ias 1

(Nume curs ce urmează a fi stabilit de CAFR)

Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 1 (IAS 1) – Prezentarea situaţiilor financiare

A. Obiectiv

Obiectivul acestui standard este de a prescrie baza pentru prezentarea situaţiilor financiare generale, pentru a asigura comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi.

B. Aria de aplicabilitate

Acest Standard trebuie aplicat la prezentarea tuturor situaţiilor financiare generale întocmite şi prezentate în conformitate cu Standardele Internaţionale Financiare de Raportare (IFRS), cu excepţia situaţiilor financiare interimare condensate care sunt prezentate în conformitate cu IAS 34 „Raportarea financiară interimară”. Standardul se aplică în egală măsură situaţiilor financiare ale unei întreprinderi individuale şi situaţiilor financiare consolidate pentru un grup de întreprinderi.

Următoarele instituţii vor aplica prevederile acestui standard, cu modificările precizate în alte Standarde specifice:

întreprinderile non-profit din sectorul privat, public sau guvernamentale;

băncile şi societăţile de asigurări (IAS 30 Informaţii prezentate în situaţiile financiare ale băncilor şi ale altor instituţii financiare similare);

entităţile care nu deţin capital aşa cum sunt ele definite în IAS 32 Financial Instruments: Disclosure and Presentation (de ex. fondurile de investiţii).

Scopul situaţiilor financiare

Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei şi performantelor financiare ale unei întreprinderi. Obiectivul situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gama larga de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiare prezintă de asemenea rezultatele gestionarii de către conducerea întreprinderii a resurselor încredinţate.

Componente ale situaţiilor financiare

Un set complet de situaţii financiare include următoarele componente:

bilanţul;

contul de profit şi pierdere;

1


o situaţie care să reflecte fie:

o toate modificările capitalurilor proprii; fie

o modificările capitalurilor proprii, altele decât cele provenind din tranzacţii de capital cu proprietarii şi distribuiri către proprietari;

situaţia fluxurilor de numerar; şi

notele explicative, cuprinzând o scurtă prezentare a politicilor contabile semnificative şi alte note explicative.

C. Definiţii

Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard în sensul specificat în continuare:

Impracticabil: Aplicarea unei cerinţe este impracticabilă atunci când întreprinderea nu o poate aplica după ce a făcut toate eforturile posibile în acest sens.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiara (IFRS) reprezintă Standarde şi Interpretări adoptate de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASB). Ele cuprind:

(a) Standardele Internaţionale de Raportare Financiară;

(b) Standardele Internaţionale de Contabilitate; şi

(c) Interpretările emise de Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRIC) sau fostul Comitetul Permanent pentru Interpretarea Standardelor (SIC).

Material: Omisiunile sau erorile sunt considerate materiale dacă pot influenţa, individual sau cumulate, decizia economică a utilizatorilor luată pe baza situaţiilor financiare. Materialitatea depinde de mărimea şi natura omisiunilor sau erorilor considerate în circumstanţele date. Factorul determinant poate fi mărimea sau natura unui element, sau o combinaţie a acestora.

Notele conţin informaţii în plus faţă de cele prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi situaţia fluxurilor de trezorerie. În note se prezintă descrieri narative sau împărţiri ale elementelor prezentate în situaţiile financiare şi informaţii legate de elemente care nu sunt recunoscute în situaţiile financiare.

D. Aspecte principale

Prezentarea fidelă şi conformitatea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate

Situaţiile financiare trebuie să prezinte fidel poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi. Prezentarea fidelă cere reprezentarea corectă a efectelor tranzacţiilor şi a altor evenimente şi condiţii în concordanţă cu definiţiile şi cu criteriile de recunoaştere a activelor, datoriilor şi cheltuielilor stabilite în Cadrul general. Aplicarea IFRS, cu

2


informaţii suplimentare prezentate atunci când este necesar, are ca rezultat în aproape toate cazurile, situaţii financiare care realizează o prezentare fidelă.

O întreprindere ale cărei situaţii financiare sunt conforme cu IFRS trebuie să evidenţieze acest fapt explicit şi fără rezerve în notele la situaţiile financiare. Situaţiile financiare nu trebuie descrise ca fiind conforme cu IFRS, decât dacă satisfac toate cerinţele IFRS.

Tratamentele contabile neadecvate nu pot fi rectificate nici prin evidenţierea politicilor contabile utilizate, nici prin note sau material explicativ.

În cazurile extrem de rare în care conducerea ajunge la concluzia că respectarea unei cerinţe dintr-un Standard sau dintr-o Interpretare ar induce în eroare şi astfel nu s-ar respecta obiectivul situaţiilor financiare prezentat în Cadrul general, este necesară o abatere de la acea cerinţă pentru obţinerea unei prezentări fidele. În acest caz întreprinderea va prezenta:

(a) concluzia conducerii că situaţiile financiare prezintă fidel poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie ale întreprinderii;

(b) conformitatea, sub toate aspectele semnificative, cu IFRS, cu excepţia abaterii de la un Standard pentru realizarea unei prezentări fidele;

(c) Standardul sau Interpretarea de la care s-a abătut întreprinderea, natura abaterii, inclusiv tratamentul cerut de Standard sau Interpretare, motivul pentru care tratamentul ar induce în eroare în circumstanţele respective, şi tratamentul adoptat; şi

(d) Impactul financiar al abaterii asupra fiecărui element din situaţiile financiare care ar fi fost raportat în concordanta cu cerinţa pentru fiecare perioadă prezentată.

Atunci când o întreprindere nu a aplicat o cerinţă a unui Standard sau Interpretare într-o perioadă anterioară, iar această abatere afectează sumele recunoscute în situaţiile financiare în perioada curentă, aceasta trebuie să prezinte elementele detaliate mai sus.

Continuitatea activităţii

La întocmirea situaţiilor financiare, conducerea trebuie să evalueze capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea. Situaţiile financiare trebuie întocmite pe baza continuităţii activităţii, cu excepţia cazului în care conducerea fie intenţionează, fie nu are altă alternativă decât să lichideze întreprinderea sau să înceteze activitatea. Atunci când, la efectuarea evaluării, conducerea are cunoştinţă de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiţii care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacitaţii întreprinderii de a-şi continua activitatea, incertitudinile respective trebuie evidenţiate. Atunci când situaţiile financiare nu sunt pregătite pe baza continuităţii activităţii, acest fapt trebuie evidenţiat, împreună cu baza de întocmire a situaţiilor financiare şi motivul pentru care întreprinderea nu îşi va mai putea continua activitatea.

Contabilitatea de angajamente

Întreprinderea trebuie să-şi întocmească situaţiile financiare folosind contabilitatea de angajamente, cu excepţia informaţiilor privind fluxurile de numerar.

Consecvenţa prezentării

3


Modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare trebuie menţinut de la o perioadă la alta, cu excepţia cazului când:

(a) în urma unei schimbări semnificative în natura activităţii întreprinderii sau unei revizuiri a situaţiilor financiare este evident că un alt mod de prezentare sau clasificare ar fi mai potrivit având în vedere criteriile de selecţie şi aplicare a politicilor contabile prezentat în IAS 8;

(b) o schimbare a prezentării este cerută de un Standard sau de o Interpretare.

Prag de semnificaţie şi agregare

Fiecare clasă semnificativă de elemente similare trebuie prezentată separat în situaţiile financiare. Elementele ce nu sunt similare ca natura sau funcţie trebuie prezentate separat, în afara cazului în care acestea nu sunt semnificative.

Compensare

Activele şi datoriile, şi veniturile şi cheltuielile nu trebuie compensate, cu excepţia cazului în care compensarea este cerută sau permisă de un Standard sau de o Interpretare.

Informaţii comparative

Pentru toate informaţiile numerice incluse în situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii comparative aferente perioadei precedente, în afara cazului în care un Standard sau o Interpretare permit sau cer altfel. Informaţiile comparative trebuie incluse în informaţiile narative şi descriptive atunci când acest lucru este relevant pentru înţelegerea situaţiilor financiare ale perioadei curente.

Atunci când prezentarea sau clasificarea elementelor în situaţiile financiare se modifică, sumele comparative trebuie reclasificate, cu excepţia cazului în care reclasificarea este impracticabilă. Atunci când informaţiile comparative sunt reclasificate, întreprinderea trebuie să prezinte:

(a) natura reclasificării;

(b) suma aferentă fiecărui element sau clasă de tranzacţii care sunt reclasificate; şi

(c) motivul reclasificării.

Atunci când informaţiile comparative nu pot fi reclasificate, întreprinderea trebuie să prezinte:

(a) motivul pentru care nu s-a făcut reclasificarea; şi

(b) natura ajustărilor care ar fi fost făcute dacă informaţiile comparative ar fi fost reclasificate.

Structura şi conţinut

Identificarea situaţiilor financiare

4


Situaţiile financiare trebuie identificate şi separate în mod clar de alte informaţii din acelaşi document publicat.

Fiecare componentă a situaţiilor financiare trebuie identificate în mod clar. În plus, următoarele informaţii trebuie evidenţiate în mod clar şi repetate când este necesar pentru o bună înţelegere a informaţiilor prezentate:

(a) denumirea întreprinderii raportoare sau alte elemente de identificare, şi orice modificare a acestor informaţii de la data precedentului bilanţ;

(b) dacă situaţiile financiare se referă la întreprindere considerată individual sau la un grup de întreprinderi;

(c) data bilanţului sau perioada acoperită de situaţiile financiare, în funcţie de componenta respectiva a situaţiilor financiare;

(d) moneda de raportare, aşa cum este ea definită de IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar; şi

(e) nivelul de precizie utilizat în prezentarea cifrelor din situaţiile financiare.

Perioada de raportare

Situaţiile financiare trebuie prezentate cel puţin anual. Atunci când data bilanţului unei întreprinderi se schimbă şi situaţiile financiare anuale sunt prezentate pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an, întreprinderea trebuie să prezinte, în plus faţă de perioada acoperită de situaţiile financiare:

(a) motivul folosirii unei perioade diferite de un an; şi

(b) faptul că sumele comparative pentru contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele aferente nu sunt în întregime comparabile.

Bilanţul

Diferenţierea curent/termen lung

Întreprinderea trebuie să prezinte active curente şi imobilizate şi datorii curente şi pe termen lung ca şi clasificări separate în bilanţ, cu excepţia cazului în care prezentarea acestora în ordinea lichidităţii furnizează informaţii mai utile şi mai relevante.

Indiferent de metoda de prezentare adoptată, întreprinderea trebuie să prezinte valoarea ce se aşteaptă a fi recuperată sau achitată după mai mult de 12 luni, pentru fiecare element de activ sau datorie care conţine sume ce se aşteaptă a fi recuperate sau achitate atât înainte cât şi după 12 luni de la data bilanţului.

Activele curente

Un activ trebuie clasificat ca activ curent atunci când:

(a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;

5


(b) este deţinut în principal în scopul comercializării;

(c) se aşteaptă a fi realizat în 12 luni de la data bilanţului; sau

(d) reprezintă numerar sau echivalente de numerar (aşa cum sunt definite de IAS 7 Situaţia fluxurilor de trezorerie), cu excepţia cazului în care asupra sa exista restricţii de utilizare în scopul stingerii unei datorii în termen de cel puţin 12 luni după data bilanţului.

Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate.

Datoriile curente

O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când:

(a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare;

(b) este deţinută în principal în scopul comercializării;

(c) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau

(d) întreprinderea nu are un drept necondiţionat de a amâna decontarea datoriei în următoarele 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ

Bilanţul trebuie să cuprindă linii care să conţină cel puţin următoarele elemente:

(a) imobilizări corporale;

(b) investiţii imobiliare;

(c) active necorporale;

(d) active financiare;

(e) investiţii financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;

(f) active biologice;

(g) stocuri;

(h) creanţe comerciale şi alte creanţe;

(i) numerar şi echivalente de numerar;

(j) datorii comerciale şi alte datorii;

(k) provizioane;

(l) datorii financiare;

(m) datorii şi active legate de impozitul pe profit, aşa cum sunt definite în IAS 12 Impozitul pe profit;

(n) datorii şi active legate de impozitul pe profit amânat, aşa cum sunt definite de IAS 12;

(o) interes minoritar, prezentat în capitaluri proprii;

(p) capital emis şi rezerve.

6


Bilanţul trebuie să conţină linii care să cuprindă următoarele sume:

(a) active totale clasificate ca deţinute spre vânzare şi active incluse în grupuri deţinute spre vânzare în concordanţă cu IFRS 5 Active imobilizate deţinute spre vânzare şi activităţi întrerupte; şi

(b) datorii incluse în grupuri deţinute spre vânzare în concordanţă cu IFRS 5.

Alte elemente, titluri şi subtotaluri trebuie prezentate în bilanţ atunci când prezentarea lor este relevantă pentru înţelegerea poziţiei financiare a întreprinderii.

Informaţii ce trebuie prezentate fie în bilanţ, fie în note

O întreprindere trebuie să prezinte următoarele informaţii, fie în bilanţ, fie în note:

(a) pentru fiecare clasă de capital social:

- numărul de acţiuni autorizate;

- numărul de acţiuni emise şi vărsate integral, şi emise şi nevărsate integral;

- valoarea nominală pe acţiune, sau faptul că acţiunile nu au o valoare nominală;

- o reconciliere a numărului de acţiuni existente la începutul şi la sfârşitul anului;

- drepturile, preferinţele şi restricţiile ataşate clasei respective, inclusiv restricţiile asupra distribuirii dividendelor şi rambursării capitalului;

- acţiunile proprii deţinute de întreprindere sau de filiale sau întreprinderi asociate;

- acţiuni rezervate pentru emisiune în baza contractelor de opţiuni şi a contractelor de vânzare, inclusiv termenele şi sumele aferente;

(b) descrierea naturii şi a scopului fiecărei rezerve din cadrul capitalurilor proprii.

Contul de profit şi pierdere

Profitul sau pierderea perioadei

Toate elementele de venit şi cheltuială recunoscute într-o perioadă trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere, cu excepţia cazului în care un Standard sau o Interpretare cere altfel.

Informaţii ce trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierdere trebuie să includă cel puţin linii care să prezinte următoarele valori aferente perioadei:

(a) venituri;

(b) costurile de finanţare;

(c) partea din profit şi pierdere aferentă întreprinderilor asociate şi asocierilor în participaţiune, contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;

(d) cheltuielile cu impozite şi taxe;

7


(e) o singură sumă reprezentând totalul (i) profitul sau pierderea după impozitare rezultate din activităţi întrerupte şi (ii) câştigul sau pierderea după impozitare rezultate din estimarea valorii juste mai puţin costurile de vânzare sau înstrăinare a activelor sau grupurilor de active ce compun activitatea întreruptă; şi

(f) profitul sau pierderea;

Alte elemente, titluri şi subtotaluri trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere atunci când o astfel de prezentare este relevantă pentru înţelegerea situaţiilor financiare ale întreprinderii.

O întreprindere nu va prezenta nici un element de venit şi cheltuială ca element extraordinar, nici în contul de profit şi pierdere, nici în note.

Informaţii ce trebuie prezentate fie în contul de profit şi pierdere, fie în note

Atunci când elementele de venituri şi cheltuieli sunt materiale, trebuie prezentate separat natura şi suma aferente acestora.

Întreprinderea trebuie să prezinte o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinaţia lor în cadrul întreprinderii, după cum este mai relevant.

Întreprinderile care clasifică elementele de cheltuieli pe funcţii trebuie să prezinte informaţii suplimentare privind natura cheltuielilor, inclusiv cheltuiala cu amortizarea şi cu beneficiile angajaţilor.

Întreprinderea trebuie să prezinte, fie în contul de profit şi pierdere, fie în situaţia modificărilor capitalului propriu, fie în note, suma dividendelor recunoscute ca către acţionari în cursul perioadei, şi dividendele pe acţiune aferente.

Situaţia modificărilor capitalurilor proprii

Întreprinderea trebuie să prezinte o situaţie a modificărilor capitalului propriu care să includă:

(a) profitul sau pierderea perioadei;

(b) fiecare element de venit şi cheltuială care este recunoscut direct în capitalurile proprii, aşa cum se cere în alte Standarde, cât şi totalul acestor elemente;

(c) totalul veniturilor şi cheltuielilor perioadei (calculate ca sumă de (a) şi (b)), prezentând separat sumele aferente proprietarilor întreprinderii şi interesului minoritar; şi

(d) pentru fiecare componentă a capitalului propriu, efectele schimbărilor în politicile contabile şi corectării erorilor recunoscute conform IAS 8.

Întreprinderea trebuie de asemenea să prezinte în situaţia modificărilor capitalului propriu sau în note:

(a) tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia;

(b) soldul profitului cumulat sau pierderii cumulate la începutul şi sfârşitul perioadei, şi modificările pe parcursul perioadei;

8


(c) o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii şi de rezerve la începutul şi la sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.

Notele

Structura

Notele la situaţiile financiare ale unei întreprinderi trebuie să prezinte:

(a) informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi despre politicile contabile specifice selecţionate şi aplicate pentru tranzacţii şi evenimente semnificative;

(b) informaţii cerute de IFRS care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor în capitalurile proprii sau situaţia fluxurilor de trezorerie;

(c) informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor în capitalurile proprii sau situaţia fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru înţelegerea acestora.

Notele trebuie să fie prezentate într-un mod sistematic. Fiecare element din bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor în capitalurile proprii şi situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să facă trimitere la toate informaţiile relevante din note.

Prezentarea politicilor contabile

Întreprinderea trebuie să prezinte în cadrul politicilor contabile semnificative din note:

(a) baza (bazele) de evaluare utilizate la întocmirea situaţiilor financiare;

(b) celelalte politici contabile utilizate care sunt relevante pentru înţelegerea corespunzătoare a situaţiilor financiare.

Surse de incertitudine în ceea ce priveşte estimările conducerii

Întreprinderea trebuie să prezinte în note informaţii despre estimările semnificative privind perioadele viitoare, şi alte surse importante de incertitudine la data bilanţului, care prezintă un risc ridicat de a genera o ajustare a valorii contabile a activelor şi datoriilor în anul financiar următor. Notele trebuie să includă:

(a) natura acestora; şi

(b) valoarea lor contabilă la data bilanţului.

Alte prezentări

Întreprinderea trebuie să prezinte în note următoarele informaţii, dacă acestea nu au fost recunoscute în altă parte în situaţiile financiare publicate:

(a) suma dividendelor propuse sau declarate înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate, dar care nu au fost recunoscute ca distribuite către proprietari în cursul perioadei, şi dividendele pe acţiune aferente;

(b) suma eventualelor dividende preferenţiale care nu au fost recunoscute;

9


(c) rezidenţa şi forma juridică a întreprinderii, ţara de înmatriculare şi adresa sediului principal (sau locului principal de activitate, dacă este diferit de sediul principal);

(d) o descriere a naturii activităţii şi principalelor obiecte de activitate ale întreprinderii;

(e) numele întreprinderii-mamă, precum şi al întreprinderii-mamă a întregului grup.

E. Data intrării în vigoare:

Acest Standard intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând la sau după 1 ianuarie 2005. Se încurajează aplicarea acestui standard anterior acestei date. Dacă o întreprindere aplică acest Standard pentru o perioadă începând anterior datei de 1 ianuarie 2005, acest lucru trebuie prezentat în situaţiile financiare.

10

ias 1

Documents