PREZENTAREA SITUATIILOR FINANCIARE

IAS1

MASTERAND:

MIRCICA OANA

CUPRINS

STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE CONTABILITATE IAS 1..............................................3CAPITOLUL 1 – SITUAŢII FINANCIARE ANUALE – SURSĂ DE INFORMAŢII ÎN ANALIZA

FINANCIARĂ................................................................................................................31.1. CONCEPTUL DE SITUAŢII FINANCIARE.............................................................................................................4

1.2. UTILIZATORII SITUAŢIILOR FINANCIARE........................................................................................................5

1.3. OBIECTIVUL SITUAŢIILOR FINANCIARE...........................................................................................................6

1.4. CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE......................................................................7

1.5. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE............................................................................................................9

1.5.1. Bilanţul contabil...........................................................................................................................................10

1.5.2. Contul de profit şi pierdere..........................................................................................................................11

1.5.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu...................................................................................................12

1.5.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie...................................................................................................................13

1.5.5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale........................................................................................15

CAPITOLUL 2 – STUDIU DE CAZ PRIVIND IAS 1 PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE..162.1. PREZENTAREA S.C. BEAUTY DENT S.R.L................................................................................................16

2.2. PREZENTAREA BILANŢULUI CONTABIL CONFORM IAS 1.............................................................................17

2.2.1. Întocmirea bilanţului conform reglementărilor contabile în vigoarea. S.C. BEAUTY DENT S.R.L......17

2.2.2. Principalele posturi bilanţiere.....................................................................................................................17

2.2.3. Evaluarea şi recunoaşterea posturilor bilanţiere........................................................................................18

2.3. PREZENTAREA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE CONFORM IAS 1..........................................................19

2.3.1. Întocmirea contului de profit şi pierdere conform reglementărilor contabile...........................................20

2.3.2. Principalele posturi din contul de profit şi pierdere...................................................................................20

2.3.3. Evaluarea şi recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor în contul de profit şi pierderea............................20

CAPITOLUL 3 – CONCLUZII.........................................................................................21

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................22

Standardul Internaţional de Contabilitate

IAS 1

2

IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare stabileşte cerinţele generale pentru

prezentarea rapoartelor financiare anuale, prevede modele pentru structura lor, şi stabileşte

cerinţele minime pentru conţinutul şi prezentarea lor.

Entităţile nu sunt obligate să utilizeze titlurile noi în situaţiile lor financiare. IAS 1

revizuit intră în vigoare începând la 1 ianuarie 2009.

IAS 1 prevede categoric că o entitate trebuie să aplice IAS 1 atunci când întocmirea şi

prezentarea situaţiile financiare cu scop general, în conformitate cu IFRS. Cu alte cuvinte,

situaţiile financiare, altele decât situaţiile financiare cu scop general sunt în afara domeniului

de aplicare IAS 1. De exemplu, acest standard nu se aplică la structura şi conţinutul situaţiilor

financiare interimare condensate (aceste situaţii financiare sunt întocmite în conformitate cu

IAS 34, Raportarea financiară interimară).

În plus, cerinţele din IAS 1 se aplică în mod egal pentru toate entităţile, inclusiv celor

care prezintă situaţii financiare consolidate şi celor care prezintă situaţii financiare

individuale, astfel cum sunt definite în IAS 27, Situatii financiare consolidate si individuale1.

Însă următoarele instituţii vor aplica prevederile acestui standard, cu modificările

precizate în alte Standarde specifice:

întreprinderile non-profit din sectorul privat, public sau guvernamentale;

băncile şi societăţile de asigurări (IAS 30 Informaţii prezentate în situaţiile financiare

ale băncilor şi ale altor instituţii financiare similare);

entităţile care nu deţin capital aşa cum sunt ele definite în IAS 32 Financial

Instruments: Disclosure and Presentation (de ex. fondurile de investiţii)2.

Capitolul 1 – Situaţii financiare anuale – sursă de informaţii în analiza

financiară

Reprezentând elementul cel mai de bază din ansamblul sistemului informaţional al

unei entităţi economice, contabilitatea, furnizor principal de informaţii atât publice, cât şi

confidenţiale, necesare managementului intern al întreprinderii, pune la dispoziţia tuturor

claselor de utilizatori situaţii financiare anuale. Situaţiile financiare anuale reprezintă cea

mai importantă modalitate de a prezenta periodic terţilor informaţii colectate şi prelucrate de

sistemul contabil. Atât întreprinderea, cât şi omul, privit ca o entitate separată, are nevoie de

informaţiile conţinute în situaţiile financiare anuale sau de rezultatele obţinute în urma

efectuării analizelor economico-financiare pe baza acestora, pentru a-şi fundamenta deciziile

lor economice.

1 Nandakumar, A., Ghosh, T.P., Kalpesh, J.M., Yass, A.A., Understanding IFRS Fundamentals International Financial Reporting Standards, John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2010, pag. 172

3

Situaţiile financiare anuale prin conţinutul lor reuşesc să înglobeze ansamblul

activităţilor unei întreprinderi dintr-o perioadă determinată, devenind în acest mod un mijloc

de conducere şi analiză, pe baza cărora se realizează prognoze şi se calculează o serie de

indicatori macroeconomici.

1.1. Conceptul de situaţii financiare

La finele fiecărui an întreprinderile, pentru a-şi putea evalua şi descrie activitatea sa,

din decursul unei perioade determinate de timp, din punct de vedere al performanţei, poziţiei

financiare şi a imaginii fidele pe care o înfăţişează, are angajamentul de a întocmi situaţii

financiare anuale. Conform Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din

România, acestea reprezintă „produsul final al activităţii contabile” prin „clasificarea şi

sintetizarea unui cumul de tranzacţii financiare”3. Sub formularea de „Situaţii financiare

anuale” în România au fost denumite pentru prima oară în cadrul OMFP nr. 1752/17.11.2005

pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, publicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1080 din 30.11.2005, fiind preluată din

Standardele Internaţionale de Cotabilitate(SIC), stabilindu-se totodată obligativitatea

întocmirii acestora de către toate persoanele juridice şi cele fără scop lucrativ. Astfel, situaţiile

financiare anuale, reprezintă „documente oficiale pentru finalizarea închiderii exerciţiului

financiar”4, documente de sinteză care înglobează date financiar-contabile pe baza cărora se

determină indicatorii financiar-contabili, care redau într-un mod mai sintetic şi standardizat

rezultatele dobândite de către întreprindere. Situaţiile financiare anuale sunt puternic

standardizate, atât de către Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Raportare

Financiară (IASB), cât şi de către normalizatorii români şi au o „structură riguroasă şi precisă,

pentru a prezenta cât mai clar informaţiile”5. Acestea pun la dispoziţia utilizatorilor informaţii

comune despre tranzacţiile desfăşurate în perioada curentă, precum şi obligaţiile de plată şi

încasările aferente ce se vor realiza în viitor, date care servesc drept prim mijloc de informare

în procesul de fundamentare şi adoptare a deciziilor lor economice.

Pentru a evidenţia caracteristicile primordiale ale performanţei şi poziţiei financiare, de

aseamenea şi eventualele ezitări ale entităţii, conducerea sa poate, pe lângă setul de bază şi

obligatoriu de situaţii financiare, să realizeze o analiză financiară. În cadrul raportului de

analiză sunt tratate următoarele aspecte: calculul şi analiza principalilor indicatori, precum şi

influenţele care determină performanţa financiară; politicile de investiţii şi cea de dividende

ale entităţii; sursele de finanţare şi costurile îndatorării; resursele acesteia care nu sunt

recunoscute în situaţiile financiare. Responsabilitatea principală de a întocmi şi prezenta

informaţiile cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii revine conducerii acesteia.

3 Lungu, C. I., Teorii şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situatiilor financiare , Editura CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 314 Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, Editura Universitară, Bucuresti, 2005, pag. 2965 ***, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, pag. 20

4

1.2. Utilizatorii situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale sunt destinate atât managementului intern al întreprinderii,

dar şi pentru celelalte categorii de utilizatori, care sunt privaţi de dreptul de a cere orice gen

de rapoarte tipice sau proprii activităţii lor. Întocmite astfel încât să răspundă toturor

cerinţelor şi nevoilor informaţionale ale utilizatorilor, acestea sunt menite să prezinte date cât

mai comune tuturor grupelor de utilizatori.

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe categorii de utilizatori ale

situaţiilor financiare anuale, clasificaţi în funcţie de necesităţile informaţionale ale acestora. În

tabelul nr. 1 sunt sintetizate cele mai importante dintre acestea :

Tabel nr. 1 Utilizatorii situaţiilor financiare anuale şi deciziile lor economice adoptate

Tip utilizator Tipul deciziei economice adoptate

Investitorii

actuali şi

potenţiali

Aceştea se interesează de posibilităţile întreprinderii de a remunera dividende de

repartizat. „Dividendul şi rata sa de creştere pe termen lung vehiculează un bogat flux

informaţional despre perspectivele întreprinderii”6. Deasemenea profitul şi riscul legat

de investiţia făcută constituie un interes major pentru aceşti furnizori de capital, precum

şi cunoaşterea cheltuielilor legate de administrarea mediului pentru a detrmina mărimea

obligaţiilor ce-i revin acestei activităţi, precum şi momentului cel mai oportun de a

investi, procura sau păstra capital.

Băncile şi

creditorii

financiari

În calitatea lor de furnizori de împrumuturi şi garanţii bancare, ele sunt cele care se

informează în legătură cu bonitatea financiară a entităţii pentru a determina în ce măsură

firma poate să restituie creditele bancare, precum şi dobânzile de achitat la scadenţele

stabilite în prealabil. Ca să beneficieze de noi posibilităţi de investiţii din parte

instituţiilor bancare, entităţile trebuie să dea dovadă acestora că activele deţinute de ele

au un grad ridicat de lichiditatea. În funcţie de mărimea întreprinderii, băncile

fundameantează în mod distinct deciziile lor economice, punând accent pe securitate

(disponibilitatea activelor) la entităţile mici şi pe continuitatea(profitabilitatea) acesteia

în cazul celor mari.

Personalul

angajat şi

grupurile lor

reprezentative

(Sindicatele)

Manifestând un interes aparte faţă de politica resurselor umane a întreprinderii,

angajaţii sunt preocupaţi în special de fermitatea postului de muncă, de modul în care se

evaluează drepturile salariale, profitabilitatea şi capacitatea întreprinderii de a-şi putea

onora obligaţiile faţă de salariaţi sub forma diverselor remuneraţii, premii şi pensii,

precum şi eventualele oportunităţi profesionale.

6 Feleagă, N., Feleagă L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2007, pag. 43

5

Creditorii

comerciali şi

furnizorii

Un interes major pentru această categorie de utilizatori reprezintă analiza

principalilor indicatori de performanţă, pentru a putea estima mărimea în care li se vor

restitui sumele cuvenite de către entitate, şi totodată asupra continuităţii şi tendinţei sale

de creştere economică, care ar avea ca rezultat majorarea volumului comenzilor de

solicitat.

Statul şi

instituţiile sale

Având nevoie de date macroeconomice reprezentate prin indicatori statici, cum ar fi

PIB, Venit Naţional, etc. statul şi instituţiile sale solicită informaţii referitoare la politica

fiscală a întreprinderii, deasemenea şi modul de alocare a resurselor acesteia. Informaţia

oferită de căre entităţi este folosită pentru determinarea bazei de calcul al impozitului,

calculul TVA şi alte taxe asimilate.

Clienţii

Capacitatea întreprinderii de a efectua tranzacţii economice în viitorul apropiat, adică

continuitatea activităţii desfăşurate de aceasta, susţinerea ciclului de fabricaţie, precum

şi menţinerea, suplimentarea(majorarea) sau rezilierea contractelor cu firmele furnizoare

constituie principalele preocupări ale clienţilor.

Publicul

Fiind din afara zonei economice sau nu, publicul, are nevoie şi el de a cunoaşte

informaţii referitoare la spaţiile economice mai bine plătite, la modul de migrare a

forţelor de muncă. Totodată acesta e interesat de măsura în care întreprinderea

contribuie la dezvoltarea economiei locale, prin oferirea de locuri de muncă,

oportunităţi de formare profesională pentru salariaţi, de asemenea să poată dispune de

informaţii în legătură cu prosperitatea şi sfera de activitate a acesteia.

Managementul

intern al

întreprinderii

„Managerii utilizează informaţiile financiare nu pentru a lua decizii privind gestiunea,

ci pentru a comunica”7. Managenentul intern solicită informaţii atât din sfera gestiunii,

cât şi din cea financiară, sub forma unor rapoarte, pentru a hotărâ evoluţia întreprinderii

şi pentru a putea realiza sarcinile sale, concretizate prin atingerea obiectivelor propuse,

controlul patrimoniului, ameliorarea politicii salariale precum şi îmbunătăţirea imaginii

întreprinderii.

Contabiliatea oferă informaţii tuturor categoriilor de utilizatori analizate, deşi

necesităţile informaţionale individuale sunt variate. În urma acţiunilor efectuate de fiecare

utilizator în parte pot apărea divergenţe între aceştea, deoarece în funcţie de interesele proprii

ale acestora se formează comportamentul individual.

1.3. Obiectivul situaţiilor financiare

Contabilitatea există şi evoluează mereu în căutarea adevărului şi, în acest sens, scopul

contabilităţii este producerea de situaţii financiare anuale a căror „obiectiv este de a oferi

informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare ale unei

entităţi care sunt utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Situaţiile financiare arată, de asemenea, rezultatele de administrare de anagement, sau

7 Feleagă, N., Feleagă, L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2007, pag. 43

6

responsabilitatea de gestionare a resurselor care îi sunt încredinţate.”8. Acestea reflectă în

acelaşi timp rezultatul modului de folosire a resurselor încredinţate managementului

întreprinderii, care împreună dau posibilitatea tuturor tipurilor de utilizatori de a-şi

fundamenta şi adopta decizii economice aferente sferei lor de activitate.

În cadrul fiecărei componente ale situaţiilor financiare anuale, prin prisma obiectivului

urmărit, sunt prezentate tranzacţiile şi evenimentele economice realizate, reflectând diverse

aspecte ale acestora. Fiecare situaţie financiară în parte nu poate oferi o imagine globală a

întreprinderii sau să răspundă cerinţelor informaţionale ale utilizatorilor.

Deci, doar studierea setului întreg a documentelor de sinteză şi raportare contabilă

permite obţinerea unei viziuni clare asupra întreprinderii şi „ajută utilizatorii situaţiilor

financiare în estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie ale entităţii şi în special a plasării în

timp a gradului de certitudine ale acestora”9. Astfel informaţiile de natură contabilă, care

vizează perioade trecute trebuie să permită luarea unei decizii corecte în timpi utili pentru a

atinge scopul esenţial urmărit de desfăşurarea contabilităţii.

1.4. Caracteristici calitative ale situaţiilor financiare

Pe parcursul istoricului practicii contabile s-au conturat câteva atribute ale

informaţiilor financiar-contabile. Acestea: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi

comparabilitatea, au fost incluse de către normalizatorii internaţionali în Standardele

Internaţionale de Raportare Financiară (IASB) ca fiind principalele caracteristici pe care

trebuie să le prezinte informaţiile contabile. Doar acele informaţii care cumulează toate

caracteristicile menţionate anterior prezintă utilitate consumatorului de informaţii contabile.

În conformitate cu reglementările contabile românesti10 caracteristicile informaţiilor contabile

de definesc în felul următor :

Inteligibilitatea – presupune ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare să fie

înţelese uşor de utilizatorii care posedă cunoştinţe suficiente în domeniu economic şi le-ar

permite acestora realizarea de analize şi concluzii în urma studierii în detaliu a informaţiilor.

Relevanţa – dacă în procesul decizional, informaţiile prezentate în situaţiile financiare

anuale au permis evaluarea corectă a ansamblului de evenimente petrecute în cadrul activităţii

desfăşurate de întreprindere, evenimente care privesc perioade trecute, prezente sau viitoare,

cât şi au fost de folos în atestarea sau corectarea evaluărilor viitoare, atunci acestea pot fi

denumite ca informaţii relevante.

8 ***, IAS IFRS US GAAP CORPORATION , IFRS/Canadian GAAP Comparison, 2011, pag. 79 ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, Editura CECCAR, 2009, pag. 93410 ***, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/29.12.2010; sectiunea 2, art. 23

7

Relevanţa informaţiilor e dată, pe de altă parte, şi de pragul de semnificaţie a acestora, care

reflectă gradul de influenţă a informaţiilor asupra deciziilor economice ale utilizatorului în

cazul în care au fost prezentate în mod eronat sau chiar omise de tot la prezentare.

Credibilitatea – informaţiile care dau posibilitatea elaborării unor decizii

fundamentate pe date cât mai certe şi care nu conţin erori semnificative şi în acelaşi timp

nepărtinitoare, pot fi considerate credibile. Credibilitatea lor e dată de reprezentarea fidelă a

rezultatelor şi poziţiei financiare a întrepriderii, de reflectarea tuturor tranzacţiilor şi

evenimentelor realizate în mod fidel şi în acelaşi timp respectând principiul prevalenţei

economicului asupra juridicului, fiind contabilizate corespunzător realităţii lor eonomice, şi

nu doar formei lor juridice.

Credibilitatea este caracterizată de următoarele însuşiri:

- ea trebuie să fie neutră, astfel încât să nu influenţeze procesul decizional, precum şi

modul de formare a unui raţionament în vederea atingerii scopurilor sau rezultatelor

propuse;

- prudenţa este reliefată prin intermediul principiului prudenţei şi presupune propagarea

unei viziuni pesimiste asupra capitalurilor întreprinderii precum şi subevaluarea şanselor

afacerii.

Prezentând un grad de precauţie, această abordare economică obligă agentul economic să

evite supraevaluarea activelor şi veniturilor, în timp ce datoriile şi cheltuielile sale să le

evalueze în totalitate, chiar dacă unele din ele au aparut între data închiderii exerciţiului

financiar şi data întocmirii bilanţului contabil, luând în calcul, indiferent de rezultatul obţinut

în exerciţiul financiar, totalitatea eventualelor pierderi, riscuri şi deprecieri probabile.

- integralitatea informaţiilor financiar-contabile presupune ca acestea să fie complete sub

toate aspectele semnificative, dând dovadă de credibilitate şi să nu fie irelevante, deci să nu

conţină omisiuni care ar conduce la o informare falsă sau eronată a utilizatorului.

Comparabilitatea – metodele contabile de evaluare, prezentare şi clasificare a

elementelor descrise în situaţiile financiare anuale folosite de către întreprindere trebuie să

dea dovadă de permanenţă în timp, doar în acest mod se poate îndeplini această cerinţă. Ca

urmare „utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a identifica diferenţele dintre metodele

contabile utilizate”11 în cazul în care întreprinderea a efectuat o schimbare a acestora. Atât în

cadrul aceleiaşi întreprinderi, de-a lungul perioadelor, cât şi la mai multe întreprinderi în

acelaşi timp trebuie utilizate aceleaşi modalităţi de prezentare şi cuantificare a aceloraşi

tranzacţii şi evenimente ecomonice, într-o manieră unitară, pentru ca utilizatorul să poată face

diferenţa dintre politicile contabile folosite de-a lungul timpului. Deci, informaţia trebuie să

permită compararea sa în timp şi spaţiu, pentru a deveni cât mai valoroasă.

În ceea ce priveşte informaţia relevantă şi credibilă, cadrul contabil IASB,

menţionează: oportunitatea; raportul cost-beneficiu, care este mai degrabă o constrângere

generală decât o caracteristică calitativă; şi echilibrul între caracteristicile calitative; ca fiind

limitele acesteia.

11 Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, ed. Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 20

8

Prin urmare, informaţia trebuie să fie la timpul potrivit, la locul potrivit şi prezentată

oamenilor potriviţi în vederea adoptării unor decizii cât mai corecte. De asemenea, beneficiile

urmate de cunoaşterea informaţiilor trebuie să fie mai mari decât costul obţinerii acestora şi,

nu în ultimul rând, caracteristicile calitative ale acestora să prezinte un echilibru adecvat între

ele pentru a îndeplini obiectivul situaţiilor financiare.

1.5. Structura situaţiilor financiare

Corespunzător capitolului I, articolul 5 din Legea contabilităţii nr.82/1991,

repubilcată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.454 în 2008, persoanele juridice

şi cele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au obligaţia să

conducă contabilitate în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale12.

Tot în cadrul legii se precizează că situaţiile financiare anuale trebuie să fi însoţite

de o declaraţie scrisă de managenentul întreprinderii prin care îşi asumă responsabilitatea

întocmirii situaţiilor financiare anulale în conformitate cu Directiva a IV-a a

Comunităţii Economice Europene.

Standardului Internaţional de Contabilitate 1(IAS 1) Prezentarea situaţiilor financiare,

specifica setul complet de situaţii financiare, care include:

(a) o situaţie a poziţiei financiare la finalul peroadei (bilanţul);

(b) o situaţie e rezultatului global pe periodă (contul de profit şi pierdere);

(c) o situaţie a modificărilor în capitalurile proprii pe perioadă;

(d) o situaţie a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;

(e) note, cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte

informaţii explicative;

(f) o situaţie a poziţie financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci

când entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a

elementelor din situaţiile sale financiare, sau atunci când reclasifică elementele din situaţiile

sale financiare13;

Însă, nu toate entităţile partimoniale sunt obligate să întocmească setul complet de

documente de sinteză şi raportare contabilă. Articolului 3 din OMFP 3055 din 29 octombrie

2009, specifică două categorii de entităţi, care întocmesc fie setul complet de situaţii

financiare anuale, fie setul de situaţii financiare simplificat. Includerea într-o categorie sau

alta a unei entităţi depinde de faptul dacă acestea, la data bilanţului, depăşeste sau nu limitele

a două dintre următoarele criterii de mărime14 :

12 ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 454 din 18.06.2008, art. 513 ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, Editura CECCAR, 2009, pag. 93414 ***, Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

9

Total active – 3,65 milioane de Euro;

Cifra de afaceri – 7,3 milioane de Euro;

Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar – 50;

Aşadar, cele care depăşesc două dintre cele trei limite menţionate, întocmesc setul

complet de situaţii financiare anuale, format din:

bilanţ;

contul de profit şi pierdere;

situaţia modificărilor capitalului propriu;

situaţia fluxurilor de trezorerie; şi

note explicative la situaţiile financiare anuale.

Cele care nu îndeplinesc această condiţie vor întocmi setul de situaţii financiare

simplificat alcătuit din:

bilanţ;

contul de profit şi pierdere; şi

note explicative la situaţiile financiare anuale.

Situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie

se pot întocmi, de cele din urmă, facultativ.

1.5.1. Bilanţul contabil

Oferind în primul rând informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii, bilanţul,

prezintă în etalon bănesc situaţia patrimoniului întreprinderii în două exerciţii financiare

diferite: perioada de bază în comparaţie cu perioada curentă. În acest mod, prin intermediul

bilanţului, care constituie cel mai integral şi complex document de sinteză, se prezintă

posturile bilanţiere, respectiv cele de activ şi cele de pasiv, la încheierea exerciţiului financiar,

cât şi în celelalte cazuri precizate de lege. Prezentarea se face în urma grupării acestora în

funcţie de provenienţa şi destinaţia lor, precum şi eventualele corectări a valorilor.

Astfel activele, datoriile şi capitalurile proprii, ca rezultat a organizării informaţiilor,

din balanţa de verificare finală, din punct de vedere al lichidităţii, exigibilităţii şi natura

economică, reprezintă principalele structuri bilanţiere şi totodată elementele care sunt legate

nemijlocit de aprecierea poziţiei financiare a întreprinderii.

Structurile bilanţiere, specificate anterior, se definesc după cum urmează:

Rezultate din evenimentele aferente perioadelor trecute, activele reprezintă o resursă

controlată de întreprindere şi de la care se aşteaptă câştiguri economice viitoare. Doar atunci

când costul sau valoarea acestora pot fi evaluate în mod credibil şi este probabilă efectuarea

unui beneficiu economic viitor de către întreprindere, activele vor fi recunoscute în

contabilitate şi prezentate în bilanţ. Repartizarea de dividende, restituirea unor împrumuturi,

desfăşurarea activităţii de producţie şi realizarea de servicii, executarea unor operaţiuni de

882/29.12.2010; sectiunea 2, art. 3

10

înlocuire a activelor existente cu altele, sunt doar câteva dintre avantajele economice pe care

le poate prezenta un beneficiu economic aşteptat în viitor.

Decontarea unei obligaţii curente a întreprinderii, reieşită din evenimente trecute, şi

care are ca efect o ieşire de fluxuri de resurse cu beneficii economice dinspre întreprindere se

încadrează în structura datoriilor. Recunoaşterea lor în contabilitate şi prezentarea lor în bilanţ

se poate face doar în cazul când se aşteaptă o ieşire de resurse economice fiind rezultatul unei

decontări a unei obligaţii prezente precum şi posibilitatea evaluării într-o manieră credibilă a

valorii decontate. Efectuarea de plăti în numerar, conversia unei obligaţii în capital propriu,

transmiterea de alte active, prestări de servicii sunt forme pe care le poate îmbrăca stingerea

unei obligaţii actuale.

„Capitalul propriu reprezintă interesul dreptul acţionarilor asupra activelor unei

entităţi, după deducerea tuturor datoriilor”15.

Atât în normele metodologice de completare a documentelor de sinteză şi raportare contabilă,

cât şi în formularul tip de bilanţ sunt arătate modurile de calcul şi regrupare a sumelor pentru

acei indicatori care nu se pot lua direct din balanţa de verificare finală în structura bilanţului,

precum şi pentru cei care sunt denumiţi indicatori de însumare sau derivaţi.

1.5.2. Contul de profit şi pierdere

Fiind cel dintâi document contabil care reflectă performanţa întreprinderii şi

reprezentând o structură distinctă a situaţiilor financiare, contul de profit şi pierdere,

prezintă o prelucrarea şi sistematizare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în

exerciţiul financiar curent. Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu

ajutorul acestor elemente, a căror recunoaştere şi măsurare prezintă o dependenţă parţială faţă

de conceptele de capital şi menţinerea nivelului acestuia, noţiuni care sunt folosite în

realizarea situaţiilor financiare.

În concordanţă cu reglementările IASB16, toate mişcările din cadrul întreprinderii,

concretizate în „consumuri de mijloace material, umane şi băneşti”, precum şi „rezultatele

obţinute în urma consumurilor efectuate”17, sunt definite în modul următor:

cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale

datoriilor, care se concretizate în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate

din distribuirea acestora către acţionari;

veniturile reprezintă intrare brută de beneficii economice pe parcursul perioadei,

generate în cadrul desfăşurării activităţii normale ale unei entităţi, atunci când aceste intrări au

15 Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pag. 4016 ***, Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs) inclusiv Sandarde Internaţionale de Contabilitate (IASs), Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, pp. 1253, 286817 Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pag. 331

11

drept rezultat creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale

acţionarilor la capitalurile proprii;

Din punct de vedere al activităţilor pe care le desfăşoară întreprinderea, în contul de

profit şi pierdere, cheltuielile şi veniturile sunt structurate în cele de: exploatare, financiare şi

extraordinare. Prin prisma acestei grupări avem posibilitatea de a calcula rezultatele

întreprinderii pe niveluri distincte de agregare:

Tabel nr. 2 Rezultatele întreprinderii pe niveluri distincte de agregare

Nr.

crt.Indicatori Formulă de calul

1. Rezultatul din exploatare Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare

2. Rezultatul financiar Venituri financiare – Cheltuieli financiare

3. Rezultatul extraordinar Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Suplimentar, pe lângă aceşti indicatori microeconomici, în tabelul nr. 3 sunt formulele de

calcul şi pentru celelalte rezultate:

Tabel nr. 3 Rezultatele întreprinderii

În concluzie, contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care măsoară succesul sau

performanţa activităţii unei întreprideri, referitoare la o periadă dată.

1.5.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu

Situaţia modificărilor capitalului propriu prezintă modificările capitalului propriu

între începutul şi sfârşitul unui perioade contabile, adică reflectă crearea sau reducerea

activului net în cursul acestei perioade. 

O entitate trebuie să prezinte o situaţie a modificărilor capitalurilor proprii care arată

în declaraţia:

a) venitul total cuprinzător pentru perioada de referintă, indicând separat sumele totale

atribuibile proprietarilor societăţii şi non-controling interese;

b) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele aplicării retroactive sau a

retratării retroactive recunoscute în conformitate cu IAS;

c) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea

contabilă la începutul şi la sfârşitul perioadei, prezentând separat modificările care rezultă din:

- profit sau pierdere,

- fiecare element de venit global, şi

Nr.

crt.Indicatori Formulă de calul

1. Rezultatul curent (Venituri din exploatare + Venituri financiare) –

(Cheltuieli din exploatare + Cheltuieli financiare)

2. Rezultatul brut (contabil) Venituri totale – Cheltuieli totale

3. Rezultatul net Rezultatul brut (contabil) – Impozit pe profit

12

- tranzacţiile cu proprietarii în calitatea lor de proprietari, indicând separat

contribuţiile şi distribuirile către proprietari şi modificările în interesele de proprietate în

filiale care nu au drept rezultat o pierdere a controlului.

O entitate trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în

notele explicative, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către proprietari în timpul

perioadei, şi suma pe acţiune aferenta18.

Pentru a înţelege mai bine ceea ce prezintă atât situaţia modificărilor capitalului

propriu, cât şi contul de profit şi pierdere, trebuie preciazată diferenţa dintre venituri şi

câştiguri, respectiv dintre cheltuieli şi pierderi:

câştigurile - reprezintă creşteri ale beneficiilor economice, apărute sau nu în exerciţiul

contabil curent. Ele nu se compensează, asemeni veniturilor şi cheltuielilor între ele, iar

evidenţa şi reprezentarea lor se face, de regulă, la valoarea netă.

pierderile - sunt scăderi ale beneficiilor economice, ce pot sau nu să apară în exerciţiul

contabil curent. Raportarea acestora se face fără a lua în considerare veniturile asociate.

Astfel prin intermediul acestei componente ale situaţiilor financiare se prezintă

valoarea totală a veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile generate de

activităţile întreprinderii pe parcursul perioadei contabile, excluzând modificările rezultate din

tranzacţiile cu proprietarii care au acţionat în calitatea lor de acţionari/asociaţi.

Soldurile de deschidere şi de închidere ale capitalului social, primelor de capital, tuturor

rezervelor, rezultatului reportat, rezultatului exerciţiului, precum şi modificările acestora sunt

prezentate în situaţia modificărilor capitalului propriu, care constituie un reper fundamental în

apreciarea bonităţii întreprinderii.

1.5.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Deoarece în urma analizei atât a bilanţului, cât şi a contului de profit şi pierdere, nu se

poate forma o imagine completă privind felul în care se administrează valorile materiale şi

băneşti ale întreprinderii, se conturează necesitatea întocmirii unei situaţii financiare care ar

răspunde cerinţelor informaţionale ale utilizatorilor privind aceasta latură a activităţii

întreprinderii.

Privitor la această problemă IAS 7 Situaţiile fluxurilor de trezorerie19 menţionează că

întocmirea situaţiilor fluxurilor de treziorerie prezintă informaţii folositoare în scopul

evaluării posibilităţilor întreprinderii de a realiza fluxuri de numerar, necesităţile de utilizare a

acestora, precum şi realizarea unui pronostic a scadenţelor şi a riscului încasărilor viitoare.

După IAS 7, fluxurile de numerar – reprezintă intrările sau ieşirile de numerar sau

echivalente ale acestora.

18 ***, International financial reporting standards, IASC Foundation Publication Departement, United

Kingdom, 2009, pag. 919 19 ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009 , Editura CECCAR, 2009, pag. 1046

13

Asemenea veniturilor şi cheltuielilor, şi fluxurile de trezorerie se clasifică în funcţie de

natura activităţilor principale ale întreprinderii, după cum urmează20 :

fluxuri generate din activitatea de exploatare;

fluxuri generate din activitatea de investiţii; şi

fluxuri generate din activitatea de finanţare.

O astfel de grupare a fluxurilor de trezorerie, prezintă utilitate în următoarele activităţi

de analiză:

- nu toate activităţile presupun numerar, deci se face o corelare a profitului sau pierderii cu

numerarul, separându-le pe cele care implică numerar de cele care nu implică;

- efectuarea unei evaluări a capacităţii întreprinderii de a-şi putea onora obligaţiile de plată,

efectuate în cash, deoarece orice întreprindere trebuie să prezinte o astfel de capacitate;

- în desfăşurarea activităţii sale, întreprinderea, consumă numerar, iar pentru a cunoaşte cu

aproximaţie mărimile viitoare ale acestora trebuie făcută o evaluare a cash-flow-urilor

strategice;

Pe seama soldurilor de trezorerie, a celui rezultat din activităţii de gestiune a activelor

reale şi a celui rezultat din operaţiuni de investire de capital şi finanţare, se poate determina un

indicator microeconomic important, şi anume variaţia trezoreriei nete. Calculul trezoreriei

nete este posibil doar după efectuarea clasificării şi analizei tuturor fluxurilor de numerar ale

întreprinderii. Astfel în cazul în care nu există concordanţă între fluxurile reale ale

întreprinderii cu cele monetare, caz frecvent întâlnit, asigurarea trezorerie se face prin

intermediul decalajelor de plăţi asociate acelor fluxuri.

În vederea întocmirii şi prezentării situaţiilor fluxurilor de trezorerie s-au consacrat

două metode de determinare a fluxurilor de numerar, acestea fiind menţionate în IAS 7

Situaţiile fluxurilor de trezorerie 21:

Metoda directă, care presupune operarea încasărilor şi plăţilor brute în numerar;

Metoda indirectă, reprezentând o alternativă la cea dintâi, rezidă în ajustarea a

elementelor de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activitatea de

investiţii sau de capital, şi a efectelor tranzacţiilor ce nu au natură monetară şi a remiterilor ori

angajamentelor de plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare, cu profitul

net sau pierderea netă.

Şi această componentă a situaţiilor financiare anuale nu este obligatorie pentru acele

întreprinderi care la închiderea exerciţiului financiar nu depăşesc două dintre cele trei criterii

de mărime menţinate anterior.

1.5.5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale

20 Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pp. 420-42221 ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009 , Editura CECCAR, 2009, pag 1040

14

Notele explicative ale situaţiilor financiare anuale constituie o detaliere într-un mod

sistematic a informaţiilor prezentate în celelalte componente ale situaţiilor financiare,

respectiv bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu şi

situaţia fluxurilor de trezorerie, precum şi „informaţii despre reglementările contabile care

stau la baza întocmirii situaţiilor financiare şi despre politice contabile folosite”22. Astfel

pentru toate componentele situaţiilor financiare prezentate anterior, care se dezvoltă sau

pentru care se oferă informaţii în plus, trebuie să existe câte o trimitere la notele explicative

ale situaţiilor respective.

Politicile contabile prezentate în notele explicative rezidă în principiile, regulile,

convenţiile, şi practicile specifice adoptate de entitate în vederea elaborării, întocmirii şi

prezentării situaţiilor financiare, astfel încât să poată oferi informaţii cât mai relevante,

credibile şi complete din punct de vedere semnificativ.

În România, cele zece domenii care sunt abordate în notele explicative distinct sunt:

1. Activele imobilizate;

2. Provizioanele;

3. Repartizarea profitului;

4. Analiza rezultatului din exploatare;

5. Situaţia creanţelor şi datoriilor;

6. Principii, politici şi metode contabile;

7. Participaţii şi surse de finanţare;

8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere

şi de supraveghere;

9. Exemple de calcul şi analiza a principalilor indicatori economico-financiari;

10. Alte informaţii.

Capitolul 2 – Studiu de caz privind IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare

22 ***, Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/29.12.2010; paragrapf 334, alin.(5)

15

Studiu de caz a fost efectuat pe exemplul societăţii comerciale BEAUTY DENT

S.R.L. Iaşi, care este prestatoare de servicii în domeniul tehnicii dentare. Forma juridică sub

care a fost constituită este de Societate cu Răspundere Limitată(S.R.L.). Aceasta îşi

desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prevederile din actul constitutiv.

2.1. Prezentarea S.C. BEAUTY DENT S.R.L.

S.C. BEAUTY DENT S.R.L. s-a constituit pe data de 6 decembrie 2005, fiind înscrisă

la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J22/2973/2005, cu Codul Unic de Înregistrare

18192650.

Sediul social al societăţii comerciale BEAUTY DENT S.R.L. este stabilit în România,

judeţul Iaşi, localitatea Iaşi, str. B-DUL POITIERS, nr. 18. Societatea nu are înfiinţate filiale,

sucursale sau alte puncte de lucru situate în alte localităţi din ţară sau din străinătate.

Durata de funcţionare a societăţi este pe o perioadă nedeterminată şi a început desfăşurarea

activităţii la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerţului.

Capitalul social subscris al S.C. BEAUTY DENT S.R.L. constă în numerar şi este în

valoarea totală de 200 lei, vărsat integral la data constituirii societăţii, de către cei 2 asociaţi

care au participat la înfiinţarea acesteia şi nu a suferit modificări de la constituire până în

prezent.

Capitalul social al societăţii este divizat în acţiuni nominative în valoarea egală de 100

lei fiecare. Acestea au fost atribuite asociaţilor proporţional cu cota fiecăruia de participare la

capitalul social, reprezentând 50 % din capitatul subscris , respectiv câte 100 acţiuni

nominative pentru fiecare.

Organul de conducere a S.C. BEAUTY DENT S.R.L. este reprezentat de

Administratorul societăţii, care ia decizii asupra activităţii acesteia şi asigură politica ei

economică şi comercială, împreună cu secretarul societăţii, aceştea fiind persoane fizice de

cetăţenie română, domiciliate în România, specializate în domeniul tehnicii dentare.

Conducerea operativă a societăţii este asigurată de 6 membrii, dintre care un

administrator, un secretar şi 4 salariaţi ai societăţii. Conducerea operativă a societăţii

urmăreşte asigurarea coordonării şi realizarea efectivă a activităţilor zilnice a societăţii,

modul de respectare şi aplicarea a regulamentului, de organizare a societăţii, întocmirea

documentaţiei necesare luării deciziilor de către administrator, precum şi alte atribuţii date în

competenţa conducerii operative de către administratorul societăţii comerciale.

Societatea a fost înfiinţată cu scopul de a realiza lucrări estetice de bună calitate cu

materiale de actualitate, încercând a convinge atât colaboratorii, cât şi pacienţii că o lucrare de

calitate înseamnă nu numai o estetică bună, dar şi durabilitate şi funcţionalitate. De la

înfiinţare până în prezent societatea şi-a diversificat şi extins gama de produse şi servicii

prestate. Laboratorul corespunde standardelor europene şi dispune de o echipă de tehnicieni

experimentaţi care reuşesc să mulţumească cele mai exigente cerinţe, folosind materiale şi

instrumente de ultimă oră şi consumabile de unică folosinţă.

16

Societatea a devenit un partener de încredere pentru clienţii săi, oferid acestora

servicii de înaltă calitate în timp scurt şi eficient.

Societatea comercială BEAUTY DENT S.R.L. îşi desfăşoara activitatea în domeniul

„Producţia de dispozitive, aparate şi instrumente medicale stomatologice”, grupa CAEN 3250,

acesta fiind ca obiect principal de activitate, iar ca obiect secundar de activitate are prevăzut

în actul constitutiv diverse activităţi cu privire la prestarea de servicii în domeniul tehnicii

dentare.

2.2. Prezentarea bilanţului contabil conform IAS 1

Luând în considerarea faptul ca în cadrul IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare nu

este prezentată nici o formă standard a bilantului, societătile, în functie de specificul

activitătii, îsi pot crea propriul format al bilanţului astfel încât informaţiile prezentate să

corespundă tuturor cerintelor informatiilor contabile.

2.2.1. Întocmirea bilanţului conform reglementărilor contabile în vigoarea. S.C.

BEAUTY DENT S.R.L.

Evidenţa contabilă este organizată şi condusă în conformitate cu prevederile legale,

de către un contabil autorizat expert, care aplică cu consecvenţă principiile contabile

generale, conform contabilitătii de angajamente, care presupune ca efectele tranzacţiilor sa fie

recunoscute atunci când tranzacţiile se produc (nu pe măsură ce trezoreria este încasată sau

plătită), si înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadei, precum

si respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor,, pentru a conferi

obiectivitate sistemului contabil şi pentru a permite obţinerea unei imagini fidele, clare,

complete asupra activelor, datoriilor, capitalurilor şi rezultatelor societăţii. În baza evidentei

contabile se întocmeşte bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi si restul rapoartelor, care

sunt prezentate în conformitate cu Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată şi cu

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene,

aprobate prin OMFP nr. 3055/2009, precum şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate,

2.2.2. Principalele posturi bilanţiere

În tabelul nr. 4 se prezintă principalele elementele din bilanţ. Se observă că societatea

respectă prevederile Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi reglementările Directivei a

IV-a în ceea ce priveşte repartizarea elementelor de activ în rubricile: activ circulant şi activ

imobilizat, criteriul adoptat fiind cel bazat pe lichiditatea activelor şi nu pe clasificarea curent/

termen lung. Formatul bilanţului este cel listă:

Tabel nr. 4 Bilant contabil S.C. BEAUTY DENT S.R.L.

Elemente de bilant (Lei) 31.12.2009

31.12.2010 Variatie(%)

17

Imobilizări necorporale 0 0 0Imobilizări corporale 88932 81015 -8,90Imobilizări financiare 0 0 -Active Imobilizate total 88932 81015 -8,90Stocuri 26178 10267 -60,78Creante 538 0 -100Investitii pe termen scurt 0 0 -Casa si conturi la bănci 4323 260 -93,98Active Circulante total 31039 10527 -66,08

ACTIVE TOTALE 119971 91542 -23,69Datorii pe termen scurt 83269 75224 -9,66Datorii pe termen lung 21725 0 -100Provizioane 0 0 -Capitaluri proprii, din care: 14977 16318 8,95Capital social 200 200 -Prime de capital 0 0 -Rezerve din reevaluare 0 0 -Rezerve totale 0 0 -Rezultatul exerciţiului 2703 1341 -50,39

PASIVE TOTALE 119971 91542 -23,70

2.2.3. Evaluarea şi recunoaşterea posturilor bilanţiere

Politicile contabile au fost aplicate în mod consecvent pe perioada 01.01.2010-

31.12.2010.

Moneda situaţiilor financiare este Leul. Toate cifrele sunt prezentate în lei româneşti.

Operaţiunile exprimate în monedă străină au fost înregistrate în lei la cursul pieţei valutare

stabilit de Banca Naţionala a României, de la data decontării tranzacţiei. Activele şi pasivele

monetare, exprimate în monedă străină, la data bilanţului, au fost transformate în lei, la cursul

de la această dată. În ceea ce priveşte valoarea la care sunt prezentate elementele de activ în

bilanţ, situaţia este următoarea:

♦ Imobilizările corporale sunt evaluate astfel: Grupa “Instalaţii tehnice şi maşini” şi

grupa “Alte instalaţii, utilaje şi mobilier” la cost istoric, minus ajustările cumulate de valoare.

Cheltuielile cu reparatiile si întretinerea mijloacelor fixe efectuate pentru a mentine

valoarea acestor active sunt recunoscute în contul de profit si pierdere la data efectuării lor.

Cheltuielile efectuate în scopul îmbunătăţirii performanţelor tehnice sunt capitalizate

şi amortizate pe perioada rămasă de amortizare a fiecărui mijloc fix. Amortizarea este

calculată folosind regimul de amortizare liniar şi se stabileşte prin aplicarea cotelor de

amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale. Amortizarea se calculează de la

data punerii în funcţiune până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor

de utilizare economică si condiţiilor de utilizare a acestora.

Mijloacele fixe se amortizează pe durata de utilizare economică estimată de către

specialiştii societăţii, şi este aplicată consecvent. Imobilizările corporale în curs de execuţie

reprezintă investiţiile neterminate sau nepuse în funcţiune. Imobilizările în curs nu sunt

supuse amortizării .

18

♦ Imobilizările necorporale. Imobilizările necorporale sunt active nemonetare, fără

suport material, de exemplu brevete, licenţe, mărci şi alte valori similare. Societatea analizată

nu dispune de imobilizări necorporale.

♦ Imobilizări financiare. Imobilizările financiare reprezintă plasamente ale capitalului

sau ale altor resurse pe timp îndelungat în titluri de valoare sau creante. S.C. BEAUTY DENT

S.R.L nu detine în activ imobilizări financiare.

♦ Stocuri. Contabilitatea stocurilor este ţinută cantitativ şi valoric, prin folosirea

inventarului permanent. În aceste condiţii, în contabilitate s-au înregistrat toate operaţiunile de

intrare şi iesire, ceea ce a permis stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât

cantitativ, cât şi valoric. Stocurile au fost înregistrate la costul de achiziţie sau la costul de

producţie, pentru cele produse de societate. La data bilanţului - activele de natura stocurilor au

fost reflectate în bilanţ la valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. La

iesirea din gestiune a stocurilor şi a altor bunuri fungibile, acestea s-au evaluat şi s-au

înregistrat în contabilitate prin metoda costul mediu ponderat, considerată ca fiind cea mai

adecvată din considerentul asocierii costurilor recente cu veniturile curente. Metoda aleasă

este aplicată consecvent pentru elementele similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile

de la un exerciţiu financiar la altul.

Producţia în curs de execuţie s-a determinat prin inventarierea producţiei neterminate

la sfârşitul fiecărei luni, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a

stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.

♦ Creanţe comerciale. Conturile de creanţe comerciale şi alte creanţe au fost

evidenţiate în bilanţ la valoarea lor recuperabilă. La data 31 decembrie 2010 valoarea

creantelor comerciale este zero.

♦ Furnizori şi alte datorii. Conturile de furnizori şi alte datorii au fost evidenţiate la

valoarea lor plătibilă. Pentru datoriile evidenţiate nu s-au efectuat ipotecări.

2.3. Prezentarea contului de profit şi pierdere conform IAS 1

Fiind cel dintâi document contabil care reflectă performanţa întreprinderii şi

reprezentând o structură distinctă a situaţiilor financiare, contul de profit şi pierdere,

prezintă o prelucrarea şi sistematizare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în

exerciţiul financiar curent. Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu

ajutorul acestor elemente, a căror recunoaştere şi măsurare prezintă o dependenţă parţială faţă

de conceptele de capital şi menţinerea nivelului acestuia, noţiuni care sunt folosite în

realizarea situaţiilor financiare.

Standardele Internaţionale de Contabilitate lasă o mare libertate de gândire

contabilului, astfel încât pe baza raţionamentului profesional să se ia deciziile cele mai bune,

pentru ca situaţiile financiare să ofere o imagine fidelă a performanţelor întreprinderilor.

Trebuie remarcată importanţa acordată raţionamentului profesional. Această

importanţă este, pe de o parte, consecinţa simplităţii modului de a întocmi contul de profit şi

19

pierdere, iar pe de altă parte, întreprinderile trebuie să prezinte o serie de elemente minime la

care trebuie adăugate alte elemente, dacă acestea sunt necesare pentru prezentarea fidelă a

rezultatelor financiare ale întreprinderii.

2.3.1. Întocmirea contului de profit şi pierdere conform reglementărilor contabile

Contul de profit şi pierdere a fost întocmit conform prevederilor Standardelor

Internaţionale de Contabilitate şi reglementările Directivei a IV-a. Acesta este prezentat sub

formă de listă, prin deducerea cheltuielilor din venituri pentru a arăta modul de formare a

rezultatului, formă acceptată de IAS 1 şi prezintă minimul de informaţii impuse de standard.

Din punct de vedere al activităţilor pe care le desfăşoară S.C. BEAUTY DENT S.R.L.,

în contul de profit şi pierdere, cheltuielile şi veniturile sunt structurate în cele de: exploatare,

financiare şi extraordinare.

2.3.2. Principalele posturi din contul de profit şi pierdere

Tabel nr. 5 Contul de profit sau pierdere S.C. BEAUTY DENT S.R.L

Indicatori (Lei)

31.12.2009 31.12.2010Variatie

(%)

Venituri din exploatare, din care: 113150 98936 -12,56 Cifra de afaceri 113150 98936 -12,56

Venituri financiare 96 1 -98,96Venituri extraordinare 0 0 -

VENITURI TOTALE 113246 98937 -12,64Cheltuieli din exploatare, din care: 94198 81526 -13,45

Cheltuieli materiale 39538 32004 -19,06Cheltuieli cu personalul 28113 19200 -31,70

Cheltuieli cu amortizarea 9882 18492 87,13Cheltuieli cu provizioanele 0 0 -

Cheltuieli financiare 13476 12845 -4,68Cheltuieli extraordinare 0 0 -

CHELTUIELI TOTALE 107674 94371 -12,35Rezultatul din exploatare 18952 17410 -8,14Rezultatul financiar -13380 -12844 -4,01Rezultatul extraordinar 0 0 -Rezultatul brut 5572 4566 -18,05Impozitul pe profit 2869 3225 12,41Rezultatul net 2703 1341 -50,39

2.3.3. Evaluarea şi recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor în contul de profit şi

pierderea

La întocmirea contului de profit şi pierdere, s-a ţinut cont - potrivit principiului

independenţei exerciţiilor - doar de cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de

data plăţii acestora. Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt

aferente unui exerciţiu financiar ulterior, au fost prezentate sub titlul de Cheltuieli în avans, în

20

timp ce cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, au fost plătite numai în

cursul exerciţiului financiar ulterior, au fost prezentate la Datorii.

Pentru fiecare element de cheltuială din contul de profit şi pierdere a fost prezentată

valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent, toate acestea

sunt explicate în notele explicative prin comentarii relevante.

Contul de profit şi pierdere a fost întocmit făcându-se abstracţie de datele referitoare

la încasări şi plăţi. Astfel, cheltuielile ca şi efecte ale tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt

recunoscute atunci când apar si nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt

plătite, adică făcând abstracţie de data decontării, şi au fost înregistrate în contabilitate şi

raportate în contul de profit şi pierdere al perioadei aferente.

Veniturile au fost recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul în care

riscurile şi beneficiile asociate proprietăţii asupra lor au fost transferate cumpărătorului.

Capitolul 3 – Concluzii

Informaţiile furnizate de situaţiile financiare anuale stau la baza efectuării analizelor

financiare. Situaţiile financiare trebuie întocmite astfel încât să ofere informaţii cu privire la

poziţia şi performanţa financiară, cât şi imaginea fidelă a întreprinderii. Fiecare componentă a

situaţiilor financiare prezintă informaţii diferite despre aceleaşi tranzacţii şi evenimente

economice efectuate de către întreprindere în decursul unui exerciţiu financiar. Prin urmare,

fiecare situaţie financiară analizată separat nu poate oferi o imagine globală asupra activităţii

entităţii analizate.

Sistemul contabil IAS se aplică obligatoriu la anumiţi agenţi economici din România

în că din 2000 şi există intenţia de a generaliza treptat aceste standarde internaţionale, astfel

încît ele să fie aplicate şi în cele mai mici întreprinderi. Totuşi, este un sistem greoi, cu mai

multe evidenţe contabile, calcule mai complicate şi rezultate diferite faţă de sistemul contabil

reglementat de legislaţia românească, astfel încît există o anumită inerţie, în defavoarea

aplicării IAS.

Unii experţi consideră că multe firme, prin diferite artificii contabile au încheiat anul

cu profit, pentru a putea accesa credite bancare. Aceste întreprinderi se vor prăbuşi odată cu

aplicarea standardelor. O asemenea situaţie va crea probleme suplimentare societăţilor

româneşti, pentru că ele vor trebui să aplice noile standarde contabile într-un moment în care

vor fi afectate de concurenţa acerbă din piaţa comună europeană. Singura şansă de a depăşi

astfel de dificultăţi este ca toţi agenţii economici să înregistreze profit real până la aplicarea

noului sistem contabil, deoarece, în cazul în care profitul este creat artificial, prin aplicarea

noilor standarde, firmele riscă să devină falimentare.

Bibliografie

21

1. Feleagă, N., Feleagă L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi

internaţională, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2007

2. Grigorescu, S. I., Suport curs IAS 1, 2011

3. Lungu, C. I., Teorii şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea

situatiilor financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007

4. Nandakumar, A., Ghosh, T.P., Kalpesh, J.M., Yass, A.A., Understanding IFRS

Fundamentals International Financial Reporting Standards, John Wiley & Sons, Inc.,

Hoboken, New Jersey, 2010

5. Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, Editura

Universitară, Bucuresti, 2005

6. Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011

7. ***, IAS IFRS US GAAP CORPORATION , IFRS/Canadian GAAP Comparison,

2011

8. ***, International financial reporting standards, IASC Foundation Publication

Departement, United Kingdom, 2009

9. ***, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de

Contabilitate, PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE, Editura CECCAR, Bucureşti,

2004

10. ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale

emise la 1 ianuarie 2009, Editura CECCAR, 2009

11. ***, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul

ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor

reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

882/29.12.2010; sectiunea 2

12. ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, Nr. 454 din 18.06.2008

13. http://books.google.ro

22