INFLATIA SI SOMAJUL

INLFATIA

Printre cele mai importante fenomene de dezechilibru din economiile contemporane si care preocupa in mod constant stiinta economica se numara inflatia si somajul.

Punctele de vedere cu privire la natura si cauzele inflatiei sunt numeroase si sensibil diferite.

In general, inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanent mai

rapida a volumului puterii de cumparare a masei

monetare fata de volumul bunurilor materiale si

serviciilor, astfel incat, din aceasta, rezulta cresterea

veniturilor banesti [nominale] si a preturilor, in timp ce

valoarea banilor scade.

Asadar, inflatia este un dezechilibru major al economiei caracterizat prin existenta in circulatie a unei mase monetare care depaseste nevoile economiei si care determina:

cresterea sensibila si generalizata a preturilor

scaderea puterii de cumparare a banilor.Cadrul conceptual al analizei mecanismelor inflationiste este teoria cantitativa a banilor, a carei formalizare ii apartine lui Irving Fisher:

M x V = P x T [vezi formula masei monetare si

echilibrul pietei monetare]

M = masa monetara

V = viteza de circulatie a banilor

P = nivelul preturilor

T = volumul tranzactiilor

Pe baza acestei relatii, se poate concluziona ca orice crestere a diferentei dintre cantitatea de bani si cantitatea de bunuri supuse vanzarii, la o viteza de circulatie a banilor constanta, are ca efect diminuarea puterii de cumparare a banilor.

MASURAREA INFLATIEI

( Prima tendinta prin care se manifesta inflatia este cresterea generalizata a preturilor; ca urmare, o modalitate practica de masurare a inflatiei este folosirea indicelui general mediu al preturilor bunurilor din economie (IGP)

IGP exprima, in linii generale, cresterea preturilor ca fenomen de ansamblu care afecteaza economia; pentru a fi considerata expresie a unui fenomen inflationist, cresterea IGP trebuie sa fie rezultatul cresterii unei parti importante a preturilor din economie in decursul unei perioade (si nu doar expresia cresterii accidentale a preturilor anumitor bunuri).

Indicele pretului pentru un bun sau serviciu se determina ca un raport procentual intre pretul sau actual si cel existent la un moment dat in trecut.

Ip = p1 / p0 (%)

La nivelul economiei nationale, inflatia se poate aprecia cu ajutorul indicelui general mediu al preturilor (IGP) care exprima evolutia preturilor bunurilor finale incluse in PIB sau PNB dintr-o anumita perioada.

Rata inflatiei (RI) exprima in marime procentuala ritmul de crestere a preturilor bunurilor finale luate in calculul PIB si/sau PNB intr-o perioada determinata de timp, de obicei, 1 an.

RI = IGP 100

Calcularea ratei inflatiei in economie pentru 1 an se poate face si raportand valoarea bunurilor si serviciilor finale luate in calculul PIB in preturile anului t1 la valoarea acelorasi bunuri finale din t1, dar in preturile anului anterior, t0.

RI = PIB din t1 , in preturile anului t1 / PIB din t1 , in preturile

anului t0

Avand in vedere legatura directa dintre pretul bunurilor de consum si nivelul de trai, pentru calcularea ratei inflatieise foloseste, de regula, indicele preturilor bunurilor de consum. (IPC).

Indicele preturilor bunurilor de consum (IPC) este un indicator de maxima sinteza economica ce masoara ci caracterizeaza evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a tarifelor serviciilor utilizate de catre populatie intr-o anumita perioada (denumita perioada curenta) , fata de o perioada anterioara (numita perioada de baza sau perioada de referinta).

RI = IPC 100

RI199019911992199319941995199619971998

Nivelul mediu anual5,1170,2210,4156,1136,732,338,8154,859,1

Nivelul la sfarsitul perioadei37,7222,8199,2295,561,727,856,9151,440,6

Calculul ratei inflatiei este foarte important in studiile comparative pe tari si pentru ajustarea politicilor monetare si fiscale; rata inflatiei este un element de referinta in stabilirea nivelului salariilor, pensiilor, alocatiilor, burselor etc.

Indexarea acestor categorii de venituri este considerata o garantie pentru mentinerea si cresterea puterii de cumparare, respectiv a salariului real si a veniturilor reale.

( Cea de a doua tendinta prin care se manifesta inflatia este scaderea puterii de cumparare a banilor fata de o perioada anterioara (considerata t0), cresterea diferentei dintre masa monetara si volumul bunurilor destinate vanzarii in economie determina cresterea preturilor si scaderea cantitatii de bunuri ce poate fi cumparata cu o unitate monetara:

Puterea de cumparare a banilor in t1 = M t1 / IGP x 1 / M t1

= 1 / IGP

CAUZELE INFLATIEICa orice fenomen complex, inflatia este explicata prin cauze multiple, cum sunt:

cresterea excesiva a creditului

acoperirea deficitului bugetar si a balantei de plati externe [prin emisiune monetara]

cresterea costurilor

cresterea salariilor fara acoperire in cresterea productivitatii muncii

scaderea productiei de bunuri si servicii sau ramanerea in urma a acesteia fata de evolutia masei monetare.

Puncte de vedere cu privire la cauzele inflatiei:

emisiune excesiva de semne banesti inflatia prin moneda (M. Friedman)

excesul de cerere solvabila inflatia prin cerere

insuficienta productiei si majorarea veniturilor doar prin cresterea preturilor inflatia prin oferta sau reala (Joan Robinson)

cresterea excesiva a creditului inflatia prin credit

cresterea costurilor productiei inflatia prin costuri (J.K. Galbraith).

MECANISMELE INFLATIEIPunctul de pornire al manifestarilor de tip inflationist este dezechilibrul dintre masa monetara devenita excedentara si volumul bunurilor si serviciilor existente in economie.

Indiferent de cauzele care genereaza acest dezechilibru, excedentul de masa monetara de care dispun agentii economici reprezinta o cerere de bunuri si servicii nesatisfacuta.

Activitatile economice pot avea sau nu [!!!!!!!!!!] capacitatea de a spori volumul bunurilor si serviciilor la nivelul cererii nesatsifacute.

Cu cat reactia de adaptare a ofertei la nivelul si structura cererii este mai rapida, cu atat se restabileste mai repede echilibrul si spectrul inflatiei sau inflatia insasi se diminueaza.

Daca insa din diferite motive insuficienta factorilor de productie, imposibilitatea de a mari eficienta lor, progresul tehnico-stiintific lent etc. volumul bunurilor si serviciilor ramane in urma masei monetare, aceasta situatie determina o crestere a preturilor si o scadere proportionala a puterii de cumparare a banilor, concretizand prezenta inflatiei.

Decisiva pentru instalarea starii de inflatie este elasticitatea ofertei cresterea sau scaderea volumului fizic al bunurilor economice in raport cu variatia veniturilor, deci cu disponibilitatile banesti existente in economie (in proprietatea agentilor economici).

Mecanismul descris este propriu inflatiei interne inflatia generata de procese care au loc in interiorul unei economii.

Pe langa acesta exista si mecanisme ale inflatiei importate, care interfereaza cu cele dintai, amplificand fenomenul inflationist.

Bunurile economice importate si preturile lor intra in calculul indicelui preturilor tarii importatoare.

Daca preturile bunurilor importate sunt mai mari decat in trecut, consumul acestor bunuri in economia imprtatoare va avea ca efect cresterea costurilor.

Pentru a nu-si diminua profiturile, firmele consumatoare ale acestor bunuri vor transfera cresterea costurilor asupra preturilor de vanzare.

Daca lantul propagarii se opreste aici, cresterea preturilor va fi evidenta doar la bunurile economice pentru producerea caroara s-au folosit importurile.

Daca insa agentii economici care folosesc bunurile ale caror preturi au crescut nu vor accepta sa-si vada diminuata puterea lor de cumparare, atunci vor actiona si ei pentru cresterea veniturilor lor nominale, contribuind astfel la propagarea lantului inflationist.

Amplitudinea acestui mecanism variaza de la tara la tara:

cu cat ponderea bunurilor importate este mai scazuta, cu atat impactul inflatiei importate asupra cresterii preturilor interne este mai scazut [asta este o mare prostie]

cu cat elasticitatea cererii in raport cu preturile bunurilor de import este mai mare, cu atat impactul inflatiei importate este mai scazut [asta asa e]

daca firmele importatoare si cele care consuma bunuri de import accepta sa-si reduca beneficiile, iar salariatii lor isi limiteaza solicitarile de majorare a salariilor nominale, atunci preturile isi vor atenua tendinta de crestere

Fiind data tendinta de accentuare a dependentelor economice internationale si de amplificare a relatiilor economice intre tari, mecanismul inflatiei importate dobandeste o importanta sporita, ceea ce demonstreaza stoparea inflatiei si combaterea efectelor sale trebuie sa fie o preocupare a tuturor guvernelor [stimati telespectatori!].

Se considera ca o economie este sanatoasa si evolueaza in parametri normali atunci cand ritmul de crestere si structura PIB si/sau PNB pe locuitor evolueaza in pas cu masa monetara din economie.

POLITICI SI MASURI ANTIINFLATIONISTE

Categoriile de agenti economici care suporta consecintele negative ale inflatiei:

cumparatorii pentru ca trebuie sa faca fata cresterii preturilor determinate de inflatie

agentii economici cu venituri mici si fixe pentru ca nu pot compensa pierderile provocate prin cresterea, in timp, a preturilor

posesorii de economii pentru ca puterea de cumparare a banilor scade si, o data cu aceasta, resursele lor se diminueaza in mod relativ.

Categoriile de agenti economici care pot fi avantajati de inflatie:

debitorii care, la contractarea creditelor, primesc sume ce reprezinta o anumita putere de cumparare, iar la restituire, in conditiile preturilor majorate de inflatie, sumele respective reprezinta o putere de cumparare mai mica

agentii economici care isi convertesc disponibilitatile banesti in monedele mai stabile ale altor tari si le transforma, dupa un timp, in moneda nationala castiga diferenta dintre rata inflatiei interne (mai mare) si cea a monedei straine.

Politicile si masurile antiinflationiste se impart in 2 mari grupe:

a. masuri de aparare si protectie a agentilor economci impotriva cresterii preturilor si scaderii puterii de cumparare a banilor

b. masuri de diminuare si control a inflatiei.

a. Includ:

indexarea cresterea procentuala sau in suma absoluta a veniturilor agentilor economici, in special a salariilor si a pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial, astfel incat sa se acopere partial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor, generate de inflatie

cresterea dobanzilor platite celor ce isi pastreaza disponibilitatile banesti la banci

acordarea de compensatii de catre stat si intreprinderi pentru salariati, pensionari si alte categorii ale populatiei

subventionarea preturilor unor produse pentru a le mentine constante sau pentru a incetini ritmul cresterii lor.

b. Includ masuri care, prin natura lor, contribuie la refacerea echilibrului economic deteriorat de inflatie, actionand concomitent asupra masei monetare si asupra volumului de bunuri si servicii:

Asupra masei monetare se actioneaza pentru diminuarea ei prin:

cresterea ratei dobanzii la creditele acordate de banci

masuri care contribuie direct la restrangerea masei monetare [vezi Piata monetara]

inghetarea, mentinerea la acelasi nivel a salariilor si a preturilor

echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe.

Asupra volumului de bunuri si servicii se actioneaza pentru sporirea lui prin:

dezvoltarea activitatilor productive cu scopul de a mari oferta de bunuri si servicii

introducerea si dezvoltarea productiei noilor bunuri si servicii

schimbarea si adaptarea structurii activitatilor economice in vederea apropierii ofertei de volumul si structura cererii de bunuri economice.

Nici una dintre masurile ce pot fi concepute si aplicate nu are o actiune pura, adica nu vizeaza numai o componenta si nu produce efecte numai de un anumit gen.

Impotriva inflatiei se promoveaza intotdeauna pachete de masuri, care trebuie concepute in asa fel incat sa se completeze cat mai bine pe termen mediu si lung, intrucat implica readaptari ale intregii economii la o noua stare de echilibru, ceea ce nu se poate realiza dintr-odata, pe termen scurt.

SOMAJUL

Somajul este o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din

populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca;

sunt someri toti cei apti de munca dar care nu gasesc de lucru si

care pot fi angajati, total sau partial, numai in anumite momente

ale dezvoltarii economice.

Somerii reprezinta un surplus de forta de munca in raport cu

numarul celor angajati in conditiile de rentabilitate impuse de

economia de piata.

Conform unei alte definitii,

Sunt someri toti cei care au inregistrate cereri de angajare la oficiile de plasare a fortei de munca sau toti cei ale caror cereri nu au fost satisfacute pana la sfarsitul fiecarei luni, indiferent daca solicita locuri de munca permanente sau temporare, cu timp de lucru partial sau deplin, si daca au un loc de munca, dar cauta altul, mai adecvat cu aspiratiile proprii.

Conform Biroului International al Muncii, este somer orice persoana care indeplineste simultan urmatoarele conditii:

are mai mult de 14 ani

este apta de munca

nu munceste

este disponibila pentru o munca salariata sau nesalariata

cauta un loc de munca.

Potrivit acestei interpretari, sunt considerati someri: persoanele concediate si fara alt loc de munca

persoanele aflate in cautarea primului loc de munca (absolventi ai invatamantului secundar, profesional, universitar)

persoanele de regula, femei care, dupa o intrerupere voluntara a activitatii, solicita reluarea acesteia

persoanele ocupate cu timp partial, temporara sau sezonier, aflate in cautarea unui loc de munca cu timp complet

persoanele care si-au pierdut sau au renuntat la statutul anterior (lucrator independent, patron, lucrator familial neremunerat) si cauta pentru prima data un loc de munca salariat.

In aceste acceptiuni, somajul apare exclusiv ca un rezultat al ofertei de munca, cererea cealalta latura a pietei muncii nefiind luata in considerare.

Aprecierea corecta a somajului si a situatiei de pe piata muncii presupune insa corelarea cererii cu oferta de locuri de munca:

o crestere a ofertei de munca ce are loc simultan cu scaderea cererii determina deteriorarea situatiei ocuparii fortei de munca, aparitia sau extinderea somajului;

cresterea cererii si scaderea ofertei determina diminuarea somajului.

Somajul se caracterizeaza prin:

nivelul la care a ajuns: acesta se poate exprima in 2 moduri:

a. in mod absolut ca masa a somajului, numar de somerib. in mod relativ ca rata a somajului (RS), calculata fie sub forma raportului procentual dintre numarul somerilor (S) si populatia ocupata (PO), fie sub forma raportului procentual dintre numarul somerilor (S) si populatia activa sau disponibila (PA):

RS = S / PO x 100 RS = S / PA x100

intensitatea cu care se manifesta: a. somaj total daca presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii

b. somaj partial daca presupune diminuarea activitatii depuse cu scaderea duratei saptamanii de lucru si diminuarea corespunzatoare a salariului.

durata: perioada de la momentul pierderii locului de munca sau diminuarea activitatii depuse pana la reluarea normal a muncii

structura: componenta pe categorii de varsta, nivel de calificare, sex, rasa etc.

Somajul se formeaza pe baza a 2 mari procese:

a. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate

b. cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre noile generatii a varstei legale pentru angajare si afirmarea nevoii de a lucra de catre unele persoane apte de munca, dar inactive, in conditiile unei cereri de munca inferioare acestei cresteri.

a. In cadrul primului proces, in functie de cauzele directe care il determina, se disting urmatoarele forme sau genuri de somaj:1. Somajul ciclic sau conjunctural: este cauzat de crize sau conjuncturi nefavorabile, trecatoare, dar care se repeta la intervale de timp mai lungi sau mai scurte [vezi ciclicitatea activitatii economice]

2. Somajul structural: este determinat de modificarea structurii economiei pe activitati, ramuri si subramuri sub incidenta evolutiei nevoilor, crizei energetice, revolutiei tehnico-stiintifice, altor factori

3. Somajul tehnologic: este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi si restrangerii locurilor de munca prin reorganizarea unor activitati sau firme.

Somajul structural poate fi resorbit total sau partial in decursul unor perioade de avant economic indelungat; celelalte doua forme se pot resorbi si ele intr-un timp indelungat, prin masuri care se realizeaza concomitent pe multiple planuri:

cresterea investitiilor

reorientarea invatamantului

recalificarea celor afectati de somaj

b. Cel de-al doilea proces genereaza somaj datorita starii economiei care, prin nivelul dezvoltarii, dinamica si alte caracteristici, nu poate asigura crearea de locuri de munca in pas cu cresterea ofertei de munca.

Mai ales in deceniile postbelice, dimensiunile si dinamica somajului pe tari si perioade au fost influentate de migratia internationala a fortei de munca de deplasarea populatiei active disponibile dintr-o tara in alta in cautarea unui loc de munca: aceasta diminueaza oferta de munca in tara de origine si o majoreaza in tara de destinatie, ceea ce determina evolutia corespunzatoare a somajului.

Din punct de vedere economic, somajul este apreciat ca expresie a dezechilibrelor existente in economie: dezechilibrul de pe piata muncii: somajul apare cand pe aceasta piata oferta este superioara cererii; in conditii de echilibru, orice persoana care doreste sa se angajeze gaseste un loc de munca si nu exista somaj involuntar adica nu exista persoane care sa nu se poata incadra in munca daca urmaresc acest obiectiv. In schimb, poate exista somaj voluntar persoane care nu se pot angaja in vreo activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor impus prin negocierile colective determina diminuarea cererii de munca.

dezechilibrul de pe piata bunurilor si serviciilor: somajul este considerat consecinta unei productii de bunuri economice inferioare cererii; ratiunea majora a acestei insuficiente a ofertei tine de inexistenta sau insuficienta capacitatilor de productie, insuficienta resurselor destinate capitalului ca factor de productie in raport cu mana de lucru disponibila.Politici sau masuri pentru diminuarea somajului:

a. masuri care ii privesc pe someri: garantarea unui venit minim pentru someri prin indemnizatia de somaj (in Romania se acorda pentru 272 zile si este urmata de o alocatie de sprijin pentru o perioada de maximum 18 luni)

pregatirea, calificarea si orientarea celor care cauta un loc de munca

facilitati acordate de stat pentru crearea de noi intreprinderi

dezvoltarea activitatilor publice (cu toate ca, in acest domeniu, se pune si problema rationalizarii fortei de munca)

trecerea la noi forme de angajare pe timp partial sau cu orar atipic, pe durata medie sau scurta, stagii pentru operatii specifice etc.

realizarea investitiilor pentru crearea de noi locuri de munca

dezvoltarea activitatilor de protectie a mediului, de refacere a echilibrului ecologic si de prevenire a degradarii mediului.

b. masuri care privesc populatia ocupata (efectiv activa):

prevenirea cresterii somajului prin pregatirea si calificarea corespunzatoare a fortei de munca

diminuarea somajului prin reducerea timpului de munca si a duratei vietii active

repatrierea emigrantilor in tarile lor

impartirea muncii atunci cand cantitatea de munca necesara nu poate sa creasca, singurul mod de a-I face pe toti sau pe cat mai multi sa munceasca este ca fiecare sa munceasca mai putin (cu diminuarea corespunzatoare a salariilor)

stimularea investitiilor pentru crearea de noi locuri de munca si cresterea productivitatii

garantarea locurilor de munca pentru cei care lucreaza: singura modalitate de realizare a acestui deziderat este inscrierea acestei clauze in acordurile incheiate intre firma si salariati cu prilejul negocierilor colective

c. alte masuri:

masuri care vizeaza acceptarea de catre cei aflati in cautarea unui loc de munca a angajarii cu contracte de scurta durata, cu program zilnic redus si atipic

Printre revendicarile tuturor sindicatelor figureaza:

ameliorarea conditiilor de viata ale celor afectati de somaj

cresterea indemnizatiei si a ajutorului de somaj

prelungirea perioadei de timp pentru care se acorda aceste forme de sprijin

imbunatatirea asistentei sanitare si sociale de care beneficiaza somerii si familiile acestora

garantarea locurilor de munca

cresterea salariilor

ameliorarea conditiilor de odihna

inlaturarea marilor discrepante intre salarizarea barbatilor si cea a femeilor.

PAGE 2