ovia herbert

ovia herbert

demisolul

Editura PIMIaşi - 2012

1

demisolul

2

ovia herbert

Coperta: Alice Drogoreanu

Volum editat cu ajutorul Mişcării Efectul de Seară

ISBN: 978-8432-17-3

3

demisolul

demisolul

4

ovia herbert

5

demisolul

1.

pisicosule ne era foame ne era mereu foame dimineaţa între dimineaţă şi prânz la prânz seara la miezul nopţii după miezul nopţii şi ne era teamă că o să murim de foame şi nimeni nu o să mai ştie de noi puteam să putrezim blocaţi în demisol

să ne găsească după o lună întinşi în patul cu arcuri de fier ultimul zâmbet contează

apoi îngroparea.

*

(nişte eroi cu medalii post-mortem trimise familiilor pentru rezistenţă în tranşee.)

6

ovia herbert

2.

demisolul era câmpul de luptă al altei lumi groapa unde ne aruncam pământ până la glezne apoi până la genunchi şi tot aşa sudoarea ne-o strângeam în sticla de plastic pe care o luasem cu noi în caz de urgenţă strângeam pământ şi apă până la gât şi apoi vorbeam cu limba plină de ţărână cu capul injectat de vise deliram într-un cântecel al zonei.

7

demisolul

3.

este atâta euforie în vorbele noastre iar ca să ne treacă cumpărăm ceva parizer cu suta de grame iar tu începi să râzi ca prostul de parcă am fi câștigat marele loz avem mâncare? avem nu? avem lozul câștigător trecem pe viata extra

nu avem nimic deșteptule!

faci cinste?

fac cinste:uischi bere şi somondeocamdată atât.

8

ovia herbert

4.

redecorăm demisolul cu uleiuri şi carioca după ce îl cumpărăm de la coana o să îl scoatem ieftin sau mai bine nu-i dăm nici un ban nu vezi că vrea să scape de elde aceea nu face niciodată lumină pe hol iubește doar banii noștri floricelele pe care i le-am vărsa în cap când întinde mâna să ia din castron

mai binevarsă tot pe jos varsă acum!

9

demisolul

5.

și mai punem de încă o tigaie vă place coana? vă place nu? floricele cu brânză de vacă bucăți de șunculiță boia pe deasupra şi dedesubtul farfuriei chinezeşti.

altceva?vreaudoar apă minerală băută cu paharul ciobit.

sunteți amabili băieţi! așa zicea suntem pe dracu!

10

ovia herbert

6.

luăm de la non-stop “nick” o pâine turcească măsline grecești trei roșii un ardei capia și nes la plic uneori dimineața tu aduci niște carne friptă cu muștar franțuzesc din ăla de import carne furată sau strecurată în rucsac de una dintre picoliţele de la clubul unde munceşti resturi de la cine știe ce chef de baștani.

băiiii!

trăim ca niște lorzi de pe urma fetelor și a băieților de bani gata mâncăm până la ultima firimitură strânsă de pe masă până la penultima bucată de carne tăiată mărunt pe tocătorul de lemn și nu ne trece foamea niciodată nu ne trece.

11

demisolul

7.

o punem de o fiestă la 7 dimineața asta facem

uităm că mâine este o altă zi toate zilele sunt strânse în asta un an întreg a intrat într-o oră și gata bem apoi multă apă mai mult de doi litri face bine la maț apoi un litru de bere ni se umflă burțile și plutim în hrubele demisolului

căci

am aflat

pentru noiîncă nu au inventat hartă.

*

(nu există linişte spune coana de acum doar război.

12

ovia herbert

cine a murit în locul ăsta va trăi altfel. o credem. mamă a noastră căpătată. matroană de hrubă.dă si tu de o ciorbă. restul punem noi.)

13

demisolul

8.

dacă iese cumva leul bătrânul să facă scandal să repete iar ca prostul că el este stăpânul că o să ne arunce cu forţa afară de aici îi spunem: sictir mă că am mâncat bine în dimineața asta nu ne strica cheful şi siesta azi nu spălam holul şi nici mâine doar tu o să-l speli de acum înainte.

bani o să-ți dea coana dacă vrea pentru servicii comunitareextra pentru tine

de acumextra-program extra-viațăextrasule!

*

(cine poate rămâne aici

14

ovia herbert

cine nu dincoloaicinu va mai primi nimic nici mic-dejun nici dejun cu vin roșu după nici lumină sau ieșire nici intrare nimicdincolo o să vadă ei).

15

demisolul

9.

coana este şefa şi domnul virgil secundul cu cheia lui franceză ce o plimbă zilnic în buzunarul pantalonilor jegoşide parcă ar vrea să repare toate uşile camerelor din demisol.

mai bine ar fi să le spargă pentru a le aerisi măcar

se tot agită sus-jos pe scări toată ziua cu salopeta aia albastră pe care scrie shark cu litere mari roşii

parcă este dintr-o reclamă pe care încă nu o ştim dar într-o zi o vom filmaîmpreună cu el.

*

(a face este rulvis. a nu face este un alt rulvis. tu eşti visat.

16

ovia herbert

când te trezeşti eşti în acelaşi somn.)

17

demisolul

10.

îl lasă pe pisicos să plutească în lumea rulviselor cu barca de la templu furată rugăciunile au înlocuit vorbelelui îi este mai uşor să vâslească într- acolo

dincolo de ceţuri va da de alt pământ .

18

ovia herbert

11.

leule poți urla până vine coana să te alinte cu o înjurătură ia mai bine și tu o gură de bere și nu mai țipa! promitem s-o plimbăm pe nevastă-ta cu căruciorul de la un cap la altul al lui th. aman cu tot cu cățelul ei șoricar o prezentăm la somități să le vorbească ea despre durere imobilizată de zece ani viață trăită în cărucior și viteza de 90 km pe secundă a roților-minune.

*

(vrem o rentă anuală lumină de 500 de waţi pe hol mâncare cât să ne ajungă şi apoi multe plimbări pe bulevard. )

19

demisolul

12.

fierbe ciolanele pe aragazul cu două ochiuri ai grijă la furtunul de cauciuc trei metri de la scaunul unde este aşezat aragazul până la pat în explozie poatesă dispară totul iar noi să privim la lumea de după la fel de uimiţi ca şi până acum.

20

ovia herbert

13.

ne repezim în cameră la geam ne urcăm în patul de campanie să fim mai aproape de gratiile despărțitoare și strigăm la fete mamii! mamii! ia-ne cu tine în zbor! și întindem mâna spre ciorapi.

ușor mă finuț că fetele se sperie! îi zic lu pisicosul mamii nu ne lăsa aici! mamii vrem cu tine! vrem la cald! șopteşte el printre gratiile prăfuite iar ele se feresc speriate să nu le atingem.

(le îndrăgeam şi ele nu știau cum se sting luminile la începutul nopții cum el ne închide ochii și ne acoperă trupurile cu cearșafuri ne așază pe fețe măștile clic-clac fac degetele de la picioare strânse în frânghii

21

demisolul

clic-clac unghiile introduse în urechi pentru a nu mai auzi strigătele venite din perete).

22

ovia herbert

14.

răsuflarea ne aburea geamul camerei în câteva minute nu se mai vedea nimic nu se mai auzea dincolo de ușă coana nu are somn de când ne-a închiriat camerele face calcule apoi caracterizări într-un dosar cu coperta galbenă până acum are peste treizeci de pagini scrise ca nişte compuneri pentru la școală ne inspectează la ore neanunțate deschide brusc uşa să ne prindă în poziții indecente ohoo ... până acum nici o izbândă.

(de aceea ne spălăm seara picioarele cu pastă de dinți să miroasă a primăvară peste tot).

23

demisolul

15.

câtă verdeaţă era atunci în somn câtă spumă de şampanie venea peste noi

când el pleca desculţ în zorii zilei şi ne aducea pâine cu seminţe de la doamna de lângă piaţa amzei patru lăzi pline ne vor ajunge şi nouă cumpărăm 5 pâini nesuri lapte şi o sana cu glugă de smântână ne va folosi după beţie ca pansament gastric.

24

ovia herbert

16.

interzis iar interzis băi interzişilor!

ne-au interzis să trăim cum am vrutam uitat tot ce-au dorit să nu mai credem

interzissă stăm sub mucegaiul hrubei au interzis să stăm sub coana să stăm deasupra ei în căutărisa prăjim floricele tigaie după tigaie încinse aruncate din mână în mână din cameră pe hol din hol în baie şi înapoişi clătite cu gem pe deasupra călcate cu fier umplut de cărbuni încinşi

interzissă stăm sub oraşul lor si să-i privim de acolocum se bălăngăne şi uită drumul dezbrăcaţi în stradă fără ca măcar să ştie

25

demisolul

că sunt priviţi de la depărtare

ne-au interzis i-am interzis în războiul din dedesubturinu au nici o şansă.

26

ovia herbert

17.

le iubeam pe toate în acelaşi fel dulciuri şobolan şi privirea lui tristă şi privirea de ucigaş în nopţile când ne beam alcoolul înveşmântaţi în blana lui învăţam să uităm de ce venea şi de ce urma să nu mai vinăstopstop la totdecretam.primeam blănuri de animal venite în transporturi de noapte aruncate prin trapele pereţilor în încăperi altele predate omului de legătură din lumea fără becuri.

apoi primeam lăzile cu prafuri depozitate în camere de la marginea oraşuluimulte le vindeam apoi în altă părţi neştiute de coana înmulţeam banii şi iluziile rezistam cu greu în tranşee până la un final amânat.

*

27

demisolul

(teama ne apropie. substanţele ne înlesnesc transferurile.)

28

ovia herbert

18.

să aduci slănină afumată pisicosulebucată cu bucată din aia păstrată de astă toamnă la pungă trimisă cu trenul personal hrănită cu transpiraţia haiducilor-navetişti cărora nu le vezi faţa doar dinţii le strălucesc când vorbesc iar tu mai mult taci şi înghiţi coji sparte la kilogram pe coridor până te impiedici şi reuşeşti cu greu să ieşi pe scară înainte de ultimul fluier al naşului.

slănină de la acea casă fără număr ascunsă în pivniţe lângă blocurile din geamurile cărora ies hornuri cu mult fum vara şi iarna tot timpul scot fumprin pereţii ce se crapă.

29

demisolul

19.

mâncarea noastră nu îi mai place pentru noi are altă lucrătură toate se vor petrece în vechea baie a servitorilor cu lămpile stinse va fi un alt curent în aer vibraţii care vor zgâlţâi şandramaua de sub pământ tuburi prinse de umeri cu agăţători de fier

iar pe fundal concertul duşurilorpornitepentru răcoriri repetate.

*

(livrările se fac cu greutate prin intermediarii găozari. cine te ajută? nici măcar teama de a nu fi ridicat la ceruri neanunţaturmărirea înăuntru urmărirea pe scări între blocuri printre coşurile de gunoi brigăzile puse în funcţiune o noapte ruptă în mai multe porţii de otravă pe

30

ovia herbert

limbă în timpul alergării o iei cu degetarulva fi nevoie de o fluidizare a mişcărilor pentru ajungerea la timp în zone îndepărtate ale hărţii.)

31

demisolul

20.

domnul virgil suferă de insomnie se tot plimbă pe scări seară de seară loveşte cu cheia franceză în pereţi scutură mucegaiul şi răspândeşte bolile adormite

leul vecinul de camerăo strigă pe coana să coboare de la etaj vrea să se răzbune pentru toate umilinţele îndurate în ultimii ani să stea cu faţa la perete în genunchi şi să-i ceară iertare pentru ce nu-şi mai aduce aminte.

(îşi loveşte soţia imobilizată o ciupeşte de pulpe până i se învineţesc să-i ştie de frică.)

32

ovia herbert

21.

ne-au secţionat o parte a memoriei o noapte şi încă una uităm de noi acum putem turna licorile în pahare muzichia mai tare pisicosule să pătrundă fier-betonul rupe fiecare bucăţică din hainele ce ne strâng începem dansul momentul ritualului cu ogaură-n perete pune-ţi inima acolo şi astupă nimeni va mai avea nevoie de eanimeni niciodată.

*

(fă ca păpuşa! nu fi păpuşa! până nu ne aude conuşa! fă ca păpuşa!)

33

demisolul

22.

nu opri apa vei trece dintr-un culoar în altul vei rămâne la o intrare de rulvis care se va continua dacă vrei cu un alt culoar mirosind a lavandă.

34

ovia herbert

(nick)

(caută un alt ”nick” non-stop plin de dulciuri şi băuturi trimise de peste graniţă doar pentru noi subsolicii).

(fără)

dacă nu ai mai sta în uşă nu s-ar mai face curentsuntem îmbrăcaţi în hainele altorafără nasturifără blană de vulpenu avem dexteritatea de a lovi fără să se vadă

prea multe zile izolaţi lângă caloriferele reci şi brusc apare lichefierea.

35

demisolul

(nu au inventat)

nu au inventat ieşire. nu au proiectat holul cu becuri. nu au desenat săgeţile pe ziduri.ăştia nu au încălzire? nu.

este un oraş-uzină-în gol duduie 24 din 24 oamenii bagă lemne în sobe improvizatestau la rânduri pentru nimic se împing unii în alţii iarna transpiră la greu şi colecteză transpiraţia în cisterne.

*

(cine ne-a coborât aici? călcăm pe bulevard vom avea parte numai de zgură în stânga şi în dreapta au ridicat şantiere peste şantiere schele peste schele doar la adâncime te poate plesni lumina).

36

ovia herbert

(la prânz)

la prânz pregătim ciorbă de varză cu sodă cei mai tari bucătari pe raza unei străzi nimeni nu ne poate întrece gătitul este odihna noastră uitarea următoarei zile şi a celeilalte săptămâni a lumii de sus şi a lumii de mijloc amândouă la fel deinsuportabile.

(degustăm)

degustăm ceaiuri de mentă şi ceaiuri de soc cu biscuiţi iar la prânz pare că începe o altă înserare brusc te înalţi în pat şi te uiţi afară o altă noaptenoi de aici – ăia de acolo sunt în alt anotimp noi în următorul le vom povesti cum este dincolo după ce ne vom întoarce cu o oală mare de supă să facem cinste la toată strada supravieţuitorilor le oferim două farfurii calculate

37

demisolul

fiecăruia după frica dobândită după cele înduratesau zâmbetul rămas.

38

ovia herbert

(după)

după miezul nopţii i se scurge sângele în canistre până dimineaţă se vor umple pentru livrări îşi înlocuieşte blana în uşa deschisă a wc-ului

transferă părţi din imagini spre o salvaredin care poate să ne ofere şi nouă.

(şi din nou)

şi din nou în lipsă de altceva bemceaiuri din pliculeţe colorateîncrucişăm picioarele sub pături de lână sorbim fiecare înghiţitură de ceai cu rom în pliculeţe sunt falsuri nu au plante adevărate ci pulberi de laborator sunt răspândite în diverse zone la care nu putem ajunge nici cu ajutorul bărcilorpoate întocmim nişte hărţi pentru a le survola zice elpoate în somn sau doar acolo.

39

demisolul

(oasele lui)

oasele lui devin moi când i le mângâie pe podeaua din baia comună poate să i le rupă dar nu are curaj şi apoi muşchii i se relaxeaza brusc şiprimeşte bucăţi de carne din palma lui.

(mâncăm o săptămână)

mâncăm o săptămâna fasole albă cu slăninuţă a două săptămână schimbăm slăninuţa cu mai multe bucăţi de carne tot cu fasole dar colorată fasole americană îi spun eiurmează crenvurşti cu muştar dimineaţa şi la prânz adăugăm puţin tarhon şi schimbăm gustul

aşa pare o altă mâncareuna de dincolo.

40

ovia herbert

(noi am tăiat)

noi am tăiat coaja cartofilorşi am curăţat de solzi crapultu ai intins cearşaful pe covorfăcea parte dintr-o înţelegeresă omori în timpul intrării o parte din elîn timpul ieşirii o parte din mine apoi ne-ai fi aruncatîntr-o carapaceşi ne-ai fi dat drumul pe conductele de la ieşirea demisolului.

(berile)

va desface berile negre pe tocul de lemn una o vor păstra pentru venirea celuilalt lu coana o să-i injecteze alcoolul în venă strânge garoul aşase va relaxa în patul cu arcuri de fier ne va vorbi şi se va lăsa pătrunsăo lună va uita să ne ceară chiria.

41

demisolul

(ţigări)

ţigări li se dau şi la bucată când nu mai sunt bani de pachet de la non-stopul ţigănosului cum deschizi uşa sari direct la el în magazin

mai bine îi mutăm şandramaua şi lăzile cu portocale şi banane aicea jos la noi stau şi la răcoare avem noi grijă schimbăm regimul alimentar o dăm în corpuri cu proprietăţi ascunse iar dacă ne supără ţigănosul îl pasăm şobolanului.

42

ovia herbert

(împărăţia)

împărăţia asta este o cuşcă plină cu apă undeplutesc la suprafaţă

şi-au cumpărat branhii să poata rezista în ea luni la rând an după an o zi este un an sau mai multe vieţi într-o zi şi în afara ei în acelaşi timp

dai cu zarul şi nimic nu iese te-ai născut unde nu ai vrut.

stinge becul lumina asta nu este pentru ochii noştri vinul nu este pentru buzele noastre

de ce taci?

43

demisolul

(coana)

coana ne măsoară şi ne înscrieîntr-un catalog inutilea îl crede folositor pe noi nu ne crede niciodată orice i-am spunede aceea îi spunem nu la orice spune ea danu ne mai aude nu ne mai vede

răsuflarea ei ne îngroapă din picioare.

(o scăpare)

el povesteşte de o scăpare la fetele de după scări

o altă îngropare ele parcă ar sta de gardă fac cu schimbul schimbă feţe după feţeîşi fac plinul au tatuaje cu numele noastrepe tot corpul

44

ovia herbert

astea ne mănâncă banii şi mădularele cum mâncăm noi slăninuţă cu ceapă.

45

demisolul

(dă cu zarul)

dă cu zarul să mai pierzi odată poate acum este niciodată aici pe masa de lemn loveşte în maşina de scris să ne sară banda în jurul gâtului din gaura asta ne va supravieţui doar răsuflarea garantat la ieşire nimeni nu ne va mai recunoaşte.

(sus)

sus strigi tu sus și tremuri după friguri vine beri-beriun copil al căldurii crescut cu mucegaiuriselectatedupă scările de la intrare vom da de o altă ușă

mă mai auzi? nu mai e nici un acolo stau la ieșire după scăristau ca noi în palme se uită aiurea și urlă.

46

ovia herbert

(nu mai vor)

ei nu mai vor amintiri căci ultimii veniţi în hrubă nu-şi mai aduc aminte de nimic

într-o zi m-am aşezat într-un fotoliu lângă uşa coanei şi apoi am fugit speriată spre cele două coridoare de josmai întâi mă distra alunecam pe lângă conducta de gaze era caldă îmi înfierbânta palmele a venit pisicosul şi m-a pus să mă joc cu creta pe toţi pereţii

desenează i-a spus ce ai visat sau ai vrut să rulvisezi şi aveam senzaţia că brusc am tone aruncate peste mine tot felul de greutăţiimaginare şi nu pot face nici cel mai mic efort de reamintire sausă torn bere în pahar şi să-i dau şi lui

47

demisolul

el ştia că adevăratele desene erau în altă parte şi nu puteam ajunge la elesă bem bere mai bine să ascultam simfoniile secretesă scoatem păpuşile din sertar să danseze doar pentru noi pe scauneşi mese

rulvisele par viaţa pe care nu mai apucam să o trăim asta i-am spusşi nu m-a crezut

eu oricum aştept sa vinăsicriele lăsate în faţa uşii coana mă va ajuta să intru în ele şi să fiu transportată la altă adresăo să plec în altă lume

nu mai poţi ieşi ultimii veniţi nu-şi mai aduc aminte de nimicatrofiaţi de sedative vor adormi cu noi aici ani în şir.

48

ovia herbert

(fiecare armă)

a pregătit fiecare armă atent la detaliidupă oboseala lucrului a intrat în somn cu ele în braţe întins în pat

a şters de praf fiecare ustensilăfolosind cârpe şi perii le-a inventariat nopţi în şir ca pe nişte cărţi şi le-a aşezat pe holul de la ieşirea din hrubă după mărime

indiferentce se va petrece va ieşi nerăbdător în stradănu va conta câţi vor cădea saucineva îi va număra cu răbdareîntr-un subsol al coanei

apoi multe luniva urma oprirea tremuratului degetelor pe masăcând

49

demisolul

lumina îi pătrunde dureros sub fiecare unghie.

50

ovia herbert

(au stins)

au stins luminile pe stradăde acum priveşte lacul format dincolo de zăbrelele camerei scamele care înoată în aer norii formând o altă cameră îndepărtată peste praful ridicat de pantofii trecătorilor

singura legătură cu pământul va fi cu ajutorul bărcii dar nu are nevoie de ajutor nici de vâsle doar de mişcări calculate pe un perimetru furat de la alţii.

51

demisolul

(căruciorul)

leul împinge căruciorul soţiei pregătindu-i catapultarea în bulevard

când ea anesteziatăîngaimă litanii scrise pe şerveţelele păstrate de la micul dejuncăci trecătorii nu văd şi nu ştiu despregolul camerei aşteptările ei în paralizie până este schimbată cu haine curate şi mai alesscâncetele pe care le scoate înfundat după pumnii primiţi unul după altul ca nişte gloanţe trase drept la ţintă.

52

ovia herbert

(cine ne curăţă?)

aude scrâşnetul dinţilor coaneişi vorbele scuipate din spatele uşii:să nu-i mai văd pe aici spune eao să-i arunc în stradă

dar curăţenia pe hol cine o face?

cine va îndepărta în fiecare seară resturile de pe hol şi excrementele animalului? sau ghemotoacele de vată aruncate de cine mai ştie ce trecător?

cine curăţă după noi?

până la următoarea curăţareîi mângâie burta umflată de bere se destinde pe linoleum şi plesneşte.

53

demisolul

(animalele)

animalele de luptăacoperă crimele schimbă etichetelesunt departe de intestinele hrubei habar nu au de nămolulunde cresc insectescuipă nimicuri pe ferestre înfăşurate în tone de plasticbat pasul pe loc mai bine le-am bate câteva cuie în fruntedar stau ascunşiîn spatele birourilorîn spatele altora dorm descoperiţi îmbătaţi cu apă îngaimă răspunsuri trucate din carenu mai putem crede nimic.

54

ovia herbert

(când respiră)

când respiră lângă gura lui şi a lui lângă a celuilalt alăturate gura lu leul lângă gura soţiei umede cu respiraţie greoaie cu mici zgomote alăturate toate în apropierea infarctului pe podeaua de lângă baiaservitorilor

aici au avut loc jocuri dansuri rostogoliri pe burtă acum stau ca nişte animaleîmbibate în alcool trecut închipuit şi viziuniîmbrăţişaţi sub razele becurilor gura ei continuată de a lui inspirând din aceeaşi pungă de aerce-i acoperă ca un cort al sufocării.

55

demisolul

(a învăţat)

aude paşii coanei când coboară grăbităpentru a întreba tot felul de prostii despre cada nespălată mizeria de pe hol sunetele din noapte care o trezesc şi despre frica care îi umblă prin fiecare organ extrăgând fierenu mai deschide ochii de grija noastrănu îi mai închide fix de o săptămână.

voi faceţi aici ceva necurat ne tot repetănimic important stăpânădeparazităm zidurile colecţionăm mucegaiul în sacoşe de plasticne facem şi noi de treabănu ne certa prea taredar ce spuneţi dacăo să vă cumpăr o maşină de tocat de lângă piaţa matacheam o cunoştinţă veche ne-o dă în rate marfă bună

nu mai glumiţi cu mine nebunilor am nevoie de voi

56

ovia herbert

mai mult decât de mine

poate

dar până la urmăatât ne va mai rămâne: floriceaua umflată de ulei în tigaiemaşina de tocat cu lame ascuţiteşi groaza că mâine nu vei mai vorbi cu noici cu alţii puşi pe mărunţit oscioare.

57

demisolul

(nu ştie)

şi ea nu ştie nimicdespre săpăturile noastre depre ziua care este pentru noi tot seară de lunile-noapte nesfârşite ca la poluri fără somncând săpăm sub trotuare transpiraţidelirând neştiuţiîn rulvisele coanei respirând greu sub dantela colanţilor ei strânşi pe picior

ea ar avea nevoie de un viol calculat pe ceas fără atingereaşa cum îşi doreşteîntre baia vechilor servitori si wc-ul conductei întinsă pe patul ruginit cu arcuri de fier

ea n-ar schimba niciodată neoanele pentru a vedea drumul spre baie consumaţi ilegal spune ea

58

ovia herbert

n-ar uita nici o lună să ridice preţul chirieivă ofer condiţii de huzur şopteşte

şi totbolboroseşte de marea ei slujbă de la radio

frica ta radio ne sporeşte furiaslujba ta radio construieşte între noi doar tranşee de luptă.

59

demisolul

(începusem cu găurile)

începusem cu găurile în pereţi era deja noapteînaintam încet aruncam afară molozul din gaura făcută într-o roabă furatăde la un şantier apropiat

pisicosul alerga în tenişii second-hand pe scări în stradă şi înapoi cu molozul ce dădea peste nivel

intră pe automat baştane striga îi rupi nu mai este multvei ajunge la mijlocul clădirii unde se unesc drumurileîn cruce

ne-am îndeplinit planulva veni comanda pentru următoarea autostradă subterană şi viitorul cincinal al dedesubturilorvom facem faţă suntem antrenaţi

el este îmbrăcat cu cămaşa luată de la ţigănos ceacu pelicanii albaştri

60

ovia herbert

şi capetele tăiate sprijiniţi de picioarele care par să se frângă pentru a fi înghiţiţi de apăo port să am noroc spuneaşa să fie

bagă!!!să crească muşchiul pe sub tricoutrasează în continuareun drum paralel cu cel de sus să o punem de o viitoare pistă cu circuit închispentru alergătorii din noi.

61

demisolul

(ultimele ciolane)

scoatem la bătaie ultimele ciolane de porc fără carne par de ajuns fierte până le iese zgârciul și măduva în apăapoi spargem un ou în oală și adăugăm resturi de bulion la final piper și boia dulcemor de ciudă căci încă mai mișcămdintr-un picior și-o mână le punem împreunăfuncționăm

doar trebuie să crezi că ești filmat o vedetă nu moareoricând oricum oriundevedeta este ne/muritoaresfârâie de optimism

mor de frică încă mai clipim cu ajutorul scobitorilor puse între pleoapenu ne mai aruncă nimeni nimic prin geamomul de legătură este departenoi și mai departe

62

ovia herbert

aproape ne este doar ibricul îl punem la fiert cuzaț trei zile la rând cafea la mâna a treia bun și așa o altă săptămână pe care o salvăm şi trecem şi de iarna asta

toate par împotrivătoate pe rând împotrivăși noile suntem împotrivă

nu ne mai găsim loculdar ştimcă atunci când nu vom mai crede în nimicvom pluti.

63

demisolul

(să ieşim)

să ieşim de aici şi să rămânem încapsulaţi în ce ne protejează prinşi în şotronul desenat pe holdin care am sărit mai departe decât am fi crezut vreodată

aici este cald şi mâncarea vine în porţii calculate zilnicaceasta este o minune reciclabilă repetă odată să nu uitrepetă ca să se repete.

când vom plecavor rămâne în locul nostru păpuşile meşterite de pisicosmărturie a inutilei rezistenţe culemn de cireş burete vorbitor şi voci distorsionatevor trăi mult mai bine după cu noi înăuntrul lor sărind în continuare pe holuri şotronul.

64

ovia herbert

(ionci - rulvisul mă visează)

poate vrei să adormi dar nu se poate doar cu ochii deschişi în timp ce apa curge în bidonul de plastic domolcalculatpână la final.

coana doarme cu ochii deschişi ne vede prin gaura cheiiscociul este rupt la intrarelasăo să-ţi spun de ce m-am întors în buncărul asta mă asculţi?

(încerc. dacă nu adorm.)am devenit aproape un mutant sau ce au făcut din mine făra ca eu să pot să mai schimb pentru reparaţii ulterioare nu ne-au dat prospecte şi doar am citit atâtea în schimb am băgat în mine vitamine banane bere combinate cu stafide pentru energizare spuneau ei

65

demisolul

dar nu mai credeam le îngurgitam la desert iar peste ele turnam un pumn de pastile colorate săruri amfetamină şi alteori pentru calmare morfinăsupă la plic mâncam şi eram mai praf ca ea

nu-ţi spun numele lor ca să nu le iei şi tu într-o zi bagabontule!

*

(le-am învăţat denumirile după câteva săptămani de înghiţit regulatmă orientam după culorile lor când îmi jucau în palme lumina cu bec roşu a lămpii de cameră prima pastiluţa galbenă lumina maro a doua pilula albastră şi ruperea flaconul devenea lichid dacă nu mor acum atunci peste o oră peste o zi uitat la mii de kilometri de casă sau ce mai numeau ei casă cât noroc peste mine dintr-odată îmi aminteam de ce am lăsat în urmă fără

66

ovia herbert

să ştiu că poate nimic nu mai avea să urmeze după tratamentul lor bine plătit doar o zăpăcealăcu ace în creier răsucite de mai multe ori într-o singură secundă de mâini necunoscute din lucrătura asta nici dracu nu mă mai scoate pilule împachetate în ţiplă de aruncat repede sub limbăcând luminile îmi ardeau ochiiîmi întorceam mintea spre oraşele devastate de unde uitam să mă mai întorc singur acasă până la trezire doar o mare ceaţăea nu mai era a mea amsterdamul meu îndepărtat un pat într-o cameră la parter iar afară oameni care se apropiau de scară cu unelte de rupt oase în mâini şi sacoşe pentru a strânge resturile rămaseurmau picnicuri după picnicuri şi viaţa ca o continuă vacanţăunde îi era locul dacă nu acolo dacă nu aici nebunieiauzeam glasuri de copiifiltrate de uşa de sticlă de la intrare o săptămână m-am târât între wc şi dormitor între ore ale înserării cu presiune pe braţe şi zeci deace sub piele dimineţi cu dureri

67

demisolul

de tâmple de parcă l-aş fi avut prins într-o menghină ce tot strânge şi strânge până iese mustulgreu de precizat când şi undese petreceau toate între visele pierderii şi cele ale revenirii departe de zgomotul unei capitale decimatede boli necunoscute ce se multiplică în fiecare secundă fără ca nimeni să vrea să aflefericirea lor atârnată pe sârmă ca un abţibild multicolor alături de haine proaspăt spălateamintirile nu mai valorau nimic nici pentru ei nici pentru mine păreau împrumutate din mintea altuia sau atuturor din acel bloc olandez berlinez andaluz toate într-unul praf auriugemete strigăte scurse prin plasele de muşte ale ferestrelorşi între toate sendviş dragostea- şopârlă izbită de pământ şi organe vorbitoare care tac revărsate la soarepe fiecare treaptă urme de lup în zăpadă dar de unde atâta zăpadăaveau dragoste pentru noi dragostea era pe zidurile wc-urilor înscrisă printre indicatoare ale holurilor

68

ovia herbert

secţiilor şi zecilor de prescripţii primite în orele de consiliere ale posibilului sfârşit noi avem grijă de voi noi în halate albe dragostea de soră dragostea-spital dragostea cu inscripţii şi seringi sub piele o vitaminizare standard îmbelşugată nu mai aveam nevoie de nimic ne hrăniseră destul ne terminaseră înainte să ne dăm seama de apa prin care treceam dincolo de gât doar mâlrevărsatîn valuri prin saloane cu tot cu buruieni şi resturile celor ucişi de pastileletest.

*

(ele ne pregăteau cu grijă noile anestezii ultimele plecări penultima mărturisire preluată direct de acolo de unde nu primeşti răspuns dar poţi aştepta oarecum împăcatun fel de binecuvântare).

(începusem să vorbesc o altă limbă

69

demisolul

nu mai înţelegeam ce mi se spune nu mai voiam să spun nimicci doar să dau din mâini până la o ameţire completă).

*

toate îmi erau injectate pentru binele umanităţii făceam parte dintr-un lot restrâns special cum îl numiseră noi specialii ei anonimii câtă onoarevoiau să vindece o boală necunoscutăsau să ne radă ce mai conta atâta timp cât plăteau gras o viitoare moarte

eram eroii de mâine ai europeipentru cine mai avea minte să-i creadă aruncaţi în acea hazna flămândă mirosind a clor a curăţenie pavată cu cele mai bune intenţiine îngloba în ea şi ne mestecaoră după oră carne macră pe noi ascultători ce ne luam de fiecare datădozele prescrise .

*

70

ovia herbert

(mă zvârcoleam noaptea între cerşafuri de rezervă schimbate din patru în patru ore până îmi ieşeau ochii pe linoleumul lor spălat de trei ori pe zişi apoivomitam şi ce nu mâncămîn chiuvetăeram asistat bandajat curăţat într-un sfârşitîmbălsămat).

71

demisolul

relaxări

*noaptea reia legătura nu mai are nevoie de nici o cucerirecum se întâmplă şi nici nu ar mai vrea să afle iese afară din casă în vârful picioarelor de parcă ar fi urmărit de o umbră blândă

acumnimic nu-i mai este împotrivă .

*prima uşă o deschideapoi a doua liniştea are ceva dintr-un fel de ultimă linişte cerul pare mai aproape de pământ

nu mai are fricămoleşeala i se scurge în tot corpul şi-l adoarme.

*

72

ovia herbert

ar vrea să se prelingă de-a lungul peretelui dar rămâne în picioare şi aşteaptăun semn.

*ultimul refugiuchilia acolo nu se greşeşte şi nu se ajunge niciodată întregnu mai trebuie să respiri sau să loveşti nu te mai aperiprins sub narcoză într-o linişte domoală auzi zgomotul paşilor unei balerine în cădere.

*ce naiba se pierde când se pierde?nu mai poţi recupera este de la frigul intrat pe sub uşă de la frig trebuie să fie

73

demisolul

rotocolarii

74

ovia herbert

75

demisolul

rotocolul / cioburi

abandonat ca într-uncimitir de maşini ca o carcasă uzatăi se perindă imaginila rotocol în aşteptarea prietenilor

aprinderea înceată a ţigărilorun picior peste altulpărul ud al lui modig acoperindu-i o parte din faţăşi „mâna ta izbită de asfalt” până se face floare

vrei să vezi un punct ce nu reuşeşti să-l fixezide aceea continuisă te uiţi în lipsa privirii căciceilalţi nu or să mai vină în seara astaai la vedere o carcasă lângă altă carcasă pline de muzici caldeiar lângă capul tău când stai întins pe marmură o veioză spartă

mângâi un ciob albastru găsit în nisipul parcului

76

ovia herbert

respiri din ce în ce mai lentpână nu îţi mai auzi respiraţia.

77

demisolul

celula

ne întâlneam în celulămicul bar din centrul oraşului undesorbeam beri după beri şi cafele îndoite cu apă niciodată cu lapte niciodată complet treji

fumul ni se încleia pe buzeşi aşa ajungeam să ne şoptim cuvinteleadăpostindu-ne între geamurile afumate rămând blocaţi ca într-o cuşcă fără aerisire

pe atunci numeam fericire suma tuturor calamităţilor ce nu ni se potîntâmpla. un prieten îmi zicea cu maliţiozitate că-mi premeditezeşecurile… poate de aici predispoziţia spre digresiune şi chiar nevroză (damiev)degetele începeau să ne tremure pe netezimea paharelornu ne mai trezea din amorţire decât sirena uzinei

78

ovia herbert

şi întoarcerea muncitorilor de schimbul doi gălăgioşicu feţe trase la şaibă cărând în sacoşeresturi de carne şi creier.

muncitorul modig nu a mai apucat să se nascăîşi hrănea muşchii doar cu nicotinămuncea în trei schimburi la celula cu paharele pline de licorişi cafele luni la rândiar desele căderi de calciu i se tratau laspitalul judeţean cu un surplus de vitamine.

spre dimineaţă se instaura bâlbâiala ne aruncam în colţul barului mâinile mototolitefirele de păr din timpul zilei colecţionate în buzunarele pantalonilor cuvintele ce ieşiseră din marele ping-pong al înfruntărilor

catedrala din centrul oraşuluine perfora brusc auzulcu o melodie schimbată odată la două luni hit pe care îl tot fredonamîntre două înghiţituri de bere

79

demisolul

ne temeam că rotiţele dinăuntru ni se vor blocamodig spunea este timpul să plecăm haidar nici unul nu se ridica de la masă aşteptam

ni se deschideau piepturiledupă noichelneriţa debarasa.

*

o să învăţăm docili orele când se poate respiracu toată gura sau nunu vrem să greşim nu mai vrem pedepse.

80

ovia herbert

(înainta)

înaintacu auzul acoperit de cântecul greierilor o lua printre conserve golite şerveţele spre gangul de lângă rotocol la capătul căruia nimeni nu îl aştepta

presimţea un pumn din umbră care să-i încălzească obrajii dar nu veneanesiguranţa îi dădea energie

dinsprecapătul ganguluivenea doar întunericmergea decis urma să ajungă la destinaţie

de data aceastaîntreg.

81

demisolul

(nu ne mai aveam)

de multe ori nu mai aveam baniterminam conservele trimise din spaniaerau atât de gustoasecalamari în salsa americană atun blanco jamonul serano feliat si pus la păstrat în congelator luni de zile

acum împreună cu modig şi damievnumărăm în gând fiecare bancnotă închipuită fiecare euro aruncat pe cine ştie ce nimicuri cărţi sau filme în cinematograful întunecos din parcul centraltoate necostau toate incursiunile în tavernele oraşului printre sticlele pline apoi goale şi vorbele celor atinşi de iluminări de o noapte la tei la gară la stix când plecam în turnee de forţă nopţi şi zile sudate cap la cap branul carpaţiul snagovul ţineau loc de alimenteberea cu vitamine era desertul regal servitla marginea trotuarelor pe gării dunării brâncoveanu

82

ovia herbert

atâtea porturi de refugiu răspândite în micul oraş

ei cei de sub mese ne ofereau explozibilul închipuirilor noastre livrau materialul complet pentru călătoriile în ţinutul lamei de ras.(a trebuit să ardem)

şi am ars repede uitând ce era afară şi ce nu ne atingea mortal

acum numărămfiecare scrâşnet din dinţi ridicăm furia la fileu lovim cu putere mingea spre capul celuilaltnu recunoaştem nici o vinămai sunt doar câţiva cartofi ascunşi sub patşi o teamă controlatăiar eine vorbesc despre carieră o carieră de piatră la podul vedei ne este mai la îndemânădespre bani adevăraţi nu cei închipuiţinoi suntem în afara noastrăîntr-o cameră numai a noastrăîn ceruri ne gândeam sau mai simplu într-un cort instalat sub rotocol toată vara

83

demisolul

sau poate aruncaţi într-o vilă a buenos-airesului lângă eroi şi mormintesă vindemtrecătorilor lacrimi şi sfinţi

ei vorbescdespre seriozitatedespre laşitatea cui oare? nu pot să tacănu pot

noi ridicăm la fileu furiaşi lovim încă o dată în gol.

84