Mari scriitori

Dicţionar onomastic

Neştiutade ea

În antecameră

Î n f l o r i r i l es u f l e t u l u it â n ă r

Zile

le U

zdin

ului

Idei

în d

ialo

g

Testamentulpolitic al luiMihai Eminescu

Ion Iancu ValeEste un lucru extrem de frumos ca un om

să fie conştient de valoarea sa, de potenţia-lul său moral, de calităţile fizice, de putereasa de toate felurile; să ştie de unde şi pânăunde să intervină, cât şi cum să se implice înproblemele importante de viaţă, fără perico-lul de a deveni ridicol, de a exagera sau de aajunge să piardă sau, dimpotrivă, să îi facăpe alţii să ajungă în această situaţie, datorităvalorii pe care el o posedă.

Un om dotat şi valoros trebuie să fie unuldrept, corect, generos şi modest. Astfel, cali-tăţile de excepţie cu care l-a hărăzit Proniavor deveni utile şi benefice atât lui personal,cât şi celor în mijlocul cărora trăieşte. Inevi-tabil, el va deveni în felul acesta, de drept, unidol şi nu rareori un lider adulat, respectat şiiubit. În acest context, respectiva persoanăpoate schimba felul de viaţă al celorlalţi, des-tinele acestora, poate crea mutaţii socialepozitive atunci când vrea şi îşi pune valoareaîn folosul semenilor săi.

Din punct de vedere filosofic, valoareaeste relaţia socială care exprimă o atitudinebună sau rea, a unui individ sau a unei co-munităţi umane faţă de obiecte, fenomene,fapte şi acţiuni de orice fel, în virtutea cores-pondenţelor cu necesităţile sociale, istori-ceşte determinate de practică ale respectivei

comunităţi şi de necesităţile generate deacestea. Altfel stau însă lucrurile, când omulvaloros, cu tot potenţialul său de excepţie nuse implică în realizarea unor acte pozitive, fo-lositoare şi harul pe care îl posedă se trans-formă în vedetism sau şi mai condamnabil,în acţiuni antisociale.

Vedetismul este preocuparea şi tendinţaunui individ de a se face remarcat cu oricepreţ, prin manifestări exagerate, supraesti-mându-şi propriile calităţi. Sunt mulţi ase-menea inşi în jurul nostru, care se facvinovaţi de această postură deplorabilă. Ei,în special, sunt cei care, datorită puterii ma-teriale acumulate pe diverse căi, cinstite sauilicite, sfidează şi nesocotesc adevăratele va-lori existente. Împotriva lor, cei care au posi-bilitatea, este obligatoriu să ia poziţie pentrua lăsa adevărata valoare să prindă viaţă, săînflorească şi să rodească în folosul general.

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Foa ie pentru minte ş i in imă , oab lă ş i neatârnată

Anul 3 � NR. 23 � septembrie 2009Director fondator: Ion Iancu Vale

Text desprevaloare şi vedetism

Calul, un animal puternic,înţelept şi util7 poeme cu lupi roşii

pag. 19

pag.16

pag. 10

pag. 18

pag. 8

Poe

tul l

unii

sept

embr

ie

pag. 9

pa

g.

6 pag. 18

pa

g.

17

pag. 2

pa

g.

15

Pictură de Michelangello Buonarroti

pa

g.

7Tezism şiliteratură

Protocronismul

22

L i t e r a t u r ă ş i a t i t u d i n e

Protocronismul (10)

Edgar Papu a subliniat insistentcă între sincronism şi protocronismrelaţia este de completitudine, iarnu de excludere, cum cred cei cegândesc într-o logică a terţiului ex-clus, logică exacerbată în moder-nism şi postmodernism până lastalinista formulare cine nu e cu noie împotriva noastră. E o situaţie si-milară cu aceea din microfizică,unde lumina e corpuscul şi undă si-multan, ceea ce din punctul de ve-dere al logicii clasice e o aberaţie.Profesorul Papu a surprins aceastăcoincidentia oppositorum prin imaginea mitică a feţelor lui Ianus.El spune că protocronia implică odublă sincronie, cu un ochi spre alfaşi cu altul spre omega (trecut/vii-tor), cu o întoarcere spre origini pen-tru ca potenţarea spre viitor să fiecât mai deplină. Criticul dă exem-plul „paideic” al săritorului în lun-gime, care face paşi înapoi ca săajungă cât mai înainte. Dar gândi-torii extremişti nu pot înţelege ase-menea nuanţe şi paradoxuri. Iar înjurul lui Edgar Papu s-au adunat, le-giune, extremişti din două tabere:de o parte, acuzatorii, militanţi înnumele unui sincronism lovinesciandeformat, deghizaţi, post-festum, înliberalişti şi democraţi, iar – mainou – „europenişti”, demni urmaşiai lui Gogu Rădulescu, iar, pe dealtă parte – pseudo-protocroniştii,extremişti la fel de exaltaţi, incapa-bili şi ei să gândească în logica tri-valentă a feţelor lui Ianus. Cei dinurmă au recurs la alt deghizament:adversari ai sincronismului (şi, fărăs-o ştie, ai protocronismului) prinizolarea protocroniilor de sincronii,au contribuit împreună cu adversa-rii la transformarea protocroniilor şisincroniilor din antiteze comple-mentare în antiteze monstruoasesau eşuate, cum exact le numeaEminescu. Rezultatul – reducereaprotocronismului la simpla goanădupă „priorităţi” româneşti. Or, cinenu gândeşte transmodern, în logicatrivalentă a lui Ştefan Lupaşcu sauîn cea a lui „Hermes” (Noica), dis-truge un adevăr cultural la careEdgar Papu a ajuns printr-o vastăerudiţie comparatistică. Şi nu pen-tru că el ar fi descoperit fenomenulca atare, fiindcă acesta era cunos-cut de multă vreme. Altminteri, ni-ciodată Edgar Papu nu a pretins căeste descoperitorul protocronismu-lui. N-a făcut decât să-i dea unnume: „eu nu sunt iniţiatorul aces-

tei idei, ci un simplu «înregistrator» ,care n-a făcut decât să dea unnume unui fenomen dinainte des-coperit”31.

Aşadar, o polemică ar fi fost în-drituită relativ la denumire, dar con-testatarii nu au reacţionat la aşaceva. Atât adepţii, cât şi negatoriiau utilizat conceptul mai degrabăca mască sau ca armă de luptă înnumele unor interese de grup, nar-cisismul lor lucrând cu hărnicie înlogica excluderii. Nefiind un luptătorde meserie, crezând că polemicaeste o cale spre înţelegerea uneiidei iar nu spre nimicirea adversa-rului, Edgar Papu s-a lăsat sufocatîn haosul duşmăniilor dintre grupu-rile de scriitori, încât protocronismula putut fi etichetat ca odios şi asi-milat naţionalismului megalomanal „geniului din Carpaţi”, prea sufi-cient spre a crede că a fost definitivcompromis. Dacă profesorului Papui se poate aduce vreo învinuire,aceea nu poate fi alta decât că n-aavut forţa teoretică necesară spre aface lumină asupra propriului con-cept, într-o conjunctură nefavora-bilă, dovadă că, în cele din urmă, is-a şi interzis să se exprime public.Se consacra, astfel, biruinţa oficialăa adversarilor protocronismului, înjurul anului 1985, ceea ce spulberăaserţiunea lui Dennis Deletant şi aaltora că protocronismul a fost„ideologie oficială” în comunism.Era o victorie a minoratului cultural,inoculat de multă vreme culturii ro-mâneşti, parte a victoriei Marelui In-chizitor dostoievskian, care a fostconstanta comunismului, ca şi aloricărui regim totalitar.

Prin esenţa lui, comunismuleste ostil protocroniilor naţionale.Acestea sunt semne de liberalismşi de democraţie, echivalentul con-curenţei din economia de piaţă po-sibilă numai acolo unde naţiunilesunt libere. Protocronia este formacentrală de a-ţi măsura forţele cualte naţiuni, cum apreciau MirceaEliade şi Adrian Marino, cel dintâidându-i ca exemple pe Heliade Ră-dulescu şi pe Haşdeu. Protocroniaeste chintesenţa vieţii culturale in-dividuale şi colective, căci numaiprin întrecere cu alţii şi cu tine însuţipoţi atinge performanţa. Protocro-nia este performanţa vie în cultură.De aceea, cred că adevăratul înte-meietor al şcolii protocronice în cul-tura românească sub Ceauşes-cu afost Noica. Iar în exil, Mircea Eliade.Noica a încercat să pună în practicăceea ce Edgar Papu încerca să va-lorifice din performanţele clasicilor.Acesta a fost rostul „antrenamente-lor” sale filosofice şi culturale de laPăltiniş şi e de mare mirare că „dis-cipolii” săi n-au înţeles profunzimeaprotocronică a maestrului.

Invadatorul sovietic a consacratlegea de fier a sincronizării cu noulcentru imperial moscovit, care sepretindea a fi singurul depozitar desaeculum, cea mai înaintată ideo-logie, democraţie, cultură etc., pecând Occidentul burghez rămâneaimaginea decadenţei. Noii ideologinu au respins sincronismul lovines-

cian ca atare, ci l-au adoptat, ne-gându-l pe autor şi schimbând doardirecţia de la Vest la Est. Proletcul-tismul de imitaţie sovietică a în-semnat cea mai grea lovitură datăculturii naţionale, pe deplin compe-titivă (adică protocronică) în Europaîntre cele două războaie mondiale.Centrul imperial n-a invitat culturiledin ţările anexate la stimularea pro-tocroniilor naţionale, ci la un sincro-nism fără limite. Aşadar, oriunde ementalitate imperială, arma deluptă este sincronismul iar nu pro-tocronismul, care, însă, e asumatintegral de Centru. De aici megalo-mania ştiinţifică şi culturală a Mos-covei, protocronia ei absolută carenu admitea sateliţilor decât sincro-nism. Recitiţi Destinul culturii ro-mâneşti, scrierea din 1953 a luiMircea Eliade, şi veţi vedea acolotoată grozăvia situaţiei. Acesta afost cel mai rău sincronism din isto-rie, menit să ducă la dispariţia în-săşi a românismului. Cine nu vreasă creadă, uite-se ce s-a întâmplatîn Basarabia şi în Bucovina de Nord,unde limba română însăşi e pe caledispariţie. Kant numea o asemeneasituaţie la indivizi şi popoare stareade minorat. Niciodată geniul Occi-dentului, cu mici excepţii, n-a în-demnat la sincronie mimetică, ci laprotocronie. Blaga găsea, ce-i drept,o tendinţă contrară culturii fran-ceze, care, după el, stimulează la in-fluenţe modelatoare iar nucatalitice, precum cultura germană.Întrucât Blaga era, hotărât, de par-tea mentalităţii „catalitice”, el poatefi considerat, ca şi Eliade sau Emi-nescu, un precursor al protocronis-mului complex. Iar Edgar Papu ar fitrebuit să ţină seamă de asta. Şi aţinut, de vreme ce nu şi-a revendi-cat decât termenul de protocro-nism, poate nu cel mai fericit dintrenumele posibile.

Întorcându-mă la Kant, filosofulgerman publica în 1784, în revistaBerlinsche Monasschrift, un articolasupra întrebării Ce este lumina-rea? El punea acolo problema mi-noratului în viaţa indivizilor şi apopoarelor. Minoratul este rezulta-tul sincronismului opresiv. Alt numepentru „complexul retardării”. Darde la sincronizarea opresivă seajunge, apoi, la sincronizarea con-simţită. Sau cum spune Kant: „esteaşa de comod să fii în starea de mi-norat”. Minoratul, adaugă filosoful,devine constitutiv naturii umane şi,mai cu seamă, popoarelor care nus-au bucurat de libertate în istorie.Ba, iubesc minoratul şi după ce sevăd în libertate: „Lenevia şi laşitateaconstituie cauzele care explică dece o aşa mare parte dintre oameni,după ce natura i-a dezlegat demultă vreme de orice conducerestrăină, rămân totuşi de bunăvoieîntreaga viaţă în starea de minorat;aceasta şi explică de ce unora leeste atât de lesne să-i ia sub tuto-rat”.

TheodorCodreanu

Propus deHoria Mitrea

Din

bib

lio

teca r

evis

tei

„C

lim

ate

lit

era

re“

septembrie 2009

Cu Cât Sunt Mai AproapeDe Cel Din Urmă CeasCu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceasCe numai el scurtează mizeria umană, Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas - Şi să mai sper în vreme e amăgire vană.

Spun gândurilor mele: Curând se va topiCa neaua huma aspră a trupului. Nu multRăstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi, Căci vine potolirea simţirii în tumult.

Cu trupul deodată, speranţa se va duce- Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -Şi lacrima, şi râsul, şi teama, şi mânia.

E limpede cum printre păcatele năuceŞi sterpe, regăsită se-nalţă omenia.Şi cum ades zădarnic oftăm şi suferim!

Fiţi binecuvâtate zi,lună, an şi ceasFiţi binecuvântate zi, lună, an şi ceas, Şi ţara prea frumoasă şi loc şi punct în carePrivirea ei cea dulce şi învăluitoareM-a fost pătruns, şi-n mine de-a pururi a rămas.Binecuvânt şi-ntâia mea dulce întristare

Din clipa când iubirea, vicleană, m-a robit, Şi arcul şi săgeata ce m-a străpuns cumplit, Şi rana până-n suflet adânc sfredelitoare.

Binecuvânt şi zvonul stârnit de mine-n lumeCând chem Madona dragă de-atâtea ori pe nume, Şi dorul şi suspinul şi plânsul ne-ncetat.

Binecuvânt şi gândul născut numai de Ea, Şi stihurile-mi toate şi osteneala meaPrin cari iubitei faima pe veci i-am câstigat.

Voi ce-ascultaţi în asterăzleţe rime cum...Voi ce-ascultaţi în aste razleţe rime cumCad rând pe rând suspine ce-n anii tinereţii, La ceasul slpbiciunii, au fost un sprijin vieţii, Pe când eram în parte alt om decât acum;

Voi toţi, dacp iubirea v-a scos din piept suspineCa-n fel şi chip aicea mă zbat şi plâng avanÎntre speranţa vană şi între chinul van - Mă veţi ierta, şi mai mult: veţi suferi cu mine!

O, astăzi ştiu c-adesea întreaga lume reaA povestit atâta pe socoteala mea, Că singur eu de mine mă ruşinai amarnic.

Astfel, ruşinea-i rodul greşelii de-altadată, Ruşinea, pocăinţa, cunoaşterea curatăCă tot ce place lumii e numai vis zădarnic!

Privirea mea se-ntoarceacum la anii-aceiPrivirea mea se-ntoarce acum la anii-aceiCe gândurile-mi toate le-au risipit în zbor;Şi-au stins şi focu-n care eu, îngheţat, arsei;Şi-au dat sfârşit odihnei de zbateri şi de dor;

Şi-au frânt credinţa-n visuri de dragoste deşarte;Şi-au sfâşiat în două drag bunul vieţii mele:În târnă zace trupul – virtutea-n cer, departe;Şi mi-au răpit şi rodul atâtor chinuri grele!

Azi, zguduit, văd bine ce gol sunt şi stingher, Că pizmuiesc şi omul cel mai sarac sub cer:Mi-i jale şi mi-i groază de mine însumi, iată!

Ah, steaua mea! ah, soartă!ah, Moarte răpitoare!

Ah, zi de-a pururi dulce şi crudă totodată - Cum m-aţi adus în astă înjositoare stare!

Amor m-a pus ca ţintădemult săgeţii saleAmor m-a pus ca ţintă demult săgeţii sale;Şi-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; şi suntCa norul care fuge pe cer bătut de vânt...Şi în zadar, Madona, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ţi lovitura porni ucigătoare, Că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;Şi numai de la tine purced vânt, soare, foc, Cari m-au adus în astă nefericită stare.

Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeată;Dorinţa – foc. Cu astfel de arme-Amor e gataSă-mi ia vederea, să mă aprinda şi strapungă.

Iar îngerescul cântec şi dulcile-ţi cuvinteCu gingaşul lor suflu, care m-au scos din minte, Sunt vântul fără milă ce viaţa mi-o alungă.

În vis mi-e fericireaşi lenevesc uşorÎn vis mi-e fericirea şi lenevesc usor;Pe-aripi de vânt, o lume de umbre eu cutreier;Pe-o mare fără ţărmuri şi fund încerc să treier;Fac din nisip palate şi scriu în vânt de zor.

Cum mi-aţintesc privirea la soare iar şi iar, Lumina lui cea vie îmi ia vederea toată;Iar pe-o mârţoagă schioapă, beteagă şi înceatăPornesc la vânatoare să prind un cerb sprinţar.

Şi orb cum sunt, de goana cea vană ostenit, Pierzania m-ajunge, căci o dorii mereu.Scăparea mi-e-n iubire, la Ea sau poate-n moarte.

Ani douăzeci de-a rândul (ce chin făr' de sfârşit!)Doar de dureri şi lacrimi şi-oftaturi avui parte:Sub stea nefericită crescu amorul meu!

Mi-i inima prea plinăde-o dulce desfătareMi-i inima prea plină de-o dulce desfătareCe m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi, Şi orb aş vrea de-acuma în viaţă să rămâi, Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.

Si totusi, părăsit-am pe-Aceea ce-o dorescCu-atâta foc. Dar gândul mi-i învăţat aşaS-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea, Cu sila nesfârsită şi ură ocolesc.

În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită, Unde-şi găseşte-oftatul meu linistea dorită, Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.

Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei şi cer, Şi soare, şi icoana trecutei clipe care, Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.

Vrăşmaşa mea, oglindă,în care-ţi tot priveştiVrăjmaşa mea, oglindă, în care-ţi tot priveştiFermecătoarea faţă, de cer şi-Amor slăvită, Întru a mea pieire te face să-ndrăgeştiNu vraja ei, ci vraja de dânsa oglindită.

Din inima ta - dulce cuib mie - tu m-ai smulsLa sfatul ei: Prigoana haină şi păgână!...Şi totuşi eu - chiar dacă iubesc atât de mult - Nu-s vrednic să fiu unde doar tu poţi fi stăpână.

Dar ea ştiind, oglinda, ce lanţ cumplit mă leagăDe tine, de ce face să-ţi fii tu ţie dragă, Şi pentru mine aspră, trufaşe iar şi iară?...

Narcis - ţi-aduci aminte? - pe sine s-a-ndrăgitLa fel. Aceeaşi soartă te-aşteaptă la sfârşit.Dar nu-i pământul vrednic de-o floare-atât de rară!

În multe gânduri mergvorbind de Zeuîn multe gânduri merg vorbind de Zeu:neîncetat schimbarea lor mã cere, unul mã vrea întru a lui putere;cellalt smintire-mi spune cã-i mereu;altul sperând, o mângâiere-mi poartã, altul plângând îmi dã suspine multe;de milã doar se înteleg sã-asculte, cutremurarea-n inimã li-i poartã.

Nu stiu din care, adevãr sã iau, as vrea sã spun, dar nu stiu ce, pe sleau:astfel sunt amoroasã rãtãcire.

Sã mã-nteleg dacã as vrea cu toate, ar fi sã chem pe doamna Pietate, dusmanca-mi, scut sã mi se facã-n fire.

Baladã, mergisã-l regãsestiBaladã, mergi sã-l regãsesti pe Zeu, cu el te du doamnei înaintesi îngenuncherea mea si cântul meu, stãpânul meu sã i le spunã-n minte.Sã mergi, baladã, asa închinatã, încât chiar fãrã sot, prin lumea toatã, sã îndrãznesti sã te petreci, dar dacã vrei ca sigurã sã fii, gãseste-l pe Amor în veci, nu-i bine fãrã el sã umbli cãtre ea;acea femeie care printre viii-e dat sã te audã-asa,

e fatã de mine mâniatã.Cu tine el dacã nu se aratã, cu usurintã te va rusina.Prin dulce sunet când tu esti cu el, începe aceste cuvinte, dupã ce vei culege mila ei:"Doamnã, solie sunt în asa felcelui ce mã trimite, si când vreibinevoieste sã-l asculti prin glasulmeu. Amorla frumusetea ta îi duce pasul, si-i schimbã chipul dupã cum îi place:deci dacã la alta sã se uite îl fãcu, sã-l întelegi, dar inima-i încoace.Doamnã, în duhul sãu esti numai tusi te slujeste în fiecare gând:devreme fu al tãu, nu rãtãci nicicând."Si dacã nu te crede, pe Amorsã-l ia la întrebãri, el ce mã stie:iar la sfârsit, fã-i rugãciune vie, sã-mi porunceascã printr-un crainic sã mor;si va vedea vasal ce se supune.Spune-i celui ce-i cheie de milã întru toate, mai înainte de-a sfârsi îngenuncherea, si el va sti sã-mi facã iar dreptate:"Pentru favoarea suavei mele rime, rãmâi aici cu ea; chibzuind spunedespre robul tãu precum îti vine;si dacã-l iartã pentru rugãciune, un chip frumos fã sã-i vesteascã pace."Nobila mea baladã, când îti place, mergi cãtre tinta glorificatã-n tine.

Cu celelalte doamnetu glumindCu celelalte doamne tu glumind, cum de se-ntâmplã nu gândesti, stãpânã, cã fata mea o alta-n ea îngânãcând frumusetea ta o vãd venind.

Dacã ai sti, n-ar putea Pietatesã tinã împotrivã-mi încercare, Amor când lângã tine îmi apare, mai îndrãznet, mai sigur e în toate,

si îmi rãneste gândurile-n fricã, acela-i mort, acela-i dat afarã, doar el spre tine ochii îsi ridicã;

de-aceea un alt chip fac sã-mi aparã, dar nu fãrã sã-aud atunci preabinevaietul izgonirilor din mine.

Josnică moarte,milei cât duşmanăJosnicã moarte, milei cât dusmanã, durerii, anticã mamã, judecatã a toate peste seamã, inimii dând amãrãciunea hranã, din care plec numai si numai ranã, sã te proscrie, limba tipã-n vamã.

Si dacã azi vreau sã-mi cersesti iertares-ar cãdea sã spun, greseala ta nedreaptã e, oricare, nu pentru cã ascunsã e oricum, ci pentru ca mânia sã-nfioarepe cel hrãnind iubirea de acum.

Ai izgonit curtoazia din lumesi ce era prin doamna mea onoareîn tinerete râzãtoareai nimicit amoroasa minune.Doar ceea ce e dar de pret în ea, descoperit sã vi se dea.Cine nu-i vrednic pentru mântuiresã nu spere nicicând sã-i fie însotire.

3septembrie 2009 3

P o e z i a v i e ţ i i , p o e z i a m o r ţ i i

Francesco Petrarca

Dante Alighieri

44

***

„Versurile lui Radu Cange stau subsemnul nobil al singurătăţii. Aceasta e re-simţită ca un blestem mitologic. (Gheor-ghe Grigurcu) "Radu Cange e un poetobsedat de poezie şi de moarte. Poemelelui sunt litanii delicate şi monotone,auto-contempIaţii înfiorate de insidiiie morţii(Mircea Martin) „Între ceea ce priveşte - omoarte rotundă - Radu Cange bacoviani-zează exterior, ca într-o pantomimă, ori-ginalitatea versurilor fiind limpedeinclusiv prin schimbarea de polaritate asimbolului lebedei? (Geo Vasile)

0 întrepătrundere între frumuseţeaprimăvâratică a magnoliei -ea înfloreştela începutul lunii aprilie - şi echilibrul ari-pilor lebedei - o parabolă - simbolică - con-feră interiorului stabil al poemului unsens major o paradigmă într-o organizaresintagmatică a lexicului ce nu ocoleşte fi-

gurile stilistice, nu eludează metafora, că-pătând - vădit - valenţe livreşti şi -uşor- fi-losoficeşti.

„Într-o seară,/vagabond fiind,/rătă-cind prin speluncile/mai mult închipu-ite,/m-am întâlnit cu Eimbaud/Dum nezeul versului, şi i-am spus:/sunt unun înger strâmtorat/dă-mi o mie delei/până la viaţa viitoare./Mi-a răspuns:N-am,/nici eu nu am,dar îţi/voi dărui o ilu-minarea (Darul) sau: „Aş dormi/tot som-nul lumii/pe balanţa/magnoliei si alebedei./Alunecând, alunecând,/n-am să-mi dau seama/că singurătatea/alunecăşi ea/până când Francisco de Goya/va ri-dica din/ penelul său disperarea” (Sem-nal) Mai laconice, mai reflexive, mailudice, mai strălucitoare, cu un ritm inte-rior inedit sau cu o bogăţie de ritmuri,poemele marca Sadu Cange, ne relevă

secvenţă ale unei priviri cu deosebita pu-tere persuasivă a lumii din sufletul poe-tului sub boltirea clipei - totuşi -vremelnice.

„Vă dăruiesc puţin nimic/ce nu văstrigă/şi poate o mirare/din curcubeulspart/chiar mai puţin./Vă dăruiesc unstrigăt/rătăcit prin alinare-/ e poate re-găsirea voastră-/şi un val din marea/cese zbuciumă în voi./Fărâmă de lu-mină/dacă sunt,/nu eu spre a-nţelege).(Dacă sunt)

Dorinţa de a spune mult în cuvinte pu-ţine, prin meditaţie, prin reflecţii - uşor -sincopat.,- e aşa de pronunţată în maitoate poemele, încât unitatea impresiilorpune în evidenţă „arhitecturi” poetice deansamblu pe care Radu Cange le urmă-reşte în subsidiar. Confruntarea ideilor şi"opoziţia" unor momente diferite ale ex-

perienţei de viaţă, permit poetului bucu-

reştean Radu Cange să închege compozi-

ţii de o mare profunzime şi tot odată de o

mare simplitate.

„Aş putea să te învăţ orice,/poate

chiar o toamnă ruginită/ori sărutul pe

ochii/abia născutului./Aş putea să te

învăţ cum să/te porţi în pustiul frigului/ori

în vara rătăcită/între palmele visătoru-

lui./Poate aş putea să te/învăţ valurile

mării.../Aş putea, desigur, să te

învăţ/cum să preţuieşti o lacrimă/sau o

picătură de sânge./Ce multe aş fi putut

să te învăţ,/dacă nu le-aş fi uitat pe

toate./Un lucru însă n-am uitat: Nostalgia

pentru ziua de mâine/care ar putea să-ţi

aducă dragostea” (Poem - fiului meu)

„Trebuie să avem şi asemeneanopţi/în care pleoapa nu doarme,/gândulnu doarme/şi mâinile, muncitelemâini/se odihnesc/asemeni cumpenelorde fântână/ce şi-au pierdut verticala./Tre-buie să avem şi astfel de nopţi./Ce-mi ră-mâne/în urma lor?/Desenul pur al fiinţeitale/şi asta numai uneori.” (Insomnie, pa-gina 27).

Poeta Tania Lovinescu subliniază preaapăsat unitatea tematică a volumului

„Exerciţii de luciditate” ce au chiaraceastă funcţie, de precizare a identităţiişi nu e lipsit de interes să amintesc, undevom descoperi o unitate în diversitateaatitudinilor stilistice, cât şi nota constantăpe care o putem caracteriza ca fiind unrece extaz al combinaţiilor de forme poe-tice subtile şi ingenioase. „Copilul copilulmeu/mă priveşte în ochi şi-mi spune:/mi-a fost dor de tine!/Vorbe, îmi spun, toatesunt vorbe,/rafturile cu cărţi pe care le iu-besc,/norii fermecători în continuă miş-care,/creionul, ceasornicul, prietenii/corbe, doar vorbe!/Dar ştiu că aceasta/eaţa cu care suntem cusuţi unul dealtul/ca să nu cădem în hău,/în ispititoa-rea văgăună a liniştii,/a împăcării cumoartea./Aceasta e aţa cu care suntem

cusuţi/de adânc şi înalt, de livezi şi co-cori,/de ape şi sâmburi/aţa cu care necoasem inima/când stă să se rupă de du-rere./Această aţă ce se toarce din privi-rea lui/care-mi spune/mi-a fost dor detine!” (Copilul copilului meu, pagina 30).

Poemul Taniei Lovinescu vine rostogo-lind sfera cunoaşterii strălucitoare, taiemarginea inefabilă a clipei cu amintirilefoşnind aidoma unor mări decapitate defulgere şi păsări. În fine, poeta este şi înaceste „Exerciţii de luciditate” o senti-mentală; dar o sentimentală a poeziei.Sensul căutărilor, întrebărilor şi răspun-surilor sale, constă în restaurarea ideii deconvenţie poetică, nu fără de riscul de atrece uneori în exces. Motivele, temele şisimbolurile sunt aduse şi propuse în vir-

tutea unei singure legităţi: aceea a numi-rii provocate de noutatea distribuţiei ver-surilor şi combinării lor, conjuncturale.

„O după-amiază goală/ca o câmpiegoală/pe care nu se vede nici umbra unuipom,/trec orele încete/trăgând în funiinoaptea./în sens invers cocorii au maiadus un zvon./Pe masa mea de lucru/oceaşcă albăstruie/cu scoici, nisip de aurşi fluturi de mărgean,/grafie delicată,/mi-aduce flori în casă/şi marea nesupusă/cuvuiet larg şi tandru răzbind din an înan./Nisip, flori, aur, fluturi,/fărâme dintr-o vară de drag şi de visări/şi-n după-amiaza goală/ca o câmpie goală/înpalmă-i promisiunea văratecelor mări”.(Ceaşca albastră, pagina 54).

Radu Cange � Lebăda şi magnolia � Editura Muzeului literaturii române � Bucureşti � 2006Referinţe critice de Gheorghe Grigurcu, Mircea Martin şi Geo Vasile

Tania Lovinescu � Exerciţii de luciditate � Editura Cartea românească � Bucureşti

Fulguraţiide Victor Sterom

Victor Sterom

Gruparea de scriitori „Litera Nordului“ 7Grigore Avram 17Nicolae Băciuţ... 27Emil Bălai 37Ioan Borşa 47Virginia Brănescu 57Lucreţia Bucur 67Ioan Buzaşi 77Aurel Cleja 83Ioan Cioba 93Dorel Cosma 103Constantin Cubleşan 113Melania Cuc 121Susana Deac 129David Dorian 138Emil Dreptate 147Vasile Găurean 157Iacob Guşă 167Ioan Horea 177Alexandru Husar 186ViorelLeah 193Elisabeta Luşcan 205Gavril Istrate 215Radu Ivan 221

Dionisie Uaş 231Dorina Mânu 243Maximinian Menuţ 253Gheorghe Mizgan 263Constantin Moldovan 273Dumitru Munteanu 281Nazarica Munteanu 297Florian Moldovan 313Valeriu Mureşan 323Jeniţa Naidin 333Victoria Fătu Nalaţiu 343Mana Olteanu 351Liviu Păiuş 359Emil Perşa 361Carmen Livia Pop 377Ovidiu Pojar 387Cătălin Racilă 397Alina Dora Romanescu 407Victor Ştir 417Veronica Ştir 425Valeri Toderici 431Marilena Toxin 441AnaZegrean 449Eugenia Zăgrean 459

Carte nouă: Al nouălea cer

septembrie 2009

55

***Fiinţa şi

vremelniculÎntre legi, argumente şi concluzii, Si-

mion Petre Octavius inserează poeme cuiz Antonpănesc într-o textură ce se vreaprofund moral – filosofică, desigur în ve-cinătatea lui Blaga după cum chiar dom-nia sa pare a susţine. TESTAMENTULFĂRĂ SFÂRŞIT, volum apărut sub egidaUniunii Culturale a Albanezilor din Româ-nia (UCAR, Bucureşti, 2009), îmi pare a fio curajoasă, chiar demnă de luat înseamă încercare de a fixa „bazele uneimoralităţi ştiinţifice” cum tot autorulspune în subtitlu, deşi, recunoaştem, pro-cedeul parcă nu a mai fost uzitat, - celpuţin eu nu am cunoştinţă, iar aici, Blaganu are nici o vină – în lirica filosofică deieri şi de azi, într-o asemenea manieră.

În cazul de faţă, sunt întru-totul deacord cu autorul, anume că gramatica tex-tului e mai puţin importantă dacă mesajulacestuia, prin expresie una simplă, oco-lind expozeul academic ori al greoaielorformule de tip asemănător, ajunge directla înţelegerea cititorului, indiferent de con-diţia lui intelectuală. Versurile exprimăastfel tot o stare de înţelepciune sfătuiel-nică, ABC-ul primordial al unei educaţiidin care derivă morala pe termen nelimi-tat , într-o lume din ce în ce mai abruptă,mai dispusă să ardă cu orice preţ, indife-

rent de consecinţe. La nivelul intenţiei, eforturile lui Si-

mion Petre Octavius tind fără îndoialăspre o reuşită. Una surprinzătoare, căcimotivaţiile, argumentul şi concluzia întâl-

nesc textul literar, nu de puţine ori la unînalt nivel calitativ, consonând cu lucrulbine făcut, chiar dacă tiparele, cel puţinstructural nu sunt întotdeauna pe măsură.Explicarea poemelor e o altă bizarerie cu

care autorul, culmea, nu intră în conflict,ci determină existenţa lor într-o argumen-taţie de bun simţ, pe care totuşi, numai ti-nereţea şi prea plinul sufletesc, o justificăintegral. Cartea trebuie citită neapăratfără partypriuri, cu îngăduinţa cuvenităunui debut editorial, şi cu admiraţie toto-dată faţă de autorul atâtor idei inserateaici, cu cele mai bune intenţii. Ne propu-nem să urmărim în continuare evoluţia luiSimion Octavius, avertizaţi deja de marea-i disponibilitate a întâlnirii fiinţei cu sinelevremelnic, în texte din ce în ce mai reu-şite. Ave!

(Simion Petre Octavius, TESTAMENTULFARĂ SFÂRŞIT, UCAR, Bucureşti 2009)

Mihai Antonescu

Orice suflet are o limbă în care ştie adoini, ori plânge. Dar limba are umbletulei, pentru care uneori, nici un drum nuajunge. Fie el cenuse răcindu-se pe înse-rate popasuri, ori pulbere iscată din iubi-rea tălpii desculţe, drumul limbiineamului tău e încă de străbătut«nicio-dată de ajuns şi rotund, cât dorul nu-siaflă tihna şi vindecul întru pecetluită înţe-legere şi recunoaştere. Asta o spun înfelul lor aparte, curat şi măiestrit înpoeme ce stau să dea pe dinafară cărţii,poeţii Nicolae Nicoară - Horia şi VasileBarbu, în volumul „Doi poeţi - Aceeaşilimbă” apărut la Editura Higredo în anul2008. Nicolae Nicoară-Horia umblă la cu-vinte cum umblă rugăciunea mamei prinsomnul noului născut, care, odată tre-zindu-se, înger se face printr-un surâs câtvecia: Ce-i mai sublim în viaţa astaMamă,/Decât dumnezeirea din cu-

vânt:/"Mă uit la poezia ta din ramă,/Măuit acolo şi acolo sunt!" Asa te ştiu, ca oicoană vie,/De-a pururi făcătoare de mi-nuni,/Mâna mea se mântule cândscrie,/Gândul meu a-prinde rugăciuni. . .Copil mă-ntorc sub straşina fierbinte/De-atâtea doruri arse în pridvor/Şi-acum, înZiua Sărbătorii sfinte,/Copilăria mea seface Dor! Te văd, Măicuţă, în căsuţa noas-tră,/Cea de pe Dealul sufletului meu-/Cuprivirea, dureros de-albastră,/Tot maiaproape eşti de Dumnezeu. . " ( Poezia dinramă ) Din iubirea mumii şi a lumii însprecare a privit mal întâi poetul, se nasc asteversuri dumnezeieşti, dintr-un dor visco-lind pe înclinarea cea mai stângă, câttoate carele de fân ale Apusenilor nu le-ar putea legăna, ori duce : " Astăzi - cu-vânt,/Mâine - amintire,/Singur edrumul/Intre/Leagăn şi Stea!/Umbrata,/Mamă,/E tot mai/Subţire-/Trece lu-mina-nserării/Prin ea...“ ( Umbra ) Mari şidemni poeţi mai avem Doamne, binecu-vântată e limba ăstui neam în care ei semurmură şi jură : "Mă- ntreabă unii, Poe-zia ce-i ?/Mă-ntreabă de aici şi de de-parte,/Dacă ai fost să fii alesul ei/Credinţă să îi juri până la moarte! E poeziaduh adevărat,/Ferice, dar, de cel spre carevine,/învaţă să te porţi cu ea curat/Şi să-i vorbeşti asa cum se cuvine. Sa estemirul scump şi tu eşti vasul,/În lumeaasta să mirosi frumos,/De i-a fost dat tă-cerii tale glasul/Cuvântulul să-i fie defolos. El să-ţi rămână pururea temei,/ Lu-mina lui nicicând să nu te vândă-/ Mă-ntreabă unii, Poezia ce-i? /Dacămă-ntreabă, ea să le răspundă!“ (Istorică)Aproape, atât de aproape cu gândul şitaina lacrimii de Nicolae Nicoară-Horia,

stă sub aceiaşi straşină de lumină poetulVasile Barbu. Căci, între Uzdlnul romani-tăţii lui şi Aradul celui dintâi, nu-i decâtun Banat si-o geană de Ardeal cât Româ-nia toată, iar veghea la cuvânt şi limbă,aceleaşi hore cercuieste, întru aceleaşipatimi le e oftatul!” Să-l naşti, măi-cuţă/principe ziditor/de ziduri din Cu-vinte/si păstrător de porunci/scrise cudegetul pe nisip. Să-l naşti măicuţă Mărie/prunc al apei vii,/început de toate/siizvor de început. Să-l naşti Maică Preas-fântă/în duhul aşteptărilor noastre/şiAici... " ( Naşterea )

Vasile Barbu e alcătuit din esenţeletari ale daturilor fiinţiale, precum şi dinDine întocmitele legi ce aşează omenes-cul sub sigilii inviolabile, unde renunţareasau compromisul nu au ce să caute : "Alege să fii biserică/Să duci mai departeoamenilor/sângele libertăţii/puterea ră-dăcinilor /vrednicia rugilor/lucrarea lumi-

nilor/în pragul unei noi regăsiri/în pragul

unui nou timp/care va fi lung... /Lung... /

Precum e trăinicia/focului din inimă. "

(Acum alege) Pe rănile inimii şi pe dârze-

nia născută din pactul cu suferinţa scrie

direct poetul, cu lacrima la vântul depar-

telui şi cu toate icoanele neamului româ-

nesc bine rânduite pe dinlăuntrul fiinţei:

„Putna, izvor nesecat/de credinţă româ-

nească/în bine. /Putna, zid de apărare/si

mărturisitoare/de rugi. /Putna, candela

veşnic vie/a Adevărului Schimbării la faţă.

/Putna,/cruce, închinare, sânge. . . "

(Putna )

Doi poeţi, unul mai frumos decât altul,

Nicolae Nicoară-Horia şi Vasile Barbu, îm-

preună cum bine le stă, dând cititorilor

astei lumi de romanitate cât cuprinde, o

carte de tot aparte prin adâncimea versu-

lui şi prin valoarea întregului, spre lectură,

admiraţie şi neuitare !

Mihai Antonescu

NicolaeNicoară-Horia Vasile Barbu

Consemnăriprieteneşti

de Mihai Antonescu

De veghe neamului şi limbii române

septembrie 2009

Radu Mihai CrişanNu voim să trăim într-un stat poliglot,

unde aşa numita patrie este deasupra na-ţionalităţii.

Singura raţiune de a fi a acestui stat,pentru noi, este naţionalitatea lui româ-nească. Dacă e vorba ca acest stat să în-ceteze de-a fi românesc, atunci o spunemdrept că ne este cumplit de indiferentăsoarta pământului lui.

Voim şi sperăm nu o întoarcere la unsistem feudal, ce nici n-a existat cândva înţara noastră, ci o mişcare de îndreptare avieţii noastre publice, o mişcare al căreipunct de vedere să fie ideea de stat şi denaţionalitate.

Mult-iubitul şi prea-pătimitul meuneam românesc,

„Românii nu sunt nicăieri colonişti, ve-nitúri, oamenii nimănui; ci, pretutindeneaunde locuiesc, sunt autohtoni, populaţiemai veche decât toţi conlocuitorii lor“.„Rasa istorică formatoare a acestei ţărieste „acel neam de oameni, acel tip etniccare, revărsându-se de o parte din Mara-mureş, de alta din Ardeal, a pus temeliastatelor române în secolele al XIII-lea şi alXIV-lea, şi care, prin caracterul lui înnăs-cut, a determinat soarta acestor ţări, de la[anul] 1200 şi până la [anul] 1700”. „Nuexistă nici o deosebire între rasa românădin Muntenia, Moldova, din cea mai consi-derabilă parte a Ardealului şi a Ţării Ungu-reşti. E absolut aceeaşi rasă, cu absolutaceleaşi înclinări şi aptitudini”.

„Un popor, oricare ar fi el, are dreptula-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile cerezultă neapărat din acele trebuinţe, reci-procitatea relaţiunilor sale: într-un cuvânt:legile unui popor, drepturile sale, nu potpurcede decât din el însuşi; condiţiunea deviaţă a unei legi, garanţia stabilităţii (ga-ranţia legitimităţii n.n.) sale e ca ea să fieun rezultat, o expresiune fidelă a trebuin-ţelor acelui popor; legislaţiunea trebuipusă în aplicarea celei mai înaintate ideide drept, pusă în raport cu trebuinţele po-porului, astfel încât explicarea ori aplica-rea drepturilor prin lege să nu contrazicăspiritul acestora. Industria trebuie să fie anaţiunii aceleia şi păzită de concurenţă iarpurtătorul ei, comerţul, s-o schimbe peaur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe in-dustriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie,de asemenea, să fie în mâinile aceleiaşinaţiuni. Ştiinţele, afară de ceea ce e do-meniu public, trebui să prezinte lucruriproprii naţiunii, prin care ea să fi contribuitla luminarea şi înaintarea omenirii; arteleşi literatura frumoasă (beletristica n.n.)trebui să fie oglinzi de aur ale realităţii încare se mişcă poporul, o coardă nouă, ori-ginală, potrivită pentru binele cel mare allumii”.

„Peste noapte şi prin surprindere”, „amadmis legiuiri străine”, „legi străine întoată puterea cuvântului, care substituie,pretutindenea şi pururea, în locul noţiuni-lor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetă-ţean al universului, fie din Berber,Nigritania, China sau(;) Galiţia?”… „Ei,bine, nu le-am admis pentru român, cu in-teresele căruia nu se potriveau, ci pentruelemente economice cu care se potriveauşi care ştiu a se folosi de dânsele. Amcreat o atmosferă publică pentru planteexotice, de care (din cauza cărora n.n.)planta autohtonă moare… Azi avem celemai înaintate instituţii liberale. Control, su-veranitatea poporului, codice franţuzeşti,consilii judeţene şi comunale. Stăm maibine pentru aceasta? Nu, de zece ori mairău, căci instituţiile noi nu se potriveau (şinu se potrivesc n.n.) cu starea noastră decultură, cu suma puterilor muncitoare decare dispunem, cu calitatea muncii noas-tre, încât trebuie să le sleim pe acesteapentru a întreţine aparatul costisitor şi ne-trebnic al statului modern”.

„E într-adevăr ciudat (simptomatic n.n.)de-a vedea un popor eminamente plugarca al nostru şi a cărui raţiune de-a fi estetocmai originea lui traco-romană, cum, dinchiar senin şi într-o singură noapte, erigeteoria de om şi om teorie absolută de statşi face din banul internaţional şi din pose-siunea acestuia singura măsurătoare pen-tru a deosebi înrâurirea unui om de aceluilalt în viaţa statului. Nici [nu] e lesnede înţeles cum un popor de plugari, baîncă unul care s-a lăsat de păstorie de ieri-alaltăieri şi s-a apucat de plug înainte deabia [cu] cincizeci de ani, putea să secreadă îndestul de bogat pentru a intro-duce, la el, forme de civilizaţie şi instituţiipe care ţările apusene, bogate prin indus-trie şi printr-o dezvoltare economică desute de ani, abia le pot plăti. Cea mai su-perficială socoteală din lume ar dovedi, în-destul, că puterea productivă a naţieiromâneşti n-a crescut, n-a putut săcrească în raport cu groaza de cheltuielipe care le-au impus formele de civilizaţiestrăină, introduse cu grămada în ţaranoastră… Înzecitu-s-au şi însutitu-s-au oareaverea românului şi veniturile lui pentru aplăti instituţiile de o sută de ori maiscumpe? Desigur că nu. Clasele produc-tive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţă-ranii au sărăcit; industria de casă şimeşteşugurile s-au stins cu desăvârşire –iar clasele improductive, proletarii conde-iului, cenuşerii, oamenii ce încurcă douăbuchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţişi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asu-pră de măsură, dau tonul, conduc opiniapublică, fericesc naţia în fiecare zi, pe hâr-tie”.

„Astfel, statul român nu mai este unprodus al geniului rasei române, ci un textfranţuzesc aplicat asupra unui popor cenu-l înţelege” şi nu-l va înţelege niciodată.„Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilorce-mi cer; cât pentru români, puţin îmipasă!” „Constituţia noastră, punând greu-tatea pe o clasă de mijloc, parte străină,parte neexistentă, a dat loc la o declasaregenerală din cele mai dezastruase. Nu maiexistă o altă deosebire între oameni, decâtcea pe care o stabileşte banul, oricum ar ficâştigat”.

„Un sistem reprezentativ, întins ca oreţea asupra întregii ţări, influenţat însă,întotdeauna, în mod absolut, de guvernulcentral, şi-a format în fiecare părticică or-ganele sale, sub formă de consilii jude-ţene, consilii comunale, consilii deinstrucţiune, consilii de sus şi de jos, carenici nu ştiu ce să consilieze, nici nu au cereprezenta (nici nu reprezintă n.n.) decâtpe persoanele din care sunt compuse”.

Astfel, „teoria de om şi om, o teoriecurat filantropică şi un rezultat al compă-timirii ce omul o are nu numai pentru se-menul său, ci chiar pentru animale, devineo stupiditate erijându-se în teorie de stat,căci preface ţara moştenită, apărată cuvărsare de sânge şi cu privaţiuni, într-omlaştină pentru scurgerea elementelornesănătoase din alte ţări – introducândîntr-un stat eminamente naţional un sis-tem de instituţii cosmopolite”.

Urmare aplicării ei vom „avea de-acumînainte dominaţia banului internaţional, odomnie străină, impusă de străini; liberta-tea de muncă şi tranzacţiuni; teoria deluptă pe picior în aparenţă egal, în reali-tate inegal. Şi, în această luptă, nu învingecine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel pen-tru care orice mijloc de câştig e bun, celfără scrupul faţă de concetăţenii săi, celpentru care orice apărare a muncii e o pie-dică pe care va tinde a o răsturna, pe calelegiuită sau pe cale piezişă”.

Urmare ei, „capitalul, care ar trebui săfie şi să rămână ceea ce este prin naturalui, adică un rezultat al muncii şi, totodată,un instrument al ei, e, adesea, ca pose-siune individuală, rezultatul unor uneltirivinovate, a exploatării publicului prin în-treprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jo-cului de bursă, a minciunii. Elementeeconomice nesănătoase, uzurari şi jucă-tori la bursă, cavaleri de industrie şi între-prinzători şarlatani, se urcă, cu repejune,în clasele superioare ale societăţii ome-neşti, în locurile care, înainte, erau rezer-vate naşterii ilustre, averii seculare,inteligenţei celei mai dezvoltate, caracte-rului celui mai drept şi mai statornic…Peste tot credinţele vechi mor, un mate-rialism brutal le ia locul, cultura secolului,mână-n mână cu sărăcia claselor lucră-toare, ameninţă toată clădirea măreaţă acivilizaţiei creştine. Shakespeare cedeazăbufoneriilor şi dramelor de incest şi adul-teriu, cancanul alungă pe Beethoven,ideile mari asfinţesc, zeii mor”… „Mita e-nstare să pătrunză orişiunde în ţaraaceasta, pentru mită capetele cele mai desus ale administraţiei vând sângele şi ave-rea unei generaţii”… „Oameni care aucomis crime grave rămân somităţi, seplimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte,în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”…„Ne mulţumim dacă actele guvernanţilorde azi nu sunt de-a dreptul de înaltă tră-dare, abstracţie făcând de toate celelaltedefecte ale lor, precum mărginirea inte-lectuală, slăbiciunea de caracter, lipsaunui adevărat şi autentic sentiment pa-triotic”… „Trădătorii devin oameni mari şirespectaţi, bârfitorii de cafenele – litera-tori, ignoranţii şi proştii – administratori aistatului român”.

Şi, întrucât, „se-înţelege [de la sine] căîn judecarea diferitelor partide politice tre-buie să deosebim pe cele sincer politice

de cele pretinse sau pretextate politice”,suntem datori să spunem că, „partidele, lanoi, nu sunt partide de principii, ci de inte-rese personale” – care, „păstrând numaicoaja legilor şi goala aparenţă, calcă fă-găduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor,fac tocmai contrariul de ceea ce au pro-mis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept re-prezentanţi ai voinţei legale şi sincere aţării”… În cadrul lor, „organizarea nu în-seamnă decât disciplina oarbă a unei so-cietăţi de esploataţie sub comunii şefi debandă. Cauza acestei organizări stricte einteresul bănesc, nu comunitatea de idei,organizare egală cu aceea a partidei ilus-tre Mafia şi Camorra, care miroase de de-parte a puşcărie”. Singura deosebire întreele „este foarte mică şi e întemeiată pe ocultură individuală mai mult sau mai puţinîngrijită. Fiecare se reprezentează maimult pe sine decât [pe] o clasă socială oa-recare, şi lucrul principal e forma, maimult sau mai puţin corectă, în care cinevacaută a face plauzibile aşanumitele saleprincipii”.

„Cât despre aluatul protoplasmaticcare formează, la noi, un stat în stat, aşe-zat asupra instituţiilor şi a poporului avempuţine de adaos (de adăugat n.n.). Trăinddin politică şi prin politică, şi neavând niciun alt soi de resurse materiale sau de pu-tinţă de a-şi câştiga existenţa, el e capabilde-a falsifica totul: şi liste electorale, şialegeri, şi forme parlamentare şi idei eco-nomice, şi ştiinţă, şi literatură. De aceea,nu ne mirăm dacă vedem acest proteu alunui universalism incapabil şi ambiţios,îmbrăcând toate formele posibile: miniştri,financiari, întreprinzători de lucrări pu-blice, deputaţi (parlamentari n.n.), admi-nistratori, membri la primărie, soldaţi,actori, totul în fine… Aluatul din care sefrământă guvernanţii noştri e acea cate-gorie de fiinţe fără ştiinţă de carte şi con-sistenţă de caracter, acei proletari aicondeiului, dintre care mulţi abia ştiu scrieşi citi, acei paraziţi cărora nestabilitateadezvoltării noastre interne, defectele in-strucţiei publice şi golurile create în ra-murile administraţiei publice, prinintroducerea nesocotită a tuturor formelorcivilizaţiei străine, le-au dat existenţă şiteren de înmulţire; aluatul e o populaţieflotantă a cărei patrie întâmplătoare e Ro-mânia, şi care, repetând fraze cosmopo-lite din gazete străine, susţine, cu ocaracteristică lipsă de respect pentru totce e într-adevăr românesc, că aceste cli-şeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste,liberale şi umanitare, acest bagaj al lite-raţilor lucrativi de mâna a treia, acestesforăitoare nimicuri, sunt cultură naţio-nală sau civilizaţie adevărată”. „Acei cecompun grosul acestei armate de flibu-stieri politici sunt bugetofagii, cumularzii,gheşeftarii de toată mâna, care, în schim-bul foloaselor lor individuale, dau condu-cătorilor lor o supunere mai mult decâtoarbă. Acei ce conduc nu sunt decât stră-ini, străini prin origine, prin moravuri, prineducaţie – interesele străinilor dar, şinumai aceste interese, sunt dezideratul«patrioticului guvern» (persoanelor aflatela cârma ţării n.n.)”…

propus de Luisa Marc

66

***

septembrie 2009

Testamentul pol i t ic a llu i Mihai Eminescu ( 1 )

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răul organic, în contracăruia o organizare bună trebuie să găsească remedii.“

MAI MULT, poate, decât la oricare altscriitor român, în cazul lui Eugen Barbu,receptarea critică a fost şi continuă să fieinfluenţată de caracterul şi atitudineaomului.

Născut în 1924 la Bucureşti, ca fiu alunui tâmplar la Atelierele CFR (de undevine, probabil, interesul constant, mani-festat mai ales în prima parte a activităţiisale literare, pentru mediile muncitoreştişi pentru viaţa dezmoşteniţilor soartei), şi-a întrerupt studiile la Facultatea de Drept,în favoarea Şcolii de Ofiţeri de Jandarmi,abandonată, şi aceasta, în 1945, ca şi Fa-cultatea de Litere şi Filosofie, pe care opărăseşte în 1948. Între timp, este jucă-tor şi antrenor de fotbal şi frecventează,în 1946, Cenaclul Sburătorul, citind untext cu titlul “Aia mică” (ce va fi introdusmai apoi în romanul “Groapa”) şi contra-riindu-i, după cum notează în “Jurnalul”(bănuit de contrafacere) tipărit în 1966,“pe venerabilii din fotolii”. Colaborează, înaceeaşi perioadă, la “Fapta” lui MirceaDamian, începând o intensă activitate(prelungită întreaga viaţă) de foiletonist.Prin formaţie, este un autodidact, cu toateexcesele generate de această condiţie, şiîn primul rând obsesia erudiţiei. Prin ariamanifestării este un poligraf, cu toate con-secinţele aspiraţiei de a cuprinde o ariecât mai largă: inegalitatea, superficialita-tea şi chiar diletantismul. Scrie şi publică,înainte de a se impune cu “Groapa”, din1957, sau după aceea, nuvele şi romanede divertisment cu subiect sportiv, nu lip-site de o anume componentă educativă(”Tripleta de aur”, “Balonul e rotund”, “Un-sprezece”), dar şi de acţiune, cu o indis-cutabilă tentă politică, precum cele patruvolume din romanul “Incognito” (1975-l980); de asemenea, nuvele inspirate,aşa-zicând, din realitatea imediată, dar şialtele, îmbinând barochismul lexical şi im-agistic cu gustul pentru senzaţional, carese manifestă permanent în opera sa, caformă a dorinţei de epatare. În sfera lite-raturii de divertisment şi succes, se în-scriu scenariile (scrise în colaborare)pentru filmele cu haiduci (“Haiducii”,“Răzbunarea haiducilor”, “Răpirea fecioa-relor”, “Haiducii lui Şaptecai”, “ZestreaDomniţei Ralu”). Acestei literaturi filmo-grafice i se adaugă scenariile în vedereaunor ecranizări după romane sau nuveleproprii (“Procesul alb” – după “ŞoseauaNordului” –, “Facerea lumii”, “Oaie şi aisăi”, dar şi altele, precum “Drumul oase-lor” sau “Batalionul de pedeapsă”, ca şiserialul TV de incontestabil succes înepocă, “Urmărirea” (1971). În registrul“uşor”, pe care şi-l asumă, filmele dupăEugen Barbu evidenţiază un profesionistal domeniului. Se adaugă cele câtevapiese de teatru, volumul de versuri“Osânda soarelui” (1968), eseurile dinmicul volum “Măştile lui Goethe”, repor-tajele din volumele “Pe-un picior de plai”

(1957), “Cât în şapte zile” (1960), “Cu otorţă alergând în faţa nopţii” (1972), no-tele de călătorie din “Foamea de spaţiu”(1969) şi, desigur, proiectul utopic “O is-torie polemică şi antologică a literaturii ro-mâne”, lucrare “scandaloasă”, din care apublicat numai partea dedicată poezieicontemporane, apărută iniţial sub formăde serial în revista “Săptâmâna culturalăa Capitalei”. Dincolo de această impre-sionantă (deşi parţială) listă, căreia i seadaugă fragmente de proză risipite în re-viste, dar şi romanul postum “Ianus”, din1993, personalitatea creatoare risipită înatâtea domenii, dar căpătând coerenţăprintr-un fel de obsesie a esteticului, a li-teraturii, este definită şi de activitatea dejurnalist a scriitorului, implicat, peaceastă cale, în viaţa cultural-artistică amomentului şi chiar “pilotat” (însă prinpropria-i voinţă) ideologic şi politic. Înacest domeniu, pragmatismul (dar, nu odată, şi oportunismul) barbist se mani-festă din plin, slujind, în acelaşi timp, do-rinţa de succes imediat şi total,megalomania, dar şi atitudinea fermă înprobleme spinoase, prin spiritul pamfle-tar virulent, nu întotdeauna în chip accep-tabil dirijat, ba chiar slujind cauzeobscure. Partea aşa-zis pozitivă a acesteiactivităţi, cea de la revista “Luceafărul”,înscrisă între anii 1962-l968 şi dublată deînfiinţarea şi conducerea cenaclului “Ni-colae Labiş” de la Casa Scriitorilor din Bu-cureşti, va fi contrabalansată deactivitatea de 19 ani de la “Săptămânaculturală a Capitalei”, o revistă oarecaretransformată de Barbu într-un hebdoma-dar de scandal dar şi de succes, suspec-tată de toată lumea de legături cuSecuritatea.

Înconjurat mai ales de autori de-adoua mână, dar exploatându-şi propriulprestigiu literar şi artistic, ca şi propriavervă satirică şi, în acelaşi timp, propriul şineîndoielnicul talent jurnalistic, Barbureacţionează contra direcţiei şi grupăriieuropeniste, reprezentată, în viziunea sa,de autorii din jurul “României literare” şide tinerii din cenaclurile universitare con-duse de Ov. S. Crohmălniceanu sau de N.Manolescu. E o luptă cu lovituri reciprocesub centură şi cu consecinţe pe termenlung în privinţa receptării critice a opereiscriitorului. Scandalul mai mic, privind“Principele”, iscat în urma unui serial pu-blicistc susţinut în 1971, în “România li-terară”, de către Fănuş Neagu, îl

prefaţează pe cel enorm, legat de intro-ducerea în volumul al III-lea din Incognitoa zeci de pagini străine (cu deosebire dinrusul Paustovski), sfârşit printr-un comu-nicat tipărit în o parte a tirajului “Româ-niei literare” din 22 februarie 1979, decătre Consiliul Uniunii Scriitorilor, care de-zavuează “procedeul plagiatului […] con-trar normelor profesionale şi morale,incompatibil cu principiile eticii şi echită-ţii scriitoriceşti”, reprezintă, în bună mă-sură, şi un efect al acestui conflict deschisîntre grupările din viaţa literară a acelorani. Nu întâmplător, în 1990, Eugen Barbuva fi exclus din Uniunea Scriitorilor. Pânăla moartea sa, survenită pe 7 septembrie1993, în urma unei comoţii cerebrale, au-torul „Princepelui”, devenit parlamentarpostcomunist, şi-a atacat, în “RomâniaMare”, continuatoarea “Săptămânii”, îm-preună cu Vadim Tudor, fără cruţare şiîntr-o manieră adesea suburbană (dar peplacul unei bune părţi a “galeriei”), adver-sarii politici şi literari. Răzbunarea aces-tora a venit cu deosebire postum, în uneletexte critice pătimaşe, ca şi în istoriile li-terare tipărite în ultimii ani.

ÎNTINSĂ, variată şi inegală, creaţia luiEugen Barbu oferă din plin motive de con-testare adversarilor săi declaraţi sau ne-declaraţi. Este vorba, mai ales, demanifestările tezismului epocii, dar şi desuspiciunea plagiatului parţial. Fără a maivorbi de literatura filmografică, ori descrierile vizând succesul de public, de poe-zie (care e a unui diletant), de publicisticaplină de teze şi de atitudini adesea inac-ceptabile astăzi (ca şi ieri, de altminteri),ori de savuroasa (dacă e citită cu deta-şare) istorie literară, care poate fi uşorprezentată (cum a şi fost) drept un act dedelaţiune critică. Dar la douăzeci de anide la căderea comunismului şi la şaispre-zece de la moartea scriitorului, ar fi nece-sară o viziune ceva mai obiectivată, nuneapărat favorabilă acestuia, dar decom-plexată şi bazată pe lecturi atente, iar nupe simple prezumţii. Căci iată un faptamuzant: autorul unei istorii literare apă-rute acum câţiva ani, destul de sever cu E.Barbu, vorbeşte despre un personaj din„Oaie şi ai săi”, care se află, în realitate,în romanul „Groapa”. E limpede că istori-cul literar aşa sigur de sine n-a citit nuvela(şi ar fi de pus întrebarea cum a citit ro-manul!); ceea ce nu-l împiedică să deaverdicte răspicate şi aspre. Să admitemcă e vorba doar de un lapsus calami. Saude o încurcare a fişelor.

O primă discuţie ar comporta nuvelis-tica scriitorului, deoarece, ca şi alţii, în-ainte de a trece la roman, el şi-a exersatmâna în domeniul prozei de întinderemedie. În orice caz, nuvelele, fie că pre-ced, fie că însoţesc romanele sau le ur-mează acestora, de la cele aşa-zicândrealiste, până la cele de moleşeli şi tânjirilevantine, cu ceremonii lexicale, încărcă-turi descriptive şi fastidii baroce, eviden-ţiază aceleaşi calităţi şi aceleaşi defectecu ele.

Ceea ce poate să intrige, ar fi faptul căautorul (care, în chip repetat, poate şi pen-tru a-şi scandaliza adversarii, s-a declaratcomunist convins) nu şi-a repudiat textele“angajate”. Astfel, în toate culegerile apă-rute în timpul vieţii sale, este reţinută“Munca de jos”, care a sugerat titlul volu-mului de debut, “Gloaba”, din 1955. Apă-rută iniţial în “Viaţa românească”, nuvelaeste, în ciuda ironiei care ar fi putut s-osalveze, relevantă pentru stilul fals rea-list, tezist şi convenţional al anilor '50. Me-rită rezumată, pentru hazul ei involuntar,demn de literatura altor meridiane. Per-sonajul principal, Antonică, tipograf şimembru de partid, om însurat a doua

oară şi cu doi copii, încalcă principiile mo-ralei comuniste, încurcându-se cu o lucră-toare. Filipache, directorul întreprinderiitipografice, Anghel, preşedintele de sindi-cat, şi Pintea, secretarul organizaţiei debază, foşti tovarăşi de muncă şi de luptăîn celălalt regim, pe vremea patronuluiBazilescu (a se observa, aici, dar şi în altăparte, chiar schematismul tendenţios alonomasticii), îi atrag, mai întâi, priete-neşte, atenţia, apoi îl pun în discuţia adu-nării de partid, unde se decideretrogradarea sa din funcţia de şef de sec-tor şi trimiterea la o veche şi prăfuită ma-şină nemţească de tipărit, poreclită“gloaba”, pe care trebuie mai întâi s-o re-pare. Ceea ce Antonică, lucrător foarte pri-ceput şi om de ispravă, izbuteşte să facă.Nuvela e, strict tehnic vorbind, destul debine scrisă, în forma unei rememorări,prin utilizarea stilului indirect liber, a mo-nologului interior, dar şi a unor dialoguriîn care firescul limbajului contrasteazăadesea cu tezismul ideilor. Este însă, caîntreg, o colecţie uimitoare de clişee aleprozei proletcultiste. “Puitoarea” Domnicaeste un element descompus moral, allumii vechi, lucru de care Antonică îşi vada seama pe îndelete, lucrând o noapteîntreagă la repararea “gloabei” şi reme-morând faptele şi chiar propria-i viaţă.Textul, care ar avea ca temă reeducareamorală cu sprijinul organizaţiei de debază şi al tovarăşilor de muncă, includecam toate schemele şi situaţiile curenteale literaturii partinice şi “angajate”. Îlvom vedea pe Antonică ucenic chinuit întipografia lui Bazilescu, la unsprezece ani,apoi lucrător care participă, alături de to-varăşii săi de luptă politică, la trecerea ti-pografiei în posesia celor mulţi. Vom aflacă, ducând o viaţă mai puţin exemplară şinu tocmai demnă de un comunist, el sededă plăcerii consumului de alcool şiumblă după femei, nesocotind, totodată,necesitatea ridicării pregătirii profesio-nale. Lucrând la repararea vechii tipar-niţe, personajul trăieşte un soi de noaptea revelaţiilor de conştiinţă. Mişcarea psi-hologică ar fi, în unele momente, aproapefirească, dacă n-ar lua forma unor lozincicaraghioase: “Cu nimic nu te mai speli,Antonică. Poate să tragă «gloaba» douăsute de mii de coli în opt ceasuri, tot ma-şinist ai să mori. Ai păcate prea mari,nimic nu le mai poate şterge. Să zicem căpe Domnica o laşi, că o dai dracului cu lu-crurile pe care le are, cu tot! Ce te faci însăcu demnitatea ta de comunist? Adică n-ai, aşa, obraz?”.

Prin asemenea pasaje, nuvela devine,împotriva voinţei autorului, o parodie a li-teraturii proletcultiste. Ea ne poate amuzaastăzi aşa cum ne amuză un text chine-zesc scris pe vremea lui Mao.

77septembrie 2009

de Tudor CristeaRadiograf i i cr i t ice

EugenBarbuTezism şiliteratură

(1)

8 septembrie 20098

Mari scriitori

Ajută-mă noaptea!(în loc de prefaţă)

Primul meu roman, „Ce oameni, ce idei!“,scris pe un caiet de dictando, pe la 13 ani, as-tăzi ilizibil din pricina ignorării principalelor re-guli ale gramaticii, era plin de tipuricaraghioase, de nume inventate spre a pro-duce râsul prietenilor. Câteva povestiri sepa-rate, complementare acelei încercări, nufăceau decât să transcrie aproape stenogra-fie jocurile dialogate întreprinse împreună cufratele meu Tityre, când fiecare, punând înmişcare câte un personaj marcant al Târgo-viştei, se întrecea să-i atribuie acţiuni şi ges-turi stupide sau hazlii, dezvoltate în situaţiigroteşti pe măsura expoziţiei şi promisiunilorpersonajului. Circulau în povestirile noastreun Georgică Prometeu, un Nicu Broască, omadam Vrăbiescu, fetele Pinguini, Mişu Tin-tenfass, domnul Go-loguşter, şi trimiterile încălătorie ale unor persoane imposibil a fi gân-dite împreună - un joc pe care îl continuăm şiastăzi, când ne întâlnim şi vrem să retrăim fa-buloasa noastră copilărie...

Mai târziu, când am simţit că eu devin ca-ligraf, iar Tityre doctor de roţi, bujii şi axe car-danice, caietele mele s-au umplut cu mulţimede nume dintre cele mai sofisticate, extin-zându-se şi la lucruri (astfel, în Cetatea Rape-tanului, sub alba stea a Se-rifonei, întâlneamadesea pe marele meşter Procopie...), preo-cuparea pentru onomastică m-a acaparatmereu mai mult, pasionându-mă, şi e o între-bare căreia nu-i pot răspunde în veci de ce,urmând Filologia, cuprinzând şi viu colorataspecialitate a onomasticii, înţelept îndrumatăde caporalul Marr şi sever sancţionată de ge-neralissimul Amar, nici nu m-a atras, nici num-a mişcat...

În scrierile mele „de sertar" de până la 25de ani, de astă dată lizibile şi adesea chiaramuzante până azi, deşi în manuscris: Istorialiteraturii organice (1944-l945), Cartea des-pre femeia esenţială, Trei cărţi despre univers(1947), Tezaurul sau scara bogăţiilor (1953-l957), ca şi în grămezile de note pentru trata-tele Tactica generală şi Cartea despre vase,proiectate mai târziu, invenţia onomastică iaproporţii până la (aproape) dimensiuni ma-niacale.

Ideea unui dicţionar onomastic de sinestătător - roman cu o mie de personaje - s-acristalizat în iarna lui 1958, când prietenulmeu Radu Petrescu, aşteptând primul luicopil şi arătân-du-se încurcat cum să-l boteze,m-am oferit să-i adun pe-o listă câteva zeci denume, cu caracterizări sumare, demons-trându-i „academic" că un Mitică sau Macheevoluează cu totul diferit decât un August, De-mostene sau Hidroxin. Am adunat pentruprima lectură vreo 30 de nume, apoi, nesa-tisfăcând exigenţele prietenului, vreo 1200...Treaba asta mi-a luat ceva timp, ultimelenume încheindu-se abia când fiul lui Radu sepregătea să plece în armată...

Umplând cu un scris mărunt caiet dupăcaiet, am înţeles că jocul meu şi al lui Tityredescoperise, pe neştiute, poarta aurită a Ra-iului (numească-se aşa copilăria mea şi-a al-tora, domeniu de o uluitoare rodnicie), căci,lucrul este evident: încă înainte ca o fiinţă sauun lucru să înceapă a fi, primeşte un nume, şi,prin el, liniile unui caracter, calcă o primătreaptă a cunoaşterii -în legendă ca şi în poe-tică prima idee fiind cuvântul, program gene-tic bine articulat.

După „captivitatea" îndelungată în ser-tare, ivindu-se şi la noi speranţa unor evadăridin strânsoarea dogmelor realismului -socia-list, corabia nebunilor mei, împinsă de zefirulPrimăverii de la Praga, a ieşit - prin abile, in-teligente manevre ale redactorilor Edituriipentru literatură şi artă - la lumina tiparului.

Îmi place să-i cred pe criticii şi pe ceilalţicititori ai mei că interesul general pentruaceastă propunere insolită de nou roman nua scăzut în cei 30 de ani de la apariţie (1968).

Am inaugurat cu Dicţionarul onomastictetralogia mea Ingeniosul bine temperat (orepet, pentru că, adesea, chiar editorii şi criti-cii mei încurcă numele ciclului şi al fiecăruivolum...), întrevăzând în următoarele cărţitreptele celorlalte anotimpuri ale cunoaşterii- prin carte, prin istorie, prin critica erorii.

Dicţionarul a primit un adaos - când a apă-rut, mersese doar până la litera J -, odată cuculegerea Jumătate plus unu (Editura Alba-tros, 1977), astfel ca să adune din mape totce conducea firesc Ia Z. Acest volum este pri-mul text integral al originalului roman ce con-curează, cum s-a spus... Cartea de telefon.

De ce nu m-am oprit la un număr rezona-bil de nume, dacă important era jocul şi nutextul?

Răspunsul nu-l vor afla cei care, obişnuiţicu horoscoapele, doresc să afle prin numecaracterul, fizionomiile sau măcar părerileunuia despre caracter, nici cei care trag decotorul cărţii ca să dezgroape etimologii(după informaţiile mele, Dicţionarul onomas-tic s-a aflat multă vreme, în marile biblioteci,pe raftul dicţionarelor), nici afonii care, căl-când pe clapele vioaie ale cărţii, nu disting,sub virtuozităţile ludice ale scrierii, acordurileei grave.

După cum uşor se poate vedea, estevorba despre o carte de literatură - literatură,scrisă şi oferită cititorului obosit de grămezilede cărţi cu cap şi coadă, dar fără ceva la mij-loc, cărţi în care se succed părţi ce nu se plă-mădesc una dintr-alta datorită simplei inerţiia fermentaţiei, maiaua fiind mai concludentădecât coca. Dicţionarul e o năzdrăvănie - cuma numit-o, mângâindu-i manuscrisul, GeoBogza - carte bună de citit, după plac, pe obancă într-un parc sau pe un acoperiş, întramvai sau într-o cabană alpină, de la mijloc,de dinapoi înainte, de dedesubt spre manşetade sus, ca almanahurile şi calendarele stră-bunicilor, ca răvaşele şi scrisorile, ca telegra-mele de presă.

Redactor conştiincios, purtat pe la şcoalafrumosului, zeţar ingenios, necăjit de-a nu-şiputea aşeza în pagină şi desenele, m-am stră-duit ca acumularea să devină volum, liniile săse îmbine armonios, ca să sugereze coloaneşi capiteluri, luminile şi umbrele să creeze ilu-zia arcadelor, reliefurilor şi logiilor, confecţiaînsufleţită să-şi ia zborul în spaţiu închipuindo structură. Aşezarea sistematică a „definiţii-lor", portretelor, caracterelor şi povestirilor,neînchipuit de migăloasă, m-a împins să cred,la un moment anume, că am aflat, tot prito-cind onomastici, o ieşire onorabilă din impa-sul în care se află de la o vreme materialiterară, aci trasă la sticle în ecranizări lar-moian-te, aci îngheţată, ca o îngheţată, în pă-hăruţele genurilor şi ale speciilor, aci

asezonată cu lamentoul actorilor proşti şi cugeamătul de frână defectă al instrumentelormuzicale, printre care chitara se dă regină...

Iată o literatură (nu joasă) perfect digera-bilă - mi-am zis, curată ca o farmacie, in-structivă ca un ornitorinc pozând fotografului,exactă ca un anunţ de mică publicitate, carese poate dispensa de traduceri, adaptări, tre-ceri pe muzică, sfârtecări în scopuri didactice,selecţii de citat în texte cu citate - o literaturăpentru timpul nostru (scurt), pentru secolulcare face cu tifla luceferilor galaxiei Guten-berg! lată, mi-am mai zis, pierzând măsura -o literatură foarte încrezătoare încă în literă,în silabă, în cuvânt!, şi, întorcând spatele opi-niei docte după care asta s-ar numi anti-Iite-ratură, cum tunul împotriva avioanelor senumeşte anti-aerian, fiind destinat aerului şinu zburătoarelor!, mă prezint senin înainteaiubitorului sincer de literatură, cerându-miscuze doar pentru cantitate... Acest bun cititorştie însă că acumularea nu s-a rezumat la o li-neară listă de nume din acelaşi motiv pentrucare albinele nu se opresc la un singur şir decelule, pentru că numai sistemul produce în-tregul fagure, dulceaţa şi arhitectura...

Ediţia de faţă e o retipărire, aşa cum o aş-teaptă, neschimbată, cititorul meu. Rămânnemulţumit de unele igrasii ieşite pestenoapte, astfel că m-am mărginit doar la re-paraţii sumare, consolându-mă cu amintireadragostei cu care a fost întâmpinată prima eiapariţie, şi care se datora mai curând since-rităţii decât discursului, mai curând barocu-lui decât gulerului clasic susţinător decaractere. Unele completări minime le-amoperat tacit, reintegrând pasaje, de altfel pu-ţine, suprimate de cenzură.

*

AAARNE „...Familia lor trăia într-opermanentă stare de alarmă. Nuse putea să n-aibă cineva, în fie-

care moment, nevoie de un pahar cu apă, deun pachet de vată, de o ţigară, de un comi-sion grabnic în oraş, de un ajutor oarecare. Şi,cum puştiul Aarne era cel mai îndemânaticdintre toţi, în casa lor răsunau toată ziua stri-găte:

- Aarne, du-te şi deschide poştaşului! Cu-lege un pumn de muşeţel pentru bunicul!Fugi repede la bucătărie! Aarne, vino!

- Du-te! Pleacă! Stai! Aarne! Aarne!- Bunicul, invalid din războiul de reîntre-

gire, tresărea de şaizeci de ori pe zi în fotoliulsău cu roţi de nichel, şi tot de atâtea ori înce-pea să strige, cu o bucurie de copil:

- La arme! La arme!Efectele confuziei erau inepuizabile.Panica şi entuziasmul se stingeau însă.

Atunci, în salonaşul cu pian şi ficuşi prăfuiţi, însufragerie, în dormitor, în veranda cu geam-lâc, se instala o tăcere de adâncimea celeicare acoperă locurile marilor bătălii." (H. Thin-dham: Elocuţiuni şi elucubraţiuni)

AARON Războinic în conflictul din 1913(Războiul balcanic). Purta mustăţi Napoleonal III-lea şi ceas de aur cu lanţ masiv. Portre-tul, încadrat într-o ramă groasă cu arabescuri,era aşezat deasupra etajerei, dominând bi-belouri, albume vechi cu dedicaţii, casete pi-rogravate.

Bunica îmi povestea că, în ziua declarăriirăzboiului, Aaron s-a întors acasă foarte în-gândurat, însoţit de un necunoscut. Era ar-murierul. A scos din şifonier o sabie lucitoareşi i-a întins-o cu gravitatea unei învestiri:

- Să taie fulgul în zbor!S-a întors după aceea în sufrageria unde

fusese servită supa; copiii se hârjoneau pe în-fundate.

A rămas surd, cu ochii ficşi pe ţesăturafeţei de masă de olandă, înfiorat de gânduri

îngrozitoare, de presimţiri sumbre.- Se apropie sfârşitul pământului, cum

zice Apostolul...În fereastră, povestea bunica, fâlfâia într-

adevăr aripa celei mai cumplite morţi dincâte fulgerase omenirea până atunci.

ABA Aba(t) Jour, de pildă.ABDUL Exotic, bronzat, vorbăreţ. Sprân-

cene arcuite, foarte negre, peste ochi cenuşii,cu înţelesuri. Nas acvilin, indicând o mustaţăfioroasă, bine conturată pe gura de faun.Zâmbeşte rece, dar cu toată fiinţa, ca şi cumar aprinde întunericul încăperii cu spada uneioglinzi învârtite după soare. Tip de nepătruns.

ABDULAH Cu două trepte mai de nepă-truns decât Abdul.

ABEL Vânzător de mărunţişuri în cartierulTaica Lazăr. A adunat pe haine atâta grăsime,încât culoarea lor nu se mai poate preciza, îlpriveşti cu îngrijorare: grăsimea hainelor seva usca, şi murdăria, osificată, îl va imobilizaîntr-o carapace criminală.

Deocamdată, Abel e vioi şi neobosit. îţi în-tinde în faţă o policioară pe care sunt înşiraţinasturi de toate culorile:

- Dacă nu vă plac, mai caut...- Mulţumesc, am găsit!încercam să aflu în ochii negustorului

acea tristeţe care, se spune, însoţeşte des-părţirea bătrânului de fiecare obiect vândut.Abel mă priveşte cu ochii săi albaştri, din cares-a evaporat de mult orice tristeţe; sclipeşte înei un oarecare licăr de interes. Zâmbeşte.

- Aş dori şi un cordon de piele...Mă invită într-o cameră alăturată, în care

se află resturile unui muzeu devastat. Untânăr elegant şi mândru ca un lord se ridicăbrusc de la masa aşezată în mijlocul camerei.

- Fiul meu! îl arată bătrânul.Îi întind mâna. Mi-o dă pe a lui, cu o poli-

teţe discretă. Pare însă jenat de apariţia meaacolo, în intimitatea întreprinderii. Aş fi vrutsă renunţ. Dar tânărul se grăbeşte să iasă. Săfi prins măcar o fărâmă din părinteasca pri-vire a lui Abel!...

Am ales, în cele din urmă, un cordon dinpiele fină de şopâr-lă, care, între alte câtevazeci, mi s-a părut a nu fi avut înfăţişarea uneivechituri.

Bătrânul a luat hârtia de o sută, a strecu-rat-o în buzunarul jiletcii, mi-a întins restul. Seschimbase însă la faţă. îngălbenea văzând cuochii. îşi ţinea mâna în dreptul inimii şi barbaîncepuse să-i tremure. „Se desparte cu greude cordonul ăsta frumos lucrat", gândii. BietulAbel!

- Pentru Dumnezeu, ce s-a întâmplat?L-am prins de mânecă şi l-am aşezat pe

un scaun, sub funia pe care, între două salo-pete, spânzura un frac.

- Nu-i nimic! Nu face nimic, domnule! Aplecat... A plecat cu toţi banii din sertar...

Era vorba despre fiul lui, domnul elegantcare se ridicase. Ducea cu el câteva sute demii, câştigate din mărunţişuri. îndată ce ne-norocitul tată îşi reveni, mă grăbii să împa-chetez singur cumpărăturile şi să ies.

Afară era cald. Nu ştiu bine ce se petre-cuse, dar faptul că pătrunsesem în mecanis-mul unei lumi tainice, despre care se vorbiseşi se scrisese atât, mă tulbura nespus. în-tâmplarea deschisese o uşă către o zonă deenergii şi conflicte ce se învecina cu fantasti-cul.

Abel poartă deasupra capului o aureolăde o intensă luminozitate: martir de familie.

Mircea HoriaSimionescu

Dicţionar onomastic (1)

frag

men

te

IanuarieIanuarie alb fără zăpadăPrivirile noastre tocite de lucruriŞi aripi albastre visaţilor fluturiUcişi spre visata zăpadă

Şi doar poezia imens ameţităMai poate să ningă pe lucruriTu îngere orb tu poţi să te bucuriCăci albă-i privirea ta infinită….

GaraMăicuţăDin gară pleacă un trenŞuieră tare. Vântul şuieră tare,Sau pleacă un tren spre Eden ?

Să alerg, poate-l voi prinde,Poate soarele n-a răsărit,Poate trupul nu mă va vindeDeşi e rănit…..

Mă târăsc printre traversePoate totuşi, poate-l mai prindCăci aproape de inimă fără de veste Îl aud câteodată venind

Măicuţă….Un tren e o minuneMai ales când pleacă înspre Eden,Ma târăsc pe calea feratăFără de numePoate-i voi face un semn….

Iarba sălbatecă, plină de zgurăMă mângâie blând pe obraz…Aş vrea măicuţă cu o cerească trăsurăSă alerg pe un verde izlaz…

Sunt încă pe calea feratăŞi soarele n-a răsăritPoate cocoşul dimineţii,De astă dată a adormit…..

BatrânuluiDiculescu...Noroc bătrâne sovieticTe-neacă un potop de vinCurgând spumos şi roşu din Pământul nostru daco getic

Ridic paharul şi închin,Bătrân ateu şi blând ereticPurtat de-un clocot de destinPe-acest uitat de pământ peticVisând la mările cu vin

Şi-ngenunchiaţi ruga-ne-vomCu rugăciune de ateuBa înjurând înspre senin

Ba blestemând spre DumnezeuSă plouă nopţile cu romSă plouă ziua cu pelin…

Şi e atâta-nsingurare….Cu chipul oglindit în vinDoar singur tu cu lumea mareŞi-un Dumnezeu zâmbind senin….

DomnuleÎn faţa dumitale îmi scot pălăriaDin pălărie scot un iepure.Din iepure scot o inimă,Din inimă scot o teamă nemăsurabilăCu metruŞi dintr-un metru de spaimăTe scot pe dumneata,Metafizician al tuturor timpurilorDoamne….

Separarea realuluiTăierea în carnea vieDe o parte carnea vieDe o parte carnea vie

Mielul sângerând de oaia sângerândăViţelul de vaca lui sângerândăCăţelul bălos de caţeaua lui neVinovată şi sângerândăCopilul de casa lui sângerândăDe fiul ei sângerând mamaOchiul drept de ochiul stângTu din ochiul drept de tu dinLacrima ochiului stângSilaba din urechea dreaptăSilaba din urechea stângăRăstignirea cuvântuluiBătaia inimii de bătaia inimiiSepararea realuluiJupuirea realului de pe feţele noastreSepararea realului şi…Frunzele tamponând carnea vie a lucrurilor...

Realul apoteoticLa dracu retoricaLa dracu pietrele aruncateÎn cerul gurii moara cuvintelorLa dracu Cicero ucigaşul spaimeiDin pieptul păsării măiestreDin inima ciutei urmarită de Glasul poetului al Zbaterii din tâmpla poetuluiLa dracu moara cuvintelorUciderea pe veci a realuluiÎnjunghierea profetuluiÎnjunghierea profetuluiSubjugarea realului..

Casa milelorNeputinţa regilor

Apoteoza realului..

** *

El naşteEl peste tot naşte,Ori unde o fi el naşte.El naşte lucruri perfectePerfecte dintr-o dată,Fără istorie.El naşte lucruri perfecte fără istorie

Pe stradă el naşte.Un popor întreg de lucruriPerfecte-l urmează:Case cuburi perfecte, pieţe, trenuri de aerTrotuare de iarbă, contabili nefericiţi,Primari gânditori, lăptărese marchize…Se amestecă cu cele reale,Realele se sperieVor să-l linşeze…

El peste umăr se uită şiNu mai ştie care suntLucrurile lui şi cele reale…

El este blestemat sau fericitCa să nască….El este o rană perfectă….

** *

Cad într-un gol de inimă câteodatăŞi privesc lucrurile cumStupefiant se apropie, se apropie…Dintr-o clipă în alta vom fi unaEu şi acoperişul acelaCu cocoşi roşii de tablăDar Kant are întotdeauna dreptateSi „numenu dracu”Îmi scapă iar printre deşteŞi mă trezesc în patul iubiteiPlutind din nou în abstract...

Iubirea mea vino încă o dată la mine…

** *

Taie-mi mâinileŞi-mi voi trasplanta o pereche de aripi

Suspect şi stupefiatMă vei privi încercând să ghiceştiCe sunt, cine sunt, cu ce mă ocup...

Cum, nu mă cunoşti?!Voi striga privind cu tristeţeOarbă ţeavă îndreptata spre mine.Înţelegând comicul situaţiei apoiŞi spaima ta atât de naturală,Voi fâlfâi din aripile-mi moiSinucigându-mă în joacă...În sticla cu cerneală...

** *

Iubito e chiar luna,Nu-i becul din stâlpul de beton?!S-a spart oare tavanulSă văd cum primaveraŞi-a inflorit în ceruriDe probă primul pom...?

S-a spart oare tavanul,S-au cerul s-a crăpatŞi ochiul rece al altei lumiNe-nvăluie treptat?

Iubito crezi o clipăŞi nimănui nu spune..Suntem priviţi, sunt sigur De-un ochi din altă lume...

** *

Când nu eşti cu iubitaDe mână în cetateIa seama şi gândeşte-teDin nou la Socrate…

Aruncă-ţi inima si ochiiCovor pe trotuareSă simţi cum timpulLinge ca pe o bucată de zahăr oraşulŞi noaptea purtându-lTopit prin mădulareMoşeşte poeziaCu mâna ta curatePână când chiar ceasulDin turnul primărieiPrinde un fel de viaţăŞi-ncepe să se zbată...

** *

Mi-au acoperit fereastra cu un ecranPe care îmi proiectează imagini frumoase,N-am mai ieşit din casă de mai bine de-un an,Nu mai ştiu cum trandafirul miroase.Caloriferele încep şi-nfloresc,Genunchii-mi de plumb se lovesc depodea,Ma afund ca un fier înroşit în zăpadă şiVreau să mă prindca de o paraşută de imaginea ta.Fotoliul asta mă-nghite treptatLingându-mi încet din putere,Nici un Cezar n-a mai semnat in ultimul timpPentru mine o graţiere….Iubita, doar tu acuma mai poţiStrecurându-te printre cărămizile ziduluiPână la mine, să-mi aduci veşti de afarăDe la voi toţi, făcându-mi sângele să-mifiarbă iarăşi în vine…

** *

Cand sunt extrem de ocupatToate examenele vieţii fiind a doua zi,Când ochiul lumii, pofticios, umflatSe face sferă-n jurul meu; a fi sau a nu fi,Când toate lamentările sunt pregătite,Când toate discursurile funebre au fost încheiate,Când se pare că nu mai există scăpare,Când literele dansează în carte cuPunctele şi semnele de exclamareŞi când nici iubita în nimic nu mai credeCoboară ca o adiere un vers pe acoperiş dându-i focŞi ard fericit pe rugul din vreascurile pădurii nebuneCrescute în camera noastră cu noi la un loc…

SclavaSângele scrijelindu-ţi pe pereţii de aerFiinţa, sângele caligrafiindu-ţiNumele în peştera ta mică de aerSângele dictându-ţi gesturile taleSecrete, mâna ta care acumaInconştientă mă mângâie,Coapsa ta tresăltând speriată ca ciuta,Ovalul perfect al sânilor tai…Sângele caligrafiindu-ţi portretulPe pânza aceasta de aer,Sângele, unicul călător,Animalul perfect….

Şi tu umila, sclava,Lucrare a mâinilor lui curgătoareUrmându-l cu ochii închişiSpre marea lui matcă...

** *

Poetul ca o rană a lucrurilor,Săgetat dintr-o parte în alta de lucruri.Toamna; cutremurul frunzelor,Pădurea ca un oraşPrăbuşit peste noapte…

Furia metalelor,Peste tot furia metalelor…Şi liniştea de moarte acum aPădurii….Furia metalelor şiVeşnicul căutator de comoriExilat la marginea lăcaşului De stâncă al oamenilor,Între mirosuri pestilenţialeCăutând..

Poetul ca o rană a lucrurilor…

99

Poetul lunii septembrie: Mircea Drăgănescu

septembrie 2009

MirceaDrăgănescu

10 septembrie 200910

Proză

Din

bib

lio

teca r

evis

tei

„C

lim

ate

lit

era

re“

Nicolae IştocCine n-a avut vreodată treburi pe la

Primărie, pe la Prefectură, pe la Parchetsau pe la altă instituţie înfiinţată anumeca să rezolve cererile cetăţenilor? Ori-cine, măcar o dată în viaţă, dar nu odată, cel puţin de trei ori în viaţă (saupoate numai de două ori, unii), are de-aface cu aceste instituţii. Ciudat este însăfaptul (uite ce gând îmi vine în minte),ciudat este faptul că, de cel puţin douăori, nu mergi tu, ci merge altul pentrutine şi nici nu merge în numele tău, căcinu are nici o împuternicire de la tine, fi-indcă n-ai cum să i-o dai, ci merge purşi simplu pentru tine. Vi se pare nevero-simil, nu-i aşa? Şi totuşi, aşa-i! Gândiţi-vă puţin, când vă naşteţi, nu se ducealtcineva să vă declare naşterea (căcitu, făt, n-ai cum s-o faci) şi unde se duce,dacă nu la primărie? Şi apoi, când vineclipa fatală, nu se duce altcineva să de-clare decesul (că doar n-o să mergi tu,decedat, să îngrozeşti lumea, să bulver-sezi instituţiile publice) - şi unde se duce,nu la aceeaşi primărie?

Iată, dar, cât de importante suntaceste instituţii, mai ales primăria! Ainevoie de ea şi înainte de-a umbla şidupă ce nu mai poţi umbla. De aceeaaceste instituţii sunt înfiinţate numai şinumai pentru satisfacerea cererilor ce-tăţenilor... Ei, dar aici începe ciudăţeniacea mare, cu toate că aceste instituţii:primăria, prefectura, parchetul - sunt în-fiinţate pentru stricta satisfacere a ce-rerilor cetăţeanului, acestuia îi e groazăde ele, îşi face semnul crucii cu limba-ngură când intră pe poarta lor, caută să leocolească dinadins, cât mai mult cu pu-tinţă şi numai în ultimă instanţă şi cuinima-n dinţi se hotărăşte să apeleze laele, dar şi atunci cu îndoială în fundulsufletului; iar ziua aceea, orice om onesto consideră o zi nefastă.

O astfel de zi nefastă a trăit şi iepu-rele (dar oare există vreo zi din viaţa ie-purelui care să poată fi numită fastă)?,când a mers cu o treabă oarecare la pri-mărie. S-a sculat dis de dimineaţă şi,emoţionat, s-a bărbierit, s-a spălat, bachiar s-a dat cu spray (doar mergea la pri-mărie), s-a primenit, a alergat după tram-vai ca nu care cumva să întârzie şi înaintede-a începe programul, audienţa sau an-tecamera, înainte cu o jumătate de oră,iepurele a fost prezent în faţa primăriei.

Ei, dar aici e regulă, domnule, e pri-mărie, ce mai! Cei doi portari şi gardia-nul îi barară drumul şi-l anunţară pe unton arţăgos că poate intra doar la oracare e trecută pe program. Acum intrăfuncţionarii, mai târziu şefii funcţionari-lor, apoi şeful şefilor funcţionarilor, adicăPrimarul, ca să fie toţi acolo din timp, învederea rezolvării cu promptitudine adoleanţei, a cererii cetăţeanului, adicăa iepurelui.

Asta da! îşi zise iepurele... şi eu, care-mi făceam probleme, îmi cream emoţiiinutile! Ăştia au program, fac totul dupăceas, o instituţie de stat, dom'le, ce mai!şi începu să se plimbe în jurul primăriei,eliberat... îşi deschise pardesiul, îşi pusepălăria mai într-o parte şi-i mai aranjaborurile începând să fluiere...

La ora când trebuia să înceapă pro-gramul, de fapt nu chiar la ora aceea (ie-purele era o fiinţă sensibilă, onestă), lacinci minute după, nu poţi să dai buznachiar la ora fixă, ai impacienta, dom'le,

îşi zise el, ar fi ca şi cum ai abuza, ca şicum ai sfida, ca şi cum ai reproşa, dreptcare, la cinci minute după, iepurele intrăpe poarta primăriei...

La cabinetul acela, la serviciul acelaal primăriei unde avea el treabă, undetrebuia să-şi spună doleanţa, să-şi de-pună cererea, cabinet ori serviciu ceurma să i-o rezolve de urgenţă, se dă-deau numere de intrare, de prioritate.Care-i primul venit, care-i ultimul venit!Asta da! observă iepurele din ce în cemai uimit, ordine, dom'le, disciplină, nutu înghesuială, nu tu călcat pe picioare,nu tu coate în inima stomacului...Aruncă o privire pe cartonaşul lui, pe nu-mărul lui şi nu-i veni să-şi creadă ochi-lor, avea numărul unu. Însă nu se sfârşitotul aici. Secretara – care era o vulpiţăîntre două vârste - îl invită să ia loc (defapt, îl rugă zâmbind, aproape că-l aşezăea pe scaun, în antecamera). Iepureleîşi scoase pălăria, se descheie la parde-siu, îi zâmbi timid vulpiţei-secretară şi seaşeză pe scaun, un scaun capitonat,constată el cu plăcere. Aruncă o privireîmprejur, 4-5 iepuri pe celelalte scaune,2-3 iepuri pe-un fel de divan, căci ante-camera era măricică. O să meargă re-pede, se destinse iepurele, într-ojumătate de oră sunt ca şi rezolvat... şise relaxa, îşi întinse picioarele, îşi aranjafaldurile pardesiului, cravata, aruncă opihă imaginară de pe pălărie, o învârtiîn mână mângâindu-i borurile şi începusă observe cam ce se întâmplă în juru-i.

Secretara-vulpe, Doamne, ce fe-meie, ce trup, ce forme (iepurele eraîncă la vârsta aceea când bărbaţilor leplac femeile mai opulente şi mai ma-ture, căci vine o altă vârstă, când gustu-rile lor se schimbă şi le preferă pe celemai necoapte şi ca lujerul), ce corp, cemod lasciv de-a-şi mişca şoldurile, şi ceglas ciripitor are, ce glas de vrăbiuţă!...Secretara-vulpe intra şi ieşea mereu dinbiroul cu o dublă uşă capitonată - izolarefonică, dom'le! - îşi zise iepurele privinddubla uşă capitonată prin care dispăreaşi apărea secretara-vulpe, e nevoie de li-nişte deplină spre competentă şi prom-ptă soluţionare a cererilor cetăţenilor.

între timp, pe uşa dublu capitonată,odată cu secretara-vulpe, dispăreau şiapăreau câte un lup, câte-o vulpe, câte-un vulpoi, încât iepurele nu putea să-şidea seama dacă şeful, directorul acelacare urma să-i rezolve cererea era în-ăuntru sau afară, era vulpe, vulpoi, lupsau lupoaică, deoarece urs ori ursoaicănu putea fi, ăştia au rang de prefectură...Deci, s-ar putea, s-ar fi putut întâmpla caşeful, directorul acela să fi intrat şi ieşitîn şi din birou chiar prin faţa iepurelui şiel să nu fi ştiut, să nu-şi fi dat seama, săse fi ridicat în picioare şi să-l fi salutataşa cum s-ar fi cuvenit şi vulpoiul, vul-pea, lupul ori lupoaica - adică şefulacela - să-şi fi pus ochii pe el şi să fi luattoată chestia asta ca pe un fel de sfi-dare, ca o ofensă adusă autorităţii...

Pe uşa dublu capitonată se perindaumereu câte-o vulpe, un vulpoi, câte-unlup, o lupoaică.... Timpul trecea impeca-bil şi iepurimea aştepta molcomită înantecameră...

Iepurele începu să rememoreze îngând ceea ce urma să-i spună şefului,directorului, persoanei de dincolo de uşadublu capitonată, mai suprima din cu-vinte, le mai înlocuia unele cu altele,căuta să fie cât mai concis dar totuşi nu

sec, şi timpul trecea...Timpul trecea şi iepurele începea să

fie din ce în ce mai neliniştit şi ceea ce-l neliniştea în mod deosebit era faptulcă nu ştia cine-i persoana, cum arătapersoana de dincolo de uşa dublu capi-tonată. Căci nu-i totuna, nu-i aşa, dacăştii din timp sau dacă afli de-abia în mo-mentul acela cum arată persoana că-reia urmează să i te adresezi cu ocerere...

În antecameră era cald, iepureleaproape că se înnăbuşea şi dintr-o datătotul i se păru ostil - aşteptarea era preaîndelungată - şi-n antecameră începurăsă-şi dea mâna umilinţa cu tortura şi su-pliciul. Un lup care ieşea hohotind deplăcere din biroul ce se găsea dincolo deuşa capitonată îi calcă în picioare pălă-ria scăpată pe jos şi-i aruncă o privire sfi-dătoare şi batjocoritoare. Iepurele oridică resemnat şi începu să-i aranjezeborurile boţite, rememorând în gând ce-rerea ce urma s-o expună în faţa...

Valurile de vulpi, vulpoi, lupi şi lu-poaice se terminară şi urmară nişte vă-lurele de iepuri ce intrau peste rând,fără număr. Ăştia sunt cei cu pile!... Şisimţi că din antecameră dispăruserătortura şi supliciul şi rămăsese doarumilinţa...

Şi tonul contează! - îşi zicea iepurele- aşteptând răbdător pe scaunul capito-nat din antecameră (era însă numai orăbdare aparentă căci în el clocotea unvulcan de ură şi neputinţă). Nu tonul,nuanţa tonului, să nu sune cumva a iro-nie!... Şi privirea, nu privirea, scânteiaaceea din privire să nu licăreascăDoamne fereşte a sfidare şi celălalt,adică şeful, s-o recepţioneze ca atare...

Se terminase şi cu vălurelele de ie-puri cu pile şi veni rândul celor careaveau numere şi cum el avea numărulunu, la un semn discret al secretarei-vulpe, Doamne, ce femeie, ce trup, ceşolduri, ce mişcări lascive şi ce ciripit devrăbiuţă!... se ridică şi se îndreptă, co-coşat de atâta aşteptare, spre uşa dublucapitonată. De emoţie, între cele douăuşi îşi scăpă pălăria pe jos. Se aplecă s-o ridice, se zăpăci şi nu mai ştia cum săiasă dintre uşi... O fi vulpe, o fi vulpoi,sau lup ori lupoaică? se întrebă el, gă-sind în sfârşit clanţa şi intrând în biroulla uşa căruia aşteptase să i se deschidătimp de opt ore.

Intrat în birou, picioarele iepurelui semuiară, glasul îi pieri, pielea i se făcu cade găină, faţa i se îngălbeni: pe scaunulde director, ca şef de serviciu, pe scau-nul acela de pe care urma să i se rezolvelui pricina, nu stătea nici un lup, lu-poaică sau vulpoi, nici măcar o vulpe, cipur şi simplu un ditamai iepuroi...

Iepurele-petiţionar începu să scoatănişte sunete bâlbâite şi stâlcite, uitasecomplet de cerere, de argumentele şiconsiderentele pe care le sucise şi răsu-cise timp de opt ore în antecameră. Ie-purele-şef de serviciu şi director îl privisfidător şi batjocoritor zicându-i: dom-nule, dumneata nici nu ştii ce vrei săceri, eşti incoerent, eşti...

Orologiul din turnul primăriei bătu ooră fixă.

- Dar iată că s-a sfârşit programul -se îmbuna iepuroiul-şef - şi la noi pro-gramul e sfânt, aşa că revino dumneatasăptămâna viitoare când vom avea dinnou audienţe.

În antecameră

1111septembrie 2009

Cronică literară

Ioan VişanÎncerc destul de greu să mă desprind

de starea ce mă bântuie citind recentacarte a poetului Gandy-Romulus R. Geor-gescu: – Nemaiiubito, iubirea mea teres-tro-celestă!

Ştiam de mult că este un artizan ca-pabil să umble cu bisturiul printre cuvinte,dar nu credeam că voi întâlni în arta sapoetică atâtea cuvinte noi, recreate, refor-mulate, născute parcă din ideea că oricelimbă rămâne neputincioasă în faţa for-mulării în expresii legate ale gândurilor şistărilor ce frământă spiritul omenesc, îngenere! – sau pe al unui creator, în speţă!

Sunt o serie de cuvinte noi, care, în pro-nunţia cititorului, pot părea drept jocurizglobii ale autorului (ludisme verbice!) şi,poate, de aceea Maestrul Cezar Ivănescul-a numit pe Gandy «un poet straniu (...) şiplin de har!», care plasează cititorul în cen-trul metafizicii, astfel absolutizând reali-tăţile dure de la periferia existenţei pânăla apogeul lirizării acesteia.

Ca unui artist autentic, ironia (de sor-ginte când suav-amară, când grav-sum-bră!) îi foloseşte drept armă atunci cândViaţa, Iubirea, Moartea îi flutură pe subsprânceană diamante învelite în smoală.Atunci Gandy este – devine, aşa cum îl de-fineşte şi scriitorul critic literar Tudor Cris-tea: «un Don Quijote care-şi asumăostentativ condiţia». În starea prezentă aTerrei (nu degeaba iubirea poetului esteprinsă încă din titlu şi-n sintagma «teres-tro-celestă!») ca să rămâi neatins de can-grenele sociale, nu poţi fi altceva decât unDon Quijote – dar reînchipuit şi reactuali-zat pe măsura vieţii moderne.

Poate că de aceea un erotism nevino-

vat (de o rafinată frumuseţe!) se revarsădin scriitura lui Gandy pe tot spaţiul, de laFacerea Lumii până la... infinitul ei (vezi,în acest sens, «Rondelul unui joc de Dum-nezeu cu tâlc creiat!», pag. 13).

Pentru poet, femeia este uneori «ves-tala» care întreţine focul sacru în templulspiritului omenesc, alteori Pelerina-Creş-tină implorată cu:

«(...)/ Iubită-mea: desculţă ieşi din Ca-pela Sixtină(...)»!

Astfel, ca un Bacovia, în jocul frontal cuanotimpurile (ba chiar descoperă sauchiar inventă un al cincilea anotimp poe-tico-teluric, măsurat în spirit cu: „Resorbi-rea Luminelor dintru Sinea-şi Nimicizare!”)cu amurgurile şi cu ploaia, cu singurăta-tea (văzută: „ca un bob de strugur uitatnezdrobit!”), cu visul şi melancolia, Gandyştie să decanteze din frumuseţea, din as-primea şi aura tragică a acestora, Luminaşi Ambrozia pentru înflorirea gândului-su-flet, astfel:

«TuO eşti mai mult o: Apă!/Eu sunt maitot un: Vad!/Pe sânii Tăi un Greier:crapă!/Pe mână –Mea e-un: Şarpe –cald!/În Zarea – Ta vecia: şchioapă!/Pe-Ochii-Mei minuni: se scad!/Că-Ţi sunt maimult un: Vad!/Că-Mi eşti mai toat’o: Apă! -Eu mire trist şi făr’de brad!/TuO Zână –Mea cu-aura calpă!/Eu tot mai tot deMoarte Ard!/TuO Cât mai ceruită-ngroapă!/– Hei, Noi tot mai toţi: Pământo-Apă!»

(Rondelul unor replici din Pământ şiApă!, de la pagina ***)

Să exprimi Viaţa, Iubirea, Moartea şitoate stările ce gravitează în jurul acestortrei vectori ai lumii, şi totul în formule fixede rondel, nu este uşor lucru scriitoricesc.Mă bucur să constat că un spirit, o mână

şi o minte dibace ca ale poetului Gandy aucontribuit şi au reuşit o reformulare, o re-construcţie cu lianţi foarte elastici a Ron-delului clasic, ceea ce a surprins şi pe unuldintre marile spirite ale poeziei româneşti:este vorba de neîntrecutul poet Cezar Ivă-nescu (cel mai sacru Poet al tuturor Tim-purilor după cum îl consideră chiar şiGandy!), primul care i-a apreciat autoruluinu numai poezia, ci şi «inovaţiile lingvisticesurprinzătoare», îndemnându-l să continueacest experiment literar până la perfor-manţa pe care şi-o consideră supremă.

Din aria tematică a poetului nu lipseştecum am mai asertat ironia, mai ales aceaironie care aşază într-o lumină vie tragicul,spre a-l absolvi de patetism. Ca idealist«neîmburghezit», poetul recunoaşte că sun-tem «Îmburgheziţi c-o nouă primăvară co-munistă-n cârcă!». Evident, perioadapost-revoluţionară, întinsă chiar până azi şicine ştie până când (o tranziţie Sine Die”!),nu este altceva decât o nouă „primăvarăcomunistă”, poate chiar mai trist.

Timpul (văzut de poet: ca Măcelar su-blim pe-ochi ascuns!) destul de pervers cupoetul şi nu numai, este materia primăcare, aşa cum marea preface scoica înperlă, tot astfel şi timpul transformă ade-vărata iubire într-o comoară. Dar, spre de-osebire de perlă, care poate zace oricât pefundul mării, comoara-iubire sau iubirea-comoară stă de cele mai multe ori nedes-coperită în «epava trupului», dispărândodată cu acesta sau, printr-un act de cul-tură şi un dar divin, se poate reîntrupa într-un poem. (Gandyan?!)

Poetul acesta cu Son absolut incon-fundabil = Gandy Romulus R. Georgescueste înzestrat cu darul Dumnezeiesc de a-şi preface comorile de iubire şi viaţă ale

spiritului în poezie pe care-o imploră chiar:«Mori cu mine, Puie – Poezie!»

Aşadar din «– Nemaiiubito, iubireamea terestro-celestă!» i-a ieşit lui Gandy oDumbravă plină cu Florile-Lăstari de iubireale Sufletului. Poetul a tot strâns de-a lun-gul maturităţii destule amintiri (văzute ca:mătănii de Noapte sau ca pâinea ce-rească ce se frânge!), dulci şi amare, le-asublimat cu generozitate şi le-a prefăcutîn versuri (oare: «Vreascuri-Celeste Versu-rile Acestea?!») pline de parfumul Iubirii,al Vieţii, dar, şi, mai ales, al morţii («Viaţă?Moarte? = Două Pâini/cu Lumine de Hab-sâni!»). Şi l-am consultat şi pe pot şi mi-arăspuns: «da, dar mi-au ieşit: lacrămipoeme!». Bacoviene! i-am zis eu (vezi poe-mul de la pagina 111) căci LacrimileChristice de sânge adevărate din GrădinaGhetsimanilor, din păcate, le vezi imitatepe căi tele-vizuale. Şi-am primit de la autoracest răspuns: „De fapt, Tema = Teamaaceasta, de mistică preCreştină. Creştinăeste mai degrabă obsesiv tratată de mineîn cele şase poeme ca semnal al nouluivolum: Golgota poemelor, inclus şi înaceastă carte între paginile 341-353. Şipe care sper să vină Clipa când să le separîntr-un volum distinct.”

Ceea ce ne rămâne de sperat şi nouăcelor care-i aşteptăm şi versurile scriseîntr-o formulă liberă, într-un fel o abordare,paradoxal, mai dificilă poetului în cauză.

Gandy-Romulus R. Georgescu– Nemaiiubito, iubirea mea

terestro-celestă!

Ioan Vişan

Liviu Zanfirescu

Tăişul din cuvântFratelui Bulgaru CosticăTrece tăierea-n miei cum o plecareSpre-a fi întoarcere pe mai târziuCând ţipătul despică Ursa MareÎn ceasul morţii din pustiul viu

Se sparge dar, clepsidra vieţii, iatăŢipă cocorii gândul nelumescCa să-i sugrume vraja înfloratăVin corbii prin artere, se-mbulzesc

Ca să pulseze aprig sângerarea

Spre-a-ncepe viaţa dincolo murindUrcă tăcerea-n miei cu disperareaCuvântului ce-nvie dăinuind

Se stinge-n miei ninsoarea a mirareTăişul din cuvânt e încă viuSeminţe-n mâna morţii a pustiuMai germinează-n ultima suflare......în rest...e noapte,pace...numai ştiu...

Infarct într-unmuzeuÎmbrăţişează-mă solemn în Alcatraz Ajunsă azi original muzeu Ridată închisoare pe obraz Să-nchidem un sărut în ... tu şi eu

Jumate adormit, jumate treaz Te voi iubi pe stânci de catifea Cum valul spumegând în Alcatraz Lumină lăcrimândă dintr-o stea

Un colier şerpeşte pe grumaz Îţi amăgeşte perlele discretSirenele cresc alge-n AlcatrazPe valuri de rondel sau de sonet

Iubeşte-mă, sunt clipe de extazUitate-ntr-o clepsidră - tu şi euMumii îmbrăţişate-n Alcatraz

Puls de sărut - infarct într-un muzeu

PovesteIubirea ta prin ierburi tăvăliteSub vechi centauri, ciute şi crăieseÎncă pulsează-n flori neprihăniteÎn macii sângerând culori alese

Văd ochii-ţi în privirile uimite –Luceferi în zidirile celesteÎnlăcrimări de stihuri şlefuiteSpre-a fi eternitate... dor... poveste...

În apa îngheţată a izvoarelorAlbeşte răbdător ecoul munţilorPăstrăvi cu solzi-curcubeuUrcă în fulgerul frunţilorSub pietre născute din volburi de piscŞi răşină de brad argintiuE timpul cutremur, târziul-târziuFluviul care adună râuri, pâraieIn clepsidre-pocaluriCu licori descântate pe terasele-dealuri...

Iubirea ta dezgheaţă vremuri nenuntitePrintre crăiese, ciute şi centauriTopind legende, vise răzvrătiteGheţarul ancestral dintre balauri

Iar ochii, vechi luceferi curg a rouăPrin domolirea care trece pesteÎnfloritura slovei, veche...nouă...Din macii susurând cum o...poveste

Liv

iu Z

an

fire

scu

Rapsodie de

toamnăPuiu V. Moiceanu

Toamna vine ca o sfântă

Cu duminici, zi de nuntă

Clopot tăbăcit de brumă

Serile târzii cunună

Coroana de diademe

Plină e de crizanteme

Perle, castane şi-o nucă

Şirag pe sâni de duducă

Naşul mare e brumar

Brumărel este cobzar

Afumată de noi, pruna,

Născută cu gâtul mic

Clocoteşte în ibric

Zgribuliţi greierii cântă

TOamna vine ca o nuntă.

1212

Eseu

septembrie 2009

Vavila Popovici, S.U.A.Plecăm cu maşina din oraşul Raleigh

în oraşul Durham. Distanţa este de apro-ximativ 39 de kilometri; se parcurge înaproximativ o jumătate de oră. Avem bi-lete pentru un concert susţinut de pianistacanadiană Angela Hewitt. Concertul se vaţine în sala teatrului Reynolds Industrie dincadrul Universităţii Duke, la orele două-zeci. Plecăm cu o oră mai devreme, pen-tru a ocupa locuri mai bune, locurilenefiind numerotate. Ajungem deci în zonaUniversităţii Duke (Duke University), uni-versitate privată din oraşul Durham, Caro-lina de Nord, Statele Unite ale Americii,una din universităţile celebre şi stimate înlume, întemeiată în 1838.

Parcăm maşina, coborâm şi copiiimă conduc spre Catedrala din imediataapropiere a teatrului. Ne plimbăm paşii pecâteva alei, trecând pe lângă zidurile în-alte ale unui castel şi ajungem în dreptulimpunătoarei clădiri zidită tot din piatră,luminată de jos în sus, ca de altfeltoate bisericile catolice. Mă impresio-nează măreţia, soliditatea construcţiei,precum şi vitraliile ferestrelor. Fac imediatasemănarea cu Catedrala Sfântului Pa-trick din New York, cu arhitectura saneo-gotică. Intrăm în imensul lăcaş, neînchinăm, dar nu zăbovim întrucât avemde ascultat Variaţiunile Goldberg ale luiBach. Ne îndreptăm paşii spre clădireateatrului, intrăm în sală. În numai un sfertde oră, toate locurile s-au ocupat.

Citim între timp programul, şi ne amin-tim de cele două personalităţi muzicale

uriaşe din primii cincizeci de ani ai seco-lului XVIII, Bach şi Haendel. Maeştrii muzi-cii şi-au făcut apariţia în cupluri:Bach-Haendel; Mozart-Haydn; Bruckner-Mahler; Debussy-Ravel. Johann SebastianBach, genialul compozitor german care arealizat o sinteză a vechiului stil polifoniccu cel armonic, s-a născut în 1685 şi a de-cedat în 1750, în urma unei operaţii ne-reuşite la ochi. A început să-şi câştigepâinea cântând în corul unei biserici. În1708, Bach a obţinut postul de organist decurte şi maestru de concerte la curtea du-celui de Weimar. În această funcţie aveaobligaţia de a compune nu numai muzicăpentru orgă, dar şi compoziţii pentru an-sambluri orchestrale. Este nevoit să pără-sească Weimarul în 1717, transferându-sela curtea prinţului Leopold de Anhalt-Cot-hen. În acest timp, compune cele 6 con-certe brandenburgice, precum şi suitelepentru violoncel solo, sonatele pentruvioară solo şi suitele orchestrale. În 1723,Johann Sebastian Bach este numit Cantorşi director muzical la biserica St. Thomasdin Leipzig, unde şi-a petrecut restul vieţii.… Pentru câteva clipe mintea îmi fuge şiîmi amintesc de interiorul acestei bisericipe care am vizitat-o cândva, de mormân-tul lui Bach care se afla în ea, de concertulla orgă pe care l-am audiat în acea bise-rică, de senzaţia pe care am avut-o, că su-netele cu accente apocaliptice vin deundeva din cer… Ne amintim de viaţa lui:a avut două soţii şi 21 de copii. Pentru eimuncea enorm. După moartea primeisoţii s-a căsătorit cu Anna Magdalena Wil-cken, o bună cântăreaţă şi fiică a unui mu-zician al curţii. Toţi fiii lui Bach au arătat odeosebită dotare pentru muzică, mulţi din-tre ei devenind muzicieni consacraţi.

Pentru zilele festive, Bach a compuscantate şi oratorii de o deosebită frumu-seţe, ca Patimile după Ioan, Patimile dupăMatei, Oratoriul de Craciun şi altele. Multedintre operele acestei perioade sunt dato-rate colaborării cu Collegium Musicum dinLeipzig, sau reprezintă compoziţii aşa ziseerudite, ca cele patru volume de exerciţiipentru clavecin, partitele pentru pian, Va-riaţiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertulitalian ş.a.m.d.

Pianista şi-a dobândit renumele prinînregistrările făcute în decursul a unspre-zece ani, un număr de 18 CD-uri. Este pre-

zentată ca o artistă fenomenală, ca unpianist preeminent al muzici lui Bach, altimpului pe care îl trăim. Discografia sa in-clude de asemenea CD-uri ale lui Grana-dos, Beethoven, Rameau, Chabrier, OlivierMessiaen, Ravel, Chopin Nocturne şi Im-promptuuri şi câteva discuri cu muzica luiCouperin. Primele serii de discuri prezintămuzica lui Schumann. Are interpretări dindiverse locuri de pe glob: America deNord, Europa, Japonia, Australia, Singa-pore, Noua Zeelanda, Israel, China, Mexic,Turcia, Uniunea Sovietica. Între anii 2007şi 2008 a interpretat Clavecinul bine tem-perat a lui Bach, în majoritatea oraşelorlumii, fugile Clavecinului bine temperatfiind strălucite fugi artistice, lipsite deorice urmă de pedanterie sau schematismdidactic. Angela Hewitt este născută dintr-o familie de muzicieni, tatăl său a fost or-ganist la Catedrala din Ottawa, Canada. Astudiat pianul de la vârsta de trei ani, apoişi-a continuat studiul la ConservatorulRegal de Muzica din Toronto. Ceea ce amreţinut a fost premiul de interpretare la unconcurs internaţional de Bach de la Leip-zig, pe lângă multe alte premii.

Şi muzica lui Bach a început… Gol-dberg Variationen, o arie cu superbe 30 devariaţiuni, cântate succesiv, timp de o orăşi jumătate! Numele acestor variaţiunivine de la primul interpret al lucrării, cla-vecinistul Goldberg, aflat în slujba conte-lui Kayserling, ambasadorul Rusiei laDresda. Remarcăm de la început forţa,precizia pianistei şi spiritul emoţional pecare îl adaugă interpretării. Nu este nimicartificial, ci transpare un autentic suflu ar-tistic, realizat în interpretarea acestei va-riaţiuni de adâncă vibraţie emoţională şirobusteţe ritmică, care străbat construcţiipolifonice grandioase. Mâinile pianistei al-ternează ritmic, se suprapun cu forţă şieleganţă, privirea ei este plecată departe,uneori parcă vorbind, certându-se şi îm-păcându-se cu îngerii din preajmă, sau cucei de pe scara urcătoare la cer… Frec-ventele cromatisme dau un suflu îndrăz-neţ lucrării şi astfel variaţiunile nu suntnumai prezentări succesive ale temei, ciimagini foarte diverse, realizate prin dife-rite mijloace: canon, fugato, ariete lirice,piese de dans, iar la sfârşit, un joc de im-provizaţie muzicală, construit din supra-punerea polifonică a unor cântece diferite.

În final, după interpretarea Ariei daCapo, mâinile pianistei, de la coate şipână la vârful degetelor, rămân paralele,apropiate, odihnindu-se geometric pentrucâteva clipe, pe clapele pianului mut;capul îi este aplecat pe braţe… Poatespune o rugăciune!? Corpul supus ideii,străbătut de fluidul eteric al unui simbol!Superb! Şi totuşi, mâinile ei au graţia le-bedei… Lumea aşteaptă smerită… Fioriîmi trec prin trup pentru a nu ştiu câtaoară, în aceste minute ale lui Bach, pânăcând artista ridică mâinile de pe clape, sescoală de pe scaun şi se înclină în faţa pu-blicului. În ropotele aplauze, auditoriul seridică în picioare. Bravo, spunem în gând,acestei adevărate artiste, Angela Hewitt!

„Muzica este aritmetica sunetelor” spu-nea Claude Debussy. O, nu! Este cu multmai mult decât atât! În sufletele noastremuzica a stârnit furtuna, iar Bach ştie săfolosească deopotrivă iubirea şi raţiunea,ca pe nişte imense coloane de piatră - ul-timele acorduri sau note dintr-un final -,care induc în sufletele noastre acea liniştebinefăcătoare… Măsura, armonia aparţinechilibrului acestei lumi şi muzica este oîmpăcare raţională a binelui cu răul, bi-nele fiind cel care domină într-o muzicăconstruită, hrănită cu iubire.

Muzica lui Bach interpretată de AngelaHewitt ne-a răscolit sufletele şi, ca după ofurtună de trăiri, ne-am liniştit, suntemmai buni, sufletele noastre mai nobile.Mergem la braţ, în seara aceasta caldă, culună albă, rece, speriată, îndepărtată, lu-minând totuşi puternic cărarea şi zidurilegrandioase şi reci ale castelului, ale bise-ricii. Un vânticel ne însoţeşte, ne şopteştecâte ceva despre spiritul geniului… Ne în-dreptăm spre locul de parcare urcând scă-rile a două etaje şi vorbind despre Bach,despre firea lui echilibrată, modestă, des-pre faptul că şi-a dedicat creaţia preamă-ririi lui Dumnezeu şi înălţării spirituale aomului… Deşi a crezut neîndoios în ferici-rea vieţii veşnice, în creaţia sa nu a redatomul împăcat care aşteaptă cu seninătateviaţa de dincolo, ci omul cu toate îndoie-lile, cu ispitele şi căderile sale, aducândcătre finalul pieselor muzicale imagini lu-minoase, înălţătoare, ancorate în neclin-tita credinţă a prezenţei divine în viaţaomului. Evlavios cum era, se spune căBach îşi începea fiecare lucrare cu rugă-ciunea „Iisuse, ajută-mă” şi o sfârşea cuinscripţia „Numai pentru slava lui Dumne-zeu”.

Angela HewittV

av

ila

Po

po

vic

i

Florica Bud

OGLINDA TIMPULUIvijelia mi-a smuls doar o frunzărestul putrezesc amorţitezadarnicmă dorcând în suflet am frigşi în ram oseminte.zac trunchi hieratic aşteptând

să fiu asumată naturii moarte memoria vastei oglinzi

Oglinda Timpului.păstrez tăcerea în pământul sacruca pe un moment Reqviem când aluneci potop frenetic

într-un strop cei mulţi se preling înspre el

căci în suflet am frig şi în ram oseminte.

STRADA ACAJUmirese castane vând.lipesc afişul zgribulit pe strada acajucea mai fainăcale spre pierderisută la sută prigat.grăbităsă nu audcum mă ajunge din urmăhienă necruţătoarerăspunsul nemuritorilor meiinsularii veşnic ameţiţide aerul crudal munţilor gutâi.

ZIUA ÎNVEŞMÂNTATĂÎN ALBASTRUcea mai grea zidată în custodie

de tatăl ceresca fostziua înveşmântată în albastru.tocmai eafărâmă sclipitoaresmulsăover and over againcupicăturadin carnea zdrenţuităde homo sapiens fossilis parţial... înfrânt.

ARGINTIU FĂRĂ PETEdirecţia maghrebîmi indică zgubiliticspiriduşul argintiu fără peteproaspăt întorsde la un training al băncilor de embrioniumanidestinatefemeilor infertilemomâisterilizatede prima ecuaţie ce aduce cu sine dileme

şi ridurimajore încă din clasa întâi.Qui prodest?

Florica Bud

Semnal

Dan ZamfiracheCălimăneştiul are un trecut zbuciumat,

determinat de împrejurări istorice şi so-ciale. Ca cele mai multe dintre sate a luatfiinţă în jurul unei mânăstiri. Legendaspune ca mânăstirea Cozia - de care estelegată naşterea satului - a fost ridicată înlocul sau în apropierea alteia, zidită deNegru Vodă. Urmele ei se găsesc la poa-lele muntelui Capra, ceva mai la nord demânăstirea Cozia. Întemeierea Principa-telor găseşte în câmpul Coziei un mă-nunchi de case mici (satul Cozia), cecoborau pe poalele munţilor pana spreapa Oltului. ”În aceste case îşi trăiau ne-voile câţiva romani care, poate făceaupuntea de legătura dintre strămoşii noştriDaco-Romani şi noi Romanii” (I. Simio-nescu - Tara noastră. Oameni, locuri, lu-cruri, ed. II Bucureşti, 1938). De altfel petoata valea Oltului sunt presărate urme ro-mane (castrul de la Dăesti, urmele terme-lor romane de la Bivolari, Masa lui Traianetc.) care mărturisesc latinitatea noastră.Urmele aşezării se pierd în negura vremu-rilor, localitatea actuală înfiripându-se pro-babil în secolele V - VII e.n. când vecheaobşte sătească, ce se întindea pe malurileOltului, pe dealurile de la poalele Coziei, s-a destrămat, fiind împărţită între oameniide vază ai vechii obşti: Căliman, Şerban,Stoian, Bogdan, care vor înfiinţa localită-ţile Călimăneşti, Şerbăneşti, Stoeneşti şiBogdăneşti. Fiecare epocă şi-a pus am-prenta asupra localităţii, mărturiile fiindpăstrate şi astăzi, constituind preţuirea decare ele s-au bucurat din partea localnici-lor. Este de ajuns să amintim documentuldin timpul lui Mircea cel Bătrân din 8 ia-nuarie 1392, cu referire la MânăstireaCozia. Dar prima menţiune documentarăo găsim în ”Condica mânăstirii Cozia”, la20 mai 1388, când Mircea cel Bătrânspune ”... a binevoit domnia mea să rădicdin temelie o mânăstire ... la locul numitCălimăneşti pe Olt, care a fost mai înaintesatul boierului domniei mele Nan Udoba,pe care cu dragoste şi multa osârdie, dupăvoia domniei mele, l-a închinat mai înaintezisei mânăstiri”. Cum ai scoborât din garaCălimăneşti şi ai trecut Oltul cu podul plu-titor, te întâmpină ”Ostrovul”, insula cu ovegetaţie bogată, care ascunde în umbraei o bisericuţă în stil vechi românesc, sin-gura amintire a fostei mânăstiri. Un parcadmirabil adăposteşte hotelurile princi-pale, vilele continuându-se pe malul dreptal Oltului în tot lungul şoselei până la iz-vorul Căciulata. (Descriere a insulei Ostrovdin ”România Balneară şi Turistică - TuringClubul României 1932” - Emil Ţeposu &Valeriu Puşcariu). Având o poziţie privile-giată şi un peisaj de invidiat Călimăneştiula fost de-a lungul timpului vizitat de fami-lii deosebite, iar pentru localnici aceastaconstituia un pretext ca de fiecare dată, înfiecare an să fie la curent cu ”noutăţile” fieca ele se chemau moda ori cunoştinţenoi. Apele minerale izvorăsc din Valea Ol-tului şi au fost menţionate încă de pe vre-mea romanilor. În timpul nostru, încă din1860 acest loc a căpătat faimă în Europadatorita izvoarelor sale minerale îmbute-

liate şi transportate la Paris, unde erau fo-losite cu regularitate de împăratul Napo-leon al III-lea, care le-a comparat cu celesimilare din Franţa, cum ar fi Chapelle,Eaux Bonnes şi Chatelguyan. Aceste iz-voare au stârnit pe bună dreptate în epocainteresul european, fiind medaliate cu aurla expoziţiile de la Viena din 1873 şi Bru-xelles în 1893. Cu izvoarele pe care le areîntr-un spaţiu atât de restrâns staţiuneapoate fi notată într-o carte de recorduricăci puţine localităţi balneare se pot lăudacu atâtea surse minerale. De remarcat că,datorita faimei apelor, staţiunea nu a maiparcurs toate etapele dezvoltării de lacătun la sat, comună, oraş, ci a trecut di-rect la stadiul de staţiune. Călimăneşti –Căciulata a fost şi izvorul mineral favorital împăratului Napoleon al III-lea. Numairăzboiul l-a împiedicat sa vină pentru ocură la miraculosul izvor. De efectele ace-leiaşi ape s-au bucurat ulterior personali-tăţi de înalt rang precum împăratulAustro-Ungariei, Frantz Joseph, preşedin-tele Franţei, Emil Loubet şi arhiducele aus-tro-ungar Leopold Salvatore. Frumuseţealocurilor este aceea care-i determină pemarii potentaţi ai vremii să-si construiascăsplendide vile, un sanatoriu şi cazinouripentru petrecerea vacanţelor şi a conce-diilor într-o zona în care daca o data aifost, sigur te vei reîntoarce! Este şi cazulcelebrei actriţe spaniole Sarita Montielgăzduită în frumoasa vila a doctorului Ni-colescu. A face azi o plimbare pe străzileoraşului înseamnă sa guşti din măiestriacelor ce au înălţat vile în stil helvetic aflateîntr-un peisaj cu totul încântător! Con-struirea cazinoului din insula Ostrov în1912 trebuie sa fi adus odată cu finaliza-rea lui o mulţime de oaspeţi atraşi aici nunumai de mirajul locului aflat la margineade sud a insulei, retras la locul numit ”laVâltoare” amintind de extraordinare şi pal-pitante întreceri ale înotătorilor localnici,popicarilor sau spectacolelor de pe terasaesplanadei din fata superbei construcţiidar şi de petrecere a timpului într-un loc

încântător – un mic Manhattan înconjuratde braţele tumultosului pe atunci râu Olt.Trebuie să fi fost populat Călimăneştiul in-terbelic din moment ce avea două cazi-nouri în acele vremuri! Duminica, probabilştrandul cu ale sale cabine din lemn vop-sit verde era plin după ce se terminaslujba de la Schit. Iar seara nu lipsea oplimbare pe alei ori o promenadă spre iz-voare. Nu în ultimul rând o vizită la vilelece se înşiruiau de o parte şi de alta de-alungul drumului de 3 Km dintre Călimă-neşti şi Căciulata ti-ar fi încununat unsejur de care cu siguranţă iţi aminteai des-criindu-l cu emfază la orice întâlnire cuprietenii rămaşi surprinşi că si-au pierdutconcediul de o vară! Ca şi în Moldova turi-ştii dornici de autentic pot contempla aiciîn judeţul Vâlcea încă pe locul lor schitulOstrov, Bradu, Iezer, Păpuşa, Troianu, mâ-năstirile Cozia, Cornetu, Turnu, Stânişoara,Horezu, Arnota, Bistriţa, Surpatele, Dîntr-un Lemn dar şi un Athos românesc, cel dela Frasinei aflat departe de lume, în vârfulmunţilor într-un cadru fermecător. Undrum îngust şerpuind pe lângă râul Mue-reasca te conduce către platoul unde suntaşezate mânăstirea, casele şi gospodăriapreoţilor. Sunt puţine locuri în lume undemâna lui Dumnezeu şi mintea omului seîntâlnesc ca aici, dând forţă imaginaţiei!Călimăneştiul nu este numai locul de azi cişi cel de ieri al minunatelor vacanţe stu-denţeşti petrecute pe malul Oltului, la Vâl-toare sau în paradisul insulei Ostrov, laMasa lui Traian, cu trecerea bacului a în-volburatului râu spre Sfrenghes în drumcătre Căciulata ori prin pădure pe DrumulMuncitorului spre mânăstirea Cozia sauStânişoara, Turnu ori Cornetu, pe munteleCoziei – magnificul urs culcat pe spate!Dar şi al serilor culturale de la Bibliotecă,al festivalurilor celebrând frumuseţea por-tului popular, al întrecerilor sportive, al pe-trecerilor şi discotecilor de-o vară de peterase, al plimbărilor pe care le refac îngând atunci când sunt departe şi mi-e doriar când revin mă energizează daca le gă-

sesc încă pe locul lor. Din cartea profeso-rului I. Petrescu-Burloiu (1944) aflăm căMircea cel Bătrân îşi alege acest loc pen-tru a construi aici un lăcaş de închină-ciune. Iar pentru ca locuitorii tulburauliniştea, domnitorul a mutat satul în Po-iana Priboienilor, în sud-vestul Coziei, pen-tru ca mai târziu - spre anul 1500 - o partedintre locuitori să se aşeze către vărsareapârâului Căciulata în Olt, pe locul actualu-lui izvor, iar alţii mai jos, spre vatra actualăa Călimăneştiului, unde şi-au construit peCâmpul lui Căliman o biserica veche dinbârne (la 1741) în jurul căreia a luat fiinţăsatul Călimăneşti, după numele celui maiînstărit dintre primii locuitori, Căliman. Caorice sat Călimăneştiul s-a format pe omoşie, a Coziei împrejurul mânăstirii undeau fost câştigate strălucite victorii de cătredomnitorii români. Basarab I învingea laPosada în 1330 pe regele Ungariei CarolRobert d’Anjou. Au urmat cele ale lui Mir-cea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Nicolae Ma-vrogheni. Aici s-au refugiat revoluţionariide la 1821, de la 1848, constituanţii de la1866. Chiar mânăstirea Cozia a fost con-struită în urma unei victorii a lui Mircea îm-potriva ungurilor. (* şi nu întâmplător aleslocul pentru ca aici valea era sălbatică cuversante abrupte şi munţi prăpăstioşi cuînălţimi de până la 1500 de metri cuforme masive la nord, abia spre sud învatra de azi a oraşului Oltul se mai domo-lea făcând loc plaiurilor largi. Mărturii vă-zute încă pe locul lor - precum Masa luiTraian din defileul Oltului, dăltuită înstâncă de romani în scopul construirii dru-mului din defileu, pe lângă care trece azicalea ferată, Bivolari - castru roman con-struit din piatră în timpul împăratului Ha-drian - cu terme ce foloseau apeleminerale din jur, Tezaurul de monede da-cice format din 300 de piese, găsit la Ji-blea, precum şi monedele de la Bivolari -toate acestea confirmă existenţa unei pu-ternice aşezări dacice ca important nodrutier al vremii. Prima şcoală înfiinţată laCălimăneşti datând din anul 1838, iarîncă din anul 1890 localitatea trece în rân-dul staţiunilor balneare situându-se chiarpână în ziua de azi printre cele mai deseama staţiuni cunoscute prin efectelesale curative nu numai pe plan naţionaldar şi internaţional. Remarcabil este că lo-calitatea, datorită descoperirii izvoarelorde apă minerală către jumătatea secoluluial XIX - lea, nu a cunoscut evoluţia sat -târg - oraş, ci din prima faza (sat) a trecutdirect în a treia (oraş). Casele erau ”micişi sărăcăcioase”, alcătuite din tindă, ca-mera şi chiler. Satul ajunsese sa se întindăpână către Sfrenghes, hotarul de sud alCăciulatei. În anii următori lui 1864 aveausă se definitiveze cele patru unităţi dincare era format: satul Călimăneşti, satulSeaca şi cătunele Căciulata şi Gura Văii.Tot în anul 1864 începe construirea decase în Câmpul lui Dan, dintre sosea şi Olt,pe fâşii de teren cu care fuseseră împro-prietărite vechile familii: Cuprian, Zamfi-rache Panduru, Brănescu, Găina, Găozea,Berbece, Mangu, Morcov…

1313

***

septembrie 2009

Dan Zamfirache,cărţi publicate în ţară

Călimăneşti

Va urma

debutCristi Cosac

Căutare în miezde noapteÎmbătat de sunete ascuţite şi de noapte, Înconjurat de monoliţi uriaşi şi tainici, Merg pe sârmă... şi malefici, da malefici!Merg pe sârmă, mai mult pe dedesubt,Supt, mărunt şi neştiut de nimeni.

Îmbătat de vară şi de vis, Cobor pe un fir, cobor cu atenţie şi rigoare,Şi vreau să ajung în acele clipe în careSe scriu datini, în locuri care scriu istoriiCe-i drept, adesea înşelătoare.

Îmbătat de alcool, pierdut de eden, Stăpânit totuşi, aprope cartezian,Alunec din ce în ce mai tare,Pâna pe panta trăirilor antice,

Pan' pe crestele Olimpului norat.Cu imagini ce se derulează din ce în ce mai rar,Însă cu sens din ce în ce mai unitarCând nu stiu, imaginând cu aplomb, Caut acel răspuns elocvent,

Un răspuns plenipotentCare să-mi spună: iată timpul tău natalUite locul tinereţii tale, tale quale,Te aşteaptă în curiile patriarhale,Ori în agora de egal forfotitoare,Ori... ori în infinitul inconştienţei tale...

Şi poate totul e-n zadar,Cu mori de vânt o cruntă luptă,Iar eu pun totul sub o lupă,Dar cu monoliţii înalţându-se în fum Lentila lupei rămâne scutul cel mai bun.

ResortLupi cu colti de fier sălbatici,Şi hiene ce-aparent rânjesc la tine,

Cu ochi de foc mereu mă urmăresc,În noaptea albă, anxioasă.Ei sunt un resort enorm, fantastic,Un mecanism reactualizat acum,Prin roboţi fără simţire,Pentru o mai bună arie de acoperire,

E un resort teleghidat,Prins numai într-un fir de aţăŞi atât de tare încordatŞi aşa de criminal, căci iată!

Îndată aţa că s-a rupt,Cu acurateţe rece ca de gheată,Unu din zece să mai scape,Şi ăla daca e norocos.

Resortu-i gata, revine în poziţie,Aşteaptă încordat, atent pe alţiiPân' ce-i va termina pe toţi,Şi apoi se mistuie pe sine.

Şi d-asta calc mereu nervos, cu precauţie,Că-i gata gata să mă atace

Gheorghe Gh. Popescu

FireascăNici în patrii democrateAlternanţa la putereNu e o normalitate Pentru cei cu nasu-n miere !

Ajutorpentru ţăraniŞi la lapte, şi la carneŞi la ţuică, şi la încăCe-i din câmp, sau are coarneBirurile îi mănâncă !

ÎngâmfatulIndividul plin de toatePe care l-am cunoscutNu e prost de-adevărate, Ci e numai prost-crescut !

Cine poateoase roadePe baronii cu avereChiţibuşii de la FiscÎi cam scapă din vedereCă n-ajung la ei în pisc!

AvocatulÎn pledoarii răsucite Şi plătite cu bani greiToate ciorile vopsiteLe transformă-n porumbei !

CameleonismInteresul când e-n jocOpoziţia e-n stareFără niciun echivocSă ia orişice culoare !

Strigăt în pustiuRomânie, unde eşti,Şi unde ai ajuns, mataleCu salarii româneştiŞi preţuri occidentale ?...

LegiuitoriiÎn forul legislativCare a făcut progreseSe trag legile la tiv,Mai mult după interese !

Ca orbeţiiDacă azi avem un drumCare nu ştim unde duce,Viitorului de-acumO să-i punem şi lui cruce !

MoraliştiiCa-ntr-o carte de bucateFoarte mulţi vehiculeazăNorme de moralitate, Pe care ei le fentează !

PosteritateAvem astăzi, fără glume,Prea mulţi creatori în ţarăCe au cărţile postumeÎnainte ca să moară !

Cauze şi efecteCând zăpada nu mai cadePentru-alunecuş şi gheaţăOrtopedului îi scadeSimţitor cheful de viaţă !

RostuireStă un partid la putere,Şi cât şade pe cai mariÎi dă ţării cu plăcereCei mai mulţi miliardari !

În secolul XXILa puţini e ca la noiUnde, fire curajoasă,Doarme omu ’ ca în casăPe la groapa de gunoi !

FalsitateO decepţie în viaţăSunt amicii buni la toate,Când te laudă în faţăŞi te sapă pe la spate !

1414

***

Nu cu mult timp în urmă, în cadrulCentrului de conferinţe a Universităţii „Va-lahia” din Târgovişte, a avut loc un im-portant eveniment socio-cultural. Acestaa constat în susţinerea unei teze de doc-torat cu privire la istoria instanţelor de ju-decată. Intitulându-se „Din istoriculInstanţelor de judecată şi al Baroului deavocaţi din judeţul Dâmboviţa, în pe-rioada de la Constituţia României Maridin anul 1923 până la Constituţia Rege-lui Carol al II-lea din 1938”, ea a fost sus-ţinută cu convingere şi profesionalism decătre judecătorul târgoviştean GheorgheN. Bârligeanu.

Din selecta şi competenta „instanţă”care a „judecat cazul” au făcut parte prof.univ. dr. Ion Stegăroiu, ca preşedinte alcomisiei, prof. univ. dr. Radu Ştefan Ver-gati, îndrumătorul tezei de doctorat; ge-neral de brigadă, prof. univ. dr. NicolaeCiobanu (ultimii doi fiind membri ai Aca-demiei oamenilor de ştiinţă din Româ-nia), prof. univ. dr. Ştefan Trâmbaciu (dela Universitatea din Piteşti), conf. univ. dr.Livia Mocanu, decan al Facultăţii de Şti-inţe Juridice, Sociale şi Politice din cadrulUniversităţii „Valahia” din Târgovişte.

Personalităţi marcante şi avizate îndomeniu, cei amintiţi au relevat certa va-loare a lucrării de doctorat a magistratu-lui târgoviştean, bazată nu doar pe unaprofundat studiu teoretic, ci şi pe o so-lidă practică judiciară. În acest context,

examenul domniei sale a fost apreciat cunotă maximă, fiind declarat doctor în şti-inţe umanist-istorice.

În afara problemei în sine, doctorul,de acum, Gheorghe Bârligeanu, se dove-deşte a fi, graţie lecturii sale remarcabile,şi un bun cunoscător al unor spumoaseşi antologice întâmplări din culisele isto-riei interbelice. Iată câteva din acestea,relatate şi nouă, spre a le publica:

� Regele Culturii (cum era denumitCarol al II-lea) l-a chemat prin luna fe-bruarie a anului 1938 pe „prinţul” avoca-ţilor, prof. Istrate Micescu, şi i-a ordonatsă realizeze o Constituţie nouă. Aceastatrebuia să prevadă, printre altele, că Re-gele este capul Statului, că are putere ab-solută de legiferare şi că poate sănumească şi să destituie, după voia Sa,pe primul-ministru. Legenda spune că adoua zi dimineaţă, prof. Istrate Micescu aadus şi a pus pe biroul regelui cele 100de articole ale Constituţiei, care a fost de-numită mai târziu Constituţia lui Carol alII-lea sau Constituţia dictaturii regale.

� Odată, Regele l-a invitat în cabine-tul său de la etajul I al Palatului, pe isto-ricul şi cărturarul Nicolae Iorga. În timpce urca scările, acesta s-a întâlnit cu pri-mul-ministru în funcţiune, A. C. Cuza,care venea de la Carol şi care l-a întrebatpe marele istoric: „Ce mai faceţi dom-nule profesor?”. La care Iorga i-a răspunsscurt, fără să se oprească din drum: „Întimp ce dumneata cobori, eu urc”. Şi, într-adevăr, de a doua zi, Nicolae Iorga a fostnoul prim-ministru al României.

� Aflându-se într-o adunare selectă,formată din personalităţi politice ale vre-mii, omul politic Nicolae Iorga, cere per-misiunea să rostească un catren, caresuna cam aşa: „Are barbă, dar nu e ţap/Emai înalt ca noi cu-un cap/A scris istoriesub trei regi/Şi are toţi copiii blegi”. Dupăcare, acesta a remarcat: „Dacă aţi şticine a scris asta despre mine, i-aş scoateşi celălalt ochi”. Şi s-a aşezat liniştit în fo-toliul său. Primul-ministru, Armand Căli-nescu, care compusese epigrama, seafla şi el de faţă (se ştie că avea un ochiacoperit cu un plasture de piele) dar nu aripostat în nici un fel la provocarea pro-fesorului Iorga, întlnirea continuând fărăalte incidente.

A consemnat Ion Iancu Vale

GheorgheBârligeanu

Cosac Cristian

Despre un doctorat... regalşi nişte povestiri

Epigrame din volumul în curs de apariţie,

„Mascarada veselă şi tristă“

septembrie 2009

Vasile BarbuManifestarea gândită şi realizată de

către S.L.A. „Tibiscus” a durat nu maipuţin de şase zile, programele ei desfă-şurându-se în incinta „Casei româneşti”,dar şi în alte spaţii. În memoria spiritualăa Uzdinului, după această primă ediţie aunei manifestări culturale uzdinene aurămas două cărţi noi şi alte nestematespirituale apropiate de sufletul şi de inimaromânului.

Debutul „Zilelor Uzdinului” s-a con-semnat luni, 27 iulie, când a fost inaugu-rată Biblioteca „Petru Mezin”, care acumse află în clădirea Primăriei Uzdinului. Bi-blioteca a fost inaugurată de către VasileBarbu, preşedintele S.L.A. „Tibiscus”. Dis-pune de un fond de 4500 de cărţi, mareamajoritate în limba română, cât şi demulte reviste culturale şi de spiritualitateromânească.

Marţi, 28 iulie s-au marcat marcat 10ani de existenţă a DespărţământuluiASTRA „Pr. Traian Bojin” din Uzdin. Acestdespărţământ astrist ţine de Asociaţiu-nea ASTRA din Sibiu şi a fost înfiinţat înaugust 1999 de către regretatul prof.Gheorghe Lifa (1929-2006) şi de VasileBarbu, ca şi primul despărţământ al AS-TREI în Banatul sârbesc. Diplome de mul-ţumire pentru activitatea depusă auprimit: Pavel Bălan, Florina Vina (NoviSad), Ioniţă Bochianţ (Vârşeţ), Dănuţ Dră-ghici, Vasile Barbu, dr. Tiberiu Ciobanu (Ti-mişoara), Arcadie Chirşbaum (Făget),Areta Moşu (Iaşi), dr. Dumitru Acu (Sibiu),Aurel Turcuş (Timişoara) şi Florian Copcea(Drobeta Turnu Severin).

Miercuri, 29 iulie, la „Casa româ-nească” a avut loc o expoziţie de picturănaivă, în cadrul căreia au expus VioricaŞoşdean (pentru prima dată în cadrulunei expoziţii), precum şi talentatele elevePatricia Almăjan şi Meghi-Maria Neda. Lafel, au expus desene şi copiii de la secţiade pictură a lui Daniel Susa.

În cadrul unui proiect despre revalori-zarea contemporană a troiţelor, ca în-semn al identităţii culturale româneşti,realizat de către instituţii culturale dinCraiova (Universitatea, Academia Ro-mână, Muzeul Olteniei, Radio Oltenia), înparteneriat cu Uniunea Românilor „AVE”din Bulgaria şi S.L.A. „Tibiscus”, la „CasaRomânească” a avut loc o microsesiuneştiinţifică pe această temă. Au luat cu-vântul: dr. Nicolae Panea - prorectorul Uni-versităţii din Craiova, dr. GabrielaRusu-Păsărin, din partea postului RadioOltenia, dr. Gheorghe Florescu din Dro-beta Turnu Severin, Florian Copcea dinDrobeta Turnu Severin, Vasile Barbu, Mă-rioara Sârbu şi Ana Boier.

Din partea echipei de proiect au fostoferite diplome tinerilor pictori uzdineni:Meghi Maria Neda, Patricia Almăjan, An-dreea Ioana Şoşdean, Eduardo EugenBoier, Alex Şocardă, Lauriana Almăjan,Alexandru Boier, Anastasia Şocardă şiCristofer Boier.

În data de 30 iulie, la Galeria „Torna,torna, fratre” a avut loc vernisajul expozi-ţiei de desene a lui Daniel Susa, intitulat„Caii zărilor panonice”. La vernisaj au vor-bit, printre alţii, dr. Nicu Panea (Craiova),Florian Copcea şi poetul Ionel Iacob Ben-cei din Timişoara, care a şi recitat din pro-

pria operă în grai dar a şi evocat mo-mente din viaţa satului bănăţean de odi-nioară.

Cu acest prilej au fost conferite două„Însemne de preţuire”, din partea organi-zatorilor, domnilor Ioan Aurel Laslău dinTimişoara şi Geo Popescu din Târgovişte.

Vineri, 31 iulie, manifestările au înce-

put cu vernisajul unei expoziţii de acua-relă a doamnei Adriana Paiuşan dinTimişoara. La vernisaj au vorbit poetul ti-mişorean Aurel Turcuş, autoarea AdrianaPăiuşan, Vasile Barbu. S-a păstrat un mo-ment de reculegere în memoria lui FlaviuMihalca, istoric din Timişoara, care a fostales primul membru de onoare al S.L.A.„Tibiscus”, şi care a decedat în anul 2004,dar despre a cărui moarte abia acum s-aaflat.

Gazdele au conferit trei titluri demembri de onoare ai S.L.A. „Tibiscus”, şianume: doamnei Adriana Păiuşan, picto-riţă, domnului Tiberiu Popovici din Bocşa,poet şi cronicar, şi poetului şi umoristuluiArcadie Chirşbaum din Făget.

„Întâlnirile scriitorilor în grai bănăţean”au ajuns la ediţia a VIII-a. În cadrul acesteimanifestări a fost lansat şi prezentat pro-iectul „Muzeul literaturii române în grai bă-năţean”, care deocamdată este într-ocameră a „Casei româneşti”, dar care,odată cu sporirea numărului de exponate,va fi mutat într-o altă casă, special ame-najată ca şi adevărat muzeu de literatură.Au fost expuse 40 de fotografii înrămateale poeţilor dialectali, fotografii de la dife-rite manifestări culturale, obiecte aparţi-nătoare scriitorilor în grai, cărţi, reviste,poezii scrise de mână.

La serata literară mai întâi domnulAurel Turcuş, poet, gazetar, folclorist, mu-zeograf din Timişoara, a fost acordat Pre-miul Festivalului de creaţii literare în graibănăţean „Todor Creţu Toşa – Petru Dim-cea” (care va avea loc mâine zi) ca şi unuldintre cei doi laureaţi ai acestui mare fes-tival ai poeţilor dialectali. Premiul a fostacordat domnului Turcuş pentru îngrijireavastei panorame „Poezie în grai bănă-ţean” (carte realizare în colaborare cuIonel Stoiţ şi Vasile Barbu) apărută la Edi-tura „Orizonturi universitare” din Timi-şoara. Cartea a şi fost lansată cu acestprilej, fiind un adevărat monument al poe-ziei dialectale a autorilor din Voivodina. Încarte sunt antologaţi 40 de poeţi.

Au fost lansate şi două publicaţii cul-turale din Timişoara: „Clio”, de către dr.

Radu Păiuşan (redactor şef) şi „Columna”de către Aurel Matei Bancu, iar VasileBarbu a semnalat apariţia revistei C.N.R.„Floare de latinitate”, a foii Uzdinului, „Ti-biscus” şi a actelor Simpozionului inter-naţional „Oameni de seamă ai Banatului2008”.

În cadrul unei serate literare de poezie

dialectă, au citit Trifu Şoşdean din Uzdin,Maria Delia Rădmăniştean din Seceani(România), Tiberiu Popovici din Bocşa, Va-lerie Grosu şi Vasile Barbu din Uzdin.

Sâmbătă, 1 august, în cimitirul dinUzdin, la cripta familiei Lifaa fost sfinţităo placă funerară – cruce de marmurăalbă „Gherghe Lifa, 1929-2006”, un daral prietenilor Uzdinului din Târgovişte, GeoPopescu şi Marin Florea. La momentulsfinţirii de către preotul Uzdinului, preotTeodor Miclea, au rostit cuvinte de adevă-rată pioşenie despre cel care a fost re-gretatul prof. Gheorghe Lifa, poet,folclorist, om de cultură şi dascăl în ade-văratul sens al cuvântului cei doi donatori,dr. Radu Păiuşan (Timişoara), dr. ManfredMuth (Ihlering, Germania) şi Aurel Ţurcuşdin Timişoara.

Manifestările au continuat la „CasaRomânească” unde au avut loc câtevaconţinuturi culturale. Astfel s-a acordatprimul Premiu cultural „Mihai I. Vlad” (înmemoria poetului târgoviştean) Mihail I.Vlad, cel care a şi iniţiat punţile culturaleTârgovişte – Uzdin şi ani de zile le-a spriji-nit întru totul. Premiul acordat de căteGeo Popescu şi Claudiu Duică (noul prie-ten al Uzdinului) a fost conferit lui VasileBarbu, preşedintele S.L.A. „Tibiscus” dinUzdin.

La această întâlnire literară, poetul IonIancu Vale a lansat revista pe care o con-duce, „Climate literare”, care de altfeloferă pagini întregi şi românilor din Serbia.Poetul Vale a acordat şi diplome celor careau colaborat cu redacţia „Climate”. Au fostonoraţi cu aceste diplome Marin Florea şiConstantin Dobrică din Târgovişte, IoţaBulic (Panciova), Valentina Ionaşcu, DanielSusa şi Vasile Barbu, toţi tei din Uzdin,Ionel Stoiţ şi Ioan Baba din Novi Sad şipoetul Mihailo Vasilievici din Cladova.

O izbândă editorială deosebită fără în-doială este şi monografia Festivalului in-ternaţional de poezie „Drumuri de spice”a autorului Vasile Barbu intitulată „15 anide drumuri de spice”, apărută (doar 10exemplare) cu sprijinul postului de radioReşiţa (director Doru Dinu Glăvan) la edi-

turile „Banatul Montan” din Reşiţa şi „Ti-biscus” din Uzdin. Despre carte au vorbitAurel Turcuş şi autorul Vasile Barbu şi esteo oglindă vie a celor întâmplate în cei 15ani scurşi la acest festival de poezie ro-mânească, unde au fost lansaţi PetruCârdu, Grigore Vieru, Leonida Lari, AdamPusloici, Ion Miloş, Aurel Turcuş, Slavco Al-măjan, Adrian Păunescu, Ana Niculina Ur-sulescu, Vasile Tărâţeanu, CezarIvănescu, Petre Stoica, Nicolae Dabija,Florian Copcea şi Mircea Dinescu (laurea-tul de anul acesta, Ioan Baba, nu este in-clus în carte).

A fost lansat cel mai recent număr alrevistei „Coloana infinitului” din Timi-şoara, iar poetul din Coştei, Aurel Lazăr-Cizu, a citit poezie în grai bănăţean.

Manifestările de după-amiază au con-tinuat cu Sărbătoarea berii „FEST (cu)BEREA”, ediţia a IV-a. Mai întâi, la Biblio-teca locală „Petru Mezin” a avut loc verni-sajul unei expoziţii de ambalaj industriallegat de bere, intitulată „Berea noastră,cea de toate zilele” şi lansat numărul 2 alrevistei „Berea”.

La competiţiile „Triatlonul berist” (oconsumare rapidă a unei sticle de bere,consumarea unui pahar de bere fără aju-torul mâinilor şi identificarea berii) au fost12 competitori din Serbia şi din România.Detaşat a învins campionul de anul trecutIohan Laslo-Pişti din Uzdin, în faţa lui Sa-muel Crenicean din Moldova Nouă şi a luiNicola Vasilie din Uzdin. Câştigătorul lo-cului simpatic a fost Adam Ghermineanţ-Sendi.

În orele serii, la „Casa Românească” aavut loc ediţia a XIV-a a Festivalului decreaţii literare în grai bănăţean „TodorCreţu Toşa – Petru Dimcea”. Cel de-al doi-lea laureat al festivalului a fost poetulTeodor Groza Delacodru din Mesici, care,cu acest prilej, a citit din opera sa poeticăîn dulcele grai.

La serata literară desfăşurată în noc-turnă, într-o atmosferă absolut superbăde august, Ionel Stoiţ a lansat recentulnumăr, 8, al publicaţiei pe care o con-duce, „Graiul bănăţanului”, iar prof. Ghe-orghe Rancu din Şopotul Vechi a vorbitdespre relaţiile culturale şi de prietenie cese statornicesc între Uzdin şi oamenii decultură din Valea Almăjului.

La şezătoarea literară din propriilecreaţii au citit Ionel Stoiţ, Pavel Onciu,Lazăr Aurel-Cizu, Adam Ionaşcu, Trifu Şoş-dean, Valerie Grosu, Vasile Barbu, TeodorGroza... Cu acest prilej, pictoriţa AdrianaPăuşan din Timişoara a făcut un dar dedouă superbe acuarele, având ca şi su-biect biserica românilor din Uzdin: S.L.A.„Tibiscus” şi Bisericii Ortodoxe Românedin Uzdin.

În final las fie spus că în aceste zilefierbinţi, Uzdinul a fost din nou capitalaculturii românilor din Voivodina, aici des-făşurându-se atâtea acţiuni culturale im-portante ce ţin de identitatea culturală aromânilor din Serbia.

Oaspeţii Uzdinului ospitalier au fostoameni de cultură, scriitori, publicişti, is-torici... din: Târgovişte, Drobeta Turnu Se-verin, Craiova, Timişoara, Seceani, Bocşa,Moldova Nouă, Şopotul Vechi, Băile Her-culane... (România), iar din Serbia, din:Novi Sad, Coştei, Panciova, Masici..., pre-cum şi din Thlering (Germania).

15septembrie 2009 15

***

„Zilele Uzdinului“ - Voivodina27 iulie - 1 august 2009 � ediţia I

16

Idei în dialog

septembrie 2009

MM: Domnule Al. Florin Ţene, fiind unom de cultură, scriitor cu o bogată expe-rienţă cât şi promotor cultural - preşedinteleLIGII SCRIITORILOR din România -, cum ve-deţi dv. raportul biografie/livresc în ceea cevă priveşte. Vă puteţi face un autoportret înpuţine cuvinte – un CV sentimental?

AlFŢ: Omul de cultură este copilul durerii,spunea Constantin Tsatsos. Tot ce am trăit atrecut mai înainte prin durere, chiar şi bucu-riile. La baza edificiului de mai târziu, pecare l-am construit cu ajutorul creaţiei, seaflă o rană. Fiindcă şi atunci când construimo casă, un monument, noi producem o ranăPământului prin săparea temeliei. Viaţamea a fost consacrată artei cuvântului şiaceasta îmi aminteşte de rana care în-seamnă pentru mine începutul rodniciei, şiîn final bucuria lucrului bine făcut.

MM: Revoluţia din 1989.AlFŢ: Întradevăr, evenimentele din de-

cembrie 1989 m-au luat pe nepregătite,deşi le aşteptam de mult cu sufletul la gură.Eram dornic de libertatea cuvântului. Înacest sens am făcut câte ceva: am scris oscrisoare, împreună cu soţia mea, poeta Ti-tina Nica Ţene, poetului Adrian Păunescu, încare criticam familia Ceauşescu pentru în-fometarea poporului. Urmarea acestui fapt:am fost anchetaţi de Securitate şi daţi afarădin serviciu. În ajun de ultimul Congres alPartidului am scris pe drumul dintre Gherlaşi Dej, cu aracet ”Jos Ceauşescu”. Mult aucăutat securiştii să găsească făptuitorul, darnu m-au descoperit! Acum le-am spus eu. Şiştiţi ce mi-au răspuns?”Bine ai făcut, daratunci eram în stare să te omorâm”. Deatunci, încet-încet, m-am adaptat noilor con-diţii şi am trecut optimist de la sintagma săni se dea - la aceea de a face ceva.

MM: Ce gust vă lasă viaţa dv. ? AlFŢ: Mă simt un om împlinit. Viaţa mea

are gustul strugurelui de pe Dealul Viilor dinoraşul meu natal, Drăgăşani. Am doi băieţi:Florin - specialist în imagine la Antena 1 -,Ionuţ, dr. în istorie şi drept, autor de cărţi şipropietarul ziarului Napoca News. Alături desoţie, poeta Titina Nica Ţene, viaţa ne estefericită şi ne bucurăm de cei 4 nepoţi. Unul,Paul, elev în clasa a XII-a şi fotbalist la U-Cluj.Nu pot spune că nu sunt fericit. Eu ştiu căsunt, fiindcă esenţa vieţii nu este să ”fii”, cisă ştii că “eşti”fericit. În contextul în care amînfiinţat, în 2006, LIGA SCRIITORILOR, careacum are 28 de filiale, din care 12 în stră-inătate, că publicăm revista AGORA LITE-RARĂ , la Cluj-Napoca, iar filialele din ţarăeditează revistele CUIB, HELIOPOLIS, PIE-TRELE DOAMNEI, MOLDOVA LITERARĂ şicând am înfiinţat cenaclurile ”Vasile Sav”- laCluj, ”Nord”- la Baia Mare”,”Gib I.Mihăescu”-la Drăgăşani etc., pot spune că fac ce-miplace şi ce am visat de la 14 ani, când amînceput să scriu poezie. Am înfiinţat LIGASCRIITORILOR, fiindcă există o necesitate ademocratizării mişcării literare din ţaranoastră. Înainte de anul 2000 am avut obursă în structurile Uniunii Europene, şi fiindîn Belgia am descoperit că există mai multeasociaţii scriitoriceşti, toate egale în drepturişi obligaţi. Numai la noi a rămas aceaşi Uni-une Sovietică, pardon, Uniunea Scriitorilorcu o istorie tristă, prin excluderea, în timpulcomunismului, a marilor noştri scriitori:Blaga, Radu Gyr şi încă mulţi, mulţi alţii.

MM: Au rămas în noi urme din mentali-tatea „epocii de aur”?

AlFŢ: Au rămas. Regimul comunist ne-aschimbat mentalitatea, felul de a gândi şi amunci. Una spuneam şi alta gândeam. Pen-

tru supravieţuire, ţăranul trebuia să-şi furepropria-i muncă. Emil Cioran spunea:”…Decâte ori privesc ţăranul român îmi place săvăd înscrise în cutele feţei sale golurile du-reroase ale trecutului nostru”. Chiar opereleliterare scrise atunci au aceste sechele. Elesunt nocive în educaţia tineretului de astăzi.Cu timpul acestea vor fi înlocuite .

MM: Cum rezistaţi în haosul prezentului

– vânătoarea de dosare, şantaje, sărăcie,lipsuri, atacuri la persoană, pierderea/igno-rarea valorilor culturale, morale… etc. - com-binat cu memoria unui trecut nici el preafericit. Cum vedeţi viitorul?

AlFŢ: Doamna Mureşan, scrieţi: “memo-ria unui trecut nici el prea fericit”. Cuvinteleacestea, ”prea fericit” nu au ce căuta în ca-racterizarea unui regim criminal. Pentru po-porul român, cei aproape 50 de ani au fosto dramă istorică. O abatere de la dezvolta-rea firească a societăţii noastre. A fost orană ce sângerează şi astăzi. De haosul ce-l trăim în prezent se fac vinovate tot fos-tele structuri ale regimului trecut. Toţi ştim,dar mai ales ţăranul, că atunci când ne con-struim o casă curăţăm locul, îndepărtăm bă-legarul rău mirositor, săpăm adânc temelia,şi apoi construim. Puterea care a venit în1989 nu a făcut acest lucru… şi de aceeamiroase, acum, rău de tot, “casa democra-ţiei” pe care dorim s-o construim. Vinovatăse face puterea din decembrie 1989 careare rădăcini adânci în sistemul trecut şi carel-a protejat, din oamenii căreia s-a constituitclasa politică. În concluzie vinovaţi de tot ceni se întâmplă sunt cei care ne-au condus,într-un fel, şi în regimul trecut. Comunismula indus în noi umilinţa, aceasta fiind unviciu. Deoarece răpeşte omului, cât şi socie-tăţii, farmecul şi valoarea.

MM: Să vorbim despre tema responsa-bilităţii faţă de noi: suntem conştienţi de du-rerea pe care o pricinuim altora prinneiertare, ură sau răutate. Ne îmbolnăvimdin cauza lipsei de iertare?

AlFŢ: Atât pot spune: să iertăm, dar sănu uităm. La care mai adaug: cei care ne-aupropovăduit “raiul socialist” să stea de-oparte, să nu mai iasă în faţă. Atât. Aşa cănu noi, oamenii de rând, suntem de vină, citot ei sunt capul răutăţilor.

MM: S-a pus problema dacă este vinovatşi trebuie iertat poporul român pentru îm-puşcarea cuplului Ceauşescu – opinia dv.

AlFŢ: Nu trebuia omorât. Era necesară ojudecată conform uzanţelor europene.

MM: Va avea loc iertarea creştinului decătre creştin. Există toleranţă ?

AlFŢ: Trebuie să facem o despărţire între

turnător, ofiţer de securitate şi activistul departid. Turnătorul este o victimă a ofiţeruluide securitate. El are o vină mai mică. Vino-vaţi de ce s-a întâmplat sunt activiştii de par-tid şi uneltele lor înarmate - ofiţerii desecuritate. În categoria activiştilor de partidintră şi redactorii de la publicaţiile politice şiliterare care au făcut jocul unui regim crimi-nal. Există toleranţă, altfel torţionarii noştri

nu ar fi în conducerea ţării încă din 1989.MM: Cine suntem noi, românii? AlFŢ: Dacă poporul român ar fi fost liber

de-a lungul istoriei, s-ar fi retras din istorie şiar fi contemplat ce i se întâmplă, ar fi con-struit palate, ar fi realizat opere de artă caresă reziste la trecerea timpului. Dar poporulnostru nu s-a bucurat de libertatea sa. Eleste dator să rămână inconsecvent faţă deel. Pentru că nu este un popor liber. Este ce-lula unui organism social şi politic, plurice-lular, care este definit prin obiective devaloare absolută, obiective pe care are da-toria să le servească celorlalte popoare eu-ropene. Şi de care el nu se bucură. Poporulromân este liber ca Prometeu, dar, la fel cael, este legat de stânca soartei Europei.

MM: Oferim un produs cultural exporta-bil, competitiv? Referitor la deznaţionalizare(prin globalizare): cum ne putem păstraidentitatea?

AlFŢ: Deocamdată nu avem valori cultu-rale exportabile şi competitive. În afară deBrâncuşi, Eliade, Cioran şi alţi câţiva, şi ace-ştia formaţi în afara ţării. Pentru a rezista canaţiune în contextul integrării europene şi alglobalizării e necesar să impunem pe piaţaculturală opere specifice poporului nostru,dar cu elemente valabile şi celorlalte po-poare. Un filosof grec spunea: e necesar săscrii conform epocii în care trăieşti, dar vaide acela care scrie numai conform epociisale. În condiţiile când Europa va impuneuna sau două limbi oficiale, există riscul,peste sute de ani, ca româna să rămână olimbă moartă, subregională sau dialect, pre-cum istroromâna. Pentru a evita acest fe-nomen e necesar să promovăm în Europa şipe mapamond opere valabile, tradiţii ce in-teresează şi celelalte popoare, dar având înconţinutul lor şi filonul specific românesc. Li-teratura pe care o promovăm nu trebuie săfie scrisă cu mentalitatea scriitorului care atrăit în comunism, deoarece opera aceastanu poate fi înţeleasă de cititorii care nu autrăit experienţa dramatică prin care am tre-cut. Religia ortodoxă este cea care va con-tribui din plin la perenitatea naţiunii noastreîn contextual globalizării.

MM:Credeţi/Vă temeţi că suntem pro-

vincialii Europei, sau „ruda săracă”?AlFŢ: Nu, cu NU mare.MM: Succes la public: trebuie să facem

compromisuri, să ne adresăm unui anumitpublic? Cum se împacă azi luciditatea ma-terialistă a lui „to be the best” cu imagina-ţia creatoare – şi cu moda?

AlFŢ: Nu este nevoie să fii Vergiliu sau Lu-creţiu, Eminescu sau Mazilescu ca să exiştica poet. Poţi fi poet veritabil şi dacă rămâiun Catul, un Tibul, Marţial, Cârlova sauAl.Florin Ţene. Pe ultimii enumeraţi îi veiaşeza, desigur, mai jos decât pe primii darnu-i vei exclude din Parnas. De-i ignori, veiignora însuşi orizontul neţărmurit al poezieiveritabile. Alex Ştefănescu, N. Manolescu cuIstoriile lor au încercat să ignore orizontulneţărmurit al poeziei româneşti. Dar, s-auexclus ei din Parnas.

MM: Facultativ: Despre poezie: credeţi căoferta poeziei excede cererea? Mai e nevoiede poezie? Credeţi că din dumping-ul (exce-dentul) acesta apare o criză, şi nu din crizapoeziei în sine? contează ce scrii şi nu cumscrii? Dar proza? – vom lua vreodată şi noipremiul Nobel?

AlFŢ: Răspund la această întrebare prinpoezia mea ”Poezia trece”, publicată în vo-lumul „Cerul meu de hârtie”, bilingv, englez- român, apărut în Serbia: ,,În vremuri an-cestrale,/ Gânditorul din Hamangia/îm-preună cu tribul său/se temeau de apariţiascrisului,/acele semne prevestitoare derău/”cine va mai asculta cântecele şi gân-durile noastre/când nimeni nu ştie să ci-tească/şi scrisul pe piatră costă/cât unciubăr de iască?”/îşi ziceau ieşind dingrote...//Vremurile se rostogoleau vremuindgeneraţii/şi Gutenberg a înfipt un spin deteamă,/menestreli de prin toate casteleleEuropei/încălzeau saloanele cu drama in-certitudinii:”cine va mai asculta/cântecelenoastre/când puţini ştiu să citească/iar car-tea e scumpă/şi poate să ardă ca oiască?”//…şi Dumnezeu a mai întors/câ-teva pagini de secole,/poeţii la colţurile pie-ţelor/unor simpozioane/ prevestescsfâr şitul Poeziei:/”Nimeni nu mai citeşte/ocarte/şi internetul ne fură cititorii”,/nevă-zând că Poezia/încălţată cu sandale din pie-lea/cerului/venind din veacuri ancestrale/se strecoară printre ei/agale/ca o femeietânără/şi dornică de dragoste/în mână cuo carte/în mileniul viitor/mai departe.”

Referitor la primirea premiului Nobel,dacă mă gândesc mai bine, nu l-am luat da-torită felului de a fi al nostru, al invidiei. Undeapoftegmul ”Să moară şi capra vecinului”stă la loc de cinste. Când ne vom deba rasade această mentalitate, tran sfor mată înviciu, şi când lucrările noastre vor interesa şialte naţiuni, nu (ca fiind) de domeniul curio-zităţii, dar ca necesitate, atunci vom tragesperanţă pentru un premiu Nobel. Pe de-asupra mai trebuie un management cultu-ral profesionist al instituţilor de specialitate.Marea poezie va înflori şi în viitor, la fel şiproza, pentru că nu poate exista viaţă fărăpoezie.”The poetry of earth is ceasingnever”(poezia pământului nu încetează ni-ciodată), spune unul dintre frumoşii efebi aipoeziei engleze, iar altul, aproape în acelaşitimp, răspunde:” Thou was not born fordeath immortal bird!”(Nu te-ai născut pen-tru moarte, pasăre nemuritoare!).

Va urma

Al. Florin ŢeneMonica Mureşan

„Există o necesitate a democratizăriimişcării literare din ţara noastră“ (1)

Ioan SuciuEste evident că, de la „Libertatea de a

trage cu puşca”, volumul de referinţă al luiGeo Dumitrescu, întrucâtva emblematic şiparadigmatic pentru o anumită generaţie,şi aceasta plachetă de debut a tinereipoete Smaranda Popescu, placheta carepoartă un titlu ce parcă ar vrea să-l para-frazeze (oarecum ) pe cel dintâi, - „Liberta-tea de a dormi pe un suflet” - , este deparcurs un drum .

Abrupt şi anevoios. Exuberantă? Do-rinţa de a epata de a şoca? Toate la un loc?Să vedem...

Sunt desigur două planuri diferite deabordare a realităţii, nesuportând compa-raţiile, dat fiindcă e vorba de două genera-ţii, îndepărtate în timp, cu vieţi şiexperienţe emoţionale şi existenţiale total-mente diferite. De aceea, nici nu ne propu-nem, - nu credem că este cazul,- să facemoarecare analogii. Să spunem aşadar, că arputea fi vorba doar de o întâmplătoare, -peste timp, - asemănare de... titluri.

Poeta îşi asumă libertatea de a crede şide a se îndoi, de a iubi şi de a renunţa,apoide a reveni (– într-un fel de... ”adio, dar

rămân cu tine”...) – cu multele frământări şiavataruri ce derivă, implicit din această de-liberată, asumare.

De la ariditatea ( şi uneori platitudinea),voită, a unor titluri şi chiar a unora dintreversuri şi/sau poeme „Poze, scrisori”, „Loto6/49”, „Răneau cuvintele”, „Copilaş”,„Nimic”, ,,Poate” – iată câteva din titlurilece mi se par semnificative în acest sens, -cu căutări şi întrebări mistuitoare, - până lacomplexitatea lucrurilor simple, banale, ce„Ne despart,/ Ne unesc”- precum spune au-toarea, (pag. 28), - se parcurge, cu senină-tatea dar şi cu suferinţele specifice vârsteisale tinere, un întreg drum, cu caracter ini-ţiatic, dar în acelaşi timp, devorator de su-flet! Atmosfera poemelor, în integralitatealor în vers alb, cu unele (singulare) accentede vers clasic (ritm, rimă ş.a.) este aceea aunor mari prefaceri şi arderi intens trăite.Un şir de afirmaţii se termină, voit brusc îninterogaţii, relaţionând astfel bucuriile dra-gostei, cu limite şi păsuri lumeşti, impuseori autoimpuse, cum şi cu pioşenia celei cefrecventează atent preceptele biblice: „Fărăel nu am nimic/ Fără tine am la fel/ Căcinimicul ce-i al meu/Nimic este fără el”(pag.42). Ori: „A ars Lucianul din mine/Dragostea/Cenuşă se face/Sufletu-mi ardemocnit/El singur se stinge (pag.44) si : ,,Tă-când, viaţa caută drumul/ Durerii/ Ce eva-dează din trup.” (pag.47).

Într-o statornicie firească a sufletului şiomului încărcat de religiozitate, tânărapoetă este convinsă că toate ale lumii stauîn iubire (deşi uneori, neîmpărtăşită în-deajuns), cum şi în credinţă.

Ceea ce frapează în versurile sale este,credem, atitudinea sa în faţa divinităţii,mereu încrezătoare în necesitatea de a fi şide a ne raporta, - întru pacea sufletelor

noastre,- la un puternic afirmat sentimentreligios. Acesta, desigur, constant ancoratîn realităţile zilnice. Poeta nu scrie totuşiversuri de natură strict religioasă, ci versuriale unui mirean dăruindu-se înălţărilor spi-rituale, mai presus de sine, dar rămânândcu picioarele (măcar) pe pământ...

Discursul ei poetic, în continuă formareatestă certe înzestrări lirice. Întro logicăspecifică, sieşi suficientă acum, ea abor-dează, dezvoltă şi se ancorează în dezba-terea unor teme certe, mereu omeneşti,însă anume parcă spre a le abandona, re-primându-şi cu nonşalanţă trăirile, senti-mentele; ea dă dovadă, astfel, de o acută,aspră, tăioasă luciditate. De văzut cât vadura în viaţa şi în poezia sa, o asemeneastare.

Iar de citat, aici, este cred tocmai poe-mul ce dă titlul volumului său.

Nu se poate susţine însă „cumva, cumcă poeta şi-ar aroga, exhaustiv, „dreptul”de a fi cumva noncomformistă în anumiteprivinţe, ci doar pe acela de a-şi exhibaunele trăiri într-un mod frust, radical şi con-cis, propriu sieşi.

Interesante sunt şi versurile ilustrând şiilustrându-se, în finalul volumului, prin gin-gaşe lucrări grafice create chiar de autoare.

Această „fericită întâmplare” ( „Nu teteme/Te desteme/Căci iubirea-i fărăsemne...” pag. 8) mă face să cred că, prinversurile sale de debut, doar aparent sim-ple, Smaranda Popescu propune şi pro-mite, „ca într-un semn divin” o devenirefrumoasă, firească, certă de pe acum.

Salut aşadar, prin aceste rânduri con-statatoare şi încurajatoare, de peste munţi,acest deosebit şi înfloritor debut, aşteptînddesigur şi fructele acestor creaţii de înce-put. Gaudeamus igitur!

Lucian GruiaPoetul Eugen Evu se apleacă în lirica

sa asupra problemelor ontologice majore.Gravitatea cu care îşi urmează demersulcognitiv este o caracteristică stilistică spe-cifică poeziei sale: “Savoir! Am strigat şiam dat nume vântului / Care din sine se-nalţă, sieşi piere. Cum nici n-ar fi. / Eramdeasupra apelor ca un izvor al trădării. /Savoir! Am făcut saltul cascadei / Înţele-gând deodată: imaginea curge - / IarDumnezeu e privirea. Deci Legea. (A ŞTI)

Crezul este heracteitian, în existenţauniversului totul se schimbă, curge şi cuatât mai iute trece viaţa noastră efemeră:“Ninsorile mai şovăie-n cădere / Un danshermeneutic, rudiment / Al scrierii as-trale, dalbe sfere / Aură-a unui zeu omni-prezent // Duminică aurindu-mi cerulgurii / Acest cuvânt ce nu se poate naşte/ Purtat din stră-memoria Făpturii / cazestre din părinţi, a Te cunoaşte? // Pe lu-ciul din oglinzi se recompune / Luminarece, Apheyron bogat / Sămânţa lumii pri-zonieră-n rune, - / Când ape dulci-sărates-au certat? // trăind doar sensul lor im-aculat / Cumva filmat cu încetinitorul / Unjoc divin trans-substanţializat / Mă duce-n munţi, să aflu iar Izvorul.” (FLORILEDALBE)

Poezia citată ne duce cu gândul în zo-rile genezei când s-au separat apele te-restre de cele ale văzduhului şi am fostzămisliţi din materia unică (apeyron înconcepţia filosofului grec Anaximandru)ca fiinţe muritoare. Drept urmare, exis-tenţa conţine mai mult: ”Spinuri şi ruguri/ Chin, beteşuguri, / Nicicândva muguri /Nicidecum struguri”.

Odată cu trecerea timpului, poetul tră-ieşte senzaţia că este respins de naturacare o dată l-a creat:

“Acum simt un straniu / Fenomen derespingere: / Al naturii care a suferit / Alcărnii care a rodit şi s-ar / Întoarce în pia-tră / În mit…// Cum lumina e partea desus / Şi-ntunericul de jos o susţine / Ofoame divină de pretutindeni / Mă-mpre-soară // Şi îi răspunde cel prăbuşit / Dinmine-mi.” (SIMPTOM SAU SUFERINŢELENATURII)

Existenţa biologică, oarecum zadar-nică, pare o scară incompletă, fără capetede aderenţă, ridicată între pământ şi cer(un axis mundi deteriorat de absenţa divi-nităţii), pe care fiecare om este totuşidator să urce: “Ciudată e doar scara fărăcapete / Scara suspendată unduind întrenoi şi zei // Fie că au promis şi au fugit dealţi zei / Fie că între timp s-au stins şi ne-au uitat / Destinaţia şi numele. // Ne ră-

mâne noi înşine să devenim/Şi departe înceruri să le aflăm cenuşariile / În criogeneurne/Pe care să le repatriem şi să-i pomenim/Creştineşte/În numeleunei Legi care naşte şi stinge/Galaxiile şicochiliile melcilor.” (SCARA SUSPENDATĂ)

Artistul /artişti încearcă să înfrumuse-ţeze viaţa prin creaţie şi fraternitatea poe-tică se înalţă peste egoisme, sublimă, subtiară budistă: “Încă o mie de poeţi de-odată cu mine / În aceeaşi clipă, subaceeaşi stare / Pretutindeni prin lume,răzleţi, scriu / Tresare acelaşi pământ într-o unică floare” (LOTHUS).

Limbajul poetic este un logos secund,cu puteri creatoare numai în planul im-aginarului, nu şi în cel fizic: “bobocul unuilogos în doliu – tu poesie.”

Parafrazând o doctrină presocratică, încare se spune că trebuie să fii înmormân-tat în pământul ţării natale pentru a nudeveni strigoi, Eugen Evu vrea să moarăsimbolic în limba română: “Oricum, veimuri româneşte. / Mori în limba-n care aiînvăţat a vorbi / Mori visat de dinainte ia-răşi visat / Doare doar dorul. Moartea teva traduce.” (ETNIE)

Luciditatea poetului îl conduce spre oînţelepciune mioritică, senină: “Am trăit îneroarea de-a-mi face icoană / O bătrânălumină străină, o rană // (…) // Înţeleptul

cu suflet copil către moarte / Ştie ultimapeşeteră-n ultima-i carte.” (EPIFANIE DEPRIMĂVARĂ)

Împăcat cu sine, Eugen Evu se conso-lează cu gândul continuităţii speciei, chiardacă individul moare: “Căci taina reîn-cepe-n noi, mereu: / precum în om, aşa înDumnezeu.” (ESTIMP) Regăsim aici rela-ţia dintre fiinţa individuală şi cea suprain-dividuală sau aceea dintre eul personal şicel colectiv: “Delirul frustrării de zeu / Jur-împrejurul celui numit Super-Eu / Halousemantic, siaj al devenirii / Care separătenebra, de fulger. (POESIE).

Dincolo de cultura sa metafizică,Eugen Evu rămâne un poet imprevizibil,proaspăt, modelând limbajul în felul săuinconfundabil întrucât “Ceea ce nu se-nvaţă e viu”.

17

Cronică literară

septembrie 2009

Înfloririle sufletului tânăro cronică de peste munţi

Eugen Evu – REZERVAŢIA DE DUIOŞIE(Editura Viaţa arădeană, Arad, 2005)

Sm

ara

nd

a P

op

escu

Lucian Gruia

Nicu Luţan, Milano

Romanţa târzieMamei mele

Ţi-a fost dor de mine mamăşi-ai venit la mine-n vis;Erai plină de miresmeşi de florin din paradis!

Dar în chipul tău de îngernu ştiai să mai vorbeştiDoar îmi şuşoteai un cântecsă-nţeleg că mă iubeşti.

Nu ai spus la revedere,dintr-o dată ai dispărut.Mi-ai lăsat privirea udăşi cu lacrimi m-am trezit.

Mi-a fost dor de tine, mamă,Poate Domnul te-a trimisLasă-mi însă o izbândă:Că eşti bine-n paradis!

AsemănăriŞi tu ai doruristrânsebuchete de viseca şi minelacrimi pierduteai şi tu, pentru caplânsulnu există într-un singur locşi ştim prea bine:muritor eu,muritor tu...îmbrăcămintea diferăfiindcă amândoieu şi tune tragemdintr-un dezbrăcat Adamşi-o dezbrăcată Eva.

18 septembrie 2009

***

Al. C. MiloşI. Biografia mea nici nu se poate numi biografie.M-am născut om în cuşca lupilor roşii.O să spuneţi că sînt un latin adevărat ca şiRomulus şi Remus...Dar niciunde nu ni se spune ce culoare avea blanaLupoaicei ce i-a alăptatSpre a înălţa Roma lumii!Acum după 40 de ani de cuşcă roşieNaiv, mai cred că lupii, fraţi de-ai mei,Le caut circumstanţe atenuante,Ar fi putut fi vopsiţi fără voia lorCu sîngele nevinovat al oamenilor.Panda sentinţă,Palidă consolare!Mirosul unui singur fir de păr de lup roşu aprinsTe înnebuneşte ori te extaziază.Mare brînză, îmi zic, deşi a avea tot timpul, mareapoezie a brînzeiM-ar face plăcut lupoaicelor şi zice-se fericit.între-timp pe cuşcă s-au schimbat firmele, după timp,Acum trăiesc în REPUBLICA LUPILOR.

II. Niciodată n-am avut curajul şi nici curiozitatea să măFotografiez cu un lup roşu.Toată viaţa am fost un idealist învăţînd deosebirileFundamentale dintre OM şi Lup.Deşi în sinea mea, în suflet i-am iubit şi pe oamenii prefăcuţiîn lupi. Chiar şi în lupi roşii trăgînd legate de coziCuşti roşii cu sîrmă ghimpată, păpuşi securiste,cu etichete subForma creştină de CARNETE PCR. De milăcreştină, de cină creştină,De minciună... De gloanţe... de moarte...Neamul lui Cain în ascensiune, mi se şopteşte.În cuşca lupilor roşii n-am pat.Dorm cu capul pe Capitalul lui MarxIar gura şi ochii îmi sînt acoperiţi, astupaţi ca nişteGăuri nefolositoare Luminii,de Operele complete ale lui I.V. Stalin

Dar eu sunt POET!Asta n-am mărturisit-o niciodată lupilor roşiiCând mă anchetau cu privire la a treia mea mînă, invizibilă,

De JUDECĂTOR DE LUPI!În limba lupilor cuvîntul POET nu există! Nici Dumnezeu!Deşi îşi face Cruce, AZI, cu ACEEAŞI MÂNĂSTÂNGĂ, LABĂ STÂNGĂTrădându-le făţărnicia şi masca democrată,În Bisericile Neamului Omenesc.Tot mai des vomit roşu! trebuie să-mi consult doctorulDin mine.Ce boală necunoscută, are ca simptom, voma roşie,Doar la simpla vedere?

III. Un lup roşu securist nu mai vrea să dea laba cu mine.Uită că am trăit în aceeaşi cuşcă.Bietul de el, are coşmaruri! Mi se pare normalgîndindu-mă laCrimele lui şi în gînd, pătătoare de conştiinţe!I se pare că aş fi descris cuşca roşie comună într-un ziarDemocrat al oamenilor şi că eu aş fi semnat cu poza de omÎn timp ce pe el l-ar fi desconspirat cu poza de lup roşu securist!Cred că e plin de gloanţe prin sînge!Şi n-are cum să le dea drumul spre Om!Cred că azi-mîine va face implozie!Într-un tablou clasic sau modern - urmărirea oamenilor de lupiŞi sfîşierea lor, mai mult psihică decît fizicăE o tortură geamănă cu Inchiziţia, cu fascismul!În democraţie originală, cu faţă umană, zic, doar după chirurgiiEstetice şi oricum făţarnice, a întinde mîna şi a primi, ÎNCĂ,O labă necurăţată de părul evolutiv, roşie de vopseaOri de sînge...

IV. Una e să fii Zeu şi alta Cimpanzeu!Una e să fii Om şi neapărat alta Lup roşu!Şi pe deasupra rănit de moarte şi ofensat în duhoareaLătratului de discursuri parlamentare, ale puterii de haită,De colţi otrăviţi!Homo homini lupus! Omul-lup. Omul şoarece!Puterea şi electorul! Dar pînă cînd?

Cuşca roşie a ruşinii să ne-o purtăm legată de cozi,Noi şi copiii noştri prin Adunările Europei?Aşa cum am făcut Procesul maimuţelor, cel puţin pe ecran,Trebuie, spune Poetul, Fiul Omului, făcut şi Procesul lupilor!

înlăturînd cauza, înlăturăm efectul!Din cărţi ştiu că lupii pot fi şi domesticiţi!Dar nu ştiu dacă lupii-oameni, roşii crescuţi sub bastioaneleRăsăritului de soare ucigaş!Secolul se apropie de un final şters.Radierele istoriei şi ale ignoranţei şi nepăsării mulţimilorŞterg crime şi destine!Idealist cum sînt, mai cred că voi fi contemporan cuProcesul lupilor roşiiŞi nu din răzbunare ci din Adevăr!Vreau să intru curat în secolul 21! Aveţi ceva împotrivă?Cine este de acord, cine nu, cine, mai ales, se abţine?

V.Am cravata mea sînt pioner - încă mai ştiu să cânte puişoriiDe lup roşu!Tatăl-lup ascultînd priveşte cu nostalgie pe ofereastră zidită,

Vopsită cu roşu.în turnurile muzicale ale lumii a bătut ora 12!Analfabet şi ucigaş şi sîngeros el nu ştie ce este un ceas!Un simplu ceas, nicidecum Ceasul Istoriei!Al Libertăţii înţelepte! Al Luminării celor mulţi!Nu vreau să cred, deşi mă macină gîndul că în GospodăriilePartidului Comunist, nedesfiinţate, doar schimbate ca firmă,Se cresc lupi roşii! Se antrenează lupi roşii! Se dreseazăDupă aceleaşi metode cu pistolul la tîmplă şi leucoplast pe guri!Aşa că nu mai faceţi pe naivii întrebînd:- În 21, 22, cine a tras în noi? Cine-l ascultă peTalăl-lup ca pe un Cîine?Poetul vă răspunde: Tot ei, Lupii roşii!

VI. Parcă Iisus a amintit ceva despre Lup şi Miel!Dar despre lupul roşu şi miel? Lup roşu şi om?Lumina albastră a ochilor lui cosmiciîmi arată cît de repede pot alerga oamenii-miei dinNou. cu buletine de vot în loc de carnete roşii,în labele şi colţii lupilor roşii!O Rezervaţie de nebuni sau o Lume de maechine!Aceasta să fie noua Republică a lupilor?Poetul, ca un naiv, înţelege, deşi bine, mai laurmă, lucrurile!

Dar el poate anticipa Revoluţiile, Schimbările,Transformarea!Ce vezi, Poete?Văd un tren şi o hartă întregită întorcîndu-se spreCarpaţiŞi civilizaţii extraterestre răpind cuşca cu lupiroşii, cu Cîini,Pentru experienţe genetico-animale,Pentru extirpări de organe! Răpiţi cu tot cu tribuneşi microfoaneŞi familiarele pistoale de lup, Kalaşnikov!De ieri, după Apocalipsă, am început să uit ciudat, toateCuvintele lupilor roşii!Acum am aprins din nou focul în vatra casei, amdat drumul rîuluiŞi lunii şi cântecului prin casă,Am aşezat la locul ei Oglinda prin care mă uit laSoare!

VII. Biografia mea nu se poate numi biografie.Am crescut şi m-am născut în Cuşca lupilor roşii.Nemiloşi.Deşi eu port numele de Om Milos.Am fost învăţat să ucid, să mint, să vorbesc limba lupilor,Să fiu cît mai animal, cît mai sălbatic! M-amdepărtat de mine Omul!A fost o experienţă care m-a costat parcă o viaţă!O viaţă de Om!Cheltuită pentru cine, pentru ce?!Am avut un coşmar, un vis urît!Deşi mai văd lupi roşii vlăguiţi, agonici, cu togidemocrate înveşmântaţiAmintirea lor vreau să o uit definitiv.Să n-o moştenească copiii mei! Nici măcarAmintirea!

7 Poemecu

lupi roşii

Nicu Tănase„E ciudat cât de departe de adevăr

sunt femeile. Trăiesc într-o lume numai alor, mereu a fost şi mereu va rămâneaşa”

(Joseph Conrad – „Inima întunericului”)

Un bărbat şi o femeie nu pot fi prie-teni, sunt făcuţi să se iubească sau nu.

Drama începe când unul iubeşte iarcelălalt nu iubeşte ţi cum „ dragoste cusila nu se face”, îndrăgostitului nu-i ră-mâne decât să sufere.

Aşa se ajunge la poezie, la romane dedragoste, la crime pasionale, la trădări,la sinucidere.

Cel care, îndrăgostit fără speranţă, ră-mâne totuşi cu capul pe umeri, zice, lasăcă nu s-a sfârşit lumea la fundul ăsteia/ăstuia şi ajunge să scrie poezii şi romane,despre dragoste, desigur, cu gustul amarce-l simte şi vulpea care nu ajunge lastrugurii cei dulci.

Uneori, rar, întâmplător, cei doi sereântâlnesc, în prezenţa altor persoane,care, crezând că nu se cunosc, încearcăsă-i prezinte , unul celuilalt.

EL, cu un nod în gât, n-o mai văzusedemult, spune ca să se bucure cunoş-tinţa.

- Dar ne cunoaştem dragă, spunedumneaei, ne cunoaştem demult, amfost prieteni, ai uitat? Raul

„Raul” îi răspunde că nu-şi aminteşte– vai de sufletul lui! – că este posibil săse fi ştiut cândva, cine ştie în ce împreju-rări, dar de cunoscut nu s-au cunoscut şiprivind la ochii ei frumoşi, nespus de fru-moşi, inundaţi de-o lacrimă de mirare,şopteşte îndurerat şi parcă numai pentruel, ce spui tu, este o amintire pe care amuitat-o.

Cu siguranţă a iubit-o crunt „vreodouă secole şi-o vară” îşi dă cu părerea şiun poet nătâng, şi cu siguranţă ea n-aştiut sau nu i-a păsat de iubirea cu par-fum medieval de care sufletul lui a fostsubjugat cândva, într-o altă lume, ne-ştiută de ea, vreo două secole şi-o vară...

Acum se află aici amândoi, aşezaţi dealţii faţă în faţă, pentru a fi prezentaţi cadoi străini unul celuilalt, în alt anotimp,într-o toamnă a sufletului dintr-o lumereală în care şi vieţile lor s-au derulat, catoate vieţile cele de toate zilele.

Cu siguranţă n-au fost prieteni, nuexistă prietenie când iubirea te cuprinde,ca pe Titanic şi trăirea ei nu este decâtdulcele preludiu al morţii, o amintire pecare şi eu aş vrea să o pot uita.

Neştiuta de ea

Nicu Tănase

Claudiu DuicăDupă ce în numerele trecute am făcut

o sucintă prezentare a istoriei acestuinobil animal numit cal şi a importanţeisale în dezvoltarea rasei umane, vă voienumera în continuare principalele rasede cai existente la ora actuală pe globulpământesc, însoţite de o scurtă prezen-tare a fiecărei rase în parte.

Astăzi se cunosc şi se dezvoltă pe Terraîn sălbăticie sau crescuţi în herghelii destat sau particulare următoarele rase decai şi ponei: Arab, Appalosa, Ariegeois,Akhal-Teke, Albanian, Altai, Asturcon, Ar-denez, Alter-Real, American Cream Draft,American Saddlerbred, American Shet-land, American Standardbred, AmericanPaint, Australian Brumby, Anglo-Arab, An-dalusian, Azteca, Auxois, Ardennais, Ara-Apaloosa, Anglo-Kabarada, Andravida,Barb, Bashkir, Basotho, Boulonnais, Ba-varo, Berberisco, Bolones, Breton, Bu-donny,Baluchi, Banker, Bardigiano, Batak,Bavarian Warmblood, Bashkir Curly, Bra-bant, Cob, Camargue, Cleveland Bay, Chi-

lean Corralero, Calul Canadian, Deliboz,Dole Gudbrandsal, Don, Dutch Draft, Da-

nish Warmblood, Dartmoor Pony, DoleTrotter, Dulmen Pony, Eriskay Pony, Ex-moor Pony, Einsiedler, East Bulgarian, En-glish Riding Pony, Estonian Native,Faeroes Pony, Fell Pony, Fallabela, Finnish,Fjord, Florida Cracker, Frederiksborg, Frie-sian, Freiberger, Furioso, German RiddingPony, Garranos, Galiceno, Groningen,Gypsy Vanner, Galician Pony , Gidran Arab,Gelderlander , Gotland Pony, Hutul, Hac-kney Pony, Hack, Hanoverian, Hokkaido,Hackney, Haflinger, Hequ, Highland Pony,Holsteiner, Islandez Horse, Indian Half-Bred, Irish Draft, Iomud, Italian HeavyDraft, Java, Jutland, Jinzhou, Kabardin,Kathiawari, Karabair, Kerry Bog Pony,Knabstruper, Kushum, Karabakh, KiegerMustang, Kiso, Kisber Felver, Konik, Kla-druber, Kustanai, Landais, Lokai, Lusitano,Losino, Lipitzan, Mammoth Jack, Marem-mana, Misaki, Miyako, Morab, Murakozi,Mustang, Nonius, Percheron, Pursânge

Englez, Pinzgau, Smigreu Românesc,Selle Francais, Shagya Arab, Shetland, Tra-kehner si Trapas Romanesc.

Pe lângă aceste rase mai sunt şi altelemai noi , numite jumătate sânge, createde om prin încruciserea cailor pur sângecum ar fi Arabul si Pursângele Englez cuiepe din alte rase pentru producerea decai de sport folosiţi în întrecerile sportive,sau cai de trăsura pentru agrement. Să nuuităm şi ruda mai mica a calului, măgarul,care de-a lungul timpului a fost alături destăpânul sau la bine şi la rău, fiind un ani-mal rezistent la seceta şi trăind cu man-care putina. Măgarul a fost un animalsălbatic până la domesticirea acestuia decătre egipteni. Scopul pentru care a fostdomesticit era să care diferite lucruri. Pevremea când era sălbatic se putea găsi înAfrica şi Asia, dar acum trăieşte în majo-ritatea părţilor lumii. Aspectul acestor ani-male este asemănător cu al unui cal, cupicioare scurte, gâtul scurt şi o fată alun-gită. Este însă mai mic decât calul şi are

urechile mult mai lungi. Este acoperit cuo blană de culoare gri, maro sau neagră.Înălţimea la care ajunge este de aproxi-mativ 1 metru, iar greutatea este egală cua unui cal mic. Vârsta pe care o atinge înmedie un măgar este de 30-40 de ani.Acesta trăieşte împreună cu alţi membriai familiei în gospodăriile oamenilor. Mă-garul este vegetarian, hrănindu-se cu ve-getale şi plante, consumand cât i se oferă,fără să aibă o anumită limită.

Înainte de a fi domesticiţi, pentru a seapăra de prădători, măgarii se grupau într-un cerc şi incepeau să dea din copite. Mă-garul este folosit astăzi pentru a însoţiturme de oi şi a căra samara cu cele tre-buincioase oieritului şi recent sunt utilizaţiîn vindecarea copiilor bolnavi, fiind ani-male foarte blânde şi ataşabile faţă deaceştia.

Divertisment

Calul, un animal puternic, înţelept şi util (5)

Redactor şef: Grigore GrigoreAdresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl.36, sc. B, ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane:0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: ioniancuvale@yahoo.com

0730 863 602 � devsoft.ro@gmail.com � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Tehnoredactare:

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Turnu Severin, Hune-doara, Mangalia, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Italia, Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina.

Mecenat principal: Claudiu Duică

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

septembrie 2009 19

Trei caiTeodor Pîcă

Soarele picura sur în grâuCum picuri tu dragostea ca pe-o vinăPrin grâu aleargă calul alb, fără frâu ,Nechezînd în lumină.

Pamîntul urcă umezeala şi umbraCa o dragoste suind spre amurgPrintre umbre, la pas umblăFornăind calul murg.

Voaluri de noapte, opace,Fac dragoste să devină cuvîntÎntunericul picură pace,-Calul negru scormoneşte pamînt.

Gardă la cuvânt

20 septembrie 2009

Gheorghe Palel1. Am citit cândva, cu interes şi cuve-

nită satisfacţie spirituală, cartea de versurirealizată de către publicistul ION IANCUVALE intitulată inspirat şi sugestiv „ ÎNGERSECHESTRAT”. Datorăm acestor autorirespectul adânc făţă de arta scrisului, maiales atunci când scrierile sunt înnobilatede lumina sacră a tiparului, devenind, pen-tru publicul cititor, LITERATURĂ, coroană alimbii noastre materne.

În poezia lui Ion Iancu Vale, am găsitversuri care mi-au dat admiraţia confra-ternă, prin sclipirea unor expresii spontaneşi rezonante metafore, pe care dacă aşavea un dram de invidie, aş regreta că nule-am filigranat eu..

Dar , amintesc în acest context, că unimportant om de cultură a spus că „ atuncicând înţelegi şi îndrăgeşti o carte, mai căai merita să o fi scris tu însuţi”...

Volumul de versuri „ ÎNGER SECHES-TRAT” a fost dăruit publicului după anul2000, prin Editura „ SFINX”...

2. Mai recent, mi-a parvenit şi volumulde versuri „ PLOUĂÎN HOHOTE”- titlufericitales, prin sonoritatea şi ritmul interior, aptsă stârnească interesul cititorului şi să-latragă în împărăţia dintre coperte.

Dar, vai, autorul VALERICĂ NIŢU, în locsă ofere publicului creaţii proprii, originale,a furat şi-aici copios şi nonşalant din ca-seta de bijuterii a lui ION IANCU VALE.

Plagiatorul NIŢU, a purces să-i mintăpe eventualii săi cititori, ignorând fără abi-taţie, zicala care avertizează: Cu penele al-tuia poţi să te împăunezi, dar nu poţizbura”.

3. Cititori ai publicaţiilor târgoviştene,inclusiv ale lui ION IANCU VALE ( IOAN BU-ZURA – CLUJ-NAPOCA, LIVIU MUREŞAN –MANGALIA, DINU DANIEL şi MURGULEŢMARIN din GALAŢI, DOREL ARGINTARIU-

ARAD, VERONICA STRUJAN – BUCUREŞTI,ş.a.), se află în abhora, că nu pricep ce în-demn malefic, ce curaj paranoic, l-au sus-ţinut pe NIŢU în abominabilul plagiat.

4. Să fie NIŢU nume predestinat?! Cumsă preia şi să publice întocmiri literarecare nu îi aparţin?

În catrene pedegogice, scrise la înce-putul secolului care a trecut , NIŢU esteexemplificat drept etalon al omului careminte cu entuziasm inconştient: „ Sus pedealul de la Grui/ Niţu-şi paşte turma lui/şi gândeşte ne-ncetat/ Cum să-şi bată jocde sat//Niţu strigă atunci de zor:/ Vinelupu, ajutor!/ Vin săteni să vadă ce-i,) Niţurâde atunci de ei/ Mergeţi, mergeţi în-apoi!/ Lupul n-a venit la oi.// Turma paşteliniştit/ Ha, ha, ha, v-am păcălit!// Însă ,iată că-ntr-o zi/ Lupu-ntr-adevăr veni./ Înzadar Niţu striga/ Nimeni nu-l mai as-culta/ Iară lupul cel turbat/ Pe flăcău mi l-a mâncat//. Dacă minte n-a avut/ Şi sămintă i-a plăcut.// MORALA: omul drept şicinstit e stimat şi e iubit/ Iar cel rău şi vi-clean/ Singur lui îşi e duşman//. – „ Pre-cum eroul din catrenele de mai susreproduse) din memorie), plagiatorul,atunci când chinuit de lirism, va articulatriluri cu adevărat proprii, demersul se vaafla întotdeauna sub ruşinoasa suspiciunede furt.

Tâlhărind, precum coţofenele, ceea cestrăluceşte, plagiatorii îşi însuşesc sclipiridin strădania şi talentul altora!

Nici un plagiator nu scapă, nici post-mortem, de blamul şi oprobiul public. Va-lerică Niţu a fost sigur că el va fi o excepţie.

5. Cunoscând că plagiatul este con-damnat atât de către deontologie, cât şide prevederile legale în vigoare, se adre-sează rugămintea că elevata SOCIETATE aSCRIITORILOR TÂRGOVIŞTENI, să inter-vină cu autoritatea conferită de incontes-tabilu-i prestigiu, pentru eventuale

proceduri reparatorii, dacă acestea maisunt posibile.

În vreme ce plagiatorii au dovedit în-totdeauna prin mimetismul lor o groso-lană deprindere de a da iama prin ce scriualţii, poeţilor autentici, în ciuda retoricii, leaparţin suflete cu adevărat sensibile, can-doarea lor fiind izvorul perseverenţei şi as-piraţiilor în excelsior.

Pe neobositul om de condei ION IANCUVALE îl poate ( parţial) consola faptul căstăruinţa şi vigoarea talentului său, vorputea dărui cititorilor, versuri la fel de ori-ginale precum cele pe care Niţu le-a bat-jocorit însuşindu-şi-le.

La o eventuală acţiune judecăto-rească, putem participa în calitate de mar-tori, în consonanţă cu cele de mai sus.-

6. Din revista „ CLIMATE LITERARE” nr.22-august 2009-pag. 21, prin scisoareaadresată lui ION IANCU VALE, aflăm că Va-lerică Niţu este – nici mai mult, nici maipuţin- decât director al publicaţiei „IM-PACT”-

Expeditorul scrisorii, argumentează înanaliză „ pe texte” amploarea nedorituluifenomen. Expaditorul, ( târgoviştean pro-babil) se ascunde sub calitatea de bine-voitor. Păcat că oricât de „ binevoitor” este,se declară anonim, înfricoşat probabil demisterioase, grave consecinţe posibile înurma demascării, pe care nu numai dum-nealui o datora.

Din păcate, cu ajutorul „ anonimilor bi-nevoitori” ( Binevoitori pentru unii, răuvoi-tori pentru alţii), nu vom reuşi să dăm depământ cu lighioanele plagiatorilor, căroranu le pasă de cauterizare prin sancţiuni.Trebuie reamintit, însă, că există ( încă!)justiţia unei solidarităţi a adevăraţilor oa-meni de spirit, a căror reacţie faţă de im-oralitate are un verdict neiertător.

Jos tagma plagiatorilor

Gigore Grigore. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Biserica Lemnului a prins rădăcinide Biserica Lemnuluivecinii Bisericii Lemnului au prins rădăcinide vecini ai Bisericii Lemnuluimusafirii Bisericii Lemnului au prins rădăcinide musafiri ai Bisericii Lemnuluide însoţitoripână la Dumnezeuai sufletului greuînţeles de sufletul greu înţelesîn templul iubiriifără libertate al visuluiîn templul visuluifără iubire al libertăţiişi-n templul libertăţiifără de vis al iubiriispre eternizareaaeruluiîmpietrit şi el ca un sufletal nostru comun

*până dincolo de stele şi până dincolode straturile de pământcare nenumărate spun sunt

până dincolo de litere şi de cuvintepână dincolo de gheaţăşi de fierbintepână dincolo de noapte şi zide înscăunare şi detronare de florisecunda îşi bătea aripilememorând evenimentul neînţelesneconceputnerecunoscutca semn pentru o descărcare de sufleterămase descărcate de suflete

*azi 19 septembrie s-au deschis porţiles-au întins meseles-au aşezat meseniiei erau aceeaşi din totdeaunaerau cei care împovărau soareleşi cei care eliberau lunaera alt chip al aceluiaşi vismai mult sau mai puţin închipuiterau mesela care lacrimi se aşezaseră să-şi fiecei care-au şi fostcare au bătut palma cu viaţa

pentru veşnicie

*şi-a venit Ea părticicadin părticica ei îngenunchiatăsă-mi şoptească: nimic nu mai e de şoptitnimic nu mai e de ascuns

nimic nu mai e de văzuta trecut sfârşitul lumii pe lângă minesfârşitul lumii m-a înjumătăţitjumătatea rămasăe umbra cealaltă a jumătăţii trăitee umbra unei ispitepe care-o bucuravictoria victoriei victoriosuluie pâinea şi sareacare una pe alta de acum se vor bease vor mâncase vor uita

*şi-a venit El şi a tăcutîn capul mesei unde tăceamşi două tăceri şi-au dat mânas-au îmbrăţişat într-o tăcereşi s-au uitat de jur împrejurşi totul era frumos ca-ntr-un basmcare nu trebuia să fie realitateca-ntr-o descătuşare descătuşatăcare nu trebuia să fie împovăratăca o nefericire perpetuăincomensurabilăşi-a venit El şi i-am spusde undeva nu ştiu de unde-am tradus„lipseşte Bobiţă”

In memoriam: la 40 de zile de la plecareadintre noi a poetului Virgil Bănescu

- compendiu protestatar-

Virgil Bănescu

Societatea ScriitorilorTârgovişteni seimplică în cazulplagiatului de laTârgovişte

Ion Iancu ValeCa urmare a „posibilului caz de pla-

giat”, pe data de 2 septembrie 2009, aavut loc la sediul Societăţii ScriitorilorTârgovişteni (SST), din iniţiativa preşe-dintelui organizaţiei, prof. Mihail Stan, oîntrunire a Comisiei de etică a SST.Aceasta a studiat cu atenţie şi probitateproblema şi a concluzionat „că plagiatuleste vădit şi nu poate fi contestat”, dupăcum reiese din procesul-verbal elaboratcu acest prilej. Din comisia de etică aufăcut parte scriitorii Emil Stănescu, în ca-litate de preşedinte împreună cumembri comisiei, G.T. Veseliu, Dan Gâju,Florea Turiac şi Corin Bianu.

În continuare, pe data de 26 sep-tembrie 2009 a avut loc şedinţa lunarăde lucru a SST. Cu această ocazie s-apus în discuţie, printre altele, şi pro-blema acestui caz, care a generat dis-cuţii pro şi contra. La încercarea unorade a deturna reala faţă a situaţiei, s-agăsit o rezolvare prin intervenţia preşe-dintelui SST, prof. Mihail Stan, care a li-niştit spiritele, punctând adevărata faţăa problemei. Astfel, s-a stabilit şi aici, înfaţa unui auditoriu numeros, că ValericăNiţu s-a făcut vinovat de plagiat în detri-mentul meu, Ion Iancu Vale.

Au fost prezenţi la întâlnirea de sâm-bătă numeroşi scriitori, membri ai SSTdin Târgovişte şi din ţară, printre eiaflându-se şi importanţi profesionişti aiscrisului precum Florentin Popescu, Ni-colae Scurtu, Victor Sterom şi alţii.

Mulţumesc celor care au fost alăturide mine, adică de Adevăr. Pentru ceilalţiDumnezeu cu Mila.

Vom vedea ce va mai urma.