cultură prin model

Revista noas

şcolara lumifond,

ultimeîn evdintrespectaartisticnobilucu toala celedoua guverncenaclindepemulte autoricu dereferimromân+…” G şi a

texte Aşa aucu o Băieşu

monotîncă creato

este ddacă Revistfacemmodulrezonaşi cu…

diversconfruveţi pIDEI sau maceeaşalegeţ

[şPpî2

1

I

1

1

1

111

1

1

12d

Sub semnulThaliei

Inevitabil, o revistăă ilustrează starea de spiriti care o inspiră şi căreia, înI se adresează.

În colegiul nostru,le 5-6 luni au fost bogateenimente teatrale: mulţi

noi au văzut mai multecole (inegale ca valoareă, unele nemeritând chiarl nume de TEATRU). Şi,tă modestia, nu ne referim scrise de elevi. A fost şi ocategorie de evenimenteate de Thalia : înul-atelier sau în modndent, s-au scris maipiese de teatru pe care

i şi colegii lor le-au jucatstul succes. Dacă e să ne

doar la cele în limbaă, amintim grupurile „6(a XI-a F, A şi C), a XI-a VII-a.

Alte grupuri au abordatale unor autori consacraţi. procedat cei dintr-a X-a Fcelebră comedie de Ion.

N-a fost deloconie. Teatrul s-a dovedito dată izvor de fantezieare.

Dincolo de orice, teatrulialog, deci comunicare. Şidedicăm acest număr alei noastre TEATRULUI, o cu gândul că intrăm în cel mai firesc înnţă cu dumneavoastră, dar noi înşine.Pentru că încurajăm

itatea de opinie,ntarea pe plan intelectual,ăşi o substanţială secţiuneÎN DIALOG, adică douăai multe materiale pe

i temă. Cei ce ne citiţi,i !

tră, Nr. 1 / 2005

Colegiul Naţional „Nicu Gane” în câteva date

Cum în curând se vor împlini 135 de ani de la întemeierea acesteicoli, găsim potrivit să vă amintim ce s-a mai petrecut în acest interval.oate că aşa ne vom da seama că viaţa nu începe cu noi, şi, pe de altăarte, vom „culege” câte ceva din puterea exemplului pe care ni-l daunaintaşii. ] noiembrie 1870 – Îşi deschide cursurile Gimnaziul

„Alexandru Ioan I”870-1892 – Printre elevi: Artur Gorovei şi Ştefan

Şoldănescuarna lui 1892 – se dă în folosinţă noua clădire a

gimnaziului, astăzi corpul „A”892-1923 – Şcoala poartă numele „Gimnaziul « Alecu

Donici »”Printre elevi elevi: Mihail sadoveanu, EugenLovinescu, Aurel Băeşu, Anton Holban, A.G.Stino, Vasile Ciurea, Ion Dragoslav, TheodorTatos.

aprilie 1923 - Ridicarea Gimnaziului la rangul de Liceu.Primeşte numele scriitorului Nicu Gane.

923-1934 - Printre elevi: Ion Irimescu, Jules Cazaban,Grigore Vasiliu-Birlic, Horia Lovinescu,Constantin Cipraga, Mihai Băcescu, AurelLoghin, Berthorld Braunstein, GheorgheAilincăi.

928- 1929 - prima serie de liceu cu durata de 7 ani.934- 1935 - se trece la liceul cu durata de 8 ani948- 1989 - Şcoala poartă succesiv numele:

„Şcoala Medie Mixtă Nr. 1”„Liceul Nr. 1”„Liceul « »Nicu Gane»”„Liceul mecanic cu clase de

matematică-fizică”Printre elevi: Nicolae Labiş, Dan Nemţeanu,Eliot Sorel, Grigore Ilisei, Elena Ştefoi,Vasile Astărăstoaie

970, - Se sărbătoreşte centenarul. Aparemonografia liceului.

990, - Liceul „Nicu Gane” redevine teoretic cuspecializări multiple

999, noiembrie - Liceul devine Colegiul Naţional „Nicu Gane”004, septembrie - Apare lucrarea „Colegiul Naţional „Nicu Gane” 133,e Mioara Gafencu şi Sorin Gafencu

1

Revista noastră, Nr. 1 / 2005 2

Teatrul între joc şi joacă

Asemănarea dintre vis şi teatru este aceea căambele sunt împliniri ale unor dorinţe. Dacă în spaţiuloniric, după teoria lui Freud, omul îşi satisface dorinţedin timpul zilei sau dorinţe refulate în inconştient, la felşi teatrul satisface nevoi fundamentale ale omuluiprecum nevoia de evadare, de cunoaştere, de împlinireşi mai ales nevoia de a se bucura, imaginând satisfacţiicare lipsesc în viaţa reală.

Participarea elevilor la o experienţă de dramaturgiecreatoare, se transformă, după cum afirmă Ruth Byersîn „Teatrul, izvor de fantezie creatoare”, într-oexperienţă de cunoaştere deoarece eliberează imaginaţiaelevului, îi lărgeşte orizontul şi îi stimulează simţul deobservaţie, oferindu-i „ ocazia unei pasionante contopiricu ideile originale şi cu procesul creaţiei teatrale”. Caorice act de creaţie, punerea în scenă a unei piese este şiun exerciţiu de libertate, care îi permite tânărului săexperimenteze fără a-şi periclita integritatea şi săimprovizeze fără a fi nevoit să se justifice în faţa uneifiguri autoritare. Acest lucru se întâmplă şi pentru căprofesorul-regizor e nevoit „să intre în joc”, să devină„coleg” de o oră sau două cu proprii săi elevi în acestnobil joc. Forma finală „depinde astfel de eforturilecomune”. Tot Ruth Byers afirmă că în reprezentareateatrală „limite nu există”. Nu mă raliez acestei opiniideoarece sunt de părere că o eliberare completă aspiritului creator şi improvizator nu este posibilă. Cu câtsuntem mai conştienţi că reprezentarea unei piese estemai puţin o joacă şi mai mult un joc serios, cu atâtsporesc şi tracul şi neputinţa de a ne abandonacomplexele. Astfel, o exteriorizare totală nu poate săapară. Aici intervine în primul rând regizorul,compensând lipsa unei manifestări libere a actorilorprin indicaţii pertinente care trebuie respectate.

Privind teatrul prin prisma spectatorului, PeterBrooke îşi mărturisea în „ Spaţiul gol” credinţa însupravieţuirea teatrului în urma confruntării acestuia cucinematograful şi mai târziu cu televiziunea.Supravieţuirea (supremaţia) îi este garantată de imensaexpresivitate obţinută cu minimum de mijloace:

„ Să luăm un spaţiu gol şi să-l numim scenă.Spaţiul acesta este traversat de un om în vreme ce unaltul îl urmăreşte cu privirea. Doar de atât ai nevoiepentru un spectacol de teatru!”

Acelaşi renumit regizor şi teoretician al actuluidramatic distingea cel puţin patru ipostaze ale teatrului:teatrul muritor (dar şi omorâtor), teatrul sacru, teatrulnemilos şi cel al imediatului. Uneori acestea coexistă întimp şi spaţiu. Primul, cel muritor este, paradoxal, eternşi omniprezent pentru că este şi cel mai facil şi orientatspre comun – teatrul preponderent comercial, osificat în

convenţii. Teatrul sacru poate face ca invizibilul sădevină vizibil şi să se manifeste în gesturi, umbre,ritmuri. Piesele acestui tip de teatru sunt mai degrabăritualuri sau frânturi de magie, pe câtă vreme cele aleteatrului nemilos sunt direcţionate spre oameni,acţionând asemeni unui şoc electric. În astfel de pieseduritatea este la limita violenţei, obscenitatea e voioasă,iar mesajul revoluţionar. Opus celui sacru, teatrulnemilos este nonşalant, sfidător şi zgomotos (Becket,Ionesco, Brecht îşi găsesc locul aici). Teatrulimediatului se referă atât la strădania actorilor de a selăsa „penetraţi” de alte identităţi (Grotowski), cât şi latrăirile şi dorinţele (împlinite sau nu) ale publiculuispectator. Acesta este teatrul evenimenţial din careorice manierism a fost înlăturat şi care trăieşte doarpentru că se schimbă mereu. Teatrul acesta, în cadrulcăruia aceeaşi piesă e alta la fiecare reprezentaţie, estecel ideal deoarece tot astfel se întâmplă lucrurile şi înviaţă: ceasul nu merge înapoi, frunzele uscate nu seîntorc în copacii de unde au căzut, iar piesa de azi e altadecât cea de ieri.

Pentru ca forma finală să se apropie de desăvârşire,este necesar ca fiecare din cele trei elemente principalecare contribuie la punerea în scenă (dramaturg, regizor,actor) să îşi îndeplinească misiunea. O piesă bazată peun text mediocru, dă naştere unui sentiment deplictiseală, în ciuda interpretării ireproşabile a actorilor.Analog, o interpretare proastă spulberă până şi farmeculunei capodopere. În această ipostază s-a aflat deseoriCamil Petrescu, care îşi mărturisea convingerea că: „Nuse poate realiza în teatrul românesc climatul unuiasemenea spectacol”, cum îl vedea el pe „Danton”. Aşacum notează Valentin Silvestru în „Ora 19.30” (1983),dramaturgul se declara deseori profund „descurajat denereuşita tuturor încercărilor de a găsi interpreţipotriviţi pentru lucrările sale şi mai ales actorul care săpoată realiza dramele afective de luciditate în pasiune şide patetic în plenitudinea conştiinţei. Revenind la PeterBrooke, acesta afirma: “E nevoie de multă muncăpentru a putea juca. Dar atunci când munca devine joc,nici n-o mai putem numi muncă. Jocul e o joacă.”Transformarea jocului în joacă cu sensul de distracţie,descrie armonia perfectă care poate să apară încondiţiile în care fiecare participant îşi joacă rolul, spredeliciul, dar şi în beneficiul spectatorului. Abia atunci opiesă poate fi numită act cultural.

Andrei Turcu, cls. a XI.a C

Revista noastră Nr. 1 / 2005 3

Cultură prin model

Nil novi sub sole. Totul a fost spus. De ces-ar mai complica acum cineva să caute noiforme, noi construcţii de cuvinte? Oricât degreşit sună, în accepţiunea modalităţilor infinitede exprimare, tânărul de azi a pierdut capacitateade a se reinventa.

Simplu ar fi de identificat un modelcultural al adolescentului de azi în cazul în carear exista un interes clar pentru cultură din parteatânărului reprezentant al acelui „youth of thenation”. Dar pentru că interesele de viitor suntconfuze iar mediocritatea, perfecţionată, estepusă la rang de valoare, modelul cultural rămânedoar la statutul de concept la care nu se pot facereferiri care să reprezinte generalul.

În mod cert sunt tineri care au reuşit săcreeaze structuri care să nu se subscrie unuisistem prestabilit de acceptare a valorilor de artă.Iar dintre aceştia mulţi şi-au depăşit chiar„maeştrii”, pe care, însă, nu recunosc a-i avea.Aşadar, dacă la nivel restrâns, spre singular,există o noţiune de model / maestrumaterializată, ea nu este recunoscută şi poate,mai mult, transformată în tabu din teama de a nufi decăzut de la statutul de tânăr cu potenţial demare om de cultură la cel imitator.

Adolescentul secolului XXI nu este celcare să citească un Camus, un Kafka sau un Poe,să atingă nuanţele artistice în mod „legalapreciate” , ci acela cer preferă să facă oricealtceva decât să se plictisească într-o aşa manierăcu miros de mucegai. Dintr-o parte se aude un„nu am timp să mai citesc”, din alta mai simplu„eu nu citesc nimic”. O sforţare îl face înţeles şipe mai complexul „dacă mă interesează titlulpoate citesc vreo două capitole, până măplictisesc”.

Mă întreb care este limita până la care sepoate vorbi de cultură spre a începe terenul vastal mediocrităţii şi al incultului? În mod sigurceea ce se referă la şapte arte este cultură, darajunge cultura şi mai departe? Dă Adrian Mutuimpresia că istoria sa va fi asociată istorieimarelui Coloseum?

Subiectul kitsch-ului în muzică ar putea fiîn mod redundant dezbătut, iar concluzia la cares-ar ajunge ar fi aceea că muzica trădează. Filmul

care ne invadează este cel american, slab, deduzină, în care un etern Jack salvează lumea, iarfilmul european, cu un conţinut valabil este preapuţin cunoscut. Deloc surprinzătoare, alegereaadolescentului este aceea a filmului care nuspune nimic (de parcă îi mai pasă cuiva de onouă apocalipsă prevenită).

Un echivalent al acestui gen de film, peplan literar, este Paulo Coelho, cu ale sale lucrări.Oriunde te întorci îl auzi pe tânăr, în prealabilîntrebat, că citeşte o carte de acest Coelho, cartece îl impresionează prin multitudinea de maximenou create, profunde de altfel. Din „Alchimistul”este relatată scena „lacul după moartea luiNarcis”, lac ce afirmă că nu ştia cât de frumosera tânărul pentru că de câte ori se uita la el, îşivedea propria oglindire în ochii lui. Din„Diavolul şi domnişoara Prym” rămâne imaginealui Michelangelo şi a modelului pictat în chip demântuitor, apoi, după o nenorocire ieşită în caleaacestui om, în chip de diavol. „Pe malul Piedraam şezut şi am plâns” place prin tot. Cea care nuciteşte nimic afirmă: „Mi-ar plăcea să citescVeronica se pregăteşte să moară, dar nu ogăsesc”.

Prin urmare, poate fi Paulo Coelhoconsiderat un model cultural al adolescentului deastăzi? Acest Coelho pe care criticii literarirecunoscuţi îl neagă şi pe care îl numesccomercial? (domnul Cristian Tudor Popescu,spune: „nici să nu aud de el!”). Poate că acestscriitor îşi câştigă o astfel de „consideraţie” prinfaptul că dacă ajungi mai devreme în gară şi seîntâmplă să ai la tine un volum al lui, poţi cuuşurinţă să termini opera şi ai timp să rămâi şiimpresionat până ajunge trenul.

Astfel, ori Paulo Coelho, ori nimic lacategoria „modelul cultural al adolescentului deastăzi. Dar o nedreptate imensă este pe cale de afi săvârşită: domnul Internet era cât pe ce să fieomis. Şi iată că absurda situaţie de a nu ficapabili de a identifica un model viabil s-arezolvat. „Deux ex machina”. Internetul oferătotul: de la rezumatul unui roman cerut la şcoală,la cele mai valoroase cărţi, picturi, ecranizări,astfel încât progresul ne este asigurat.

Iulia Chirilă, cls. a XII-a H


Evenimentul anuluiŞi iar s-au numărat bobocii...

În sfârşit, iată ziua mult aşteptată: vineri, 29octombrie 2004, şi marele eveniment: balul bobocilor,organizat de elevii clasei a XII-a A, Colegiul Naţional„Nicu Gane” Fălticeni, desfăşurat, bineînţeles, în singuranoastră discotecă-cinema. Tineri, liceeni, fete cochete şipuşti emancipaţi s-au adunat pe la orele 19:00 dornici săocupe un loc „în faţă”, zâmbete, machiaje stridente, tocuri,parfumuri, contraste, emoţii în sufletele chinuite aleconcurenţilor ... şi balul poate începe.

Se încearcă ceva inedit: prin fum şi aplauze apareCorleone, capul mafiei şi totodată „naşul bobocilor”, carevrea să impresioneze pe un ton grav şi hotărât. Lumeamafiei este reprezentată şi de vestimentaţia bobocilor:costumul şi pălăria băieţilor, eleganţi, enigmatici, şidichisul domnişoarelor, ce purtau rochii sobre, diamante,mărgele şi numeroase alte accesorii.

Prima probă: prezentarea- în care permanentelesintagme „este o fată...”, respectiv „este un băiat...”, urmatede serii întregi de calităţi şi pasiuni au subliniat dorinţele şimeritele fiecărui participant de a ieşi învingător. Unii ausubliniat devotamentul pentru partener: „ochi pentru ochişi dinte pentru dinte”, alţii au încercat să-şi ascundăminusurile uşor vizibile: „nu contează înălţimea, cicontează isteţimea”. Vârstă, zodie, clasă, personalitate,hobby-uri şi alte detalii banale au fost finalizate princoncluzii clare: „nu vă masuraţi puterile cu el, nu aveţi nicio şansă”, sau prin rugăminţi indirecte „sper că veţi avea unloc pentru ea în familie”.

Celelalte probe au urmat cam acelaşi tipar ca înfiecare an, având ca scop departajarea concurenţilor dupădiverse criterii. Proba de spontaneitate a urmărit spiritul desacrificiu pentru clanul mafioţilor, originalitatea şi mai alescapacitatea fiecăruia de a se descurca în faţa întrebărilorsurpriză iar cea de aptitudini ne-a oferit „secvenţe artistice”din domeniul muzicii. Am fost martori la un dans sălbaticîn picioarele goale, un sincron modest al „pisicuţelor” înnegru şi la numeroase playback-uri, mult mai simpaticedecât cele de la TV...

Testarea cunoştinţelor de cultură generală adovedit gradul ridicat de înţelepciune al bobocilor, care nuau ezitat să dea răspunsuri corecte şi uimitor de prompte...Proba surpriză şi cea de dans, în care bobocii s-au mişcatpe ritmuri de tango, vals, meneaito şi raggae au trecut cugreu într-o atmosferă agitată şi zgomotoasă. Rumoarea dinsală s-a amplificat o dată cu organizarea slabă a balului,întârzierea ambelor trupe, Bosquito şi Destiny şi, nu înultimul rând, o dată cu repetarea la nesfârşit a numelorsponsorilor, juriului şi comisiei. Au existat şi alte nereguli,momente de pauză penibilă, inventarea unei probeplictisitoare de bancuri sau imaginea tristă a baloanelorsparte şi a sticlelor goale de pe scenă...

Momentul mult aşteptat: desemnareacâştigătorilor principali, Andra şi Silviu, care au fostîncoronaţi şi felicitaţi. Mai mult sau mai puţin victorioşi,bobocii erau mulţumiţi, cu zâmbetul pe buze, gândindu-se

parcă la gradul de popularitate pe care îl vor atinge înprimul lor an de liceu, în urma acestei „aventuri”. În fine,balul a trecut, au rămas doar amintiri, impresii, critic şisiguranţa că „La anul va fi mai bine!” Şi iar se vor numărabobocii...

Lavinia Bartoş, cls a X-a A

Balul bobocilor 2004

Fiecare debut în viaţa de liceean este celebrat într-o seară de toamnă târzie, în cadrul unui spectacol plin defast intitulat generic “Balul Bobocilor”. Organizatoriiediţiei de anul acesta, clasa a XII-a A, au dorit să spargătiparele introducând ca tematică a sărbătorii, mafiasiciliană a anilor 30, cu decoruri şi personaje specifice. Seara a avut un început apocaliptic: luminile s-austins, un nor de fum a invadat încăperea şi o voceimpunatoare anunţa parcă sfârşitul...Era de fapt urarea debun venit adresata tuturor invitaţilor de către gazdaspectacolului, capul mafiei, Don Corleone, interpretat deun coleg din clasa a XII-a.. Acesta a fost însă unicul moment de linişte,deoarece, la apariţia “consilierilor lui Don Corleone”,prezentatorii balului şi juriul format din profesori şi elevi,s-a declanşat o adevarată tensiune în sală.

Eleganţa şi fastul anilor 30 au fost etalate detimizii concurenţi, care şi-au rostit discursurile deprezentare cu voci întrerupte de emoţie şi de rezonanţamicrofoanelor. Cu toate acestea, inteligenţa boboceilor aimpresionat realmente întrega audienţa, ei răspunzând fărăsă clipească, aproape mecanic, la toate întrebările decultură generală. Bâlbâielile iniţiale, emoţiile, discontinuitateadiscursurilor au reapărut la proba de spontaneitate, cândconcurenţilor li s-au testat abilitatea de a acţiona în situaţiilimită şi aptitudinile de mafioţi. Atmosfera lugubră a mafiei anilor 30 a fost însăsurclasată de atmosfera creeată de mafia anilor 2004,introdusă de concurenţi la proba artistică. Astfel, cuexcepţia câtorva încercări de dans, majoritateaconcurenţilor a demonstrat un incredibil talent în mimareamelodiilor “mafiei de cartier”. Starea de sărbatoare s-a reinstaurat în momentelerecitalurilor formaţiilor Destiny şi Bosquito care au cuceritprin modestie şi au impresionat, inducând o stare deeuforie în rândul liceenilor şi nu numai. Punctul culminant, al anunţării câştigătorilor, adevenit astfel deznodământ, Balul Bobocilor 2004sfărşindu-se cu acordarea titlurilor de Miss şi Mister Bobocelevilor Andra Ichim şi Silviu Dascălu, ambii elevi înclasa a IX-a A. Ceea ce a urmat, lacrimi de fericire sau dedezamăgire, rezolvarea conflictelor celor două galerii, toatesub semnul melodiei mafiote ce răsuna ca un laitmotiv carea scris încă un episod-pilot din istoria unei generaţii...

Sorina Pădureţ cls. a XII-a B


Aluzii politice, iluzii distrugătoare

Joi, 3 noiembrie 2004, elevii iubitori de cultură din Fălticeni au avut motive să zâmbească. A avut loc o reprezentaţie artistică a uneitrupe de teatru din Galaţi care a jucat piesa de teatru „Lecţia” de Eugen Ionescu. Reprezentaţia a avut loc la sala „Casei de Cultură” dinFălticeni.

Pe lângă celelalte teme ale sale precum alienarea, incomunicarea, vidul sufletesc sau solitudinea, de această dată autorul trateazătema dogmatismului de idei. Faptul că piesa a fost scrisă în anii 60 când ecourile nazismului încă se mai auzeau iar comunismul înflorea, l-adeterminat pe regizor să folosească personaje simbol. Cele două personaje ce o întruchipau pe Marie (una mai tânără, ce simbolizeazăcomunismul, purtând pe mână secera şi ciocanul, iar o Marie mai bătrână ce purta pe mână o svastică, simbolul nazismului) îl pictează pe faţăpe profesor cu două culori diferite roşu şi respectiv verde, culori ce reprezentau cele două orientări politice. Gestul lor semnificând puterea pecare a avut-o fiecare asupra profesorului. Aşadar, cele două femei devin expresii ale dogmatismului. Marie cea mai în vârstă este ecoul celeitinere pentru a duce la ideea că timpul este unul singur, se succede, nu poate fi acelaşi, într-un singur loc, în două ipostaze diferite cum au fostnazismul şi comunismul.

În această punere în scenă actorul care a jucat rolul Profesorului a întruchipat în acelaşi timp şi „mâna dictaturii”. Mănuşile negre pecare şi le pune sunt simbolul înverşunării sale de a o face pe elevă să adopte politica sa, fără ca ea să aibă păreri proprii. Gestul simbolic de afi „îmbrăcat” cu cele două banderole m-a făcut să cred că el, sub influenţa acelei otrăvi, comite crima. Observăm că spre final el chiar se poatecompara cu un sclav al lor, rugându-le să-l scape de consecinţa faptelor lor.

Un personaj foarte iubit de public a fost Eleva. Aceasta, la începutul piesei este vioaie, pe parcurs oboseşte, se enervează până lairascibilitate. Durerea ei însemnând durerea naţională, chiar universală a omului în faţa prigonirii. Ea nu concepe să scadă, ci doar să adune.Aceste operaţii aritmetice referindu-se se bună seamă la oamenii ce sub un sistem totalitar au destinul pecetluit. Eleva întrupează inocenţa înfaţa armei distrugătoare a distrugerii. Actriţa şi-a interpretat foarte convingător rolul manifestând o putere foarte mare de a se transpune înpielea personajului jucat.

Măştile ce reprezentau moartea, elemente ale decorului cum ar fi scaunele drapate în culoarea comunismului anticipează gestulsângeros al profesorului. Floarea depusă de Marie, alături de cuvintele „Patria îi va fi recunoscătoare” arată sacrificiul inutil dar cerut deputere. Deci decorului nu îi este nimic de reproşat, cum nici costumelor, care dealtfel ocupă tot un rol simbolic prin faptul că sunt compusedin culorile alb şi negru. Nici linia melodică nu a fost mai prejos, ea însăşi fiind un adaos în reprezentaţie.

Deci, regizorul acestei opere este de admirat. Modul în care el a tratat tema folosindu-se de teatrul absurdului şi presârăndu-l cusimboluri, el ne arată o filă dureroasă de istorie. Rezolvarea problemei vine o dată cu trecerea timpului, cu derularea conflictului, cele douătrec de partea NATO. Acest element conferă şi modernitate operei.

Se pare că spectacolul a fost pe placul tuturor şi de o reală valoare artistică. Ecourile sale se pare că se vor auzi multă vreme!Cătălina-Marcela Ciobanu, cls. aXI-a F

“Lecţia” teatrului din Galaţi

Eugen Ionescu, scriitorul român revendicat şi de francezi, dar şi de literatura universală, este, fără îndoială, fondatorul teatruluiabsurd. Opera sa complexă şi greu de catalogat nu poate fi analizată decât prin cercetarea asiduă a fiecărei piese în parte. Există, bineînţeles şiposibilitatea de a generaliza caracteristicile operei ionesciene, o posibilitate care te poate conduce însă cu uşurinţă spre soluţii facile. Riscând,putem spune despre piesele sale că abordează teme precum vidul sufletesc, prezenţa alienantă a morţii, criza incomunicabilităţii saudegradarea relaţiilor umane. Din cele aproximativ treizeci de piese ale autorului, cele mai „pure” piese ionesciene sunt considerate „Scaunele”şi „Lecţia”, văzute de către exegeţii genului ca două ipostaze ale polemicii sale cu ideea tradiţională

Revista noastră Nr. 1 / 2005

Viaţa la internat

Ne întrebăm dacă există licean care să nu se figândit măcar o dată la viaţa de internat şi care să nu se fisimţit atras de ceea ce poate fi, mai mult sau mai puţin,mirajul libertăţii. Dar oare ce se ascunde după imagineaacesta care poate fi eronată din moment ce este privită dinexterior?

Internatul Colegiului Naţional „Nicu Gane” ne-afost „casă” pentru aproape trei ani, timp în care ne-amconfruntat cu diferite probleme şi am cunoscut omultitudine de aspecte în ceea ce priveşte viaţa departe defamilie, în calitate de elevi interni. Primele lucruri pe carecineva „din afară” vrea să le ştie sunt condiţiile, privite îngeneral, cum ar fi mâncarea, apa caldă şi căldura.

În primul rând referitor la mâncare, putem afirma,deşi gusturile nu se discută, că acesta lasă, uneori, de dorit.Cu toate că avem parte de un meniu acceptabil, ne dorimcu toţii ca în aceasta să fie incluse cât mai multe fructe şisă fie cât mai variat. În al doilea rând, în ceea ce priveşteapa caldă nu sunt probleme prea mari, căldura, însă... aridicat întotdeauna numeroase semne de întrebare. Sperămsă se ia măsuri.

Dincolo de aceste aspecte materiale se aflăexperienţele sufleteşti pe care le trăim împreună, noi ceidin internat. Există o anumită solidaritate, o anumitălegătură care se stabileşte între oricare două persoane careîmpart aceeaşi cameră, care mănâncă împreună şi caretrăiesc aceleaşi emoţii. Pe de o parte avem motive pentru

care chiar ne bucurăm că stăm la internat. Indiferent de ceni s-ar întâmpla avem întotdeauna persoane pe care putemconta şi care ne pot ajuta cu cel puţin un sfat şi, să fimsinceri, este imposibil să nu găseşti pe cineva care săasculte din cei aproxomativ 80 de elevi interni.

Cu toate că ne lipseşte uneori familia, grijapărintească este înlocuită de cea a doamnei pedagog care,atât timp cât nici noi nu depăşim anumite limite, încearcăsă ne înţeleagă şi să se transpună în pielea noastră.

Pe de altă parte, se pot aduce multe îmbunătăţiri.Una dintre cele mai mari dorinţe ale noastre ar fi să avemacces la laboratorul de informatică, indiferent pentru câttimp, eventual sub supravegherea cuiva şi pentru a avea şinoi aceleaşi posibilităţi de informare pe care le au ceilalţiliceeani. O altă îmbunătăţire ar fi aceea să existe câte untelevizor pe ambele paliere pentru că sunt prea mulţi într-ocameră de câţiva metri pătraţi.

În concluzie, internatul ne-a învăţat să fim pepicioarele noastre, să ne asumăm anumite responsabilităţi,luând noi singuri decizii. Alegând acest mod de viaţă amfăcut un pas spre maturizare, ne confruntăm singuri cuproblemele cotidiene. Deşi am putea pleca, noi continuămacest mod de viaţă pentru că ne reprezintă şi pentru că dejaface parte din noi.

Dana Pitariu, cls a XI-a FCristina Ţolescu, cls a XI-a B

cu un adolesceCum ar trebui să arate un adolescent model în vizi

R.: După părerea mea, nu există adolescenţi perfeadolescent are şi suişuri şi coborâşuri. Adolescenţa est

Presupun că vorbeşti din propria experienţă. Ne poR.: Şi nu doar câteva... Pot să susţin cu tărie că a fost oasupra acelui copil de altădată. În mintea mea parcă contratimp. Parcă pierdeam ceva. Simţeam nevoia sdorinţă nebună care mă dirija şi care mă conducea numai... şi pentru a le depăşi. Însă nu întotdeauna totu

Aşadar ai suferit?!R.: Şi mai poţi repeta. Cred că dacă un adolescent nuînseamnă că nu a avut nici un rost în viaţă. S-a năsimposibil.

Adolescenţa este o vârstă neagră, o vârstă a suferinR.: Nu trebuie să dramatizăm totul... Am avut momentcare nu le-am putut uita nici în ziua de astăzi.

Tu crezi în aşa numitele „accidente” ale vieţii?R.: Eu nu cred în accidente. Eu cred că destinul inflacum. Pentru mine e foarte clar că destinul este în spadecizii, doar că ne sunt trimise semne şi fericirea noast

În concluzie, poţi spune că ai avut o adolescenţă cceea ce numeşti tu „destin”. Avem dreptate?

R.: Cu siguranţă. Tot timpul îmi voi aminti cu plăceîmplinirile sufleteşti au fost pe primul loc.

Dialognt despre adolescenţă

unea ta?cţi. Şi de aceea nu ştiu să-ţi explic cum sunt aceştia. Fiecaree o vârstă ciudată, al cărui farmec nu-le vei gusta în totalitate.ţi spune câteva lucruri despre propria adolescenţă? vârstă în care dragostea şi anturajul şi-au pus puternic amprentaeste un cronometru care ticăie odată cu bătaia inimii. Ca o luptăă iubesc din ce în ce mai mult, să cumosc oameni noi... Aveamîn toate activităţile mele: dorinţa de a-mi cunoaşte limitele şi nul este aşa cum vrei...

iubeşte, nu suferă sau cel puţin nu regretă un lucru foarte mult,cut, a tras aer în plămâni şi a murit. Atât. Dar acest lucru este

ţei?e în care a fi vrut să opresc timpul măcar o sută de ani. Clipe pe

uenţează totul. Această idee am susţinut-o şi atunci şi o susţin şitele fiecărei întâmplări. Totul este predestinat. Cred că putem luară depinde de noi, dacă ştim să le interpretăm sau nu.ontroversată, plină de farmec, fiind mânuit cu o forţă nebănuită de

re de acele vremuri inconfundabile, când pentru mine trăirile şi

Radu Vasiliu, cls a X-a G

6


Profil liric: Cristina Ţolescu

Februarie

E 29 februarie...Acum, mai mult ca niciodatăMă bântuieToate lacrimile înecateÎntr-o dragoste ce nu ar fi trebuit să existe

Se întorc mereuIar noaptea vin şi îmi bat în geamEu tresar că plouăDar nu văd decât fantomeCare se învârt ciudat în aerÎn bătaia lunii...Şi chiar şi lunaMă priveşte ciudatŞi mă îngheaţă

Atunci mă întrebDacă lacrimile nu ar trebui şi eleSă fie îngropateUndeva, în adâncul PământuluiSau într-o mare, undeva,Unde au mai rămasPicurii celei dintâi ape.

UrăSunt singurăÎntr-o camerăPe care tu a-i refuzat-o

Sunt singurăŞi ploaia âmi bate în geamŞi râde de mine

Urăsc fulgerelePentru că lumineazăFiecare colţişorCare îmi aminteşte de tine

Şi urăsc fiecare colţişorCare îmi aminteşte de tineMă urăsc pe mine...

Regăsire

E ca şi cum aş fugi după un vaCare se întoarce în mareŞi apoi vine altul şi altulŞi se spulberă la picioarele meÎnsă eu nu mai pot, sunt ostenŞi ştiu că nu e valul meu...

A ajuns până la mine,A rămas puţinŞi m-a fermecat...Dar nu a mai putut să steaMarea l-a chemat înapoi

Nu eram pregătită să îl pierdŞi am fugit după elFără sămă gândesc

Am pus prea mult sufletSau el a ajuns prea aproapeCa să mai pot atinge acelaşi lucruDe două ori...

Cuvinte

Mi-am pierdut echilibrulDar nu sunt sigură că vreau să-l regăsescUneori, mă simt de parcă aş fiO bucată de piatră pe valurile

Nu o mai pot ajungeIar totul se sfărâmă în mineŞi nu mai rămâne decât un contur etericCare abia mai poate susţine

De

05 7

l

leită

Ceea ce se află înăuntruJocurile minţii nu m-au cruţat...Cuvintele scrise aiureaPe-o foaie de hârtie...

Negaţie

Iar dacă aştepţi să mă găseştiVreodată plângândDin cauza taNu are rost...Nu eşti singurulŞi nici măcar primulCare mă face să sufărA fost greşeala meaTu nu ai avut nici un rolA depins doar de mine,Eu te-am primit în viaţa meaŞi tot eu te dau afară din ea

Acum pleci,Iar în urma taNu a rămas nimic,Nici o dovadăCă ai fost aiciE ca şi cumNu ai fi existat vreodată.

sen de Maria Bocancia, cls a IX- a A


Birlic – 100Birlic, „sluga” publicului

Prea puţin contează că a murit, pentru că mulţiabia acum descoperă că a trăit vreodată. Dar cine îl vede înuna din comedii nu va uita niciodată de figura sa.

A trecut un veac de când s-a născut inimitabilulGrigore Vasiliu Birlic, moldoveanul mic la stat, care acucerit prin umorul său urmuzian, pe marii actori români,care, din parteneri, ş-au asumat imediat şi postura deadmiratori, aşa cum afirma maestrul Radu Beligan înemisiunea „Spectacolul omagial Grigore Vasiliu Birlic”.

Pentru Fălticeni ar fi fost imposibil de omis unasemenea eveniment, pentru că acesta este spaţiul în careBirlic s-a format mai întâi ca om cu o singură viaţă, ca apoisă plece de aici spre a consuma o serie de vieţi a unorpersonaje de comedie. Iar Birlic e un cuvânt care a devenitnume, pentru ca apoi numele să devină cuvânt. Astfel, subpatronajul Primăriei Fălticeni „Galeria Oamenilor deSeamă” este gazda momentului din 24 ianuarie.

Începutul celebrării este pus pe seama „mâinii luiBirlic”, pentru că numai el ar fi putut să se joace cuscaunele şi să le facă pe unele pierdute. Dl primar VasileTofan şi alţi invitaţide seamă au fostprezenţi la „Galerie”pentru a-şi aduceaminte de acest Birlic.Memorabilul „ştiu căeste viu” rostit îndeschidere sugereazăanacronismul impusde text şi intertext, caelement esenţial artei.Dar, parafrazându-lpe Radu Beligan,„când piere ogeneraţie, rămânenumai amintireacontroversată a celorce au dominat afemer în cea mai efemeră dintre arte”. Deaceea trebuie să ne amintim de Birlic, ca nu cumva maitârziu un omonim „este viu” să pară un nonsens.

Interviul imaginar cu actorul omagiat face unportret actorului Birlic şi unul teatrului din acea perioadă încare tânărul Grigore Vasiliu, alături de prietenul său JulesCazaban, dorea să se afirme. Specifică îi era Comediapentru care Birlic, prin faţa-i caricaturală, cu ochii trişti decâine bătut, va fi ca o căptuşeală, pentru ca aceste comediisă caute o notă umană. Se remarcă faptul că rolurileinterpretate de Grigore Vasiliu Birlic sunt esenţialmentepozitive: un om de treabă pe care norocul îl ajută, un bărbat

ce trăieşte sub papucul soţiei, un anonim de un bun simţcomun, astfel încât Birlic nu poate fi decât iubit.

Victor Ion Popa spunea că „fiecare teatru îşi arepublicul pe care îl merită. Căci fiecare teatru şi-a educat unpublic şi l-a făcut credincios, necredincios, bun ori aspru,serios ori uşuratic, după cum a înţeles să-l facă”. Iar actorulBirlic, parte din teatru, a cucerit publicul prin autenticitatearostirii şi prin firescul gesticulaţiei.

În final, cei ce fac parte din acest public au avutplăcerea să vizioneze „Bădăranii”, film în regia lui SicăAlexandrescu şi Gheorghe Nagy, în care Birlicîntruchipează strălucit un „stăpân” condus de o aprigăsoţie. Alături de Carmen Ctănescu, Niki Athanasiu,Alexandru Giugaru şi, aici, mai tânărul Radu beligan,Birlic interpretează în mod irepetabil un „bădăran”.

I s-a spus mit, zmeu sau „actorul care se naşte odată la o sută de ani. Dar, mai simplu, i s-a spus „Birlic”.

Iulia Chirlia, cls. a XII-a H

„E atât de viu încât mulţi dintre noil-ar putea invidia”

Luni, 24 ianuarie la ora 1300

în Galeria Oamenilor de Seamă dinFălticeni a avut loc un evenimentdeosebit de important, celebrându-se100 de ani de la naşterea mareluiactor Grigore Vasiliu-Birlic. În cadrulacestui eveniment auditoriul a avutonoarea să-l asculte atât pe directorulGaleriei – care ni l-a prezentat pemarele artist într-un mod cu totulaparte captând pe de-a-ntregulatenţia, atât a oamenilor de vază cât şia învăţăceilor din clasele I-IV care seaflau acolo- dar şi vocea autorităţilorcare şi-a făcut simţită prezenţa prin

primarul oraşului, domnul inginer VasileTofan şi prin domnul subprefect care ni l-au

prezentat pe Grigore Vasiliu-Birlic din punctul de vedere alomului cult dar fără pregătire de specialitate în domeniu.Interesantă a fost intervenţia d-lui profesor al ColegiuluiNaţional „Nicu Gane” care a surprins din cariera artistuluiaspectele care-l fac unic.

Ignorând spaţiul mic prin raportare la numărulspectatorilor, acţiunea a fost mai mult decât reuşită, avândîn vedere şi rolul educativ pe care l-a exercitat asuprageneraţiei tinere din liceele şi şcolile oraşului, aceştia fiindincluşi într-un program de vizionare a filmelor în care ajucat marele artist preuteştean.

Alexandra Trişi, cls a XII-a H

Desen de Ana Caleniuc, cls a IX-a E


Performance

Artisul şi-a propus să întrunescă tineri din toată Europa spre a sugera o nouă formă de teatru, cumesaj clar pe un ecran mare în spatele actorilor. Ideea centrală transmisă prin text este aceea că românuluiîi convine statutul de a fi condus. Pentru a nu se crea un paradox, se impune a fi adăugat un categoric „dinexterior”.

Aşadar, câte cinci tineri din câte unsprezece ţări îşi unesc efortul şi talentul actoricesc, poate acumdemonstrat pentru prima dată şi dau un spectacol specific european, de artă contemporană, cunoscută subnumele de „performance”. Fiecare „ţară” prezintă o scenetă purtătoare de simbolul unei forme de tiranie,unde simţurile celui supus sunt în totalitate anihilate.

Francezii aduc în scenă un cerşetor ce vrea să se integreze în sistemul fantoşelor, dar care esterefuzat, deşi i se interzice a mai cerşi. Finlandezii prezintă o societate patriarhală în care femeia esteexploatată ca obiect sexual, ca femeie mecanism, prin care se manipulează publicul masculin. Spanioliivăd o femeie căreia i se exploatează toate visele şi care, în urma traficului de carne vie, ajunge prostituată.Polonii exprimă ideea încercării de ştergere a memoriei holocaustului, prin mass-media ca manieră demanipulare, însă vocile trecutului continuă să se audă. Danezii transformă poporul islam în orbi şi prezintăun dictator în toată splendoarea lui, pledând pentru înlăturarea acestui pericol de supremaţie în lume.Norvegienii înfăţişează fenomenul de „country beast”, în care autohtonii, care intolerează noul, asimileazăpe oricine vine din exterior. Turcii sunt cei care vor accepta un compromis în ceea ce priveşte problemakurzilor care vor să-şi impună şi ei tradiţiile în comunitatea turcă. Italienii sugerează absenţa comunicăriicare determină înstrăinarea individului şi pierderea identităţii în marile oraşe. Discriminarea în şcoli şisinuciderea celei persecutate sunt imaginile împotriva cărora pledează finlandezii. Românii tranformăproblema naţională a ţiganilor în exploatare ca circ. Ţiganii devin punct de atracţie pentru turişti. SUArelevă ideea pierderii identităţii naţionale: ca imigrant în America, individul va fi american, amator deMcDonalds.

Toţi actorii se implică, pe rând, în scenetele propuse de colegi, întruchipând personaje cu adevăratpatos.

Îmbinare de muzică, dans, cuvinte, de unsprezece limbi europene, de idei prolifice în simboluri alesocietăţii moderne, piesa şochează prin maniera în care diferitul devine normal, iar comunul deneacceptat.

Dacă începutul duce la ideea de neiniţiat, la acel ou dogmatic, pentru că toţi actorii sugerează joculcopilului, într-o maximă dinamică, sforţarea cea dintâi de a cunoaşte, finalul spulberă orice iluzie cum cătânărul ar putea duce o personalitate proprie dincolo de tsunami-ul nmit, fără nici o pretenţie, America.

După spectacol, în acelaşi „Club 60” din Suceava urmează petrecerea, cu mâncăruri specificefiecărei ţări, cu dans, marcând reuţita acestei întregi repetiţii, pentru că marele spectacol se finalizează laTetrul „Nottara”, din Bucureşti.

Prin urmare, principiul diversităţii în unitate şi al unităţii în diversitate se aplică.Iulia Chirilă, cls. a XII-a H

Furtuna

Spre ţărm vin valuri spumegânde,Iar cerul de fulgere-i străpuns.Negre-s azi scoicile plăpânde,Unde sunt pescăruşii? Pe unde s-au ascuns?

La mal nisipul parcă se destramăŞi-şi cheamă miile de fire în zadar.Vântul spre stânci valuri tot cheamăSpărgându-se cu zgomot infernal.

Denisa Iacoboaia, cls a IX-a H


„Plăcerea lucrului bine făcut...”INTERVIU

(Cu Văleanu Carmen, membră a echipei de fete a Colegiului Naţional „Nicu Gane” Fălticeni, pe care am întâlnit-odupă un antrenament, la ieşirea din sala de sport)

R: Îşi mulţumim că ai acceptat să ne acorzi acest interviu în urma meciului câştigat sâmbătă când achipa de volei a ColegiuluiNaţional „Nicu Gane”, care deja îşi crease, nu numai pentru toată zona Moldovei ci chiar pentru întreaga ţară, un adevăratrenume, a mai câştigat un meci. Spune-mi, te rog, mai multe despre această echipă.C.V.: Mai întâi lasă-mă pe mine să-ţi mulţumesc că mi-ai dat ocazia să evidenţiez anumite neregului care se petrec într-unsport considerat relativ inofensiv. Echipa noastră are 10 membri, 6 jucătoare şi 4 rezerve şi, în prezent suntem antrenaţi dedoamna profesoară Diana Ianoş, dar un rol deosebit de important în formarea noastră l-a avut doamna profesoară Coman.Din acest punct de vedere nu suntem cu nimic diferite de alte echipe dar fetele noastre sunt speciale, nu ştiu dacă individual,dar ca echip sunt cele mai bune.R: În ciuda puterii voastre de concentrare şi a numeroaselor victorii reputate atât asupra celorlalte echipe din Moldova cât şi dinrestul ţării nu aţi ajuns încă cea mai bună echipă din ţară. Ce s-a întâmplat, de exemplu, acum doi ani când, deşi mulţi puteauvedea deja cupa în mâinile voastre aţi fost opriţi să continuaţi din motive de ordintehnic?C.V: A fost într-adevăr o situaţie delicată căci, deşi am câştigat toatemeciurile, calificându-ne tot mai sus, lajucăm. În primul rând mi-au luat mielegitimată pentru ca apoi să aflăm căliceului să fie alcătuită exclusiv dinlăsat nici restul echipei să joacelegate de legitimaţia noastră şi, astfel,Colegiului nici măcar o diplomă.R: Cum ţi s-a părut capitala ţării, oraşul„micu Paris” ar trebui să reprezinte unC.V.: Părerea mea, şi nu numai a mea,fair-play-ul celor de acolo care sesanşa, unică poate, a unorvictoria la care au visat şi pentru careneeducaţi agasându-ne tot timpul cumulţi dintre ei se pretau mai bine

priveşte oraşul acesta esteneoferindu-ţi nici o protecţieviolente.R: Spine-ne câte ceva despre modul în caresă împaci şcoala cu vârsta marilor iubiri şi cC.V: Adolescenţa mea există pe undeva, daliber este exprem de limitat. Avem antrenacând un elev nu are deloc timp de pierdut, Într-adevăr acest sport m-a ajutat foarte mconcentrare, dar are şi o parte mai puţin frtrebuit să lipsesc câteva zile de la şcoală). PR: Cum se descurcă din punct de vedere finC.V.: Este deosebit de greu. După cum dejadunaţi din bugetul profesorilor-antrenornecesită mulţi bani. În rest n-aş putea să-ţi

10

Bucureşti comisia a hotărât ca noi să nudreptul de a juca deoarece eu suntavem voie şi că nu este necesar ca echipaîncepătoare. În cele din urmă nu au maiinvocând motive de-a dreptul incoerentefără nici un meci pierdut nu am putut aduce

care, pe lângă faptul că este supranumitîntreg popor?este una foarte rea. Nu mi-a plăcut deloctemeau de o înfrângere destul încât să ia„provinciale” cum spun ei de a atingeau muncit atâta timp. Au fost nepoliticăşi şidenumiri ca „ţigani” sau „ţărani” deşiacestor denumiri decât noi. În ceea ce

murdar şi periculos, mai ales searavis-a-vis de numeroasele găşti

îţi influenţează adolescenţa, timpul liber, corpul şi mintea acest sport. Cum reuşeştiu sportul?r nu este deloc aşa cum mi-am imaginat-o sau cum este la alţii deoarece timpul meumente de la 1800 la 2000 în fiecare zi şi, având în vedere că suntem în clasa a XII-aorele petrecute zilnic într-un efort fizic deosebit de solicitant înseamnă foarte mult.

ult să mă dezvolt pe plan fizic şi mental, acum având posibilităţi mult mai mari deumeasă: rănile pe care le poţi căpăta (acum sunt lovită foarte tare la genunchi şi ae scurt, reuşesc eu să le împac, dar cu multe sacrificii.anciar un adolescent pentru a se hrăni bine şi a avea echipament?a ştii noi jucăm şi în deplasare şi, de cele mai multe ori, banii de transport au fosti. Din fericire echipamentul este unul uşor de procurat şi foarte simplu, care nu spun decât ceea ce ş


Se aude sunetul mult aştsoarelui plăcut de după ploaie. E p

Toţi îşi găsesc diferite preîndreaptă cu paşi grăbiţi spre biblio

Întră în încăpere şi este comcolegi, mai precis). E uimită, darzilele în care veneau atâtea persoan

Se strecoară prin mulţime se putea împrumuta doar la sala de

Mirosul plăcut al covrigurămânând aici, ea va afla motivul p

Se aşază la masă şi deschidse apucă de citit. Dar deodată aude

- Vrem un referat despreau venit pentru un refer

Ascultă conversaţia în continuare:- Nu am chiar ce vreţi vo

puteţi selecta informaţii- Nouă ne trebuie doar ce

Şi în doi timpi şi trei mişcări ies cuEa îşi vede în continuare

bibliotecarei cartea.Pe faţa ei se citea cu uşu

întrebarea pentru care ea nu găseabibliotecara?):

- Vroiau doar referate gaAbia acum înţelegea ea. Îi

întâmplate, ajunse la concluzia ce viitor.

Caludia Rep

DRăspunsul unui informatician

Computerul este de genul feminin pentru 1. Cu excepţia celui care l-a creat, nimeni2. Înainte de a-ţi face o impresie, trebuie o3. Meniurile afişate sunt copioase, dar mu4. Stochează în memoria sac ea mai mică5. Vei descoperi că este nevoie de un bug

Răspunsul unei informaticieneComputerul este de genul masculin pentru1. Ca să capete atenţia, trebuie să-l porneş2. Conţine o multţime de informaţii, dar n3. Este incapabil să arunce gunoiul dacă n4. Când te-ai convins că ai achiziţionat ce5. Se presupune că îţi este de ajutor, dar, d

Ce „se dă” la bibliotecă?eptat al soneriei. Deodată, feţele tuturor se luminează asemeniauza mare, evident!ocupări (unii merg la magazin, alţii- la patiserie). Însă ea, ea setecă.plet bulversată. O uimeşte faptul că biblioteca e plină de lume (de

la modul bun. Ştie că se întâmplă ceva, deoarece nu multe eraue la bibliotecă. Nu ştie despre ce e vorba, dar speră că va afla.şi-i cere bibliotecarei cartea care o interesează. Întrucât acea carte lectură, avea să-şi petreacă întreaga pauză acolo.lui proaspăt îi dispare repede din minte, gândindu-se că doarentru care au venit colegii la bibliotecă (în număr atât de mare).e cartea. Răsfoieşte puţin şi găsesşte capitolul care o interesează şi:... (Şi în mintea ei misterul începe să se apulbere. Acum ştie că eiat.)

i – zise bibliotecara scuzându-se-, dar vă pot da alte cărţi din carele nesecare. am v-am cerut, răspunde îmbufnat unul dintre elevi. toţii înghesuindu-se. de treaba sa. Pauza era pe sfârşite şi pleacă să-i înapoieze

rinţă o nedumerire imensă. Atunci bibliotecara îşi răspunde la încă răspuns (De ce nu au luat elevii cărţile pe care i le-au oferit

ta-făcute, spuse atunci bibliotecara dezamăgită. mulţumi bibliotecarei pentru carte şi apoi plecă. Meditând la celebiblioteca nu este o fabrică de referate, iar ea va şti acest lucru pe

ciuc, cls. a XII-a Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Suceava

e ce gen est

următoarele 5 mot nu înţelege ce-i înbservat.lte din ele sunt ind

greşeală şi o puneet enorm ca să-i cu

următoarele 5 moti mai întâi.u are deloc imaginu-i comanzi.l mai bun model, îe fapt, el constitui

Bibliografie,,Revista Lume

e computerul?

ive: mintea lui.

isponibile. pe tapet în momentele cele mai nepotrivite.mperi accesorii şi să-l menţii în stare de funcţionare optimă.

tive:

aţie .

ţi dai seama că există unul şi mai performant .e problema.

a femeielor “nr. 7,18 februarie 2004

11


3 unităţide Alexandra Corbu, cls a X-a F

Actul I – Spaţiul

Spre sfârşitul anului abcd, gata-gata să înceapă luna lui ... Era oricum acum şi după ce vortermina de spus ce au de spus aceştia: Ron-Cun, Irbiloc şi Lupisin – despre ale lor. Ah! Şi se află / se găsesc / seplimbă / se vorbesc „între ei, iară nu între noi!!! De reţinut: nu între noi şi nici măcar întru mine” în perştera bunuluilor prieten / ă Acsaorb (nu cea râioasă). Deşi m-am gândit şi la ea – dar nu se cade sşa o prezenţă în 3 Unităţi. Aşazic.

În stânga călători, în dreapta emigranţi, în stânga imigranţi, în dreapta dive, în stânga ziarişti, în dreaptamucegai-alb, în stânga albastru, verde-albastru, ce-i drept. Să schimbăm planul => pe tavan de află Ron/Cunîmpreună cu nişte ascomycetae parazite. Dacă vă e la îndemnână puneţi rugina-grâului căci mi-e dragă şi mie (laculoare).

Ron-Cun: - Voi nu vedeţi că aţi scăpat pe jos. Aţi făcut praf şi din camera asta. Când aveţi voi musafiri, eunu vă stric pofta / placul, da? (şi în acel moment Ron-Cun fermentează cu privirea pe un amic ---... până la alcooletilic!!!).Acsaorb:- Ssst!!! Ce ţipi aşa? Cu ce te ajută? Când ai în preajmă numai paraziţi, nu le înlesneţti absorbţia! Asta să oştii de la mine. (şi-şi duce un deget „împieliţat” semnificativ spre creier?!?!).Lupisin: - Lasă-l tu şi hai noi la Irbiloc. (cu un oarecare dezgust faţă de... faţă de).Acsaorb:- Altul” Auzi la el! (şi-şi prinde creierul?!?! între „împieliţate”). Tu vrei să înnebunesc, chiar? Aia nu-i înstare să-şi vadă de aztecii ei şi mi-o pune mie pe masă ambrozie... Naiv mai eşti, fra’miu! Zău aşa! (acum râde cutoată gura).Lupisin: Tu? Tu nu mai râde, auzi? Tuuuu? Că mă duc în lumea mea, auzi?Run-Cun: Da, serios? (pare-mi se că seamănă cu maică-sa când râde). Unde vine asta? Când?Lupisin: Când? Când? Păi uite acuşi...

Actul II – Timpul

Spre începutul anului abcd1 (unde d1=d0+1), gata-negata să nu mai ţină minte de luna lui . Şi ce dacă?Era oricum spre amiază după ce vor fi terminat de luptat aceştia: Lupisin, Lurotanubzăr, Arkahc şi Rovzi. Ah! Nicinu se află, nici nu se găsesc, nici nu se plimbă, nici nu se vorbesc. Ei se luptă.

În stânga ulişe, în dreapta scutece, în stânga H2O, în dreapta (C6H10O5) n x nH2O, în stânga picioare, îndreapta pălării. Nu schimbăm încă planul. Medităm... Acum! Pe tavan: se află Lupisin cu ai săi amici – Rovzi şi cuArkahc. Ei strigă: Băăă!!! Vă găsim! Rămâne numai de voi, băăă!Răspuns (de la Lurotanubzăr): De ajuns!!!Lupisin + ai lui: Cu şi cu vă dărâm!Răspuns: F.B.! Cum zicea şi învăţătoarea mea, vă spun şi eu: F.B.! Da’ numai gura e de voi, bă! Don’t you know,bă? Action speaks lauder than facts? Action, băăă!Toţi în cor: Action, băăă!!!

Actul III – AcţiuneaSpre sfârşitul lui abcd0-abcd1=>∆d -> e de a binelea acum. S-o fi trezit şi Acnâts, nu? În stânga

izvoare, în dreapta broaşte, în stânga nicip, în dreapta păsări, în stânga nori şi nuci, în dreapta puncte, centre.Schimbăm planul, da? Pe tavan – Acnâts. Ea nu se plimbă, nu se găseşte. Ea zice: Acum mă prăbuşesc!!!Păzeaaaaa!!!

• Este recomandat a se citi numele proprii de la coadă la cap pentru o mai bună digerare a mesajului.De asemenea este recomandat a se citi şi următoarele indicaţii privitoare la semnificaţia semnelorpreluate din alfabetul alchimist:

- luna martie - zi- noapte

- pulbere

- ulei - spirit

- amoniac - mercur

• Digerare plăcută!


Scrisoarede Cristina Ţolescu

Mi-ar plăcea să te găsesc, ăntr-o ziPe o bancă, stând singurŞi aşteptând…

Chiar dacă eşti un bun actorŞi ştii cum să-ţi ascunzi durerea-Căci nu-mi vei recunoaşte-Eu voi şti că suferiŞi că sufletul ţi-e îmbătrânit

Mă voi opri o clipă în faţa ta,Te voi privi cu aceiaşi ochiÎnsă puţin mai reci, mai indiferenţi,Căci am îmbătrânit şi eu

Iar din privirea mea vei înţelegeCă ştiu ce se întâmplă cu tineVei înţelege că ai fost o persoanăPe care am trăit-o atât de intens în mineÎncât nu am mai avut nevoieDe existenţa ta exterioarăIar acum ispăşeşti o parte din vina pe careEu ţi-am dat-o trăindu-te

Poate că mă voi aşeza şi euPe aceeaşi bancăDar nu ne vom vorbi…Va fi tăcere între noi…Vom lăsa doar sufletele să-şi vorbeascăÎţi vei aminti de o mică fatăPe care o iubeai fără să ştiiŞi care te iubea fără să ştie

Sau poate că voi trece mai departeJucându-mă cu veşnicia,Făcând-o să încapă într-o clipăTe voi privi… aşa cum a fost mereu,Vom face din timp un sclav al nostru,Însă de care eu nu mai am nevoie

M-am hrănit cu sufletul tăuŞi am întinerit…Sunt gata să o iau de la capăt.

Zâmbesc.A meritat fiecare clipă de aşteptareAu meritat orele pe care le petreceamPrivind oraşul împietrit în noapteAnalizând fiecare trecător şi imaginându-miO poveste pentru fiecare…Lumea trebuie căutată în noi înşine.

Însă tu… tu ai sufletul îmbătrânitNu mai ai loc în această lumeAi uitat să iubeşti imediat după ce te-ai născutIar mie îmi este greu să te mai învăţ o dată

Vei înţelege totul din privirea meaŞi asta pentru că nu ai uitat încăCum să respiri cuvintele

Te aştept să întinereştiMai e timp… încă.

13


dintre acestea se referă la efectele vizuale (cer, culori, lumini), efectele sonore (armonie, vacarm),trăsăturile fizice şi morale ale locuitorilor Ahrei şi imaginea celor doi sori.

În urma acestor afirmaţii se poate preciza că actul de comunicare este unul imaginar, situaţiile şievenimentele fiind ireale, pornind de la o premisă ştiinţifică şi anume exploatatea spaţiului – pătrundereaîntr-o lume necunoscută considerată chiar la un moment dat inaccesibilă – şi a timpului.

Pentru că se bazează pe o ipoteză încă neconfirmată „Planeta celor doi sori” este considerată untext ficţional, o plăsmuire a imaginaţiei, care obsoarbe într-un grad mai mic elemente din realitate.Totodată opera are o formă căutătă, expresivă, adică prin limbajul adoptat de autor se arată ceva în modviu, elocvent, grăitor, sugestiv.

Expresivitatea este deci voluntară, urmare a limbajului caracterizat prin respectarea normelorliterare, utilizarea formelor aparţinând limbii standard (ca de exemplu evitarea regionalismelor, a formelorpopulare) şi folosirea frecventă a neologismelor: „grandios”; „trivial”; „altercaţie”; „extravagant”;„rigiditate”; „ostentativ”; „promenadă” etc. De asemenea acest text vizează adevăruri generale şi se referăla personaje (principale, secundare, episodice), şi nu la persoane.

În această operă apare simbolul soarelui. Pentru mulţi, soarele nemuritor se ridică în fiecaredimineaţă şi se coboară în fiecare noapte pe tărâmul morţilor; el poate să aducă oamenii cu sine, şiapunând să-l omoare; pe de altă parte el poate să călăuzească sufletele prin regiunile infernale şi să leaducă a doua zi dimineaţa la lumină. Aşadar îndeplineşte funcţia ambivalentă de ucigaş şi de hierofantiniţiatic.

Aici, însă, are rolul de a schimba atât ca înfăţişare, cât şi sufletesc locuitorii de pe Ahra.Prin tot ceea ce se vede, naratorul descoperă o civilizaţie ciudată, dar interesantă, pentru el

constituind o experienţă de cunoaştere a unei noi lumi, dar şi a sinelui rezultat din următorul monolog:„Ce să-i răspund? Că un exuberant nu poate fi rătăcitor solitar, că un tânăr sociabil n-ar fi în stare sănavigheze decenii spre a transmite din an în an Pământului părăsit pe veci câteva date despre un colţ degalaxie? Că tocmai pentru o astfel de carieră am fost modelat?

Chiar dacă între Terra şi Ahra printre elementele comune (oameni, clădiri, bulevarde, spectacole,parcuri) fac parte şi cei doi sori reprezentând imaginea – cheie a textului, deoarece sub influenţa acestoraoamenii se schimbă aşa cum se schimbă planeta pe care trăiesc, există şi unele deosebiri ca de exemplu:Terra este o planeta reală, iar Ahra este o regiune imaginată, având o valoare foarte mare cu timpul; peAhra oamenii, noaptea devin altfel decât ziua, din cauza celor doi sori, în paralel cu Pământul, care are unsingur soare. O altă descoperire este aceea că pământenii practică somnul, în schimb ahrienii nu dormniciodată, descoperind-o chiar naratorul însuşi aeastă diferenţă: ,,Pe Ahra nimeni nu doarme…’’; ,,Aceştiurmaşi ai coloniştilor de pe Terra trăiesc două vieţi ! Şi nu sacrifică timpul pe altarul somnului !’’Naratorul, în sfârşit, descoperă modul de viaţă pe Planeta celor doi sori şi în urma acesteia descoperă căeste un adevărat ,,explorator perpetuu’’ aşa cum a spus odinioară Riluri. Experienţa de cunoaştere a dobândit-o datorită ahrienilor, datorită lui Riluri, dar şi recepţionerului,personaj episodic care apare la începutul şi sfârşitul naraţiunii simbilozând începutul şi sfârşitul călătorieinaratorului. Astfel lumea fantastică construită dincolo de realitate sau în contradicţie cu aceasta,exploatând resursele bogate ale imaginaţiei are scopul de a-l face pe cititor să se refugieze într-un universal plăsmuirii, dar şi de a-l face curios la anumite lucruri… şi fiind o operă ştiinţifico-fantastică oameniisunt foarte preocupaţi de ipoteza existenţei altor fiinţe raţionale în univers. Experienţa pe care o trăieşte naratorul îi dezvăluie multe lucruri interesante şi în acelaşi timp sedezvăluie pe el însuşi prin faptele sale spontane. În concluzie, Horia Aramă a creat o operă excepţională care se deosebeşte de o carte mediocră atâtprin talent, cât şi prin vocaţia literară, în care ,,fantasticul este încadrat în realism’’. (Michel Butor)

Fawzia Sha’at, cls a IX-a B

R

bd

dTmmt

acc

evista noastră Nr. 1 / 2005

După peste d

Am văzut de curând „The elemizar, ce se deosebeşte de filmele difuze a surprinde arta prin specificul cinem

Împreună cu un tânăr regizor, dee castitate”, replicându-le tuturor celorrier, cunoscut pentru al său umor ascenită să aducă publicitate, gândită întanieră au fost realizate mai multe pe

ineri ce pretind că sunt retardaţi pentru Filmul ce marchează printr-o

celuiaşi Lars von Trier, bazat pe scenau „Le prix Jean d’Arcy International inematografică a mitului Medeei redă

16

ouă milenii Medeea ucide din nou

ent of crime”, în regia danezului Lars von Trier, thriler stilizat,ate la TV, de obicei de duzină. Cert este că vom Trier are putereaatografiei: impactul vizual zguduie conştiinţa. asemenea danez, von Trier a pregătit „Dogma 95” – „un legământ care s-au subscris unei austere simplităţi de creare a filmului. Vonuns sub o mască serioasă, a sugerat apoi că totul a fost o glumă,r-o jumătate de oră, timp în care a băut o sticlă de tărie. În aceeaşilicule, dintre care şi „The Idiote” (1998), producţie despre niştea-şi putea bate joc de o societate convenţională.intensă încărcătură psihologică este „medeea” (1988), în regiariul lui Carl T. Dreyer, după drama lui Euripide şi distins în 1989de la Creation Video”. Considerat film de artă, această corupere o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă a mitului Medeei redă o realitate roşie (senzaţii create de cromatica predilectă


Iason. Cu toate acestea el este manipulat, astfel încât îi îngăduie să mai rămână o zi în Corint, pentrubinele copiilor ei, pecetluindu-şi astfel soarta. Egeu, regele Atenei, este însă cel ce va duce, inconştient, lamoartea copiilor Medeei: un bărbat nu suportă să rămână fără copii.

Incipitul filmului plasează privitorul într-un spaţiu de antiteze, de la ciripitul clar al păsărilor laimaginea Medeei, întinsă pe nisipul ud, găsită într-o puternică încleştare. Medeea strânge mâlul în pumni,pentru ca apoi cadrul luat de sub apă să indice aparenta ei înecare –în propriile-i gânduri. Imaginea aceastaa Medeei începe brusc să se învârtă, anticipând o maximă dinamică a cadrelor, a elementelor filmate, apersonajelor, a simţămintelor. Desigur, din clipa în care această caracteristică este sesizată, firesc este deanticipat necesitatea existenţei şi celeilalte laturi, statica, pentru a conferi un echilibru.

În scena discursului lui Iason, regele şi cei ce îl însoţesc stau nemişcaţi, muţi, ascultându-l, cufiguri ferme, prezentate pe rând, din prisma unui observator ce-şi roteşte capul, respectiv camera. Tăcereaaceasta, uneori suspectă, este mereu însoţită de cadru luminate de un foc, sau de o altă lumină roşie, pentrucă de fiecare dată regizorul urmăreşte ca sentimentul să fie în acord cu imaginea luată în cadru. Intenţia detablou este, aşadar clară, iar o asemănare cu un Rembrandt, maestru al clarobscurului, ar fi îndreptăţită.

Aplauzele care desemnează aprobarea discursului, decizia de a i-o dă pe Glanke de soţie lui Iasonşi săvârşirea acestei nunţi, fac o imediată legătură cu teatrul, cu piesa lui Euripide. Un alt element careaminteşte de discursul dramatic este corul ce va striga numele lui Iason, când Creaon şi Glanke vor fimorţi.

Tabloul simbolic, proleptic, este acela în care imaginea copiilor dormind, dint-un plan secundar, semăreşte, astfel încât capetele lor vor fi mult mai mari decât al femeilor din prim-plan care înrămeazăvederea. În mod similar alte personaje vor înrăma imaginea lui Iason şi a Glankei la nuntă, iar zidurileferestrei lui Iason vor încadra o mare imensă, sălbatică, şi pe Medea, ţinând de mână copiii.

Într-o manieră asemănătoare clarobscurului, von Trier îşi umbreşte personajele aşezate pe unfundal puternic luminat, aşa cum este cazul Medeei, mergând pe marea de nisip însufleţit de vânt.

Scena în care unita lui Creon se pierde în ceaţa mlaştinei, în care silueta regelui se confundă cuaburul, duce gândul la imaginea labirintului. Acum, Creon este neputincios în mlaştină, în preajma Medeeicare strânge boabele din care va prepara otrava pentru a unge colţii coroanei de mireasă pentru a o dăruiGlankei.

Paroxismul atins atunci când această mamă, după ce îşi va fi tras, asemenea unui cal epuizat, copiiiîn pustietate, îl ucide pe cel mic, spânzurându-l. Ea îl priveşte drept în ochi, în timp ce fratele îl ţine depicioare atât de strâns, încât îi intră unghiile adânc în carnea frăţiorului. Degenerarea acestui mit îlînfăţişează pe băiatul mai mare, care în prealabil se arată capabil să înţeleagă ce se întâmplă, rugând-o pemamă să-l ajute (să moară şi el). Iar Medea o face. Aşadar mama îşi ucide copiii, fratele îşi ucide fratele.Tensiunea dramatică realizată este fantastică, urcând de la senzaţie la iritare, la alienare, dată de pânzele-flăcări, de cerul purpuriu, de iarba însângerată, de marea stacojie, la cea de sufocare o dată cu primuldintre copii (sau chiar de la început, când valurile vin peste Medea).

Puternicul impact asupra intelectului prea puţin pregătit pentru astfel de proiecţii crude estematerializat şi de numărul redus de replici, insuficiente pentru a susţine imaginea, deşi există o coloanăsonoră, simfonică, puternică, ce antrenează un ritm ascendent, asigurând un climax în stare de transă. Abiacând Medeea se urcă pe barcă spre Atena, unde i s-a promis refugiu, muzica sugerează depăşirea situaţieiproblematice. Lui Iason nu îi rămâne decât să înnebunească după ce-şi va fi văzut copiii spânzuraţi şi dupăce va fi călărit îndelung în jurul lor. Iason cade pe pământul roşu, căruia vântul îi dă aspectul focului,imagine pointilistă. Filmul este astfel structurat simetric, începând şi sfârşindu-se cu imaginea unuipersonaj întins pe pământ, afundat în gânduri, cadrul fiind luat de deasupra, din elicopter.

Copacul cu două crengi de care atârnă copiii apare ca simbol în titlul filmului, întipărind bine înmemoria privitorului această reflectare artistică.

Iulia Chirilă, cls a XII-a H

Revista no

Teatru original

Drumul spre Infern sau a doua calitatede Iulia Socea, clasa a XI-a F

(text prescurtat)

Tabloul IScena 1

( acasă la fratii Andronache )

Irina (şezând turceşte între două scaune) – Nu te înteleg. De ce vrei să te ocupi tu de toate? Lasă loc şipentru alţii ! Trupa are nevoie de tine, revista nu!Sebi (căutând de zor într-o bibliotecă) - Ce-a fost în capul meu când am refuzat ajutorul tatei ?Irina (ironică) – Sigur, ajutorul tatei e tot ce ai nevoie.Sebi (punând o carte pe scaunul din spatele lui, îi răspunde explicit) – E publicist, nu?Irina (ironică) – Şi aia din mână ar trebui să fie lucrarea ta (arată cu degetul). Nu el s-a afirmat pentrutine, tu ai căutat-o! Să te vad.Sebi ronic��)Şi aia din mână ar trebui să fie lucrarea ta (arată cu degetul). Nu el s-a afirmat pentru

tine, tu ai căutat-o! Să te vad.Sebi ronic��)Şi aia din mână ar trebui să fie lucrarea ta (arată cu degetul). Nu el s-a afirmat pentru




tine, tu ai căutat-o! S ă ăă

astră Nr. 1 / 2005 18


Sebi – Trupa mea!Irina – Da, trupa ta … trezirea!(intră Eliza)Eliza (se îndreaptă spre birou) Avem nevoie de tine în trupă. Revistanu are. Fiinţă ambitioasă ori … cutezător arogant? Ce eşti tu?Sebi – Un … îngâmfat … (încearcă să se ferească de privirile ei)(pleacă Irina)Eliza – Poate că nu te aşteptai să iasă astfel, dar trebuie să reţii că dupăonestite urmează capacitatea de a fi tu însuţi, om şi nu … altceva …Gândeşte-te că te riscai să pierzi … dacă … compoziţia ar fi fost întrepaginile “Clepsidrei”.Sebi – Deci ştii că … lucrarea nu-mi aparţine ?Eliza – Rareş mi-a spus iar eu am îndemnat-o pe Ioana să nu-ţi publiceeseul. Ai fi ratat … Rareş ţi-a ascuns ceea ce ştia că-ţi poate dăunaimaginii. Omul ăsta mi-a dovedit că e un ranchiunos …Sebi – Iar eu ţi-am demonstrat că …Eliza – Tu … (amândoi se ridică deodată) … să mergem undeva … (îîntra-adevăr că drumul spre infern e pavat întotdeauna cu intenţii bune …

(ultima cortină)

Din tabără…

Mi-e dor de mare, mi-e dor de Sulina…De drumul cel lung şi nisipos care mă ducea din tabără spre mare, din civilizaţie la sălbaticie…Şi marea cu valurile ei…Şi Dunărea cu bărcile de lemn, cu şalupile, cu vapoarele ruseşti……Şi Sulina, cu faleza pe care, înaintea războiului se plimbau caleşti cu bonoi,un grup de copii dintr-o tabără de ecologie……fără caleşti.

Râdeam, fugeam, ne jucam prin parc, ne grăbeam să ne cunoaşşi altceva în comun în afară de dragostea pentru prea-mărita Natură…

Timpul dispăruse, grijile? Eram complet imuni la ele. Poate aveavor sfârşi peste câteva zile, că ne vom întoarce în oraşele noastre şi ne vplină de rugină...N-a trecut prea mult de-atunci... câteva luni, însă acum, stau singură, poate… prea pustie. Ascult muzică tristă, se potriveşte cu ce simt… cărţile pentru mâine şi… încep să învăţ.

Fac zeci de exerciţii, mă scufund în ele, nu-mi mai simt picioarelent… şi mâna înşirând idee, după idee, cifră după cifră... nu mai aud nitot ce-mi pasă e să-mi dea rezultatul din carte, exersez, caut formule, înbază, formulez exemple, fac şi mai multe exerciţii şi brusc, mă opresc!

Mă ridic, mă uit pe geam. Plouă…E toamnă…Trist peisaj bacovŞi un dor de seara în care ne jucam ca nişte copii pe pustia fal

poate prea dureros…De două lucruri nu trebuie să uiţi în viaţă: de Copilărie şi de prie

Notă: această tabără a unit 7 copii într-o prietenie dulce şi inocentă fiecare an, pe aceleaşi meleaguri pline de nisip, apă şi de…amintiri…

Dani

20

l ia de braţ) … tu ai demonstrat

închisoare spre libertate, de la

ieri, ieri nu ne plimbam decât

tem, să aflăm dacă mai avem

m o mică teamă …că toate seom relua viaţa plină de rutină,

în camera asta, prea mare şimă uit pe orar, îmi selectez

le, doar inima bătând încet şici muzica, uit de tot, de toate,văţ definiţii, îmi notez idei de

ian…eză mă îmbrăţişează dureros,

teni……ce se va înnoi şi reînnoi în

ela Asaftei, cls. a IX-a B


I n t e r v i u r i i m a g i n a r e

Cu... mine însămi

Cum mă văd peste 20 de ani?

Mă văd redactor la cea mai cunoscută şicea mai citită revistă şi, în acelaşi timp, unreporter valoros. Cred că primul meu interviu mi-l voi lua mie însămi. Ştiu, sună ciudat! Va fi ca oincursiune în trecut, iar eu- din viitro, voi fi pusăîn faţă cu mine- din prezent. Nu ştiu dacăînţelegeţi! Anca de peste 20 de ani va trebui să-mi răspundă mie, adolescentei...

- Cărei perioade din viaţa ta îi simţi lipsacel mai mult: copilăriei sau adolescenţei?

• Bineînţeles că adolescenţei. De ce?Pentru că adolescentul e copil, darcopilul nu poate fi adolescent...

Mi-e dor de acea vârstă minunată, când eram cucapul în nori, eram visătoare şi aveam planurimăreţe. Mi-e dor de adolescenţă cu tot cepresupune ea: probleme, năzbâtii, cu reuşite, cubucurii... mi-e foarte dor!!!

- Ai rămas la fel sau te-ai schimbat?• Eu mereu voi fi aceeaşi: ambiţioasă,

prietenoasă, muncitoare, recunosc... şipretenţioasă de foarte multe ori. Îmiplace să cred că voi rămâne mereu cusufletul de copil.

Într-adevăr, timpul şi societatea şi-au pusamprenta şi asupra mea, însă în sensul bun al

cuvântului. Nu, nu m-am schimbat, doar m-amperfecţionat.

- Ce anume ai dori să schimbi, dacă aiputea să dai timpul înapoi?

• Îmi place viaţa mea aşa cum este. Îmiiubesc trecutul, sunt fascinată deprezent şi aştept cu nerăbdare să vădcum va fi viitorul. Vorbesc serios!

Dacă mă gândesc bine, nici la mine nu aş schimanimic. A...! Ba da. Dacă aş da timpul înapoi, suntsigură că nu aş mai fi la fel de timidă. Aş fi maiîndrăzneaţă, pentru că îmi amintes cu zâmbetulpe buze, dar şi cu o încruntare amară, cât de multmă deranjează faptul că de multe ori cei din jurconfundau impertinenţa cu inteligenţa. Cred că esingurul lucru pe care l-aş schimba.

Acum ar trebui să continui cu „dacă aşputea”, însă voi face o mică schimbare spunând„bineînţeles că pot!”.Ce lucru curios! Vorbeam despre incursiune întrecut, pe când eu am călătorit cu gândul înviitor.Cred că „interviul” meu a fost reuşit şi am toateşansele să colaborez la o revistă de prestigiu.Glumeam!Dar eu tot nu-mi pierd speranţa.. A.L. Chelariu, cls. a X-a G

Cu Mircea Eliade

M.E.: Bună! M-ai prins într-un moment... nu foarte spiritual, să zic aşa, pentru că mă gândeam laperelegerea de...E.U.: Da. Da. Ştiu că aveţi de ţinut o prelegere la Universitatea din Lancaster – ca membru al AcademieiBelgiene – dar nu e departe de aici şi până mâine, poate ne strecurăm într-o cafenea.M.E.: Da’ de ce nu cofetărie?E.U.:Aaa! Exerciţiu spiritual! Am înţeles. Şă ştiţi că nu vă voi întrena despre funcţiile fantasticului şi nicinu vă voi recita din cărţi- deşi aş economisi din timp pentru că aş fi şi intervievat în acelaşi timp.M.E.: De ce tot vorbeşti de timp? Te presează timpul cumva?E.U.: Să zicem că da. De fapt e o strategie. Vreau să vorbim despre timp şi prima întrebare e decisivă. Fieziceţi „aşa-i” şi continuăm; fie „nu” şi ne mâncăm prăjitura, lăudând cofetarul.M.E.: Să te văd...E.U.: Aţi recunoscut mai demult că vă place să scrieţi la persoana întâi...


M.E.: Nu că-mi place, ”că nu pot scrie decât la persoana întâi”.E.U.: Deci operele sunt scrieri ale trăirii care folosesc drept material psihologis pur, confesia şi timpulactului de conştiinţă?M.E.: Aşa scrie acolo la voi în carte, nu? Aşa-i, dar timpul actului de conştiinţă e timpul meu, interior-aşa-i zic eu căci e vorba de conştiinaţ mea.E.U.: Oare?! La asta voiam să ajung: e conştiinţa d-voastră sau e prelucată de conştiinţa d-voastră?Personajul îşi scrie viaţa sau viaţa personajul?M.E.: Eu îmi scriu personajele.E.U.:Deci există, nu se raportează totul la I-Origo.M.E.: Ba da.E.U.: Bine şi atunci sunt două posibilităţi: mimat sau real.M.E.: Aha! Tu vrei să vezi dacă nu cumva au dreptate cei care mă acuză de lipsă de imaginaţie şi exces deerudiţie?E.U.: Trebuie să recunoşti că există, în psihologie, facilitatea socială, care nu e un defect, e o capacitate dea putea fi condus. Până la un nivel. Nu credeţi că aţi putea fi condus de erudiţie?M.E.: Nu. Pentru că ai dreptate până într-un punct: facilitatea socială devine un defect atunci când trece laprejudecată, obedienţă. Şi atunci tu – ca om- nu mai eşti fidel timpului tău interior.E.U.: Şi d-voastră trăiţi numai în timpul interior atunci când scrieţi? Pentru că nu aveţi prejudecataerudiţiei?M.E.: Axact! Să-ţi dau un exemplu: când am întâlnire cu mine la 12:00 a.m. şi citesc între timp, pagini deG. Papini, nu amân pentru că noapte lui Papini e mai interesantă.E.U.: E bine că vă puteţi ordona...M.E.: Dar nu-mi ordon. E în reflex fidelitatea faţă de timpul propriu. Viaţa ăşi scrie personajele. Eu leconturez. Nu asta mi-e şansa? Mă crezi sau nu – eu nu scriu mimând subiectivitatea. Redau- fărăimaginaţie- ce-mi dictează ea – cu suportul erudit, folcloric, mitic, etc. Suportul e ancora mea în imediat.E necesară.E.U.: Bine. Bine. Dacă tot spuneţi că viaţa ăţi scrie personajele, v-aş mai pune o întrebare de viaţă. Unpersonaj conturat de d-voastră vă întreabă.M.E.: Ei?E.U.: „N-ai vrea, sincer, să fii şi altceva, să faci şi altceva, să te uiţi pentru un ceas sau peste un an, să tecontrazic (...) să-ţi dai pe loc repaus disciplinatei d-tale conştiinţe?M.E.: Ironică. Mă întrebi dacă în „Oceanografie” îmi pun întrebări cu folos.E.U.: Mmmm... da.M.E.: Dacă mi-aş da pe loc repaus conştiinţei, nu ar fi timpul conştiinţei- cum îi zici tu – adică – la cefolos? Aş fi un mim de mituri şi fantasme. Mi-e bine aşa. Mi-ar fi mai rău altfel. Ancora mea s-ar prăbuşiîn imediat şi aş blestema ziua în care am considerat-o necesară.E.U.: Acum că m-am lămurit, aş termina eclerul şi aş mai sta să văd ce scrieţi acolo.M.E.: Vezi? Eu am, totuşi imaginaţie. Mi-am scris prelegerea – reală- şi ţi-am vorbit despre timpul meuinterior.E.U.: Aţi mimat sau aţi trişat? Aţi avut întâlnire cu două timpuri diferite simultan? Unde vă este fidelitateaacum?M.E.: Dar nu ştii tu că eu joc cu universurile paralele?E.U.: Şi aici aveţi dreptate! Să zic eu şah-mat în locul d-voastră?Ştiam că are dreptate de la bun început, dar „la ce folos”? Ştiam că se joacă cu universurile paralele pentrucă despre asta discutam la şcoală, zilele astea. Şi de asta mă gândeam că ar putea face un salt înapoi înlumea din care a şi plecat şi în care eu mă aflu; aşa – doar ca să discutăm... Şi a fost „d’accord” – dupăcum puteţi vedea, nu?

Alexandra Corbu, cls a X-a F


Încă un om fericit

M-am aşezat pe salteaua din colţulcamerei mele întunecoase şi reci şi am început sămeditez la ce-ar fi fost dacă...

Mi-am scos bocancii plini de zăpadăplini de zăpadă şi mi-am privit pierdută picioarele.Îmi zâmbeau şi parcă-mi spuneau: „Vor veni vremuricând noi nu vom mai îngheţa şi nu te vom maidurea”. Mă dureau într-adevăr, dar de acest lucru mi-am dat seama după ce m-am trezit din visul numit:„CE-AR FI FOST DACĂ...”

M-am lăsat pe spate, îmi simţeamcapul greu iar ochii mă usturau de la strălucireazăpezii în care stătusem vreo două ore. M-am culcatîmbrăcată, fesul pe ochi mi l-am tras şi am încercatsă-mi alung oboseala printr-un somn adânc, generos învise. Nu a fost să fie.Umezeala paltonului îmiardea spatele, oasele îmierau străpunse de ger. „Fir-ar, mi-am spus, trebuie sămă dezbrac, să mă schimb,să-mi cumpăr o plapumănouă sau măcar o brichetă”.

Am închisochii. Respiraţia mi-adevenit mai domoală,pumnii nu mai suntîncleştaţi, îmi simt mintealimpede ca o apă de izvor.Nu sunt în transă dar amimpresia că mă aflu într-un loc ce nu e ostil, într-unloc plin de gingăşie, undeva unde e cald, într-o lumenouă. Nu eram în rai, nici nu voiam să mă aflu acolo.Raiul e pentru aceia care s-au întors, pentru aceia carenu au purtat niciodată unghii negre, ţepi la gât şipesimism în gând...

Bucăţi de amintiri mi s-au înfipt încreier şi nu mă lasă să plec departe de venin şi agonie.Sunt urmărită până şi în singurul refugiu pe care-lmai găses în lume: somnul. Mi-au spart porţilelogicii, ale liniştii şi mă ard cu cruzimea lor. Vreauafară din sfera asta mizerabilă, vreau lumină– chiardacă cest lucru echivalează cu amnezia, nebunia sau�� lasă să plec departe de venin şi agonie.

Sunt urmărită până şi în singurul refugiu pe care-lmai găses în lume: somnul. Mi-au spart porţilelogicii, ale liniştii şi mă ard cu cruzimea lor. Vreauafară din sfera asta mizerabilă, vreau lumină– chiardacă cest lucru echivalează cu amnezia, nebunia sau�� lasă să plec departe de venin şi agonie.

Sunt urmărită până şi în singurul refugiu pe care-lmai găses în lume: somnul. Mi-au spart porţilelogicii, ale liniştii şi mă ard cu cruzimea lor. Vreauafară din sfera asta mizerabilă, vreau lumină– chiardacă cest lucru echivalează cu amnezia, nebunia sau�� lasă să plec departe de venin şi agonie.

Sunt urmărită până şi în singurul refugiu pe care-lmai g


ORAŢIE DE CHIMISTCe este atomul?E acel cevaCare există peste tot în lumeata.E un univers careÎn întreaga lume-apare.

Aţi auzit de protoni?Sunt un fel de nucleoni.Incercaţi voi să traiţi,Fără oxigen, muriţi!

Şi să vă aud spunândDe chimie vreun cuvânt:“Că n-avem nevoie, Nu ne place!!!”Asta e! Nu ai ce-i face.

Mie-mi place mult chimia,E la fel ca poezia!Este un univers magicDar şi tragic!!!

Apa-pe care o beţiE compus chimic,vedeţi?

Atomul e periculosPoate fi chiar furios.Când nucleul se divide,Întreaga lume se aprinde.

Aţi auzit de orbital?Poate că pare banalSă ştii că un electronSe tot plimbă pe un nor.

Când aud de hidroxid, deperoxid,De oxigen, de hidrogen.De argon şi de radon,De xenon şi de neon,Cu toţii încep să fugăNu ştiu cine îi alungă

Însă eu mereu le spun“Drum bun!!!”

Chimia este frumoasă,Ea este o întreagă casă,Plină de iridiu, de siliciu,De titan şi de tantal,De niobiu, fier, mangan…

Şi cu-atâtea elementeS-au format procese lente,Denumite de experţiReacţii chimice, vedeţi?

Sunt procesele în care,O substanţă nouă apare.Un exemplu cunoscut,Din care apa s-a născut:

Hidrogen şi oxigen aureacţionatŞi apă au format.

E-o ştiinţa minunată,Dar destul de complicată;Şi de aceea nimeni vreodată,Nu va şti chimia toată.

Fără foc nu ai caldură,Fără apa băutură;

Fără aer nu ai viaţă,Fără pământ trăieşti în ceată.

Ştiţi cumva de Mendeleev?El a fost un om deştept!Si uite-aşa chimia toatăA aşezat-o pe-o pancartă.

Mercurul e special,Este singurul metal,Care circulă rapid,El fiind simplu: lichid.

Fosforul este frumos,Este foarte arătos,Străluceşte-n întuneric,Făcând totul mai feeric.

1s2, 2s2,2p6, 3s2,3p6, 4s2,Iară de acum încolo,Rima s-a cam încurcat,Ritmul s-a atenuat.

Iar de stăm să ne gândim,N-are rost să ne grăbim.Cu orbitali de ne jucămDe probleme mai uităm.

Molecule şi atomi,Izotopi şi chiar ioni,Neutronii şi protonii,Şi de ce nu electronii,Baze şi oxizi,Săruri şi acizi,S-au adunat laolaltăŞi-au format chimia toată.

O ştiinţă a naturii,Mult mai dură decât durii!!!

Daniela Ailincăi, cls a X-a A


Asta-s eu!Spicuiri dintr-un test de autocunoaştere ( II )

Asta-s eu!Am putere de muncă şi o imaginaţie bogată (Dina)Consider că totul în viaţă este posibil iar voinţa este esenţială (Elena)Alternez între curaj şi timiditate, sunt extrovertită (Dana)Îmi place să am prieteni, sunt veselă dar încăpăţânată (Claudia)Sunt ambiţioasă, luptătoare, activă, iubesc dansul (Florentina)Oscilez între entuziasm şi rezervă cu râsu‛ plânsu‛ (Raluca)Sociabilă şi comunicativă, iubesc cifrele (Claudia)Planeta mea de adolescent stă sub zodia adevărului frust (Doina)Lucrez la imaginea mea pentru propria satisfacţie (Bianca)

Versuri de BogdanArion

Confesiunea mediocrului

De ce vrei prea insistentSă tot public poezia ?Nu crezi ca e evidentŞi îmi etalez prostia ?

Toată lumea o să ştieCe-am gândit şi ce gândescŞi cu toţii or să vieSă îmi spună că greşesc.

Dar nu-mi pasă … ai dreptate!Oi fi eu micul poet … inutil şiprea prostescÎnsă ei … păpuşi de vorbe în amele versuri platePe-un fundal profund grotesc.

Mulţumesc fetiţă dragăCă facută-m-aţi să publicPoezia mult prea largăA conceptului meu pudic.

Criza adolescentina

Nu ! Hai ! Vai ! Of ! De ce ?Nu ! Nu ! Vai ! Of ! De ce ?Nu ! Nu ! Nu ! Of ! De ce ?

Nu ! Nu ! Nu ! Nu ! De ce ?De ce nu ?

EPIGONISM

Eu scriu doar o poeziePretinzând că este-a meaImitând o feerieGoale vorbe ce-or să steaO clipită-n viaţa ta.Nu te-ntrebi unde-ai văzutIritabilul meu scris ?Sau totuţi ţi s-a părut,Mulţumit de ce am zis.

Privire de ansamblu

Prin faţă îmi trec o mie degânduri o mie de feţe o mie de numeAştern pe-un colţ trei rânduri sau poate doar douăNu vreau decât nouă.Nu cuget la sensul vietiianterioare nici viitoare.Privesc şi trăiesc o viaţăprezentă… latentă … dementăO viaţă …Ce mă lasă ca o paiaţă.

Toate trec, toate vin,In faţa lor mă închinSă mă săvârţesc pe deplinSunt o statuie … fără cuvinte.

Despărţire … care este ☺

Cu cuvinte eu am scrisCă când am fost copil convinsŞtiam să scriu cu cuvinţeleCă caiete de-ale meleMulte am umplut … cu carulCă ca sa înec amarul.M-am îndrăgostit de eaCa copacul de pământ.Tot ca cucul acum cânt.Are ochii albi ca neauaMari, frumoşi ca cucuveaua.Dar degeaba … m-a lăsatCu cu căruţa a plecatCu Costică cel din sat,Că Costel era prea beat.Asta e ! S-a terminat !


RETRIBUTION

Pouring rain falling down from a troubledsky. Heavy fog, mystic and gothic atmosphere,preparing the heart for severe times. The mud isstifling the graveyard. A heavy smell is struggling itsway into the girl's nostrils. Still, white, she has amated look as if something came along to menace herinnocence. She wanted to walk around knowingnothing about herself, as if she had no memory ofanything before this moment.At the hearing of a sudden gunshot, (as if a gunshotcould be anything but sudden) she looks around withempty eyes and falls meeting the cold face of theground that seemed to receive her gratefully. Now themud of rottenness and her body are one and the same.This sacred matrimony remains engraved in her skinas a testimony of a life that escapes her.

A voice comes to her from nowhere, from adistant past that wants to refuse the present. The voiceof a friend."Are you feeling better, Adie? Would you like a cupof tea?""Yes, please.""Adie, what, in the name of everything you holdsacred, were you doing there? Can you remember?Adie?"

She sighed, feeling a heavy burden on herchest, a calling of distant and revengeful times. Theempty look in her eyes has returned. She cannotrecognize anyone. She whispers, cold sweat runningdown her forehead."He came to me...Devon came to me and said that hisbrother's blood is on my hands. His death... all myfault.""Devon? That black man you used to dream about?Wasn't he a slave about 300 years ago?"

The woman looked at her worriedly. Thenshe wanted to call for the doctor. But Adie kept ongoing as if her life depended on what she was aboutto say.

"Devon's brother, a proud boy of eighteen,just couldn't deal with the master's whims.

He was sick of that plantation. All the cottonsuffocating him day by day, incessantly. There he hadstrings; there he was a living puppet. His familyalways tried to make him understand the situation,because they were terrified of what could havehappened. They spoke of the futility of talking aboutfreedom in a land of slavery, about the retribution forthose with ideas such as setting the slaves free, on the

account that every human being has a right to choosewhat to do with the given life. And they were right: amisfortune was about to come and not alone... moretea, please ...the plantation caught fire while the boydisappeared. After a long fight with the flames, themaster sent five armed men after him.

He was accused of every bad thing that hadever happened at that manor and left him without anypossibility to defend himself. They found the boy andhanged him... tea? ..."

Maria did not move at all. She only blinkedfrom time to time. Her interventions are mechanical.

"Would you like to watch TV for a while?The doctor is on his way"

"Poor boy! He was only hoping..." Adie'svoice changed into a stronger and more masculineone. Something stronger than her possessed thatalready weakened body. She gets even paler than shealready was. She got into a hypnotic state of ecstasy."What was he thinking, worthless, stupid slave?!"

"Adie?! Adrienne! Look, the doctor is here! Ithink she is raving. Her voice...I am afraid I do notunderstand what is happening to her" said Maria, buther glance has something unnatural and mysterious.

"Yes, I killed him! So what?! They alldeserved it!" screamed the voice inside Adie.

Then, suddenly she was back. "And Devonwas right there, dumb, looking at his brother. THEMASTER WAS I"

She fell asleep. How long was she raving for?Adrienne is now running through a deep

forest. The broken branches tear her white dress. Thintrails of blood are left behind, blood from a woundshe cannot locate. With her, animals are running fastas if something is chasing them from behind. Wildbeasts, all together as one, all having the faces ofthose men on the plantation. Strange figures of arecurrent past. And among them was Devon, leadingthem towards her, whispering strange words like anunknown incantation. Running, the girl falls, prey toher destiny, that living force which has eaten her fromthe inside all her dramatic existence. Famished, theanimals throw themselves at her and begin to feed onher heartily. There is nothing to come between herand their angry eyes, nothing that could offer a wayout from the terrible ending that lies ahead. The bloodis trickling from their mouths. With a last breath, sheunderstands that this retribution followed her fromthe distant past to this moment, always there, like the


beatings of her own heart. A perfect ending for adrama queen, the Snow-White she used to be.

“She has pneumonia”, concluded the doctor. Iulia Chirilă, cls. a XII-a H

Dieta FAST-FOOD, un joc periculos cusănătatea

Între două trenuri sau în pauza scurtăde la serviciu, sunteţi tentaţi să vă potoliţifoamea cu un hamburgher. Se prepară rapidşi se mănâncă pe fugă. În restaurante, baruri,vagoane-restaurant, localuri de noapte şi, mainou, în localuri purtând chiar aceastăemblemă, FAST-FOOD, oferta este tot maitentantă.Este un atac dur şi făţiş la adresasănătăţii şi sfidează toate principiile uneialimentaţii sănătoase.

Din ce se compun aceste feluride mâncare ?

Sunt preparate calde şi reci, cuadaosuri de produse conservate chimic,congelate, uscate, sterilizate, frumosîmpechetate. Între componente, reţin atenţiacâteva: -lapte de vacă pasteurizat şi derivatelactate -alimente artificiale: margarină,îndulcitori, creme, budinci sintetice -carne sub formă de hamburgher,crenvuşt, salam, slănină, şuncă, şniţel,chiftele

Multe persoane servesc produseFAST-FOOD, fie din grabă, fie din plăcereagustului. Deşi bogată în calorii, dieta FAST-FOOD este total lipsită de enzime şi de alţibiocatalizori.

Unii oameni, suprasaturaţi cu produsecarnate, ce conţin, în plus, aditivi chimici„alimentari” şi cantităţi mari de calorii, suntmereu obosiţi – contrar părerii că tocmaicarnea este cea care îţi dă forţă! - , lipsiţi deenergie şi de poftă de viaţă, predispuşi la totfelul de boli. Corelaţia pe care tot mai mulţinutriţioniştii o fac, în legătură cu aceastăalimentaţie şi cancerul, nu este delocîntâmplătoare. În ciuda abundenţei de carneşi calorii, oamenii sunt prost hrăniţi, plătind

tribut ignoranţei cu care perseverează în a seîmbolnăvi, îndatorându-se gustului.

Hrana vie vindecă

Este de-a dreptul incredibil că, de sute de mii de anide la descoperirea focului, noi ducem o luptă acerbă cupropria noastră persoană, cu propria noastră sănătate. Esteîntristător că, de mii de ani, ne "luptăm" din răsputeri să neintoxicăm, să ne îmbolnăvim.

S-au editat sute de volume în toate limbile, în toateţările, s-a inventat o ştiinţă perfecţionistă din zi în zi-gastronomia-care nu face decât să ne ucidă. Încet, dar sigur.Nici măcar nu putem concepe să tot ceea ce se ştie îndomeniul gastronomiei, de mii de ani, este împotrivanoastră, este otrăvitor şi ucigător.

De mii de ani, filosofiile hindusă, chineză, greacă,de la Hipocrat, Aristotel şi Pitagora, atenţionează că, pentrua trăi sănătos, trebuie să ne hrănim cu alimente vii,nepregătite la foc. Acestea sunt alimentele-medicament decare vorbeşte Hipocrat în scrierile sale.

Consumul de alimente gătite şi prelucrate prin foccauzează degenerarea progresivă a celulelor şi ţesuturilor.Alimentele care au fost pregătite în bucătăria clasică, lafoc, nu numai că au enzimele distruse, dar grăbesc şidistrugerea celor existente, devin izvorul intoxicăriisângelui şi al tuturor bolilor de care pătimeşte omul. Dinpăcate, oamenii nu trec, de bună voie, la regimul de viaţănatural, la hrana pregătită fără foc, decât siliţi de bolicrunte. Aia atunci, la disperare, adoptă o nouă conduităalimentară, pe care, adeseori, o abandonează când se simtmai bine. Cei care continuă să se hrănească sănătos îşi refac tonusul vital. În corpul fiecăruia există şi celulecancerigene. Ele se hrănesc, trăiesc şi se înmulţesc datorităhranei pregătite la foc. Când nu mâncaşi sau apelaţi lahrana vie, ele se supără, rabdă de foame, se împuţinează şichiar mor. Dacă, de exemplu, după o perioadă de hranăvie, ingeraţi hrană moartă(pregătită la foc), ele se bucură,învie şi se înmulţesc în progresie geometrică, invadându-vă, îmbolnăvindu-vă mai rău.

La război, ostaşul răzbeşte doar atunci când seîncrâncenează în a nu se da bătut. Trebuie să creadă şi săse zbată pentru a învinge. La fel şi cu organismul. Arenevoie de hrană sănătoasă pentru a câştiga războiul, nudoar bătălia cu boala.

Înarmaţi-vă cu aceste cunoştinţe, cu voinţă, cuîncredere şi cu credinţă şi veţi câştiga sănătate şi viaţă!

Daniela Heciu, cls a X-a Cdupă DOCTORUL NATURĂ


1) Peşte omnivor ;2) Asigură triturarea hranei la Anelide ;3) Parte a florii ce conţine fascicule conducătoare;4) Prezintă atât caracter de plantă cât şi de animal;5) Ţesutul muscular al inimii;6) Ţesutul mecanic ce formează fibrele textile de in;7) „Aspiratori” ai nectarului florilor;8) Plantă semiparazită;9) Ce secretă glandele digestive la Helix?;10) Bacterii care oxigenează compuşii minerali cu sult;11) Digestia exclusiv intracelulară realizează....

eu!Spicuiri dintr-un test de autocunoaştere ( III )

Ăsta-s eu!Paradoxal, sunt om de acţiune deşi sunt calm şi liniştit (Ciprian)Mă consider un om integru deşi am mai încălcat vreo două porunci (Andrei)Sunt foarte sufletist deşi nu mă arăt (Silviu)Gândire relativ «ascuţită» şi echilibru psihic (Cezar)Sunt un băiat de înălţime medie, ochi blânzi, tăcut, cu putere de muncă (Nicolaie)Mă carecterizează stăpânirea de sine, încrederea, spiritul de disciplină (Florin)Am o gândire limpede, memorie bună, imaginaţie bogată, putere de muncă (ŞtefaSunt prietenos, timid şi câteodată, la extremă, prea vorbăreţ (Iulian)În linii mari, chiar îmi place aşa cum sunt şi sper să mă placă şi alţii (Cozmin)Tânăr de 16 ani, înalt, şaten, oarecum timid, iubesc electronica (Vasile)«Cunoaşte-te pe tine însuţi» e o provocare pentru mine (Petru)Stau din când în când de vorbă cu mine însumi şi-mi reproşez câte ceva (Igor)

Asta-s

n)

Rebus

32

cultură prin model

Documents