iaminte§tideziua încareamf[cutpentru primadat[dragoste? · 2017-11-20 · revistĂ de culturĂ...

$: iaminte§tideziua încareamf[cutpentru primadat[dragoste? · 2017-11-20 · ReViSTĂ de cUlTURĂ Î\iaminte§tideziua încareamf[cutpentru primadat[dragoste? MATEIVI±NIEC ANUL I$
Revistă de cultuRă

Î\i aminte§ti de ziuaîn care am f[cut pentruprima dat[ dragoste?

MATEI VI±NIEC

www.revistaneuma.roANUL I I NR. 1-2, NOIEMBRIE-DECEMBRIE, 2017 I 62 PAGINI I 3 LEI

GABRIELCHIFU

PoetaHILAL

KARAHANîn dialog cu

NiculinaOprea

Literatura lumiiMETIN CENGIZ

Poezie

ADA CAROL,PA±CU BALACI,FLORICA BUD,EMILIAN MIREA,BORIS MARIAN

Teen Spirit

O ZI OBI±NUIT{,într-oGermanieobi§nuit[într-o ±COAL{OBI±NUIT{

Concert

CELESTCU FAIMO±IIBLOOD,SWEAT&TEARS§i STEELY DANLA STUTTGART

Proz[

LEON-IOSIFGRAPINI,FLORINLOGRE±TEANU

Geo VasiledespreIRINATEODORESCU

SSccrriiiittoorruull aannuulluuii 22001177,,ddeesseemmnnaatt llaa IIaa§§ii

AntologiecoordonatădeHORIAGÂRBEA

Filiala București Poezie aUniunii Scriitorilor din România

Poeți în peisajul urban

Cluj-Napoca2017

NEUMAEditura

Antologia lirică a Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor reprezintă unmoment important în demonstrarea valorii poeților atașați peisajului urban îngeneral și mai ales al Bucureștiului. Fac parte eu însămi din Filială și regret că nu am

avut timp să scriu cîteva texte pe tema propusă. Împărtășesc însă, cu colegii mei, bucuriaapariției volumului și speranța că poemele lor îi vor cuceri pe cititori. Doresc mult succescărții și îmi doresc să %u prezentă în următoarea antologie.

GABRIELA FIREAMembră a Filialei București-Poeziea Uniunii Scriitorilor din România

Primar General al Municipiului București

9786069

442845

LANSAREA ANTOLOGIEI

aa FFiilliiaalleeii BBuuccuurree§§ttii--PPooeezziiee aa UUnniiuunniiii SSccrriiiittoorriilloorr,, EEddiittuurraa NNeeuummaa,, 22001177

www.revistaneuma.roSumar

4

2

ISSN 2601 - 1603ISSN-L 2601 - 1603

Revistă de cultuRă www.revistaneuma.ro

RADU-ILARION MUNTEANUEvenimente autumnale

GALA SCRIITORII ANULUI ediţia a II-a, Iași, 2017

MATEI VIŞNIECÎţi aminteşti de ziua în care am făcutpentru prima dată dragoste?

3HORIA GÂRBEACele mai mari cărţi proaste

28-31

CARTEA DE POEZIENicoleta Milea despre Grigore Chiper, Flavia Adam despre Victor Munteanu,Dumitru Hurubă despre Mihaela Oancea

31-33

CARTEA DE PROZĂAna Dobre despre Bogdan Hrib,Horia Gârbea despre Simona Antonescu

33CARTEA DE CRITICĂAndrea Hedeș despre Dan Cristea

PREZENTARENeuma, Teatrul Dramaturgilor Români

43-45

TRADUCERIMonica Grosu despre A della Rocca,Geo Vasile despre Irina Teodorescu,Laura Botușan despre Orhan Pamuk

48-49AUTOREFERENŢIALMihai Maxim

46-47FILE DE JURNALIon Cocora

55

COLŢUL LUI YORICKRadu Ilarion Munteanu

5

POEZIEAda Carol, Pașcu Balaci, Florica Bud,Emilian Mirea, Boris Marian

9-10

16-17

PROZĂLeon-Iosif Grapini; Cătălin Rădulescu 12-15

FLORIN LOGREȘTEANUA doua moarte a bradului 20

INTERVIUPoeta Hilal KARAHAN în dialog cu Niculina OPREA 23

CARTEA DE DEBUTIoan Holban despre Cristian Ghica,Horia Gârbea despre Ela Iakab 26-27

Autorii care doresc să trimită texte pentru rubrica „Teen Spirit“ sunt rugaţi să trimită textele culese cu diacritice, în format electronic la: [email protected];

Revista NEUMA promovează diversitatea de opinii; responsabilitatea afirmaţiilor cuprinse în paginile sale aparţine exclusiv autorilor articolelor; Revista NEUMA respectă grafia autorilor.

Director: Andrea H. HEDEȘ Redactor șef: Andrei MOLDOVANRedactori: Alexandru Jurcan, Eugen Cojocaru, Flavia Adam, Florica Bud, Niculina Oprea, Nicoleta Milea, Radu-Ilarion Munteanu Corespondenţi în străinătate: Roxana Dima (Italia), Dragoș Cosmin Popa (Spania) Prezentare grafică și DTP: Gelu Iordache

www.revistaneuma.ro;www.edituraneuma.ro

Email: redactia@revista neuma.ro

NEUMA ART SRL, Cluj Napoca, ROMANIA

Tel: +40 721 296 845; Fax: +40 364 805 144

37-39

www.revistaneuma.roEditorial

NOIEMBRIE-DECEMBRIE, 20171

Vine o vreme când riscul de a rămâne boboc este mai dureros decâtacela de a înflori“*...e gândul cu care am lansat în 2014 EdituraNEUMA și cu care am anunţat, la 3 noiembrie 2017, naștereaRevistei NEUMA. Semnul vizual sub care stă Neuma este un

trandafir, această floare care transcende graniţele culturale, religioase, etnice,deoarece frumuseţea și armonia semnificaţiilor sale sunt un symbolon care areputerea de a ne aduce împreună. Trandafirul NEUMA este un trandafir înflorit,rosa centifolia, trandafirul cu o sută de foi, metaforă a cărţii și a revistei șivorbește despre curajul de a înainta crezând până la capăt într-un ideal.

NEUMA este un semn de notaţie muzicală fără portativ, constând din puncteși virgule, folosit în Evul Mediu pentru cântarea liturgică. Astăzi NEUMA esteutilizată doar în cântarea bizantină și gregoriană, în special în comunităţilemonastice. Dincolo de această semnificaţie, care deja o singularizează, ofrumoasă poveste spune că NEUMA ar fi la origini un proto semn care, înfuncţie de nevoia cititorului, semnifica gest scenic în teatru, sunet în muzică,cifră în matematică. Această generozitate și disponibilitate de dialog cu celălalt,până la transformare, pentru a împlini nevoia interpretului său, fără a se pierdepe sine, dimpotrivă, îmbogăţindu-se, a făcut ca NEUMA să fie cel mai potrivitnume pentru Editură și pentru Revistă.

Revista NEUMA este o revistă cu profil cultural. La fiecare două luni veţiputea citi un număr dublu care va acoperi teme de la literatură la istorie, de lateatru la filosofie, de la sport la educaţie, veţi putea urmări viaţa culturală aromânilor din diaspora și veţi putea descoperi împreună cu noi adolescenţitalentaţi la rubrica „Teen Spirit“, veţi afla care sunt cele mai recente cărţi aleEditurii NEUMA și îi veţi putea cunoaște pe autorii lor, iar despre complexa șibogata dramaturgie contemporană românească veţi putea citi în paginileconsacrate teatrului, veţi afla despre cele mai noi apariţii editoriale prin recenziiale celor mai recente și valoroase cărţi din literatura română contemporană și dinliteratura străină iar oameni de cultură din ţară și din străinătate vor fi maiaproape de cititorii noștri prin interviuri.

Gratitudinea și mulţumirile mele se îndreaptă spre toţi cei care au avutîncredere în acest proiect. Talentul, inspiraţia și dăruirea lor, devotamentul faţăde frumos au făcut ca această idee să devină realitate. Faptul că pornimîmpreună pe această cale mă onorează.

Credem cu tărie în importanţa și în necesitatea culturii, în rolul ei formatoresenţial. Răspândind lumina culturii în întunericul ignoranţei putem să neaducem contribuţia - o picătură - de armonie într-o lume frământată. „După noi,peste veacuri, rămân nu vedetele și gladiatorii, ci poeţii, gânditorii, istoricii.”**

*Anaïs Nin **Vezi http://convorbiri-literare.dntis.ro/SLUSANSCHIp.htm

ANDREA H. HEDEȘ

Începem!

„

www.revistaneuma.roReportaj 2


Am participat în decurs de câteva zile la două ma -nifestări artistice. Vineri 13 octombrie, în ciudatradiţiei ghinionului, am asistat la un spectacollectură cu piesa Bravul nostru Micşa, de Radu

Ţuculescu, în regia lui Mihai Lungeanu. Cu actori ai teatruluiNottara, centrul focal al festivalului Fest-in pe bulevard. Printreactori, i-am recunoscut pe Cristian Şofron, în rolul Leo, vânză-torul de morcovi. Un actor foarte longeviv, pe care lam văzutcopil, în filmul Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, deSergiu Nicolaescu, după nuvela lui Titus Popovici, Moartea luiIpu. Au trecut de atunci 45 de ani… Pe Victoria Cociaş, care dăviaţă rolului Violeta, amanta de-o viaţă a lui Micsa îmi aminteams-o fi vazut, cu ani în urmă, interpretând-o pe Claretta Petacci,amanta lui Mussolini, într-un film (sau teatru filmat) în care per-sonajul ei ar(d)e o şuetă cu… Eva Braun. Iar, la 2-3 zile dupăspectacol, avui surpriza s-o văd în rolul… Elenei Ceauşescu.

Cum, din păcate, merg din ce în ce mai rar la teatru, ceilalţiactori îmi erau necunoscuţi. Ce mi s-a părut remarcabil a fostideea regizorală de a lărgi jocul actorilor cu un minim de gesturi,ceea ce făcea spectatorii să se simtă… ca la teatru. Ba chiar ac-torul care interpretează rolul paraliticului Micşa stă într-un fo-toliu cu rotile. Actorul care-l intepretează, Ion Haiduc, îiam plifică mult rostul şi efectul. Regizorul spune că piesa n-armerge ca teatru radiofonic. Dar tocmai calităţile regizorale alespectacolului lectură te fac să-l banui că parerea fu oarecumprovocatoare. Aş asculta cu savoare o emisiune de teatru radio-fonic cu piesa lui Ţuculescu. De altfel piesa, publicată în volumîn 2010, e adăugată, în 2011, reeditării rimului volum de teatrupublicat, in format onlne, de editura LiterNet.ro. simultan cu ver-siunea cehă, realizată de Ladislau Cetkovski. N-am de gând să faco cronică a festivalului. O manifestare culturală amplă, cu foartemulte secţiuni. Acum s-a derulat a cincea ediţie, cu tema crizapubertăţii, criza adolescenţei. Organizatori – Teatrul Nottara şiPrimăria Genmerală a Municipiului Bucureşti.

Miercuri 18 octombrie, alt eveniment. La sediul actual alMuzeului Naţional al Literaturii Române se lansează prima an-tologie de poezie a încă tinerei edituri clujene Neuma. 57 decoautori, aparţinând Filialei Bucureşti-Poezie a Uniunii Scriito-rilor. Titlul, Ce stradă e asta?, e preluat de la Nora Iuga. De cineputea fi antologia coordonată decât de Horia Gârbea? Nuneapărat ca preşedinte al filialei, ci simultan şi ca un colaboratorimportant al editurii. Prezentând cartea, Horia a precizat căMuzeul nu e doar gazda evenimentului. Primăria Generală a Mu-nicipiului București, prin Muzeul Literaturii, care-i e subordonatadministrativ, a susţinut lucrarea. Şi nu numai atât. Horia Gâr-bea, un manager rutinat, a obţinut nu de puţine ori suport al unorproiecte culturale. Cărţi, spectacole şi altele. Fu acum primaocazie când fu întrucâtva mirat să constate că, apelând direct lanivelul primarului general, a obţinut cu 50% mai mult decâtceruse. La lansare au fost de faţă 40 din cei 57 de coautori. Unii,deşi membri ai Filialei, locuiesc peste mări. Alţii, prinşi cu rigoride programe, au fost prezenţi doar simbolic.

Cât mă priveşte, oarecum sub pretextul de a face, cumva,parte din clubul Neuma, de fapt am spionat evenimentul Filialeide Poezie. Abia acum reuşii să intru în acest sediu al MuzeuluiLiteraturii. Nu fără doza inefabilă de regret. E o casă veche,plasată inteligent. Dar, ca aproape obişnuit al vechiului sediu, dinbulevardul Dacia, resimt acest prim contact, ocazionat de uneveniment important ca o cupă de şampanie, în care ai turnat opicătură de bitter.

Ca e firesc să scrii despre ambele evenimente, aşa de apro -piate în timp, nimic de zis. Dar nu e numai atât. Ce au (avut) elecomun? Simplu. implicarea aceleiași doamne Primar General,aşa de mult și pe nedrept criticată de atâţia intelectuali…

Evenimente autumnaleSpectacol lectură și lansarea Antologiei

filialei București-Poezie a Uniunii ScriitorilorRADU-ILARION MUNTEANU


Filiala București Poezie aUniunii Scriitorilor din România


Cluj-Napoca2017

NEUMAEditura

Antologia lirică a Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor reprezintă unmoment important în demonstrarea valorii poeților atașați peisajului urban îngeneral și mai ales al Bucureștiului. Fac parte eu însămi din Filială și regret că nu am

avut timp să scriu cîteva texte pe tema propusă. Împărtășesc însă, cu colegii mei, bucuriaapariției volumului și speranța că poemele lor îi vor cuceri pe cititori. Doresc mult succescărții și îmi doresc să fiu prezentă în următoarea antologie.

GABRIELA FIREAMembră a Filialei București-Poeziea Uniunii Scriitorilor din România


9786069

442845

www.revistaneuma.roCursiv


Există cărţi pe care le recitimcu plăcere sau le-am recititde multe ori, pe care le știmpoate pe dinafară și pe care

nu le-am pune niciodată într-un top alcărţilor de valoare, dar le-am menţionaîntre cele 10...20...100 pe care le-am luape o insulă pustie. Acestea sînt best-sellerstipice, lizibile, seducătoare, „ecrani za -bile” eventual și totuși pline de defecte deconstrucţie, de exagerări ale negativităţiiunor personaje etc. Ele sînt marile cărţiproaste ale lumii (ale literaturii noastre,la noi) care, dacă le privim din perspec -tiva succesului de public, au totuși„ceva” major, ce le situează în vîrfulpiramidei vînzărilor, că altfel nu le-arcumpăra nimeni.

Aceste reflecţii mi-au fost prilejuitede reluarea - a cîta oară - la o reeditarerecentă, în vechea și buna traducere, aromanului „Pe aripile vîntului”, poatecea mai mare carte proastă a lumii șidupă care s-a făcut unul dintre cele maiproaste mari filme ale lumii. Nu amniciun dubiu care este capodopera întreea și, să zicem, „Jocul cu mărgele desticlă” sau „Muntele vrăjit”.

Totuși, la plecarea pe o insulă pustiecu o valiză mică, aș ezita între povestea luiScarlett și marile opere. Mă întreb și văîntreb care vi se par cele mai mari cărţiproaste ale lumii, în accepţiunea de maisus? Nu ezit să numesc „Mizerabilii” sau,păstrînd proporţiile, la noi, „Delirul” șimai ales „Cel mai iubit dintre pămînteni”.

Să scrii o carte foarte proastă esteprobabil la fel de greu ca să scrii o cartefoarte-foarte bună. La ambele capetedepărtate ale Clopotului lui Gauss, eve -nimentele sînt rare. Dar să scrii o carteproastă care să cucerească mii, milioanede cititori, și nu pentru un an sau un sezon,ci cu persistenţă în decenii, chiar secole,aceasta este chiar o performanţă rari -ssimă și cu rezultate dintre cele maiprofitabile.

Deși este mereu proclamată în (seputea altfel?) diferite cărţi, găsirea reţeteisuccesului nu poate fi decît o iluzie. Închip asemănător, scriitorul care-și anunţăcititorii că a găsit modalitatea sigură de a

scrie o carte atîtde slabă încît să în -frunte secolele, ne pă- călește, fără îndoială.

Mi-e teamă că, la fel ca șiîn cazul capodoperelor efective,precum ar fi apariţia vieţii pe o pla -netă, realizarea unui volum ridicol darcă ruia niciun cititor să nu i se poată sus -trage ţine doar de hazard.

Cele mai mari cărţi proaste

HORIA GÂRBEA

www.revistaneuma.roEveniment 4


În perioada 1-3 noiembrie2017 a avut loc la Iaşi GalaScriitorii Anului, una dintrecele mai importante acţiuni

culturale de promovare a literaturiiromâne contemporane organizată deUniunea Scriitorilor din România, înparteneriat cu Primăria MunicipiuluiIaşi şi Casa de Cultură „Mihai Ur-sachi“ a Municipiului Iaşi.

Au fost prezenţi la Iaşi, alăturide majoritatea scriitorilor nominal-izaţi, membrii Comitetului directoral USR şi preşedinţii filialelorU.S.R, precum și juriul acestei com-petiţii anuale.

În cadrul proiectului lansat anultrecut de U.S.R., Consiliul Uniunii astabilit prin vot componenţa unuijuriu alcătuit din Mircea Mihăieș(președinte), Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache, Ioan Holban,Eugen Negrici, Nicolae Oprea, Alex. Ștefănescu, Răzvan Voncu,Mihai Zamfir, juriu care a ales în fiecare lună, din noiembrie2016, până în octombrie 2017, „Scriitorul lunii“. Același juriu astabilit, după douăsprezece luni, „Scriitorul anului“, ediţia 2017.

Înaintea Galei de premiere, care a avut loc joi 2 noiembrie,scriitorii prezenţi au avut ocazia de a se întîlni cu elevii și studenţii

ieșeni, în liceele și universităţile dinoraș, susţinînd recitaluri de poezie șidialoguri cu tinerii cititori.

Gala de Premiere s-a desfășuratîn Sala Chopin din Palas Mall, înprezenţa primarului MunicipiuluiIași, a unor consilier municipali și aunui numeros public. În absenţadom nului Nicolae Manolescu, pre -ședintele Uniunii Scriitorilor dinRomânia, moderatorii Galei au fostcriticul Mircea Mihăieș, președintelejuriului, ca laureat al premiului pe2016, și poetul Adi Cristi, directorulCasei de Cultură „Mihai Ursachi“.

În cadrul Galei, actorul Ion Cara -mitru a susţinut patru momente poe -tice admirabile, extrem de apreciatede public. După ce toţi cei 12 nom-ina -lizaţi au fost prezentaţi de cîte un

membru al juriului, împreună cu opera care a îndreptăţit nomi-nalizarea, juriul a anunţat decizia sa. Scriitorul Anului 2017 a fostdesemnat poetul și prozatorul Gabriel Chifu pentru romanul său„Ploaia de trei sute de zile“. Autorul a primit Trofeul cuvenitcîștigătorului și a anunţat că suma aferentă premiului o va donapentru realizarea unui proiect cultural al Fundaţiei România lite -ra ră care își propune să realizeze un supliment dedicat Marii Uniri.

Gala Scriitorii anului ediţia a II-a, Iași, 2017

www.revistaneuma.roInvitat special


MODUL 2AUTOSTOPISTA şi BĂRBATUL

AUTOSTOPISTA face semn pentru a opri o maşină. Maşinatrece fără să se oprească.

Apare BĂRBATUL. Şi el face autostopul. O altă maşină trecefără să se oprească.

BĂRBATUL (strigînd după maşină) – Să vă ia dracu’!(Pauză. Către AUTOSTOPISTĂ.) I-ai văzut pe porcii ăştia?Nici măcar nu ne-au privit.

AUTOSTOPISTA – Ba da..BĂRBATUL – Unde mergi?AUTOSTOPISTA – La Carson City. BĂRBATUL – La Carson City? Nu cumva e în direcţia opusă,

Carson City? AUTOSTOPISTA – Nu, e pe aici.BĂRBATUL – Eşti sigură?AUTOSTOPISTA – Da.BĂRBATUL – În orice caz, porcii ăştia nu vor să se

oprească. Ne tratează ca şi cum am fi nişte borne kilometrice.Deşi cînd e vorba de o bornă kilometrică cu siguranţă că privesccu mai multă atenţie. Şi e normal. Bornele kilometrice indică,cel puţin, ceva…

Pauză.

BĂRBATUL – Şi de ce mergi la Carson City ?AUTOSTOPISTA – Mă duc să-l văd pe taică-meu.BĂRBATUL – Locuieşte la Carson City ? AUTOSTOPISTA – Da.BĂRBATUL – Da’ e departe, Carson.AUTOSTOPISTA – Da.BĂRBATUL – Nimeni n-o să te ia pînă la Carson.

Pauză. Trece încă o maşină. Ambii fac semne dar maşina nuse opreşte.

BĂRBATUL – E departe, Carson. Eu nu merg decît pînă laKenstown.

AUTOSTOPISTA – Kenstown e exact în partea opusă.BĂRBATUL – Eşti sigură?

Matei Vişniec

Îţi aminteşti de ziua în care am făcut

pentru prima dată dragoste?(fragmente)

www.revistaneuma.roInvitat special 6


AUTOSTOPISTA – Da.BĂRBATUL – Ce chestie! Şi cineva mi-a spus totuşi că e în

direcţia asta.AUTOSTOPISTA – Nu, e în celălalt sens.BĂRBATUL – În orice caz, pentru mine nu contează. Pot să

merg foarte bine şi la Carson. Deşi e puţin mai departe.

Pauză.

BĂRBATUL – Te deranjează, dacă merg şi eu la Carson?AUTOSTOPISTA – Nu.BĂRBATUL – Tot n-am fost niciodată la Carson.AUTOSTOPISTA – Nici eu.

Pauză.

BĂRBATUL – Spune-mi, n-ai vrea să te culci cu mine?AUTOSTOPISTA – Unde?BĂRBATUL – Aici… Doar ne îndepărtăm puţin de şosea... AUTOSTOPISTA – Nu-mi place să fac dragoste printre pietre.BĂRBATUL – Se poate şi în picioare.AUTOSTOPISTA – Nu-mi place să fac dragoste în picioare. BĂRBATUL – Dar e foarte bine, în picioare… AUTOSTOPISTA – Nu-mi place cînd se uită cineva la mine. BĂRBATUL – Şi ce dacă se uită? Ne pasă? În orice caz, dacă

ne îndepărtăm destul, nu ne vede nimeni.AUTOSTOPISTA – Nu poţi niciodată să te îndepărtezi destul

cînd eşti în deşert. Chiar dacă mergem pînă la linia orizontului,tot or să ne vadă şi or să ne claxoneze.

BARBATUL – Ei şi?AUTOSTOPISTA – N-mi place să fie claxonată de camion-

agii cînd fac dragoste.BARBATUL – Bine, atunci o să facem la Carson. AUTOSTOPISTA – Dacă vrei…

Pauză. Mai trece o maşină. AUTO STO PISTA face semne pen-tru a opri maşina, în timp ce BĂRBATUL rămîne imobil.

BARBATUL – M-a atins la suflet… faptul că ai acceptat săte culci cu mine…

Pauză.

BARBATUL – Sunt femei care n-ar fi acceptat. Toate femeilesunt la fel. Dar tu eşti diferită.

AUTOSTOPISTA – Ştiu eu?BARBATUL – Ba da, nu eşti ca toate celelalte. O să facem

într-un motel, da?AUTOSTOPISTA – Da.BARBATUL – Putem să ne oprim înainte de intrarea în oraş. Cu

siguranţă că sunt o mulţime de moteluri înainte de intrarea în oraş.AUTOSTOPISTA – Da.BARBATUL – Sau, dacă vrei, te duci întîi să-ţi vezi tatăl.AUTOSTOPISTA – A, nu, mă duc după.BARBATUL – Nu mă deranjează dacă de tuci să-l vezi

înainte.AUTOSTOPISTA – N-o să fie nici o problemă. Taică-meu

poate să aştepte.BARBATUL – De cîtă vreme nu l-ai mai văzut?AUTOSTOPISTA – E ceva timp.

BARBATUL – Şi el ştie că vii să-l vezi?AUTOSTOPISTA – Nu. BARBATUL – Bine, păi… facem cum vrei. Putem să stăm

toată noaptea la motel, dacă vrei, şi te duci să-ţi vezi tatăl mîine.E bine?

AUTOSTOPISTA – Da.BARBATUL – Cum te cheamă?AUTOSTOPISTA – Jane. BARBATUL – Să ştii că m-ai atins la suflet… Tot ce mi-ai

spus m-a pătruns. Chiar dacă nu te mai culci cu mine la Carston,cum mi-ai vorbit mi-a rămas la inimă.

AUTOSTOPISTA – N-avem nici un motiv să nu ne culcămîmpreună, la Carson.

BARBATUL – Nu eşti ca toate celelalte. Şi asta mi-a mers lasuflet. Nu eşti ca toate celalalte japiţe. Asta îţi mai dă speranţă.

Trece o maşină. Nici AUTOSTOPISTA şi nici BĂRBATUL nuîncearcă să o oprească.

BARBATUL – Cam cît crezi că facem de aici pînă la Carson,cu maşina?

AUTOSTOPISTA – Trei sau patru ore.BARBATUL – Asta înseamnă că dacă avem noroc, înainte de

apusul soarelui suntem la Carson. AUTOSTOPISTA – Da. BARBATUL – Şi-o să fim amîndoi într-un pat moale şi căl-

duţ într-o cameră răcoroasă… Amîndoi întinşi în pat…AUTOSTOPISTA – Da.BĂRBATUL – E frumos… Mi-ai uns sufletul, mai ales că eşti

drăguţă. Eşti chiar foc de drăguţă. Şi nu eşti ca toate celelalte. Maisunt femei drăguţe dar sunt toate nişte japiţe. Şi pe japiţe, eu leurăsc. Cum le văd, cum le urăsc. Cu cît sunt mai drăguţe, cu atîtle urăsc mai mult că sunt nişte japiţe şi simt că sunt japiţe. Dar tunu eşti de loc ca toate celelalte…

BĂRBATUL începe să plîngă uşor. Pauză.

BĂRBATUL – Ascultă… totuşi… am să merg la Kenstown…

Işi şterge nasul, îşi scoate portmoneul.

BĂRBATUL – Uite, îţi dau zece dolari, vrei?AUTOSTOPISTA – Nu, e bine…BĂRBATUL – Îmi pare rău… (Pune din nou bancnota în

portmoneu.) Da, cred că pînă la urmă e mai bine dacă mă duc laKenstown… Dar tot ce mi-ai spus contează mult pentru mine…n-am să uit nimic din tot ce mi-ai spus… Da… păi… larevedere… Îţi doresc să ai noroc…

AUTOSTOPISTA – Şi ţie îţi doresc să ai noroc…BARBATUL – Eşti sigură că pentru Kenstown trebuie s-o iau

într-acolo?AUTOSTOPISTA – Da…BARBATUL – Bine, păi… plec într-acolo… Numele tău ade-

vărat e Jane, n-ai minţit?AUTOSTOPISTA – Nu.BĂRBATUL – Hai să-ţi strîng mîna Jane. Vrei să dai mîna cu

mine? AUTOSTOPISTA – Da.

Cei doi îşi strîng mîinile. BĂRBATUL pleacă. Se aude omaşină care se apropie.

www.revistaneuma.roInvitat special


MODUL 3FATA, FOTOGRAFUL,

FEMEIA BĂTRÎNĂ

Secvenţa 1

FOTOGRAFUL pe ţărmul mării. FATAiese din mare.

FATA – Aţi venit pentru maree? Pentrumarile maree?

FOTOGRAFUL – Da.FATA – Ca să faceţi poze?FOTOGRAFUL – Da.FATA – Ştiam. V-am văzut cînd aţi tre-

cut prin sat. Văd că aveţi cîte un aparat defotografiat pentru fiecare obiect pe carevreţi să-l fotografiaţi.

FOTOGRAFUL – Unde vezi tu aşaceva?

FATA – Da, da. V-am văzut în maşină.Portbagajul e plin ochi cu aparate de fo-tografiat.

FOTOGRAFUL – Nu-i adevărat.FATA – La revedere.

Se aşează pe o stîncă.

FATA – Da, locuiesc în sat. Numai căastăzi satul a fost invadat de lume. Toţi vorsă vadă marile maree. Au organizat chiarşi o chermeză. E ridicol. De ce vrea toatălumea să vadă marile maree?

FOTOGRAFUL – De ce nu?FATA – La noapte vor fi şi focuri de ar-

tificii. E ridicol. Poate vreţi să fotografiaţişi focurile de artificii?

FOTOGRAFUL – Nu.FATA – Dar sunt frumoase, focurile de

artificii.FOTOGRAFUL – Nu, eu am venit

pentru maree.FATA – Sunteţi plătit bine?FOTOGRAFUL – Sunt plătit dacă

reuşesc să vînd.

Pauză.

FATA – Poate vindeţi şi focurile…

Pauză.

FATA – Mirosul de cîrnaţi făcuţi la gră-tar ajunge pînă aici. E dezgustător.

Pauză.

FATA – Cum aţi ştiut că aici fluxul vafi mai înalt decît acolo în port?

FOTOGRAFUL – E adevărat?FATA – E adevărat. Dar cum aţi ştiut?FOTOGRAFUL – N-am ştiu. Am cău-

tat doar un colţ liniştit de faleză, asta-i tot.FATA – Ba nu, m-aţi urmărit.FOTOGRAFUL – Ba nu te-am urmărit

deloc.FATA – Colţul ăsta de faleză e al meu.

Pauză.

FATA – Iar dacă nu mă credeţi n-aveţidecît să mergeţi în sat şi să întrebaţi pe cinevreţi. Nimeni nu are dreptul să se apropiede colţul ăsta de faleză în absenţa mea. Şinici nu vreau ca marile maree să fie fo-tografiate. Aţi auzit?

FOTOGRAFUL – Da.FATA – Şi n-aţi plecat încă?FOTOGRAFUL – Nu. FATA – Atunci am să vă îmbrîncesc în

mare.

Fata se ridică şi se repede ca o felinăspre fotograf.

FOTOGRAFUL – Stop, stop, stop, aiînnebunit?

FATA – E colţul meu de faleză!FOTOGRAFUL – Ascultă fetiţo, cum

te cheamă de fapt pe tine?FATA – „Ascultă, fetiţo, cum te

cheamă de fapt pe tine?“ Ce fel de între-bare e asta? Şi nici măcar nu sunteţi fru-mos.

FOTOGRAFUL – Un fotograf nu arenevoie să fie frumos.

FATA – Sunteţi urît şi în plus şi aparatuldumneavoastră de fotografiat este urît. Eurît şi greu. Cum credeţi că puteţi fo-tografia marile maree cu un aparat atît deurît? (Se apropie şi îi smulge aparatul.)Plecaţi, că dacă nu, vă arunc aparatul înmare.

FOTOGRAFUL – Bine. Am plecat. Larevedere.

Fata îi dă aparatul înapoi. El se înde-părtează cîţiva paşi.

FATA – La revedere.

Pauză. El îşi instalează aparatul pe untrepied.

FATA – Marile maree, degeaba leaşteptaţi. Eu sunt marile maree.

Pauză. El priveşte prin obiectiv.

FATA – M-aţi auzit?Pauză.

FATA – La miezul nopţii apa o să urcepînă aici, o să avem apă pînă la glezne.

FOTOGRAFUL – Chiar o să urce aşade sus?

FATA – Da.FOTOGRAFUL – Îmi spui pînă la

urmă cum te cheamă?FATA – V-am spus deja dar aţi uitat.FOTOGRAFUL – A, da, te cheamă

„marile maree“.FATA – Da.FOTOGRAFUL – Eu sunt Gérard.FATA – Numele dumneavoastră este la

fel de urît ca şi aparatul dumneavoastră defotografiat.

FOTOGRAFUL – Cîţi ani ai tu, „ma -rile maree“?

FATA – Am, şi dacă vreţi să ştiţi am şitrăit deja cu dumneavoastră.

FOTOGRAFUL – Cum?FATA – Oricum, nu sunteţi capabil să

înţelegeţi nimic. Dar nu e de mirare, cădoar aţi venit să fotografiaţi marile maree.Spuneţi-mi, dacă vă las să mă fotografiaţi,după aceea plecaţi?

FOTOGRAFUL – Nu plec decît atuncicînd voi fi cu gleznele în apă.

Fotograful se uită la ceas şi fotografi-ază marea.

FATA – Nu, nu, nu! Nu aşa se fo-tografiază marea!

FOTOGRAFUL – Iartă-mă.FATA – Trebuie să mă preveniţi.FOTOGRAFUL – Am s-o fac data

vii toare.FATA – De ce-mi faceţi asta?FOTOGRAFUL – Ca să pot face o

serie trebuie să fotografiez marea la fiecare30 de minute.

FATA – Ce aveţi în rucsacul acela?FOTOGRAFUL – Pîine, roşii, brînză,

fructe şi apă. Ţi-e foame?FATA – Marile maree nu flămînzesc

niciodată.

Fata deschide rucsacul fotografului şirăscoleşte prin el.

FATA – Eram sigură. FOTOGRAFUL – Sigură de ce?FATA – Aţi uitat sarea.

Fata începe să mănînce o roşie. Fo-tograful se instalează alături de ea.

FATA – Nu mă atingeţi!FOTOGRAFUL – Dar n-aveam de

gînd să te ating…FATA – La miezul nopţii mă voi scălda

în mare, nu acum.

www.revistaneuma.roInvitat special 8


FOTOGRAFUL – Am înţeles, am săţin minte...

FATA – Vreţi o roşie?FOTOGRAFUL – Da. FATA – Dar nu aveţi sare. Însă vă dau

voie să o treceţi prin mare, aşa o veţi puteasăra.

Pauză. Se aude muzică în sat.

FOTOGRAFUL – Ai fugit de acasă,este?

FATA – De ce mă întrebaţi asta?FOTOGRAFUL – Pentru că am impre-

sia că ai fugit de acasă. FATA – Da, am fugit. Am făcut prostia

să părăsesc un loc de unde nu trebuia săplec. Am făcut prostia să ies din mare.

FOTOGRAFUL – Să nu mai ieşi altădată din mare.

FATA – Bineînţeles că n-am să mai ies.Ştiu… Dar nu vă faceţi griji, am să mă în-torc înapoi în mare, acolo unde locuiesceu… La miezul nopţii, mă voi întoarceînapoi în mare.

Pauză.

FOTOGRAFUL – Ascultă, „mareemare“…

FATA – Da?!FOTOGRAFUL – Cînd am trăit noi

împreună?FATA – Cu ceva timp în urmă. În viaţa

pe care am trăit-o în mare. Îţi aminteşti deziua în care am făcut pentru prima datădragoste?

FOTOGRAFUL – Da…FATA – Nici nu ţi-ai închipuit că eram

virgină, recunoşti?FOTOGRAFUL – Parcă mă gîndeam

la asta...FATA – Chiar nu ştiai că eram virgină?FOTOGRAFUL – Nu, chiar nu mă

gîndisem la asta.FATA – Bine, te cred. Sau poate că nu te

cred. Dar nu are nici o importanţă. Vrei ogastropodă?

FOTOGRAFUL – Ce să fac cu ea?FATA – S-o mănînci. Nu ţi-e foame?

FATA intră în apă şi dispare în mare.

Secevenţa 2

FOTOGRAFUL pe marginea mării.FEMEIA BĂTRÂNĂ iese din mare pur tîndcu ea o cutie metalică de biscuiţi irlandezi.

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Bună seara.

FOTOGRAFUL – A, m-aţi speriat. Cefaceţi aici?

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Nu mă mai re-cunoşti?

FOTOGRAFUL – Mă uitam spre stîn-cile aceelea pentru că adineaori am văzutacolo o fată care aduna gastropode… Şimi-e frică să nu fie surprinsă de flux pentrucă marea a început să urce… E o fiinţăbizară, fata asta, cred că a fugit de acasă…Acum cîteva minute a vrut să-mi arunceaparatul de fotografiat în mare… Nu ştiu dece, dar mi-a interzis să fotografiez marea înprezenţa ei. Spune că toată faleza asta îiaparţine. De unde veniţi, dinspre sat? Aţi în-tîlnit-o cumva de partea cealaltă a plajei?

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Gérard…FOTOGRAFUL – Da?FEMEIA BĂTRÂNĂ – Uită-te bine la

mine...FOTOGRAFUL – Cred că a adunat o

mulţime de gastropode între timp. Din cîndîn cînd revine cu un coş plin de fructe demare şi mi-l varsă la picioare… ia uitaţi-vă,crabi, moluşte, scarabei, tripofide, sca -phopode… Aş fi putut s-o fotografiez darn-am făcut-o, iar acum îmi pare rău. N-amfăcut-o pentru că eu sunt, de fapt, specia -lizat în fotografii marine. Nu fotografiezdecît marea şi mareele. Am fotografiat flu -xurile şi refluxurile de pe toate ţărmurilelumii... Atlanticul l-am făcut jur împrejur…Ştiţi, forţa mareelor depinde de forma gol-furilor şi a estuarelor. Aţi auzit vreodată deGolful Fundy, din Canada ? E ca o pîlnielungă şi îngustă… acolo au loc cele maifantastice maree… Apa care se retrage dingolf este suma tuturor fluviilor care se varsăîn mări şi oceane…

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Gérard, sunteu. Nu mă recunoşti? Sunt eu, „marilemaree“… S-a întîmplat ceva bizar… Amintrat în mare ca să mă scald în timp ceapele începeau să urce şi am îmbătrînitdintr-o dată. Înţelegi? Am îmbătrînit dintr-o dată şi brusc toată viaţa mea şi tot ce amtrăit cu tine se află în urma mea… Viaţamea e acum în urma mea. Înţelegi?

FOTOGRAFUL – Da, acest golfFundy e magic. Există un punct pe mar-ginea acestui golf, îi zice Burntcoat Head,unde diferenţa între flux şi reflux este de 16metri. Vă daţi seama? Vreţi să vă arăt cîtevafotografii?

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Gérard, cu tinevorbesc. Toată viaţa noastră este acum înurma mea, pricepi? Marile maree mi-au in-versat brusc sensul de curgere a vieţii…

FOTOGRAFUL – Imi cer scuze,doamnă, dar eu nu vă cunosc. Cum începmarile maree, în satul ăsta toată lumea în-nebuneşte. Iar astăzi sunt cele mai mari

maree din acest secol. Toată lumea rătăceştepe ţărmuri aşteptînd să vadă pînă unde vorurca apele mării… Uite-i cum merg în şirindian pe cărăruia asta săpată de fapt devameşi… E o potecă înşelătoare pentru căuneori coboară extrem de abrupt pînă lanivelul apei, ca să urce apoi din nou şi să-ţiia sufletul… iar uneori este total întreruptăpentru că multe faleze s-au prăbuşit… decînd vameşii nu mai patrulează pe aici, ni-meni nu a mai întreţinut cărarea… În modciudat, turiştii, hipnotizaţi de marile maree,nu-şi dau seama că poteca pe care mergcoboară uneori în mare şi atunci coboară şiei în mare şi uneori nici nu mai revin lasuprafaţă… Da, am văzut eu oameni caren-au mai revenit pe cărare după ce aucoborît în mare. Locuiţi în sat?

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Sunt soţia ta,Gérard, nu mă mai recunoşti? Am trăit 50de ani împreună.

FOTOGRAFUL – Cred că v-aţi aven-turat puţin cam prea departe… pentru o fe-meie de vîrsta dumneavoastră… Vreţi să văconduc înapoi în sat?

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Nu măcrede… Am îmbătrînit dintr-o dată şi el numă crede. De fiecare dată cînd îmbătrînimbrusc lîngă omul pe care îl iubim nu sun-tem crezuţi, de fapt omul de lîngă noi nicinu îşi dă seama. E ca şi cum am îmbătrînibrusc degeaba. Uite, Gérard nu-şi aminteştedecît de ziua în care ne-am întîlnit. Asta-itot.

FOTOGRAFUL – Vă e foame? Amnişte sandwich-uri în rucsac. Dar am uitatsarea… Sau poate că aţi venit aici ca săvedeţi mai bine focurile de artificii?

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Gérard, noi doiam trăit o viaţă împreună, înţelegi? Dar dincauza marilor maree viitorul meu a pivotatbrusc şi acum se află în urma mea... Şi nuam nici o dovadă ca să te conving, decîtfaptul că sunt bătrînă… şi că tot ce a mairămas din tine, cenuşa ta, se află aici, înaceastă cutie de biscuiţi irlandezi... Dar aşputea să-ţi repet şi cuvintele pe care ţi le-amspus în dimineaţa asta, cînd am venit aici şine-am întîlnit prima oară... „ Văd că aveţicîte un aparat de fotografiat pentru fiecareobiect pe care vreţi să-l fotografiaţi.“

FOTOGRAFUL nu răspunde.

FEMEIA BĂTRÂNĂ – Nu-i nimic,dacă nu mă crezi. Nu-i nimic. (Pauză.) Fiţiamabil, domnule… Vreţi să mă ajutaţi să văarunc cenuşa în mare? E prea mult vînt şinu pot singură… Şi trebuie să o fac pentrucă în momentul în care aţi murit asta mi-aţicerut… să vă risipesc cenuşa în mare, într-ozi cînd vin marile maree…

www.revistaneuma.roPoezie


fugă (cu dus şi întors)ai devenit de curândun punct apropiat al orizontului,ca un cutremur de suprafaţăalungat la subsol, unde îndrugi roşii-galbene-verzimiriapozilor recent eclozaţiei te ascultă cu ochiiminusculi foşnindprecum dansul mobilierului pe o scenă turnantăpe noi ne luminează însăuşor inoportunzâmbetul telespectatoarei fidele imun la toate ştirile alarmante

e officialîmi vine să strig pe nişte corzide peruzea cu intarsii de platinădar totuşi hai să tăcem îndelungascultând nocturna greierilor.

aş fuma un pachet întregde superslims ultraviolets rulatemanual în timp ce ea converseazăpe messenger cu foştii iubiţi.

în schimb, ascult melodiile tale şi aziîmi pare o zi de început de soartă(ca la orice capăt absolut,spectacolul e fără lacrimi).

toate astea se petrec pentru că sufăr(însă o fac resemnat şi cu stil),acum chiar şi ele suferă pentru unii dintre voi.

5 o’clock shadowVine la mine o dată pe seară, cu aerul de artist scufundat în orbită. Când mă satur de nori îmi croieşte o bluză din păsări…Noi nu suferim niciodată de anemie imaginară.

Despre dragoste şi alte păsări

ADA CAROL

contospiralaeu caut punctul de echilibru, ca şi cum doi-cu-trei-patru s-ar ţine de mâini şi daţi pe spate s-ar învârti tot mai încet dar ar fi de neoprit.

am introdus cuvinte în acceleratorul de particule şi acum căutăm ecuaţiacare să ne definească şi apoi să ne împartămai-multora, cu ochii întredeschişi şi buzele crăpate de ger.

sper - nu pot decât să sper - şi o să tot încercsă descopăr numărul magic care să ne dividă,lăsându-ne totuşi cu zecimalele neînceputeprecum ţurţurii de gheaţă pe la streşini.

agglomeraţiecoate şi genunchi comasate 3 în 1 ca la Gara de Nord, cute şi zâmbete pe degete şi sprâncene -azi ne miră toate acestea, ca mai apoi să plângem cu recunoştinţă pe umărul faptelor de-cu-seară.

dacă ne-ar da la TV sau am posta pe FB cevaam constitui o pereche destul de abstractăpentru curioşi. Cu toate acestea, prinşi între două aşternuturi reale – cel cu stele dedesubt şi cel cu frunze deasupra, ne părem nouă înşine cu desăvârşire concreţi.

ca un dealprivirea mea nu ţi-a poposit vreodată pe culmi, îmi spun cu remuşcare, doar genunchii ţi-au încercat cândva panta brusc ascendentă...dacă m-ai lăsa să îţi stau pe inimă şi să-mi rotesc privirea, ce s-ar vădi oaredin înaltul tău? mă întreb uneori, şi atunci un zâmbet larg apare la rădăcina firelor de iarbă care îţi cresc pe umeri şi de care mă prind cu pumnii când te escaladez în uniforma nou-nouţă.

(din volumul omonim, în pregătire la Editura Neuma)

www.revistaneuma.roPoezie 10


Ce se întâmplă, draga mea Liudmilă...Ce se întâmplă, draga mea Liudmilă,De nu primesc din Moscova răspuns?Poştaşul rus să- mi fi mereu ascunsScrisorile în care-mi plâng de milă?

Sau a Securităţii apostilăÎn intimitatea mea să fi pătruns,Dând aparenţa: totul merge unsÎntre-un amorezat şi-a lui copilă?

Îţi spun că am de gând, chiar de pe- acum,Ca un hulub poştaş eu să dresez,Și eu voi da la dascăl drept uium

Un pumn de ruble, doar să cercetez:Care columbă ar face lungul drumCu un mesaj de nuntă şi botez?

Vei crede că-s nebun, dar asta-mi place…Vei crede că-s nebun, dar asta-mi place,Iubita mea, cea mai departe-n lume:Am făurit inele să ne aduneŞi să putem trăi în dulcea pace.

Să nu te sperii buna mea cârmaceCând am să-ţi spun acuma, chiar pe bune,

Că-s din uraniu şi – aur: le - mpreuneUn popă bun la-a nunţilor soroace.

Unul îl port pe deget, celălaltŢi-l va aduce un hulub dresat;Cum sufletu-mi din mină spre înalt,

Aşa-ţi trimit un voiajor curat,Ca litera ce zboară dintr-un şpaltÎn cartea cea aleasă de-mpărat.

Vorbit-am c-un pilot de avion...Vorbit-am c-un pilot de avionCe vine des pe - aici să ia filoaneDin cel mai pur uraniu. I-am zis: «Coane,Mă duci la Moscova ca pe-un bruion

Într-un container. Strâns acordeon».«Ai ochii tulburaţi ca la lighioaneCând le apucă a rutului lor toane.Tu vrei să mori iradiat beton?»

«Cămașă-am pregătit, de plumb, blindată,Iar zborul nu durează atât de mult».I-am replicat cu vocea-mi zugrumată.

A lăcrimat pe-ascuns, -mi putea fi tată.«Ai inima-n atât de crunt tumultC-o să vorbim de fugă altădată...»

PAȘCU BALACI

Despre zborul clandestin al unui rus îndrăgostit

de la Ștei la Moscova și retur

Volumul lui Pașcu Balaci transpune, într-un șir desonete, povestea reală și senzaţională a unui rus, lu-crător în minele de la Ștei, care a zburat clandestin cuun avion Antonov 2, într-un conteiner cu mostre de

uraniu, pentru a ajunge la iubita lui din Moscova. Am selectat poemeîn ordinea din volum care este cea a derulării faptelor. (nota red.)



Slăvita mea, Liudmila,-ţi dau de știre...Slăvita mea, Liudmila,-ţi dau de știreCă după «zburătorul» ce-ai primitSpre tine vin, pe sus, îngrămăditÎntr-un container, plin de-a mea iubire

Și cu inelul pregătit de mire.Nu mai dorm noaptea,- aud un huruitȘi-mi pare c-avionul a sositPe-un drum secret, ţesut în mii de fire

Chiar de-ale tale minunate mâini.După exilul lung trăit la Ștei,Scăpa-voi eu de asprii mei stăpâni,De comisari, de iude, farisei.

Regret că mă despart de-ai mei româniCe i-am iubit că-s blânzi, cumsecădei

Și-așa iubita mea o noapte-ntreagă...Și-așa iubita mea o noapte-ntreagăEu am zăcut într-un butoi din fier,Rugându-mă să mă înalţ spre cerȘi ciugulind ceva dintr-o desagă.

Au pus apoi containerul pe-o targăDoi soldăţoi struniţi de-un grănicerȘi m-au împins în cală: eu, Becher,Decis să mă însor cu fata-mi dragă.

Apoi o ușă s-a trântit cu sete.Simţit-am eu cum tremură podeauaÎn timp ce eu, umanul sângerete,

Voiam să zbor din Ștei către taigauaDin care am venit cu mari regrete.Așa trăit-am, Liuba, dandanaua.

Deodată s-a deschis de sus capacul...Deodată s-a deschis de sus capaculȘi fratele meu rus și co-pilotulScoţându-mă din ascunziș cu totul,Au râs, văzându-mă: eram ca dracul:

Costumul greu de plumb îmi era fracul !Cum am crezut că s-a sfârșit complotulAm vrut să-mi bag eu în cabină botulSă stau cu ei și să îmi birui tracul.

Mi-au spus să am răbdare că-ntr- o clipăVom decola de pe aerodrom.Elice scumpă , draga mea aripă,

Învârte-te mai repede că-s omSchimbat de dragoste, ba -ntr-o tulipă,Ba în uranicul și greu atom.

Ce fericire mare: dintr-odată...Ce fericire mare: dintr-odatăSimţii cum saltă avionu-n aer:Podeaua nituită c-un scurt vaierA încetat din tremur ca-ngheţată!

Acel pilot ce îmi putea fi tatăM-a invitat la el, ca într-un foáierDe teatru unde - eroii se încaier΄Ca binele să-nvingă- n lumea toată.

Ce minunat să vezi de sus tot Șteiul:Ca rigla-i al lui Lenin bulevard,Iar alte străzi: largi, drepte în temeiul

Acelor planuri ce-s la noi standardSă scoată din române văi bordeiul,Să ducă-n lume visul comunard.

www.revistaneuma.roProz[ 12


În ciuda greutăţilor de tot felul, cu doi copii pe cap, cu omamă cicălitoare, cu muncă zi de zi pe ogoarele șifâneţele satului, cu nevoi multe, mama era o fire veselă,încrezătoare și comunicativă, prin casă cânta mai tot

timpul, deretica și gătea cântând, torcea și ţesea cântând, avea ovoce minunată, așa credeam noi, așa și era, însă nu și-a cultivattalentul, nu avea cum, mama, ca toate tinerele neveste din sat,iubea mult muzica populară, nu rata niciun spectacol folcloricţinut la căminul cultural, acasă fredona melodiile auzite. Cunoșteacâteva cântece, unele mi le amintesc, Trandafir cu creanga-n apă,Adă, Doamne, trenu-n gară și Dodă, dodă. Scena pe care puteasă se desfășoare în voie, cu toată priceperea și forţa era zmeurișul.Sursa noastră de venit, constantă, sigură și substanţială, în toţiacei ani, a fost dată de banii câștigaţi de-a lungul verii, prinstrângerea și vânzarea la stat a fructelor de pădure, zmeură, mureși afine. Multă lume făcea asta, inclusiv femeile și copiii cu avere,bărbaţii, mai puţin, nu pentru că ar fi fost un lucru nepotrivit lor,dar erau angajaţi la mină sau la pădure. Din leii adunaţi necumpăram lemne de foc pentru întregul an și porc mare, care,tăiat înainte de Crăciun, ne asigura carnea de trebuinţă pânăprimăvara târziu. Odată trecuţi de unsprezece ani, eu, și dedoisprezece, sora mea, am devenit amândoi culegători de fructede pădure vară de vară, ne vom păstra acest statut și după cemama se va recăsători și nu va mai face echipă cu noi, până laterminarea liceului, colindând pădurile de pe toate văile șicoastele montane alături de lelea Sabina, opincăriţa satului, desoţia taragotistului și de mama lui Nelu cel mare. Plecam de acasăcu săptămâna, de lunea dimineaţa și până sâmbăta după-amiaza,pe jos ori cu mașina muncitorilor forestieri, dormeam în camerelenefolosite ale cabanelor muncitorești, pe paturi cu salteaua goală,mare huzur, sau pe priciul gol, după cum era clădirea de nouă saude veche. Cum multă lume se ocupa cu asta, inclusiv străini desat, mama ne trezea cu noaptea în cap, ieșeam pe furiș din cabanăși luam calea zmeurișului, erau locuri bogate ori sărace în tufe dezmeur, cu boaba mare sau mică, mama și opincăriţa le cunoșteaupe cele îmbelșugate și spornice, culegeam în liniște, să nu ne dămde gol, unii ne pândeau și ne luau urma, cum la fel făceam și noila nevoie, când se lumina bine de ziuă ne descopeream unii pealţii în același parchet. Dacă nu mai era nimic de ascuns, începeaudiscuţiile cu voce tare, bârfele și glumele, dar și reprezentaţiileopincăriţei, se urca pe scenă, o cioată ori o movilă, și se dădea înspectacol, era atât de amuzantă și plină de haz, încât lumea seoprea din cules pentru a savura momentele comice, mama necerta, Lăsaţi râsul, treceţi la treabă. Presată de nevoi, de timp șimai ales de bani, mama nu găsea timp pentru relaxare, prietena einu avea casă grea, divorţată fiind, fără copii și cu o meserie bună,opincile încă aveau trecere, se deda acestei îndeletniciri mai multdin plăcere. Nu vreau să las impresia că mama era ursuză,

Culegătorii de zmeură

LEON-IOSIF GRAPINI

www.revistaneuma.roProz[


nicidecum, avea momentele ei de bună dispoziţie, îndeosebiseara, după ce număra banii, ai ei și ai noștri, chiar și peste zi,fie când nu găseam zmeură, fie când găseam prea multă, atuncicânta de se răsuna pădurea și valea, însă cânta ori participa ladiscuţii culegând. Lelea Sabina nu doinea, acest har nu l-a avut,dar avea altul, știa să compună strigături și să chiuie, spre hazulasistenţei, Ce să fac, n-am de ales, iată-mă iar la cules, de culesn-aș mai culege, mai bine vocea mi-aș drege, să vă veselesc dingură, cu o faină strigătură, Foaie verde foi ca mura, eu nu potsă îmi ţin gura, nu mi-o ţin și strig la lume, și mai rele, și maibune, voia bună să se-adune. Într-una din zile, nu și-a ţinut gura,a strigat la lume, mai exact la o anumită persoană, și a avut partenu de voie bună, ci de spaimă, de unde ne aflam, se vedea pecoasta unui munte o turmă de oi la pășunat, opincăriţa a strigatdin toţi rărunchii, să se facă auzită până acolo, deși erau slabeșanse de reușită, Uuu, măi, bade de la oi, lasă-le și hai la noi,lasă oile-n pierit, hai la mine la iubit, după vreun ceas, dovadăcă m-am înșelat, șansele de reușită nu au fost slabe, apare înzmeuriș un cioban între două vârste și întreabă strigând, Care-imuierea ce m-a chemat la iubit. Chiuitoarea din smeadă cumera s-a făcut albă ca varul, s-a pitit între tufele de zmeur, unstrăin culegător i-a sărit în ajutor, să o scape de amor, iată căm-am molipsit de la opincăriţă, oricum, românul s-a născutpoet, revenind, chiuitoarea a avut norocul, sau nenorocul, ca unbărbat să-i sară în apărare, calmându-l pe oierul dornic dedistracţii amoroase, acesta s-a întors nesatisfăcut la oile sale.După-amiaza, pe la patru, cinci, lelea Sabina și lelea Ilenaplecau din zmeuriș, când o auzeam pe opincăriţă spunând, Eusunt carea, care mănâncă mâncarea și o ia valea, eu cu sora meane pierdeam tot cheful și sporul, odată cu ele plecau și glumele,și discuţiile interesante, și poveștile hilare, rămâneam la culespână se vedea la mână, când ajungeam la cântar, cum eradenumit centrul de colectare, se înnopta, ne mai rămânea timpde masă și de primenire sumară, alţi copii sau tineri erau sătuide joacă și de stat, cele două coechipiere ne așteptau cu mâncaregătită, ciorbă, orez fiert, tocană de cartofi și altele. Pe lângăfiecare cabană forestieră fiinţa un centru de colectare aflat îngrija pădurarului, al cărui canton se găsea în zonă, și a familieiacestuia, soţia și copiii, centru care avea și un punct deaprovizionare cu pâine, conserve de legume, de pește, de fasole,de fasole cu costiţă de porc, de carne presată, bomboane,biscuiţi și câte și mai câte, mama, cel mai adesea, cumpărapentru prânzul de a doua zi conserve de pește și tocană delegume, aveau preţ mai mic, dimineaţa mâncam pâine cuslănină, cu brânză și cu ceapă, câteodată ceapa era înlocuită cupărădaisa, mărul din paradis, pătlăgeaua roșie, pe înţelesultuturor, numai seara serveam hrană caldă, așa cum am spus.Zmeura, culeasă în oale mici, legate la brâu cu un bârneţ, decătre femei, cu cureaua din pantaloni, de către bărbaţi, se adunaîn găleţi de metal sau de plastic, duse în spate cu traista ori curucsacul cine avea, mici fiind, ne bucuram de fiecare dată cândumpleam vasul de la brâu, Mamă, mi-am umplut oala, strigamcând unul, când altul, Bine, taci și culege, taci, deoarece vorbastrigată îţi demasca locul, culege, întrucât vasul mic și plin nuera cine știe ce izbândă, până la găleata plină mai era mult delucru. Pentru un culegător de vârstă mică, așa ca noi, umplereavasului te bucura nespus, deși, când nu se găseau fructe ladiscreţie, se număra fir cu fir, răbdarea fiind pusă la încercare,iar oala deșertată, al cărei fund metalic suna a gol când primeleboabe se aruncau în ea, te ducea la disperare. Ca să încapă ocantitate mai mare în găleată, zmeura se îndesa cu mâna, nu

prea tare, ca să nu dea siropul pe dinafară și ca să nu fie refuzatăla centru, când fructele se găseau din belșug, făceam douădrumuri pe zi. La cântar, se stătea la coadă, până îţi venea rândulrăsturnai conţinutul vasului pe un celofan întins pe o masă lungăși alegeai impurităţile, gozurile, cum le cunoștea toată lumea,frunze, codiţe, ace de brad, boabe verzi sau uscate, mama nuavea de îndeplinit această operaţiune, culegea cu multă atenţie,însă ne ajuta pe noi, zmeură curată nu am adunat nicicând, deșieram un culegător fruntaș, cunosc doar un băiat din sat care afost mai harnic decât mine. Copiii pădurarului treceau pe lamesele noastre, selectau cu nonșalanţă cele mai mari și maicărnoase boabe de zmeură, le băgau în gură ostentativ și lesavurau cu plăcere, se considerau copii de domn, își permiteausă profite de munca ta, părinţii lor tăiau și spânzurau la cântar,nu puteam zice nimic. Când siropul era din abundenţă, semăsura concentraţia cu un aparat, dacă tăria corespundeastandardelor, zmeura cântărită se vărsa în butoaie de lemn cusaci de celofan înăuntru, mult mai târziu au apărut și butoaielede plastic, primeai banii și pe aici ţi-e drumul, dacă nu era bunăconcentraţia, fie ţi se refuza zmeura adunată, fie ţi se accepta,scăzând din totalul kilogramelor o bună parte. Multă lume a fostfurată la cântar, fiecare trăiește din ce muncește, ţi se căuta nodîn papură, fie că ai adăugat apă, existau și zmeurari care puneaula încercare vigilenţa pădurarului, fie că sunt prea multeimpurităţi, motive pentru a te taxa cu câteva kilograme. Cunoscun bărbat care, copil fiind, a fost înșelat pe faţă de multe ori deun anume șef de centru, când copilul a ajuns șofer pe auto -basculantă, transportând minereu de la mină la exploatarea dincomuna alăturată, flotaţie în limbaj local, pădurarul cu pricina,ieșit la pensie, având drum la târg, îi făcea mereu semn cu mânasă-l ia în cabină, nu l-a luat niciodată, ba, mai mult, după câtevarefuzuri, o dată a oprit mașina, a deschis ușa și i-a explicatomului de ce nu-i face acest serviciu, M-ai furat la cântar cât aiputut, nu mai sta la ocazie când mă vezi. În viaţă toate seplătesc, mai devreme sau mai târziu. Cu afinele era aceeașirânduială la centru, munca fiind mai grea, se aduceau cu spatele,în coșuri de nuiele, tocmai de pe munte. Să răspund uneieventuale întrebări, cu toate că ursul era un vizitator statornic alzmeurișurilor, îi plăceau și lui fructele delicioase, nu am dat faţăcu niciunul, cu cerbi, ciute, porci mistreţi sau căprioare m-amîntâlnit, de șerpi nu mai vorbesc, am văzut cât să-mi ajungăpentru toată viaţa. Abia după ce se închideau toate centrele derecoltare și nu prea mai zăreai culegători prin zmeuriș sau pemunte, adunam fructe pentru casa noastră, mama făcea sirop șidulceaţă de zmeură, de mure și de afine, bune de să-ţi alungicopiii, alte dulceţuri nu aveam în cămară decât atunci cândneamurile de la oraș ne vizitau, de Paști sau de Crăciun, neamuricare îi aduceau bunicii astfel de bunătăţi.

Când vom fi adolescenţi, în absenţa mamei, această îndelet -nicire va fi mai plăcută, ne vom bucura fără restricţii de hazulopincăriţei, doar până joia la prânz, când, însoţită de lelea Ilena,va pleca în sat, ne vor lăsa nouă slănina, cartofii, ceapa și roșiilerămase, dar ne vor lăsa și cu lacrimi în ochi în momentuldespărţirii, serile la cabană vor fi plăcute, chiar încântătoare,vom cunoaște tineri străini de sat, ne vom aduna la discuţii și lajocuri de societate, ne vom întâlni la vedere sau pe ascuns băieţicu fete, vom lega prietenii, un lucru tot nu-l vom face, nu vomstrica bani pe dulciuri, de frică să nu afle mama. O să spuneţi,cam lungă și plictisitoare povestea asta cu fructele de pădure,eu, care n-am citit-o, ci am trăit-o, vară de vară, opt ani de zile,ce să mai zic.



Ei, hai, bine, fie – avea să accepte şi această meandrăa destinului, parcă era prima dată în viaţă, întot -deauna se supusese (executase) fără să crâcnească,admitea că nu avea cum să fie altfel nici acum.

Acceptând să devină ceea ce fusese învăţat să deteste cel mai mult– adică patron. Care după cum fusese prelucrat în lecţii mai multsau mai puţin politice erau exponenţii cei mai de detestat aiclaselor exploatatore care alături de alte elemente ale fostuluiregim aşa şi pe dincolo de la pa’ şopt-ncoace exploataseră poporulpunându-i gura-n botniţe când venea timpul să se culeagă viile,exploatându-l de asemenea pe ogoare, în fabrici, uzine, pe şi subtractoare – şi pe unde îl mai prindea pe el, pe popor – provocândde asemenea amplele lupte de clasă având ca mostre celeîntâmplate în 1888, 1907-1929-1933-1944 fiind apoteoza, încunu -narea cu succes a zbaterilor neamului care până atunci se agitaseca peştele pe uscat, având din acel moment, din ’44 încoace, adică,până nu demult, adică până în urmă cu patru ani – ocazia de a făurio societate multilateral-dezvoltată în nu se prea ştia ce, „filmul“rupându-se nu chiar pe neaşteptate în timpul marei busculade decu patru ani în urmă, adică decembrie ’89.

Urmase un scurt dar eleocvent moment de panică. Era însăprea tânăr socotea dânsul pentru a fi responsabil de ceea ce sepunea, desigur, în mare parte pe nedrept în cârca instituţiei pe careo servise, el nu-şi făcuse decât datoria, la urma urmelor respon -sabili pentru „diverse” erau cei mai în vârstă, cu putere şi caredăduseră tot felul de ordine pe acolo, iar cine trăieşte în sistemmilitar, se ştie, execută, nu discută.

Abandonase rapid şi începutul de proces de conştiinţă pe careîncepuse să şi-l facă deoarece, la nici trei luni după decolareaelicopterului de pe cece era de constatat că poporu’ nu renunţaseîn fapt la bunele obiceiuri, n-avea de gând să-şi vândă patria pentruun nenorocit de salam din import, acesta se putea produce şi-nţară, iar cei care votaseră cu picioru’ punându-se la adăpost înultimii 10-15 ani de consumarea zisului mezel cu soia omni -prezent cu cozi colosale în acest răstimp, se vădea că nu aveau săaibă niciun cuvânt în noua societate, care se dovedea a fi tot a’veche, recondiţionată un pic, mai fără seceră şi ciocan, totemulacela devenind şi indigest şi desuet, noua societate inaugurându-şi endogamica naştere în scremetele naţiei care oferea antumsicriul exact celor care înfundaseră programatic timp de vreodouăzeci de ani după 1944 puşcăriile celei mai umane orânduirifixate şi pe meleagurile autohtone de către moroiul din Manifestulcelor doi iluştrii bărboşi. – Nu mai merge, Ticule, (diminutivulfusese întotdeuna preferat de către superiori dar şi de cătreinferiorii în grad, din delicateţe, cum erau să-i spună mai ales ceide pe urmă pe numele de familie – „tovarăşul Pelticu”...) – s-auschimbat vremurile, vânturile bat altfel, la nivel de planetă, nudoar de C. A. E. R., sunt al naibii de centrifuge, nu schimbătoare,aia ar fi fost bine, ne-am mai fi descurcat noi cum ne-am mai fidescurcat. Dar uite, ne-au spulberat însemnele dragi de pe stemă,pe noi băgându-ne vremelnic în ceaţă, dar numai vremelnic, săfim mulţumiţi că am păţit numai atât, Istrul Gândirii a păţit-orău, da’ rău de tot, cu al său elicopter pe post de necesitateistorică ce acum aproape patru ani a intrat în vrie ducându-l peel la doi metri sub, iar pe noi în tot felul de neclarităţi. Gata,

nenicule, cu şedinţele de partid, mai uşor cu chermezele de după,asta barem pentru un timp până s-or mai limpezi apele – de acumla muncă, la sfânta muncă, da, asta cu „sfânt” şi cu soborul depreoţi o să intre în actualitate, nu te uita aşa la mine, asta e, pe aiacu opiumul poporului o abandonăm urgent, sarcină de partid,cel puţin o dată pe lună mers la biserică pentru pupat poala popiişi făcut cruci în văzul lumii corect şi clar executate – sus-jos-dreapta-stânga – nu uita să faci în prealabil exerciţii acasă, înoglindă. – Şi, mai ales, nenicule, la muncă – gata cu flecăreala.Afaceri, nenicule, afaceri, partidul o cere, construirea socialis -mului a intrat într-o etapă nouă, o să-i zicem ba democraţiesocială ba socialo-democraţie, cum ne-o veni la gură nouă da’ şilui ăl’ bătrân, care-i zice mai şic, democraţie originală –concluzia-i că mai e mult până la edificarea comunismului. – Aşacă de mâine încolo te prezinţi mătăluţă aici, eşti deocamdatădetaşat cu perspective certe de transfer, vei deveni la începutdirector, cu perspective de patron plin, hai, nu fă fasoane, nuuita că executarea ordinului este acum o chestiune de onoare!»

Se prezentă. Chiar de când intră în clădirea cu melanj întreimaginea unui penitenciar-şcoală generală doar cu o latură-spital– fu salutat de primii salariaţi care nu se ştie cum se angajaserădeja acolo cu ceva timp înaintea sa – intră în biroul desemnat,aruncă o privire aerului cam prăfuit al acestuia şi se aşeză la biroulfabricat probabil în ultimii ani de viaţă ai lui Iosif VissarionoviciStalin.

Primele zile nu ieşi din acea încăpere. Venea dimineaţa laprima oră când încă nu sosiseră nici cei mai umili salariaţi (darcare or fi fost oare aceia?...), căuta zadarnic condica de prezenţă,se resemna din nou negăsind-o – şi închidea uşa pe dinăuntrulbiroului, aşezat la masa staliniană, privind mare parte a timpuluila telefonul din dreapta care nu suna niciodată, la paharul cucreioane minuţios ascuţite cu care nu ştia ce să adnoteze după cear fi scris nu-ştia-ce cu stiloul elegant înfipt în stativ, spre atranscrie eventual totul la maşina de scris Olympia cu banda îndouă culori ce stătea cuminte pe o măsuţă mai mică, cu cele patrucoli şi trei foi de indigo gata-puse în car. La prima oră soarele îlbătea totdeauna în ochi prin geamurile impecabil spălate, protejatefiind însă de nişte transperante cam vechi şi rărite.

„ – Să trăiţi, to... ăsta... domnule director!”, irupsese într-unrând şi-ntr-un târziu, într-o dimineaţă, un ins cu timbru de orator,în încăpere.

Dusese buricele degetelor la frunte ca un om fin, subit cuprinsde o migrenă.

„ – Nu, nu – te rog...” - zise sfios. „- Fără formalismele şiformulele din timpurile de tristă amintire... am constatat că sinistracondică de prezenţă a fost abolită şi bine că s-a făcut aşa – trebuieapelat la conştiinţa omului, nu la prezumţia de coerciţie. – Zi-mite rog altfel, caută altă formulare, nu tot de astea odioase...”

Se ajunsese şi la un compromis curând, anume la „dom’director Ticu”- ceilalţi în ruptul capului nevrând a-l apela aşa cumşi-ar fi dorit, anume simplu, pe numele consacrat, fără vreunapelativ, în spiritul etapei de dezvoltare la care ajunsese făurireasocietatăţii socialiste multilateral dezvolatate da’ fără seceră şiciocan – în scopul atingerii visului de aur al omenirii – comu -nismul.

Sub zodia resemnăriiCĂTĂLIN RĂDULESCU



Şi alte lucruri trebuiau schimbate: de exemplu, formulareaanacronică şedinţă. Nu, de acum încolo aveau să-i spună altfel...da’ cum?... – Summit? – Nu, era prea preţios, ar fi râs şi viitoriialiaţi externi de el... – Conferinţă?... – Parcă nu mergea... – Aşacă se ajunse din nou la un compromis – anume Adunare... da,viitorii sub-şefi, subordonaţii lui, aveau să fie băgaţi în adunare...– Ce-i drept şi asta amintea de ceva tot de tristă amintire eventualşi cu nuanţă iacobină, dacă se mai punea un adjectiv dar asta era,nimic de la greco-romani nu era nou sub soare, se ajunsese că nunuanţele contau – ci chiar petele de culoare ale acestora. – Acesteafiind zise comise chemarea la o primă adunare... cu tot ce găsiseîn cale pe coridoare şi-n curte... atât de val-vârtej îi luase, că întreparticipanţii la adunare fuseseră aduşi cu impetuozitate şi vreodoi clienţi (care voiau să cumpere / comande ce?...) – ce se cerurăcu glas subţire să plece. – Invocară chiar politica de confiden -ţialitate pe care voluntar doreau s-o respecte, chiar dacă gazdele nule-o ceruseră încă. – Nici în acea adunare, nici în următoarele,nu a reuşit să distingă vreo ierarhie, adică cine erau puii de viitorişefi – şi cei ce aveau să rămână etern subordonaţi. Lucrurile nu sealeseseră încă, precum pe planeta aflată în primele zeci demilioane de ani ai Precambrianului, cam imediat după ce laultravioletele unui colosal trăsnet făcuse să apară în Supa Organicăprima moleculă de ADN, cu secundele posterioare când multi -plicându-se, începuse să umple apele primordialului Ocean. Aşacă, într-un rând, strânsese mâna plină de unsoare a unui ins însalopetă aflat cu cine ştie ce trebi pe coridor, sub privirile stânjeniteale acestuia ce-i indicase discret bucata de membru superior dintreîncheietura mâinii şi cot. – „ – Lasă, munca înnobilează, nu estenimic!”, îl linişti din cofrajul costumului cu cravată, spălându-seapoi vreun sfert de ceas pe mână, ca obol al luării de contact cuelanul muncii dezlănţuite.

Care se concretiza în formarea unor grămezi de tot felul înfundul curţii măricele de unde în răstimpuri o wolă şi un excavatorle reîncărcau în nişte basculante spre a fi duse nu-ştia-unde. Şi nicinu întrebă. Mai ales pentru a nu-şi stressa inutil salariaţii caremunceau totuşi cu spor, fără a se putea distinge între aceştia careaveau să fie simpli amploaiaţi şi viitorii şefulici, dar nici obiectulde activitate pe care il accesau cu atâta sârg din zori şi până lachindie, de acea parte de curte dânsul neapropiindu-se niciodată.

« - Cum merge, nenicule, te descurci, te descurci?...» - primiseîntr-o dimineaţă telefonul jovial al şefului, sau al fostului şef – niciel nu mai ştia ce să zică – cam pe la ora când prin transperanteleobosite şi rărite tocmai primea regulamentara rază de soare în ochi.- « - Ei, cum să nu te descurci când e ordin – dom’ director Ticu,care dai pe coridoare vajnic mâna cu salahorii cu mâini unse... »- (ce bine informat era şefu’ – nu i-ar fi putut spune din aceastăperspectivă şi care aveau să fie viitorii şefulici?...) -

« - ... vezi că-ţi intră-n cont banii, da, da – firma ta are şi cont,contabilitatea ştie asta – pentru dotarea cu birotică şi tot ce maitrebuie, că o să fie şi multă hârţogărie de făcut, ce ştii tu, acum seelaborează normele metodologice după care în viitor va trebui sătăiem păduri ca să consemnăm şi cea mai mică mişcare – şi săconsumăm cisterne de tuş, ca să şi ştampilăm hârtiile. – Hai pa,pa – că mai trebuie să dau şi alte telefoane, să fii cuminte, a – erasă uit – ai primit transferul, da, da – nu e nevoie să vii să ţi-l ieisingur, las’ că ţi-l trimit eu prin curier; nici anunţuri la ziar pentruangajări nu trebuie să dai că vin băieţii stabiliţi, vezi ce cumperide banii primiţi, las-o pe aia cu care e obiectu’ de activitate afirmei că o să-ţi spunem noi, da, da – tu să fii cuminte ca pânăacum, Parti... – ăsta – noi stabilim totul... hai pa, te pup...»

Pusese emoţionat telefonul în furcă. Nu-l gratulase şefu’niciodoată cu astfel de tandreţuri, nici pe câmpul de instrucţie când

hăt, demult, fusese proaspăt recrut, nici la tragerile de noapte –necum la cele de zi, nici în timpul programului de seară, nici chiarîn timpul celui de voie... – Cât despre achiziţiile în ale biroticii nuopuse rezistenţă la nimic, nici la cumpărarea de clipborduri, nicia posket-urilor, nici la te miri ce drăcovenii de care nu mai auziseşi n-ar fi avut nicio idee la ce folosesc – un singur lucru opunându-se a se achiziţiona – anume calculatoare, tocmai apăruseră pepiaţă, cu dischetele şi mouse-urile lor cu tot, lasă, maşinile de scriserau mai ieftine îşi zise privind la Olympia din dotare şi chiar şiaşa, de maşină de scris cu car mare nu va beneficia decâtsecretariatul, cine voia să dactilografieze vreo situaţie tabelară peorizontala colii de scris n-avea decât să se adreseze acestuia călas’, ştia el ce fac oamenii cu drăcoveniile astea de calculatoare,se joacă toată ziua pe ele, cine o vrea, să-şi cumpere şi să se joacela el acasă; în plus, resentimentul faţă de această fiţă a vremurilorce le trăiau îl şi umilise o dată căci dacă dibuise de unde să-ldeschidă, nu găsise şi butonul de unde să-l închidă, femeia deserviciu salvându-l, agitând bucata aia de plastic ce semăna cu unşoarece pe un pad, până când ecranul rebelului care refuzase săexecute ordinul altfel decât în acel mod, în sfârşit se înnegrise. –Constatase cu această ocazie că acea drăcovenie nu era nicitelevizor şi nici maşină de scris, la care dacă stătea sincer săgândească, de asemenea nu ştia prea bine să lucreze. – Aşa căsfârşi prin a-i purta definitiv pică, înainte de a apuca chiar să secunoască mai bine. – Cu banii rezultaţi din acea magistralăeconomisire achiziţionă la mâna a treia o auto-macara a căreimarcă o admira din copilărie pentru roţile zimţate cât casa pe carele avea care se dovedi în acel fund de curte a nu fi bună la nimic,decât la a scoate un fum gros ori de câte ori macaragiul, proaspăt-angajat de la mica publicitate, îi ambala motorul executând diversemişcări cu utilajul, spre vădita desfătare a şefului direct. În rest,mangafaua dădea bine, chiar şi aşa, fără vreo utilitate imediată,înnobilând parcă acel fund de curte. Mecanicul fu transferat pewola al cărei fost manipulant tocmai plecase într-o lume mai bună,da’ doar peste graniţă.

«- Ce-ai făcut, Ticule, ce-am auzit – nu ai cumpăratcalculatoare?...», îl apostrofă într-o dimineaţă moale şi telefonicşefu’. - « - Păi se poate, mă?... – Mă gândeam că degrab’ o să-ţiiei şi tu unu’, barem aşa, de curiozitate, tu ştii de ce sunt astea înstare, mă? – Păi dacă aveam noi de astea înainte, GeniulCarpaţilor ne-ar fi diriguit şi acum, ce mai, dom’le, sunt o minune,stai să vezi când o apărea aia cu poşta electronică, după ce ai săînveţi să lucrezi pe ele o să te desprindă omu’ cu şpaclu’ demonitor, câţi nu sunt de acum aşa, stau toată ziua cu ochii beliţiîn el de-au ajuns să-şi pună ochelari!... - ... hai, fii băiat cuminte,vezi că-ţi intră iar bani în cont, măcar la jumătate din birouri şineapărat la contabilitate să aud că sunt calculatoare, or să fieacolo bani şi pentru primele imprimante – ne-am înţeles? – hai,pa!...», încheiase pe ton părintesc şefu’, reuşind să-l introducădefinitiv în ceaţă cu aia cu imprimantele, de la un timp acesta fiindtonul cu care-i vorbea, indiferent de situaţie.

Îi făcuse pe plac. Le cumpărase calculatoare. Ba chiar şiimprimante. Cu topurile de hârtie aferente. – Îi privea pesalariaţi cu oarecare resentiment cum zâmbeau fericiţi sticleimonitorului, agitând din când în când drăcovenia aia de mouse,pentru a privi apoi cu ochi şi mai sticloşi ecranul. Şi-şi luă ochiide la secretara care tocmai privea ca vrăjită pe ecranulmonitorului ei doar spre a-şi arunca ochii pe fereastră spre avedea cum departe, în fundul curţii, mecanicul wolei tocmaifusese nevoit să revină la dragostea dintâi, adică macaraua, pecare o mânuia acum cu spor în vederea descărcării unorinopinate containere.

www.revistaneuma.roPoezie 16


ating clapele cândva strivite sub acoperământul jug al mâinilor înmănuşate în ghips aş fi putut atunci cu virtuozitate să transpun sarabanda notelor ce încă îmi dau ocol dacă aş fi fost asemenea ţie, un pian negru cu sunete încrustate atemporal în bronz.strunele în care m-ar fi înlănţuit alene lutierul dacă aş fi fost o ultimă vioară cioplită ar putea fi acum meridiane străjuind miezul pământului ca nişte zăbrele curbate fanatice amazoane ce îşi lasă nepăsânde tributul trupesc pe lespezi încinse de piatră mormane sângerânde sub forme alese de cupe din care s-ar fi hrănit cu voluptate copiii veacului echilibrând prezentul imuabil resimţit de oamenii - postoameni nesupuşi genetic iubirii comprimate într-un înnobilat viitor, prezent frust… la trecut. clapele negre surori noptatice şi oglindă celor albe îmi păstrează echilibrul încă fragil priveşti mâinile absurd debuşeu, ce nu departe de ale tale luptă fiare înlănţuite ca ziua cu noaptea, cerul cu pământul, jupiter cu marte, soarele cu luna furibundă compusul cu descompusul, eva adamică… cu iubirea cruciformă adăpostită în ea. sunt ţintuită în gheare, mă desprind din ele ca apoi să mă pierd în moliciunea nopţiifantomatica smulsă cu trudă şi foc de pe fruntea de piatră, suportul comorii de spini. ascult ecoul statuilor când frunze în rugă îşi descompun substanţa şi tonurile calde trecând nepăsătoare prin vremile cărora umanoizii le schimbă iar şi iar menirea-covor. clapele translucide şi clapele nopţii mă fac să mă simt… ce nu par să fi fost nicio zi un arcuş rănit de strunele nedomolite cu sunete înalte acoperind vacarmul insolit ce răzbate dinspre vechi cancelarii luxoase cu patina vremii aşternută pe lucruri scrinul din mijloc este mai pregnant decât cele marginale; patina tristeţii fiind poartă spaţiul destinat în mod afon.atipic.atemporal măsoară caldarâmul cu paşi monotoni. mă declar în final patrulater şi mă ofer obiect-împrumut purtător de măşti, un erou în piesa cu singurul rol cel al avarului semigol prins în capcana de voaluri-sclipici rol jucat trufaş cu onor casa închisă survolată de muzele cu aripi invazive de vâsc. resimt secolul pierdut pe enigmatica stradă cu arţari doborâţi şi tulburânde camee cioplite în matca scoicii madre şi apoi turnate în forme de îngeri cu aripi de ghips. mă plimb pe aleea stradivarius numero sept pe al cărei număr redevenit portabil nu voi ajunge, povară fiind iubirea sau liniştea înmărmurită sub sunet de clopot; quo vadis, domine? când vietăţile tulburate de artificii sau de alte infapte omeneşti îşi caută vremelnic lăcaş privind înspre tine, Doamne, cel cu numele luat în deşert de către oameni şi făptuirile potrivnice lor şi, în egală măsură, potrivnice ţie,

Spirite.Duh.Dor.

FLORICA BUD

închisoareaîn închisoarea trupului meue cald şi binezăbrelele sunt subţiri şi moişi îmi permit evadarea în orice clipăiar gardienilor le-am dat liber demultdar nu am de gând să evadezpentru că îmi place să ascultinima cum batetic-tac tic-tacpână i s-o termina bateria

sistemul solar al gutuilorîn sistemul solar al gutuilorplanetele-gutui se rotesc în jurul parfumului loriar mările şi oceanele suntformate din sevă dulce carepe măsură ce se rotesc în jurul soarelui-gutuiese caramelizează şi se transformă în dulceaţăiar eu – dumnezeul sistemului solar al gutuiloraştept cu linguriţa pregătită

Povară fiind iubirea

EMILIAN MIREA



fantoma fostului proprietar în bucătăria vrăjitoarei sunt nişte papuci rozo găletuşă roşie – pentru fiert vrăjile şi blestemele şi într-un colţ un scaun trist pe care nu stă nimeni niciodată

cărămizile vechi de peste o sută de anirânjesc la mine din zidul spart iar fantoma fostului proprietar mă întreabăcâteodată ce mai fac şi dacă suicidul lui a demonstrat ceva lumii sau a trecut neobservat?

bătrânul nebunbătrânul care merge pe stradă cântând şi pe care toţi îl consideră nebunnu e deloc nebun:

vorbeşte cu sine cu voce tareşi din când în cândintră în şedinţă şi îşiconstată avariile

război fratricidrăzboiul dintre globulele sângelui meuşi globulele sângelui Lui Dumnezeueste un război fratricid în carefiecare îşi dă la gioale pe apucate şila sfârşitul lupteise constată avariile:

globulele sângelui meu se îndreaptăspre o anemie misticăîn care se naşte revolta

în timp ce globulele sângelui Lui Dumnezeuîşi caută alţi adversari pentru călupta cu mine e dejape jumătate pierdută

Căpitanulde vas

De două ori pe săptămână primeam un plic roz-bombon, de la o persoanăpe care nu o cunoşteam după nume. Nu-i răspundeam că nu aveam ce.Ce-mi scria personajul? Că e singur, dar nu este nefericit. Avea cevadin personajele lui Dostoievski. Simţea tăcerea morţii crescând înjurul său, că se simte ca o cruce pe propriul mormânt. Că o pedeapsădivină apăsa pe trecutul său. Că îl admiră pe Hegel pentru ura sa faţăde orice este edificator, că fiecare om are ceva de spus,semnificativ, dar nu are cui. Că ar vrea să salveze pe cineva, dar nuare pe cine. Singurul lui prieten era un baston cu care se plimba pemalul mării. Avusese un câine , dar murise de bătrâneţe. Că nu are cesă lase nimic în urma sa. Descoperea zilnic un adevăr, acestedescoperiri îi distrugeau armonia din suflet, autoritatea sa de carese bucurase cândva, se evaporase. Considera că personalitatea este maiimportantă decât orice autoritate. Poţi fi un profet, un apostol, darnimeni nu are nevoie de aşa ceva. Din ceea ce citea, şi citea enorm,înţelegea că prea puţini autori au trăit cele scrise de ei. Ascultaspusele unor necunoscuţi întâlniţi întâmplător. Povestiri de viaţă.Când începea şi el să vorbească, omul se ridica, îşi cerea scuze şipleca. Fiecare îşi trăia propria poveste , dar nu scria nimic. Le-arfi rescris el, dar nu voia să fure gândurile altora. Uneori murmuraversuri din Ovidiu, cel exilat la Tomis. Dar nu-l alinau. Înţelegea căindividualitatea nu este acceptată prea uşor. Majoritatea oamenilor sesimt bine în mijlocul unui grup, unei mase. Nimeni nu înţelegea căminunile adevărate se petrec în singurătate. Ca să admiri zborullibelulei, deschiderea florilor primăvara, trebuie să fii singur.Grecii antici ştiau acest lucru. Ca şi înţelepţii japonezi. Scriitoriinu încep un drum, ei îl închid. Ei fac drumul invers. O sută de cărţinu valorează cât mărturisirea unui înţelept spusă în câteva fraze. Nuse îndoia de existenţa Divinului, dar nu apucase să vorbeascăniciodată în faţa Lui. Dumnezeu tace, trebuie doar să înţelegi tăcereaLui. Citise Biblia de zeci de ori, spiritul ei pătrundea numai parţialîn el. Unele capitole îi erau străine. Oricum , a înţeles că în Bibliepăcatul este altul decât cel definit în legi, în cutume. Orice sistemeste un castel care se poate nărui oricând. Iubise cândva o femeie, unînger şi ea s-a dus la îngerii ei. Nu i-a mai dat un semn. Privea cubucurie orice femeie frumoasă ori atrăgătoare pur şi simplu, darniciuna nu amintea de acea femeie. Îi invidia pe nebuni, ei trăiesc înlumea lor. Dar el nu putea fi nebun. Marea îl învăţase că nebunia nueste un colac de salvare. Era, aşa am înţeles, un om al mării.Disproporţia dintre fragilitatea trupului şi soliditatea, rezistenţaspiritului este una din cauzele nefericirii. A diminua aceastădisproporţie era şi sensul vieţii sale. La un moment dat nu am maiprimit nimic de la corespondentul meu. Am aştept câteva luni, apoim-am dus la adresa de pe plic. Nu stătea departe de mine. Am aflat dela vecini că în casa aceea mică, acum nelocuită, stătuse un bătrânciudat, fost căpitan de vas, care murise de mult, chiar de mai mulţiani, nimeni nu cumpăra casa, erau prea multe de reparat, iar noaptease auzea un sunet ciudat, de parcă un baston umbla singur prin casă,lovind podelele. Mi-au venit lacrimi în ochi de necaz că nu-lcăutasem, că nu-i răspunsesem niciodată. De ce m-a ales pe mine dreptconfesor?Cine ar putea să răspundă?

BORIS MARIAN

www.revistaneuma.roLiteratura lumii 18


Născut la 3 mai 1953 la Göle - Kars, provincie situată înestul Turciei, este poet, eseist, traducător şi editor. Po-etul a publicat 14 cărţi de poezie iar poemele lui au fost

traduse în franceză, engleză, fran ceză, italiană, spaniolă, română,bulgară, bosniacă, azeră, kurdă, magheară, indiană. Vo lu me depoezie i-au fost publicate în Franţa, Italia, Spania, SUA, Ungaria,India.

Dincolo de cărţile de poezie, autorul a publicat numeroase cărţiîn care a abor dat aspecte teoretice şi critice ale poeziei turce.

A tradus în limba turcă numeroase lucrări din creaţia scriito-rilor Pablo Neruda, Eugène Guillevic, Jac ques Prévert, JulesLaforgue, Aimé Césaire, Max Jacob, Gerard Augustin, Mi chel Cas-sir, Tahar Bekri, Naim Arai di, Jaime B. Rosa. A tradus şi editat An-tologia poeziei moderne de la Bau delaire până în zilele noastre(2000) şi Florilegii ale poeziei franceze contemporane (2005).

Din opera poetică: După potop (1998), Marea dragoste (1989),Crinul înfloreşte din propria-i otravă (1991), Cartea Cântărilor(1995), În vremurile tinereţii (1998), Imnurile iubirii (2005), Viaţaşi Hazardul (2006), După potop şi alte poeme (2006), Poezii com-plete 1 (2007), Poe ziile libertăţii (2008), Poezii com plete 2(2009), Reflecţiile sunt casa mea (2011), Statul și lumea (2013),Poeme alese (2013), Amă răciunea poemelor (2015).

Volumele de eseistică: Puterea poeziei (1993), Realismul so-cialist în poezia turcă între anii 1923 și 1953 (2002), Modernismulși poezia turcă modernă (2003), Poezia, religia si sexualitatea(2005), Poezia, forma şi stilul (2005), Globalism, postmodernismşi literatură (2008), Ce este ficţiunea?(2009), Cultură şi poezie(2010), Filosofia şi poezia (2011), Eseuri despre viaţă şi poezie(2011), Despre poezia lui Cemal Süreya (2012), Ideea de poezie laPlaton şi Aristotel (2013).

Metin Cengiz a obţinut premiile literare “Behçet Necatigil”(1996), “Melih Cevdet Andayˮ (2010) Premiul Internaţional,,Tudor Argheziˮ (2011, Tg. Jiu, România), Premiul literar al orașu-lui Mersin pentru întreaga operă (2014), Premiul Special pen-tru Interferenţe cu limba şi literatura română acordat de revista,,Convorbiri literareˮ (2015, Iași, România). Poetul este membrual Sindicatului Scriitorilor Turci și al PEN Turcia.

Metin CENGIZ

Preludiu pentru o noapte la Kars

1

O noapte la Kars 2, un trandafir așezat pe prima scrisoare îngălbenităeste durerea pentru muzică iar timpuleste un miraj în deșert –între malurile sale freamătă râurile fără somnpână în clipa în care bisturiul existenţei mele se înfige în ranădeagostea rămâne un cer sângerând și inaccesibil

2

Iată Kars și ochii înspăimântaţi ai turturelelor de Kars rămân mereu larg deschiși, privirile lor amintind de ploile caldeasemenea unui muget de animal rănit

3

Eu, poetulîn aceast mediu și această frontierăcare îmi otrăvește râurile alunecândde pe un nor pe altul așa cum unu bastion rebel ridică o cetatepoezia mea se furișează de sub ghilotinăcuvânt cu cuvânt

4

Corbii sunt mesagerii neobosiţi ai dimineţiialături de poezie bătătoresc drumurile.

Pe dealurile tot mai înaltese revarsă luna asemenea unei sticle cu vin –sub cerul greu, când se împerechează corbii în apropierea chihlimbarului galben pământul are culoare fierului deși corbii sunt mesagerii neobosiţi ai dimineţii alături de poezie bătătorind drumurile odată cu deschiderea gurii mele cuvintele o iau rezna ca o haită de lupi furioși ce insistă să-mi devore buzele2 Kars, oraș în Anatolia de Est.

Traducere și prezentare de NICULINA OPREA

www.revistaneuma.roLiteratura lumii


5 Este vară în Turcia,curge domol râul Kura3 printre stelele care ștergrugina distanţelor, lovindu-se de maluri dimineaţa sosește aruncând peste rouăculoarea violet.În pieţele peste care a plouatîncă plutește mirosul de cenușă.

6 Îmi amintesc de câmpul semănat cu grâude ploile repezi ce acopereau pieţele, de mirosul greu de cenușă,de mările calme, de fluxul năvalnicși de pieţele plouate mirosind a cenușă odată cu amintirea ţinutului frunzelor mă temperez sub tacticile cuţitului descântător – garoafa sângerează de atât ceremonie în timp cepentru versurile mele, imaginile se nasc prin cezariană.

7Prin acest poem rătăcesc așa cum aș rătăciîn cel mai blestemat loc de iubiredupă ploaie prin pieţe cu miros de cenușemă strecor printre cuvintele tale de culoare portocalie –cu vocile lor muzicale, copiii vorbesc despre minede sus, din cerurile înalte, unchii – scriitori scriu despre mine amintindu-ţi cuvintele tale uitate – după ploaie, prin pieţe cu miros de cenușănopţilor le lipsește clarul de lună cuplurile îmi citesc poemeledupă ploaie, prin pieţe cu miros de cenușela ce folosește iubirea, speranţa se aseamănă cu un suflet de câinecu toate astea scriu cu încăpăţânare

8Oh, poem – ecou la iubirilor mele închinate fiecărei zile care urmează prin pieţele plouate cu miros de cenușăcele patru anotimpuri sunt un spin înfipt în coala albă de hârtie –într-o astfel de vară fierbinteeste greu de cântat la lirăscânteieri proaspete amintesc de căderea în prăpastie odată cu versurile mele o dimineaţă agitatămă ridică la latitudinea promisă

pentru acestă primăvară cu apucături cinematografice, în sfârșitsunt pregătit

Miresme de anason Culoarea zilelor calme este galbenă orgolioasă dar strălucitoare vara își face apariţia ca o mireasă

acum așteptăm ploaia așa cum am privifotografiile din copilărie gândind la maresau numind culorile –un străin sinucigaș revine în memoriesângele aduce printre culori cerul iar crinul înflorește din propriul veninsurâzând

Acum suntem euforici, jucăm după muzicuţăpe buzele noastre sunt urmele unei povești confuze:– pentru credinţă și pentru trădare este alt timp –în clipele în care scrii despre oameniși despre durerile rămase în adâncul unei păduriiiubiţi-ne, iubirea este puţin revoluţionară,puţin conservatoare – acestea sunt primele zile al lui iulie, perifde, viclenespunem că zăpada care se topește pe drumuri este omul însuși

- Dragă, vara pe aceste poteci îngusteeste albă și poartă miresme de anason

Imagine VII– ochii negri ai iubitei mele devin albaștriţinându-și respiraţia la gură ea se spală în valurile furioase –

Știu, nu sunt singurul preocupat de poezie dareu sunt încă un motiv de îngrijorare – râurile se rostogolesc la poalele munţilor,se privesc îndelung cântând,am venit alături de tine sprijinindu-mă de luminoasele tulpini ale copacilorcopaci care par drumuri pietruite,

în semn sacru încă odată : adevărul și minciuna –sunt ca un animal curios, tânăr și însângeratprinde-mă lângă tine pe mine cel care suntvisul unei flori

– Dragă, se află între noi corul îngerilor,cu picioarele lor diafane pășesc înteritoriul poeziei.

Din volumul în pregătire Preludiu pentru o noapte la Kars

Kura3, râul se află în Kars, taversează Georgia și Azerbaidjan, se varsă în Marea Caspică. (sursa: Wikipidia).

Bradul număra pe puţin un secol – după știinţalui - și continua să domine grădina îmburuienată,întreţinând admiraţia puţinilor vecini. Bradul – seștie – nu dă fructe, în schimb coroana lui imensă,mereu verde, poate fi o binecuvântare pentru mi-cile și feluritele păsări muzicale și pentru melo-manii moţăind în șezlonguri la umbra lui...



A doua moarte

a bradului

FLORIN LOGREȘTEANU

Iosif Guzman, absolvent al uneișcoli tehnice, avu într-o noapte re-velaţia că în el trăiește un poet au-tentic. Îi căzuseră în mână două-trei

plachete de versuri primite la câteva lansăride carte, la biblioteca din cartier, unde nu fu-sese invitat, dar aflase că la sfârșit se serveaceai cald și fursecuri. În trei rânduri, frec-ventase astfel de evenimente culturale și defiecare dată, pe lângă ceai și fursecuri, pri-mise și câte un exemplar ale unor autori dis-puși să-și risipească broșurile în biblio te- cile – dacă existau ! – ale unor cititori avi-zaţi, cunoscuţi și necunoscuţi, decât să lepăstreze acasă, sau în librăriile care, oricum,se grăbeau, în cel mai scurt timp, să le re-turneze editurilor. Deși autorii nu recuperaunimic din banii cheltuiţi pentru editare, ră-măseseră tributari ideii că o carte trebuie săcircule...

Iosif Guzman, maistru într-un atelier desculărie, nu înţelegea multe din tainele căr-ţii de poezie, dar, răsfoindu-le, ajunsese re-pede la con cluzia că el însuși ar fi pututconcepe mici fragmente de proză grupate înversuri, diferite de acelea care-l terorizaserăîn anii de școală. Se apucă deci cu sârg descris...

Tânărul Iosif moștenise de la părinţi unimobil cochet pe o străduţă bucureșteanăfără nume; în sensul că numele – i se părea– nu avea nicio semnificaţie care merita săfie reţinută. Nu-l ispiteau în propria casă nicistraturile cu flori, de care nu se îngrijea ni-ciodată, nici cele câteva viţe de vie ai cărorstruguri constituiau hrama vremelnică a pă-sărilor cerului, înainte ca el să ajungă să-iguste. În schimb, bradul din grădina aflatăîn paragină... Bradul număra pe puţin unsecol – după știinţa lui - și continua să do-mine grădina îmburuienată, întreţinând ad-miraţia puţinilor vecini. Bradul – se știe – nudă fructe, în schimb coroana lui imensă,mereu verde, poate fi o binecuvântare pentrumicile și feluritele păsări muzicale și pentrumelomanii moţăind în șezlonguri la umbralui... De obicei, Iosif Guzman și ocazionaliilui prieteni...



Proprietarul nu știa să răspundă cum a răsăritbradul secular în grădina lui, în acest sens, răpo-saţii săi părinţi neoferind niciodată lămuriri și, separe, nici bunicii, străbunicii și cei dinaintea lor.Or, până la urmă, nu asta era important. Bradulexista...

După primele 50 de poezii, scrise cam într-osăptămână, Iosif Guzman a căutat pe internet oeditură. Constată că Bucureștiul e suprasaturat deedituri, ceea ce facilita, într-un anume fel, acce-sul unui debutant. Încrezător și curios, în acelașitimp, poetul-sculer matriţer bate la ușa uneia din-tre ele; de fapt, intră direct în biroul directoruluiinstituţiei, un omuleţ simpatic, neglijent îmbră-cat, cu siguranţă, un mare scriitor. Altfel, n-ar fideţinut funcţia asta – după părerea lui Iosif...Bună ziua, bună ziua, sunt Iosif Guzman, poet...Din provincie ?... Nu, din Berceni... Membru alUSR ?... Nu, sculer-matriţer... Directorul pare căa realizat cu cine stă de vorbă... Și ce doreștedomnul ?... Întrebare absurdă, judecă Iosif, fiindcănu intri într-o editură să cumperi un ziar... Vreausă debutez, răspunse prompt... Am înţeles, în-cercă directorul să se debaraseze cât se poate derepede de intrus... Luaţi legătura cu redactorul-șef, ușa următoare, pe dreapta. El vă va oferi de-taliile... Îmi pare bine că v-aţi orientat spreeditura noastră...

Redactorul-șef are o statură la fel de măruntăca aceea a directorului editurii. În schimb, estepleșuv, mustăcios și mai puţin binevoitor. După

ce Iosif Guzman își declină identitatea, îi face omărturisire: În ultimii ani, mai mult tinerii cu stu-dii medii și prea puţină cultură scriu poezie... Mi-nunat! exclamă involuntar Iosif Guzman, gân- dindu-se că face parte din această categorie... Re-dactorul-șef îl privește pe sub sprâncene, dar nuface nicio observaţie în plus. Îl îndrumă spre ser-viciul-secretariat. Aici va depune și înregistramanuscrisul, urmând să fie repartizat unui re-dactor de carte competent... Va primi răspunsulpeste ceva timp. Deocamdată, editura este extremde aglomerată cu publicarea cărţilor unor autori,mai mult tineri și lipsiţi de experienţă... Cu stu-dii medii și prea puţină cultură! adaugă IosifGuzman, copleșit de emoţie... Exact! confirmăsec redactorul-șef...

Primele săptămâni se scurg mai ușor decâts-ar fi așteptat tânărul poet. Și-a instalat sub bra-dul din grădină o măsuţă și un scaun comod. Lu-crează deja la al doilea volum. Abia după patruluni primește o invitaţie de la editură. Se prezintăla prima oră, încrezător și bine dispus. Redacto-rul de carte, un bărbat robust și surâzător, îl pri-mește familiar. Îi oferă un scaun și un ceai cald și

îi așază sub nas un contract... Îl informează cămanuscrisul a fost acceptat fără rezerve, fiind,evident, rodul unui autor cu cultură medie, dar –se știe -, poeţii cu adevărat talentaţi n-au fost doc-tori în știinţă și nici măcar academicieni... Sepune însă problema hârtiei... Tipografia ne re-clamă dificultăţi în procurarea hârtiei de care arfi nevoie pentru publicarea tuturor care ne bat laușă, îl informează, mai puţin zâmbitor. Lipseșteexcedentul de hârtie, în schimb există excedentde autori...

Iosif Guzman nu prea înţelege... Și cum sepoate rezolva ? întreabă, dezorientat... Va trebuisă mai așteptaţi. Nu vă pot spune cât timp. Hâr-tia se obţine în tranșe mici, ăsta e adevărul și fir-mele care o furnizează sunt și ele copleșite decomenzi... Pe Iosif Guzman îl trec toate apele.Nici nu se mai gândește să scoată din geantă celde-al doilea manuscris.. În final, i se sugereazăcă, printr-o relaţie, asta se poate rezolva mairapid. Poetul și-ar putea procura hârtia de la ofirmă de profil. De pildă... Iosif Guzman își no-tează precipitat câteva adrese. La despărţire, înpragul ușii, redactorul adaugă: Scrieţi o poezievaloroasă, nici vorbă. Ar fi păcat să nu... Încercaţicum v-am spus. Poate găsiţi soluţia...

Cele două-trei făbricuţe din ţară consultate deinsistentul poet, prin deplasarea la faţa locului,au fost destul de evazive în a-i da un răspuns în-curajator. Până la urmă, au pus punctul pe i:companiile de silvicultură din zonă și de-aiureaau impus restricţii în tăierea pădurilor. Defrișa-rea a fost destul de exagerată în ultimii ani iarnoul guvern a decis să pună piciorul în prag. Setaie prea mult, se exportă prea mult, unde vomajunge ?... Iosif Guzman nu cedează. Propune,ca ultimă alternativă, un aranjament. Va oferi uncomision substanţial pentru câteva sute de kilo-grame de hârtie, cât bănuia că-i sunt necesarepentru cartea sa. Erijându-se într-un om cu cevacunoștinţe în domeniu, mai menţionează că nu enevoie de prea mulţi copaci pentru pretenţiilelui... Procuraţi-vă copacii de care vorbiţi și vă sa-tisfacem dorinţa, l-a ironizat patronul fabricii.Noi nu intrăm în păduri pentru zece trunchiuri delemn. Avem contracte ferme...

Tânărul poet s-a întors acasă dezamăgit... Darnu putea renunţa la poezia sa. Vocaţia, odată de s coperită, merita orice efort; orice sacrificiu...Parcă în școala medie învăţase că o creaţie au-tentică presupune jertfă, multă suferinţă. Însă cesă jertfească el ?...

Ideea că risca să renunţe la poezie a devenitcurând terorizantă. I-a creat insomnii; pe urmă,coșmaruri... Își visa poezia materializată în ciu-date reprezentări: păsări cântătoare, licurici îm-pânzind aerul nopţii, broscuţe declanșând omuzică stranie în lacurile Capitalei; chiar tic-tacul ceasului de perete părea un avertismentcă-și irosește talentul, dacă nu face ceva concret,să-l impună lumii prin cuvântul tipărit...

Procuraţi-vă copacii de care vorbiţi și vă satisfa-cem dorinţa, l-a ironizat patronul fabricii. Noi nu intrăm în păduri pentru zece trunchiuri de lemn. Avem contracte ferme...



Într-o dimineaţă, s-a trezit de-a dreptul bui-mac. Visase că primise acasă vizita fabricantuluide hârtie din orășelul de munte în care ajunseseîn urmă cu câteva săptămâni... În vis, se petreclucruri lipsite de noimă, pe care, de obicei, la tre-zie, le uiţi. Dar ceea ce n-a putut uita Iosif Guz-man au fost cuvintele rostite cu admiraţie deoaspetele său: Te plângi că nu găsești lemn pen-tru hârtie, Iosife, și crești în grădină un arbore detoată frumuseţea, sănătos și bogat. Îţi imaginezimăcar câtă hârtie poţi scoate din el ?... Fără oco-lișuri prea multe, i-a propus să-l achiziţioneze: Îţipot oferi o tonă de hârtie pentru bradul ăsta. Nuţi-o aduc în bătătură, o expediez direct la tipo-grafia unde ţi se va tipări cartea. Vorbește cu edi-torul. Spuneai că ţi-a apreciat manuscrisul...

Ce idee grozavă !... În zilele următoare, luălegătura cu directorul editurii și cu patronul fa-bricii de hârtie. Primul îl avertiză că se putea do-vedi numai un visător – ca orice poet. Dar meritasă încerce. Cu mâna lui scrise pe un sfert de coalănumele și adresa tipografiei care va urma să pri-mească hârtia...

Patronul fabricii îl ţinu în telefon aproape unceas. Îi vorbi despre istoricul firmei sale, despre

concurenţa naţională și străină – aceasta din urmăoferea hârtie de mai bună calitate și la preţuri maimici -, despre demersul greoi de achiziţionare alemnului și despre multe alte probleme cu carefabrica se confrunta. Poetul Guzman ameţise bi-nișor, dar, în final, se dezmeticise, la promisiu-nea patronului că-i va trimite un evaluator.Bradul trebuia văzut, expertizat și, dacă totul vafi O.K., vor semna un contract...

În nopţile următoare, Iosif Guzman își visăcopacul, tânguindu-se. Este numai vântul care seîmpleticește între ramurile lui, se consolă. Se visăscriindu-și poemele, ca de obicei, sub umbrarulsău. Picături mari îi întinară manuscrisul. Plân-gea copacul ?... Probabil, un norișor se scăpasedeasupra grădinii... Poetul începu să oscilezeîntre dorinţa de a-și păstra bradul și îndârjireade-a accepta sacrificiul în numele propriei crea-ţii, așa cum o făcuseră toţi marii artiști ai lumii(nu cunoștea niciun nume, dar ideea însușită înșcoală cam asta era).

A sosit, cu oarecare întârziere, toamna... Poe-tul Iosif Guzman asociază cenușiul zilelor detoamnă cu starea sa sufletească. Din bradul deodinioară rămăsese numai un ciot. În amintirea

superbului arbore, poetul și-a intitulat plachetaMoartea bradului... O moarte spiritualizată, seconsolează, asociind-o cu Moartea căprioarei apoetului Labiș. Acolo, moartea animalului sem-nifica trecerea de la vârsta copilăriei la adoles-cenţă și maturitate; în cazul bradului, moarteasemnifica, în opinia sa, o înviere: arborele a de-venit operă poetică... Sensibil, ca orice poet, IosifGuzman conteplă ceea ce a mai rămas din trun-chiul bradului și-i citește din cartea lui de poeme.Spiritul arborelui se află în fiecare filă a cărţii,crede poetul, depășind în cele din urmă durereapricinuită de sacrificiul întru creaţie; ca toţi mariiartiști, se consolează...

Imprevizibil, începe reculul; după o lansarede carte la târgul Gaudeamus, unde poemelesale tragice Moartea bradului, Așa dispar pă-durile, Rădăcini tolerate de întuneric, Eu,printre stele (și altele, în aceeași notă lirică), austârnit zâmbetele puţinilor curioși strânși în faţastandului... Câteva consemnări critice în revis-tele din Capitală i-au fost net defavorabile; niciosclipire, texte agramate (licenţe poetice, proba-bil...), nicio speranţă... Și ca să se pună capac latoate, într-un articol devastator, istoricul și cri-ticul literar Mugurel Pajiște a acuzat în termeniduri politica editorială de pe Dâmboviţa, impli-cată direct în perturbarea unui ecosistem de carealtădată românii erau mândri: Tăiem pădurile,autoiluzionându-ne că facem cultură, dar prinmai tot ce se publică astăzi, pădurile mor adoua oară, sacrificate pentru hârtie..., trăgeao concluzie sumbră exegetul, devenit de cîţivaani și președinte de onoare al Partidului Ecolo-gist...

Poetul Iosif Guzman se simte nedreptăţit de ocritică literară opacă, partizană cu alţii, nu și cuel, care a evitat să se vâre în diversele grupuri deinterese literare. Auzise ceva despre vanitateascriitorilor și loviturile sub centură...

După alte șase luni, în primăvară, fostul scu-ler-matriţer la un atelier bucureștean care între-timp se închisese, socoti că sosise ora bilanţului(termen tehnic, preluat de la vechiul loc demuncă). Contactat, directorul editurii nu l-a me-najat: librarii au returnat cartea, bibliotecile aurefuzat s-o achiziţioneze...

Exista totuși o soluţie: Iosif Guzman, în cali-tate de autor, să accepte topirea propriei opere. Otonă de celuloză, transformată în hârtie de ceamai bună calitate, ar acoperi cât de cât cheltuie-lile editurii și tipografiei și nici poetul nu va fiuitat. Un act patriotic merită o recompensă sim-bolică... Despre ce patriotism vorbţi ? întrebăIosif Guzman cu jumătate de gură. I se părea căinterlocutorul său încerca să-l aburească... Păi, iagândește-te, i se spuse. Dacă fiecare carte proasăar merge la topit, pădurea n-ar mai fi în pericol sămoară a doua oară...

Tăiem pădurile, autoiluzionându-ne că facem cul-tură, dar prin mai tot ce se publică astăzi, pădurilemor a doua oară, sacrificate pentru hârtie...

Moartea bradului, Așa dispar pădurile, Rădăcini tolerate de întuneric, Eu, printre stele

www.revistaneuma.roInterviu


DIALOGURI INTERCULTURALE

Din cuvinte am făcut propria mea lume

Poeta Hilal KARAHAN în dialog cu NiculinaOPREA

Hilal KARAHAN,poetă, eseistă şi tra-ducătoare născută la4 ianuarie 1977 în

Gaziantep, a studiat medicina la Uni-versitatea Hacettepe din Ankara spe-cializându-se în obstretică - gine- co logie. Autoare a numeroase volumede poezie, În faţa colinei (2003, 2017),Secret şi ceaţă (2004, 2017), Mumiaretardată (2010, 2017), Noaptearisipeşte focul (2012, 2017), Stradacare caută marea (2014), Între noapteși foc (2017), Patruzeci de ani, pa-truzeci de răni (2017), precum și adouă volume de eseu, Poezie şi Cuan-tum. (2012) şi Colţul de jos. Însemnăridespre poezie (2014). Volume ale poetei au fost traduse și publicate înRomânia, Strada care caută marea(Ed.Tracus Arte, Bucureşti, 2014, întraducerea noastră), în Spania șiEgipt. Poeta a primit mai multe pre-mii lite rare, “Cemal Süreya” (2010),“Sunullah Arısoy” (2013), “Città delGalateo” (2017).

Hilal Karahan este membră a So-cietăţii Scriitorilor Turci şi a PENClub Turcia. De asemenea, este mem-bră a ICDJ Turcia (InternationalCouncil for Diplomacy and Justice);este ambasador al Institutului pentruPace din Turcia (WIP). Poeta deţinefuncţii de conducere în mai multe in-stituţii culturale din Turcia și stăină-tate (Writers Capital Foundation /(WCP), World Festival of Poetry(WFP), Poetic Front in Defense ofWomen’s Rights (WM). Din anul 2016,autoarea este organizatoarea festiva -lurilor de poezie ,,Feminİstanbul” și„Mediterranean Poetry”.

www.revistaneuma.roInterviu 24


Dragă Hilal Karahan, ești un cetăţean al planeteiPământ, fără să greșesc pot spune că ,,navighezi” printreculturi, unde te simţi ,,acasă”, într-un loc fizic sau unulspiritual?

Dragă Niculina, este foarte interesant punctul de pornire aldialogului nostru. De fapt, eu însămi nu mă simt ,,acasă”. Nu credcă aș aparţine unei culturi unice. Nu doresc a mă stabili într-unoraș sau altul. Când am fost în Cuba, totalmente m-am simţitLatino, în India, m-am simţit acoperită de spirit, în Maroc m-amsimţit aproape arăboaică încât nu aș mai fi dorit să mă întorc deunde am plecat. Dacă nu aveam copiii, probabil nu m-aș mai fiîntors. Dacă am aproape laptopul și cărţile, mă simt ,,acasă”.Aceste elemente dacă mă însoţesc oriunde poate fi casa mea.

Te-ai născut la Gaziantep, provicie situată în sudulTurciei, care este specificul acestei provincii? Cum a fostcopilăria ta?

Gaziantep este considerat ,,Parisul din Orientul Mijlociu”, esteun oraș modern și cosmopolit în care sunt prezente motive dinmai multe culturi; arabă, asiriană, kurdă, turcă, ar meană, etc… Afost primul loc de muncă al părinţilor mei, ei fiind profesori. Dupăce m-am născut, ne-am mutat în Tavșanlî, un oraș micuţ în vestulţării, aici încheindu-mi școala elementară. După absolvirea școliielementare ne-am mutat la Balîkesir, un oraș mare în vestul ţăriiîn care mi-am făcut studiile secundare și liceul. Așadar, ampetrecut doar un an în Gaziantep, 7 ani în Tavșanlî și alţi 7 la Balî -kesir. Copilăria mea nu a prins rădăcini nicăieri. Am fost unstudent care a învăţat foarte mult încât toată lumea mea a fostșcoala, profesorii și colegii de școală. Cei mai buni prieteni mi-aufost cărţile și din cuvinte am făcut propria mea lume.

Dragă Hilal Karahan de ce ești poetă? Ce te-a motivatsă te concentrezi și pe o carieră scrisă? Când ai începutsă scrii și ce te-a atras la poezie?

Mama a fost profesor de chimie iar tata a fost profesor de fi -zi că, în casa în care locuiam totdeauna aveam o bibliotecă mare.Așa am învăţat să scriu și să citesc înainte de-a pleca la școală.

Deși ceea ce citeam atunci aparţinea mai mult domeniuluiștiinţific, nu știu de ce am început să scriu poezii. În școalaelementară mi-am făcut un caiet pentru poezii, caiet în care amscris despre păsări, animale, despre diferite obiecte, despre cer,spaţiu și umanitate. Îţi poţi imagina, aveam 6 sau 7 ani. A fost uninstinct de bază care a izvorât din inima mea încă din copilărie.Scrierea mea a fost totdeauna puternică. În gimnaziu am publicatîntr-un ziar al școlii apoi în decursul câtorva ani mi-am pregătitprima carte de poezie. Profesorii mei m-au ajutat la culegereatextelor pentru cele 200 de pagini ale primei mele cărţi. În timpulanilor de școală am primit multe premii pentru poezie și eseu. Potspune că suportul profesorilor mei a fost decisiv. Cu toate acestea,tot mai cred că am fost un copil ciudat făcut din pagini de carte.Eu pot da toţi banii pe cărţi de poezie apoi le car în rucsac. Uneoriam și câte zece cărţi în rucsac. În agen dă mi-am notat frazeimportante de la poeţi la fel de importanţi. Am creat o lume plinăde cuvinte. Mi-a plăcut ritmul cuvintelor, în alcătuirea propo -ziţiilor m-am jucat cu cuvintele pentru a obţine sensuri diferite darnu știu de ce am ales poezia. Întrucât părinţii mei au avutpreocupări mai mult știinţifice, la noi în casă nu prea se aflau cărţide poezie iar mie îmi place să cred că poezia mea s-a născut dintr-un instinct care vine din inimă.

Știu că meseria ta este aceea de medic, ce reprezintă poe -zia pentru tine? Este literatura compatibilă cu medicina?

La sfârșitul liceului am separat drumurile. Aș fi putut alege unloc de muncă legat de limbă și aș fi putut ajunge poate chiaracademician dar mi-a plăcut jocul cuvintelor și am vrut să câștigbani pentru jocăriile mele preţioase așa că am ales medicina.Medicina m-a făcut să fiu aproape de umanitate. Am văzut toatefazele prin care trece un om; râs și plâns, binecuvâtare și mânie,trăire și moarte... În multe nopţi foarte lungi stau trează așa că îmigăsesc timp pentru a citi și a scrie.

Care este procesul de-a scrie o poezie? Poţi lucra oriundesau există un anumit spaţiu necesar pentru a scrie?

Sunt o persoană dezinvoltă: aș putea să dorm oriunde, aș puteasă nu mănânc nimic mai multă vreme, aș putea să scriu și să citesc

www.revistaneuma.roInterviu


la fel: oriunde. Biroul meu este Viaţa. Mai întâi vin la minecâteva propoziţii, poate chiar între doi pacienţi saupoate în dormitor. Mă pot concentra pe cuvinte cumare ușurinţă, alte ori pot modifica și de zece orio scriere pe care am crezut-o definitivă, omodific până găsesc cea mai interesantăimagine. Uneori înlătur cuvintele pentrua merge și mai mult în profun zimealimbajului. Așa cum menţiona LudwigWittgenstein, ,,trăim și locuim în limbaj”,altfel spus, cuvintele sunt săbiile noastre. Noi,poeţii, suntem meniţi a arăta celor orbi ceea ceam văzut în adâncurile limbajului.

Urmăresc parcursul tău literar de mai mulţi aniși tu ști acest lucru. Cartea ta, Strada care cautămarea, a fost recenzată de importanţi critici literariiar poemele tale pe care eu le-am tradus sunt cititecu interes în România.

Dragă Niculina, îţi mulţumesc pentru munca pecare ai depus-o pentru mine și pentru poeziacontemporană turcă. Noi te preciem pentruceea ce ai făcut și încă mai faci. Dupăpublicarea cărţii mele, Strada carecaută marea, am primit aprecieriimportante din partea poeţilor româniși am fost invitată la mai multe festivaluride poezie în România. Strada care cautămarea a fost publicată mai întâi în România (Ed.Tracus Arte, 2014, traducere, note și prefaţă deNiculina Oprea), apoi a fost publicată în limba tucă șifranceză (2016). Urmează a fi tradusă și publicată în Italia,Germania, Spania și Peru.

O mare parte din munca ta mă interesează ca fiind opoezie feminină de foarte bună calitate. Ce rol joacăfeminismul în scrisul tău?

Sunt o mamă care locuiește singură și am de lucru în specialcu femeile pentru că sunt medic ginecolog. La problemelefemeilor nu pot închide ochii. Violenţa domestică, violurile,răpirile și toate tipurile de exploatare a femeii nu mă pot face să-milas ochii în pământ și să mă ascund precum struţii. Cartea meaPatruzeci de ani, patruzeci de răni este o carte cu poeme despreproblemele femeilor. Nu mă consider feministă deși sunt implicatăîn problemele drepturilor femeilor și poemele mele reflectă stăride fapt ale acestora. Eu cred în puterea „shakti” (Shakti PowerYoga – s.n.), putere pe care femeia o poartă în inima ei.

Dragă Hilal Karahan, ai început să faci și traduceri.Munca traducătorului de poezie este foarte complicată.Când traduci lucrarea altui poet atunci te părăsești petine și te pui în interesul acelui autor și al cărţii lui. Demulte ori trebuie să părăsești scrierile tale pentrupromovarea lucrărilor altora. Ești dispusă la așa ceva?

Da, trebuie spus că munca de traducător de poezie este foartegrea. Rescrierea poemului în același sens dar în altă limbă estefoarte complicată. Este imposibilă traducerea multor poezii încare este folosită imaginaţia orientală. În Turcia nu sunt foarte

mulţi traducători, de aceea mulţi dintre noi, ne traducempropiile poeme. Noi înșine știm cel mai bine și cel mai

sigur cum putem transpune în limba pe care ocunoaștem pe lângă cea maternă (fie engleză,

franceză ori altă limbă) deși este o treabăconsumatoare de timp și, uneori, plicti -

sitoare. Nu cred că din traducere poţiface carieră, eu fac asta pentru că am

nevoie pur și simplu, atâta tot.

Care este cea mai bună experienţă pe careai câștigat-o prin propria scriere?Există o conștientizare prin care poetul poate

ajunge la o conștiinţă colectivă. Evident, putem vorbidespre o experienţă atunci când insistăm în căutarea unui

cuvânt sau a mai multor cuvinte care să scoată în evidenţăversul și să ridice valoarea poemului. Uneori simt că pot

ajunge la toate limbile și că aș putea ajunge la toate obiec -tele dacă aș avea mâini de hârtie. Numai în scris sunt

sigură de profunzimea limbii și a limbajului.

Ce sfat ai da unui aspirant la poezie ?Lectura din poeţii lumii este necesară

și interesantă. Pornind de la Enhe -duanna, trebuie să citim toţi poeţii.

La ce proiecte lucrezi? În 2016-2017, steaua mea a fost în ascensiune.

Am pubilcat două antologii bilingve, una turco-franceză și alta turco-engleză. De asemenea, în presa

literară mi-au fost publicate grupaje bilingve de poeme înturcă și arabă și în turcă și spaniolă. Am participat la festivaluri

literare și evenimente culturale în România, Cuba, Italia (Roma,Catania), India, Olanda și Maroc. Iar până la sfârșitul acestui anvoi merge pentru lecturi în Egipt, Tunisia, România, Serbia șiUngaria. Anul trecut am dat startul festivalului de poezie pe care îlorganizez ,,Feminİstanbul”. De asemenea, sunt director în comi -tetele de organizare ale unor fundaţii și festivaluri cum sunt WorldFestival of Poetry și Writers Capital Foundation, deși este foartemult de lucru, această activitate o consider utilă pentru că ajungdestul de repede la poeţi din diferite ţari și continente încât potspune că în cazul meu comunicarea la nivel mondial este o laturăa activităţii mele de scriitor. Am în plan publicarea a trei cărţi deeseuri; una va fi despre Mansur Al-Hallaj* , alta va fi o carte desprepoezie și ultima intitulată „Book of White” va conţine texte despreurmările divorţului. Mi-ar plăcea să respir aer curat, să mănânc, sădorm, să lucrez dar și să citesc. Mi-ar plăcea să ne trăim viaţa într-un echilibru. La noi există o zicală: ,, curgând, apa își găseștedrumul.” Aceasta este viaţa. Nu trebuie să ne așteptăm la mai mult.

Dragă Hilal Karahan, îţi mulţumesc fiindcă ţi-ai deschissufletul pentru cititorii tăi din România.

Mulţumesc și eu, dragă Niculina! Așa cum am mai spus,apreciez iubirea ta pentru mine și pentru poezia turcă. Sper să putemface mai mult pentru tine și pentru poezia românească de asemenea.

Iunie 2017, București – Otopeni – Istanbul* Mansur Al-Hallaj, mistic musulman, poet și propovăduitor.

www.revistaneuma.roCartea de debut 26


Titlul, nezeu trăieşte la bloc.o car te cu care poţi săprinzzzi muşte (Editura Ju-nimea, 2016) şi majorita tea

poemelor din volumul de debut al lui Cris-tian Ghica par a se citi în orizontul ludicu-lui, jocului, cîteodată suficient sieşi, cumărge lele de sticlă ale cuvintelor, stărilor,lucrurilor, poemelor, în joc prinzîndu-se şicartea însăşi; chiar de la primul poem, au-torul se hîrjoneşte cu propriul text precummîţele lui Creangă cu motoceii în casa pă-rintească de la Humuleşti, iar cartea e bună„să prinzzzi muş te“, ca 1a şcoala lui Nicăşi a Smărăndiţei: doar că jocul lui Cris tianGhica e într-un apartament dintr-un blocdin Drumul Taberei: „se dă filă cu filă şi seutilizează fiecare cuvînt,/ pentru a benefi-cia de tot ce a vrut să spună fabricantul./atenţie! fabricantul nu este răspunzător/pentru copacul folosit la această carte,/răspunde numai de cuvinte (mailto@bălă-ceanca.ro)/ la finalul perioadei de funcţio-na re,/ este interzisă aruncarea produsului/împreună cu gunoiul menajer. / se va predapersonal unei muşte care bîzîie în/ biblio-teca vecinului./ uz intern: depresii, an-goase, zboruri joase, contopiri./ uz extern:prins muşte, dat după cîini, bibelou,/ tăiatunghii pe ea./ se poate lăsa la îndemîna co-piilor./ interzis!/ nu se fabrică avioane dinfoile cărţii, mai vor şi alţii să/ zboare./ nuse spală de mînă. nu se bagă în priză, nu sebat cuie/ cu produsul./ fabricat în românia,drumul ta berei, la bloc./ în timpul fabrică-rii acestui produs, nu a murit nicio/muscă./ zzzău!„ (instrucţiuni de utili-zare). Chiar dacă ludicul pare a fi primadimensiune a poemelor cărţii, prin jocurileşi jucăriile lui Cristian Ghica adie tristeţea,nostalgia, surparea; nu e, în fond, nici rîs,nici măcar un zîmbet, e un rictus al neco-municării şi golu lui creat de internet, al ui-tării caietului, pixului şi maşinii de scris:computerul nu e un caiet cu linii, pixul nuare megabiţi, iar la mașina de scris nu sepot primi şi nici trimite mesaje: „caut save,dar nu găsesc,/ nu ştiu nici să tastez undo,/caietul meu are doar nişte linii,/ pe care nuştiu cum să le accesez./ oare ce sistem decaiet e ăsta, fără bara de shortcut-uri?/ vădcă are instalat dictando 1.1, encriptat în 24de file./ a, m-am lămurit, e cu file,/ trebuiesă accesez file, apoi open./ dar nu are

mouse, să dau şi eu un click/ dreapta/ şi-unclick stînga,/ că m-am pierdut de tot în sis-temul ăsta de operare./ biţii se ceartă întreei şi/ sunt la un pas să fie devo raţi de me-gabiţi./ caietul are multe bad-uri, trebuie săintru în bios,/ poate reuşesc să salvez da-tele de pe hard-ul/ de un terra./... error loa-ding operating system.../ cred că e virusat./mă duc să-mi iau un pix,/ pentru că pe pix/îl doare-n pix de megabiţi“ (caietul).

Poemele lui Cristian Ghica nu sînt atîtdespre „ciocnirea civilizaţiilor“ (caietuluicu computerul, telefonului fix cu iphonul),cît despre retezarea punţilor de comuni -care între oameni - atomi care evolueazăfiecare pe orbita lui, fără a se intersecta cucelălalt, aproapele din departele virtual, dene atins: „o singură vecină mai are telefonfix./ n-a vrut să renunţe la el,/ fata ei e în

america/ şi îi e dor de ea şi zice că poatesună./ i-a adus fata şi iphone, îl ţine în vi-trină,/ că nu se potriveşte la outfit-ul ei./stă pe fotoliu, lîngă telefonul fix/ şi ridicăreceptorul,/ poate o fi sunat,/ poate o fi ci-neva pe fir,/ poate o fi fata ei,/ poate o ficentralista/ sau o prietenă care nu i-a uitatnumărul de telefon./ e doar tonul,/ şi sea-mănă perfect la voce cu fata ei“ (sună te-lefonul): atît şi astfel e relaţia întreoamenii din civiliza ţia „veche“ şi aceea„nouă“: sîntem departe de civilizaţia co-municării din poezia lui Ioanid Roma-nescu, de exemplu. Poezia lui CristianGhica e despre o viaţă aflată, parcă, într-opermanentă stare de con servare, cînd nuse întîmplă nimic sau, altfel, cînd fiecăruiai se întîmplă ceva şi celălalt nu ştie saunu-i pasă: „relaţia mea cu tine este simplă:/eu îţi scriu ce mi s-a întîmplat şi tu citeşti./dacă îţi spun ce mi s-a întîmplat,/ nu ai ni-ciun motiv să nu mă crezi,/ dar ştiu că o săpui la îndoială./ dacă nu îţi spun ce mi s-aîntîm plat,/ nu ai niciun motiv să crezi/ cămi s-a întîmplat ceva deosebit,/ dar știu căeşti curios./ și eu sunt curios,/ ţi s-a întîm-plat ce va zilele astea?/ de ce taci?/ nu aşase păstrează o relaţie./ uite, mie mi s-a în-tâmplat să scriu asta/ despre tine./ ţie ce ţis-a întâm plat despre tine?“ (relaţia).Prinsă în jocul tragic al (ne)comunică rii,poezia lui Cristian Chica se dezvoltă peceea ce aş numi o poeti că a vidului, exis-tenţial şi semantic; tresăririle (cum e aceeaa omu lui care bea şnaps, mănâncă fructeşi zice că se trage din maimuţă şi care„într-o zi a ridicat un deget în sus/ și mi-azis că ştie cum se face omul“) vin, pare-se, dintr-o viaţă anterioară sau dinspre unaviitoare, la fel de improbabilă. Ce se în-tâmplă, însă, cînd, totuşi, furnizorului devid, computerului, i se închide robinetul?Viaţa năvă leşte să umple, în sfîrșit, spaţiulatîta vreme ocupat de nimic: „chiar acummi-a picat internetul,/ nu tu mail, nu tumuzică./ dintr-o dată m-am rupt de cei-lalţi./ dar te am pe tine./ scoate şi tu ca blulde net şi gîndeşte-te la mine o clipă./acum./ să ştii, doar, că eu nu am corp,/ nuocup spaţiu fizic./ ocup doar iubire./ doariubire./ iubire./ simţi?“ (iubire); mai multîncă, scris/ cititul redevin o şansă, o alter-nativă „mişto“: „(recomandarea autorului:citeşte, rar, fiecare cuvînt)/ cînd citeşti

Aura metafizică a vieţii la blocIOAN HOLBAN

www.revistaneuma.roCartea de debut


aceste cuvinte/ eu/ mă gândesc la tine, / tu/te gândeşti la mine,/ eu/ simt ce gîndeştidespre ce citeşti,/ tu/ simţi ce-am simţit eucînd am scris./ eu/ te simt pe tine,/ tu/ măsimţi pe mine./ eu/ mă opresc aici,/ tu/ teopreşti odată cu mine./ pe bune,/ n-a fostmişto senzaţia?“ (contopire).

Poligonul de încercare al acestei pro-blematici care vizează, în fond, condiţiaumană de aici şi acum se află în aparta-mentele şi pe scara blocului din DrumulTaberei, unde, probabil, la apartamentul50, locuieşte poetul însuşi; e multă miş -care acolo, sînt oameni şi păsări, se întîm-plă tot felul de lucruri, dar oamenii se agităorbeşte, sînt un fel de autişti, iar viaţa easemeni golului de pe casa scărilor: poco,un „băieţel năzdrăvan“ stă la etajul şapte şiaflă că e prietenul imaginar al lui petrucare stă tot la şapte, vecinul de la trei beaşnaps, se ameţeşte şi lasă să-i cadă „unsentiment pe jos“, un cîine bolnav stă înscară pe unde miroase a tămîie, graţian, dela şase, plînge „după mă-sa“, în aerul con -diţionat şi-au făcut cuib nişte mierle şi unpescăruş vine la mîncarea de pe pervaz, laşase stă un moş care se ceartă cu baba lui,alina plantează un măr în grădina blocu-lui, la şapte stă „ideea“ ioana, la scara blo-

cului sînt doi îndrăgostiţi, iar 1a ultimuletaj stă tuşica măria, la patru stă un gene-ral care dă ordine nimănui, vecin cu odom nişoară care și-a luat cîine, pe scară îșiface cuib o rîndunică, iar, la unu, stă ci-neva care bate la maşină un haiku în carese adună esenţa relaţiei de comunicare şi adialogului din mica, dar vioaia comuni tatede la bloc: „qwertyuiop/ asdfghjkl/zxcvbnm“ (talent). Din blocul din DrumulTaberei sau din hotelul „apatia“ de la careprimeşte o ofertă specială („hotel apatia,cinci stele verzi./ vino cu această ofertă şi/beneficiezi de gratuităţi la depresii!/ ca-meră cu vedere la cimi tir!/ singurătate all-inclusive!/ bufet suedez cu medicamentedin far maciile/ internaţionale!/ asigurămtransport cu perfuzii gratuite şi girofar!/nou: piscină cu angoase şi şezlong cu in-somnii!/ cumpără acum şi primeşti odramă cadou./ eu zic să nu te duci, nu auaer condi ţionat“), poetul trimite nimănuipoeme şi cărţi (cu sensul originar: scri-sori), cu emoţia şi singurătatea aferente:sau de o tristeţe nesfîrşită, cum e în acestpoet antologic; „chiar acum o lună,/ abăgat în carcasa transparentă/ o poză desmartphone/ decupată dintr-o revis tă degadget-uri./ era o poză cu telefonul lui pre-

ferat,/ pentru că ma ma lui avea unul la fel./seara a pus carcasa la încărcat lîngă priză/şi a potrivit alarma pentru dimineaţă./ eşapte! i-a răsunat vocea mamei în urechi./a plecat la şcoală cu ghiozdanul peticit,/ înbuzunarul căruia a băgat telefonul de car-ton./ în pauza mare se uita prin meniul te-lefonului/ şi toţi erau invidioşi cînd îl sunacineva./ colegii de clasă aveau telefoanenormale,/ nu ca al lui, de ultimă generaţie./azi, cineva l-a pîrît că se joacă pe telefon înoră/ şi învăţătoarea i l-a confiscat./ atunciau aflat că era de carton şi au rîs de el./ luii-au dat lacrimile şi/ la sfîrșitul orelor s-adus la învăţătoare/ să-şi recupereze carcasacu poza de smartphone./ chiar atunci el aauzit telefonul sunînd./ ştia că e mama lui./învăţătoarea i l-a dat./ ştia că nu e mamalui./ fusese acum o lună la ea la înmor-mîntare“ (smartphone).

Poezia lui Cristian Ghica e, înainte detoate, a unui mesaj fără echivoc: (Dum)nezeu trăiește (şi) la bloc, uitaţi de compu -ter, iphone, smartphone, taste, mouse,click, viruşi, ram, sistem de operare, hard,(mega)biţi şi căutaţi, în debaraua cu lucruride demult, caietul cu linii, pixul, cărţile şima şina de scris, citiţi (cărţi) şi scrieţi (pecaiet, cu pixul). À bon entendeur, salut!

Pe Ela Iakab am cunoscut-o la Tîrgu jiu, la Festivalul Internaţional Tudor Arghezi, unde a primitpremiul pentru argheziologie cu volumul ei Deșertrtăciune și asceză, un eseu despre marele poet.Fiind în juriu, în acel an 2012, am fost impresionat de vastele cunoștinţe ale tinerei eseiste îndomeniul poeziei în general și al operei argheziene în special. Știa efectiv pe dinafară mii de ver-

suri de Arghezi. Am aflat atunci că scrie și poezie, m-am convins repede că este și o bună traducătoare dinitaliană și spaniolă, tot de poezie. Am așteptat cam mult acest volum, Cartea lui Athanasios apărut la Edi-tura Grinta abia acum, în 2017. Este un volum destul de succint, dar care crește prin traducerea textelor înitaliană, traducere aparţinînd, firește aș zice, autoarei. Pe coperta cărţii, Al Cistelecan, cunoscut pentru volutelesale artistice graţioase în jurul poeziei, în special a celei feminine, găsește o formulare pe care n-am să fiu ma -liţios numind-o „surprinzător de exactă”, ci doar „precisă”: o mică psaltire în care confesiunea ţine loculrugăciunii și pe al imnului. Mai sus, criticul spune că Ela Iakab nu este doar un reporter de epifanii (memo-rabil, nu?) ci o victimă iluminată, implicată în ele. E un evident contrast, și cred că influenţa lui Arghezi areaici un rol determinant, între modul vital de-a fi al poetei și viziunile sale „celeste” , epifaniile la care par-ticipă, asceza invocată care o duce la întîlniri cu îngeri mult mai des decît pe noi, muritorii de rînd. Poeta ros-tește doar trei cuvinte și porţile mi s-au deschis. Îngerul îi sfâșie vedeniile. Iar în alt poet o botează: Esi eisaiAthanasios (tu ești Athanasios). Nu aflăm lămurit dacă autoarea dobîndește nemurirea a-thanasia. Sau dacăse ipostaziază în Athanasios (Cel Mare), episcopul și spoveditorul din Alexandria, retrăind liric experienţeleacelui iluminat și controversat sfînt. Rugăciunea finală a volumului este: Și, Dumnezeul meu, nu mai lăsaniciodată/ să se facă întuneric în amintirile mele. Departe de curentele și modele literaturii actuale, Ela Iakabscrie efectiv o poezie a iluminării, a epifaniei, a dialogului nemijlocit cu îngerii și chiar cu divinitatea. Cinevade sus/ interzice mereu moartea trupului meu/ complet vulnerabil scrie, cu mîna poetei, Athanasios. Rapor-tul de subordonare a credinciosului sub mîna Divinului nu-l împiedică totuși să caute sensul existenţei. Eliubește nemăsurat îngerul care-i influenţează destinul și își caută calea cu ajutorul lui dar și cu propriilesimţuri. Beatitudinea constă în descrierea amănunţită a experienţelor mistice, la paritate cu cele omenești. ElaIakab este o poetă originală, puternică și curajoasă în afirmarea opţiunii ei literare.

Nemuritoarea și îngeriiHORIA GÂRBEA

www.revistaneuma.roCartea de poezie 28


Pentru cei ce vor să descopere moduri de supra vieţuire ,,prin cultură sau exilinterior”, născute din prolificitatea forţei de creaţie a unui remarcabil poetcontemporan, cartea lui Grigore CHIPER, Piese dintr-un puzzle, Pseudo-jurnal, Cuvânt însoţitor de Ioan HOLBAN, Editura Junimea, Iaşi – 2017,

este o uimitoare demonstraţie. Parcursul literar al autorului înregistrează, între altele, vo-lumele de versuri: Abia tangibil, Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1990; Aici, în falset,Chişinău, Ed. Hyperion, 1991; Perioada albastră, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale,1996; Cehov, am cerut obosit, Chişinău, Ed. Crater, 2001; Turnul de fildeş înclinat, Bu-cureşti, Ed, Vinea, 2005; Roman-simulacru, Cluj, Ed. Limes, 2010; Formalităţi, Bistriţa,Ed. Charmides, 2015; dar şi volumele de proză scurtă: Violoncelul şi alte voci, Ti mişoara,Ed. Augusta, 2000; Nisipul de sub picioare, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2014.

Despre Piese dintr-un puzzle, subintitulat ,,pseudojurnal”, Grigore Chiper precizeazăcă ceea ce oferă cititorului ,,sunt nişte note formulate într-o altă epocă, cele mai multefiind scrise în 1983-84.”, provocatori fiind cartea Însemnătile lui Malte Laurids Briggeşi mai târziu, Musil, altă confirmare.

Transferul trăirilor din realitate în ficţiune îl face cu o admirabilă coeziune şi cu o te-nacitate rară, punând în valoare şi prin conţinut, şi prin formă, întreaga semnificaţie poe-tică. Aspiraţia spre o nouă viziune a stărilor, sentimentelor şi pasiunilor se converteşteîntr-o autentică artă, care evidenţiază funcţiile orfice ale Cuvântului.

Structura celor 405 constructe ale fragmentarium-ului nu pare niciodată închisă, nuexistă graniţe fixe, mobilitatea interpretării este o caracteristică a lor, ca şi dinamismulverbal tensionat. Forma cea mai apropiată a notelor – mărturiseşte Grigore Chiper - ,,estecea de jurnal, un jurnal al sinelui. Dar e şi un fel de Bildungsroman.”

Profunzimea lăuntrică este generată de o cunoaştere preeminentă, din interiorul ori-ginii trăirilor şi nu din afara lor, corespondent unui sens de participare deplină: ,,Mă uitîn ea, în fântână. Ceea ce mă dezgustă e abisul care zace nedescoperit. Ce înfiorător şirece e înăuntru. Am simţit asta încă la prima cădere. Apoi iar cad, buzele mi se ating deceva dur, de neexplicat, trupul mi se desface de parcă ar fi trebuit împărţit lumii. Cegroaznică învălmăşeală. Nu mai suport. Mâna îmi cade pe podea ca un soldat care amurit neştiind pentru ce.”

Creaţia lui Grigore Chiper este o continuă căutare şi sondare în sufletul atât de com-plex al omului. Sinteză între gândire şi afect, vibraţia interioară generează o poetică a pri-menirii artei. Polimorfismul, fundamental în această construcţie, guvernează articulaţiiintrapoematice şi conduce către o evidentă metasemantică prin care pune în valoare uma-nitatea, aspiraţia spre libertate deplină şi adevăr: ,,Fiecare porneşte în drum cu ale sale.Şi acesta este un adevăr pe care l-am moştenit fără a şti ce să facem cu el.”

Existenţa, ca expresie a voinţei de a fi, îşi are sorgintea în feluritele ipostaze prin carese descoperă pe sine, multiplicându-se în acţiune, simţire, cugetare. Nimic mai viu dinunghiul său de a surprinde şi de a trăi, decât gândul morţii, ca pacificare a făpturilorumane: ,,O bătrână duce peste pod, mai bine zis târăşte un coş, o căldare cu ouă, un saccu conţinutul ambiguu; o alta are un geamantan şi un coş, de la prima vedere, peste pu -terile ei; şi alte femei şi bătrâni sunt contopiţi cu greutăţile lor. În trecut aveam impresiacă ne uneşte doar timpul în care trăim, dar prea puţin. Venim cu toţii din alte timpuri şine adunăm ca nişte trecători în gară. Un măturător trece printre noi cu o mătură mare, pu-foasă, parcă nesinchisindu-se de nimic, şi ne desparte pe toţi.”

La nivelul cel mai profound al logos-ului, poezia se naşte din mortificarea de sine,într-o literatură de frontieră, în care teme şi motive fundamentale: dislocarea realului,imaginarul, transferul în vis, visătorii, tragicul, firescul vieţii, timpul, moartea, ipostazelefeminităţii, universul acvatic, cu vântul, poetul etc. ni se descoperă în interacţiunea lor per-manentă. Ecoul unor paşi siguri, care servesc unitatea întregului, îşi află expresia şi as-piraţia în forme distincte ale mijloacelor de expresie convertind note de viaţă în literatură,introspecţia şi lirismul în filozofie.

Darul miraculous al spontaneităţii şi na turaleţea rostirii sunt atribute majore conju-gate ale creaţiei lui Grigore Chiper, dominate de meandrele meditaţei şi ale reflecţiei:,,Dacă într-un prozator se răsfrânge realitatea literei, dacă într-un pictor se răsfrânge rea-litatea culorii, dacă într-un muzician se răs frânge realitatea sunetului, apoi într-un poetse răsfrâng toate şi nu se răsfrânge nimic. Casa zice: poetul e aproape o fiinţă; steauazice: poetul e aproape o rază; visătorul zice: poetul e aproape o umbră; iubita zice: poe-tul e aproape un corp. Şi toţi au dreptate neavând-o.”

Grigore Chiper evită cu o deosebită artă pierderea în detalii, nu şi a unor transformăride esenţă, conferindu-le un consistent şi original suport artistic.

Piese dintr-un puzzle este o carte remarcabilă, care se impune în memoria cititoru-lui atât prin feluritele chipuri ale căutărilor spi rituale, cât şi prin ingeniozitatea compo -zi ţională şi stilistică.

Piesedintr-unpuzzle -

,,unjurnal alsinelui“NICOLETA MILEA

www.revistaneuma.roCartea de poezie


Spectator imparţial al pro prieirăstigniri lirice, amar pealocuri, intransigent, echili-brat și raţio nal, așa ni se în-

făţișează poetul Victor Munteanu în,,prizonierul tăcerii“, volum apărut înanul 2016, în Colecţia Cantos a EdituriiJunimea.

Prizonier al unui spaţiu bacovian ac-ceptat și asumat, unde „Pe străzile ude,grele de lună,/ s-a revărsat pustiul“ și„tăce rea pe case stă vraiște“, într-un local sufe -rinţei în care până și „prietenii-au ieșit din scrisori/ și toarnă sare pe ranadin Cruce“, mântuirea pare a veni din lu-mină: „spa lă-mă cu lumina de Înger“(„Bacoviană“), trimiterile biblice fiind dealtfel întâlnite adesea pe parcursul celordouă părţi ale volumului.

Negrul, noaptea, factori propice însin-gurării și alunecării în tăcere, sunt sim-boluri în jurul cărora discursul poeticîmbracă forme surprinzătoare: „cămașaasta afurisită și tare neagră“ („Cu ade-vărul pe umeri“), „noaptea din cuibare deciori“ („Bacoviană“), adâncind și sedi-mentând cu precizie chirurgicală izo-larea: „troienile-au astupat cimitirul cuvrăbii cu tot“ , „și niciun drum nu maipoate ajunge până la mine“( „Crivăţ“).

Un poem de referinţă este „Cu ade-vărul pe umeri“, textul care deschidevolumul. Faţă în faţă cu propriul eucuprins de îndoială, poetul asistă calm lao dedublare a sinelui: „Nu cumva cămașata, descheiată la piept, /este cămașa luiIuda?/ -Nu, îi răspund liniștit,/ bându-micafeaua pe prispă.“ Întrebarea se repetăde trei ori, în faţa oglinzii, tot de trei oripoetul negând trădarea, la fel ca în episo-dul biblic în care Petru s-a lepădat deIisus, pierzându-și astfel calitatea deApostol. Comparativ cu Petru însă, careeste cuprins gradual de neliniște, frică și

furie pe măsură ce este interogat, poetulîși păstrează echilibrul emoţional și lu-ciditatea, până la final: ,,Nu, doar ţi-ammai spus, zic/ și/ sorb încet din cafeauafierbinte.“

Prin trei încercări, trei probe iniţiaticetrece așadar poetul în drumul său spredesăvârșire, spre marele final în aștep -tarea căruia răbdarea devine un factor es-enţial: „Între o moarte de cancer și una deaccident vascular,/ aștept ultimul tren de-raiat/ al răbdării.“ Lumea, mărginirea ei,închis tarea, condiţia umană sunt conști-entizate în versuri tulburătoare: „toţiîncap în tru purile pe care le poartă/ și înlimita din care nu pot ieși“, „toţi încap înnumele primit la Botez“ („Cuvinte îm-pușcate de toamnă“).

Tot o trimitere la divinitate, la sim-bolul Sfintei Treimi de această dată și

deo potrivă la răstignire și sacrificiu, oreprezintă poemul „Bocet“, în care „Detrei zile insul bate în cuie zilele lui,/fixând adevărul în Piaţa Mare, pe cata -falc“, într-o încercare disperată de a-șiprelungi viaţa prin cu noaș terea revelată aadevărului existenţial.

Un alt poem de o acuitate dureroasăeste „Tristeţi vămuite de vulturi“: ,,Din55 de cuvinte pe care le-am rostit azi,/ numi-a fost de folos decât unul-/ și niciacela nu mi-a adus un prea mare câștig“.Adevărul primordial se află în lucrurilesimple, „cele ce vorbesc de la sine“:„cireșul din parc, trandafirul, roiul de-al-bine-“, „cuvinte pe care ziua le poartă cuea“, „Chiar dacă unele rămân în ploaie,precum caii și iarba“. Poemul este unulrotund, finalul reluând incipitul: ,,Din 55de cuvinte pe care le-am rostit azi,/ unulsingur era cât pe ce să spună ceva; darnici acela nu s-a putut ridica/ până latăcerea celor ce vorbesc de la sine.“.

În „seara (...) aruncată în aer“, „searape care-o îmbracă săracul/ ca pe-o hainăcurată“, seară de vineri, amurg de răstig-nire și patimi, poetul își găsește linișteaîn rugăciune, aducând nepărtinitor în faţaCreatorului urâţenia și frumuseţea, ,,cior-i le adunate ciorchine-n copaci“ și „sal-câmii-nfloriţi“, gândul morţii și speranţaveșniciei. Cât ,,vinerea căzută la pi-cioarele omului“ se deșiră agale în ochiipoetului, numai imaginea bătrânului„ieșit la plimbare/ trăgându-și încetumbra printre cei vii“, tulbură vag linișteaasfinţitului.

Un autoportret crud, de un realismaparte ne oferă autorul conștient de pro-pria nimicnicie, de insuficienta capacitatede autocunoaștere și înţelegere: „doar 10la sută mă știu,/ doar 10 la sută mă am dince sunt,/ chiar dacă eu sunt răspunsul latoate furtunile“.

Victor Munteanu, poetulcondamnat la „a gusta dinbucuria durerii de Cruce“

FLAVIA ADAM



În ciuda eforturilor de adâncire însine, de explorare a eului, poetul își re-cunoaște neputinţa de a găsi răspunsurimulţumitoare în ceea ce îl privește:

„Tot mai fără de capăt e drumul spresinele meu“. Decupând etape ale vieţii,autorul se înstrăinează și se îndepărteazăde sine, fapt evidenţiat și prin scriereaini ţialelor identităţii cu litere mici: „întoamna scoasă din calendar/ locuiește unvictor munteanu/ pe care n-am să-lcunosc niciodată.“, („Intrarea în hotarulpăzit“).

O încercare tacită de extensie a vita -lităţii, de amânare și decalare a morţii, deîmpărţire a gustului său amar în dozemici, ne este înfăţișată în poemul„Târziu“: „În locul cuvântului moarte amplantat un cireș/ pentru a ţine amărăci-unea în cireșele sale“.

În condiţiile în care „Nimeni nu arenevoie de tine./ Nu te mai obligă nimenisă scrii,/ nici să trăiești“ („Gata!“), „cumse numește sfârșitul care m-a luat prinsurprindere- /prăpastia ce ţine loc de răs -puns?“ devine o interogaţie firească(„Oare până unde-am ajuns?“), de-schizând și facilitând calea spre intro-specţie: „Voi face curat prin tot ce amfost/și prin ceea ce a rămas să mai fiu.“,„voi intra liber în sinele meu“ („Intros -pecţie“).

Voce tot mai distinctă în lirica actuală, cu fiecare nou volum publicat,Mihaela Oancea se integrează temeinic, prin creaţia sa, în „secţiunearomânească” a liricii pur feminine, dar şi împotriva înfocaţilor ideiică poezia e poezie fără să conteze sexul creatorului. Ba contează!

Sunt destule cazuri de „poezie mai bărbătoasă” în lirica feminină de la noi şi de aiu-rea, însă Mihaela Oancea a evadat triumfător, şi de câte ori a dorit, din această eti-chetare/încorsetare şi – drept că nu des, ceea ce demonstrează responsabilitate şirespect faţă de sinele poetic – îşi implică cititorii în trăirile ei artistice publicândcâte-un volum de poezie dislocat dintr-un real rareori cumsecade... Întâmplător saunu, ea îl foloseşte realul ca materie primă în stare brută pentru ca, la un moment datsă exclame: aha, te-am prins! Iar de-aici la convertirea în poezie nu mai este maredistanţă, ca să nu mai spun că poeta se dedă şi la aplicarea, cel mai des cu îndemâ-nare, a fenomenului osmotic…

De-aceea, aparent calmă, creaţia poetei este, de fapt, o aparenţă/camuflaj din-colo de care se află reconstrucţia subtilă a realităţii forţată să accepte filtrarea pe co-ordonatele trăirilor sale intime. Concret, lucrurile stau (şi) aşa: „Nimeni nuvor beşte/nici despre arsura din piept,/ nici despre frigul ud;” (Secvenţă, pag. 92),în consecinţă, poeta intervine şi cu bisturiul fin al talentului său, îşi asumă respon-sabilitatea şi, printr-o manevră simplă, dar de maximă eficienţă, pune lucrurile lapunct cu un realism liric imposibil de eludat. În această ordine de idei, transferulidee/imagine se produce pe neobservate chiar, înveşmântă poezia cu frumosul bro-dat pe construcţia textului şi aterizăm sufleteşte, concret, adesea chiar abrupt, într-unteritoriu în care: „N-au nici un efect tru-curile astea/de slabă calitate(…)(Iarna nu poate fi domolită, p. 31).

Trebuie subliniată uşurinţa, nor-mală deja în cazul Mihaelei Oancea cucare – să fie vorba chiar despre o reţetăproprie? – ea converteşte, cum spu-neam cu alte cuvinte, momentele coti-dianului în creaţie artistică, de valoareîn mai toate poemele din volum cu ra-mificaţii, în întregul eşafodaj al poe-mului. Înaintând pe această idee,aproape fără să vrem, ajungem la re-gretatul critic literar Cornel Regmancare, referindu-se la poeta Ana Blan-diana spunea/scria: „Principiul său deunitate e lirismul, despletirea elegia că,fără de care poezia nu se poate consti-tui: participare la un nivel care nu ex-clude reflexivitatea, asociată fioruluiexistenţial, fiorului în genere.” (CornelRegman, De la imperfect la mai puţinca perfect, Ed. Eminescu, 1987, p.150). Nu pare perfect valabil comenta-riul şi pentru Mihaela Oancea? El, co-mentariul, pliindu-se foarte cuminte,

Reconstrucţia lirică a realului

DUMITRU HURUBĂ



zic eu, şi pe creaţia Mihaelei Oancea.Că lucrurile stau aşa, sau chiar aşa, odovedesc poemele (şi) din acest nouvolum de versuri semnat de autoareapornită cu ceva timp în urmă pe făgaşulunei creaţii care, prin inbdividualitateaexprimării epico-lirice, o proiecteazăautomat şi fără echivoc în lirica valo- roasă a momentului. Feminină sau nu,dar mai feminină totuşi! Cel puţin. Înurmă cu ceva timp, spuneam despre au-toare că m-aş fi bucurat mai puţin,poate chiar cu mult mai puţin dacăpoeta s-ar fi lăsat sedusă de un aşa-ziscurent literar nou, al defeminizării, al…dezumanizării – de ce nu? – al „locui-rii” într-unul din proaspetele curente li-terare nou-apărute (şi unele decedateca... avortoni)… Citin du-i versurile, încâteva rânduri mi-am dat seama că a re-zistat (poate chiar eroic, spre binelesău) de a nu se lăsa înregimentată întrupierdea personalităţii ei poetice. Oare-cum neaşteptat, chestiunea se limpe-zeşte în mare măsură, fie şi pornind dela structura metaforică a interesantei,

simbolicei şi frumoasei poezii Ridicare din lut: „Te logodeşti cu-n munte, în lan cuiarbă albastră,/se-adună cerbi când încă e vară la fereastră.//Pe braţe ţi se culcă pă-duri cu dor de stele;/ zâmbind, le-nmuguresc pe tâmple, brumărele.” (p. 68). Dacănu trecem în viteză cu lectura, ne vom bucura să aflăm că, dincolo de cuvintele poe-ziei, se află dramele unui existenţialism de sorginte sartriană…

Cert este că prezenta carte, intitulată cât se poate de sugestiv-simbolic: „în tr-untimp fără maluri”, este cea care, măcar deocamdată, o defineşte cel mai clar pe ar-tistă, ca o nouă treaptă spre desăvârşirea fiinţei sale poetice într-o evoluţie neechi-vocă. De altfel, pe coor do- nate diferite, atât cei familiarizaţi cu creaţia sa, cât şicurioşii/cititorii de ocazie, urmărindu-i parcursul liric, se vor întâlni, în final, laaceeaşi concluzie net favorabilă. Însă, pentru consolidarea ideii în sine, să notăm căMihaela Oancea nu s-a lăsat prinsă în vârtejul „pus la cale” de către unii autori-au-toraşi actuali năvălind spre cititori cu volume de versuri de valoare mai mult sau maipuţin îndoielnică, ci şi-a publicat poemele mai mult prin reviste, ceea ce a însemnatdin punctul meu de vedere „un inteligent atac… la cititor” în aşteptarea reacţiei aces-tuia – un truc simpatic, bine şi eficient gândit/ţintit. Acest adevăr a fost de bun augur,fiindcă volumele publicate, cred eu, sunt un câştig şi un mod mai eficient şi mai res-ponsabil de a-şi rotunji zestrea şi valoarea poetică.

Pentru a da concreteţe afirmaţiei, să notăm titlurile cărţilor publicate până în pre-zent: Armonia Contrariilor, Ed. „Armonii culturale”, 2014; Motanul Ioachim, Ed.„Armonii Culturale”, 2014; Solzii negri ai timpului alb, Editura „Destine”, 2015;Năzdrăvanii din pădure, Ed. „Pim”, 2015; Într-un timp fără maluri, Ed. „Grinta”,2017.

În încheierea acestui comentariu, îndrăznesc să o propun pe Mihaela Oancea cafăcând parte dintr-o familie de poete condusă cu autoritar de Ana Blandiana, IleanaMălăncioiu, Gabriela Melinescu, Nora Iuga, Constanţa Buzea, şi încă vreo câtevapersonalităţi din poezia românească, dar nu multe, cu precursoarele lor Otilia Cazi-mir şi Magda Isanos, în a căror comunitate lirică se circumscrie tot mai ferm şi maiindividualizat Mihaela Oancea. Desigur, fără a forţa nota, în partea mai realistă apoeziei sale, poeta, prin lirica proprie, mai are câte o discretă şi nesemnificativă in-cursiune prin zona liricii dominată de Nina Cassian (foarte puţin) şi chiar MariaBanuş, cu poezia sa într-o oarecare măsură tributară celebrului nostru proletcultismimplantat şi bine administrat de „obsedantul deceniu”.

Însă acesta nu e un păcat, ci o verificare a potenţei sale artistice, un test al sine-lui artistic pe care îl trece (şi pe el!) cu bine.

Oarethrillerul

esteliteratură?

ANA DOBRE

Pentru scriitorul contemporanblazat, resemnat sau deschis ori -cărei provocări, problema nou -tăţii, a originalităţii este o strin-

genţă, după ce literatura secolului al XX-leaa lăsat impresia că a experimentat totul de lamodernismul extremist al avangardei trecândprin toate modalităţile mo der nismului: neo-modernism, postmo dernism, post-postmo -dernism.

Există încă domenii neexplorate sau ex-plorate insuficient pentru ca fiecare să taie, înpădurea de simboluri, propriul drum. Iarthrillerul este unul dintre acestea.

În Istoria critică a literaturii române,Nicolae Manolescu semnala, pentru litera -tura noastră, absenţa unei tradiţii în literaturapoliţistă (azi, îi spunem thriller) și literaturapentru copii. Ca o consecinţă, poate, uniidintre scriitorii contemporani încearcă săcompleteze acest gol și să întemeieze un gen.Aceste locuri nepopulate îi atrag pe scrii toriidornici de a descoperi nișa personală pentrua-și exercita imaginaţia, în formă și în fond,în plăsmuiri care să solicite intens cititorul.

Thrillerul pare a satisface aceste aș tep -tări, constituindu-se ca gen autonom în li te -ratură și cinemato grafie/TV, distin gându-seprin tehnici care integrează suspansul, tensi-unea și emoţia, solicitând intens participareacititorului/spectatorului prin ridicarea nivelu-lui de adrenalină. Speciile pe care le în-globează sunt thrillerul psihologic, demister, literatura poliţistă, de spionaj, demistere.

Dar, este oare thrillerul litera tură? Esteîntrebarea pe care mi-a ridicat-o romanul luiPatimile doamnei ministru al cincilea vo lumdin seria Ștefan Munteanu, publicate deBogdan Hrib în perioada 2007-2016.

Scriitorul, director de editură, este pre-ocupat, deopotrivă, de piaţa de carte și descriitură, iar impresia este că scrie având învedere stimularea consumului de carte. Ascrie pentru a vinde, așa dar, pentru a avea

www.revistaneuma.roCartea de proz[ 32


succes, poate să nu fie, din perspectiva es-teticului, profitabil. De altfel, esteticul pare,astăzi, în genul de literatură promovată cabestseller, o problemă secundară. Nu scri-itura, viziunea despre lume, filosofia deviaţă, principiile etice înglobate vizi uniiproprii contează, cât schemele, construcţiasubiectului din unghiul tehnicilor suspan-sului, al amânării, al dezvăluirilor surpriză,al stimulării participării intense a recep-torului. Subiectul se concentrează pe aven-tura exterioară, pe suita de peripeţii într-unepic de suprafaţă, fără simbolisme, fărămetafizică, după modelul poesc al who-dunnitului („cine a făcut asta”, având lasfârșit dezlegarea misterului/misterelor).

Desigur că nu oricine poate să scriedupă o schemă prestabilită, modă ce a de -butat cu Numele trandafirului de U. Eco,semioticianul care a deșurubat mecanis-mele scriiturii pentru a vedea piesele care ocompun și a înţelege tehnica, dar nici celcare o face nu se poate dispensa de litera -ritate în absolutul ei. Când citești Crimă șipedeapsă de Dostoievski, descoperi și unthriller, dar, mai presus de aceasta, o filo -sofie tulburătoare asupra existenţei dinperspectiva relaţiei omului cu sine și cuDumnezeu.

În ultimul volum al seriei Stelian Mun -teanu, Bogdan Hrib pare că balanseazăîntre literatura înţelească ca ficţiune, bazatăpe imaginaţie, și tehnică, înţeleasă ca stra -tegie a construcţiei pentru o lectură antre -nantă, care să-l ţină pe cititor cu sufletul lagură și, mai ales, să vândă cartea. El își iadestule precauţii pentru a con vinge căpovestea este doar o invenţie, o ficţiunefără nicio legătură cu realitatea, deși ficţi-unea o concurează: „Și totuși poveștile par -că ar fi rupte din via ţă...”, nadă întinsăcititorului pentru a cădea în plasa con-venţiei lite rare... Po vestea poate fi supe-rioară rea lităţii pe care nu doar o copiază,dar o concu rează.

Subiectul mizează pe interna ţio nalism:ac ţiunea se desfășoară, prin tehnica con-trapunctului, în spaţii epice europene:Copenhaga, Berlin, București, și pe senza-ţional. Timpul se dilată sau se restrânge,prin ieșirile din prezent și prin retrospec-tive revelatorii, după tehnica suspansului.O crimă misterioasă la Copenhaga ţineacţiunea într-o perioadă scurtă de timp: 30decembrie 2013-1 noiembrie 2014; însă,acest pre zent se completează, pentru clari-ficarea misterelor, cu dezvăluirile unui tre-cut apăsător care duce, prin personajulVa sile Tudose, alias Sven Torsson, în tim-pul celui de-al Doilea Război Mondial, înFranţa ocupată, în România obsedantuluideceniu, cu ubicua Securitate. Nimic nueste spus de la început, personajele se de-scoperă/se lasă descoperite pe rând, puţincâte puţin, după principiul nimic nu rămâ -ne secret, la un moment dat, totul se află.

Epicul senzaţional este dublat de bio -grafii senzaţionale: Vasile Tudose, MișaPușkin, Mădălina Popescu, „doamna mi -nistru” – fiica lui Vasile Tudose, CeliaDanielsson, presupusa fiică a lui Tudose șia actriţei Signe Olsen, Eleni, fiica lui Puș -kin cu o româncă, dată spre adopţie în Gre-cia etc., într-un adevărat carusel rocam- bolesc. Niciunul dintre personaje nu esteingenuu, toate sunt umbrite, în cantităţidiferite, de un trecut, dacă nu jenant, apăsă-tor. Stelian Munteanu nu este un HerculePoirot sau Sherlock Holmes, întrucât nu elrezolvă cazul încurcat al morţii lui Tudose,rezolvarea venind aleatoriu, prin mărtu -risirea lui Pușkin.

Dincolo de valorile care au consacratliteratura – autonomia esteticului, viziuneapersonală asupra existenţei, metaforizareaca nod supus revelaţiei semnului, simbo -lismul care transcende realul, o astfel de li -teratură acceptată ca gen minor sau/și caliteratură de consum este și nu este lite -ratură. Ţine de literatură preluarea con-venţiei ficţiunii, înglobând, deci, imagi- naţia; nu ţine/nu este (de) literatură prinfixarea unui scop nonestetic, sociologic ur-mărind vinderea, succesul de piaţă - ac-cederea la statul de bestseller.

Cu un dialog nerelevant pentru indi-vidualizarea personajelor, neutru și liniar,cu personaje-standard, asemănătoare capsihologie, deosebite doar prin profesie saubiografie, o astfel de literatură poate marcao etapă în biografia interioară a unui cititor,pregătindu-l pentru marile întâlniri literare,dar nu poate zgudui conștiinţe.

Reţeta este completă, dar lipsește covil -tirul de aur al lite rarităţii atinse de aura es-teticului.

Simona Antonescu reali -zează în Fotograful CurţiiRegale (Ed. Cartea Ro -mâ nească, reeditată la Po -

lirom), un amestec inedit de realitateși ficţiune. Textul, compus din 18sec venţe narative, „povestiri” uniteprin personaje comune, se situeazăîntre istoria contrafacruală și ceea cese numea în anii școlii mele primare„Compunere după tablou”. A existatîn București („Bucuresci” – anunţăfirma), în Piaţa Teatrului, un FranzMandy, Fotograf al Curţii Regale. Eleste prototipul personajului central alromanului imaginat de Simona An-tonescu (Premiul de debut al EdituriiCartea Românească pe anul 2014),Franz Mayer. Acesta pleacă din Me-diaș împreună cu Anna, soţia lui și cusurorile ei mai mici ca să își facă luiși lor un rost în Capitala Valahiei, fe -rin du-se de maghiarizarea din Tran-silvania care-i supăra și pe cei cuorigini bavareze. Fiecare secvenţădin text este ilustrată și pornbește dela o fotografie, realizate unele deFranz Mandy, altele de anonimi, dartoate atribuite lui Franz Mayer, per-sonajul ficţional. Epoca este recon-stituită cu atenţie și credibilitate iarpovestirile sînt ingenioase. Foartefrumoasă este, de pildă, cea cu douăsurori („Croitoresele”), care lucreazăhaine pentru lumea bună dar nu potfi văzute niciodată împreună.

Compuneredupă tablou

HORIA GÂRBEA

Ele comandă fotografului o pozăcare să le arate pe amîndouă printr-untrucaj – cu aproape 150 de ani înaintede „photoshop” - care să rămînăneștiut. Cei care jură că nu existădouă surori, ci doar una, care sepreschimbă prin cine știe ce truc sauchiar magie se vor convinge de ade-văr. De fapt, după cum constată slu-jnica prea curioasă a unei doamne,incitată de secretul croitoreselor, nusînt două surori și chiar trei. Întrepersoanaje, se află evident și familiaregală a României: Carol I și CarmenSylva, precum și Prinţul Ferdinand șiElena Văcărescu. Simona Antonescuscrie cu pasiune și foarte minuţios,are fraze cu farmec literar și un stilușor arhaic, împrumutat din lumeapersonajelor ei, controlează atentreplicile acestora. Autoarea mizeazăpe omniscienţa romanului „clasic”, șiînaintează în poveste atentă la detaliiși negrăbită, cu lipsa de precipitare adoamnelor din „La Belle Époque”.Romanul său din fragmente și pozeeste o lectură foarte agreabilă și me -rită pe deplin premiul cuvenit uneidebutante promiţătoare. Se știe că,pentru a scrie un bun roman, ca șipentru a-l citi, calitatea determinantăeste răbdarea. Simona Antonescu stăextrem de bine la acest capitol. Insta-larea ei în poveste dar și în propriulstil se face cu o pacienţă de dan-telăreasă ce nu-și drămuiește timpul.Acest calm se transmite, benefic, șicititorului pe care mi-l închipui par-curgînd paginile negrăbit, lăsînd ade-sea cartea pe genunchi pentru unmoment de reverie.

www.revistaneuma.roCartea de critic[


Ce se mai poate spune și să nufi fost spus despre Homer?„Caii lui Ahile și alte ese -uri“, (Editura Tracus Arte,

2016, 224 pagini), cea mai recentă carte acriticului literar Dan Cristea, este o cartece ne poartă într-o călătorie iniţiatică, dupăun itinerariu trasat cu fineţe și migală, fas-tuos nu prin spectaculos ci prin omenesc.Oglinda pe care criticul, de această dată, opoartă, este de-a lungul cutelor sufletului,a labirintului minţii, a cercurilor ce cuprindși delimitează singurătatea, durerea, trans-formarea, trecerea. Din cele peste 500 depagini ale Iliadei, Dan Cristea ne aduce înfaţă lacrimile cailor lui Ahile și profundameditaţie pe care ecoul lor îl stârnește înfiinţa umană: „Bieţii mei cai, de ce oarev-am dat lui Peleu domnitorul,/ Un muri-tor, pe voi doi care nu știţi de vreme șimoarte?/ Ori, s-aveţi parte și voi de durereasărmanilor oameni?/ Doară din tot ce pelume e viaţă, răsuflă și mișcă/ Nu e nimicmai de plâns și mai necăjit decât omul.“(Homer, Iliada)

De altfel, pe parcursul eseurilor cu prin -se în acest volum, Dan Cristea operează îndemersul său critic la fel ca istoricul care,făcând un pas în afara cursului marii istoriise îndreaptă spre mica istorie, iese dinarhivă și caută alte semne și însemnări alepoveștii de viaţă, fără a privilegia o metodăîn dauna celeilalte, deoarece ele se aflăîntr-o existenţă siameză. La aceasta seadaugă fineţea, delicateţea și o cumpătarearistocratice, de alt timp, la fel ca atașa-mentul faţă de clasici și faţă de valorileperene ale culturii, spre care criticul s-a în-tors mereu nu doar în studiile și cercetărilesale, ci și în interviuri, conferinţe, acesteaconstituindu-se într-o direcţie de viaţă.

„Cum, aproape de mare,/ Un copilaș,când se joacă și-și face din prund jucărele,/Iar le răstoarnă din joacă cu mâinile și pi-ciorul,/ Astfel, Apollon, ușor și tu risipit-ai/Atâta muncă și trudă făcută de-ahei și stâr-nitu-le-ai fuga.“ (traducere G. Murnu)„Rămân în uimire“ spune Dan Cristea „lainsolitul imaginii, la înfăţișarea copiluluicare se joacă senin, la malul mării, imaginepe cât de gingașă în sine, pe atât de străinăcontextului marţial al epopeii.“

Cu totul aparte sunt confesiunile cu -prinse sub titlul „Fărâme din Grecia mea“.Emoţia parcurgerii drumului până laAmfi klia sau Leptokaria este emoţia par-curgerii unui itinerariu sufletesc și spiritual,o emoţie trăită de fiecare dată la intensi-tatea maximă a începutului, a primei de-scoperiri. Grecia nu mai este „o ţară mică,(dacă ne gândim doar la partea ei conti-nentală) ci devine Elada, o Mecca a spiri -tului, un ţinut punctat de întrebarea, deve- nită și ea simbol „Apo pou isse (de undeești)?“

Deși tonul este cald, protector, paternaproape și luminos, zonele pe care le cir-cumscrie privirea critică ţin de crepuscul,de minuscul, de jurnal, de interior, de al -chimic, sunt coborâri în suflete măcinate,trudite, contorsionate. Infirmităţile trupeștiori sufletești sunt doar semne ce îndrumăspre Poezie și de aici spre căutări mai înaltechiar, până la punctul în care, dincolo deobârșie sau frământări de destin, dincolochiar și de timp, dincolo și de stiluri, cu -rente și teoretizări literare, poeţii se întâl-nesc într-o aristocraţie a spiritului care-iunește. Spre acest punct de întâlnire abateDan Cristea privirea cititorului, dezvălu -indu-l cu nesfârșită tandreţe, într-o luminăblândă care înţelege și reînvie clasicii, scri-

Spune-mi povestea taANDREA H. HEDEȘ

www.revistaneuma.roCartea de proz[ 34


Recentul volum de prozăscurtă ce poartă semnăturalui Radu Paraschivescu, Amfost cândva femeie de onoa -

re și alte povestiri (Editura Humanitas, Bu-curești, 2017), stă sub semnul unei șă găl- nicii făţișe, al umorului și al autoironiei.Descoperim lucrul acesta pe măsură ceînaintăm în lectură, deși constatăm că tex-tele conţin o doză semnificativă de autobi-ografie în ele, însoţită de o permanentăbună dispoziţie și înclinare înspre valorifi-carea aspectelor șugubeţe din viaţa de di-na inte de 1989. Astfel că afirmaţia dinti tlul ce dă numele volumului, precum șitextul în sine, trebuie luată așa cum este,legătura sa cu evenimentul redat urmând afi descoperită pe parcurs.

Povestirile din care este alcătuit volu-mul lui Radu Paraschivescu au putut ficitite, majoritatea, în volume colective sauîn reviste literare. Ele constituie, în ansam-blul lor, un demers recuperator și, din anu-mite puncte de vedere, revalorizant. Auto- rul rememorează episoade din juneţea pro-prie cu o nostalgie care se întrevede printrepasaje ample în care tonalitatea predomi-nantă este mai degrabă șăgalnică.

Este interesant (și savuros, în acelașitimp!) faptul că, deși fiecare povestire con-stituie un exerciţiu de revizitare a unei lumiterne, absurde pe alocuri, prozatorul nu

apucă drumul nostalgiei apăsătoare, cău -tând în permanenţă prilej de a stârni zâm-bete, dacă nu chiar hohote de râs. Simţulumorului se pliază aici pe scriitura aerisită,fără sincope, cu semnificative valenţe deoralitate.

Citind volumul, rămâi cu impresia cătotul se sfârșește în cele din urmă cu bine.Deși perioada la care se face referire esteuna care nu oferă multe posibilităţi acestuitip de umor, Radu Paraschivescu nu alune -că pe panta râsului sardonic, alegând să iro -nizeze și să se autoironizeze într-o manierăfină, stârnind hohote sănătoase și elibera-toare de râs, în dauna izbucnirilor amare cucare sunt însoţite de obicei tri miterile – li -terare sau nu, sarcastice sau doar comice –la perioada comunismului românesc.

Povestirea cu care debutează textul,bunăoară, construiește minuţios pas cu passpaima personajului obligat să traversezeîn timpul nopţii o pădure în care se pre-supune că trăiesc mistreţi (viitoare pradăde vânătoare pentru Ceaușescu). Avertis-mentul impiegatului de a merge aproape destâlpii de telegraf nu face decât să accen -tueze frica. Singura sursă de detensionare oconstituie rememorarea unui meci de fot-bal din seara precedentă, precum și ver-surile cântecului „Mica ţiganiadă” (dealtfel, atât fotbalul cât și muzica sunt temerecurente în volum). Leșinul vine aproape

firesc, consecinţă a tensiunii și a temerilor.Adevărata detensionare însă, survine abiaîn punctul final al textului, în care supra -veghetorul anunţă nu doar faptul că nu maiexistă mistreţi în pădurea aceea, ci și mo-tivul dispariţiei: „Au umplut pădurea cuurși. Iar mistreţii se tem de urși.” (p. 20)

De altfel, nu este singurul pasaj în carepericolul trece ameninţător de aproape depersonaj. În Fuga mea cu Mark el este laun pas să fie împușcat sau dus la sediulmiliţiei de către doi miliţieni zeloși; în Nepupăm, să trăiţi tinerii aventurieri riscă în-chisoare pentru presupusa tentativă de atrece ilegal graniţa; în povestirea Am fostcândva femeie de onoare consecinţeleputeau fi grave pentru cariera hazliului tra-ducător etc. De fiecare dată însă, provi-denţa, șansa sau inspiraţia (sau toate la unloc) fac ca nimeni să nu păţească nimic.

Firește, fotbalul ocupă un loc importantîn câmpul de interese al tânărului personaj.Sunt rememorate – și aici tonalitatea

Memoria, întreburlesc și melancolie

VASILE VIDICAN

itorii intraţi în canon, prin această revizitaretrăită cu conștiinţa importanţei actului re-cuperator cuprins în paginile cărţii.

Este o invitaţie la valoare și echilibrucare nu și-ar atinge pe deplin ţinta dacă nuar fi scrisă după crezul, nemărturisit darsubînţeles din paginile cărţii, într-un lim-baj „împotriva comentariului academic,sec, hipertrofiat erudit, care încearcă să ex-plice totul, până la ultima virgulă, și care aînăbușit astfel, nu de puţine ori receptarea(textelor lui Elliot)“. Iată de ce lectura cărţii„Caii lui Ahile și alte eseuri“ amintește deo plimbare prin grădina închinată luiApollo Lykeios pentru a descoperi caii luiAhile, copiii din Iliada, Grecia lui HenryMiller, Grecia așa cum o interiorizează

Dan Cristea, fragmente critice despre T.S.Eliot, o recitire a scrisorilor eminesciene,pentru a-i redescoperi pe Kavafis, LeonidDimov, Petre Stoica, M. Ivănescu, DanLaurenţiu – poetul crepuscular, temele po-etice la Mihai Ursachi, camerele ca o carteîn opera lui M. Ivănescu sau un fragmen-tarium Gellu Naum.

O frumoasă iniţiativă a MuzeuluiNaţional al Literaturii Române, în aceastătoamnă, a fost aceea de a invita scriitoriromâni pentru a îmbrăca haina de muzeo -graf pentru o zi. Timp de patru ore ei s-auocupat de publicul care a avut privilegiulsă descopere, într-o altă lumină exponateleși să înţeleagă altfel povestea din spatelelor. Prin volumul „Caii lui Ahile și alte

eseuri“ Dan Cristea își invită cititorii înpropriul muzeu al literaturii, însă nu ca vi -zitatori, ci ca musafiri. Străinul, purtândgeneric titlul de „cititor“ devine oaspete.Vizita devine o sărbătoare a unei delicateintimităţi sufletești, a unor subtile afinităţielective, iar muzeul se relevă a fi interiorulaproape sacralizat al unor încăperi în care,îndeobște, accesul publicului este interzis.Aici, critic literar și cititor, cântăresc deliciiși desfătări ale spiritului, nu precum zeiiambrozia ci „desăvârșit și discordant ome-nesc“, și ascultă care e povestea spusă devocile venind din trecut. „Miracolul litera-turii“ de aici începe: ascultând o „voce“, aaltcuiva, care ne vorbește și pe care oînţelegem.“

Frica e un volum mai gros decît cele cu care ne-a obișnuit EugenSuciu. Apariţia lui, la editura Tracus Arte, relativ repede după Ţeasta(2014), tot cu o frumoasă copertă de Mircia Dumitrescu continuă castare și stil acel volum și îl afirmă și mai hotărît pe autor ca pe un

căutăror al formulei desăvîrșite: lapidară, exactă, „frumoasă” conceptual, căreianu i se poate adăuga sau scoate nimic din rotunjimea ei sau din vîrfurile poliedru-lui perfect. Faţă de proverbialul cub al lui Nichita Stănescu, geometria lui EugenSuciu nu admite colţuri știrbite. Totul trebuie să fie sugestiv, nimic nu este orna-mental, prisoselnic. Ca și în sculptura lui Mircia Dumitrescu, marele prieten al luiEugen Suciu, pînă și umbra, ori de unde te-ai uita, trebuie să cadă la fel de suges-tiv. Faţă de Ţeasta¸ poemele din Frica, sînt mai nervoase, autorul e mai polemic,mai irascibil. Dan Cristea îl găsea pe Eugen Suciu abrupt metaforic, atribuindu-iun stil aforistic și discontinuu. Același critic, observa, după cîţiva ani, referindu-sechiar la Frica, felul în care Eugen Suciu favorizează de multe ori enunţarea im-personală, propice tonului aforistic, Eugen Suciu este, efectiv tentat de maximă șirecurge, după cum constata tot Dan Cristea în numeroase poeme din această carte,la pluralul colectiv. Nu la pluralul majestăţii, poetul fiind lipsit de vanitate. Uneoriel adoptă însă persoana (im-persoana) a treia: Greu să fii/ ceea ce ești/ într-un orașcare te îndeamnă/ să te mulţumești cu puţin. Poetul vrea desigur să generali zeze, darmanifestă și pudoarea de a spune EU. Suciu este adesea impresonal, comportist,filmează ca la documentar: pe dinăuntru stres/ pe dinafară/ șopîrle multicolore/ peperetele văruit/ respiră ușor/ prin cozile proaspăt retezate. Privirea este a unui ochiexterior, neimplicat. Și brusc, în strofa a doua, intervine conceptul suspinul limi -telor/ în auzul fisurat – indecis/ între liturghie și curţile interioare/ între fluturi albi/și foșnetul sălciilor rumene. El e amestecat subtil între obiecte pe care, din numaidouă cuvinte (suspin și rumene) le umanizează. Eugen Suciu continuă definiţiileimpersonale: Cine încărunţește/ făcînd focuri în inima lui/ ca să cauterizeze deza-stre/ nu e decît un fulg eroic/ prăbușit/ peste excesul de realitate. Cine e acela? Po-etul însuși sau o ipostază pe care o respinge, o refuză? Ambiguitatea caracterizeazăaxiomele și aforismele poetului. Chiar cînd devine polemic, el refuză să ofere soluţiidefinitive. Acest tip de maxime lăsate „deschise” sînt o trăsătură a poeziei din Frica.Ele neliniștesc și melancolizează lectorul ca o mu zică „bestială cu măsură” cu for-mula lui Mazilescu. Eugen Suciu este, hotărît, un mare poet.

Balul conceptelorHORIA GÂRBEA



de vine mai degrabă duios-nostalgică –vremuri încărcate de pasiune vie pentruacest sport, dar și de inocenţă. „Stadionuldin Lugoj nu era doar reperul de duminicăal vacanţelor, ci și locul unde vedetele nuerau vedete. Fotbaliștii veneau la meci carecu bicicleta, care pe jos, și plecau înapoiacasă (cu popasuri ocazionale la restau-rantul Dacia, unde berea era bună, multăși rece) petrecuţi de puștimea extaziată, încare mă insinuasem fericit.” (p. 72)

Atât fotbalul, cât și muzica (alături decărţi, se înţelege) funcţionează în lumeadescrisă de Radu Paraschivescu precumsupapele de presiune, ele constituind posi-bilitatea eliberării, dar și a refugiului. (Nueste întâmplător, spuneam, faptul că sin-gurii însoţitori ai adolescentului în periplulnocturn prin pădurea de la Chevereș suntfazele unui meci de fotbal și versurile unuicântec. În același fel, angoasele și tensiu-nile social-politice, temerile, absurdul șigrotescul lumii din jur deveneau într-un felsuportabile în paginile cărţilor, pe sta-dioanele de fotbal sau lângă un pick-up.

Spectacolul lumii redate de către autorîn paginile acestei cărţi primește accentevădit absurde în povestirile în care este re-memorată perioada petrecută în armată.Cu toate acestea, deși în fundal se distingtușe groase de microunivers grotesc cefuncţionează după reguli proprii (lipsite denoimă), scriitorul trece totul prin filtrulburlescului. Fragmente precum cel în carelocotenentul Gheorghe Găină se chinuie„cu privirea lipită de foaie și mestecân -du-și falca” să scrie numele unor soldaţiprecum Loidl Martusik sau Doritzky-Kreschmakt Engelbert nu pot să nu fie în-soţite de hohote de râs homeric ale cititorului.

În spatele acestei seninătăţi șăgalniceși complice cu care Radu Paraschivescu îșiîntinde pânzele rememorării, se află duio -șia nevoii confesive. Cel mai limpede sedistinge acest aspect în pasajele familiale.Scriitura se desface în acest caz cu o len -toare nostalgică, lăsând a se întrezări me -lan colia unei copilării fericite. „Mirosul detutun mă îmbăta și-mi provoca, nu știu nicipână azi de ce, o fericire vecină cu extazul.Poate fiindcă mi se părea mirosul virilităţiifără echivoc, aroma de găsit în hainele și înpărul fiecărui bărbat adevărat, certificatulde curaj și hotărâre care nu trebuia să-ilipsească nici unui cap de familie.” (p. 67)

Am fost cândva femeie de onoare esteo carte care se citește dintr-o răsuflare.Scris într-o cheie eminamente ludică,încărcată de seninul și diafanul aduceriloraminte, cartea poate stârni atât zâmbete,cât și nostalgie în același timp.



Upgrade: LIS 2.1 Turbo

Poezia lui Liviu Ioan Stoiciu se transformă caleidoscopic de la unvolum la altul, cunoscînd, numai în poezie, peste 15 transformări înurma căruia recunoaștem „brandul” LIS, cu performanţe tot mai bune.Conștient el însuși de această situaţie a liricii sale transformaţionale,poetul își intritulează cea mai recentă culegere (apărută în octombrie2017 la Tracus Arte) Efecte 2.0. Pe prima pagină după cele de gardă,stă scris: Fenomenul Web 2.0: / Posibilitatea de a organiza și clasifica/informaţia pentru a deveni accesaibilă./ Versiunea 2.0 a aplicaţieiPoezie… ” Aplicaţia” Poezie are în acest volum în jur de 70 de„comenzi”, toate funcţionale în care îl recunoaștem pe poet. Ca laorice upgrade respectabil, extensiile și noile „gadgeturi” se pliază pestructura vechiului program, pentru a nu bulversa utilizatorii. Astfel,cine l-a citit pe LIS 1.0, LIS 1.1 și așa mai departe, pînă la LIS Mil-lenium, va aprecia continuitatea noului produs. Elegantul volum dela Tracus Arte cuprinde texte grupate în trei cicluri: Rar sus, îm-potrivirile şi De necuprins. Există însă o continuitate evidentă şi o uni-tate a discursului poetic al lui Liviu Ioan Stoiciu pe tot parcursulvolumului, dar şi în raport cu alte cărţi ale sale, cu Nous (2015), înprimul rînd. Ceea ce deosebeşte Efecte 2.0 de volumele anterioare esteo radicalizare a monologului revoltat. Eul liric și „personajele” aduseîn prim plan monologhează în forţă, fără metafore, fără a-și alege cu-vintele: A început sfârșitul, să n-am parte de ochii din cap. Sau, înalte poem, în care se încropește un dialog al disperării (Singurătatea):am pierdut tot, și inimă și suflet, tot,/ tot, vreau să mă sinucid, lasscris, nu știu cum, am trăit destul. (…) Nu era înger. Paștele mă-sii!Ori, în cu totul alt text: Îmi arăţi prea multă milă, Doamne,/ pot să maiîndur. Calcă-mă în picioare… Îmi / vine să urlu, nu știu de ce/ măabţin – îmi e rușine de vechi care sînt niște cretini. Titlul acestui poemeste semnificativ: Târâi funia scrisului. În această carte, Liviu IoanStoiciu nu-și permite și nu ne lasă niciun „respiro”. Un ţipăt continuude disperare, de revoltă, o imprecaţie fără clipe de zăbavă sau indul-genţă faţă de lume, de propria soartă. Un volum ca un imens pamfletfracturat în așchii înţepătoare: Ce faci? Meditez/ La ce meditezi?Meditez la mine. Hai sictir! În turcă, sik înseamnă oarecum și organsexual masculin. Construcţia siktir git s-ar traduce soft cu du-te drac-ului, sau - mai dur dar și mai literal - prin du-te-n p… mea. Prin noulsău soft 2.0, Liviu Ioan Stoiciu nu acordă niciun cuvînt de răsfăţ Uni-versului. Pe orice tastă apeși, ecranul se colorează în negru și pe elscrie, de pildă: I-aș strînge de gât! (Mesaj negativ). Curat negativ!

HORIA GÂRBEA

www.revistaneuma.roPrezentare


Ce stradă e asta? Poeţi în peisajul urban

ANTOLOGIE COORDONATĂ DE HORIA GÂRBEA COLECȚIA AGORA

Antologia lirică a Filialei Bucur

ești-Poezie a Uniunii Scriitoril

or reprezintă un

moment important în demonstrarea valorii poeților atașați peisajului

urban în

general și mai ales al Bucureștiului. Fac parte e

u însămi din Filială și regret cănu am

avut timp să scriu cîteva texte pe tema propusă. Împărtășesc însă, cu

colegii mei, bucuria

apariției volumului și speranța că poemele lor îi vor cuce

ri pe cititori. Doresc mult succes

cărții și îmi doresc să fiu prezentă în următoarea antologie. GABRIELA FIREA

Membră a Filialei București-Poezie

a Uniunii Scriitorilor din România

Primar Generalal Municipiului

București

9786069

442845


Filiala București Poezie aU

niunii Scriitorilor din Rom

ânia


Cluj-Napoca2017

NEUMAEditura

aveam o casă albăvorbește-n somn un bărbat aveam un pat alb un copil femeia mea ducea pe palmele-ntinse un scutec de in un giulgiu era sau laptele supt din sînul străin ce stradă e asta pe care călcăm amîndoi cumpărăm pîine și sare cu albul etern ne hrănim avem soare și ploaie și vînt avem și de lucru din cînd în cînd nu ne lipsește nimic ca să fim liberi ca păsările scăpate din timp doar timp

Poemul ce dă titlul volumuluiCe stradă e asta

NORA IUGA

„Antologialirică a Filialei

București-Poeziea Uniunii Scriito-rilor reprezintă un

moment important îndemonstrarea valorii

poeţilor atașaţi peisajuluiurban în general și mai

ales al Bucureștiului. Fac euînsămi parte din Filială și re-

gret că nu am avut timp să scriucîteva texte pe tema propusă.

Împărtășesc însă, cu colegii mei,bucuria apariţiei volumului și sp eran -ţa că poemele îi vor cuceri pe cititori.

Doresc mult succes cărţii și îmi doresc săfiu prezentă în următoarea antologie.“

Gabriela Firea Membră a Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România


„Cele mai multe texte sînt absolut inedite, altele, mai puţine,au apărut anterior în periodice, dar acum sînt puse în va loare

prin referirea la tema comună și prin prezenţa într-un volum cedovedește, cred, nivelul valoric ridicat al componenţilor unei mari

filiale a Uniunii Scriitorilor, autori activi, cu talent și o cuceritoare fantezie.

Participarea la antologie este și un gest simbolic de solidaritate a unei breslecare suferă prin percepţia eronată a unui individualism exagerat. O astfel de

apariţie în grup, a unor poeţi din generaţii și orientări estetice diverse, nu știrbeștepersonalitatea nimănui, dar are darul să afirme implicit un anumit tip de unitate:

adunarea în jurul valorii și capacitatea de a daunui subiect unic o multitudine de faţete custrăluciri complementare.“

HORIA GÂRBEA

DESPRECARTE

Volum apărut cu sprijinul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti prin

Muzeul Naţional al Literaturii Române 215 pagini, 57 de poeţi antologaţi

„Cu astfel de poeme concentrate, apropiate de șaradă, a hotărât Nico-leta Milea să-și atragă cititorul, punându-i în faţă nu o realitate certă, cuatât mai puţin o oglindă, ci un înșelător caleidoscop care este răsucit cuabilitate, câte puţin dar decisiv pentru schimbare radicală a imaginii de laun vers la altul. Nicoleta Milea, o poetă cu experienţă și tehnică supe-rioară, oferă, pentru rafinaţii poeziei și mai ales pentru amatorii de a căutaîn profunzime descifrarea textului, o experienţă delectabilă dar și ocaziaunor meditaţii grave. Grota cu fulgere este cel mai izbutit volum al său.“

Horia Gârbea

www.revistaneuma.roPrezentare 38


Poezie - Colecţia Ipostaze - 74 pagini

„Transformând adeseori poezia într-un loc de rugăciune, dar și detrăiri și aspiraţii spirituale, Andrea Hedeș face parte dintre poeţii care,așa cum o și afirmă de altfel, „își pun în versuri delicate simţiri“.

Dan Cristea

Orele aspre ANDREA H. HEDEȘ

NICOLETA MILEA

Cluj-Napoca2017

NEUMAEditura

IPOSTAZEColecția

NICOLETA MILEA

NICOLETA

MILEA

Cluj-Napoca2017

NEUMAEditura

Colect,ia

Poem Încet se dau pagini la o parte

răsfoind viaţa filă cu filăte vei depărta sau te vei aţeza în carte?

Grota cu fulgere

Poezie - Colecţia Arca - 80 pagini

Cu o prefaţă de Horia Gârbea

Poem„un călău sare la gâtul luminii pentru cei mai mulţi astăzi e sărbătoare doar eu rătăcesc prin cetatea tăcerii clipa însăşi se poticneşte de aripa unei privighetori oarbe ascuns într-un iris albastru martor al acestei întâmplări un călău sare la gâtul luminii

cine e viitorul şi cine-i trecutul stăpân orizontul aleargă cuvântul din faţăspre noi trecătorii se opresc şi râd“



Poem

Poveste de Crăciun Dimineaţa se strânge ca un acordeon un lăutar cântă colinde în centrul oraşului. Bradul împodobit cu ghirlande nu ajunge la cer unde Fecioara Maria se pregăteşte să aducă pe lume un fiu. În cutia de carton stau câteva monede pentru un vis de copil în ajun de Crăciun. Minibio

L[cr[mioara M. Andrei

Cluj-Napoca2017

NEUMAEditura

Anotimpuri invizibile

Colect,ia

Anotimpuri invizibile

LĂCRĂMIOARA M. ANDREI

Poezie - Colecţia Arca

Colecţia Arcadia

„În poezia Lăcrămioarei Andrei fondul de emoţie, sensibil al co-municării este controlat cu rigoare de raţiune. Chiar și metaforele sunttrasate geometric. Poeta are simţul realităţii pe care o percepe acut șicare nu-i permite să devieze în efuziuni exclusiv lirice. Contrastul din-tre luciditatea și precizia cu care scanează lumea și stratul mai adîncal unei naturi poetice oferă cititorului satisfacţii estetice indiscutabile.Debutul Lăcrămioarei Andrei pune anotimpurile presupus „invizi -bile“, într-o lumină de cuarţ care le redă vederii și constituie începutulunui drum trasat cu atenţie și promiţător.“

Horia Gârbea

„Un cinefil și un cititor de literaturăinsaţiabil este Radu-Ilarion Munteanu,pentru cunoscuţi Old RIM. Acribia cucare diseacă orice volum dintre cele pecare le citește non-stop este du blată de omemorie fabuloasă, în special o memoriea detaliilor. Ceea ce RIM nu-și aminteștedespre o carte sau un personaj,înseamnă că se cuvenea uitat. El este„Călăuza” de încredere a oricăruipasionat al lecturii“.

HORIA GÂRBEA

LecturariaRADU-ILARION MUNTEANU

www.revistaneuma.roPrezentare 40


*

BALUL CIMITIRULUI, un spectacol de Alexander Hausva -ter, bazat pe o piesă de George Astaloș, propune o viziune nouă asupra dragosteicare este mai presus de moarte. Spiritul omenesc se transfigurează, rămâne însăviu. Lumea se poate schimba prin frumuseţe și iubire, oricât de dramatice ar fiîmprejurările. Veţi vedea o comedie lirică în care umorul, uneori negru, seîmpletește cu o pledoarie pentru speranţă și regăsirea umanităţii. Muzica, dansul,hazul sunt una cu eternitatea și au capacitatea de a trece peste pragul dintre lumi.

Distribuţia: Gavril Pătru, Alexandra Stroe, Eduard Cârlan, Carmen Ionescu, Ana Nicolae,

Ioana Repciuc, Mădălin Mandin, Mihai Munteniţă/Nicolae DumitruAdaptarea cântecelor: Horia GârbeaIlustraţia muzicală: Cari TiborScenografia: Ștefan CaragiuCostume: Florilena PopescuMachiaj: Ioana Matei

ACTORII susţin că spectacolul lor:

„… aduce speranţa că într-o lume liberă ne vom recăpăta capacitatea de a alegebinele de rău

… este o celebrare a vieţii… propune paradoxul conflictelor dincolo de viaţă, și că moartea este o continuare

a misterului vieţii.”

*

EXERCIŢIU DE ECHILIBRU de Carmen Dominte,regia Felix Crainicu, este un text care surprinde mai fidel decât o imagine HDviaţa dintr-o familie a anului 2017. Trei oameni care nu împart mai mult decât unspaţiu comun și care au nevoi total diferite de ceea ce primesc. Un spectacol despreprobleme de cuplu si de familie, un subiect despre care s-a spus tot si inca nimic.

Autoare premiată pentru volumul de proză scurtă „Soarele răsare la televi -zor”, Carmen Dominte se simte mai confortabil în sfera teatrului, texe ca: Bye-byeAmerica, Omul de nisip, Natură moartă cu peisaj, De mână cu Dumnezeu, Luna

TeatrulDramaturgilorRomâni

Teatrul Dramaturgilor Români este oinstituţie publică de cultură subvenţionatăde Consiliul General al Municipiului Bu-curești.

Teatrul Dramaturgilor Români își do -rește să promoveze dramaturgia originalăcontemporană. Vor fi aduse pe scenă texteale autorilor reprezentativi de azi, dar șidin a doua parte a secolului XX. ApariţiaTDR în peisajul cultural bucureștean

reprezintă un bun prilej pentru publicullarg de a (re)descoperi o drama turgie bo-gată și diversă, conectată la reali tatea deazi.

Spectacolele TDR sunt supratitrate înlimba engleză, oferindu-se astfel şi străi -nilor aflaţi în București ocazia de a desco -peri dramaturgia românească.

TDR funcţionează în Calea Griviţei nr.64-66, sector 1, București și are două săli

de spectacol numite: Iosif Naghiu și IonBăieșu, utilate modern și foarte conforta-bile pentru spectatori.

Noutăţi despre spectacole, progra -mul și repertoriul pot fi găsite la adresawww.teatruldramaturgilor.ro. Adresa decontact: [email protected].

Biletele pentru spectacolele TDR sepot cumpăra online de pe www.bilet.ro.



abţibild, Paganini nu mai locuiește aici, fiind deseori câștigoare la concursuri dedramaturgie și jucate apoi pe scene din capitală sau din ţară. Poetă, prozatoare, dramaturg,autoarea se recomandă prin umor, ironie, onestitate și un simţ rafinat al nuanţelor.

Distribuţia:Amalia Ciolan, Șerban Georgevici, Dana Stîngă și Ruxandra BălașuIlustraţia muzicală: Ștefania IstrateScenografia: Felix CrainicuIlustraţia muzicală: Ștefania Istrate

Felix Crainicu (regizor): O vorbă des întâlnită în zilele noastre spune cam așa: „Undeieșim deseară să stăm pe Facebook?”. Metaforic, Mama, Tatăl și Fata stau împreună lao terasă dintr-un parc minunat, dar nici unul nu vede dincolo de ecranul telefonuluimobil în care are fixată privirea. De la o astfel de imagine pornește scenariul pe care noiavem șansa să-l transformăm în spectacol.

*

ÎNVĂŢĂTURILE LUI ZAHARIA TRAHANACHE CĂTRE FIUL SĂUDeși Zaharia Trahanache a avut un singur fiu, dacă ne uităm înspre politica

românească din zilele noastre putem constata că a avut o mulţime de urmași. Opiesă despre moștenire, urmași și o societate „fără prinţipuri”.

După studiile de Drept și debutul din 1979 din revista „Urzica”, MarilenaDumitrescu, membră a USR, devine o prolifică scenaristă de sitcom-uri și emisiuni dedivertisment. Scrie romane, comedii (O mătușă pierdută, Frumuseţea nu contează, Cevacu tăiţei), iar piesa ÎNVĂŢĂTURILE LUI ZAHARIA TRAHANACHE CĂTRE FIULSĂU devine una dintre premierele Teatrului Dramaturgilor Români, regia fiind semnatăde Ingrid Bonţa.

Distribuţia:Olga Delia Mateescu, Adrian Ciobanu, Orodel Olaru, Tudorel Filimon, Ștefan

Velniciuc, Marius Drăguș, Pavel Bârsan, Mihai Mitrea, Radu Mitrea.Ilustraţia muzicală: Muzică live intrepretată de o orchestră de suflători, sub

bagheta lui Hans Groza.Scenografia: Daniel Divrician

Ingrid Bonţa (regizor) : “Are el dreptul să-și bată joc de banii poporului? Doarpoporul are dreptul să aleagă cine-și bate joc de banii lui – este una din replicile cheieale spectacolului. Deși pare foarte serioasă și gravă, situaţia scenică e o comedieîmpletită cu muzică și magie.

*Confidenţial. Scene argheziene este un spectacol după texte de Tudor

Arghezi, Regia: Dan Tudor.Producţia este realizată pe baza unor schiţe dramatice mai puţin cunoscute ale

lui Tudor Arghezi și se dorește un omagiu adus marelui scriitor la comemorareaa 50 de ani de la intrarea sa în panteonul literaturii universale.

Dan Tudor: Peste 70 % din spectacolele mele sunt după texte românești, așadarideea înfiinţării acestui teatru mi se pare minunată. M-am bucurat să am alături de mineactori mari, prieteni și împreună vom oferi publicului un spectacol modern și inedit.

Distribuţia: Marius Bodochi, Eugen Cristea, Tudorel Filimon, Cristina Deleanu,Afrodita Androne, Luana Lute

Ilustraţia muzicală: Vlaicu GolceaScenografia: Corina GrămoşteanuIlustraţia muzicală: Vlaicu Golcea

www.revistaneuma.roTraduceri 42


Antonio Della Rocca este un nume relativ recent înspaţiul literar românesc, trezind interesul cu atâtmai mult cu cât aduce aerul de prospeţime medi-teraneană, dar și de echilibru al viziunii, de ușoară

detașare în faţa vieţii occidentale totmai tumultuoase. Născut la Trieste, în1943, Antonio Della Rocca s-a dedicatîn ultimii ani literaturii, valorificândscriptic experienţa unui trecut al pere-grinărilor prin lume și al contactului cudiverse culturi, înţelese și din perspec-tiva unui autentic poliglot și bun cu-noscător al vieţii politice contem po- rane. Pe lângă romane (cinci la număr),scriitorul italian a acordat atenţie șipoeziei, construite în grila unei im-agistici realiste cu accent pe cugetareși notaţie. O bună parte din poeziile îndiscuţie au apărut la Tracus Arte, înediţie bilingvă, sub titlul Meduse e ma-nager/ Meduze și manageri (2016), se-lecţie, traducere din limba italiană șipostfaţă de Simona-Grazia Dima, pre-faţă de Horia Gârbea.

Volumul conţine în subsidiar re-ferinţe lapidare la un substrat biograficmai profund, închizând în versuri inte-rogative curiozităţi, neliniști, amintiri,percepţii. Ochiul poetului este atent îna prinde conturul universului, în a-i în-registra spasmele, momentele de relaxare, ca și pe cele de an-goasantă alunecare înspre moarte. Temele mari nu îi sunt străine,de la iubire la moarte, de la glorie la uitare sau la tremurul natu-rii sub privirea vrăjită de frumuseţe a omului, pasager prin raiuldesfătărilor și al suferinţelor. Însă, dincolo de aceste fine și per-cutante notaţii, se caută sensul încifrat al lucrurilor, reîntemeie-rea lăuntrică pe coordonatele demnităţii și ale moralităţii, chiardacă sentimentul unei alunecări în derivă pare uneori copleși-tor: ,,Un bâtlan sur/ apare din ceaţă/ zborul lin al marilor aripi/din nimic se ivește/ înaintează spre nimic.// Pe autostradă/ în di-recţia opusă/ și eu mă-ndrept spre nimic/ iar ceaţa-mi acoperăurmele.// Aș vrea să-ţi vorbesc/ bâtlan sur/ poate că tu/ știi din in-stinct/ încotro te duci/ eu știu doar de unde vin/ și n-am aripiletale.” (Zbor în ceaţă).

Aceste versuri poartă în filigran subtile melancolii ce reţinîn pliuri imaginile unei realităţi stridente (autostrăzile zgomo-

toase), analogii sugestive între mișcările naturii și ondulaţiile su-fletului uman. Forţa comparaţiei ne apare ca unul din punctelede rezistenţă ale poeziei lui Antonio Della Rocca. Exemplelesunt numeroase și ilustrative: ,,Marea se mișcă/ fără unde/ pare

să respire ușor/ ca o femeie adormită.”Inclusiv poezia ce dă titlul întreguluivolum se întemeiază pe un subtil parale-lism ce scoate în evidenţă raportul dintreeleganţa și frumuseţea meduzelor pe de oparte, și efemeritatea, singurătatea, glo-ria trecătoare pe de altă parte. Autorulpunctează ironic în final că ,,Ceva ase-mănător li se întâmplă/ managerilor cândies la pensie.” (Meduze și manageri).

De remarcat și apetitul pentru ver-sul lapidar, pentru haiku-urile ce con-densează gândul poetic în structuri cutâlc, rafinate semantic și multiplu direc-ţionate: ,,Se pierde-n văzduh un micbalon./ Prima-ntâlnire-a/ unui copilaș cumoartea.” (Aproape un haiku 4) În geo-metria haotică a lumii, căutarea unui locpropriu e anevoioasă, devenind aproapeun travaliu de om nebun. Armonia estecu atât mai greu de atins: ,,În aceastălume/ cu o geometrie variabilă/ lipseștesimetria/ un nu știu ce/ în stare să-i redeafiecăruia/ percepţia unui loc al său/ într-un desen general/ chiar și dacă acesta arpărea/ opera unui grafician nebun.” (Lip-

sește ceva) De aceea, neliniștea e permanentă, simţurile ascuţiteca strigătul unui pescăruș în ,,roșia capcană” a amurgului, căcimarea destrămare a timpului nu poate fi oprită: ,,Să fii în miș-care/ să călătorești/ să-ţi muţi propria solitudine/ dintr-un locîntr-altul/ printre alte făpturi singure/ să accelerezi timpul/ cândde fapt ţi-ai dori/ să-l oprești/ ce nepotrivire.” (Într-o zi de au-gust)

Antonio Della Rocca practică o poezie a metafizicului, asu-mându-și propriul discurs, geometrizând echilibrat trăirile sausensibilităţile sinelui, precum și percepţia asupra naturii încon-jurătoare, cu peisajele marine atât de familiare poetului, cu di-namica globalizării și acuitatea timpului postmodern ce lasă cugreu răgaz visului, rememorării, imaginaţiei. La deplina reușităa volumului a contribuit, desigur, și amprenta traducătorului carea înlesnit accesul spre acest univers liric, definit de naturaleţe șiadâncă umanitate.

Noi peisaje lirice

Antonio Della Rocca în traducere românească

Monica Grosu

www.revistaneuma.roTraduceri


GEO VASILE

Irina Teodorescu nu suferă deanxi etatea influenţelor și se lasăpe mâna epicii clasice românești,interbelice tip Panait Istrati, sau

contemporane tip Radu Aldulescu, și oferăcititorului postmodern, super-exigent îndeja ireversibila sa comoditate, un romancanonic, conștientă însă (estetic) că este opovestitoare cu darul de a vrăji precum Șe-herezada.

Încă de la prima frază ne ia de mână șinu ne mai dă drumul, călăuzindu-ne de-alungul unui secol de istorie, de-a lungul șide-a latul unei Românii familiare cititoru-lui de limbă română și totuși stranii. Nuputeau să lipsească episoade și aventuri aleunor urmași ale lui Gheorghe Marinescu laParis, ca de pildă cele ale lui Gigi, tânărulalcoolic venit la studii și mort de alcool șiinimă rea, căci venirea comuniștilor la pu -tere a însemnat pentru el confiscarea mo -șiilor, prin urmare sfârșitul.

Nu puţini vor fi fost acei cititori ce-șivor fi pus întrebarea: de ce autoarea ascris această carte în limba franceză „Lamalédiction du bandit moustachu“ (de-sigur, o performanţă lingvistică!!!), ca

apoi să fie tradusă la fel de fermecătorde Mădălina Vatcu în limba română subtitlul Blestemul tâlharului mustăcios(Polirom, 2016, 170 p.).

Aceeași voce narativă seducătoare,când sprinten-ironică, când evocator-retro-spectivă ( a se vedea personajul poreclitDeșănţata), când gravă ca o liturghie, cuprecădere în cazul morţii copiilor, în heca -tomba ce se deslănţuie ca urmare a bleste -mului tâlharului, ce se repetă ciclic înrândul urmașilor: nepoţi, nepoate, unchi,veri etc. Inflexiuni catifelate, alternate culovituri de teatru, lovituri ale sorţii ne-miloase, amintind de scene aflate sub sem-nul fatalităţii inexorabile din tragediileantice. Nu lipsesc peripeţiile amoroase saufunambulești ale diverselor generaţii șifamilii moștenind numele Marinescu, aflatesub incidenţa blestemului tâlharului mustă-cios, de fapt o specie de haiduc ce îi de-poseda de bunuri pe cei bogaţi, spre a leîmpărţi cu cei nevoiași.

Cu fiecare capitol cartea pare să rede-buteze, întorcându-se în timp și aprofun -dând parabola fiecărui personaj mai im por-tant. Izbutește astfel să ofere o frescă dedestine, vicii, pasiuni maladive (inclusivscene explicite de sadism sau lesbianismpracticat de două surori, călugăriţe la omânăstire, sau de masochism), moravuri

Capriciile destinului... la porţile Orientului

www.revistaneuma.roTraduceri 44


localizate cu precădere în provincia româ -nească, trezită la viaţă de trăsnete magicecu obârșia în același blestem : moartea pri -mului născut din fiecare familie ce are legă-turi de sânge cu dinastia boierului Mari- nescu, agresat odinioară de haiduc și vino-vat prin recurs la un vicleșug de moarteaatroce a acestuia: recluziunea aceluia într-opiviniţă și lăsat să moară fără apă și fărămâncare, nu înainte de a-i fi smuls secretullocului unde își dosise comora strânsă de-alungul „carierei“ de lotru. Acesta face im-prudenţa de a crede în făgăduinţa felonuluiboiernaș de a-i reda libertatea, ceea ce nuse întâmplă. După moartea tâlharului credulurmează un fel de „O sută de ani deblestem“, sub semnul căruia se deruleazăacest roman picaresc cu intarsii de realismmagic, doar aparent roman fluviu sau saga,căci Irina Teodorescu știe ce înseamnă citi-torul occidental, oţios, vs sute de pagini depovestiri, ce nu pot face faţă concurenţeicivilizaţiei imaginii.

Scriitoarea româncă, stabilită acum 12ani în partea continentală a Franţei metro-politane, știe că ofertele de câteva sute depagini tip Dickens și Balzac au trecut demult, și doar specia narativă condensată lamaximum, tip Ian Mc Ewan („Comfort forstrangers“, de pidă), derularea ei cu celeri-

tate în capitole scurte, un amalgam alegru,dinamic, senzual de specii, voci și limbajenarative, mai pot atrage în librării cititorii.

Irina Teodorescu diseminează pasajelirice printre tablouri teatrale, o .galerie deportrete de veleitari și ariviști, pe fundalulunor episoade picarești, de legende orale șicutume autohtone ce se transmit pe firulgeneraţiilor animate de sentimente și reacţiietern umane, ca de pildă, invidie, iubire,ură, ironie, sarcasm pocăinţă, dispreţ, răz -bunare, ipocrizie etc.

Iată cum își introduce autoarea ro-manul. Irina Teodorescu, cu o naturaleţe in-vidiabilă, ne previne: „ Povestea începe labărbier: într-o dimineaţă Gheorghe Mari-nescu intră în prăvălioară pentru o ferche -zuire a părţii de jos a feţei. Prinde bărbierulo pânză în jurul gâtului tânărului și sepregăţește să-l dea cu spumă, când ușa seizbește de perete și intră nădușit tâlharul cuditai mustaţa. Îl înșfacă pe bărbier, îl zgâl -ţâie o dată - de două ori și-i cere lama ceamai ascuţită – și iute că-i grăbit“.

Intuind la ce-i folosea lama, juneleboiernaș îi propune tâlharului-haiduc untârg, aparent avantajos: în schimbul gâtle-jului și averii lui să-i dea vreo două pistoalecu muniţia aferentă, moștenite de familie,și eventual un adăpost la el, un ascunziș se-

cret unde prigonitorii aceluia nu-l vor găsiîn veci. Zis și făcut. Cei doi bat palma. Pis-toalele intră în acţiune și mustăciosul nos-tru pune mâna pe cufere doldora. O partedin ele le împarte calicilor și nevoiașilor,oprindu-și pentru sine câteva sipete de gal-beni și juvaiere.

Obosit și sătul de viaţa pe care o ducea,mereu cu ochii-n patru de frica poterelor,pe drumuri și prin păduri, mustăciosul ac-ceptă să fie adăpostit în pivniţa lui Gheor -ghe, să-și mai tragă oleacă sufletul. Dreptcare Gheorghe închide ermetic chepengulpivniţei și-i propune acestuia un târg: să-ispună locul ascuns unde își ţine comoara înschimbul eliberării. Boiernașul pleacă s-ocaute în timp ce tâlharul nostru își dă duhulîn pivniţă. Fără mâncare, fără apă, după treizile sucombă în chinuri graznice, nu înaintede a-l blestema pe Marinescu și pe toţi ur-mașii lui până în anul 2000. Boiernașul nos-tru pune mâna pe sipetele cu galbeni, seînsoară și are doi copii: fiind el cel dintâiblestemat din stirpe, Gheorghe moare îm-puș cat de un glonţ rătăcit la o vânătoare,inau gurând seria neagră a morţilor: acci-dente de mașină, de motocicletă, în război,apoplexie, infarct cutremur, etc. Ultimulmort din dinastia Marinescu este un copilde 11 ani. Era anul 2000.

Cea mai cunoscută operă a lui William Golding(1911-1993) rămâne Împăratul muștelor, deșicelelalte romane (Turnul, Martin cel avid, Moște -nitorii etc) au un nivel artistic la fel de ridicat, cu

aceeași meditaţie pesimistă asupra structurii umane. Actor,muzician, învăţător, marinar – Golding primește Nobelul pentruliteratură în 1993. După părerea lui, chiar și copii poartăgermenele răului, așa cum demonstrează în Împăratul muștelor,acea robinsoniadă-coșmar, cu copiii rătăciţi pe insulă, dupăprăbușirea avionului. O situaţie-limită, menită să scoată lasuprafaţă ura și violenţa. Iată la ce duce libertatea absolută, dar șilipsa regulilor. O parabolă socială și politică, din ce în ce maiactuală. Ralph e pacifistul raţional, Jack preferă ipostaza sălbă -ticiei violente, iar Piggy, grăsunul cu ochelarii sparţi, inteligent șiintuitiv, va fi victima urii nesăbuite. Finalul aduce o bucuriecrispată, când Ralph, nespălat, cu părul încâlcit, „plângea sfârșitulnevinovăţiei, bezna inimii omenești și rostogolirea prin aer aadevăratului, a înţeleptului său prieten Piggy”. (traducere deConst.Popescu, Ed. Vremea, București, 1998). Am văzut două

filme realizate după romanul Împăratul muștelor. Primul, din1963, în regia lui Peter Brook, cu James Aubray (Ralph), HughEdwards (Piggy) etc. Film alb-negru, extrem de ritmat, cu inter -preţi absolut excepţionali, veridici și dezinvolţi. Suspans, umbre,pădure exotică, focul, ura, supra vieţuirea, dar mai ales finalul, cufaţa lui Ralph brusc îmbătrânită, scăldată în lacrimi. Al doileafilm e realizat în 1990 de Harry Hook, cu Balthazar Getty(Ralph), Danuel Pipoly (Piggy) etc.

Film color, cu peisaje grandioase, cu copacul ce ardepremonitoriu, cu o gradaţie studiată și verosimilă. Iată: lasă-iliberi pe copii și ei vor reconstitui cruzimile omenirii! Să lucrezicu acești copii-actori e o performanţă demonstrată din plin înambele filme. Separarea taberelor, porcul și muștele, vopsireafeţelor, muzica excelentă a lui Philippe Sarde – totul e conformromanului ecranizat. Păcat că finalul nu are impactul celuiimaginat de Peter Brook în filmul din 1963. Alegorie, parabolăatemporală, studiu despre libertatea care nu duce neapărat sprefericire, romanul lui Golding e actual, cucerește spiritele, incită,provoacă, pune întrebări, răscolește conștiinţe.

Bezna inimiiALEXANDRU JURCAN

ECRAN LITERAR

www.revistaneuma.roTraduceri


Lucrurile despre care se poves -tește în basme și în legendelede pe vremuri sfârșesc prin ani se întâmpla și nouă. Cu cât

citiţi mai multe legende și cu cât credeţimai mult în ele, cu atât ajunge să vi se în-tâmple mai des ceea ce stă scris în ele.Poveștile pe care le ascultaţi sunt numite,de fapt, legende pentru că vi se întâmplă șivouă”. Femeia cu părul roșu, apărut în2017 la Polirom, într-o traducere din limbaturcă de Lumimiţa Munteanu, este un exer -ciţiu literar remarcabil care îmbină, în bine-cunoscutul stil al lui Pamuk, istorii ale unorfamilii zbuciumate, cu experienţa cunoaș-terii de sine, cu iubirea completă, inacce-sibilă și mistică, îndepărtată, dar păstrată înmemorie, cu alte referinţe mitice care as-cund nu numai probleme diverse ale rela -ţiilor umane, ci și un substrat politic.Amintesc, astfel, de alte romane care abor-dează, în mare, aceleași teme, precum:Muzeul inocenţei, Viaţa cea nouă, Istan-bul, Cevdet Bey și fiii săi. Stilul lui Pamuknu numai că ne este familiar, însă cu fie -care nouă carte reușește să surprindă, săfarmece cititorul prin măiestria alegerii cu-vintelor potrivite, prin atenţia acordatăfiecărui detaliu, prin bogatele referinţe cul-turale, prin labirintica lume a unei poveștidesprinsă parcă din cele mai vechi timpuri.

Povestea lui Celim Celik, protagonis-tul romanului, începe atunci când devineucenic fântânar pe lângă meșterul Mahmudși pleacă, pentru o scurtă perioadă de timp,în Öngören, un mic orășel aflat în vecină-tatea Istanbulului, ca să strângă banii decare are nevoie pentru a-și continua studi-ile. Cu toate că munca pe care o presteazănu îi aduce nicio satifacţie, Celim ajungesă se simtă din ce în ce mai apropiat demeșterul Mahmud, simţindu-l mai degrabăca pe tatăl de care nu avusese însă parte șicare îl părăsise încă din copilărie. Visuladolescentului de șaisprezece ani este sădevină scriitor și să îl facă pe tatăl său mân-dru, chiar dacă în suflet i se stârnește o re-voltă ori de câte ori își amintește de el.Öngören devine astfel locul în care Celim

trăiește primele experinţe ale vieţii deadult, ocrotit însă de meșterul Mahmud șide poveţtile lui cu tâlc. Aici o cunoaște pefemeia cu părul roșu, o actriţă cu mult maiîn vârstă decât el. În toată această ameţi-toare aventură erotică, Celim păstrează vieamintirea tatălui dar și respectul pentrumeșterul Mahmut. Din nefericire, la scurttimp se produce un acci dent la locul demuncă și, înspăimântat de soarta meșteru-lui, Celim dispare fără urmă.

Pamuk îmbină firul epic al maturizăriilui Celim cu dimensiunea mitică. Băiatulpăstrează vie în memoria sa povestea luiOedip, care își ucide din greșeală tatăl și seculcă cu mama sa, dar și pe cea a luiSohrab, fiul lui Rostam, băiatul ucis detată, din Cartea șahilor, scrisă de Ferdousi,un poet iranian. Atât de adânc i se înti -păresc în minte aceste două legende, încâtCelim ajunge să creadă, matur fiind, căviaţa i se defășoară în acord cu destinulcelor două personaje tragice: „Încă de pevremea aceea pricepusem că gândurie neinvadează uneori mintea sub formă de cu-vinte, alteori sub formă de imagini”.

Accidentul produs în Öngören rămâneo pată în memoria lui Celim, o imagine ob-sedantă care revine la suprafaţă ori de câteori băiatul, devenit acum adult, își aduceaminte de povestea lui Oedip sau de cea alui Sohrab; legende în care ajunge cu tim-pul să creadă din ce în ce mai mult. Pesteevenimentul care-l are în centrul său pe

meșterul Mahmut se aștern anii. Celim îșicontinuă studiile, devine un om prosper șise căsătorește, însă nu poate avea copii.Iată un nou motiv de îngrijorare: „Amrătăcit pe străzi îndelung, ca o nălucă fărătată, fără fiu”. Are loc o reîntoarcere la ace-leași vechi obsesii, la amintirile-mit, la fe-meia cu părul roșu și la micul târg dinapropierea Istanbulului la care este tentatsă revină: „atât Oedip, cât și Sohrab plecaudin cetatea, din ţinutul căruia îi aparţineaude drept, în căutarea tatălui pierdut, și sepomeneau în postura de trădători, ajungândsă fie folosiţi, pe meleagurile pe carebeneficeau de azil, de către vrăjmașii pro-priei patrii”.

„Fie că era vorba despre taţi care-șiucideau fii, fie că era vorba despre fii care-și ucideau taţii ... viaţa reproduce legenda”,iar „lucrurile peste care trecem în viaţă cuușurinţă, pe motiv că ar fi vorba de niștecoincidenţe, își au, de fapt, noima lor”.Într-un final, lucrurile iau o întorsăturăneprevăzută. Oedip își privește tatăl înochi; îl recunoaște. Rostem îl vede peSohrab; îl recunoaște. În cele din urmă celedouă mituri se întâlnesc, făcându-ne pe noisă ne gândim dacă legendele reproducviaţa sau dacă viaţa reproduce legenda.Cert este că, la final, cel care scrie știe maibine cum să își înceapă cartea care „trebuiesă fie, pe de o parte, la fel de adevărată cao poveste trăită și, pe de altă parte, la fel defamiliară ca o legendă”.

Orhan Pamuk, Femeia cu părul roșu

LAURA BOTUȘAN

„

www.revistaneuma.roFile de jurnal 46


Sâmbătă, 23 aprilie, 2016. Mă aflu într-o cameră de hotel în Craiova. E trecutbine de miezul nopţii, dar nu pot să dorm. De câteva ore, în chiar ziua cânds-au împlinit 400 de ani de la moartea autorului lui Hamlet, s-a încheiatFestival Internaţional de Teatru Shakes peare. Sunt profund tulburat și bântuit

de neliniști și spaime. Am văzut un spectacol halucinant, Richard III, despre existenţăși putere, în care regizorul Thomas Ostermeier radiografiază viaţa diabolicului personajîn jurul căruia se înnoadă și dez noadă întreaga dramă. Paradoxalul rege e un cabotin, unhistrionic, un farsor care își conștientizează și înscenează fiecare act pe care îl întreprinde,joacă și se joacă până la autoflagelare, dobândindu-și astfel libertatea de a-i flagela, de-avalma, pe cei cu care intră în contact, regi și regine, colaboratori, supuși, amante,manipulându-se și manipulând cu o voluptate ce-l apropie de demenţă. Într-un decor cuun fundal auster, marcat de câteva uși și ferestre, considerat de unii că ar fi de inspiraţieelisabetană, deși semicercul din faţă, locul în care se consumă „paranoicul experiment”,aduce cu o arenă de circ. Regizorul nu vede în Richard un personaj, ci un spectacol și-ltratează ca atare. De aici și senzaţia că el nu-și trăiește pe scenă viaţa direct, ci și-orememorează, devenind interpretul propriei vieţi. Schimbă măști după măști, pândește șise pândește, ia atitudine faţă de actele sale, le privește cu cinică luciditate, cu ironie, cudetașare. Se așează singur pe masa de autopsie și tot el e acela care se disecă, îșicotrobăiește prin toate măruntaele conștiinţei, nu lasă nici un detaliu necercetat, fără să-ievalueze în profunzime efectele. Spectacolul poate fi perceput, citit, de aceea și ca onoapte a Valpurgiei. Dacă vreţi, își asumă un devastator proces de exorcizare, probabilca să se elibereze de monștrii interiori, de o povară strivitoare, insuportabilă, depă șind cumult dimensiunea unui coșmar. Nu ezită, în final, să se automutileze, bătându-și joc parcăde un alt mit, iar purificarea ce ar fi trebuit să urmeze după cumplita spovedanie e uneșec, o cacialma. Richard nu părăsește viaţa printr-o înălţare la cer, ci într-un ștreang,iarăși trimiţând la arena de circ, atârnând grotesc, caricatural, deformat ca un punct tragi-comic la propria existenţă, jucându-ne încă o festă, dar și atenţionându-ne că toateacrobaţiille prin mrejele vieţii și ale puterii au fost decontate. O dilemă ne va însoţi multtimp după acest spectacol pe cât de uluitor pe atât de tragic: Richard e actorul sau actorule Richard? Valabile sunt ambele ipoteze, între ele nefiind diferenţe, iar întrebareahamletiană a fi sau a nu fi pare aș găsi în sfârșit răspunsul: a fi Richard înseamnă a fi LarsEidinger și a nu fi Lars Eidinger înseamnă a nu fi Richard. Îmi vine greu, de altfel, să-miînchipui cum ar fi arătat spectacolul lui Thomas Ostermeier fără uriașul actor care e LarsEidinger. Și mai e ceva. Cred că nu ar trebui să se treacă ușor nici peste stolurile de păsărice planează periodic în imagini video deasupra scenei și a spectatorilor. Acestea într-oprimă accepţiune duc gândul către Alfred Hitchcock. Dar menirea lor nu e aceea dinfilmul celebrului cineast american. Ele nu agresează comunităţi sau inși, nu sunt violente,nu sunt stăpânite de furie oarbă și poftă de a distruge, ci prevestesc apropierea furtunii,anticipează viitoare tragedii, nu produc victime, ci prevestesc producerea lor. Simtademenirea hoitului, a cadavrului, încă înainte de a se fi înfăptuit crima, atenţioneazăasupra răului, dar nu-l provocă, tensionează acţiunea, încarcă atmosfera, avertizând parcăsă nu se piardă răbdarea că mai e de îndurat. Nevroza și nerozia ating apogeul abia odatăcu moartea lui Richard. În fond, el reprezintă viţelul cel gras, restul sunt aperitive.

Sâmbătă, 11 iunie 2016. Am ajuns de puţin timp acasă de la o premieră aTeatrului de Comedie. Constat însă că am poftă de scris. Fraze întregi îmiumblă prin minte. Deschid calculatorul și încep să notez câteva impresiipe marginea spectacolului vizionat. La cald, cum se spune. Nu procedez

pentru prima oară la fel. Dur de George F. Walker, așadar, e o piesă cu tineri și despre

Exorcizări cu mască

și fără mască

ION COCORA

www.revistaneuma.roFile de jurnal


tineri. O mică și banală „dramoletă” de cartier. Problema e cănu știu cum să o interpretez fără să fiu acuzat de rele intenţii.Cuvântul „dramoletă”, cum vedeţi, l-am pus în ghilimele. Astadin prudenţa de a nu-i pune pe umeri mai mult decât poate duce.Subiectul, hai să zic așa, se concentrează asupra relaţiei dintreun cuplu de tineri care merge și nu prea merge. Acţiuneadebutează brusc, denunţând premisele unui conflict mocnindde mai multă vreme, cu o confruntare de la un punct tensionalrelativ avansat. Ea, fata, îl acuză pe partener de infidelitate,bănuită sau reală, nu e ceea ce contează. Limpede e că respon -sabilitatea acestuia, vizibilă în felul de a reacţiona și de a semanifesta, apare permanent subminată de neseriozitate și lipsăde responsabilitate. Evident, nici una și nici alta nu suntconștientizate. Chiar dacă toate astea relevă niște tare decaracter extrem de acute, ele nu dobândesc adâncime, ciilustrează o mentalitate la ordinea zilei, un mod de a exista și,dacă nu e prea pretenţios, o filosofie de viaţă proprie unei stăride spirit generale astăzi. Poziţionându-se faţă de tragic culejeritate, reducându-l aproape la o „farsă” trăită cu dezinvol -tură de niște adolescenţi nonconformiști, dramaturgul nu secramponează de detalii. Acţiunea se consumă verbal, fărăpoticniri.

Cu puţin mai încolo de primele replici, directe și la obiect,dar fără să depășească nivelul unui dialog oarecare, aparelovitura de teatru. Fata își anunţă iubitul că e însărcinată și căîși dorește copilul. Acesta în schimb e categoric împotrivă șisare ca ars. Reacţionează cu o violenţă sinonimă cu o loviturădecisivă într-un meci de box, mărturisind că își simteameninţată libertatea, că se simte frustrat de alte aventuri.Conflictul devine, astfel, imposibil de evitat. Fata, la rândul ei,nu se lamentează cum era de așteptat, căci de disperare sausuferinţă nici nu poate fi vorba, ci își menţine hotărârea și-lînfruntă cu cinism pe tatăl viitorului său copil, spunându-i că eatrasă și excitată de însuși prietenul lui. Alături de cei doi, Elși Ea, în piesă apare și un al treilea personaj, prietena ei.Aceasta se înfăţișeză ca o apariţie destul de bizară, în jurulcăreia planează o anume ambiguitate. Nu știu dacă așa osugerează textul sau așa e „lucrată” de regizor. O intrigantă,adică, înclinată mereu să-și întărâte prietena, cu scopul plau -zibil de a o despărţi de bărbatul cu care nu e exclus să fii avutcândva o legătură ori s-a îmdrăgostit subit de el în chiarmomentul desfășurării ostilităţilor și dorește să i-l sufle. Unasemenea comportament, ostentativ afișat, lasă loc pentru oriceinterpretare ori presupunere. Pe de altă parte, fără să fie neapărat

cerute de o situaţie sau alta, există semne (îmbrăţișari, atingeri)cu prietena sa, completate de o pornire de ură nedisimulată faţăde iubitul acesteia, ceea ce face să se înţeleagă întrucâtva că înrelaţie se insinuează și o tentativă de lesbianism. Sigur că nu ede ignorat nicio atare ipoteză. Deoarece altfel apărea pericolulca evoluţia acţiunii să eșueze într-o anecdotică de suprafaţă. Șipentru ca tabloul să fie complet să mă opresc puţin și la nivelullimbajului. Nu cred că am mai întâlnit undeva atâta abundenţăde căcat ca în piesa canadianului George F. Walker. E nevoiesau nu e nevoie, căcatul e în gura personajelor de la o replică laalta. Nici nu e de mirare cât timp asistăm la o ceartă continuă șiprotagoniștii își pierd controlul asupra a ceea ce le iese din gură.

Personajele feminine, ea și prietena ei, și el, culpabilul, factot soiul de piruete pentru a găsi cale spre o împăcare. De fapt,o avalanșă de lucruri banale, rămase de regulă la stadiul deenunţ, riscă deseori să transforme o poveste de dragoste într-oceartă ca la ușa cortului între doi amorezi. După încercărirepetate de conciliere, dar de fiecare dată ineficiente, impasulnu se depășește. În final, totuși, realitatea se inversează, iar acelacare înghite gălușca nu e altul decât teribilistul donjuan, însensul că se întoarce spășit, probabil după îndelungi reflecţiisau lecţii primite de la alte experienţe pasagere, fără să realizezecă va fi tratat cu refuz. Importat e că excesul de conversaţie nuscoate pe nimeni din sală. Salvarea vine de la regizor șiinterpreţi. Știinţa regizorală cu care Vlad Massaci asigurădiscursului scenic rigoare și ritm atrage după sine un jocactoricesc firesc, susţinut de o combustie interioară meritorie.Atât interpretul, Răzvan Alexe în Bobby, cât și interpretele,Ana Bianca Popescu în Tina și respectiv Sonia Divile în Jill,compun, dincolo de căderi din când în când în zone de calmceva mai plat, personaje viabile, credibile, necontrafăcute, înspatele cărora se află nu numai sinceritate, ci și acea mentalitatede generaţie la care m-am referit. Cât privește genul de regiepracticat, cu miză pe un demers scenic aparent auster, care nusupralicită imaginarul, mi-a amintit, conceptual și stilistic, deacela al lui Alexa Visarion, bazat în totalitate pe acumulări deenergii în interiorul actorului, pe concentrarea lor pe verticală.

Vlad Massaci a gândit și construit un spectacol profesionist,caligrafiat atent, cu transparente accente de studiu, în limiteleunei dramaturgii care ea însăși se subminează, lăsând pe por -ţiuni întregi sentimentul că se ascultă „discuţii”. De aici lun- gimi, cum și vorbe multe, multe, noroc că între ele se strecoară,fără inhibiţii, fără prea mari dureri de cap, ca niște puzlle-uri derevoltă, dându-le culoare, magicul cuvânt căcat. Personal numi-am dat seama, în cele din urmă, dacă frecvenţa lui,exploatată până la saturaţie, ţine (piesa, nu-i așa?, se intituleazăDur) de duritate sau de o obsesie a originalităţii. Cu minimumde elemente, dar de o funcţionalitate generoasă, Irina Chirilăimaginează o scenografie ingenioasă, cu deschidere metaforică,un fel de echivalent al unui spaţiu de joc pentru copii dintr-unparc. Repercursiunile sunt vizibile în modul de tratare altextului ca pe o experienţă cotidiană din perspectiva detașăriide aparenţe și poate și a unei discrete tendinţe de parodiere asuperficialităţii cu care se trece peste întâmplări de o gravitateevidentă. Meritul regizorului și al interpreţilor este că reușesc sămuște fără să-și rupă dinţii dintr-un adevăr de viaţă plauzibil.Atât cât e posibil, spectacolul se distinge printr-o aură dedramatism și mai ales printr-o notă de firesc, impresia finalăfiind că e făcut cu un meșteșug și o corectitudine apreciabile,că în el se găsește talent și că transmite spec tatorilor o dâră deemoţie.

Richard III în regia lui Thomas Ostermeier (Teatrul Schaubühne din Berlin)

www.revistaneuma.roAutoreferen\ial 48


Clădirea Telefoanelor erascufundată în întuneric,numai o luminiţă pâlpâia laparter. Sun îndelung la uşă

până se aprinde lumina la intrare. Semnbun. Uşa grea se dă la o parte şi în cadrulei apare o bătrânică trezită din somn careîmi spune că hotelul este vis-a-vis. Maiurc o treaptă şi îi spun că vreau să dau untelefon. Îmi face semn să intru, trage uşala loc şi o ia înainte cu paşi mărunţi,aprinzând luminile din mers. Cândajunge în faţa pupitrului cu butoane tele-fonice se întoarce şi mă priveşte cuatenţie. Deodată faţa îi este cuprinsă de ostrăfulgerare şi bătrânica mă întreabăbrusc:

– Eşti român? La fel de surprins sunt şieu: de unde a ghicit, doar eu nu i-am spuscă o voi ruga să sune la antrepriza română?

- Da, şi a urmat întrebarea firească: Darcum aţi ghicit?

- Vă cunosc bine. Merg des în Româ- nia. Am o soră în Bucureşti. Anul trecutam stat toată vara acolo, am fost şi la mare,la Techirghiol, o săptămână.

– Trebuie să fiţi demult pensionară. Dece mai lucraţi?

– Dar ce să fac, drăguţă, să stau de -geaba? Am rămas singură, că Vardan almeu s-a prăpădit acum trei ani. Am lucrattoată viaţa cu telefoanele. Pe front am fostradiotelegrafistă. Sunt veteran de război,am pensie bună, dar simt nevoia să facceva folositor. Iată, ca acum, să ajut unom la nevoie. Că de aia ai venit în toiulnopţii la telefoane, nu? Nu a mai aşteptatrăspunsul şi a continuat: lucrez des în turade noapte, uneori şi în locul celorlaltefete, că eu şi aşa nu am somn. Una arecopil şi trebuie să stea noaptea cu el, altaare soţul bolnav.

Ei, ia spune ce necaz ai, că nu veneaila Erevan să stai la taifas cu Baba Mar-garita în miez de noapte? Cine eşti?

Dau să mă prezint, caut să scot paşa-portul, dar ea mă întrerupe râzând.

– Cum te cheamă?– Andrei Ionescu.– Aşa, Andriuşa milîi. Să ştiu cum să-ţi

zic. Şi unde vrei să sunăm?Îi povestesc peripeţiile mele şi Baba

Margarita începe să manevreze butoanele.Nu răspunde nimeni. Nici nu mă aşteptam.

– Peste vreo două ore începe să setrezească lumea, aşa că ar fi bine să tragiun pui se somn. Avem în camera de alăturio canapea unde ne mai odihnim oaselecând ne doboară oboseala, aşa că tu te ducişi te aşezi acolo, drăguţă. Eu mai sun din

când în când la ai tăi şi te trezesc atuncicând răspunde careva.

- Şi Dv.?- Nu-mi duce tu grija. Eu nu mai dorm

acum.Nu eram în situaţia să fac nazuri şi îi

dau ascultare. Dormisem eu în multelocuri, dar la Poşta Centrală din Erevan,niciodată!

M-am trezit că mă scutură cineva debraţ, iar nările îmi sunt gâdilate de o aromăîmbietoare de cafea.

- Hai, că au răspuns ai tăi. Le-am spussă fie aici cu maşina cât mai repede, dar eiau zis că din cauza nămeţilor nu vor ajungemai devreme de o oră. E bine că ne-au lăsattimp să ne bem cafeluţa în tihnă.

Cât mă frecam la ochi, Baba Margaritaa apărut ţinând într-o mână o tăviţă smăl -ţuită cu două ceşcuţe cât degetarul şi unibric cam de aceeaşi mărime din care şer-puiau limbile aromate ale cafelei. Încealaltă mână ducea o farfurioară tot dinaramă, plină - vârf cu pişcoturi, aşa cummai mâncasem doar în copilărie la bunica.Încăperea s-a umplut de un miros ameţitorcare m-a trezit ca după boală. Era de fapto combinaţie de arome de cafea, mosc,cuişoare şi scorţişoară. Fără să-i tremuremâna, gazda mea din fapt de noapte a tur-nat preţioasa licoare din ibric, având grijăsă nu-i tulbure mărgeluţele şi să nu deanici o picătură pe de lături.

– E cafea la nisip, aşa cum în neamulnostru numai Baba Margarita ştie să o facă.Şi sora Kima din Bucureşti mai cunoaştesecretul pe care ni l-a lăsat mama noastră,Aghavni, fie-i ţărâna uşoară. Nu te uita aşala mine, că şi noi suntem creştini ca voi.Ce frumoasă este biserica noastră din Bu-cureşti! Şi apoi comunitatea catolică ar -meană îi este recunoscătoare României,care i l-a dat pe Vazken I-ul, al 130-leaCato licos al tuturor armenilor, să-l ţinăBunul Dumnezeu sănătos ani mulţi în frun-tea bisericii noastre.

Bătrâna telefonistă avea chef de vorbăşi aşa am aflat multe lucruri interesante de-spre înaltul prelat armean originar dinRomânia.

În timp ce vorbea, sorbea câte o înghiţi-tură mică de cafea, atingând cu vârful

buzelor marginea ceştii. Îi savura apoi gus-tul şi mirosul, precum bătrânul someliercare degusta vinurile vechi pentru a leoferi pe cele mai potrivite la masa regelui.

Niciodată nu mai băusem cafea dinasemenea degetare. Priveam cum bea BabaMargarita şi mă străduiam să fac la felpentru a prelungi cât mai mult plăcerea pecare nu o mai simţisem vreodată. Mi-a tre-cut prin minte păţania logofătului moldo -vean Nicolae Tăutu care, atunci cândMarele Vizir i-a oferit în semn de preţuireo ceaşcă de cafea, iar el, care nu mai băuseîn viaţa lui asemenea licoare, a dat-o pestecap ca pe rachiu, făcând urarea: Să trăiascăMăria sa Sultanul şi Marele Vizir! Logo -fătul s-a ars şi a scuipat-o pe ascuns înmâneca cojocului, iar Vizirul s-a minunat:Ce popor viteaz! A băut cafeaua fierbinteca pe apă. Gazda mea mi-a observat zâm-betul fugar din colţul gurii şi m-a întrebatla ce mă gândesc. Nu am avut încotro şi i-am povestit.

- Mi-au plăcut mult românii voştri.Sunt oameni dintr-o bucată. Dar să ştii căla armeni băutul cafelei este un adevăratritual. Pentru asta trebuie să trăieşti maimult printre noi.

Aproape terminasem degetarul şi amfost cuprins de o senzaţie de euforie, amsimţit o limpezime a minţii şi o forţă înbraţe, o dorinţă de a face ceva deosebit. Nucumva vrăjitoarea asta mi-a pus opiu încafea?! O priveam insistent şi mă aşteptamca bătrâna cu faţa plină de riduri să setransforme în Zâna Bună, iar eu, în Făt-Frumosul din poveste. Zâna din faţa meami-a simţit transfigurarea şi a zâmbit.

– Se vede că şi-a făcut efectul cafeauamea. Când mai treci prin Erevan să nu oocoleşti pe Baba Margarita. Iar când ajungila Bucureşti, să te duci la Biserica Arme-nească şi să aprinzi o lumânare pentru mine.

Mi-a venit şoferul şi povestea s-asfârşit.

De atunci am băut multe cafele, dardupă elixirul tinereţii, oferit de bătrânaarmeancă, niciuna nu mi s-a părut aşa debună. Nici măcar cea pregătită de renumi-tul nostru Florescu la Gaudeamus.

(Din volumul în pregătire „Tablouri în miniatură”)

CEA MAI BUNĂ

cu MIHAI MAXIMCafea

www.revistaneuma.roAutoreferen\ial


– Şi am plecat la pescuit. Băţul undiţei a începutsă se mişte amăgitor. Credeam că am prins un peştemare. Prin relaţiile de peste Ocean, unchiul Sam a in-trat în legătură cu o firmă din Spania care voia săcumpere o mare cantitate de buşteni de stejar. Ni s-atransmis cererea de ofertă şi gospodin Konstantin şi-aintrat imediat în rol. Siberia e plină de păduri, dar tre-buia să te gândeşti cum îi duci până în Peninsula Ibe -rică. Mai aproape sunt munţii Caucaz, de care niciMarea Neagră nu e departe. Şi de acolo, buştenii seduc pe apă, că doar transportul maritim este cel maiieftin. Mirele exista, nunta era pregătită, trebuia doarsă găsim mireasa. Prin relaţiile sale, Konstantin ne-aaranjat vizita într-o republică autonomă de la poalelemunţilor Caucaz, acoperită în cea mai mare parte cupăduri ce aşteptau de secole să fie să exploatate. In-format de valoarea mare a contractului ce intenţionasă-l încheie firma noastră, urma să ne primească chiarministrul industriei lemnului. Înaltul personaj local s-abucurat că marfa trebuie dusă în Spania, pentru că eideja livrau buşteni de stejar pentru Franţa, aşa căschema de transport era deja verificată. Ne-a pus înlegătura cu o firmă specializată în exploatarea fores -tieră, care fusese deja prevenită de sosirea noastră.Înainte de a ne des părţi, domnul ministru ne-a dat catemă de gândire înfiinţarea unei firme mixte pentruexploatarea şi exportul de cherestea: noi să venim cuutilajele, ei cu materia primă. În acest sens ne va repar-tiza pentru exploatare o parcelă de pădure cu stejariclasa A. „Adevărat aur verde”, a subliniat demnitarul

– Are firma capitalul necesar pentru o asemeneainvestiţie?

– A-a-a-re ! a confirmat vicepreşedinta Ralucaîntr-o engleză impecabilă. Ce era al ei era al ei: vorbeaengleza de parcă ar fi făcut Comerţul Exterior la Cam-bridge şi nu pe malul Dâmboviţei.

– Şi ar fi dispusă firma să facă investiţia? a conti -nuat oficialul.

– Dispusă, dispusă!!! Dar întâi să încheiem un con-tract, să ne cunoaştem mai bine şi după aceea intrăm întovărăşie, a răspuns diplomatic şefa.

Adevărul era că oferta părea extrem de avanta-joasă, că dacă aş fi avut eu banii, i-aş fi pus pe toţi labătaie.

Am fost conduşi cu maşina ministerului direct lafirmă. Acolo avea să se explice şi bunăvoinţa excesivăa minis trului. Firma aparţinea lui Valerii S., nepotulsău de soră, un băiat cultivat şi umblat prin lume. Căoficialul nu avea voie să-şi facă firmă. A urmat a odiscuţie în care fiecare şi-a prezentat opţiunile şi posi-bilităţile, apoi gazdele ne-au invitat să servim masa laun local de lux. De acolo am mers să ne cazăm la ovilă a Ocolului silvic, urmând să intrăm în discuţiilede fond a doua zi.

Construcţia din buşteni cu două nivele se afla înafara oraşului, aşezată pe un platou de unde începeapădurea de stejar. În jos – clădirile cu acoperişuri mul-

ticolore, în sus – munţii albaştri, cărora Lermontov letrimitea salutul său cu mai bine de un secol în urmă.Ajunsesem „pe o gură de rai”. Poienile prinseseră cu-loarea florilor de pădure. Li -niştea a fost întreruptă defâlfâitul păsărilor, tulburate de prezenţa omului. Acoloera regatul lor. Şi noi urma să-l ata căm.

Tratativele s-au desfăşurat sub bune auspicii şi îndouă zile am semnat contractul. În perspectiva par te -n eriatului în cadrul firmei mixte, am obţinut buşteniila un preţ nesperat. Am vizitat depozitele de cheres -tea, apoi am intrat cu simţ de proprietar în adâncul pă-durii şi am evaluat marfa. Într-adevăr, prinsesem unpeşte mare. Şi balta avea peşte. Afacerea odatăîncheiată, seara am fost invitaţi să bem adălmaşul. Înacelaşi local de lux, probabil singurul la începutulanilor ’90 din această capitală de republică minia -tu-rală, cu o populaţie de un milion de locuitori. Ne aflamîntr-un separeu elegant şi eram răsfăţaţi cu mâncăruritradiţionale. Când ne simţeam cel mai bine, dintr-unsalon alăturat s-a auzit zarvă mare. Gazda întâlniriine-a liniştit că o fi vreun incident, care se va calmacurând. Cum zgomotul s-a amplificat, Raluca nu şi-aputut stăpâni curiozitatea şi a vrut să vadă şi ea des-făşurarea ostilităţilor, măcar din uşă. Am însoţit-o îm-preună cu şeful firmei şi am văzut cum zburauscaunele peste mese. Ea însă era încântată de specta-col şi savura deja admiraţia din ochii prietenelor atuncicând le va reda la o cafea emoţiile trăite pe locurilecântate cândva de Puşkin, Lermontov şi descrise cumăiestrie de Tolstoi. Încântarea i s-a transformat însăîn groază atunci când a început să se tragă cu pistolul.Gloanţele şuierau spre tavan, câteva becuri s-au spart.De nicăieri au apărut nişte bărboşi cu căciuli miţoasecare vorbeau răstit într-o limbă necunoscută. Or fiajuns cecenii până aici? Femeile ţipau îngrozite. Maimulţi militari agitau ameninţător armele deasupra ca-pului. Oamenii din local urlau şi ame ninţau cu pum-nii. Confruntarea risca să se extindă. Lumea s-aîmbulzit spre ieşire. Ne simţeam ca figuranţi într-unfilm de groază. Valerii a renunţat la protocol şi a tras-o brutal de braţ pe Amazoana noastră. După cum ne-a explicat Konstantin mai târziu, conflictul a fostdeclanşat de câţiva cerchezi, indignaţi de prezenţa înlocal a unor ofiţeri ruşi. Eram în perioada conflictu-lui din Cecenia, situată în partea de nord a Caucazului.Ne-am furişat pe uşa din dos şi am fugit speriaţi lamaşini. Alergam mâncând pământul. Imprevizibilăeste reacţia omului în faţa pericolului. Am plecat lavilă. Am urcat cu toţii în apartamentul Ralucăi, unde seafla şi o masă pentru discuţii, pe care şoferii au pusmâncărurile luate în grabă de la restaurant pentru a necontinua festinul.

Noi eram în stare de şoc, dar partenerii noştri deafa ceri se comportau de parcă am fi asistat la un eveni-ment obişnuit.

O a

vent

ură

la p

oale

le C

auca

zulu

i

(Din volumul în pregătire „Tablouri în miniatură”)

MIHAI MAXIM

www.revistaneuma.roIstorii contrafactuale 50


Dragul meu fiu,

Îmi doresc să ajungă la tine scrisoarea această a mea. Nuștiu de va fi așa. Și dacă îmi vei răspunde, e cu putinţă să nu îmisosească mie răspunsul tău. Vezi bine cum stau acum lucrurile.Oricît ar fi de greu acolo, în România, gîndește-te că ești înţara ta. Iar noi aici nu sîntem în ţara noastră. Oricît am vrut șioricît am luptat sîntem acum tot cu stăpînirea ungurească.După ce s-au rupt de Austria i-a apucat dragul de noi și uite că,în loc să ne unim cu ţara noastră, ne-am unit cu ei. E rău aici,căci ei zic că ne-au dat drepturi, dar ce drepturi poţi să aiîntr-un loc stăpînit de bolșevici. Și ei vor ca și România să sefacă bolșevică și să-l gonească pe rege așa cum au făcut și rușiicare iată că au pus mîna pe Moldova. Atîta nădejde mai am, căăștia cu sovietele lor sînt încă slabi, altfel ţi-aș zice să fugi depe acum unde-i vedea, mai bine în America. Să fie tot apă întretine și Europa asta, care simt eu că o să ajungă toată subt co-muniști. Să-mi răspunzi dacă primești această epistolă și poateva veni și răspunsul tău. De noi atîta îţi mai spun că maică-taplînge toată ziua, dar eu îi spun că bine c-ai plecat. Și să pleciși mai departe dacă poţi.

Te îmbrăţișez cu dor,Tata

***

Dragă prietine,

Eu cred și am speranţă că ești sănătos. Cît despre mine,pentru că m-ai întrebat, ce pot să spun la etatea mea? Ca mîineo să ajung la 99 de ani. Sănătos aș fi, poate să prind și o sutăde ani, dar la ce-mi folosește asta, te întreb. Cînd văd că ţaramea și idealul pentru care am luptat atîta amar de vreme s-adus la vale. Mă mai întrebai dacă mai scriu poezii. Mai scriu,din obișnuinţă, ţi-aș zice. Dar la ce să mai scriu și în ce limbă,dacă muscalii ăștia au venit cu limba lor, cu alfabetul lor. Șiîncă se găsesc unii să se deie cu ei și să scrie românește culiterele alea. Bietul Cuza, dacă ar fi trăit, ar fi avut o sută de aniși ar fi murit acum, dacă apuca, de jale. Bine că n-a mai avutzile să vadă mișelia aceasta, ca și sărmana Elena Doamna. Ce-au făcut el și cu alţii, între care și eu, iată că s-a desfăcut.Primejdie a fost și cînd a plecat Cuza. Dar acum, după război,n-a mai fost cine să ţină piept dușmanilor. Din ce știu,principesa Maria și Brătianu mai că îl lămuriseră pe Prinţ casă nu intre în război împreună cu Germania. Să nu fi trăit

Regele atît, bolnav cum era, ar fi făcut ei cumva să mergem ală-turi de Franţa ori să nu intrăm deloc. Dar așa, s-a făcut cum auvrut Marghiloman și Carp și dacă am pornit cu Germania șiAustria, iată ce a ieșit. Numai cîteva rînduri am scris și am șiostenit. Eu de multă vreme nu am mai ieșit de la Mircești, cumbănuiești, nu mai știu ce e pe lume. Iar de citit gazete cu literemuscălești, chiar nu am poftă, chiar și de-aș mai vedea ca-ntinereţe. Îţi trimit deci salutarea mea cu toată prietenia.

Al dumitale,Vasile Alecsandri

***

București, 30 iulie 1921

Stimate amice,

Mă bucur foarte că în gazeta dumitale se pregătește o săr-bătorire, după cinci ani, cu amintiri ale celor cari au fost defaţă cu arma în mînă la acea mare izbîndă a armatei române șicare a dus, în opiniunea mea, la cîștigarea acestui război înpartea noastră de lume, de către români. Și acum sînt mîndrucă am comandat un batalion în strălucita victorie româneascăde la Turtucaia. Dacă azi graniţele noastre se întind de laNistru la Tisa și din Bucovina pînă aproape de Dardanele, astase datorește foarte mult acelor mii de români care au luptat, șiunii au căzut, respingînd atacul inamicului german și bulgar. Șiîncă, după ce inamicul a fost respins, ostașii noștri, făcînd jon-cţiunea cu trupele proaspete venite dinspre Silistra și alimentaţinecontenit cu alte trupe sosite peste podul de vase de laOlteniţa, l-au urmat pe acest inamic fără a slăbi nicidecumofensiva. Astfel că, începînd atacurile lor la 1 septembrie 1916,ţin minte ca și cum ar fi fost azi, inamicii, conduși de mareșalulVon Mackensen au fost la data de 11 septembrie, ce iar o ţinminte și o voi ţine mereu, ca și nimiciţi. Oștile dușmane de lasud de Dunăre nu s-au mai refăcut nicicînd și asta a îngăduitarmatei noastre din Transilvania să continue înaintarea, fără aavea grijă de ce se petrece la miazăzi și să ocupe în scurtăvreme întregul Ardeal. Dar despre toate acestea precum și amin tirile mele personale de la Turtucaia și ce-a mai urmat ţile voi așterne pe îndelete pe mai multe pagini și le voi trimitemai apoi, ca să fie tipărite precum ai spus, în septembrie.

Îţi mulţumesc că m-ai căutat și rămîn al dumitale amic,Colonel Iancu Mihail

1921. Variante

HORIA GÂRBEA

(fragmente)

www.revistaneuma.roEduca\ie


Cătălin e în clasa a VII-a, la o şcoală centrală bucu -reşteană. A aşteptat cu destulă emoţie începutulacestui an şcolar, fiindcă avea să aibă disciplinede studiu noi. Chimia, de exemplu. Cum merge la

chimie? l-am întrebat într-o zi, după primele săptămâni deşcoală…Nu mi-a răspuns imediat. A scos o interjecţie care nuspunea mare lucru. Sau poate spunea că ceva nu era în ordine,dar nu am putut să „traduc” atunci acest ceva…

Orice nou profesor aduce cu sine necunoscutul. Iar pentruun puşti de 13 ani necunoscutul e plin de neprevăzut. De aceea,speră (iar uneori abia aşteaptă asta!) ca peste câteva luni săpoată să spună despre noua lui profesoară de biologie, dechimie, ori de fizică cum că e O.K. De ce e O.K., n-ar puteasă-ţi explice imediat, dar e O.K., ar repeta el. Şi peste încă ovreme ca semn al unei mai bune cunoaşteri, acest „O.K.” s-arputea transforma în expresii precum „Aaa!, e tare profa!” sau„E cea mai tare profă!”

În fond ce recunoaştem aici ?!...Câte ceva din dedsubturileABC-urilor profesiei de educator în care comunicarea, empatia,zâmbetul în cele din urmă, sunt esenţiale şi fac să dispară stresulelevului în faţa autorităţii didactice. Numai că unele dintre acesteABC-uri par a se fi pierdut pe cărările schimbărilor din şcoală.S-au schimbat paradigmele educaţiei/abordările/ se schimbăcumva orizonturile de aşteptare: cele ale elevului, dar şi aleprofesorului care devine tot mai mult un „tehnician al instruirii”.Se schimbă în acelaşi timp şi gesturi ori adevăruri elementaredespre educaţie. Şi se instalează, uneori, confuzia, stresul.

Revenind însă!...Intâlnirea cu un nou profesor, care este uneveniment, înseamnă pentru elev, cel puţin iniţial, un efort deînţelegere şi adaptare adesea stresant, deşi poate că asta n-artrebui să se întâmple. Mai ales dacă profesorul ştie să comunice,posedă acele instrumente prin care relaţia cu elevul devinefoarte repede apropiată, fără a fi însă intimă sau familiară. Cândacest lucru nu se întâmplă, atunci e o problemă, fiindcă seconsumă uneori luni, alteori chiar ani până ce acomodarea seproduce/dacă se mai produce.

Ceea ce se întâmpla cu Cătălin la ora de chimie , unde înfapt lucrurile nu erau grave, şi nici îngrijorătoare, privea tocmaiaceastă comunicare din care să rezulte imaginea profesorului,„programul” lui educativ… Adică ABC-ul absolut necesareducaţiei. În cazul de faţă însă, lucurile nu păreau în regulă.După doar două săptămâni de şcoala, Doamna de chimie ledăduse un test „ciudat”, din fizică, biologie şi încă ceva… Iarei, Cătălin şi colegii lui, nu prea ştiau unde, în ce ordine aînvăţării, trebuiau să introducă acel test. Nici Doamna nu lespusese. E adevărat că nu le pusese notele în catalog, note careerau destul de modeste pentru o clasă bună, cum se autodefineaclasa lor, dar asta nu schimbase mare lucru din starea loriniţială… Care se prelungea!...De fapt, profesoara încercase cu

acel test să vadă cum stăteau puştii aceia de 13-14 ani cu ceînvăţau la şcoală, lucru lăudabil, adică ce erau capabili să facăcu nişte cunoştinţe acumulate anterior!...Puteau ei oare sărealizeze mici şi necesare relaţii ?... Înţelegeau ei, măcar şiintuitiv, că disciplinele de studiu convergeau către ceva ?!... Eibine, se pare că înţelegeau şi nu prea !... Între altele, fiindcăinterdisciplinaritatea nu se poate realiza într-o şcoală precumşcoala românească de azi, câtă vreme un elev de 13-14 ani are12-13 discipline de studiu, care mai de care mai… improtante.

Dar trecând peste asta, la mijloc mai era ceva cu doamna dechimie. Doamna uitase, se pare, să zâmbească. Şi Cătălin, darnu numai el, remarcase asta. Trecuseră deja două luni, darDoamna nu schiţase niciun zâmbet… Iar ei, puştii, aveau maitoţi senzaţia unui lucru ciudat, unei senzaţii de de apăsare, deinconfort continuu, fără un motiv palpabil. Sau, mă rog, motivulîl constituia tocmai absenţa acestui zâmbet…E adevărat, laclasa lor, mai era şi doamna de engleză care zâmbea rar. Rar detot, dar până la urmă mai zâmbea. Şi tot până la urmă seobişnuiseră de doi ani cu asta şi o acceptaseră, aşa cum era.

În rest, şcoala merge mai departe. Doamna continuă să aibăun chip impasibil pe care nu pare posibil a se naşte într-o zi unzâmbet, însoţit chiar de-o ironie poate. Ironie care i-ar face şi peei să se destindă deodată. Sigur, până la urmă se vor obişnui şicu asta, o vor accepta probabil şi pe doamna de chimie aşa cumau acceptat-o şi pe doamna de engleză. După un an sau doi! Cumare şi inutil consum de energie!...

Sau poate, cine ştie, lucrurile se vor precipita şi într-o zidumneaei îşi va aminti un lucru esenţial din abc-urile profesiei:să înveţe/reînveţe să zâmbească…

Fiindcă zâmbetul e departe cel mai complex dintremodalităţile de comunicare nonverbale.

P.S. Apropo de democraţie şi fără prea mare legătură cuABC-urile meseriei!...Evenimente recente din şcoala româ -nească tind, după aproape 30 de ani să ne lase încă o datăperplecşi. Un lider al elevilor dintr-o şcoală de top (şi nu numaiel ci şi destule persoane adulte, în calitate de părinţi unii !) nedă lumii din jur lecţii de istorie într-o retorică infantil-policianistă (de unde o fi învăţat-o ?!) şi ne spune ce înseamnăîncercarea unor parlamentari de a introduce uniforma pentruelevi în învăţământul preuniversitar. E vorba, ştie el sigur (caşi toţi ceilalţi, adulţii!), despre o… întoarcere la comunism!

Tare prost trebuie că stăm cu educaţia elementar-civică înţara asta, dacă acest elev, ca şi ceilalţi, unii oameni cu carte,au înţeles doar atât din ce înseamnă uniforma şcolară…

Între timp, ţări şi şcoli din Vestul Europei (dar şi dinRomânia!) s-au întors de mult la communism. Fără s-o ştie însăşi fără să ceară voie de la „democraţii” noştri… de eprubetă.

Din ABC-urile profesorului

ADRIAN COSTACHE

www.revistaneuma.roTeen spirit 52


Mă trezesc dimineaţa şiprivesc spre geamulprăfuit. Este doaro zi obiş nuită

din Germania. Deja am corec-tat lucrările copiilor, deja facprogrese uimitoare. Îmi iauhai na şi servieta şi plec spreşcoală. Pe drum văd oameniobişnuiţi, care se grăbesc sprelocurile de muncă, exact camine. Ajung. Intru în clădireaînaltă,văruită în alb, mare şiîncăpătoare, dar cu multe cră -pături ale cărămizilor măcinatede pe care varul începe să sedecojească pe ici, pe colo.

Intru în sala de clasă, men -ţinută în curăţenie, cu câtevaplanşe pe pereţi din care regu -lile de bună purtare admones -tează constant. Mă aşez laca tedră şi aştept elevii. Mai aufix cinci minute până să sesune de intrare. Până atunci măuit plictisită şi cu dezinteresprin clasă, vorbind cu copiiicare au ajuns deja. Se sună.Mai este un copil de venit. Măîntreb de ce nu ajunge odată. Măuit la ceas şi încep să predau. Îmi parerău că nu a ajuns, era printre cei mai bunidin clasă.

- Astăzi, copii, vom vorbi despre hidrografia Germaniei, ziceu întorcându-mi capul spre ei, observând că este o mare zarvă înultima bancă din colţul drept.

- Ce este, Carol? Ce te deranjează, băiete? Vrei să primeşti ocorecţie? (nu sunt genul de persoană care se impune prin agre-sivitate fizică sau verbală, dar acest copil nu poate fi stăpânit cuvorba frumoasă!).

Carol, lăsându-şi privirea spre podea, se ascunde după cărţilede pe bancă.

Într-un târziu le termin depredat şi le

înmânez lucrările. Cea mai mare notă afost a lui Mark, a copilului absent.

- La revedere, copii! Păstraţitestele, le vreau semnate pânămâine. Să nu întârziaţi! O zibună, sunteţi liberi să plecaţiacasă.

- Guten Tag! - însemnând„Bună ziua!“- în germană. Aşaîşi iau elevii la revedere înfiecare zi.

Totuşi nu îmi dă pace gân-dul că Mark nu a venit astăzi laore. S-ar putea să fie din cauzapărinţilor lui care îl supun lamuncă fizică mai-mereu. Aşacă mă duc la el acasă să văd ces-a întâmplat. Dar, spre sur-prinderea mea, Mark nu avu -sese altceva decât o simplăfebră. Părinţii lui s-au scuzat re-spectuos că nu au putut să vinăsă îl învoiască. Le-am arătat lu-crarea şi l-am felicitat pe băiat,după care am plecat liniştităspre casă.

DUPĂ 15 ZILEEste o zi tristă. Brusc liniştea

este întreruptă de zgomotul avioanelorcare cercetează zona. Odată cu trecerea

lor, ferestrele se zdruncină din temelii. Iesafară, pe stradă, observ că toată lumea este panicată şi agitată. Aînceput Primul Război Mondial. Panica asal tează mulţimea. Oa-menii încearcă din răsputeri să împiedice soldaţii să le ia fii în ar-mata sta tu lui. Mă grăbesc spre şcoală, deşi nu cred că acest lucrumai este prioritar având în vedere că părţi ale armatei ger-mane străbat oraşul. Vreau cu dispe -rare să mă întorc

O ZIOBIŞNUITĂ,

într

-o

Ger

man

ie

obişn

uită

într

-oŞCOALĂ

OBIŞNUITĂ

RUXANDRAFIRAN

www.revistaneuma.roTeen spirit


acasă, dar suntem sfătuiţi de conducerea statului să ne continuămactivitatea.

În timp ce îmi predau ora, suntem întrerupţi, ca în fiecare zi,de un grup de soldaţi care percheziţionează clădirea pentru a găsivreun fugar. Orele sunt mereu întrerupte de tancuri, avioane şimaşini de luptă care defilează prin faţa ferestrelor, atrăgândatenţia copiilor, uimindu-i şi înfricoşându-i în acelaşi timp.

De când a început haosul acesta sunt obligată să port asu pramea un pistol de buzunar de calibru 32 pentru apărare. Pe de altăparte, părinţii se grăbesc să îşi ia copiii de la şcoală, şi să serefugieze, în momenteul bombardamentelor, în subsolurilecaselor.

Haosul şi teroarea încep să sperie oamenii. Germania estecuprinsă de spaima războiului, care …se sfârşeşte, în cele dinurmă, după patru ani de chin, durere, foamete şi lipsuri de totfelul...

DUPĂ PATRU ANIPrivesc cuprinsă de furie şi secătuită ruinele şcolii în care

vreme de douăzeci de ani am predat fără încetare despre istoriaGermaniei…

Am sufletul gol, iar mintea mea încearcă acum să fixeze băn-cile în care stăteau cuminţi sau nu băieţii zgomotoşi cu părul ciu-fulit, plecaţi pe front şi rămaşi pe front…

Este o altă zi minunată. Dar acum trebuie să-i fac pe copii săfie atenţi la mine. Nu este foarte uşor, mai ales când spui atâtealucruri plictisitoare pentru vârsta lor. Bat cu pixul în catedră şi îifac pe toţi să fie atenţi la mine.

- Astăzi, copii, la ora de dirigenţie, vom vorbi despre faptelebune. Aţi făcut vreodată vreo faptă bună?

Toţi elevii ridică mâinile, în afară de unul. Se numeşte Mihaişi provine dintr-o familie săracă. Hainele de pe el arată cât deprăpădit este. Dar misiunea mea este să învăţ copiii că ceea cecontează cu adevărat este interiorul, chiar dacă ,,Haina face peom” (care om?).

Evident că el era copilul al cărui răspuns doream să-l aud celmai mult, dar nu părea interesat de oră, mai degrabă de copiiicare jucau fotbal pe teren. Este păcat cum educaţia de acasă îiîmpiedică pe unii copiii să se dezvolte în societate.

- Mihai, de ce nu ai ridicat mâna? îl întreb eu.El pare să fie luat prin surprindere de întrebarea mea şi,

pierzând totodată firul jocului de fotbal, se uită dintr-o parte, fărăsă-mi răspundă.

- Nu ai făcut niciodată o faptă bună?- Nu, eu nu fac fapte bune. - Oricine face fapte bune, oricât de mici sunt ele! spune o

elevă din clasă.Mihai se foieşte în bancă, şi reuşeşte să scoată câteva vorbe:- Părinţii mei..., dar sună clopoţelul anunţând sfârşitul orei. Mihai îşi strânge lucrurile grăbit şi părăseşte clasa.- Ei bine, copii, ora s-a sfârşit, însă vreau să vă gândiţi în con-

tinuare cât de important este să faceţi fapte bune.Îmi iau lucrurile şi mă îndrept spre cancelarie. Colegii mei îşi

beau cafeaua. Când intru, mă salută şi mă întreabă cum a fost ora.Discutăm cinci minute, dar suntem întrerupţi de director carespune că şedinţa profesorilor urmează să înceapă.

Ne strângem toţi într-o sală de clasă unde nu se fac cursurişi începem să discutăm problemele şcolii.

Colegii mei încep să discute despre rezultatele elevilor, darmintea mea îmi stă doar la Mihai şi la ce voia să spună înaintesă sune de recreaţie. Oare ce voia să spună? Părinţii lui sunt...cum? Asta nu îmi dă pace deloc.

Într-un final şedinţa ia sfârşit. Programul de astăzi se încheie,iar eu şi colegii mei ne strângem lucrurile şi plecăm. Înainte să măduc acasă, am de plătit nişte facturi şi de luat mere, făină, ouă,zahăr, cartofi, şuncă şi smântână pentru o plăcintă de mere a căreireţetă am descoperit-o pe internet. Yum yum yum! Ce gustossună!

Ajung la ghişeu, îmi scot facturile şi banii. Casieriţa estedestul de tânără, chochetă, şi are un mod nostim de a mestecagumă mentolată.

Îi întind factura şi bani, 100 de lei. Ea se uită pe factură,după care se uită la banii pe care îi am în mână şi, în final, se uităla mine. Imi zice pe un ton arţăgos, plescăind gumă.

- N-am să-ţi dau rest, cucoană, vino de-acasă cu bani ficşi!

www.revistaneuma.roTeen spirit 54


Imi iau factura, cu gând să-i zic vreo două, însă îi urez ozi bună şi plec din clădire.

Mă îndrept spre supermarket. Acum merg drept înainte, după care fac dreapta şi tra-

versez parcarea supermarket-ului. Intrând în magazin, profitde ne atenţia celor din jur şi mă dau cu căruciorul printre raf-turi(imi place la nebunie,nu mă pot abţine!). Îmi iau lucrurilede care am nevoie şi trecând pe lângă raionul de dulciuri, mă

opresc în dreptul lă -zii frigori-

f ice

de îngheţată. Să iau, să nu iau? Of! Iau o caserolă mare deîngheţată cu ciocolată, o pun în cărucior şi uitându-mă la cele-lalte dulciuri îmi zic „Dieta poate să înceapă şi săptămâna vi-itoare!“. Apoi arunc în coş multe jeleuri, biscuiţi cu ciocolatăşi chips-uri. În seara asta e petrecere mare pentru mine!

Îmi plătesc produsele şi mă îndrept fericită spre casă cusacoşele în mână. Mai sunt două cartiere până la blocul meu. Esteun soare orbitor. Deseori mă bucur că programul meu de lucrueste dimineaţa, nu după-amiaza. Dar nu mi-ar strica o maşină, câtar fi ea de mică! Poate la anul, cine ştie?

Trecând prin faţa unui bloc cu o grădină superbă de florişi un parfum prea curat pentru Bucureşti, mă întreb a cui o fiaceastă pasiune florală. Brusc observ o femeie care stătea pebancă, între flori, uitându-se in jurul ei cu multă dragoste, iardupă colţul blocului privirea ei mângâie o statură mică, a unuicopil. Este chiar Mihai! Elevul care m-a pus toată ziua pe gân-duri. Odată ce mă observă, starea lui devine agitată, dar totuşivine spre mine. Mă salută respectuos...pentru prima oară. Văd

în el un copil cu un potenţial ridicat. - Ce mai faci, Mihai? îl întreb eu cu o voce blândă.

- O ajut pe doamna Ionela să îngrijească florilede care nu se mai poate ocupa de când şi-a luxat pi-

ciorul.A stat două luni în spital…Întorcându-mi privirea spre doamna de pe

bancă, observ bastonul alături şi piciorul ban-dajat, dar şi zâmbetul de faţa sa. Era mân-

dră de Mihai şi de gestul său de bunătate.Acum pot afla răspunsul la întrebarea

care m-a măcinat toată după-amiaza.- Ce frumos din partea ta, Mihai!

De ce nu ne-ai spus asta la oră? îl în-treb eu.

- Nu o fac din obligaţie, îmi placesă petrec timpul cu doamna Ionela şiiubesc florile…ori băietii nu prea stauprintre flori, în grădini… Dânsa îmidă macaroane cu brânză şi un paharde suc proaspăt de mere, când trec peaici.

Deodată, din blocul alăturat, Mihaieste chemat la masă de mama sa.

- Mihai, eşti murdar din cap până-npicioare! Eşti tot plin de nămol! Mâine

nu mai ieşi din casă , se aude vocea stri-dentă a mamei lui Mihai.

După plecarea lui, mă aşez pe bancă,lângă doamna Ionela şi discut cu dânsa despre

grădină şi despre pasiunea lui Mihai.Ajung târziu acasă şi mă apuc să gătesc

plăcinta delicioasă.A doua zi.

Abia aştept să se termine programul de azi, sunt mainerăbdătoare decât elevii. Fiecare oră care trece mă entuzi-

asmează la gândul popasului pe care îl voi face înainte să ajungacasă. În sfârşit programul s-a terminat. Mă îndrept cu paşisprinteni spre grădina cu flori. Acolo stau doamna Ionela şiMihai care joacă ,,Tabinet” pe banca din grădiniţă. Vreau să lefac o surpriză, dându-le o plăcintă cu mere.

- Ce surpriză minunată! spune doamna Ionela.- M-am gândit să vă îndulcesc puţin ziua, zic eu, zâmbind.- O, ce plăcintă apetisantă! S-o gustăm! Mihai o aprobă pe

doamna Ionela dând din cap zâmbăreţ.Şi aşa mi-am făcut un obicei din a trece în fiecare zi prin

grădina cu flori, petrecând timp cu cei doi…O faptă bună?

Grădina cu flori, în zilele noastre, undeva, într-un colţ de Bucureşti

www.revistaneuma.roCol\ul lui Yorick


Pe la mijlocul anilor 90 soţul unei colegede laborator, arhitect, mă invita să cola-borez la o revistă de gen, numită Ambi-ent. Fiica lor, fostă elevă de-a mea şi,

mai mult, personaj într-o proză scurtă, fiind direc-toare a revistei. Mi-a făcut plăcere, desigur. Înce -tasem, în decebrie 89, cronicile de fotbal, semnatecu pseudonimul eugenbarbian Moşa Mariancovici(de altfel numele unui fotbalist interbelic de oarecenotorietate) şi nu începusem de-a binelea cronicilede cinema. Rubrica convenită era străjuită de unlogo ce închipuia o peană. Şi comenta de departediferite evenimente din zona obiectului revistei. Îmivenea ca o mănuşă. Revista avea şi o rubrică de in-terviuri, sub egida titlului Acasă la… Primul număro prezenta pe încă puţin cunoscuta iubită a fostuluicineast de la Sahia, devenit patronul de concernuluiMedia Pro. Mai era aproape un an până la lansareapostului propriu de televiziune. Am întrebat dacă eliber la concurenţă. Atunci am făcut primul meu in-terviu acasă la Maia Morgenstern. Republicat, alău-tir de al doilea, într-un medallion portretistic, anulăsta, la aniversarea actritei. Pe blogul personal.

La semnarea contractului avui gura pocită. Amavertizat-o pe Ioana că toate revistele la care căpă-tasem, încă din primăvara lui 90, rubrici, se dovedi -seră efemere. Şi-i meneam să facă excepţie. Col a- borările de atunci au devenit, inerent, mult maimulte decât cele efemere anterioare. La o revistătipărită cu tematică Scifi îmi botezaseră rubrica(mereu cu voce din off) cu titlul unui dicton latin:Habent sua fata libelli. Cum am convenit ca rubricade faţă să difere în toate cele de altele trecute, numai pot folosi acest titlu. Desi n-ar fi fost nepotrivit.Mai ales într-un periodic legat de o editură. Ce vreausă spun e că, pretins inedită, rubrica de faţă arerădăcini inerente. Din care aspiră a distila o anumeesenţă.

Să luăm, aşadar, cu seringa hipodermică, opicătură din această esenţă şi să alimentăm cuea echivalentul conceptual-semantic al unuigaz-cromatograf. Cuplat cu un spectrometrude masă. Ce vom citi în output? Întâi detoate o banalitate. Dar, atenţie, nu unatrivială (în sens ştiinţific, nu unul co -mun): substaţe – gânduri, reflecţii,meditaţii. Ca substanţe active şi ingre-dienţi de formulare. Privim în cata -loage. Ar trebui să acţioneze înzonele de interferentă, sau de in-terfaţă dintre sfera culturală şidiferite domenii comune ale

existenţei. Inclusiv să pună în evidenţă, pe cât posi-bil, interacţii mutuale. Iau un exemplu la întâmplare.Există vreo interfaţă între cultură şi ordinea publică?Dincolo de banalitatea existenţei unei culturi a or-dinii publice. Dar nu e aici, nici acum, locul şiocazia de a adânci ideea.

Socot a mai fi cel puţin utilă, dacă nu chiar nece-sară, precizarea unei inerente aporii. Pe de o partecultiv polemica. Destul de sistematic. Confruntareaopiniilor e mai tot ce mi-a rămas de la cursul uni-versitar intitulat Materialism dialectic. Am avutşansa unui profesor atipic de deschis. Care intra înamfiteatru cu un volum cât o cărămidă. Una masivă.Îşi începea alocuţiunea cu o frază repetitivă: vedeţi?Hegel. Rup pagina de garda şi ce rămâne e cel maiperfect manual de marxism. Şansa s-a dublat.Nimerisem (bisând anul II) în singura grupă cu careproful făcea seminarul. Ne provoca, reacţionam.Sala semăna cu un tub Crooks, de descărcare elec-trică în gaze rarefiate. Omul se distra copios. Îlbănuiam că-şi notează idei pe care puştimea de noile risipea fără zgârcenie. Natural, jumătate din gân-duri contrazicea cealaltă jumătate. În filosofia ma-terialistă, o contradictie internă a unui fenomen areşansa de a deveni motorul evoluţiei, al devenirii. Eesenţa dialogurilor lui Platon, numite şi aporetice.Nu altceva exprimă Democrit, cu celebra zicerepanta rhei.

Naturaliter, devenirea ca fizicieni a înglobat, de-sigur în măsuri diferite, dar manifeste în medie,mânuirea argumentaţiei aporetice. Menţinută în li -mite cordiale, vorba regretatului Paler, polemicapoate debloca diferenţe de opinii, poate contribui nunumai la înţelegerea, de către preopinent, a proprieitale poziţii, ci chiar, uneori şi în diferite măsuri, tepoate determină să-ţi înţelegi mai limpede propriapoziţie. Mai mult, forţa persuasivă a unei opinii, dela simplu gând la doctrină, nici nu se dezvoltă decâtîn contact cu poziţii diferite. Uneori contrare.

Odată, la un cenacu literar, o domnişoară se totscuza că-şi exprimă părerile. Fără să mă gândesc,m-am trezit că răspunsul meu ia, de la sine, formăapoftegmatică: e util să înţelegi că, în ultimă analiză,numai un feed back negativ îi este cu adevărat utiloricărui autor.

Alt exemplu: în anumite departamente ale insti-tutului de cercetări unde am lucrat exista o proce-dură. Înainte ca un referat de lucrări să fie înaintatdirecţiei pentru semnături, era susţinut în colectivulde cercetare. De către responsabilul de temă. Pânăaici ceva firesc. Dar apărea un element intersant.Unul din colegi era desemnat să facă… opoziţie.

Radu-Ilarion Munteanu

www.revistaneuma.roCol\ul lui Yorick 56


Să imagineze, altfel spus, cât mai multe din obiec -ţiile posibile pe care beneficiarul industrial le-ar puteaopune. Bonam sau malam fidem. Referatul, sinteză aunui an de cercetare, căpăta un grad ameliorat desigu ranţă.

Ei, bine, cum va reacţiona cel care a derulat ele-mentele de mai sus, care pot fi interpretate ca o ple-doarie pentru utilitatea polemicii, fie ea cordială, dacăi se sugerează, odată cu invitaţia de a prelua o rubrică,să evite polemica? Foarte simplu. În locul angaja-torului (iertat să fiu pentru folosirea termenului), încondiţiile date, aş face exact la fel. Aş sugera pre -zumptivului deţinător de rubrică să evite polemica.Adică aş elabora o politică editorială bazată pe con-sistenţă, pe valoare, pe integrare soft în viaţa cultu ralăa unui oraş cu o viaţă culturală bogată, diversă, in-tensă şi cu personalitate. Şi, dacă mi-aş propune săraliez revistei o anume semnătură, iar persoana caresemnează ar fi o fire întrucâtva polemică, i-aş sugerasă se armonizeze liniei revistei. Mizând pe înţele -gerea, de către colaborator, a faptului că e moduloptim de a servi revista. Deci modul optim de a seservi pe sine.

Sigur, cu aceste considerente e posibil să-miapropii critici. Cu atât mai bine. Le voi considera…feed back-uri negative, deci îmi vor fi utile (sic).

Dar, odată acceptând relativa restricţie a evităriipolemicii, firea proprie mă obligă să mă întreb dacăe posibil un text lipsit structural de polemică. În mă-sura în care orice text propus publicului, sub oriceegidă, brand ori etichetă, e dator cu doza de persona -litate care să-l diferenţieze de banalul limbii de lemn.Vine rândul încă altor exemple:

La începutul secolului trecut ştiinţa, reprezentatăprin fizică, îşi încheia faza clasică. Perfecţiunea dez-voltată 3 secole, pe liniile Galilei – Kepler – Newton– Ampère – Faraday – Maxwell – Clausius – Gibbseşua în 3 puncte majore: primo, ceea ce în jargonulfizicienilor se chema catastrofa din ultraviolet (po -trivit fizicii clasice energia radiaţiei termice ar fi tre-buit să tindă la infinit spre zona frecvenţelor cres- cânde); secondo, imposibilitatea de a explica în ter-mini clasici experienţa lui Michelson (conceputăpentru a demonstra mişcarea Pământului faţă deeter, presupus a fi mediul universal fix) şi terzio,paradoxul că atomul ar fi trebuit, din punct devedere clasic, să fie instabil, electronii tre-buind să cadă în nucleu. Au urmat cei 30 deani care au zguduit fizica (George Gamow),au apărut teoria relativităţii (a cărei fazăgeneralizată primise, în 1919, confirmareexperimentală, cu ocazia unei eclipsetotale de soare) şi mecanica cuantică.Aparentul conflict dintre ipostazelefizicii a fost rezolvat conchi -zându-se că întreaga fizică clasică,perfect valabilă la nivelul sis-temului solar (cu singulara ex-cepţie a aparentei desincro- nizări pe orbita lui Mercur) nu

e decât un caz limită atât a fizicii relativiste, cât şi alcelei cuantice. Nu discutăm acum că fizica de fron-tieră încearcă, în prezent, să integreze cele două fiziciapărute atunci într-un concept unic coerent. Căci ros-tul acestui ultrascurt excurs istoric e de a sublinia cădurerile naşterii acestor copii ai cunoaşterii umane aufost de natură polemică. Fiecare pas din acei 30 deani, fiecare salt conceptual din creireul fiecăruicorifeu reţinut de istoria fizicii a fost nevoit să facăfaţă… feed backurilor negative (sic) ale preopinen -ţilor. Rămân exemplare şi emblematice polemiciledintre Einstein şi Niels Bohr la conferinţele Solvay(sub egida… berii Carlsberg, sponsorul institutuluiBohr). Dar nu numai dintre ei. Cunoaşterea umanăn-ar fi putut face salturile de acum un secol fără con-fruntările dintre inteligenţe.

Dar să nu trimitem polemica în trivial. Quod licetJovis…

Ultimul exemplu. De data asta pur ipotetic.Canonic chiar. Hm… deşi materia excursului tele -grafic în istoria fizicii, reală fiind, sună aproape ab-stract pentru un procent dintre cititorii de formaţieumanistă ai unei reviste culturale. Există subiecteasupra cărora e imposibil – sau cel puţin foarte im-probabil, ca doi interlocutori cu convingeri opuse săpoată discuta sine ira et studio. De pildă oricesubiect care implică, sau la limită doar frizeazăholocaustul. A fost sau n-a fost holocaust în Româ-nia? Oricât ar fi de inteligenţi cei doi ipotetici inter-locutori, oricât ar poseda arta diplomaţiei, terenul eminat. Şansa de a-l traversa fără a călca pe o mină ecel puţin problema tică. Pentru a face cât mai difi-cilă problema, să adăugăm ipotezelor şi implicareapunctuală la nivel emoţional a ambilor. Soluţia pru-denţei elementare cere nu estomparea subiectelorsensibile, ci ocolirea lor tacită. În complicitate mu-tuală. Pentru a salva aria largă a altor subiecte, pen-tru care cei doi sunt mai pregătiţi decât media uneiipotetice comunităţi cărora ambii îi aparţin. Una delimbă, să zicem.

Dar e suficientă soluţia prudenţei? Cooperarea înabordarea subiectelor benigne, oricâtă valoare adău-gată ar produce, cât sacrifice, oare, din potentialulcelor doi ipotetici parteneri de dialog? Nu există oregulă în materie, soluţia pragmatică e de la caz lacaz.

Desigur, evitarea polemicii într-o rubrică a uneireviste de cultură e motivată de cu totul alte conside -rente. Poate chiar mai puţin acute decât în exemplulipotetic extrem. La fel de sigur, nu (sau nu numai şinu mai ales) prudenţa îndeamnă, într-o înţelegere mu-tuală elastică, conducerea şi presupusul deţinător derubrică, să convină tacit asupra unui profil neutral alobiectului colaborării. Cu condiţia logică a produ -cerii, de către acest obiect al colaborării, de valoareadăugată. În plan cultural.

Cele de mai sus nu au pretenţia de a schiţa un pro-gram. Nu sunt mai mult decât nişte reflecţii mai multsau mai puţin dezlânate pe marginea misiunii pu bli -cistice asumate. Care-l onorează pe autor.

www.revistaneuma.roConcert


Pentru site-ul cultural al Andreei Hedeș m-am gândit să vin cu ceva special, să ies din ti-parul, nu rar plictisitor, al unor texte sufizante. Așa mi-a venit ideea de a comemora mo-mente cu oameni excepţionali... Am admirat multe concerte, de când stau în Occident, cunume mari ale muzicii – Santana, Deep Purple, Black Sabbath, Uriah Heep, legendarul

B. B. King, Simply Red, Canned Heat, Iron Butterfly, CCR, Herbie Hancock, James Brown. Al Jar-reau, José Carreras ș. m. a. Îmi amintesc, astfel, o seară specială... Era într-o vineri, 13 iulie 2007,ce poate fi trecută în calendarul muzical al Germaniei şi Europei, ca una de raritate în lumea mu-zicii: două formaţii de renume mondial, al căror stil a influenţat generaţii întregi de muzicieni,

concertează în aceeaşi seară, pe aceeaşi scenă la BW-Bank Jazz Open în Stuttgart. Înschimb, fauna de acolo era, fără să bănui, preludiul unei noi ere: noua

„elita” anti-culturală a Occidentului!

CELEST CU FAIMOŞII

BLOOD,SWEAT&TEARSşi STEELY DANLA STUTTGART

Eugen Cojocaru

www.revistaneuma.roConcert 58


Aşa cum observă, în deschi-dere, prezentatorul, SfîntulPetru – responsabilul cutimpul la nemţi – pare să

fie un mare iubitor de muzică şi al celordouă celebre grupe: plăcute 25° la umbrăşi un cer tropical fără nori. Toate biletelevândute cu multe săptămâni înainte!

Pariser Platz/Piaţa Paris, unde se or-ganizează de 5-6 ani aceste festivaluri, seaflă în mijlocul unui uriaş complex ban-car al BW-Bank: clădiri numai în sticlă şibeton, cu mici oaze în stil septic modernîntre ele. Este Centrala Băncii LanduluiBaden-Württemberg, aflată în spatelegării. Ei bine, această piaţetă, falsă agoră– mărturie doar a incomunicabilităţiipost-moderne a societăţii de consum –este „forti ficată” cu un gard de module,opace la această ediţie, de circa doi metriînălţime, pentru ca cei din afară să nupoate vedea absolut nimic! Astfel, mulţi -mea pestriţă, veselă şi simpatică de, înmajoritate, elevi şi studenţi, dar şi de fanimai în vârstă, ce nu îşi permite preţuri depână la 140 Euro – în picioare: 38 Euro!,e exclusă și de la îndepărtatele bucuriioptice ale unei prezenţe muzicale – ridi-colă pedeapsă.

Cum de la bănci nu se poate pretindeumanitate, generozitate, cel puţin dintr-

un pragmatic interes de marketing-imagear fi trebuit să tolereze această forma desimplă democraţie.

Eu sunt în posesia unei acreditari dejurnalist, astfel că mă postez cuminte înrândul imens din faţa intrării. Aflat în-ăuntru, observ imediat ceva nou: aceapiaţetă centrală, construită în ideea unuimic amfiteatru grecesc, cu 5-6 trepte largiunde se aşeza publicul cu bilete în pi-cioare la ediţiile precedente, e blocată jur-împrejur cu o balustradă de module dinbare de fier de circa un metru înălţime.Zona de interior e strict păzită de „body-gard”-uri (namen ist omen: i-aș numieu), postaţi la 4-5 metri, privesc morocă-noşi pe fan-ii ce au umplut ca ciorchiniizona din spatele balustradelor. Nu mai auvoie, ca în alţi ani să stea jos în faţa tri-bunelor, pe treptele construite cu exactacest scop!

E şapte fără zece – am sosit cam târ-ziu. „Agora interzisă” e accesibilă numaiprin două puncte de trecere, păzite de cer-beri încruntaţi, ce nu par să ştie de glumă(și cultură!), parcă fi la celebrul PointCharly, în Berlinul războiului rece, lagraniţa dintre comunişti şi capitalişti!Convins că invitaţia mea de ziarist arelocul în faţă, mă îndrept sigur spre body-gardurile de la „Jazz-Point Charly”, însă

sunt blocat de unul care se postează aro-gant în faţa mea: Eintrittskarte / Biletul!,sfidându-mă cu o privire rece, bănuitoare.Îi arăt liniştit invitaţia, dar, spre uimireamea, mă anunţă arogant: Ăsta (biletul) eîn picioare! Şi-mi face semn cu mâna sădispar. Mai târziu aflu, cum colegii meide la ziarele occidentale au primit locuriselecte la presă. Aşadar, e totuşi un PointCharly între Est şi Vest: pentru cei de aiciun ziarist cu „legitimaţie din Est” nu va-lorează nici pe departe atât cât unul „de-al lor”!

Principalul este să-i văd pe B, S&T şiSteely Dan, spun, cu înţelepciunea omu-lui crescut şi învăţat cu nedreptăţile soar-tei din fostul Lagăr Comunist, ce con- tinuă să dăinuie sub alte forme şi aici, în„Raiul Vestic”!

„Dincolo”, în faţa tribunei, e acceptatexclusiv publicul cu locuri pe scaune şiimediat în spate, „la tribună”, se află zonavip-ăilor, păzită şi ea ca o cetate medie-vală în faţa cetelor de năvălitori nespă-laţi... La 19.00 ar trebui să înceapăoficial... Cu Blood, Swaet&Tears! Mă cu-prinde o emoţie sentimentală: eram înliceu, când, duşi de marele şi frumosul„val al iubirilor libere şi libertăţii” – Flower Power – eu înregistram pe căidiscret-secrete (riscam închisoarea!) tot

BLOOD, SWEAT&TEARS

www.revistaneuma.roConcert


ce era bun în muzica grozavă a acelortimpuri: deci şi B, S&T cu Steely Dan.Eram un DJ căutat şi apreciat... Acum îivoi savura live!

Dacă mi-ar fi spus, cineva, atunci căse va întâmpla asta, l-aş fi „înmatriculat”urgent şi inexorabil la „trupa de glumeţi”de la Socola. O lume nebună, nebună delegat!

Prind, totuşi norocos, un loc destul decentral „la gard”, chiar în stânga tribuneivip-uştilor – în dreptul meu e bufet-ul lor,un spaţiu mare cât jumătate din spaţiul re-zervat lor pentru stat: ăştia au venit săaudă muzică buna sau să se înfrupte!?Localul e plin: în acest moment mănâncăîn forţă majoritatea lor – să vedem cumvor evolua, că acum sunt ca o trupă depertecăreţi grotești din tablourile lui PeterBruegel cel Bătrân...

Mă consolez cu faptul că jumătate dinpublicul de faţă e în situaţia mea: stau „lagard”; aflu că ei au plătit 38 de Euro pen-tru acest „mare privilegiu” – mă revoltez!Doar cei din primul rând şi parţial al doi-lea pot vedea ceva mai bine, restul stau şinici nu mai privesc spre scena pe care, ori-cum, nu.... Aşa dar, cam jumătate din spec-tatori au plătit un preţ destul de pipărat şinu pot vedea nimic sau aproape de loc.

Sunt 19 trecute fix – la aşa mari sta-ruri, dacă întârzie doar 30 de minute ebine: cum am trăit la Santana,Black Sabath şi alţii. La DeepPurple chiar peste 40 de minute!În stânga mea e o pereche sim-patică de nemţi, el de circa 55– figură distinsă, profesor deliceu / universitar? – ea ma-ximum 42-43: faţă foarteplăcută, o fire deschisă peblond închis cu ochi al-baştri, corp suplu în rotun-jimi feminine. Se atingmereu în gesturi tandre,dar foarte discrete, de parcăar fi recent sau nişte îndră-gostiţi ce ştiu că trebuie săse ascundă... Sau sunt încăafter all those years?! Nevom împrieteni pentru scurttimp... 19.05. Agitaţie în public,privesc spre scenă: au apărut niştetipi îmbrăcaţi foarte normal, ca destradă – precis ajutoarele tehnice maiau ceva de aranjat. Au câte un instru-ment în mână, le-or fi pus greşit. Încep săcânte... Şi încă foarte bine – or fi chiar„ei”! Pantaloni obişnuiţi de stofă, tricouri/ cămăşi de vară fără pic de alură de maristaruri – nu tu Gabbana ori Yves Saint-

Lorant, nu tu Boss sau Versace... Şi cândte gândeşti ce istorie au scris în istoriamuzicii: trei Grammy-uri şi hit-uri caSpinning Wheel, de exemplu, ce a deve-nit de mult un canon al pop-u lui!

Când vezi astăzi „figurile” – la pro-priu şi la... figurat – ce se străduie atât deridicol să „facă valuri cât mai mari” pe laconcursurile actuale la modă în lume –SUA, Germania, Franţa, Italia, Anglia,Spania etc. îşi caută „superstarul”! –înţelegi diferenţa dintre taur şi broaştelece se tot umflă până plesnesc...

În dreapta, la balustrada bufetului,dansează, deja, entuziasmate două tipe(34-35) blonde... Restul vip-erelor nici nuse sinchiseşte de un asemenea band fai-mos: înfulecat, băute, taclale, în limbajsnobist, small talk. La o masă observ otipă – ca. 40, tot blondă, tunsă scurt, cuochelari şi o expresie foarte severă vorbeşte şi manâncă într-una... În spateledansatoarelor: patru tipi la 42-43 de ani,parlamentează înfocat, bând cu spatele lascenă... Printre mese şi labufet e plinochi!

Bodygardurile (pe spatele lor e scrisBest Steward - ha-ha!) sunt postaţi cuspatele la scenă şi faţa spre spectatorii„gărdari” – ne simţim ca la întrunirileCelor 8 state industriale: ne scrutează şiurmăresc încruntaţi şi bănuitori, de parcăam vrea să aruncăm sticle incendiare!Chiar şi cei din „careul scaunelor”, ce iessă-şi aducă o bere ori ceva de mâncaretrebuie să arate de fiecare dată biletul laîntoarcere. Aşadar nu e nici o şansă de aocupa un loc rămas liber, ca în alţi ani:era o plăcută atmosferă „artistică”: gru-puri de fani peste tot – în picioare, aşezaţipe treptele micului amfiteatru şi pe bor-dura fântânii arteziene. Acum e ca oseacă întâlnire de politică sau de ban-cheri, ce se crede ultra-importantă –numai avioanele de patrulare lipsesc...Trece un elicopter deasupra noastră –poate a preluat misiunea!

B, S&T ne farmecă melodie după me-lodie: hit-uri mai vechi şi mai noi, exce-lând prin virtuozitate, ritm şi inge nio-

zitate muzicală – nu întâmplător audat tonul în fusion dance:

pop, rock, funk, soul,

www.revistaneuma.roConcert 60


jazz& blues. Ei s-au impus ca donatori destil pentru o întreagă generaţie de brass-funk bands. Home, sweet home!, cântămagistral solistul cu vocea lui de tenor-bariton, pe care o foloseşte într-o largă şivariată gamă muzical-emoţională – en-tertainer pur. Seamănă cu alt faimos„blues brother”, James Belushi din renu-mitul filmul omonim: vânjos și scund cael, e îmbrăcat cu pantaloni şi pantofinegri, cămaşă cu mâneci scurte (un car-min ce se pierde, jos, în nuanţe negre) şi...nelipsiţii ochelari de soare „tip Holly-wood”.

În „careul scaunelor”, câţiva specta-tori stau pe bordura fântânii – imediat vindoi (body-beststewărzari, le controleazăbiletele – sunt în regulă – şi tot îi scoalăşi obligă să-şi ocupe locurile. Ordine şidisciplină – ca la o întrunire teutonicăprusacă! Ba nu, doi sunt prinşi – un tipşi-i tipă la 30, simpatici cu rucsac – că nuau decât „în picioare” şi, escortaţi crân-cen, sunt daţi afară.

I love you.... I love you!, cântă so-listul ritmat puternic... Cei patru s-auoprit din small talk, impresionaţi pentrupuţin timp, şi privesc scena. Cele douădansează în extaz... Idem şi o roşcată – lagard, în stânga noilor mei prieteni – tunsăscurt, ochelari cu ramă de sârmă neagră.Bodygărdarii îi fixează nemiloşi şi neîn-crezători pe spectatorii „de gard”, singu-rii, de fapt, ce danseză şi gustă din plinmuzica!

La bufet se bea, mănâncă şi pălăvră-geşte... tot în ritm îndrăcit; cei din careulde scaune sunt parcă statui, marioneteaduse spre a umple sala – era necesar laasemenea formaţii!?

Încep solo-urile virtuoase: basistul...Cei patru se întorc serioşi la smalltal-kiada lor very-very important. Saxofo-nistul – superb! Aplauze prelungite la

fiecare. Ghitara acustică... Cei patru pri-vesc scurt... şi gata – neinteresant pentruei. Blonda la masă vorbeşte-vorbeşte...mănâncă-mănâncă... bea – tot încruntată:ce i-o fi făcut viaţa?!

Control sever în continuare la celedouă intrări la vip-ere sau careul descaune... What goes up, What goesdown... alt mare hit al lor. Un solo măreţla tobe – cei patru se opresc pentru unminut: toba e instrumentul sfânt la nemţi- marşul e muzica iubită a naţiunii. Puţineband-uri mixează cu aşa profesionalismşi intuiţie muzicală jazz, blues, rythm&blues, cu muzica clasică şi rock!

În public domnesc, însă, condiţii pru-sac-severe à la Friedrich cel Mare: unuln-are voie „să mişte-n front”, că e ime-diat interpelat de beast (not best) ste-wards! Doar vip-erele se infruptă nestin- gheriţi, în continuare, frunzărind subiectecolosale: soacre, iubiţi, soţi înşelaţi, Pors-che-uri şi Merţane, preţuri de rochii şi bi-kini-uri de lux ş. a. m. d.

La ora 20.00 e gata: membri pleacăîn aplauzele furtunoase ale celor de lagarduri. Vip-erele neinteresate sunt lacrăpelniţă și bârfe!! Ultimul, cel de latrombon, îl ia ca o măciucă de baseballşi ne întoarce cu un gest clar aplauzele.Bis! Bis! Revin: încă două song-uri.Pauză...

Amicul de lângă mine: Urâtă treabacu gardurile! Eu: Ce ziceţi de comporta-rea vip-urilor? El: Ce-i intersează peăștia muzica asta superbă... Ei au venitsă se admire reciproc şi să fie invidiaţi!Blonda de la bufet tot acolo: de mâncatnu mai poate, însă de vorbit... Cele douăblonde vopsite s-au oprit din bâţâit şi seodihnesc – fumează, beau bere. Cei patrudiscută permanent, îşi aduc de mâncare,că de, se pierde multă energie la atâta datdin buze...

Plin-plin bufetul vip-erelor: chelneriicară harnici şi din greu, ca hamalii în por-turi, tot la 15 minute platouri uriaşe de 1m²,etajate cu delicatesuri! Nici nu mi-e poftăcând îi văd... Ai vrea să fii printre ei?, machestionează curios amicul. De ce? Să măplictisesc de moarte? Să mă dau mereumare grozav şi să pierd ce-i cu adevăratimportant în viaţă... şi frumos? Nu!

În spate sunt tonetele cu mâncare şibăutură pentru vulg, cetăţenii normali – îlobserv acolo pe tipul cu rucsacul datafară... În careul scaunelor, o mamă la 30de ani, cu tricou stil flower power, stă pemargine şi-şi urmăreşte fetiţa de cinci anicum se joacă şi dansează, sătulă de atâtastat. E observată cu neîncredere de doibest... beast stewărzari: dacă e numai untruc şi plănuiesc ceva periculos!? Micuţa,plictisită de stat într-un loc – e omenesc şide înţeles (pentru cine vrea!) – vine sprenoi, urcă treptele, trece printre barele mo-dulelor-gard sub privirile bănuitoare alebodygărdarilor, mama nu observă, pelângă noi şi dispare în mulţime: acum va figreu să o găsească maică-sa! O strig și ofac atentă – o gravă încălcare a regulilorstricte de comportament aici, aşa că vineameninţător un beast spre mine... Du-tedracului, îmi spun în gând. Multe animalemai sunt în „Grădina Domnului”! Văzusedoar ce s-a întâmplat: ce voia, să nu oanunţ pe mamă!? Ea mă observă, vine spremine, acum intră şi ea în colimator: sun-tem doi suspecţi... Dacă e ceva aranjat?Poate vreau să profit de o neatenţie diri-jată şi să intru în careu interzis al „zeilorcretinităţii”... Oi fi vreun terorist – cu ăştiatotul e posibil! Îngrijorată, începe să ostrige, să o caute – îi explic în ce direcţie adisărut. Nu ştie ce să facă; beast-ul se uităurât la ea şi dau semne că nu cred aseme-nea înscenări – nu par să aibă copii și gân-duri umane...

www.revistaneuma.roSport


De multe ori aud, în diferite formulări, ideea căspectatorul și mai ales suporterul, fanul unuisportiv, unei echipe sau doar al unei disciplinesportive nu cîștigă nimic. Ce-i „iese” lui dacă

echipa promovează și, desigur, cu ce păgubește dacă ea esteeliminată sau retrogradează. În afara celor care mizează lacasele de pariuri, suporterușl ar trebui să rămînă nemnuritor șirece la înfrîngere dar și la victorie. Că Messi l-a întrecut peRonaldo la goluri marcate sau triple realizate ori că e invers,spectatorul nu dobîndește nimic.

Acest punct de vedere e foarte adevărat, dar nu înseamnă căe și drept, just, corect în ordine morală. Dacă ar fi adoptat, tri-bunele ar rămîne goale și canalele care transmit sport ar da fal-iment. Pentru că, desigur, vor fi existînd și oameni care se uităla spectacolul sportiv ca la o reprezentaţie în sine, fără nicio pa-siune pentru una dintre părţile combatante sau măcar pentru oanume persoană pe care ar simpatiza-o sau respecta-o. Aceștiasînt însă puţini, o minoritate fără semnificaţie numerică în masade spectatori.

Cei mai mulţi dintre privitorii fenomenului sportiv o facdintr-un punct de vedere partizan. Ei ţin cu o echipă sau cu unjucător. Suferă pentru favorit, eșecul lui sau al ei îi strică ziuasau, dimpotrivă, succesul i-o înseninează. Evident, în ordinematerială, suporterul nu cîștigă nimic din sumele, uneori con-siderabile, care intră în buzunarul vedetei. Totuși, el nu este decompătimit. Chiar dacă a stat în tribună în frig și a răgușit

strigînd lozinci cu care și-a încurajat favoriţii. Pentru că el și-aprocurat o bucurie sau a avut iluzia c-o poate avea dacă echipapentru care suferă a dat un gol în plus. Această bucurie este maimult decît o satisfacţie estetică și se obţine mai ușor decît aceea.Chiar dacă preferaţii au cîștigat chinuit, cu un autogol, dinpenalty sau, mai știi, chiar din offside, pohta ce-a pohtit-o su-porterul s-a împlinit. El merge spre casă pășind altfel, mai mîn-dru, iluzionat – dar ce nu e doar iluzie ?– că i s-a împlinit un visși i s-a materializat o dorinţă.

Nu e de compătimit nici de osîndit cel care își găsește o bu-curie într-o iluzie „morală”, nu și materială. Dimpotrivă, ceicare-l șicanează că a înfruntat gerul sau ploaia fără să-i „iasă”nimic mi se par mai curînd meschini. Niște suflete mici, inca-pabile să înţeleagă bucuria gratuităţii pe care o dau arta sau glo-ria, chiar cînd ele aparţin altora. După logica asta ei ar trebui sănu se ducă nici la teatru sau la operă pentru că protagoniștii sîntretribuiţi iar el, dimpotrivă, plătește biletul ce produce tantiemepentru vedetă. Nici să intre la muzeu, pentru că pictorul și ga-leristul cîștigă, iar el se alge numai cu privitul.

Dar sportul, ca și arta, provoacă satisfacţii extrinseci, cu atîtmai nobile în felul lor. Așadar, cei care rîd de „fraierii” ce setrezesc la ora trei dimineaţa pentru a urmări un meci al sportivu-lui favorit, ce joacă pe alt fus orar, au dreptate în ordineameschină a materiei, dar nu au acces la fineţea geometriei. În lu-mina spusei lui Ovidius: Materiem superbat opus, s-ar putea săfie ei fraierii. (H.G.)

Gratuitate

www.revistaneuma.roRock 62


Nu s-ar putea spune că ma -nifestaţiile din iarna trecutăn-au avut un efect mnemo -tehnic asupra câtorva dintre

noi, rockeri bătrâni, din ale căror oase şiplete curge rugina. Cei care la tinereţe n-auputut să-şi măsoare adrenalina înfruntândforţele de ordine ale epocii comuniste(când, se ştie, fericirea se garanta prin legeşi cine nu credea aşa, lua o palmă pesteceafă!), au gustat din plăcerea asta inde -lebilă la începutul ultimului deceniu alsecolului trecut. Manifestaţii, mineriade,minciuniade, miluţiade, alegeri libere,marşuri, greve, privatizări, circ, pâine etc.Unii, spirite practice în aceeaşi măsură câtşi idealiste, au priceput rapid, chiar dupăcrimele încă nepedepsite din ianuarie sau,cel mult, după contuziile din iunie 1990,cum stă treaba şi-au plecat să caute feri -cirea în cele străinătăţi.

Alţii, mai des curcă reţi, au rămas aici,dar nu pe loc, ci s-au pus pe acumulatcapital (financiar, funciar, politic sau cul -tural). Visătorii s-au resemnat, vagabon- dând dintr-un serviciu într-altul, plătiţi lalimita subzistenţei, tocaţi de un sistemsocial tot mai degradat. Până prin 2000speram la o curăţenie salutară; după aceeaa devenit clar că „lumea se împarte în mi -zeri şi bogaţi”, vorba proletarului emines- cian. Odată cu includerea ţării în NATOşi-n UE, era de aşteptat restartul generalcare să dea sens şi substanţă efortului denormalizare făcut de tot mai puţini. În locde asta, parcă s-au reîntors stafiile trecu -tului sub ipingele evropeneşti, ale ciocoilorde viţă nouă, ca să-l parafrazez pe NicolaeFilimon. Istoria e reversibilă?

Reflecţiile acestea banale mi-au alune -cat sub tastatură când, împins de nu ştiu cedéjà-vu, am pus în player CD-ul Ţara tevrea prost, scos de trupa Sarmalele Reci în1995, la casa de discuri VIVO, dispărutăîn vâjâiala tranziţiei. Mi s-a părut că e undisc acum compus, cântat şi editat. Pieselepar inspirate de realitatea imediată, sunetule proaspăt şi antrenant, producţia şi mi -xajul, asigurate de Magic Sound Studio,sunt la foarte bun nivel. Membrii trupei:Zoltan Andras, voce; Mihai Iordache, sa -xofon; Emil Viciu, chitară; Sorin Roma- nescu, bas; Lucian Maxim, tobe, găsiseră

coeziunea ce dă naştere timbrului specificformaţiilor importante şi păreau puşi pefapte măreţe. Că nu s-a întâmplat aşa, e opoveste specifică, dar nu generalizatăpentru ţara noastră, care - cel puţin îndomeniul rockului - nu vrea pe nimeniprost. Dar în rest?

Răspunsul îl poate da Florin Dumi -trescu, poetul şi publicistul binecunoscutulterior. El este, neîndoielnic, al şaseleamembru al formaţiei. Textele lui de peacest disc au incisivitatea şăgalnică aparodiei, melancolia euforică a bluesului

electric şi acuitatea poetică a protestelorfolk. Piesa care dă titlul discului este repre -zentativă şi de-o actualitate fără fisură:„Ah, ce frumos/ viitorul luminos/ lise-arată celor idioţi/ Deci, fii supus/ faţăde cel mai sus pus/ Nu uita că ţara te vreaprost!” Poemul final, despre gaşca de labloc plecată în toată lumea este, văzut dinperspectiva zilei de azi, de-a dreptul pro -fetic. Hemoragia creierelor, exodul forţeide muncă viguroase, combinate cu pro -stirea şi sărăcirea populaţiei, nasc între- barea: ţara asta ne vrea, într-adevăr?

Ţara te vrea?DUMITRU UNGUREANU

edituraneuma.rorevistaneuma.ro

iaminte§tideziua încareamf[cutpentru primadat[dragoste? · 2017-11-20 · revistĂ de culturĂ...

Documents