Metode şi tehnici de predare-învăţare-evaluare pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor din ciclul primar

înv. Kortner Tilore, Şcoala cu cl. I-VIII Nr. 2, Lugoj inst. Sîrbu Gabriela, Şcoala cu cl. I-VIII Nr. 2, Lugoj

1. Gândirea critică şi învăţarea – moduri şi stiluri de gândire Oamenii se deosebesc de celelalte fiinţe prin gândire. Ei dispun de o capacitate specifică de procesare a informaţiilor în vederea dobândirii unor cunoştinţe şi convingeri, a unor deprinderi şi abilităţi cognitive necesare dezvoltării de probleme cu care se confruntă în viaţa cotidiană. Deşi este o capacitate definitorie a omului, totuşi, gândirea nu funcţionează la fel, la toţi oamenii. Oamenii gândesc în moduri diferite. Mai mult, una şi aceeaşi persoană gândeşte diferit, în situaţii diferite. Dincolo de aceasta, fiecare persoană îşi formează un stil propriu de gândire, o modalitate personalizată de abordare şi rezolvare a problemelor. Deci, putem vorbi despre anumite moduri sau tipuri de gândire, iar, pe de altă parte, de stiluri diferite de gândire. Există mai multe moduri de gândire, diferenţiate în funcţie de mai multe criterii. M. Zlate (1999) propune un set de criterii pentru clasificarea modurilor fundamentale de gândire. Astfel, ele se diferenţiază în funcţie de tipul operaţiilor propuse, de modul de desfăşurare, după orientare, după sensul de evoluţie, eficienţă, valoare, finalitate, etc. Menţionând ultimul criteriu amintit, după finalitate, gândirea este reproductivă, productivă(creatoare) şi critică. Gândirea reproductivă este cea liniară, reproductivă sub aspect calitativ, având un grad ridicat de stereotipie şi automatism.Gândirea productivă (creatoare) presupune descoperirea (sau producerea) unui nou principiu de relaţionare a datelor unei probleme, altul decât cele obişnuite, uzuale. Ea urmăreşte elaborarea cât mai multor soluţii, mergând uneori chiar până la „sfidarea”logicii. Gândirea critică este gândirea centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile într-o situaţie sau problemă dată, pe alegerea soluţiei adecvate şi respingerea argumentată a celor mai puţin adecvate. Unii autori consideră că gândirea creatoare şi cea critică sunt „două feţe ale aceleiaşi medalii”. Gândirea creatoare îşi dovedeşte utilitatea şi valoarea numai dacă produsele ei sunt supuse unor analize şi evaluări critice, cu scop de fundamentare şi întemeiere raţională. În cercurile educatorilor şi ale specialiştilor în ştiinţele educaţiei, gândirea critică semnifică o gândire de nivel superior. Ea se bazează pe deprinderile şi abilităţile celor care o practică de a raţiona corect, coerent logic, pe bază de argumente suficiente, solide şi valoroase.

2. Caracteristici ale gândirii critice Gândirea critică este o condiţie şi o modalitate de realizare a învăţării eficiente cu rol esenţial în dezvoltarea personalităţii individului. Ea presupune, printre altele: - formularea de către fiecare elev a unor păreri proprii, personale, eventual originale, referitoare la o problemă; - dezbaterea responsabilă a ideilor şi soluţiilor avansate de fiecare individ, în mod individual sau ca rezultat al muncii în grup; - alegerea raţională a unei soluţii optime dintre mai multe posibile; - rezolvarea de probleme în timp optim şi cu eficienţa scontată.

1

Lucrul cu elevii, în clasă, trebuie astfel realizat încât să genereze un climat de încredere, care să-i determine să se implice în discutarea / dezbaterea unei idei interesante, în rezolvarea cu succes şi eficienţă a problemelor. Elevii trebuie obişnuiţi cu investigaţia temeinică, cu dezbaterea autentică, cu găsirea unor răspunsuri adecvate la problemele cu care se confruntă. Pe măsura obişnuirii elevilor cu acest mod de a lucra, ei dobândesc deprinderi valoroase de gândire critică şi de învăţare autentică, eficientă. Formarea abilităţii de a gândi creativ, constructiv, eficient şi critic presupune realizarea de către elevi a progresului în mai multe planuri, prin trecerea: a). de la reacţii personale la idei susţinute public, cu argumente convingătoare; b). de la respectul faţă de ideile altuia la dobândirea încrederii în sine, în propriile idei bazate pe argumente; c). de la intuitiv la logic; d). de la o singură perspectivă la mai multe perspective în abordarea unei probleme. Gândirea critică nu se dobândeşte spontan, de la sine, ci se învaţă prin practicarea ei. A gândi critic este o capacitate care trebuie încurajată şi dezvoltată într-un mediu de învăţare adecvat. Pentru a deveni cu adevărat persoane cu gândire critică, elevii trebuie să dobândească, prin experienţă proprie, anumite capacităţi şi abilităţi, sub îndrumarea profesorului.

3. Învăţarea prin cooperare şi dezvoltarea gândirii critice Astăzi se recunoaşte din ce în ce mai mult că şcoala trebuie să se schimbe radical, astfel încât să ofere elevilor posibilitatea dobândirii unei experienţe sociale constructive, bazată pe cooperare şi colaborare în rezolvarea problemelor vieţii. Elevii trebuie educaţi astfel încât ei să fie unul pentru celălalt şi nu unul împotriva celuilalt, să-şi dezvolte abilitatea de a soluţiona eventualele conflicte în mod constructiv şi nu distructiv. Acest obiectiv se poate realiza prin promovarea, în şcoli, a învăţării bazată pe cooperare. Învăţarea prin colaborare are loc atunci când elevii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru rezolvarea unui obiectiv comun. Învăţarea prin cooperare trebuie realizată prin: a). interdependenţă pozitivă – elevii trebuie ajutaţi să conştientizeze faptul că este în avantajul fiecăruia dintre ei dacă ceilalţi colegi învaţă bine şi constituie un dezavantaj dacă ceilalţi nu învaţă suficient.Se poate realiza prin fixarea în comun a obiectivelor, diviziunea muncii în cadrul grupului, prin împărţirea resurselor materiale şi informaţionale între membrii grupului, prin acordarea de recompense comune. b). interacţiunea directă, „faţă în faţă”, între elevi – elevii pot să-şi exprime interdependenţa pozitivă, prin comportamentul manifestat în rezolvarea sarcinilor de învăţare. c). răspunderea individuală a fiecărui membru al grupului, unul faţă de altul şi faţă de toţi ceilalţi – elevii cooperează, acordându-şi ajutor şi sprijin reciproc. d). abilitarea elevilor pentru relaţionarea interpersonală şi lucrul eficient în grup e). alocarea de timp pentru analiza şi evaluarea eficienţei activităţii grupului şi pentru stabilirea unor măsuri necesare îmbunătăţirii muncii în grup- se dezvoltă ataşamentul faţă de grup, grija faţă de celălalt, indiferent de nivelul intelectual, de clasă socială, de vreun handicap, etc.

4. Metode şi tehnici de predare – învăţare-evaluare pentru dezvoltarea gândirii critice Pentru dezvoltarea gândirii critice metodele şi tehnicile tradiţionale nu sunt suficiente, procesul de învăţământ necesitând procedee moderne, pentru o învăţare activă, metode ce

2

favorizează înţelegerea conceptelor, care stimulează gândirea şi creativitatea şi prin care elevii sunt învăţaţi să lucreze productiv cu alţii. Prin acestea, se pune accentul pe persoană, ca finalitate, elevul devenind un subiect activ, pe interacţiunea cu alţii şi, nu în ultimul rând , pe intuiţie şi afectivitate. Acestea sunt: Brainstorming Gândiţi / Lucraţi în perechi / Comunicaţi Termenii – cheie iniţiali

Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat Tehnica „Ciorchinelui” Metoda SINELG Metoda Mozaic Ghidurile de învăţare / studiu Gruparea elevilor în funcţie de atitudinea / poziţia faţă de o problemă Lectura şi rezumarea conţinutului unui text, în perechi Prelegerea intensificată (activizată) Jurnalul cu dublă intrare Tehnica „Lasă-mă pe mine să am ultimul cuvânt” Predarea reciprocă Stabilirea succesiunii evenimentelor Cubul Cvintetul Scrierea liberă Învestigaţia comună şi reţeaua de discuţii Realizarea unor predicţii Tehnica de sintetizare şi rezumare a unui conţinut de idei Metoda cadranelor Interviul în trei trepte Turul galeriei Linia valorilor Tehnica „Unul stă, ceilalţi circulă” Metoda Horoscopului STAD – metoda învăţării în grupuri mici TGT – metoda turneului între echipe Metoda RAFT – rol / auditoriu / formă / temă Organizatorul grafic şi altele Prezint în continuare desfăşurarea unor momente ale lecţiilor, folosind câteva dintre aceste metode, la obiectele ştiinţe, istorie, literatura română, educaţie civică, unele cu aplicaţii pe calculator. Gândiţi / Lucraţi în perechi / Comunicaţi este o tehnică ce presupune o activitate de învăţare prin colaborare şi constă în stimularea elevilor de a reflecta asupra unui text (conţinut informaţional) colaborând cu un coleg în formularea ideilor, pe care le comunică apoi celorlalţi, întregii clase. Astfel, la Istoria Românilor, la clasa a IV-a, la lecţiile de sinteză „Răscoalele ţăranilor”,folosind elementele de istorie locală, tehnica aceasta a presupus următorii paşi: a). formarea perechilor de elevi, fiecare elev, din fiecare pereche, scriind despre răscoala şi personalitatea istorică ce şi-a pus amprenta asupra vieţii ţăranilor din Banat. Ambii elevi răspund individual.

3

b). după ce au terminat de scris, cei doi parteneri îşi citesc răspunsurile, unul altuia şi convin asupra unui răspuns comun, care să încorporeze ideile amândurora. c). sunt puse 2-3 perechi să rezume, în cca. 30 secunde fiecare, conţinutul discuţiilor şi concluziile la care au ajuns partenerii, de comun acord. S-a ajuns la aceeaşi concluzie, elevii amintindu-şi rolul cetăţilor Şoimoş, Lipova şi Timişoara, unde Gheorghe Doja aşază grosul oştirii, cu scopul de a preface Banatul într-o bază de unde să generalizeze războiul ţărănesc în întreaga Transilvanie. Tot aici, lângă zidurile cetăţii Timişoara, la 20 iulie 1514, a avut loc sfârşitul tragic al lui Doja. Această metodă poate fi folosită şi în studierea unui text cu alt conţinut şi are avantajele: - elevii cooperează în studierea textului: două minţi sunt mai bune şi mai eficiente decât una singură; - fiecare elev va îndeplini succesiv două roluri: de raportor şi de interlocutor, permiţându-le să dialogheze şi să-şi asume împreună responsabilitatea; - ascultând mai multe prezentări ale aceluiaşi conţinut, elevii constată faptul că există mai multe soluţii posibile ale aceleiaşi sarcini, ceea ce facilitează întelegerea mai profundă a textului. Termenii – cheie iniţiali este o tehnică menită să stimuleze elevii să reactualizeze unele dintre cunoştinţele anterioare ce au o anumită legătură cu tema. Astfel, tot la istorie, la lecţia „Răscoala de la 1848”, am ales 5 noţiuni – cheie dintr-un text: „petiţii”, „adunare populară”, „cereri”, „proclamarea drepturilor”, „luptă cu arma în mână”. Elevii, în perechi, au decis, prin discuţie sau prin brainstorming, desfăşurate pe durata a 4-5 minute, ce relaţie poate exista între aceşti termeni- cronologică, de cauzalitate sau de succesiune logică. După ce perechile au ajuns la o concluzie, am cerut elevilor să citească cu atenţie lecţia, pentru a descoperi termenii avansaţi iniţial şi relaţia dintre aceştia. Ei trebuie să compare relaţia existentă între termenii-cheie, aşa cum apare ea în text, cu cea anticipată de ei în cadrul discuţiei iniţiale, anterioare citirii textului. Cvintetul (Diamantul) se utilizează pentru caracterizarea unui personaj, a unui eveniment. Tehnica presupune: - se alege un substantiv – personajul sau evenimentul referitor la subiectul în discuţie; - al doilea vers e format din două cuvinte, adjective, care descriu ceva; - versul al treilea are trei cuvinte, care exprimă acţiuni; - al patrulea vers are patru cuvinte şi exprimă sentimentele elevului faţă de problema, subiectul în cauză; - ultimul vers are un cuvânt, exprimând esenţa problemei. Aşadar, la Literatura română, cl. a II-a, la lecţia „Strămoşii noştri”, elevii l-au descris astfel pe Decebal: - Decebal - viteaz, curajos - domneşte, iubeşte, conduce - regele îşi apără ţara - luptând „Cvintetul” este un instrument de reflecţie rapidă şi eficientă, prin care se rezumă şi se sintetizează informaţiile şi cunoştinţele despre o temă. E un instrument de evaluare a înţelegerii şi de exprimare a creativităţii elevilor.(vezi anexa) Tehnica „Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat e o modalitate de conştientizare, de către elevi, a ceea ce ştiu sau cred că ştiu referitor la un subiect, o problemă şi, totodată, a ceea ce nu ştiu (sau nu sunt siguri că ştiu) şi ar dori să ştie, să înveţe. La Ştiinţe, clasa a IV-a, la lecţia „Aerul. Însuşiri. Alcătuire” am realizat o interdisciplinaritate, ştiinţe-scriere-informatică. Ora s-a desfăşurat în cabinetul de informatică, prin realizarea unui

4

tabel în programul Microsoft word-table, pe care l-au completat cu diverse informaţii. Pentru început, am cerut elevilor să inventarieze, individual, prin discuţii în perechi sau în grup, ideile pe care consideră că le deţin despre tema investigaţiei, aerul.Aceste idei au fost trecute în tabel, la rubrica „Ştiu”. Totodată, ei au votat şi ideile despre care au îndoieli sau ceea ce ar dori să ştie, ele fiind trecute în rubrica „Vreau să ştiu”. A urmat apoi studierea lecţiei, dobândirea unor cunoştinţe referitoare la acest subiect, iar, în faza de realizare a sensului, ei au notat ideile asimilate, în rubrica „Am învăţat”. În final, apar notate ideile, evidenţiindu-se foarte clar situaţia de plecare şi ceea ce au dobândit în urma procesului de învăţare.(vezi anexa) Tehnica „Ciorchinelui”, cunoscută şi sub numele de „Arbore”, este o metodă neliniară, care stimulează conexiunea între idei. „Ciorchinele” e un „brainstorming necesar”, prin care se încurajează elevii să gândească liber şi deschis. Astfel, la Ştiinţe, clasa a IV-a, le-am oferit elevilor tema de recapitulare „Medii de viaţă”. Acest titlu-nucleu a fost scris pe trunchiul arborelui, desenat în prealabil pe o planşă, iar din cele două ramuri principale, ce constituie categoriile principale de mediu, natural şi artificial, s-au desprins altele: baltă, pădure, peşteră, deltă, mări, oceane, livadă, grădină, parc. Fiecare dintre acestea generează altele, în conexiune cu cele precedente, putând fi trecute plante şi animale ce trăiesc în fiecare mediu.(vezi anexa) Mozaic este o metodă de învăţare prin colaborare, care se bazează pe distribuirea sarcinilor de învăţare unor grupuri de elevi, astfel ca, în urma colaborării, fiecare elev să aibă întreaga schemă de învăţare. Astfel, la Educaţie civică, clasa a III-a, la lecţia „Reguli ale grupului. Drepturi în cadrul grupului”, elevii au fost împărţiţi în 5 grupuri iniţiale de câte 5 elevi, fiecărui elev din grup atribuindu-se câte un număr de la 1 la 5. Textul, pe baza căruia urma să se discute, a fost împărţit în 5 părţi de dimensiuni şi grad de dificultate similare. A urmat reaşezarea elevilor în sală: toţi elevii cu nr. 1 au format grupa de „experţi 1”, acelaşi lucru întâmplându-se cu elevii cu celelalte nr., obţinându-se 5 grupe de „experţi”. Elevii au avut sarcina de a învăţa cât mai bine partea din materialul de studiu care le-a fost atribuită, pentru a o preda colegilor lor din grupurile iniţiale. Pentru aceasta, elevii au discutat problemele şi informaţiile cele mai importante şi s-au gândit la o modalitate de a le prezenta, de a preda, partea pregătită de ei colegilor din grupul iniţial. După îndeplinirea sarcinilor de lucru din fiecare grup de „experţi”, elevii, specializaţi fiecare într-o anumită parte a lecţiei, au revenit în grupurile iniţiale şi au predat colegilor partea pregătită cu ceilalţi experţi. În fiecare grup au fost astfel 5 elevi specializaţi într-o parte diferită a lecţiei. Fiecărui elev i-a revenit responsabilitatea predării reciproce şi învăţării de la colegi. Această metodă, „Mozaic”, are un puternic caracter formativ, stimulează încrederea în sine a participanţilor, dezvoltă abilităţi de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului, dezvoltând gândirea logică, critică, independentă şi răspunderea individuală şi de grup. În continuare, le-au fost puse la dispoziţie elevilor materiale necesare pentru a realiza colaje sau postere. Am cerut grupurilor să ilustreze drepturile copilului sau încălcări ale acestora. După ce au afişat posterele pe pereţii clasei, transformaţi astfel într-o veritabilă galerie, feedback-ul s-a realizat printr-un „Tur al galeriei”. Aceasta este o metodă de învăţare prin colaborare, prin care elevii sunt încurajaţi să-şi exprime opiniile referitoare la soluţiile date unei probleme de către colegii lor. La semnalul meu, grupurile au trecut, pe rând, pe la fiecare poster, pentru a le examina. Comentariile şi observaţiile „vizitatorilor”au fost scrise pe o hârtie ataşată posterului analizat. După ce s-a încheiat „turul galeriei”, fiecare echipă şi-a reexaminat produsul muncii lor,

5

comparativ cu ale celorlalţi şi a discutat observaţiile şi comentariile notate de colegi pe propriul poster. Organizatorul grafic este o metodă activă, bazată pe esenţializarea unui material informativ prin schematizarea ideilor şi formarea unei gândiri vizualizate prin reprezentarea grafică a unui material, în acest caz, reprezentarea realizându-se pe calculator, în programul Power Point. Am folosit OG de tip descriere în reprezentarea noţiunilor despre formele diferite ale apei în natură,la Ştiinţe, clasa a IV-a, cerând autorului OG să noteze, sub formă de ciorchine, termenii:nori, ploaie, ceaţă, grindină, rouă, polei, zăpadă şi brumă.(vezi anexa) În cazul OG de tip secvenţial, la lecţia „Creşterea şi dezvoltarea organismelor”, am solicitat elevii să listeze, în ordine cronologică, sub formă de scăriţă, deci etapizat, secvenţial, metamorfoza fluturelui de mătase: ouă- larve- pupă(nimfă)- adult.Am combinat această metodă cu alta, stabilirea succesiunii evenimentelor, care e o metodă de angajare şi implicare a elevilor în intuirea sau descoperirea unei relaţii cronologice, de succesiune, în derularea evenimentelor. Am prezentat cele 4 etape ale metamorfozei fluturelui de mătase, scrise pe câte un bileţel. S-au amestecat bileţelele, iar în ordinea extragerii lor, conţinutul era scris pe tablă. Am solicitat apoi elevii să stabilească ordinea firească a etapelor, iar în perechi, să le reprezinte pe calculator.(vezi anexa) În OG de tip cauză- efect- soluţie, elevii au fost chemaţi să facă legătura dintre cauza, efectul şi soluţia unei acţiuni.Realizat sub formă de schemă, în programul Power Point, la lecţia „Poluarea solului, a apei şi a aerului”, am folosit date privind cauzele poluării, efectele nocive ale acesteia şi soluţii, în fiecare caz. (vezi anexa) Tehnica de sintetizare şi rezumare a unui conţinut de idei se poate utiliza, în special, în faza de reflecţie, care presupune comentarii şi interpretări personale şi înţelegerea cât mai adecvată a unui conţinut ideatic. Această tehnică presupune abilitarea elevilor pentru a dobândi un algoritm sau o „formulă” a realizării unui rezumat. La Ştiinţe, clasa a IV-a, la lecţia de sinteză „Omul cunoaşte şi preţuieşte natura”, după discuţii legate de poluare, distrugere, reciclare, refolosire, am solicitat elevii să realizeze un afiş-poster cu această temă. În programul Power Point, ei au exprimat într-o propoziţie ideea principală, îndemnul către toţi semenii (Nu poluaţi viaţa!). În continuare, au rezumat în două cuvinte esenţa (Curăţenie, Puritate), au descris culoarea sentimentală a temei, colorând şi imaginea (cu verde = verdeaţă), au găsit simboluri grafice împotriva poluării, tăiate cu linii roşii, semn pentru interzis. (vezi anexa) Elevii au lucrat aceste sarcini în perechi sau în echipe, prezentând unii altora ceea ce au scris şi desenat, feed-back-ul realizându-se printr-un „Tur al galeriei”, prin citirea comentariilor şi vizionarea afişelor. S-a folosit Word Art, inserţii Clip Art cu desene. Tehnica „Lasă-mă pe mine să am ultimul cuvânt” este o tehnică prin care e realizată reflecţia ce urmează lecturării şi studierii unui text şi prin care încurajează participarea la activitatea de învăţare a elevilor mai tăcuţi, mai timizi, care nu au suficientă încredere în forţele proprii. La Literatura română, clasa a III-a, la lecţia „Mărinimie”, după Emil Gârleanu, tehnica a presupus parcurgerea următoarelor etape: - după citirea textului, am cerut elevilor să găsească un paragraf pe care îl consideră interesant şi demn de a fi comentat; - am ales un elev timid, reţinut de obicei, să scrie paragraful pe o bucată de hârtie, iar pe verso, comentariul personal referitor la paragraful ales; - am solicitat un alt elev să citească apoi paragraful ales de elevul timid, nu şi comentariul realizat; - am cerut altor elevi să comenteze paragraful;

6

- la sfârşit, elevul care a „oferit” paragraful a citit propriul comentariu, după care nu au mai urmat nici un fel de discuţii. Elevul care a ales citatul a avut ultimul cuvânt. Reţinerea de la orice fel de comentarii şi discuţii este condiţia reuşitei acestei metode.(vezi anexa) Metoda cadranelor este o altă modalitate de rezumare şi sintetizare a unui conţinut informaţional, solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea lui adecvată. Tot la lecţia „Mărinimie”, după Emil Gârleanu, elevii au fost solicitaţi să noteze în cele patru cadrane, realizate prin trasarea a două axe perpendiculare una pe cealaltă:sunetele auzite în prezentarea textului- prin audiere(cadranul I), sentimentele pe care le-a trezit conţinutul acestuia(cadranul II), legătura dintre conţinutul povestirii şi experienţa lor de viaţă(cadranul III) şi morala, învăţătura desprinsă(cadranul IV). Pornind de la aceasta, elevii au fost solicitaţi să găsească şi un titlu potrivit pentru ceea ce au audiat. Tehnica presupune, pe lângă implicarea elevilor în realizarea unei înţelegeri a textului, şi exprimarea unor puncte de vedere personale, referitoare la subiectul în discuţie.(vezi anexa) Concluzii: Bineînţeles, folosirea acestor metode active, pentru dezvoltarea gândirii critice, nu are doar avantaje, ci implică şi dificultăţi: cooperarea nu se produce spontan, fiind necesar un timp de ordinul lunilor pentru formarea deprinderilor de lucru; în timpul învăţării prin cooperare, în clasă este o „forfotă”, sonorul fiind asemănător unui stup, iar folosirea acestor metode necesită un efort suplimentar din partea dascălului şi a elevilor săi. Computerele, care reprezentau un lux, până nu de mult, au devenit elemente strict necesare pentru educarea elevilor. Ele acordă o importanţă mare aptitudinilor de bază ca citirea, scrierea, desenul, aritmetica, dar îi ajută, în acelaşi timp, să-şi îmbunătăţească abilităţile din toate domeniile, permiţând totodată învăţătorilor să realizeze materiale didactice mai interesante, mai captivante. Am folosit pachetul Office, editorul de texte Word, editorul de prezentare Power Point, programul Paint. Toate aplicaţiile Office folosesc aceleaţi concepte şi metode de a lucra cu calculatorul, comunică între ele prin intermediul aceluiaşi limbaj, deci se pot face uşor schimburi de date între aplicaţii şi au caracteristici comune: sistem de meniuri, bare cu instrumente de lucru, aceleaşi butoane cu pictograme, aceleaşi descrieri, etc. Elevii participă cu plăcere la aceste activităţi, metodele urmărind eludarea monotoniei şi plictisului. În sufletul lor se deschide dorinţa de învăţare şi consolidare a cunoştinţelor într-un mod activ, creativ şi eficient, învăţând, într-un fel, prin joacă. Folosirea acestor metode şi tehnici de predare- învăţare- evaluare pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor conduce la formarea unei motivaţii intrinseci, ce rămâne dezideratul tuturor dascălilor. Folosirea competiţiei, în acest sens, nu mai este metoda de elecţie, în multe situaţii generând efectul invers şi asigură un climat afectiv pozitiv, care induce majorităţii elevilor rezultate mult mai bune.

7

Bibliografie

1. Dumitru, Ion Al. ( 2000) – Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara 2. Învăţământul primar (2005) – revista dedicată cadrelor didactice, Editura Miniped, nr. 1-2 3. Cerghit, I. (2004) – Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi 4. Iucu, R.B., (2000) – Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi 5. Viorel, I., (2000) – Pedagogia situaţiilor educative, Editura Polirom, Iaşi

8