ISărăcuţii mamei

„A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică, şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc.

Nu-i vorba, Bârzovanu, răposatul, era, când a fost, mai mult cârpaci decât cizmar şi şedea mai bucuros la birt decât acasă; tot li-au mai rămas însă copiilor vreo două sute de pruni pe lunca Murăşului, viuţa din dealul despre Păuliş şi casa, pe care muma lor o căpătase de zestre. Apoi, mare lucru pentru o precupeaţă. Radna e Radna, Lipova e numai aci peste Murăş, iar la Arad te duci în două ceasuri. [...]

Dar lucrul cel mare e că Mara nu-ţi iese niciodată cu gol în cale; vinde ce poate şi cumpără ce găseşte; duce la Radna ceea ce nu găseşti la Lipova ori la Arad şi aduce la Arad ceea ce nu găseşti la Radna ori la Lipova. Lucrul de căpetenie e pentru dânsa ca să nu mai aducă ce a dus şi vinde mai bucuros cu câştig puţin decât ca să-i „clocească” marfa. [...]

Umblă Mara prin lume, aleargă sprintenă, se târguieşte şi se ceartă cu oamenii, se mai ia de cap câteodată, plânge şi se plânge c-a rămas văduvă, şi apoi se uită împregiur să-şi vadă copiii şi iar râde.

„Tot n-are nimeni copii ca mine! îşi zice ea, şi nimeni nu poate s-o ştie aceasta mai bine decât dânsa, care ziua toată vede mereu copii şi oameni şi nu poate să vadă fiinţă omenească fără ca s-o puie alăturea de copiii ei. Mult sunt sănătoşi şi rumeni, deştepţi şi frumoşi, răi sunt, mare minune, şi e ştiut că oameni de dai Doamne numai din copii răi se fac.”

(Ioan Slavici –Mara)

Cerinţe:1.Transcrie, din text, cuvântul care exprimă atitudinea naratorului faţă de personajul principal al romanului.2.Scrie într-un enunţ care era ocupaţia de bază a Marei.3.Selectează un scurt fragment în care modul de expunere predominant să fie monologul interior.4.Rescrie, din text, două trăsături fizice ale Marei.5.Explică, în 2-3 enunţuri, expresia „Mara nu-ţi iese niciodată cu gol în cale”.

6.Numeşte mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: cizmar, câteodată, (ziua) toată.7.Transcrie, din text, un pronume relativ compus, un pronume negativ, un pronume reflexiv.8.Stabileşte funcţia sintactică pentru cuvintele scrise îngroşat.9.Realizează expansiunea cuvintelor scrise înclinat în text.10.Realizează contragerea subordonatei: pe care muma lor o căpătase de zestre, ca să nu mai aducă.11.Stabileşte tipul subordonatelor subliniate în text, menţionând şi elementul regent.12.Selectează, din text, o propoziţie incidentă.13.Explică folosirea virgulelor din enunţul: Radna e Radna, Lipova e numai aci peste Murăş, iar la Arad te duci în două ceasuri.14.Alcătuieşte trei fraze în care subordonata „c-a rămas văduvă” să fie SB, PR, AT.

Redactează o compunere de minimum 20 de rânduri, prin care să argumentezi apartenenţa fragmentului citat la specia literară roman.

Mara de Ioan Slavici

-apartenenţa unui fragment citat la specia literară roman-

Romanul este specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri narative şi cu un număr mare de personaje, antrenate în conflicte puternice, care oferă o imagine amplă şi profundă asupra vieţii.

Fragmentul selectat din romanul „Mara” de Ioan Slavici întruneşte toate trăsăturile acestei specii literare. Astfel, ca în orice roman, acţiunea este structurată în capitole, purtând titluri semnificative pentru conţinutul acestora. Primul capitol este intitulat „Sărăcuţii mamei” şi constituie expoziţiunea romanului, în care se prezintă personajul principal, Mara Bârzovanu, „o precupeaţă din Radna”, şi este fixat locul unde urmează să se desfăşoare acţiunea. Fiind un roman, spaţiul şi timpul sunt ample. Acţiunea este plasată într-un spaţiu real, aşezat la interferenţa satului cu oraşul, în târgul Radna, situat lângă Lipova şi aproape de Arad. Faptele sunt relatate cronologic, fiind prezentate întâmplări ce ţin atât de planul trecut (obiceiurile răposatului soţ al Marei), cât mai ales de cel prezent (munca şi grijile Marei). Relatarea acţiunii se face la persoana a treia, naratorul fiind omniscient şi omniprezent.

Ca în orice roman, personajul principal este atent individualizat şi înfăţişat în complexitatea vieţii sociale şi psihice. Portretul fizic şi moral este redat printr-o varietate de mijloace de caracterizare. Astfel, personajul care dă şi titlul romanului (personaj eponim) este o văduvă care încearcă să le asigure copiilor ei o existenţă sigură. Este prezentat chiar de la început statutul social al protagonistei („văduvă cu doi copii”), la care se adaugă elemente ce ţin de portretul fizic şi de trăsăturile morale ale personajului. Bărbatul Marei, Bârzovanu, fusese „mai mult cârpaci decât cizmar” şi-şi petrecuse viaţa stând mai ales „la birt decât acasă”, lăsându-le copiilor o livadă de „vreo două sute de pruni”, o vie pe dealul Păuliş şi casa, pe care Mara o primise ca zestre când se măritase. Rămasă văduvă cu doi copii mici, neavând mai nimic de pe urma răposatului soţ, Mara munceşte din greu ca precupeaţă la Radna, pentru a le asigura un viitor mai bun copiilor ei. Eroina este o femeie întreprinzătoare şi energică, pricepută în afaceri, cu un deosebit simţ practic. Face negoţ: „vinde ce poate şi cumpără ce găseşte”, cucerind admiraţia tuturor prin hotărârea cu care munceşte şi luptă pentru fericirea copiilor săi. Ca să nu-i lase singuri, Mara îi poartă după ea prin târguri. Îi iubeşte mult şi este foarte mândră de ei, afecţiunea maternă fiind redată cu ajutorul exclamaţiilor: „Tot n-are nimeni copii ca mine!”. Repetarea adjectivului, Mara este „săraca”, iar cei doi copii sunt „sărăcuţii de ei”, dezvăluie indirect simpatia naratorului faţă de eroina romanului.

Fiind un roman şi, implicit, operă epică, în relatarea întâmplărilor, predomină naraţiunea, care se îmbină cu alte moduri de expunere: descrierea şi monologul interior, prin care sunt evidenţiate anumite trăsături morale ale protagonistei. Valoarea textului constă, aşadar, şi în măiestria cu care autorul a reuşit să îmbine dinamic şi armonios modurile de expunere.

Concluzionând, putem afirma că fragmentul citat din opera literară „Mara” de Ioan Slavici întruneşte toate notele definitorii ale unui roman- caracter epic, timp şi spaţiu caracterizate prin mobilitate, număr mai mare de personaje, atent individualizate- ilustrând în mod strălucit această specie literară.