NOŢIUNI GENERALE

DE

DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

Barbaros Ion

Cuprins:

g

1.Notiunea si definitia dreptului international

t

2.Obiectul dreptului international public

fdffdf

v3.Acordul de vointa-fundamentul dreptului international

4.Izvoarele dreptului international public

c

f

h

g

k

OBIECT - relaţiile dintre subiectele dreptului internaţional

- n u c l e u l - relaţiile dintre state ca subiecte primare.

FUNDAMENT – a c o r d u l d e v o i n ţ ă al statelor;

- în absenţa lui, normele juridice internaţionale nu pot fi adoptate.

INSTRUMENT DE REGLEMENTARE A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE

DEFINIŢIE – t o t a l i t a t e a r e g u l i l o r j u r i d i c e create de state

şi organizaţiile internationale guvernamentale, pentru a

reglementa relaţiile lor mutuale, reguli care sun aplicabile pe

baza bunei-credinţe şi, la nevoie, prin constrângere.

Raportul drept internaţional public – drept intern teorii

teoria priorităţii teoria priorităţii

dreptului intern al statelor dreptului internaţional public

“un stat nu poate invoca dreptul său intern

pentru neexecutarea unui tratat internaţional”

(Convenţia asupra dreptului tratatelor din 1969, art.27)

Norma de drept internaţional public - o regulă juridică stabilită de state şi organizaţiile interguvernamentale pentru a reglementa relaţiile lor reciproce, precum şi relaţiile lor cu alte entităţi cu personalitate internaţională,

- este respectată pe baza bunei-credinţe şi, la nevoie,

prin constrângere individuală sau colectivă.

Instituţia juridică de drept internaţional public - o grupare de norme de drept internaţional public, care reglementează o categorie de relaţii internaţionale legate între ele prin conţinutul lor.

- de exemplu, tratatul internaţional, apatridia, marea liberă,

crima internaţională etc.

Ramura de drept internaţional public - cea mai largă grupare a normelor juridice internaţionale şi instituţiilor juridice internaţionale, reunite tot în funcţie de relaţiile pe care le reglementează.

Notiuni cheie:

R a m u r i ale dreptului international public

- dreptul tratatelor – reglementează relaţiile internationale cu privire la încheierea, intrarea în vigoare, efectele şi rezervele, încetarea şi interpretarea tratatelor;

- izvoare: - Convenţia asupra dreptului tratatelor încheiate între state, Viena, 1969; - Convenţia asupra dreptului tratatelor dintre state şi organizaţiile internaţionale sau dintre organizaţiile internaţionale, Viena, 1986.

- dreptul diplomatic – reglementează organizarea, sarcinile, competenţa şi statutul organelor pentru relaţii externe (misiuni diplomatice permanente şi ad-hoc, diplomaţia multilaterală prin conferinţe şi organizaţii internaţionale);

- izvoare: - Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, Viena, 1961.

- dreptul consular – reglementează relaţiile consulare, organizarea şi funcţionarea organelor consulare, statutul juridic al oficiilor consulare şi al personalului acestora;

- izvoare: - Convenţia cu privire la relaţiile consulare, Viena, 1963.

- dreptul mării – reglementează regimul juridic al spaţiilor maritime, raporturile de colaborare dintre state pentru folosirea acestor spaţii şi a resurselor lor;

- Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, Montego-Bay, 1982.

- dreptul internaţional fluvial – regimul navigaţiei pe fluviile internationale - în Europa: Dunăre, Elba, Escaut, Meusa, Rin; - în Africa: Congo, Niger. - Convenţia privind regimul căilor de navigaţie de interes internaţional, Barcelona, 1921.

- dreptul internaţional aerian – reglementează folosirea spaţiului aerian, statutul juridic al aeronavelor şi regimul circulaţiei aeriene;

- Convenţia de la Chicago, 1944.

- dreptul internaţional spaţial – reglementează relaţiile dintre state şi organizaţiile internaţionale, relaţii născute în activitatea de folosire a spaţiului extraterestru şi a corpurilor cereşti;

- Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în exploatarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic, inclusiv luna şi alte corpuri cereşti (Tratatul spaţial), 1967.

- dreptul international al drepturilor omului – reglementează protecţia fiinţei umane; - izvorul-nucleu - Carta Internatională a Drepturilor Omului…

= DREPT UMAN

- dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate – (jus in bello) reglementează relaţiile dintre subiectele dreptului internaţional în situaţii de conflict

armat. Este alcătuit din două subramuri;

- dreptul internaţional umanitar (Dreptul de la Geneva) – - Convenţiile de la Geneva (1949) şi cele două Protocoale adiţionale la aceste convenţii (1977);

- dreptul conflictelor armate (Dreptul de la Haga) – - în special, tratatele adoptate la Haga, în anii 1899, 1907 şi 1954.

- dreptul internaţional penal – reglementează răspunderea penală pentru săvârşirea

infracţiunilor internaţionale; - Statutul Curţii Penale Internaţionale, 1998 - un veritabil Cod internaţional penal şi de procedură penală.

- dreptul organizaţiilor internaţionale – totalitatea regulilor referitoare la constituirea şi funcţionarea organizaţiilor interguvernamentale;

- Convenţia asupra dreptului tratatelor încheiate între state şi organizaţii internaţionale sau între organizaţiile internaţionale, Viena, 1986. - noi ramuri: - dreptul dezarmării, - dreptul internaţional al dezvoltării, - dreptul internaţional economic, - dreptul internaţional al mediului etc.

SFIRSIT