Du

FOIE BELETRISTICA SI SOCIALA

I L U S T R A T A

T O T O D A T A

ORGANUL PUBLICATIUNILOR » SOCIETĂŢII PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN«

OPRIETAR, REDACTOR ŞI EDITOR:

S I F V U L C A N

A N U L XXXI. — 1895.

/ ORADEA-MARE, 1895.

C U T I P A R U L L U I I O S I F L Á N G .

© BAR București

C U P R I N S J L , I.

9. 10. 11 . 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21 . 22. 23 . 24. 25 . 26. 27. 28. 29. 30. 3 1 . 32. 33 . 34. 35. 36. 37. 38 . 39. 40. 4 1 . 42. 43 44 45

Pau l Iorgovici Dimitrie Cichindeal ... — — - -Episcopul Samuil Vulcan Cont. Casimir Badeni ... — — — Veduva Stambulov __. . . . — — Moise Nicóra . . . . . . . . . . . . — — Mascagni . . . — . . . — —- — Principele Ferd inand al Bulgariei Maria Luisa principesa Bulgariei .... Lazăr Şăineanu — — — Eleonóra Duse . . . . . . . . . — Pas teur . . . — — — —

. Sarah Bernhardt . . . ._. — — . Impëratul şi regele Francise Iosif I ca

Pe t ru Dulfu . . . . . . — — — -

II.

' ! 13. F a v o r i t a . . . . . . — — — — --- — I 14. Spre Golgota . . - — — — —

pag ! 15. Bobocele .... — — — — — - — 13 j 16 Salinele de la Slănic . . . . . . — — —

28 I 17. Caetul de şcolă al lui Béchamp . . . — - . - 37 I 18. Diploma din Bucureşci a lui Béchamp

49 ! 19. Salinele de la Slănic . . . . . . — — — - — 61 ! 20. Zoe . . . .__ . . . . . . — — — — —

73 j 21 . lntórcerea de la biserică . . . . . . . . . — - — 85 I 22. Bucuria mamai — . . . — — — —

89 s 23. Pescarul de la Tisa . . . ... — — — - — H I ; 24. Bunicele drăguţe . . . . . . . . . — — —

133 j 25. Musică bisericescă in Egipetul-vechiu 233. . . . . . 145 I 26. Int rarea reginei Natália in Belgrad . . . . . .

157 ! 27. Sarea din sambele României . . . . . . — 2 5 6 - — 169 ; 28. S a u copt cireşele . . . . . . . . . — — —

181 I 29. înaintea cărţii deschise . . . . . . . . . — .. . . . 205 ! so. O cântăre ţă italiană -

229 3 1 . Idilă . . . ._. . . . . . . . . . . . . . . . -. . „.. 232 32. Gândul . . . . . . . . . — . . . — — —

241 33. Salinele de la Slănic . . . . . . . . . — — . . . . . 253 34. Idealul . . . — . . . — — — — —

265 35. Salinele de la Slănic . . . . . . — — — . . . . . 277 36. Secerătorea . . . . . . . . . — — — —

301 37. Cuibul vulturului . . . . . . . . . — — — . . . . . 313 38. Totul s'a sfârşit . . . .... . . . — — —

337 39. Salinele de la Slănic . . . . . . . . . . . . — ... 361 40. Bunica şi favorita ei . . . . . . . . . —

385 4 1 . Secretul . . . . . . . . . . . . — — — — ... . . . 397 42. Dragoste d»i turist . . . . . . — — — —

109 43. Salinele de la Slănic . . — — — — . . . ._. 425 44. S ta tua lui Haliadé in Bucureşci . . . ._. —

433 45. Bunica poves^şce . . . — — — — . . . . . . 445 46. Pe punte . . . . . . . . . . . . — — — —

457 47. Amor cavaleresc in Span ia ._ . — . . . . . . — 469 48. înmormântarea ,>mui soldat in Madagascar . . .

481 49. In vârful muntsYai __ — — . . . — . . . . . . 493 50. Cancelist de piaţ in R o m a ^ ^ - - — —

505 5 1 . Scrisóre de drago e . . . . . . . . . — — ._. . . . 517 52. Pr int re secară . . . — — —

529 53 . Logodiţi din Rusia lică . . . — . . . — . . . . . . 541 54. o nópte pe mare . . . — — ._. —

553 55 . P r ima ja le __. __. . . . . . . . . . — ._. . . . . . . 565 56. Bulgară de la Dunăre ._. . . . . . . . . . . 577 57 . Amor şi fluturele . . . .. . . . . . . . . . — . . . . . . 596 58. O frumuseţe din harem -,... ._. — . . . . . . vénator 601 59. Micul pictor N ~ . _ . _.. . . . . . . . . . . 613 60. In ajun . . . . . . . . . . . .

6 1 . Holandeze mergând iérna t târg . . . . . .

Ilustraţiuni.

1. Oradea-mare . . . . . . — — — 2. O fotografiare interesantă __. — 3 . Tăgăşitul după serbători — — 4. Vântul negalant . . . . . . — . . . 5. Fă ră mască ._. . . . — — — 6. Fulgi de zăpadă . . . . . . — — 7. Yum-Yum . . . . . . . . . — — --8. Palatul universităţii din Bucureşci 9. Un muntenegrean — — — —

10. Noul rege din Dahome şi nevestele 11 Cochetele înaintea oglindii . . . — 12. Nunta din Cana Gal i leei . . . . . . . .

4—5 17 29 41 53 65 77 97

112 113 121

. 125

III.

Poesii \ P. O. Bocea: Primăvera . . . . .

B Domnişorei . . . . . . „ Adio locului meu natai „ Tomna . . . . . . ... „ Resimt . . . . . . . . . „ Ca mai de mul t . . . ._,

T. Bocancea: Cimitirul . . . . . . . . „ In luna florilor . . . ._. „ înamoratul . . .

Ioan Bocaniciii : Sonete de Petrarca

Pag. 139 149 161 173 184 185 193 197 209 217 220 221 333 245 257 269 281 289 293 305 317 329 341 349 353 365 373 377 389 401 413 421 437 449 461 473 485 497 509 521 533 545 557 569 581 589 593 605 617

175 207 422 507 555 603

75 147 222 608

Portrete.

1. Agata Bârsescu — — — — 2. Guy de Maupassant ._. — — -3. Iulia Mihályi n. Man — — — 4. George Tëut — . . . — — — -5. Felix Faure — — — — --6. Dr. Emil Behring . - -7. Nicolae V. Scurtescu — — . . . 8. Impëratésa Victoria Augusta ._. -

Archiducele Albrecht ._. — — Iuliu Massenet . . . . . . — — -Visarion Roman . . . ._. — -— Gr. G. Tocilescu - — • Dr. Silvestru Morariu-Andreevici — I A. Béchamp . . . . . . — — • Leontina F. Negruţiu — — — Dr. Victor Mihályi de Apşa — . Iulia Mihályi n. Man . . . . . . — Tache Ionescu . . . . . . — — Nicolae Kretzulescu . . . — — Cont. Agenor Goluchowsky Pr inc . AI. Lobanoff-Rostowski V. A. Urechiä . . . — — — Archiducele Francise Ferdinand . . . D. C. Ollanescu — — — Gonst. Diaconovici-Lo^a — Dr. Victor Babeş . . . . . . — — Br. Alesandru Vasilco-Sireteanul . . . Princesa Maria a României — Bismarck . . . .•— — — — Ioan Neniţescu ._. — — —

© BAR București

Enea P. Bota: I é m a . . . ._. . . . . . . . . . . . . „ In codru __. . . . . . . . . . , E tomna . . . . . . . . . . . . ._.

V. Bumbac: Marele Stefan la plimbare . . . Al. Candiano : Pe un album ._. . . . . . . ._. Virgiliu N. Osman: Ca tote . . . __. . . . Petru Concla (de la Cluş): In nóptea pus t i e . . .

„ Satira I . . . . . . __. „ Melancolie „ Sonet ... . . . ._. „ Ironie — . . . . . . „ Am scris un vers . . . „ Dor de pace „ Mirésa . . . . . . . . . , înduioşare . . . . . .

Ludovic Dans: Cocóna . . . . . . ___ . . . . . . „ Melancolie ._. ._. . . .

Traian Benietrescu: Prin vieţă ._. __. . . . Petru Dulfu; Din isprăvile lui Păcală . . . 171 Elena din Ardeal: Ce se face?

B Ochi albaştri „ Ce mai vii „ Me 'ntreb . . . . . . . . . . . . „ Cre inţa . . . . . . ._. ... „ Ultimul gând . . . . . . „ Un voinic __. ._ _. „ Tu n'ai putut să înţelegi . . . „ Amicei mele M. D. St. ....

Mihail Eminescu: Apari să dai lumină . . . Gheorghe din Moldova: Gândul . . . . . . . . .

Ea . . . . . . . . . . . . Ilie Ighel: îndoliată . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Erá .__ . . . .__ .__ . . . . . . ._. Al. M. Marienescu: Moţul din Vidra . . . . . . Al. Macedonschi : Angerul şi copilul, după Reboul

„ In restrişte .__ . . . . . . „ Grija de mâne . . .

I . , ; , , > . Psalmi moderni . . . . . . Veronica Miele-Gruber : Să-mi desfac firul durerii V. B. Muntenescu : Făţarnicii . . . . . . . . . ._.

„ Cântecele mele . . . . . . .__ B De la sate . . . . . . . . . . . .

/. Neniţescu: Cântecul prutului _. . . . ._. B. C. bllanescu: Satira IV . . . . . . . . . . . . . . .

Satira V .__ . . . . . . . . . - Cincinal Pavelescu : Rondel . . . ._

O ! nu . . . . . . . . . . . . „ Haos . . . . . . . . . . . . ._.

Matilda Pom': Din trecut . . . . . . . . . . . . . . . „ Bate vént . . . . . . . . .

Traian II. Pop : Nópte de veră . . . . . . I. M. Ritişorean: Sonet . . . . . . . . . . . . . . .

Pe gânduri . . . . . . . . . . . . Ochii, după Sully P rudhomme Pax . . . . . . . . . . . . . . . . _ Meteorii, după Fr. Copée . . .

„ împăcare . . . . . . . . . . . . . . . „ Copilărie . . . . . . . . . . . . „ Totdauna , nici odată . . . . . . „ Cântă doică . . . . . . . . . „ Lacrămi . . . . . . — ._. . . . „ Din lacrămi . . . . . . . . .

Emiliu Sabo: Copila 'n rugăciune „ In cimiteriu — . . . — — „ Sonete . . . . . . — — — ---n Lângă lac . . . . . . . . . . . — ,, Elenei din Ardeal . . . . . . . . . —

Ioan N. Roman :

Badu D. Rosetti;

Pag. 54

351 522 278 138 471

27 63

111 208 331 400 447 531 578 280 414 318 G18

15 123 183 230 315 364. 463 518 594 291 305 411

20 20

3 | 8 40 67

159 267

43 195 566 S91 434

1

325 234 342 426

38 87

554 376 436

19 100

31 160 244 270 304 450 460

78 150 198 258 302

Emiliu Sabo: Dina lacului . . . . . . . „ Din cărările ascunse „ îndureratei . . . . . . . . . .. n Ierna . . . . . . . . . . . .

Carol Scrob: Dispreţ, după lulia Haşdeu „ Peste drum . . . . . .

T/i. tierbănesru : Dura L e x . . . Artúr Stavri : înspre lumină

„ Di de iulie . . . Lucreţia Sueiu-Rudow : Fericire

., Gânduri . . . . Elena Voronca: Reirâi tu cu bine

„ Pesimism . . . . . . . „ Dintr'atâtea visuri „ Nu ţi-am dis? „ Nerăbdarea .

Iosif Vulcan: Lumea ...

IV

Fag 386 474 516 607

6 375 483 2C4 3!)8 242 496

51 137 186 219 51-3 615

Din popor.

Alb: Doine de la Beinş . . . . . . 260. 307. 319 „ Strigaturi dintre Crişuri . . . . . . . . . . . . 283

Nicolae Balnojan: Cîorilă, poveste . . . . . . . . . 85 T. Bocancea : Poesii poporale . . . . . . 392. 439. 476 Avram Igna: Maslul mueresc . . . . . . . . . . . . 607

„ Colinde . . . . . . . . . . . . . . . 621 Vas. Micuşan: Doine din Turda-Arieş 211. 236. 21-7.

271. 380. 404. 416. 428. 596 /. V. Paşean : Băetul năsdrăvan şi fata de Imperat 555

„ Sluga impëratului . . . . . . . . . 591 Ion Pop Reteganul: Pintea vitézül . . . . . . ... 25 Iosif Stoma: Doine de pe Mureş . . . . . . . . 560

Nove/e, schiţe, piese.

T. Buh: Schite de căletorie 112. 123. 137. 207. 219 231 . 242. 399. 411

Carmen Sylva: Pietrile Dómnei . . . . . . . . . 529 Traian DemetreHCu: Cum s'au despărţit 517 Sora Burma: Cei trei Jenică . . . 92

„ Desilusie . . . . . . .. . . . . . . . . . 212 Or. Mărunţeanu : Bilet de corespondenţă . . . 61

Contrast . . . . . . . . . . . . 170 Aurtlia Păcăţian-Rubenescu : Mama lui cea fru-

mosă . . . . . . . . . 303 I. V. Paşean : Şcola cu noroc ._ . . . 109 Raduleseu-Niger : Bucuria din urmă . . . . . . 2 Emiliu Sabo:, Durerea şi fericirea . . . . . . . . . 409

, Despărţiţi . . . . . . _. 565 Const. Stamati-Ciura: In vis şi aievea . . . . . . 217 Maior Tarnovsky : Doi fericiţi . . . . . . . . . . . . 283 Laura Vampa: O dereiare . . . . . . . . . . . . . . . 434 Iosif Vulcan : Dragostea lui George a Florii

Nuţului . . . . . . . . . . . . . . . 265 „ De ce s'a împuşcat Costică Bo-

rodan . . . . . . . . . . . . . . . 277 » Dragoste cu pedeci . . . . . . 289

Duiliu Zamfir eseu: Frica . . . . . . . . . . . . . . . 577

^ \faduse.

Sixte Debrme : Spahiul . . . . . . . . . 343 LHchens: Mórtea beţivului . . . . . . . . . 572 Ernest Baudet : Căsătorie s t r i ca tă . . . 414

© BAR București

V. înving: Femeia — — — — — — „ Inimă ruptă — — . . . — — „ Frumósa satului — — — —

I. H. Mackai: Deodată îşi aduse aminte . . . . . . Xavier Marinier: Ddeu vrea — — — — Molière: Amantul ca medic, comedie . . . — . . . H. Murger : Bunicul Fost-a-fost . . . — .. . Max Olréll: Divorţul in America...-. _. Marcel Prévost: Stefan . . . . . . — Max Rochambeau: Acul — — — — ---Şaibe: Măgarul lui Buridan . . . — — Armande Sylvestre: Isus şi cei doi iubiţi . _. ._. Simin: Marseillesa — — — . . . — — Alfred Touroude: Copilul nimenui, dramă __. . . .

VI.

Literatură, istorie, instrucţiune, higiena.

Arnims: p i le de aur . . . . . . . . . ... ._. . . . V. Bumbac: Paserile nóstre cântăreţe . . . V. R. Buticescu : Iarăs plagiature . . . . . . . .

A. Naum: Isprăvile lui Păcală . . . ._. ... — Nicolae Nilvan: P intea Vitézül . . . . . . — S. Rappaport: Sfaturi femeilor . . . . . . — . . . A. S. : Despre beutur i .__ . . . ._ _. hiliu Vuia : Const. Diaconovici-Loga . . . . . . . . . Iosif Vulcan: Doina lui Lucaciu plagiată

„ Dimitrie Gichindeal . . . — — „ Amilcar Barca . . . — — —

Fără nume: Tra tamentul difteriei . . . . . . . . . „ Fumători şi nefumători . . .

VII.

Salon.

Abrud: Reuniunea femeilor române . . . . . . . . . T. Bule: Scrisóre din Atena . . .

„ Scrisóre din Gonstantinopol . . . Eliseu M. Câmpean : Impresiuni de la o nuntă Cochetăria (Sufragiu universal) . . . Traian Demetrescu: Scrisori găsite . . . ... Sora Durma: Spre casă . . . . . . I. Femei şi bijuterii . . . . . . . . . . . . Marion: Doi prieteni . . . . . . . . . . . . . . .

„ Gărgăuni . . . . . . . . . . . . . . . Or. Mărunţian : O scrisóre . . . . . .

„ Respuns la o scrisóre . . . ._ Sofia Nădejde: Nici o faptă fără plată . . . . . .

,, Gomóra . . . . . . . . . . .

P a g , 282 403 450 603 476 115 354 379 318 198 472 426 427

7

561 484 2 7 3 « 620 -254 474 391 361

80 445 578

19 20 :

i

537 : 333 ! 357 I 609 ! 106 j 597 I 585 ! 573 489 525 440 477 200 421

Pag.

320 345 249 393 187 452 549

56 9

224 9

33

45 163 176 248 308 369 381 405 417 429

Emiliu Sabo: In grădină . . . — - — „ Inimă de femeie . . . — — —

Selăgiamd: Scrisóre din Bucureşci . . . — — „ Băile Vulcana — . . . — --- —

George Simu : Ce unii duşmani ai femeilor Iosif Roman : Băile de la St. Giorgiu — — I. Frumuseţea femeii . . . . . . . . . — — — D. Teleor: O părechie . . . — — — — V. A. Urechiă: Bacşişul meu de anul nou Elena Voronca: Respuns la cele ce spun d u ş ­

manii femeilor . . . — Iosif Vulcan : La Vaţ . . . — -- — —

Balul . . . — — — — — Concertul şi teatrul din Oradea-mare . . . — — — — — De la Bucureşci 129. 141 . 158

„ Suveniri de la Academie Serbările de la Blaş . . . . . . —

„ Pe calea ferată . . . — — — „ Vâlce le . . . ._. .. — — — „ Mainas . . . __. . . . . . . — — „ Bradii de la Tuşnad . . . . . . — „ Noa . . . . . . . . . .... — . . . - -„ Sinaia — — — — — —

VIII.

Societăţi de cultură.

Academia Română: Cărţile intrate la concurs . . . 21 „ Cestiunea ortografiei 103 . 141 . 151

161 „ Sesiunea generală din 1895 117

130. 142 154. 164 „ Rapor t general despre con­

cursul premiilor Năs ture l -He-rescu şi El iade-Radulescu . . . 567

Societatea pentru fond de teatru român :

Societatea pent ru fond de teatru român, de Iosif Vulcan . . . . . . . . . . . . 21

Fondul de teatru român , de Iosif Vulcan 69 Convocarea şi p rograma adunăr i i gen. din

Braşov . . . ._. ._. 465 Rapor tu l cassarului pe 1891J2 . . . 490 Adunarea din Braşov 500. 512

* Afară de aceste, mai in fiecare numer , cugetări,

glume, noutăţ i literare, artistice şi sociale, modă , din ţeră şi din străinetate, ghicituri de tot felul şi altele.

© BAR București

OR ADE A-MARE (N.-VÁRAD) 1 ianuarie st. v.

13 ianuarie st. n.

Ese in fiecare duminecă Redacţiunea :

Strada principală 37s a. Nr. i. A N U L XXXI.

1895.

Preţul pe un an 10 fl. Pe Vi «Ie an 2 fl.

Pe V, de an 2 fl 70 cr. Pentru România pe an 2 5 lei

S a t i r a IV* Je consens qu'une femme ait des clartés de tout : Mais je ne lui veux point la passion choquante, De se rendre savante afin d'être savante ! . . . . . . 11 n'est pas bien honnête et pour beacoup de causes Qu'une femme étudie et sache tant de choses! Former aux bonnes maeurs l'esprit de ses enfants, Faire aller son ménage, avoir l'aeil sur ses gens Et régler la dépense avec économie, Doit être son étude et sa philosophie ! . . .

Molière. Les Femmes Savantes. — Acte I, Sc. III. — Acte II, Sc. VII.

D r a g a mea, înţelepciunea n 'o mai căuta prin cărţi, Indrepteză-ţi cercetarea ageră şi 'n alte părţ i : Impregiurul teu făptura cu comorile-i deschise T e indemnă să te bucuri , — lasă tomurile scrise Celor trişti ori singurateci, inveţatilor moşnegi, Căci din filele lor, póté multe nici că le 'nţelegi ! Pen t ru ce pribega-ţi minte pe cărările şciinţei Idealuri vagi s 'alunge, decă rodul năsuinţei

! Şi-al strădănuirii tale, resădit ca 'n t r 'un pustiu, Remàné-va sterp de-apururi , şi din furnicariul viu De idei şi de icône, care sufletu-ţi robeşce, Mângăerea séu speranţa ce aştepţi nu isvoreşce? Pen t ru ce cu 'nderăptnare te trudeşci din lucruri mici, Din nehotărite clipe, rostul vieţii să-1 despici, Când hotarul judecăţii e nemărginit ca Firea Şi tot sus şi tot nainte se aventă o m e n i r e a ? ! . .

E destul că 'n lungă veghe nopţile le-ai petrecut Şi pe fruntea ta senină grigile s 'au abătut Ca un stol de paseri negre ; e destul că gura ta Rumenă , ce altă dată cu graih dulce me 'ncântâ, Adi cu tonuri niăestrite şi cu vorbe 'n iprumutate De prin cărţile streine, rece şi cu greutate îmi rëspunde, — răsfrângendu-şi buzele de sus in jos, Ca să-mi dea a înţelege cât vorbeşce de frumos — ; In sferşit destul că sufer eu vëdêndu-te schimbată, P a r ' că n 'ai mai fi tu ensă-ţi : nici privirea 'nduioşată Luminând sub negre gene, nici mişcările cuminţi, Nici furişele săruturi , care me scoteau din minţi . . . O fiinţă nouă 'n locu-ţi innaintea mea apare, Cu obrazul lung şi palid, cu pierdută căutare, Cu për scurt şi mâni pârlite şi cu aerul pedant , Inse plină de 'ngâmfare . . . Vai de tristul teu amant !

* S'a cetit in Academia Română.

Negreşit, e minunată rîvna plină de căldură, Care 'nsufleţeşce astădi pe femei la ' nve ţă tu ră ; Cu fireştile lui daruri , cu avêntu-i mult isteţ, Sexul slab curênd va 'nfrânge sexul tare şî 'ndrăsneţ, — El cuceritor de inimi căruia tóté se 'nchină — Prin priceperea-i adâncă şi podóba-i de lumină ! . . . Le va fi cu greu, — mi-i temă, — de-acum bieţilor

bărbaţi . Să mai cârmuiască lumea, ori să fie ascultaţi, Căci femeile, in lupta astei nouă vieţi intrate, îşi vor făuri şi-acolo drepturi de intêietate, Pen t ru-a resturná trecutul şi-a opune pe păment Libertatea de năravuri libertăţii de cuven t ! Unde vor ajunge nu şciu, dar mâhni t la vatra rece Soţul aşteptând soţia 'nsedar vremea-şi va trece, Iar copiii, făr' de mamă, intemplării părăsiţi, Vor umbla pribegi pe drumuri , goi, flămândi si ofiliţi !

Astfel e, când in potriva Amicelor ei meniri O femee-şi legă vieţa de streine 'ndatoriri Şi pe cele din pregiuru-i pen t ru densele jertfeşce! — Când se surpă temelia casa 'ntregă risipeşce — Ş-apoi ce folos avé-vom, că veţi şei să lămuriţ i Palimseste şi probleme, séu pe cer să urmăriţi Mersul stelelor, de pildă, decă trudnica şciinţă Póté să selbăticescă gingaşa vostră fiinţă, Dându-i gânduri nesdrăvane şi dorinţe ce 'nteţesc Pa t ima de resvrătire din adâncu-i sufletesc ! Noi setoşi de mângăere şi de fragedă iubire, Óre pierde-vom şi astă dulce-a vieţii-adimenire, Decă in ispita 'n care aţi cad ut se vor sdrobi Bunătatea 'n peptul vostru şi îndemnul de-a iubi ? Veţi pluti atunci in sfere ideale şi innalte Póté . . . inse noi bărbaţi i preferim pe celelalte.

C u m ? in lume amăgiţii nu găsiţi că sunt destui, Că de falsă poleielă ómenii-s acum sătui Şi că proletarii cărţii cresc necontenit la numër, De cercaţi cu ei pe-o cale să păşiţi umër la umër ? Ca să coverşiţi voi golul nesciinţei, fără fund, Unde-atât de multe rele şi miserii se ascund, — Chiar dec'aţi atinge culmea cea a tot scânteetore De eterne adevëruri Geniului roditóre, — Ve 'nşelaţi ! . . . Apostolatul printre cei de adi e greu, N'au să aibă 'n voi credinţă, cum n ' au nici in Dum-

nedeu, Ş-apoi chiar dec'aţi învinge, câte ar pu té pricepe Unde inceteză jertfa, datoria unde 'ncepe?

© BAR București

2 F A M I L I A Anul XXXI.

Căci sub boldul măgulirii şi-al fireşcii slăbiciuni, Voi mai tote sunteţi p rada trufaşei deşertăciuni ; Ah ! şi nu- i pëcat mai dulce şi mai voitor de bine Unui suflet de femee, cum e dragostea de sine !

Şi cu tote astea, care e mai nobilă solie Pe p ă m e n t decât a vostră ? ! A fi m a m ă şi soţie, A veghiá in giurul nostru, ca un ânger păzitor, Cu blândeţe, cu răbdare şi cu sullet iubitor, A ne da înseninarea clipelor de fericire Şi-a legá o vieţă 'ntregă cu o dornică privire, Ore nu - s destul de sfinte aste mândre însuşiri, De mai căutaţi a iurea serbede 'ndeletniciri, Nu 'nţelegeţi, că Natura, când a scos lumea din chaos, Ne-a dat nouă lupta vieţii, vouă casnicul repaos? Ce să ve 'ncărcaţi voi mintea cu mul ţ imea de-arguţii ? Când din legăn şi din pole dolofanii de copii, Ve 'nt ind braţele lor albe către sînurile pline, Când in casă sub îndemnul harnicelor gospodine Rostul trebilor e spornic şi bărbatul obosit îşi găseşce patul mole şi căminul incăldit ? !

Dar copiii cresc şi calea vieţii li se 'nt inde 'n faţă Paşii lor nesiguri încă a u nevoe de poveţă ; Mama-i va luá de m â n ă cu 'ngrigire-i va păzi De primejdii şi cu pilda-i inima le va intări . Din pregiurul ei, ca roiul, toţi lua tu-ne-am avèntul. Binecuvêntarea mamei umple de belşug pămentul , Sfatul ei in noi tresare, plin de blânde înţelepciuni, Ca şi sfânta amintire a intèiei rugăciuni ! Cruntul strigăt al durerii către dênsa ni se 'ndreptă, Ea mai cu 'nlesnire iertă şi cu dor mai mul t aşteptă ; Iar pe lume, pent ru dênsa, mai iubit şi mai frumos Nu-i nimic decât copilu-i, fie cât de pecătos ! Cine n ' a simţit pe frunte lunga mamei sărutare Şi in ciasuri de urgie n 'a găsit o alinare Lângă sînul ei, acela n u cunoşce cu ce drag Şi încredere copiii calcă părintescul prag.

Da! pentru copiii voştri tote daruri le minţi i Şi comorile ce versă cornul de-aur al şciinţei, Cu folos şi mână largă, tote să le răspândiţ i , Ca să faceţi din ei omeni luminaţi şi fericiţi. Iată ţelul către care năsuinţele femeea Pururea să şi le 'nalte, decă 'ntr 'adevër scânteea Dătătore de vieţă delà dênsa o primim Şi ' n lume ea sfinţeşce tot ce credem şi iubim ! Sufletelor nóstre pline de 'ndoeli şi de amarur i Daţi-le îmbărbătare şi-ale bucuriei haruri ! Instrunaţi duiósa liră, curcubeelor cereşci Smulgeţi rade şi vopsele, calea vieţii omeneşci S'o împodobiţi ; căldura artei bine-făcetore Ne-o împărtăşiţi voióse . . . numai astfel roditóre Ve va fi inveţătura şi-ale vóstre străduinţi Vor puté să făurescă bun i copii din buni părinţi !

Deci frumoşii ochi intorce-ţi, dragă, iarăs către mine, In prăpast ie aruncă-ţi cărţile celea haine ; Fericirea cuib nu-şi face intre mucede hârtii ! . . . Să ne bucurăm de sőre. de pane, de câmpii ! . . . Gingaşă păşeşce-mi pragul, vom incepe-o vieţă nouă. Vino! lasă să-ţi a têrne rochiea uşoră 'n rouă Şi p e perul teu cel negru pune-li roşii trandafiri, Cântă, rîcji, căci veselia şterge negrele-amintiri ! Ah ! cu cât mi-erai mai dragă, când in Slb investmentată Alergai cu mine-alături după fluturi, altă da t ă :

îmi păreai a fi o dină furişată din poveşti, Ca să-mi torci $.ile de aur , să me 'ncânţ i , să me iu-

beşci, Nu să stai, ca adi, depar te , cu zăvorele închise, Rece şi posomorită ! . . ;

Lasă tomuri le scrise Celor trişti şi singurateci, inveţaţilor moşnegi, Căci din filele lor, póté, mul te nici că le 'nţelegi !

Octombre, iSçj. D. C. O L L A N E S C U .

Bucuria c e a din urmă, I.

'ărintele Andrei Murgu se hodiniá sub nucul cel amare din curte. P e mésa de brad, îi sta cartea le-

s |jjj?.gată cu piele, cu colţuri de alamă pe vêrfun, cu ^ ^ i n c h i d ë t o r e la fel. Alăturea ochelarii, scoşi pe j u -

U mëtat.e din tocul lor. Mai incolo, o bărdacă plină s cu apă ; iar in t r 'un colţ, puiul de pisică al preote­

sei, cu cerceluşi de lână roşie şi albastră şi cu pangli-cuţă pembea impregiurul gâtului .

Pisoiul moţăia şi torcea. Părintelui Andrei îi fugiau ochii pe câmpul plin

cu verdeţă, iar gândurile lui şi mai depar te , că mai aprig le e sborul.

Sórele trecea prin frunch'şul nucului care-şi cul­case u m b r a la drépta , încondeia pe la marginile ei chi­pul frundilor şi, subt copac, felurite ochiuri de lumină poleită.

Salcâmii, cari stăteau strajă di şi nópte impregiu­rul ulucelor, se imbrăcaseră de doue dile cu florile dă­ruite de Prier şi imprăşcieau un miros dulce de par ' că te adormiâ

Pr in curte paserile ciuguliau ici şi colo ; Griveiu, care iérna se făcea colac la uşa tindei, a c u m a nu-şi mai ajungea, aşa se lungiâ de tare la umbra unu i vişin.

Casa, cu faţa la sőre, par ' că-ţi luá vëdu de cu­rată şi frumos văruită ce era ; uşa şi cercevelele feres­trelor erau văpsite cu cafeniu, spëlate şi bine şterse ca şi ochiurile de geam cari păreau oglindi.

In tóté se vedea o m â n ă harnică de femee. Nu şciu la ce anume se gândia părintele Andrei ,

faţa inse nu- i e ra tocmai veselă. Şi ce înfăţişare la el, de om blând, bun fa suflet

şi cu credinţă in cele sfinte ale bisericei ! Eră nalt de trup şi niţel adus de umeri , că multe

poveri îi pusese dór nevoile vieţei şi cei şaptedeci de ani al verstei.

Peru , desfăcut acum, îi cădea in plete pe umeri , ca doue caiere de lână albă, in care t inereţea din vre­muri mai uitase câteva fire negre, rătăcite ici şi colo.

Barba, cu deseverşire albă, desă şi luciosă, îi aco-periá peptu şi impliniá aieru blajin al chipului .

Ţi-era drag să te uiţi la dônsu, şi mai drag să-1 asculţi grăind cu omenie, şi 'n aşa fel, şeii, că făcea pe român să inţelegă, să se ruşineze de-o faptă rea şi să se căiescă.

După ce se gândi o bucată de vreme, îşi aşedâ ochelarii, deschise cartea la vieţa Sfântului Gheorghie şi incepîi să citescă cu glas.

Iacă atunci o femee e'un copilaş la sin, că se ivi la portă.

Griveiu simţi şi mâr î i ; dar decă îi mirosi lui a

© BAR București

Anul XXXI. F A M

om bun îşi întinse şi mai lung botu pe labe şi remase nemişcat in lenea lui cea dulce.

— Ce e, Marandó ? întrebă părintele pe femeea care par că se codid să intre.

Decă vëdù inse pe părintele că tot cu blândeţe îi grăeşce, prinse inimă, trecu pragu, şi cu grabă se în­demna să-i sărute mâna şi să o lipescă apoi de frun­tea ei.

— Ei, ce, iar ai vr'o nevoie. Marandó ? . . . — Sărut mâna , părinte Andrei, uite iar, nu-ţi lie

cu supërare. Naie de pe unde s'a dus nu mai ne tri-mete nici o veste; delà curte nu vre să-mi dea nici uu ban, că ci-că Naie s'a dus să muncescă in altă parte şi erá dator. — Păi uite, oi munci eu şi pentru Naie, am dis boierului. — Tu ai copil de ţîţă şi alţi doi cari se ţin de fustele tale . . Nu-ţi dau. că nu poţi să faci muncă cum se cade . . . Şi iac'aşa, părinte, sărut mâna. n ' am incotr'o să-mi intorc ochii ; dór Ia sfinţia ta, să me înveţi că in ce chip să fac ?

— Ei, şi Naie a făcut reu, cum a făcut, Marandó taiop . . . De ! Decă erá dator trebuia să remâie tot pe moşia boerescă şi să muncescă mai cu temeiu . . .

— Păi nu se mai scăpa, săracii de el, de datorie peste datorie . . .Că nuş 'cum pustia, părinte, sărut mâna, da r creşce foc datoria la catastihurile boierului . . .

Părintele Andrei oftă un pic şi căta spre cer . . . Şciea el cum cresc datoriile, că dór vëduse multe,

vreme de cincideci de ani ! Dar ce putea el să facă? Odată numa cercase şi el cu vorbă bună pe lângă

unii arendaşi, pe care-i socotise mai ai lui D u m n e d e u ? . . Dar, vorba ceea: in pustiu géba grain ; cine e su

te a u d ă ? Şciea el, bietu părintele Andrei. De-aceea, ca de-atâtca ori in vieţa lui. chema pe

preotesă. Erá betrână ca şi păr inte le ; fusese fenice care as­

cultase de graiu lui blând şi de inima lui b u n ă ; trăsese cu el in jug dc-un amar de ani, innodase cum putuse capëtêiele nevoilor casei, — şi mulţămită Domnului, tot găsise pururea de unde să potă ajuta şi pe alţii.

Iac'o, scurticică, slabă, dar in puteri încă, cu faţa sbârcită, dar plină de bunătate .

— M'ai chemat, sfinţia-ta ? — Da. preotesă taică. Uite Marauda lui Naie . . .

Nuş'ce-are să-ţi spuie . . . şi ia verb, vr 'un ciur de mă-laiu, niţică legumă n'ai pe undeva de pristos, şi vr'un leu uitat in vr 'un colţ ? . . . Dă-i. taică, dă-i . . . şi spor să-i fie in casă . . .

Maranda pleca in jos ochii muiaţi in lacrimi, îşi săruta pruncii şi se lua după preotesă.

Popa Andrei îşi cunoscea omenii din sal şi din dece sate de prin pregiur.

Pe mulţi lenoşi de fire, ii sfătuise la hărnicie şi-i făcuse omeni ; ajutase pe mulţi nevoiaşi cari. cât se t rudiau, nu puteau să puie nevoilor capêt.

De tinër, de c â n d începuse cu slujba in satu Că­lina, să se indemne el ca alţii să ceră pentru înmor­mântăr i , pentru botezuri, pentru cununii atâta, ori atâta, că de unde nu, nici îngropa, nici boteza, nici cununa? Domne fereşce!

De cum îl chema rumânii , alerga ; şi de multe ori. pe lângă că-i uşura sufletul cu vorba, îi uşura şi nevoia cu banu lui din pungă.

A ş a făcuse pe rumâni, din tată in fiu, să nu se vrăjmăşescă, să ţie la biserică drept-credincioşi, să ţie sfintele serbători, să credă in ajutorii cerului Sfânt.

Duminicile, şi la dile mari. le grăia din uşa alta­rului şi le da poveţe; ii îndemna la ascultare şi la hăr­nicie, precum şi unul pe altul să se ajute intru ne­voile lor.

In certurile ce nu se putea să nu se intêmple, că dór ómeni erau. la părintele alergau toţi pentru împă­ciuire, şi părintele Andrei le sta drept sfătuitor şi îm­păciuitor.

Cei cu dare de mână nu se dădeau înlături delà datoriile către preot, după puterea lor; cei săraci făceau şi ei când puteau şi făceau din inimă, căci drag le erá părintele Andrei care bine făcea tuturor şi reu nimënui.

După ce porni Maranda, încărcată cu mălaiu, le­gumă şi c'un leu de parale, — părintele vrii chip să citescă.

Inse iarăş îl furară pustiile de gânduri . . . Ce amărăciune îi turbura óre sufletu? Părintele Andrei avea el ceva, •— un ghimpe care

i se înfipsese de câtă-va vreme intr 'un colţ al inimei şi care, uite, îl înţepa in cinstirile lui de odihnă.

Avea pe liu-scu Mihai. băialu cel mai de pe urmă, şi eare-i remăsese singur, din optspredece copii pe care de mici îi luase Dumnedeu.

II.

Şi aşa pe gânduri stătu părintele Andrei mnltă vreme.

Prinseră-a trece intr 'un târdiu copiii delà şcolă, amestecaţi cu fetele, doi câte dni. in rend ca soldaţii.

In dreptul casei popei, care cum ajungea. îşi lua căciula şi striga cu putere şi cu glas subţiratec de copil, un : sărut mâna ! . . .

Părintele Andrei, tresări la cel intêiu strigăt, apoi se ridica şi eşi in prag ca să potă mulţumi tuturor.

Iaca pe urmă şi inveţătornl. — Sărut mâna, păr inte Andrei, îi grăi şi se opri

in drepţii portei. — Să trăeşci, taică. încotro? — Ven ia m să mai stau de vorbă cu sfinţia-ta.

Reu nu făcuşi, lëtu meu. la osteneşce şi vino să şedeni colo.

— Tot subt nucii sfinţiei-tale, ha i ? — Tot subt el, fetii meu. că numai el mi-a nu­

merát, pe fite-ce-an, firele care innălbiau . . . — Şi falitele bune ale sfinţiei-tale, părinte Andrei

. . Că de 15 ani de când m ' a b ă t u t norocii in comuna asta, numai bine véd din partea sfinţiei-tale.

Amêndoi se aşedară subt nuc . — Păi, face oniu ce póté, taică . . . grăi părintele

şi cam gemù când stătu pe scaun. — Las' părinte Andrei, că sfinţia ta ai făcut mai

mult chiar decât ai putut . . . Adă-ţi aminte ce eram când am venit in comună ? . . . Un biet ăla, abia e.şit din şcolă, fără multa minte, şi care d e ! . . . eram trimis să dau minte copiilor . . . .Mai aveam şi câteva năra­vuri de pe la oraş deprinse . faun m'ai tămădui t de degrabă sfinţia-ta. decă ai fost om, nu g lumă! . . .

— Di că ai fost şi dla păment bun in care a rodit sémênta sfaturilor mele . . . I'etu meu. Numai de-un nărav tot nu te laşi . . .

— Care părinte Andrei, care? intrebâ inveţătoru şi cam pleca oului in jos, şi se cam roşi la faţă.

— Te cam fereşci şi tot e bine, dar şi mai bine ar fi să n'ai ce feri, taică . . . Ce-or fi avênd fărâmele alea de fiţuici de te farmecă aşa, nu-mi dau séma ; da,

*

© BAR București

Catedrala r. cat. Podul, cel mic, cu biserica St. Ladislau.

© BAR București

r \ - M A R E. Biserica gr. or. israelită. p ° d u l c e l m a r e -

islau cu statua. Catedrala gr. c.

© BAR București

6 F A M I L I A Anul XXXI.

uite, prea le inverteşci des cu p r i m a m , cu ăia delà tu ­tunur i , cu logoietu şi cu maşinistu delà curte . . . Ş i . . . ve scuturaţ i reu punga ! . . .

Dascălu R a d u Scânteie, o cam încurcă, şi scân-teiele ochilor lui negri se pierdură intr 'o căutătură în­tunecată .

— Ei, las', n u te mâhn i că-ţi die, — luà vorba părintele, cu glas blând, împăciuitor . . . Tot omu, taică, ori cât de pâne albă ar fl, cată să aibă ceva neghină in el . . .

— Nu, părinte, n u ; sfinţia-ta nu ai nimic, şi aşa ar t rebui să fiu şi eu . . .

— Nu socoti că n ' a m şi eu, taică, n u socoti, — grăi popa c 'un oftat adânc . . .

— Póté alţii fiind pricină, păr inte Andrei, alţii, iar n u că in sufletul sfinţiei-tale ei fi avênd vr'o me-tehnă . . .

— Oi fi făcut şi eu vr 'odată in vieţa mea, dascăle, vr 'o faptă urîtă, dar nu mi-o aduc aminte unde m 'a uitat vremea . . . De-aia trag adi necasurile care me usucă . . . Dumnedeu n u pedepseşce pe nedrept , t a i c ă . . .

— Sfinţia-ta ai necasuri , păr inte Andrei . Miru-me . . . şi totuş te vedeşce chipu.

— Mihai al meu me turbură , taică, Mihai, pe care mi-1 socotiam toiag bătrâneţelor.

— Iaca minune ! Şi cum, taică părinte ? — Apoi nu şeii că l'a adus D u m n e d e u acasă de

sfintele Paşt i ? Iar decă l'a adus , ce bucur ie socoteşci că mi -a făcut? Că de u n d e l 'am primit cu braţele des­chise ca pe-o comoră a inimei, cu amărăc iune am cu­noscut că mai am fiu şi amărî t ani renias după ce mi-a pornit d'acasă.

— Iaca taci, sfinţia-ta ! . . . Şi 'n care chip ţ i -a pu tu t el fi aşa de h a i n ?

Părintele Andrei îşi acoperi un pic faţa cu amên-doue manele, ca la cel mai greu păs şi oflà ; iar numai după ce t recură câteva clipe, dobândi grai să-şi potă uşura doru sufletului :

— Apoi, Mihai al meu chip inveţă la seminar, că aşa ne mângăiasem eu şi preotésa, preot să-1 vedem in satu ăsta, in care a m păstorit pe rumâni vreme d e cincideci de ani !. . . Că n u mai pot, uite, cât s'ar pure că tot ţ iu, că tot o s'o mai duc. Şi mult ne veseliam, eu şi preotésa, când sosiá odrasla, şi când împreună vor-biam de cele sfinte,de cele sufleteşci.Par' căint ineriam, par că-mi da inima muguri de flore, când l 'audiam că glă-sueşce aşa de frumos troparele, la prasnice, şi că im-pliniâ rostu sfinte' liturghii, din strana dreptă. Ce să vedi acuma când ne sosi la sfintele Paşti ? Nu mai erá Mihai al nostru; nu . Las ' că l 'am făcut cu mare greu să cânte prohodu in sfânta Vinere a pa t imi lor ; las' că in nóptea sfintei învieri, care-i bucuria creştinătăţei şi mângâierea sufletelor, n ' a vrut să cânte decât ângerul a strigat, da pe u rmă mi-a spus că nu mai are in cu­get să se facă preot . . . Of! ce Paşte a fost pent ru mine, taică . . . Ciocniam ouele roşii şi pa r că-mi venia să p l â n g . . .

Păr inte le se opri din vorbă, că lacrimile îi şi îne­caseră glasu.

— Ei da cum, de unde gându ăs ta? Că uite, ce să-ţi spui, sfinţia-ta, şi eu sunt uluit !

(Va urmá.) R ADULESCU-NlGER.

Să despreţuim vanitatea, decă nu voim ca ea să ne facă despreţuiţi .

D i s p r e ţ . După lulia Haşdeu.

^jŞentru anii mei, amorul încă nu e ! N'am iubit! ' > Am tot rîs de chipu-i rumen pân' acum necontenit.

Faţa lui trandafirie e curată născocire, Spusă póte-odinióra de-un poet, aşa 'n neşcire. Căci mai toţi amoresaţii cari 'n cale mi-au eşit M'au făcut să-mi trecă pofta şi dorinţa de iubit. Faţa lor séu este pală, séu de-odată-i înroşită De-o roşeţă ca de friguri ; iar privirea rătăcită Ba aruncă 'n ori-ce parte fulger crunt, reutăcios Ba e fixă, speriosă neavênd nimic frumos. — Intr'a lor timiditate, decă şciu ca să roşescă, Mutra lor este stângace şi incep să se prostescă; Gura lor nu dice-o vorbă căci se tem c'or dice-o reu Halul ăsta 'n totdauna m'a făcut să rid mereu. Sunt prea tineră acuma, — pote mai târdiu . . . vre odată, Să am milă şi 'ndurare de privirea lor speriată; Iar baladele lor blânde pote-odată să le-ascult; Astădi inse îmi par próste şi me fac să rid mai mult. — Mi se spune că Amorul me va pedepsi odată, Că târdiu séu mai de vreme pe-o figură adorată, Voi dori, ca să vëd jalea séu privirile de foc Care me resping acuma şi de care îmi bat joc. Nu die b a ! . . . E cu put in ţă ! . . . Inse pân' atunci intr'una, De-a Amorului putere o să rîd in totdauna. Acea di, déc'o să vie, dar de care me 'ndoesc, Este încă prea departe. Pentru ce să me 'ngrozesc ? Aşa dar, cât mai sunt încă intr'a vieţei mele flore, Nu răpiţi a mele visuri! Ah! Lăsaţi a mea candóre! A mea dulce nepăsare pentru ce să mi-o furaţi ? Toţi acei cari Amorul ne'ncetat mi-1 lăudaţi, Când, prin verstă, sunt femee, iar prin inimă copilă, Astă clipă trecëtore nu mi-o luaţi fără de milă. Dati-mi voe prin grădină veselă să rătăcesc, Să gonesc negrele visuri şi să nu simţ că roşesc Daţi-mi voe, in pădure, să culeg crinul curat, Flore albă, feciorescă, ca ş-un suflet nepëtat. De defectele femeei, daţi-mi voe a fugi ! Voi să fiu frumosă, inse fără artă, fár' a şei, Farmecul ce naşce 'n mine şi puterea ce o are N'am nevoie a cunoşce. Am dorinţa cea mai mare De-a trăi in mulţumirei nedesriscă : c'am păstrat A mea inimă uşoră şi-al meu suflet nepëtat.

C A R O L S C R O B .

C u g e t ă r i . Doue mijlóce ca s'ajungi bogat : Inteiă : — Să-ţi măreşci venitul până se găseşce

in echilibru cu dorinţele şi nevoile. Al doilea. — Să-ţi micşorezi dorinţele şi nevoile

până se găsesc in echilibru cu venitul. *

Decă nu poţi a te face să fii iubit mult , fă ca să se t emă de tine puţin.

* .

Nu face nimica in momentu l mâniei . Nici odată n u vei pleca pe mare in t impul furtunei.

* Musica este cel mai neplăcut şi cel mai drăgălaş

dili tote sgomotele.

© BAR București

Anul XXXI. F A M I L I A 7

Copilul nimënui. Dramă in patru acte de Alfred Touroude.

P e r s ó n e l e : Armand. Robert Duversy. Duversy. Maximilian Duteil. Gustave Lebrun. Salvoys. Jeanna. Dna Duversy Turquoisa. Doi lachei. Un martor.

Invitaţi, invitate.

ACTÜL I.

O camer.î simplă, dar veselă In fund un Itígan şi un pat cu totul alb, cu perdele. O mică mesă cu lucru de femeie ; o mesă in mijloc.

Scena I.

Robert. Jeanna.

Jeanna (iu piciére, cu braţul sub cel al lui Ro' bert, si capul pe umërul lui, la piciórele le'găn'ilui, in faţă spre public, contemplând copilul ce dorme.) Cât de bine dórme ! Ian priveşce dar cum dórme el din tote puterile lui ! cu degeţelele strinse . . Şi cum mai su-rîde . . . Viseză de sigur că noi îl privim . . . Ori ce-ai spu :e tu, dar îţi semenă bucăţică rup tă !

Robert Sémëna cu tine mai mult încă. Jeanna Ba te inşeli! Nu şciu ce tel il vedi tu y

are totul al teu . . obrajii, fruntea . . . A ! dar o c h i i ? ! Robert Nebunatico ! tu me vedi pretut indenea. Te

iubesc. Jeanna. Dar pe densul . . . il iubeşci. Robert EI . . . e tot ceea ce eşti tu, şi tot ceea ce

sunt eu. — Lasă-me să-1 sărut. Jeanna Ia séma numai să nu-1 trezeşci. Robert (scoborându-se) Scump fiu! Jeanna (după ce-a inclus perdelele le'gănului) A h !

cât sunt de fericită, că tu-1 iubeşci aşa de mult ! Robert. Şi pent ru ce? (Sepune la mesa din mijlcc) Jeanna (viind la el.) Ei vedi . . . pentru că . . . Robert. Jeană ! . . . Jeanna (şedend in faţa lui Robert) Ei bine, d a !

gândurile me lrănientă di şi nópte : nu mai dorin, nu mai trăesc ; oeăre.şee-me déc'o vrei, dai- asta-mi intrece puter i le ; ochii lui, cari încă n ' au o privire ţintitule, fac deja pe-ai mei să se plece . . .

Robert. ( ) ! scumpa mea Jeană ! Jeanna. Fac reu ; dar ce vrei tu ? Mândria mea

ine priveşce cu ochii fiului m e u ! (Se scală) iţi aduci tu aminte , nu-i aşa? fără tată, fără mamă. singură in lume, eu eram veselă şi vrednică totuş : neavènd pe nimene, a v e m pe Ddeu ! Inlr 'o di. ai venit tu. (line erai t u ? Ce-mi pă sa ! Erai t u ! Sërmana mea inimă s'a deschis la radele surisului teu.

Robert. Dar vedi cum şi inima mea bate-la aste amintiri trecute ! Ah ! cât sunt de bune. eût de fru-móse. cele iutei să ru tăr i ! Inima-i de ceră când pri-mesce in ea tiparul celui iutei amor. şi e de marmoră apoi pen t ru a-1 păstra. Aide Jeană, te iubesc! Tu eşti veselia şi fericirea tinerilor mei ani!

Jeanna Cal i(i mulţumesc că-mi vorbeşci astfel, mie, care nu sunt femeia ta !

Robert. Da, tu eşti femeia mea. Legile nu ne-au unit ; dac vorbeşec tu cu die) Iul . . tu nu eşti o între­ţinută pentru mine! Vedi cât Irăim de liniştiţi, fericiţi, mândri ; vedi ce respect avem unul pentru altul, şi spune-mi decă eşti tu soţie seu întreţinută.

Jeanna. Cât eşti de bun ! Robert (rîdênd.) N . eu suni egoist, ca şi ceialalţi ;

am defectele mele de asemenea. Vai ! am indurat lupte stranii . . .

Jeanna O spune-mi . . . spune-mi totul! Robert (mi pace că sunt doi omeni in fiinţa mea.

Câte-odată, la rîsetele amicilor mei, mii intreb, pentru ce n'aş trăi şi eu ca denşii. gustând e di — pe di ce trece, plăcerile şi nebuniele lor, şi nişte dorinţi imense să arunc asupră-mi. şi . . . me simt fiul tatălui meu ! Ş-apoi, simţul ce mama mea mi-a pus in inimă, me opreşce dc-odată : Sunt cuprins de un adânc desgust pentru plăcerile colegilor mei, căci ceva se revoltă a-colé! Trebuie să mc mărturisesc ţ ie: Siniţindu-nie făcut astf 1 şi după chipul tatălui şi după a mamei mele. — am renunţat a ine arunca in destrămările verstei inele, şi de a te atrage şi pe tine pe urma mea. Am renun­ţat prin respect şi mândrie, — pentru iubirea (iubii meu mai ales. căci voesc ca el să fie fiul unui om o-nest şi a unei femei oneste.

Jeann r Dar atunci . . . Robe?t (sculându se) A ! înţeleg bine! Şi cretji tu

c'am aşteptat strigătul teu de mamă pentru ca să ine gândesc la viitor? La prima silabă pronunţată de co­pilul meu, inima-mi a tresărit şi mi-a strigat: fii mân­dru, fii vrednic de copilul leu, - aibi iudrăsnela da­toriei tale! (Trece in stânga.) Vai! am un t a t ă ; el ş-a clădit in mine nişte speranţe după planul şi gustul seu; el vie să-mi zidescă viitorul şi să-mi dică: intră, aici. este fericirea t a ! Acest lucru e respectabil, căci e amorul părintesc. Şi cum să sfărmi aceste p roec t e?Cum să spui totul? - El e iute. poroncitor, sceptic; el nu crede in iubirea sinceră, cu ra t ă ! — Nu pot dar nimic — trebue să aşteptăm . . . n 'am decât douedeci şi patru de ani ! N'am deci încă dreptul de a fi intr 'adevër tată, căci nu voi să-mi recunosc fiul fără a-1 legitima. Să-1 iau pe el. — şi să le las pe l ine! . . . Aide de . . . le-aş insultă prea g rav! Să aşteptăm.

Jeanna. încă un an . . . ce mult e ! . . . Robert. Fii liniştită; decă voi puté să ve dau o-

nórea mai înainte, şi să-mi mulţumesc astfel şi sufletul meu, o voi face-o; in tot caşul, intr'o di tot se va face, pentru că iubesc prea mult pe acest copil, pentru a nu-i face fericirea, — mai ales că noi avem drept In respectul lui, şi că intr 'o di el s'ar puté întreba, care din noi doi era mai nedemn de densul.

Jeanna. Robert! cât inii place să te ascult astfel! cât te iubesc!

Robert, iţi mul ţumesc! (O sărută şi u/că.) Acum, adio !

Jeanna. Pleci ? Robe/t. Da. Tata doreşce să Iacă câteva visite cu

mine. Jeanna. Atunci de pe seră. Robert (pe prag.) Da ! (Revenind.) A nu ! nu in

astă seră. Jeanna. Pentru ce? Robe/t. Trebuie să merg intr'o întrunire de tineri.

Şeii că n'am nici o plăcere pentru astfel de lucruri, — dar m a u rugat atât de mult . . . Hei ! nime nu şcie că

© BAR București

8 F A M I L I A Anul XXXI,

te iubesc! deci toţi me cred liber. Trec drept un sël-batec cu totul primitiv, şi cu toţii rîd de mine ! — Dar eu, — fericit! — rîd mai bine de denşii toţi. Ei con­spiră chiar contra virtuţei mele . . . dar dealtmintrelea tote încercările amicilor sunt cât se pote de modeste, de óre-ce cunosc îndestul tăria caracterului meu. Dică ei ce le place, — dar eu te iubesc, — şi numai pe tine.

Jeanna. Numai ! . . . Şi cu tote aceste tu şeii cât sunt de gelosă.

Robert. Chiar trebuie să fii puţ in : gelosia este pa r ­fumul amorului . Primeşce dar pent ru tine, pentru el, şi pen t ru voi amêndoi ! P e mâni . (O îmbrăţişezi.)

Jeanna (conducêndu-l.) Şi 'n to tdauna . {Ea se opreşce la dre'pta, in uşă.)

Scena II.

Jeanna (reintrând)

Nu, n u mi-i frică. îl cunosc prea bine pent ru a n u me pu té increde in vorbele lui. (Şede.) P â n ă mân i fără densul ! Singură . . . nu ! a m pe copilul meu. Şi el dórme . . . Aide, să lucrez încă puţ in . (Începe a brodá. Imediat cineva sună. Jeanna se opreşce, apoi:) A ! . . . dar cine poţe veni la m i n e ? (Bate la uşă) I n t r ă ! (Se into'rnâ, vede pe Armand şi se ridică încremenită)

Scena III.

Jeanna, Armand.

Armand. Bună diua, dşoră! Jeanna. D t a ! d ta d ie? Armand. Da, eu. Jeanna. Marie! Mar ie! ' Armand. De géba strigi, dşoră ! servitorii sunt to t ­

d a u n a a celor ce-i plăteşce bine. Jeanna. Dar ce vrei dta? . . . pen t ru ce-ai venit

aici? . . . ai indrăsnit î ncă? Armand. De óre-ce in fiecare da tă când me vedi

apropi indu-me de dta , îţi indoieşci paşii şi intorni ca­pul , şi de óre-ce eu totuş n u mai pot trăi fără a-ţi spune tot ceea ce gândesc, — trebuie negreşit ca să întrebuinţez mijlócele estreme, ca să vin unde stai dta, la dta.

Jeanna. Şi pen t ru ce? Armand. Pen t ru că te iubesc. Jeanna. Die ! Armand. Te iubesc nebuneşce! Dar numai vë-

dêndu-me aici, in t rând lângă dta astfel, după ce cauţi să ine înlături in fiecare di fără să se ostenescă pa ­cienta şi speranţa inimei mele in fiecare di jignită, tote aceste trebuie să ţ-o spue indestul cum te iubesc ! Am luptat , ei d a ! După multă t rudă, m ' a m declarat inse invins. — Oh ! nu -mi respunde încă ! lasă-me să-ţi spun totul mai intêi. Vëdêndu-te astfel, despreţuitore şi rá­diósa, a m voit să şciu cine eşti, pen t ru a indrăsni mai mult póté, — póté pentru a perde ori ce speranţă . Şciu acum cine eşt i ; şciu că ai un a m a n t ; un copi l ; şciu totul şi totuş me vedi aicea. — De mi-ai respunde chiar că o sărutare de-a dtale m 'ar ucide, eu ţ-aş cere o sărutare, căci ce mi-ar păsa de vieţă, când privirea-ţi s'ar oglindi in ochii mei şi respiru-ţi pe buzele-mi. Vecii bine dar că trebuie să-ţi vorbesc, şi să me asculţi.

Jeanna. Dar n 'a i să eşi oda tă? Armand. Cât eşti de frumosă! Jeanna. Pen t ru Ddeu . . .

Armand. Voi să-ţi <Jic, că sunt robul dtale. Óre nu simţi deja că eşti s t ăpână pe int réga mea fiinţă? spune, n'o simţeşci ?

Jeanna. Dar dta eşti n e b u n . . . Armand. Da, pasiunile sunt nebunii , — şi că sunt

nebun de amor. Trei luni de despreţ , greşela dtale, tote lucrurile dureróse ce le-am indurat , n ' au făcut de­cât să mărescă pasiunea mea ! Cu tote împotriviri le sórtei, amorul meu a remas neschimbat (Jeanna trece pe dinaintea lui ca pentru a fugi) Te înspăimânt ' , dar nu- ţ i fie frică; din totă voinţa mea ardetóre poţi să faci sluga dtale cea mai supusă . Pas iunea mea e fe­roce n u m a i pen t ru că se află in faţa unei mar i piedeci. Suride, şi ea va fi dulce şi desmerdătore , cu forţă de leu, — cu o supunere şi ascul tare de câne.

Jeanna (intindénd mâna spre cordon) De mai faci un pas , voi suna . . .

Armand (dând indèrët) Nu, nu, n u me voi mişca. Nu-ţi cer decât să me asculţ i . Credi c'aş pu té vr 'odată să te a t ing? — Ascul tă-me numai şi te voi face să credi in iubirea mea ! O! n u clătina din cap . . . I n cu-rênd îmi vei sur ide . . .

Jeanna (scobotînd) E u ? . . . ce n e b u n i e ! Armand. Da, da ! pasiunile puternice sădesc in

inimi o incredere neînvinsă . . . Chiar când u n zid de oţel a r fi intre noi, eu tot voi ataca acel zid, sigur fi­ind că-1 voi dărâma. Şi n u oţelul ne desparte , — ci n u m a i nişte simple ilusiuni ! . . . Dta credi că iubeşci pe un ó r e - c a r e . . . dar vei înceta curênd de-al mai iubi.

Jeanna. E u ? ! Armand. Pen t ru că vei incetá de a te mai orbi.

El n u meri tă iubirea dtale, el te inşelă, te amăgeşce. Jeanna. Robe r t ? Armand. Da, Robert . Jeanna (înaintea lui Armand) Dar dta spui min­

ciuni. Armand. Eu die n u m a i . . . Jeanna. Cunosc eu pe Robert , şciu p rea bine ce

fel de in imă are el! Să me amăgescă, să me insele, e l? Ei bine, d a ! decă credi să me înspăimânţ i cu calom­niile dtale, te inşeli! El m e adoră! — Pen t ru ce su-ridi ! El e o in imă nobilă . . .

Armand. Nu, dta eşti p rea nobilă pen t ru a te in crede in t rădarea altora.

Jeanna. Eşti neonest . . . Armand. E u ? — Voi să te scap din desperarea

părăsirei, să te smulg delà viitorul fetelor părăs i te , vii­tor de lacrămi séu de ruşine, să te fac să alegi intre amorul de o oră, şi amoru l pent ru to tdauna . — Căci acum trebuie să alegi intre aceste d o u e . . .

Jeanna. Nu-ţ i voi respunde decât că, Rober t me iubeşce, fericirea lui e a ic i : el urăşce plăcerile ce le în­ţelegi dta , le despre ţueşce . . .

Armand. Asta ţ-o d ' c e d • "• • da r el spune min­ciuni ! — îl cunosc şi eu de asemenea pe Rober t al dtale, — şi mai bine încă decât dta . — El urăşce plă­cerile ? în t rebă pe amicii sei ! nu indrăsneşce să profite de tinereţa lui, că îi t emă de pasiuni, fie ; da r decă n u iubeşce plăcerile ! . . . Sufletul lui e plin cu aspiraţ iuni ardetóre, şi indrăsnela îi vine din ce in ce ma i mul t .

Jeanna (privindu-l încremenită) Nu cumva ai a s ­cultat dta colo mai ad in io rea?

^Va urmă )

N. A. B O G D A N .

Datoria unei femei este de a pa ré fericită.

© BAR București

Anul XXXI. F A M I L I A o

Bacşişul m e u de anul nou. — Să-mi alcătueşci, cucóne Vasilică, o scrisorică

să-i mergă la inimă, când o ceti-o. Mi-a apus madame Stark, la care şedi in gazdă; că scrii frumos; şi cu foc.

Aşa-mi grăia, acum 40 de ani, o nostimă vëdu-vioră. Ea-mi cerea să-i redactez o scrisóre de amor me­nită a fi trimisă Iui Vasile Alecsandri.

Se pare că veduvióra, un moment curtenită de poet, se vëduse abandonată , şi acum, ca Didona, plân­gea pe ruinele amorului seu.

O scrisóre de trimes lui Vasile Alecsandri ! ve în­chipuiţi de mi-am adunat tote puterile, ca s'o făuresc cât mai demnă de el, ori cât n 'avem s'o subscriu eu.

Ce n'aş da astătli s'o pot reavé ca s'o public aci. Câte semne de întrebare şî de esclamaţiuni ! Câte puncte imulţite, înlocuind dóra cugetări ce nu-mi puteau esi din crier !

Ei, da când in diua de 31 decembre (ficsată data acesta in memorie) dusei scrisórea redactată şi frumos copiată pe o hârtie cu trandafir in colţ, la frumósa ve­duvióra, care şedea peste d rum de vestita boltă rece, eram mândru de opera mea.

Şi mândria mea spori peste mesura spornicei emo-ţiuni a cuconiţei, când m'ascultá cetind-o, séu mai bine declamând-o. Cum me rog să nu te mândre.şei, când scoţi o lacrimă din ochii unei femei frumóse.

D'apoi încă când impinsa .de emoţiune cuconiţa îmi strînse mâna, par c'ar fi fost chiar a lui Alecsandri !

Numai totuş mândria mea de autor mai aştepta şi altă resplătire decât o caldă strîngere de mână.

A doua di avea să fie anul nou şi nădăjduiam mult pe vr 'un galben, plata scrisórei, din care să dau şi eu bacşiş servitorului delà madame Stark, gazda mea. D'apoi chiar lui madame Stark nu eram eu dator sâ-i duc un cornet de cofeturi delà cofetăria lui madame Alecsandru ?

La strîngerea de mână se mărgini resplătirea mea pe diua de 31 decembre.

— Te rog să treci mâne dimineţă pe la mine, îmi dise inse cuconiţa, conducèndu-me până la uşă.

Tot îmi remânea ceva speranţă după galben! In nóptea Sf. Vasile madame Stark imparti la

covrigi la plugurile de băeţi, cari nu încetară de a face sgomot la terestra mea, cari cu clopoţei, cari cu buhaiu, cari cu pocnete de bice.

Şi far de aşa sgomot eu tot nu dormiam, că min­tea mi se sbătea intre speranţa resplăţei băneşci şi strîn­gerea de mâna a frumósei véduvióre.

— Uite, óre s'ar puté ? . . . Adică de ce nu ? Fru­mos scrie Alecsandri, dar d e . . . şi cum am scris eu revaşul!

A doua di — vai, ce greu trec une-ori ciasurile ! cum sună la Trei-Ierarchi ora 10, eu eram cu inima palpi tândă la uşa de antret a veduviórei. Mi se pare chiar eă ingrigisem astădi mai mult de toaletă ca de obiceiu, ba chiar răsesem fulgii nevinovaţi din barbă.

Aci greşisem, căci îmi dădusem un aer mai de copil decât trebuia pentru circonstanţă.

Bat discret in uşă. Ea se deschide de către chiar cuconiţa.

Pisu-i-am eu la mulţi ani ? nu şciu. Dar densa, face câţiva paşi spre un scrin, ia un inie pachet şi mi-1 pune in mână in loc de a mi-o mai strînge ca eri.

— La mulţi ani ! inii dice ea, şi me reconduce rece spre uşă. ani eşit umilit . . . in curte, deschid pa­chetul in care găsesc — o ! decepţiune ! — un irmilic şi o cravată póté uitată la cucóna, de cătră Vasile Alecsandri !

— Pecat, bunătate de scrisóre de amor, numai un icosar ! Barem de me mai stringe de mână ca e r i ! . . .

Totuş strînsei irmilicul in punga pustie şi i n e m â n -găeiu cu credinţa, că scrisórea mea a isbutil să intorcă pe Vasile Alecsandri lângă frumósa veduvióra.

Aşa îmi esplicá-mi numai , răcela primirei de as­tădi.

Degéba. acum vëd bine că cuconiţa îmi dăduse numai bacşiş de an ni nou !

V. A. U R E C H I Ä .

. > * ; • • • ; . • • * > . • . . • . . +

L a V a t . . . .

Ierna grea. Ger mare. Ninsóre nesfer.şită. Tabloul cel mai potrivit pentru a face visita in temniţă. Vera, când radele sórelui te 'nvită să ieşi la câmpul verde, când aerul dătător de vieţă iţi inspiră veselie şi când natura bogată iţi ofere mii de plăceri : simţeşci o im-presiune torte posomorită decă treci pragul edificiului care îţi desparte ruda şi prieteni do lumea din afară şi de bucuriile vieţii; inse -ierna, când viscolul urlă şi când zăpada te bate 'n faţă, intri mai uşor. căci lot o să dai de-un adăpost.

Intr 'una din ih'lelc primi; ale anului nou sosirăm la Vaţ. Natura totă, acoperită eu un linţoliu alb, făcea impresiunea unui cimiteriu, din «-arc casele şi arborii se ridicau ca nişte monumente şi cruci delà inormênt.

Hamalul care vini să ne ia bagajele, pur ta numé­ral 13. Singura birjă care aştepta la gară asemenea avea numera l 13. Curiosă eventualitate, care nici decât nu putea să 'nspire multă plăcere. Dar totuş me stă­pânii, forţându-mi suris. Când inse un cineva ne reco­manda să tragem la otelul Curie, îmi trecu de şagă, căci de multă vreme nu mai ani nici o nădejde — in Curie.

Şi totuş ne duserăm acolo. Gând n'ai din ce alege, recurgi la ce poţi. chiar şi acolo unde şeii din capul locului, că n'ai să te aştepţi la bine.

Curia din Vaţ — o adeverată Curie. Posomorită, rece şi — respingétóre. Uar se polriveşce de minune pentru cei ce merg la Vaţ să cerceteze pe osendiţi, căci — precum se şcie de obşte — drumul la temniţă con­duce prin — Curie.

Grăbirăm la temniţă. Un cetăţian din Vaţ ne arăta cu fală drumul spre .edificiul pompos" . O zidire uriaşă galbenă, de te 'nspăimântă. Directorul, intêiu riguros, îndeplinind regulele prescrise, devini afabil şi ne libera biletul de intrare.

Un păzitor vini să ne deschidă uşa. Eu il în­trebai:

— Acasă-i dl Veliciu ? El nu-mi respunse nimica, dar nu-şi putu as­

cunde un suris. In momentul următor o bucurie generală ne 'n-

timpiná din tote părţile. Multe se pot opri in lume. dar nu-i putere care să sugrume sentimentele inimei. Iubitul nostru prinsonier .şi colegii lui. prieteni şi cu-

© BAR București

lü F A M I L I A Anu l XXXI

noscuţi ai noştri , se aduna ră in giur de noi, pa r că le e ram rude la toţi, să vedă omeni liberi, să vedă români viniţi din mijlocul fraţilor.

Şi furëm conduşi in salonul de conversaţiune. Acolo găsirăm gingaşele soţii ale unora din ei, câteva cu copii cu tot, cari au vinft să impărtăşescă cu soţul şi părintele lor suferinţele străinătăţii şi să le uşoreze dilele grele ale inchisorii. Şi izbutesc de minune .

Salonul este cam m i c ; veselia nu incăpea intre păreţii lui ; rîsetele şi glumele s t răbăteau şi 'n coridor. De nu vedeam preumblându-se păzitorii, u i tam că sun­tem in temni ţă .

In mijlocul rîsetelor inse unul din osândiţi , îmi şopti :

— Şeii de ce suntem noi atât de veseli ? Ca să incuragiăm bietele femei. Sërmanele, ar suferi şi mai mult , vëdêndu-ne trişti.

T impul trecu iute şi nici nu observarăm că ter-minul visitei espiră. Ne luarăm remas bun. Ei ne p e -trecură până la uşe, care se incuiâ intre noi . . .

Şi acum urma partea cea mai grea a datoriei nóstre de împlinit. Ne duserăm să facem visită dómne-lor, care au vinit să stea la Vaţ, pe t impul inchisorii soţului lor, să fie in apropiarea lor, ca să-i potă vedé in tote dilele şi astfel să le uşoreze greutăţile inchisorii.

Visite de cel mai profund omagiu, ele îmi făceau impresiune mai duiosă decât temni ţa din care ieşirăm. Dame deprinse cu traiul unei vieţi lipsite de grigi, stau aici, însoţite de câteva gentile dşore rude , in nişte odăi de cel mai pur i tan mobilier şi duc o vieţă lipsită de ori ce plăceri.

Int rând la câte una, îmi părea că me aflu in o biserică şi vëd înaintea mea al tarul iubirii şi al fideli­tăţii conjugale, pe care ele aduc drept jertfă tote plăce­rile şi bucurii le lor personale.

Şi totuş nici o plânsore, nici o părere de reu. Jalea lor remâne ascunsă in adâncul inimei ; iar decă izbucneşce, aceea n u trece zidurile temniţei. Călcând pragul, ele şterg lacremile şi intră suridênd.

Omagele mele lor ! I O S I F V U L C A N

LITERATURĂ ş i ARTE. Şciri literare. Dl N. Radulescu-Niger a scos la

lumină in Bucureşci un volum elegant, intitulat „Rus­tice", care cupr inde poesii şi nuvele. — Dl D. Mirescu, profesor de matematică la liceul Lazar in Bucureşci, a da t publicităţii un voluminos manual de geometrie, in­titulat „Curs elementar de geometrie pen t ru clasele de ambele secse". — D l Bengescú-1 >abija, autorul mai mul ­tor piese teatrale, a fost decorat cu medalia Bene-Me-renti cl. I, pentru merite literare. — Dl V. Alecsan-drescu a t radus şi publicat la Bucureşci romanul „Doc­torul Claude" de Hector Malot.

Const. Negrussi in ediţie poporală. Librăria Socec et Comp. in Bucureşci a inceput să publice in ediţie poporală scrierile lui Constantin Negruzzi. P â n acuma a scos la lumină un volum, care conţine : Apro ­dul Purice, Lăpuşneanu, Scrisori etc., 163 pagine, car­tonat 65 bani .

O publicaţinne enciclopedică. Comitetul Asso-ciaţiunii transilvane a decis in şedinţa sa din u r m ă să ia mësuri pent ru publicarea unui dicţionar enciclopedic pentru vulgarisarea şciinţelor, care să fie accesibile tu­

turora . Pent ru s tudiarea acestei cestiuni s'a ales o co-misiune in persónele dlor P a r t . Gosma, Simonescu şi Diaconovich.

ţ)iar nou. Miş-Maş se numeşce un nou diar u m o ­ristic sëptëmânal , care a inceput să iesă la Bucureşci.

TEATRU şi MUSICĂ. Jtepresenîafie teatrală in Caransebeş. In p re -

séra de Sân-Văsiiu, diletanţii români din Caransebeş vor da o representaţie teatrală in localul otelului „Po­mul verde" . Se va jucá piesa „Pentru ochii lumei" séu „Cum se imbetă lumea cu apă rece" , comedie in 2 acte, localisata d u p ă Labiche, de V. Oniţ. In piesă vor jucá : dna Lucia Barbu, dşorele Aurora Bordaş, El­vira Bordaş, Septimia Radu şi dnii A. de Popescu, A. Câmpean, C. Pepa , Iefta Biju, I. Bălan, G. Imbronovici şi A. Sequens. D u p ă teatru urmeză joc. In pausă se va dansa Căluşerul şi Bătuta. Venitul curat este destinat pen t ru „Societatea română de cântări şi mus ică" şi pen t ru fondul elevilor bolnavi delà insti tutul teologic-pedagogic de acolo.

Corul vocal român din Biserica-albă arangeză adi sâmbătă la 31 decembre st. v., adecă in preséra de Sân-Văsiiu, producţ iune teatrală in localităţile reuniunii germane Burg. Intêiu musica mil i tară va esecutá doue piese. Apoi diletanţii vor représenta opereta comică „Campanela de argint" de F . Boissière. Va u rmá jocul ; iar inainte de miedul nopţii „Ghigherlii vienezi" p re ­daţi de dame şi domni , in sferşit: Seranada pescarilor i ta l ieni : a) Santa Lucia, b) Canzone Veneziana Barca­rola, c) Son pescatore.

Serată literară cu dans in Şomoscheş. Corpul didactic din cercul Ienopolea va arangiá la 8|20 ianu­arie o serată li terară împreunată cu petrecere de dans in Şomoscheş. Comitatul arangiator e compus astfel: preşedinte T. Todoreanu, cassar T . Daul, controlor P . Sas^ membri I. Sas, I. Daul, I. Butar iu , R. Bortoş, S. Balint. Ia tă şi p r o g a m a : Cuvent de deschidere, rostit de părintele T . Todoreanu ; Un cântec, solo, de o elevă a inveţătorului P . Şiiarteu ; Cel ma i bun vis, deci. de V. T ă u t a n ; Socóta in genere, disert, de L. Oprean ; Moţul la drum, solo de V. Tău t an ; Herşcu boccegiu, monolog deci. de inv. I. Daul ; Vespasian şi Papin ian , dialog predat de R. Bortoş şi T . D a u l ; Vespasian şi Papinian, cântec in duet, aria de V. Magdu ; Cuvent final, rostit de părintele Con. Ursuţ din Şepreuş. Veni­tul e destinat bibliotecei poporale din Şomoscheş.

Concert in Fabricul-Timisorii. Corul r omân de diletanţi din Timisóra va arangiá adi sâmbătă in ajunul anului nou concert împreunat cu petrecere de joc, in localitatea delà „Tigru" in Fabric. P rog rama concertu­l u i : „Valea morii" de F. Adam, cânta t de corul voca l ; „Omul frumos", parodie de Iulian Grozescu. deci. de Maria Istvanescu ; Serenada, de I. Vidu, cântată de co­rul vocal ; „Moda de acum" poésie de Iosif Vulcan, deci. de Maria Vasilovici ; „Tătaru l" , musica de Stefan Nosievici, cântat de corul voca l ; „Străina", de Iulian Grozescu, deci. de dşora Sidonia Olariu ; „Salutare Ar-borosei" de C. G. Porumbescu, cânta tă de corul vocal.

Concert la Deva. Corul bisericesc gr. or. român din Deva arangeză duminecă la 1J13 ianuarie concert in sala redutei. Se vor cânta diverse cvartete, d u p ă care va incepe jocul. Venitul este destinat in lolosul bisercei române gr. or. de acolo.

© BAR București

Anul XXXI. F A M I L I A 11

Teatru in Şomcuta-mare. Societatea fetelor ro­mâne chiorene va arangiá la 1 ] 13 ianuarie o represen-taţie teatrală in Şomcuta-mare . Se va juca piesa „Un tutor" comedie in 2 acte de Matilda Poni.

C E E N O U ? Anul nou in vieţa ori cărui om are o însemnă­

tate mare , cu atât mai important este in viéla unei foi. Cu nr. acesta „Familia" intră al 31-le an al esistenţei sale. Luptând cu mari pedeci, ea a străbătut să fie adi cea mai vechie fóie beletristică literară in limba ro­mână, îndeplinind in aceste părţi o misiune naltă, ea salută cu mândrie publicul seu cetitor : Anul nou la mulţi an i !

Domnişorele române din Braşov adreseză o seri-sóre cătră dómnele şi domnişorele române din Transi l­vania şi Ungaria, făcendu-le cunoscut, că pentru tom­bola din Bucureşci, arangiată in folosul familiilor osên-diţilor, s'au aduna t peste 5000 de obiecte. Pentru loterie s'au făcut 30.000 de numere, care se vor vinde in totă România . Loteria s'a amânat până la sferşilul lui feb­ruarie. P â n ă atunci tote obiectele se vor espune intr 'una din şalele mai mari ale Bucureşcilor. Obiecte pentru acesta loterie se mai primesc până 'n 1 februarie. Scri-sórea e semnată de dşorele Mariana Tulia Stânescu, Agapia Nicolau, Elena Nastasi, Maria Steriu, Elena Stâ­nescu, Victoria Braniş te , Marieta Ilasievici.

Carneval La Sibiiu Reuniunea femiilor române va ţine balul seu in carnevalul acesta la 26 ianuarie n. in sala delà Casa Societăţii ; se crede, că acest bal de elită al românilor din părţile sibiiene şi de asta-data va avé nn succes complet . — Bal la Cil. Inteliginţa ro­mână din Cil şi giur, in comitatul Aradului , va arangiá la 25 ianuarie n. petrecere de dans in sala ospetăriei din Cil, in folosul şcolarilor săraci.

Crisa ministerială, in momentele in care scriem aceste rênduri încă nu s'a sfêrsit. După ce banul Croa­ţiei cont. Khuen-Héderváry nu a izbutit cu formarea noului cabinet Maj. Sa a incredinţatpe bar. Desideriu Bánffy cu compunerea aceluia. Numele miniştrilor inse incă n u se şcie.

Necrológe. George Creciunescu, protopresbiter in Belinţ, unul din preoţii de frunte ai diecesei Aradului , a încetat din vieţă la 6 ianuarie n . in etate de 57 ani. îl gelesc : soţia Ecatarina, fratele Alesandru, surorile Anca vëd. Fizeşan. Emilia vëd. Giuchiciu, nepoţii Ale­sandru. Cornel şi Aurel . — Vasile Moldovan, fost pre­fect de legiune in 1848—9. vice-comite preşedinte al scaunului orfanal, a încetat din vieţă la Boziaş in Tran­silvania, in etate de 71 ani. — Valeriu Popescu, fiul preotului George Popescu din Topli ţa-montană, a re-pausat la 22 decembre, in etate de 19 ani.

OGLINDA LUMEI. Proces scurt. In California tóté se fac repede.

Iată u n cas dehërênd intèmplat . La 5 ciasuri dimineţa, intr 'o marţi , a fost jefuit de 3000 de dolari un curier poştal pe drumul către San Juan Navada. La opt cia­suri dimineţa poliţia, fiind incunoşciinţată, a şi pus un premiu pe capul făptuitorului. La 12 ciasuri, gendarmii au pr ins pe jefuitori. La doue ciasuri curtea cu juraţi s'a

adunat şi a osândit pe jefuitori la morte. La cinci cia­suri aceştia au fost spânduraţi , iar la sesă au fost în­gropaţi. Astfel in unspredece ciasuri gendarmeria şi-a făcut datoria, justiţia şi-a dat verdictul şi călăul şi-a esercitat meşteşugul. La noi, in Europa, se face in câ-te-va luni, ba une-ori in câţiva ani, ceea ce Americanii fac intr'o di.

Şiretenia cârciumarilor. In Sau Francisco, in America, un oraş cu vr'o 100 mii locuitori, s'a dat un ordin poliţienesc ca tote cârciumele să ße închise punct la 12 ore nóptea. Cârciumarilor nu le-a vinit la soeo-telă ; ei s'au adunat şi s'au sfătuit ce să facă. Şi au găsit mijlocul să ocolescă legea. Fiind că ordinul poli­ţiei nu arată şi ciasu) când au să deschidă cârciumele, toţi cârciumarii includeau punt la 12 ciasuri din nópte, dar după 10 minute le deschideau iarăş — pentru a 2-a di.

Alesandru IU şi teatrul. Defunctul ţa r in i mer­gea la teatru decât in stagiunea aşa disă a impëratu-lui, care începea a doua di de Crăciun şi sferşia la înce­putul postului, epocă in care Curtea se retrăgea la Ga-cina şi el n'a fost nici odată la un alt teatru decât la teatrele imperiale unde îşi avea loja sa particulară, pe când marii duci se duceau la tote teatrele pe unde erá vre-o representaţie interesantă seu vre un artist renu­mit. Alesandru III se interesa in special de representa-tïile teatrului Michail unde se ducea adesea şi de pre­ferinţă sâmbăta. Forte amator al teatrului, el urmăriâ spectacolul cu multă atenţie, emoţionându-se in chip vidibil in présenta unei situaţiuni dramatice şi piesele realiste îi plăceau forte mult. Se póté cita printre a-acestea : Sapho, Denisa, Charles Demailly, Jean Darlot, al căror succes a fost mai mare la Petersburg, decât la Paris . Drama teribilă, violentă chiar, séu comedia veselă şi copilărescă erau piesele pe ca le prefera .şi atunci se lăsa cu totul in presiunile sale. Astfel adesea ori el a fost vedut mişcat, cu lacrămi in ochi, identifi-cându-se cu situaţiunea dramatică, care părea că-1 a-tinge la inimă, iar alte ori rîdea cu hohote de câte o încurcătură comică. In acesta privinţă el semená mult tatălui seu, Alesandru II, care erá un fanatic al teatru­lui şi care venia adesea la teatrul Michail şi nu lăsa să-i scape representarea vre-unei piesi noui.

Un băiat îmbrăcat jemeeşce Un friser din Nu-renberg avea ca ucenic in prăvălia lui pe un băiat tot din oraşul acela, cu numele George Schwarzel. Băiatul erá leneş dar forte vielen şi din causa acesta stăpânul seu îl cam scărpina după cefă, Intr 'o di băiatul, in verstă abiá de 13 ani, a mâncat o bătae sdravănă şi de necas s'a hotărît să-şi rësbune pe stăpânul seu. In­tr 'o seră, pe când acesta erá dus la o petrecere cu fa­milia intregă, i-a dsschis sărtarul cu bani şi a furat din el 200 de fr. Apoi a plecat in pripă in oraş şi-a cum-përat un costum de fată, s'a întors acasă, s'a îmbrăcat frumuşel cu costumul acela şi apoi, rësturnând o lampă aprinsă cu gaz in mijlocul odăei, a luat-o repede la fugă pe o uşă din fundul gradinei. Casa bărbierului a ars până la păment si in dimineţa următore , neputên-du-se da de urma copilului, lumea a credut că a ars şi el prefăcendu-se in scrum. De atunci a trecut o lună de dile. Friserul, ajutat de primărie şi de alţi omeni miloşi, şi-a deschis o prăvăliuţă şi şi-a început din nou meşteşugul. Deunădi se presintă la poliţia din Hamburg o fată care spune că nu-i fată ci băiat, că se chiamă George Schwarzel din Nurenberg, in sfêrsit a istorisit cum a dat foc casei stăpânului seu, şi cum a fugit. Poliţia, cercetând lucrul cu de-amënuntul , s'a convins

© BAR București

12 F A M I L I A Anul XXXI.

că spusele copilului deghisat sunt adevërate. El trăise la o be t rână săracă dintr 'o mahala a Hamburgulu i . Terminându-i-se banii şi fiind sigur că la u r m a urmei o să se dovedescă că nu e fată ci băiat, s'a predat de bună voe poliţiei.

Lupta dintre leu şi taur. In Spania n u mai e considerat leul ca regele animalelor, ci taurul . Dumi ­nica trecută la Madrid, a avut loc o luptă intr 'o m é ­nagerie, făcută in scopul de a se vedé care din aceste doue animale este cel mai tare. Lumea se grăbise să vie in mare numer la acest nou fel de spectacol. O mare cuşcă fusese construită pen t ru acest teribil duel dintre leul Regardé şi taurul Gaminero. Lupta s'a t e r ­minat pr in victoria taurului . De trei ori leul s'a a r u n ­cat asupra lui, dar de trei ori a fost rës turnat la p ă -mênt şi in cele din u r m ă el a avut pântecele sfâşiat, învingătorul, după ce s'a pl imbat triumfător de m a i multe ori prin cuşcă, a fost acoperit cu flori de spec­tatorii entusiasmaţi. Sërmanul leu a murit a doua di in cele mai teribile dureri. Dar noi nu admi tem părerea spaniolilor şi credem că animalul cel mai fioros n u e nici leul, nici taurul ci omul.

H I G I E N A . Le'c contra durerilor de dinţi. Se ia piper p i ­

sat şi se pune intr 'o bucăţică de pânză, se móie in spirt şi se aplică pe par tea in care se simte durerea . Dar decă dinţii sunt găuriţi , se ia cu ceva subţire acid muriatic, şi se pune o picătură in dintele stricat, ime­

diat durerea se calmeză, şi r epe tând acesta de mai mul te ori, se omora nervul care e bolnav.

P o ş t a redacţ iune i . B. Monor. Ve mulţumim pen­

tru surprinderea plăcută. "Se va publica cât mai curênd. In causa poveştilor, va fi bine să mai în­cercaţi odată. Adresa e de mult corectată. Numerile care s e mai află, se vor trimite. Nu se recla-meză la anul.

Beinş. Nu s'a putut in nr. a-cesta. Dar le vom incepe cât mái curênd.

Cusanus. Cu părere de reu, nu le putem întrebuinţa.

Tuturor onor. mei ospeţi români le poftesc

A N N O U F E R I C I T .

Cu totă stima IOSIF ROTH,

Oradea-mare, 1113 ianuarie 1895. cafenar in * Arborele Verde*. a53S35aSSBaS9BSSSSSSSSiasS3S9S5Sa33aăS ivii»

Calindarul sëptëmane i . _ Dumineca înaintea bot. Dlui, Ev. defa Marca c. 1 gl. 8, a inv. 11.

Sórele. piua sept. Duminecă Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sămbătâ

Calindarul vectiiu St. Vasile Păr. Silvestru Prof. Malachie Sob. 70 Apostoli Teop. şi Teona (f) Botezul Domnului

7| S. Ioan Botez.

Călind, nou 13; Felix l4|Raimond 151 Erhard lőjLalian.

7 ! Pavel st. LtSJHiginiu 19 Reinhold

7 49 4 26 7 48 4 29 7 48 4 27 7 47 4 28 7 47,4 25 7 47 431 7 46 4 3 2

P r e m i i l e Abonanţii «Familiei» vor primi in anul viitor ur­

mătorele premii:

Sfinţirea bisericei episcopale delà Curtea-de-Argeş 12 oct. — 1886.

Acest tablou colorat, de 85 centimetri lung şi de 62 centimetri nalt, va fi o décore a ori-cărei case ro-mâneşci.

El represintă in mijloc monumentala mănăst i re a Curţii-de-Argeş, renovată in t imp de dece ani si ter­minată la 1886.

De ambele părţi , in stânga portretul reginei Eli-sabeta şi de-adiépta al regelui Carol, sub cari s'au fă­cut renovarea.

Pe colóna de-a drépta este intréga «Legendă a sfinţirii bisericei delà Curtea-de-Argeş» de V. Alecsan-drr, iar pe cea din stânga «Cuvêntul dlui Dimitrie Sturdza» rostit cu ocasiunea aceea, in calitate de mi­nistru al cultelor şi al instrucţiunii publice.

In mijloc memorabilele cuvinte ale regelui Carol. Tabloul e lucrat in stabilimentul Socec et Teclu

la Bucureşci.

Precum şi următorele portrete, in măr ime d'à se puté pune in cadra:

Carmen Sylva represintând pe augusta scriitóre in costum naţional şi scriind la mesă;

„ F a m i l i e i". I Ion Brătianti

in editiune litografiata, in vigórea bărbăţiei sale; in sferşit portretul lui

Dimitrie Cichindeal după cel publicat de Academia Română in fruntea discu rsului de recepţiune al redactorului foii nóstre.

Tote aceste se vor espedá gratuit şi franco tu­turor abonanţilor noştri, cari au plătit costul pentru trecut, iar pentru viitor vor respunde abonamentul pe anul intreg séu cel puţin pe jumitate de an —

până 'n 15 ianuarie n. Cei ce vor trimite preţul mai târdiu, nu vor avé

nici un drept la aceste premii. Mai observăm că din Cichindeal n 'avem mul te

esemplare , deci numai acelora vom puté servi şi cu acesta, cari ş-au achitat abonamentul de timpuriu

Preţul tuturor premiilor pentru neabonaţi este i fi. so er.

Totodată oferim abonanţilor noştri, cu preţuri reduse, următorele scrieri de Iosif Vulcan şi a n u m e : <Lira mea* poesii, 'Delà Sate* nuvele şi € Ştefan Vodă cel tiner* tragedie istorică in v e r s u r i , premiată de direcţiunea Teatrului Naţional din Bucureşci. Tote la o l a l t ă ' l fl.

Redacţia şi adm ini st * Familiei *.

Proprietar, redactor respundător si editor: I O S I F V U L C A N

Cu T I P A R I U L L U I I O S I F L Á N G , O R A D E A - M A R E .

© BAR București