fin ante

10
Tema 9: ANALIZA FINANCIARĂ - SUPORTUL ELABORĂRII DECIZIILOR DE DEZVOLTARE A ÎNTREPRINDERII 9.1 Necesitatea şi rolul analizei financiare ca metodă de cunoaştere în procesul decizional Analiza financiară constituie un instrument managerial, care ajută conducerea întreprinderii la: - cunoaşterea fenomenelor; - cunoaşterea legăturilor directe dintre fenomene; - înţelegerea trecutului şi prezentului în vederea fundamentării obiectivelor strategice de menţinere şi de dezvoltare a întreprinderii într-un mediu concurenţial. Analiza financiară are ca obiectiv: - evidenţierea modalităţilor de realizarea a echilibrului financiar; - evidenţierea etapelor valorificării capitalului financiar; - evidenţierea treptelor de acumulare bănească în vederea formării rezultatului financiar final. În acest context, analiza financiară presupune: - descompunerea fenomenelor şi proceselor ce se produc la întreprindere în părţi componente; - evaluarea corelaţiei dintre acestea; - evidenţierea factorilor şi cauzelor care determină geneza şi evoluţia lor. Analiza financiară ajută la identificarea activităţii nesatisfăcătoare şi la stabilirea măsurilor care vor influenţa rezultatele activităţii întreprinderii. Se cunosc următoarele etape a realizării analizei financiare: - delimitarea obiectului analizei; - descompunerea în elemente structurale a obiectului analizat. Delimitarea obiectului analizei, care poate fi: - rentabilitatea;lichiditatea şi solvabilitatea itreprinderii;poziţia întreprinderii pe piaţă;autonomia financiară şi capacitatea de împrumut a acesteia. Descompunerea în elemente structurale a obiectului analizat cu scopul:evidenţierii factorilor care îl influenţează; - stabilirii cauzelor apariţiei acestora;elaborarea măsurilor de acţiune în vederea corectării situaţiei create şi care vor contribui, în viitor, la sporirea eficienţei economice. OBIECTIVELE de bază ale analizei financiare sunt: acumularea informaţiei privind situaţia întreprinderii pe piaţa internă şi externă, nivelul competitivităţii acesteia; informarea întreprinderii despre cerinţele standardelor şi nivelul concurenţei pe diferite pieţe; diagnoza şi reglementarea activităţii întreprinderii; descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne de sporire a performanţelor financiare; fundamentarea autonomiei economico-financiare; creşterea eficienţei economice; fundamentarea deciziilor financiare. FUNCŢIILE analizei financiare sunt: de informare (poziţia întreprinderii pe piaţă, desfăşurarea activităţii acesteia privitor la normele şi standardele existente, nivelul concurenţial pe diverse pieţe); de evaluare a potenţialului tehnico-economic;

Upload: vera-lungu

Post on 02-Oct-2015

11 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

fdxfdbvg

TRANSCRIPT

Tema 9: ANALIZA FINANCIAR - SUPORTUL ELABORRII DECIZIILOR DE DEZVOLTARE A NTREPRINDERII 9.1 Necesitatea i rolul analizei financiare ca metod de cunoatere n procesul decizional Analiza financiar constituie un instrument managerial, care ajut conducerea ntreprinderii la:- cunoaterea fenomenelor;- cunoaterea legturilor directe dintre fenomene;- nelegerea trecutului i prezentului n vederea fundamentrii obiectivelor strategice de meninere i de dezvoltare a ntreprinderii ntr-un mediu concurenial. Analiza financiar are ca obiectiv: - evidenierea modalitilor de realizarea a echilibrului financiar; - evidenierea etapelor valorificrii capitalului financiar;- evidenierea treptelor de acumulare bneasc n vederea formrii rezultatului financiar final. n acest context, analiza financiar presupune:- descompunerea fenomenelor i proceselor ce se produc la ntreprindere n pri componente;- evaluarea corelaiei dintre acestea;- evidenierea factorilor i cauzelor care determin geneza i evoluia lor. Analiza financiar ajut la identificarea activitii nesatisfctoare i la stabilirea msurilor care vor influena rezultatele activitii ntreprinderii. Se cunosc urmtoarele etape a realizrii analizei financiare:- delimitarea obiectului analizei;- descompunerea n elemente structurale a obiectului analizat. Delimitarea obiectului analizei, care poate fi: - rentabilitatea;lichiditatea i solvabilitatea itreprinderii;poziia ntreprinderii pe pia;autonomia financiar i capacitatea de mprumut a acesteia.Descompunerea n elemente structurale a obiectului analizat cu scopul:evidenierii factorilor care l influeneaz; stabilirii cauzelor apariiei acestora;elaborarea msurilor de aciune n vederea corectrii situaiei create i care vor contribui, n viitor, la sporirea eficienei economice. OBIECTIVELE de baz ale analizei financiare sunt: acumularea informaiei privind situaia ntreprinderii pe piaa intern i extern, nivelul competitivitii acesteia; informarea ntreprinderii despre cerinele standardelor i nivelul concurenei pe diferite piee; diagnoza i reglementarea activitii ntreprinderii; descoperirea i mobilizarea rezervelor interne de sporire a performanelor financiare; fundamentarea autonomiei economico-financiare; creterea eficienei economice; fundamentarea deciziilor financiare. FUNCIILE analizei financiare sunt: de informare (poziia ntreprinderii pe pia, desfurarea activitii acesteia privitor la normele i standardele existente, nivelul concurenial pe diverse piee); de evaluare a potenialului tehnico-economic; de realizare a relaiilor economice cu mediul extern; de realizare a gestiunii eficiente a patrimoniului. de evaluare a situaiei financiare a ntreprinderii; de evaluare a nivelului riscului la ntreprindere; de evaluare a capacitii ntreprinderii de a genera profit; de evaluare a eficienei utilizrii activelor ntreprinderii; de evaluare a oportunitilor de dezvoltare. Analiza financiar se clasific n:- analiza financiar intern;- analiza financiar extern. ANALIZA FINANCIAR INTERN este efectuat de ctre angajaii ntreprinderii avnd drept surse informaionale documentaia intern a ntreprinderii. ANALIZA FINANCIAR EXTERN se efectueaz de ctre experi n exteriorul ntreprinderii cu un acces limitat la informaia intern a ntreprinderii. PRINCIPII DE EFECTUARE a ANALIZEI FINANCIARE EXTERNE sunt:1. planificarea procesului de analiz;2. efectuarea analizei de la general la practic;3. analiza mai detaliat a abaterilor valorilor indicatorilor de la valorile normative sau planificate;4. selectarea corect a indicatorilor. Planificarea procesului de analiz executarea analizei trebuie s determine scopul analizei, indicatorii utilizai, metodologia de calcul a indicatorilor, valorile normative sau ateptate ale indicatorilor; Efectuarea analizei de la general la practic la nceput se determin caracteristicile generale ale obiectivului analizat, apoi se analizeaz prile componente; Analiza mai detaliat a abaterilor valorilor indicatorilor de la valorile normative sau planificate executarea analizei trebuie s determine factorii, ce au condus la apariia abaterilor; Selectarea corect a indicatorilor fiecare indicator trebuie s caracterizeze un anumit aspect al activitii i pentru fiecare indicator trebuie prezentate valorile de comparare.ROLUL analizei financiare poate fi sistematizat astfel:1. Un mijloc important n elaborarea unor planuri reale, fundamentate din punct de vedere tiinific;2. Un instrument operativ de cunoatere i de reglementare a procesului de ndeplinire a planului;3. Un instrument de asigurare a echilibrului financiar permanent i de mbuntire a rezultatelor activitii ntreprinderii. n calitate de instrument operativ de cunoatere i reglementare a procesului de ndeplinire a planului este: urmrirea executrii planului pe diferite perioade de timp; depistarea diverselor situaii nefavorabile ce apar pe parcursul ndeplinirii planului; descoperirea noilor rezerve ce contribuie la mbuntirea rezultatelor analizei financiare.9.2. Metode de analiz financiarMetodele de analiz financiar reprezint un instrument real al conducerii ntreprinderii care permit managerilor: s ptrund n esena fenomenelor cercetate; s formuleze cele mai juste concluzii care rezult din aceast cercetare i care s fie valorificate pentru elaborarea alternativelor strategice de dezvoltare. n funcie de scopurile urmrite n cadrul analizei financiare poate fi efectuat o grupare a metodelor folosite n funcie de laturile cunoaterii: latura calitativ; latura cantitativ. Metode ale analizei calitative asigur: cunoaterea esenei fenomenelor i rezultatelor studiate; stabilirea elementelor i relaiilor structurale; stabilirea factorilor i cauzelor care le-au generat. Printre metodele calitative se pot evidenia: metoda comparaiei; metoda diviziunii i descompunerii rezultatelor.Metoda comparaiei - rezultatele financiare ale activitii ntreprinderii trebuie s fie apreciate att ca o mrime sine stttoare ct i n raport cu anumite criterii, cu o baz de comparaie. Drept baz de comparaie pot servi: rezultatele obinute de concureni; rezultatele medii pe ramur; rezultatele perioadei precedente. Metoda diviziunii i descompunerii rezultatelor presupune divizarea i descompunerea rezultatelor n elemente componente cu scopul localizrii rezultatelor favorabile sau nefavorabile i evidenierii posibilitilor de mbuntire a lor. Metodele analizei cantitative permit msurarea influenei pe care le exercit asupra fenomenului economic diferite elemente componente sau factori. Alegerea metodei analizei cantitative de studiere a rezultatelor financiare se face n funcie de forma matematic, pe care o mbrac relaiile i factorii care influeneaz rezultatul analizat. Metode ale analizei cantitative sunt: metoda substituirii n lan; metoda balanier; metoda indicatorilor. Metoda substituirii n lan, se aplic n cazul cnd, ntre factorii care influeneaz fenomenul analizat exist o legtur matematic de produs sau raport. Aceast metod asigur: determinarea mrimii influenei fiecrui factor asupra rezultatului; evidenierea factorilor cu aciune mai important; aprecierea nivelului de utilizare a resurselor ntreprinderii. Metoda balanier, este aplicat doar n cazul cnd, ntre elementele fenomenului economico-financiar supus investigrii, exist relaii de natura sumei i diferenei. Analiza permite evidenierea cauzelor care au determinat modificarea unui rezultat prin compararea valorilor efective ale elementelor balanei cu valorile prevzute sau cele ale perioadei precedente. Metoda indicatorilor. Pe baza indicatorilor se reliefeaz caracteristici ale nsuirilor care in de esena fenomenului cercetat, precum: nivelul i structura fenomenului; dinamici ale fenomenului cercetat; relaiile de interdependen dintre acest fenomen i alte fenomene; relaiile de interdependen dintre acest fenomen i structurile sale interne. Metoda indicatorilor const n faptul c ofer posibilitatea realizrii unor comparaii att n timp, ct i n spaiu cu ratele medii pe ramur, fcnd astfel posibil aprecierea evoluiei performanelor n timp, cu nivelul performanelor obinute de concureni. Calitatea sistemului de indicatori i capacitatea acestuia de a oferi informaii utile n analiza financiar reprezint o condiie esenial n obinerea unui diagnostic complet i eficient asupra activitii ntreprinderii. n practica internaional, n rile dezvoltate, numrul indicatorilor utilizai este de la 200-250. n RM sunt suficieni 40-50 de indicatori. n funcie de utilizatorii indicatorilor financiari, poate fi redat urmtoarea clasificare a acestora.-Manageri: Volumul vnzrilor;Profit brut;Profitul perioadei pn la impozitare;Profit net;Ratele rentabilitii activelor, vnzrilor, financiar;Viteza de rotaie a activelor ;Fondul de rulment;Durata de achitare a plilor;Gradul de uzur a mijloacelor fixe;Argumentarea proiectelor investiionale, etc.-Actionari: Rentabilitatea financiar;Profit pe aciune;Randament pe aciune;Rata de distribuire a dividendelor;Coeficientul de capitalizare bursier, etc.-Creditori: Coeficienii lichiditii;Fluxul net a mijloacelor bneti;Gradul de ndatorare;Rata autonomiei financiare la termen i global;Solvabilitatea;Valoarea de lichidare a ntreprinderii, etc. 9.3 Sursele de date ale analizei financiareLa nivelul agentului economic sistemul de informaii necesar analizei se formeaz din 2 categorii de surse: Surse interne;Surse externe.Prima categorie de surse:sursele interne, care reflect funcionarea propriu-zis a ntreprinderii, starea acesteia n anumite momente.Aceste informaii sunt asigurate de sistemul de eviden (contabilitatea financiar).Sursele principale de date pentru analiza financiar sunt: Bilanul contabil; Raportul de profit i pierdere; Raportul privind fluxul capitalului propriu; Raportul privind fluxul mijloacelor bneti. Bilanul contabil este definit ca un tablou al situaiei patrimoniului care reprezint, n uniti monetare mrimea valoric n corelaie cu sursele de finanare a acestora, precum i cu rezultatul obinut. Unul din principalele obiective ce se urmrete n bilanurile anuale const n furnizarea informaiei n domeniul situaiei financiare, a evoluiei acesteia care prezint utilitate pentru toate categoriile de utilizatori (investitorii, salariaii, furnizorii, creditorii, clienii) n luarea de decizii pentru strategii curente i de perspectiv; Raportul de profit i pierdere se consider ca una dintre cele mai importante i eseniale pri a rapoartelor financiare care prezint un interes primordial att pentru conducerea ntreprinderii ct i pentru ali utilizatori de informaii. Indicatorii prezeni n raportul privind rezultatele financiare pot fi subdivizai n 3 grupe: venituri; cheltuieli; rezultate financiare (profit sau pierdere) care reprezint diferena dintre venituri i cheltuieli. Acest raport se ntocmete sub forma de calcul a profitului sub aspectul unor feluri de activiti, cum ar fi: operaional, de investiii, financiar i ca urmare a evenimentelor excepionale. Raportul privind fluxul capitalului propriu care caracterizeaz acea parte a activelor care constituie proprietatea ntreprinderii. Raportul reprezint o garanie pentru creditori privind achitarea datoriilor n cazul lichidrii ntreprinderii. Sarcina raportului privind fluxul capitalului propriu o constituie prezentarea drepturilor proprietarilor ntreprinderii care vizeaz repartizarea activelor n cazul lichidrii i drepturile de proprietate asupra ntreprinderii n cazul vnzrii. Raportul privind fluxul mijloacelor bneti se reflect fluxurile mijloacelor bneti i creterea acestora din diferite tipuri de activiti (operaional, de investiii, financiar) precum i n legtur cu decontrile aferente dobnzilor, dividendelor i impozitelor. Obiectivul ntocmirii acestui raport const n dezvluirea informaiei suplimentare despre modificrile intervenite n resursele financiare ale ntreprinderii din punctul de vedere al ncasrii i plii mijloacelor bneti. A doua categorie de surse: sursele externe sunt necesare pentru orientarea i adaptarea activitii la schimbrile ce pot avea loc n mediul economic i financiar n care activeaz ntreprinderea, ajutnd-o la valorificarea noilor obiective strategice i de dezvoltare. Informaia extern se refer la: informaia privind mediul de activitate; informaia privind performanele hrtiilor de valoare; informaia privind produsele ntreprinderii. Informaia privind mediul de activitate are rolul de a poziiona ntreprinderea ntr-o ramur de activitate n cadrul economiei naionale. Principalele tipuri de informaii constau n cadrul legal, ce se refer la afacerile ntreprinderii i performanele financiare ale concurenei. Aceste informaii sunt destul de generale i sunt comune, de regul, tuturor ntreprinderilor dintr-o ramur; Informaii privind performanele hrtiilor de valoare emise de ntreprindere. Aceste informaii constau din: datele privind rentabilitatea aciunilor ntreprinderii; evoluia preului de pia al aciunilor; estimrile companiei specializate (rating) privind riscul ntreprinderii. Aceste informaii reflect relaia dintre performanele ntreprinderii i ateptrile investitorilor externi. Ele trebuie luate n vedere deoarece succesul ntreprinderii se msoar prin capacitatea de cretere a preului de pia al aciunilor.Informaia privind produsele ntreprinderii constau din date ce poziioneaz ntreprinderea pe piaa de desfacere. Aceste date se refer la: nivelul preurilor; segmentul de pia; calitatea produciei; nivelul concurenei. Informaiile externe pot fi structurate n funcie de natura i domeniu lor, i includ urmtoarele tipuri: Informaii tehnologice; Informaii economico-financiare; Informaii juridice; Informaii fiscale.9.4. Sistemul de indicatori a analizei financiareSistemul de indicatori poate fi structurat astfel: I. Indicatori ai rezultatelor activitii economico-financiare - orientai spre studiul performanelor, evaluarea valorii lor efective i perspectivele evoluiei n viitor. Din cadrul acestora fac parte:1. venituri din vnzri (rd. 010, raportul de profit i pierderi);2. profitul brut (rd. 030, raportul de profit i pierderi);rata profitului brut = profit brut / venituri din vnzri * 100%,rata profitului brut = rd. 030 / rd. 010* 100%3. rezultatul activitii operaionale (rd. 080, raportul de profit i pierderi);rata profitului operaional = rezultat din activitatea operaional / venituri din vnzri * 100%,rata profitului operaional = (rd. 080, raportul de profit i pierderi) / rd. 010* 100%Acest indicator arat capacitatea ntreprinderii de a obine profit din activitatea de baz la un leu venit din vnzri. 4. profitul perioadei de gestiune pn la impozitare (rd. 130, raportul de profit i pierderi ); 5. profitul net (rd. 150, raportul de profit i pierderi). rata profitului net = profit net / venituri din vnzri * 100% rata profitului net = (rd. 150, raportul de profit i pierderi) / rd. 010* 100%II. Indicatorii rentabilitiiIndicatorii eficienei utilizrii potenialului tehnico-economic i financiar sunt reprezentai de: Rentabilitatea vnzrilor; Rentabilitatea economic; Rentabilitatea financiar; Rentabilitatea fa de resursele consumate; Rentabilitatea mijloacelor fixe; Rentabilitatea activelor curente.III. Indicatorii lichiditii. Capacitatea de plat capacitatea ntreprinderii de a-i onora obligaiile de platLichiditatea bilanului: reprezint capacitatea ntreprinderii de a-i onora obligaiile pe termen scurt Lichiditatea activului: reprezint proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma n mijloace bneti Pentru ambele se calculeaza: 1)lichiditatea imediat, 2) lichiditatea intermediar;3) lichiditatea curentSolvabilitatea pe termen lung: reprezint capacitatea ntreprinderii de a-i onora obligaiile pe termen lung4. fondul de rulment. (temele: structura financiar i gestiunea activelor curente)5. ciclu de conversie a numerarului (tema gestiunea activelor curente).IV. Indicatorii gestionrii datoriilor i a stabilitii financiare indic gradul n care ntreprinderea utilizeaz creditul n finanarea activelor sale. Din cadrul acestor indicatori cea mai mare utilizare o au: coeficientul de atragere a surselor mprumutate; coeficientul corelaiei dintre sursele mprumutate i sursele proprii; rata autofinanrii activelor; rata autonomiei financiare la termen; rata solvabilitii generale; rata general de acoperire capitalului propriu.V. Indicatorii gestionrii activelor, care arat ct de eficient utilizeaz ntreprinderea activele sale. n acest cadru, pot fi selectai pentru semnificaie urmtorii indicatori:- viteza de rotaie a activelor curente;- durata de ncasare a creanelor;- viteza de rotaie a stocurilor;- viteza de rotaie a imobilizrilor;- viteza de rotaie a activului total.Toi aceti indicatori au fost studiai la tema: active curente VI. Indicatorii valorii de pia, care caracterizeaz activitatea ntreprinderii pe piaa de valori, mrimea veniturilor i dividendelor pltite. n acest scop se calculeaz:- profitul net pentru o aciune;- coeficientul de capitalizare bursier;- dividend pe aciune;- randamentul dividendului;Aceti indicatori au fost studiai la tema: politica financiar indicatorii politicii de dividend.9.5. Conceptul de strategie i tipuri de strategii de dezvoltare Strategia reprezint determinarea pe termen lung a scopurilor i obiectivelor unei ntreprinderi, adoptarea cursului de aciune i alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor. O strategie conine trei elemente eseniale: obiectivele cele mai importante de realizat;politicile cele mai semnificative de urmat;programele pentru realizarea obiectivelor. O strategie bine formulat determin o alocare a resurselor organizaiei ntr-un mod unic i viabil, bazat pe competenele sale interne, pe anticiparea schimbrilor din mediu i a aciunilor inteligente ale concurenilor. O. Nicolescu consider c strategia poate fi definit ca: ansamblul obiectivelor majore ale organizaiei pe termen lung; ca principalele modaliti de realizare mpreun cu resursele alocate, n vederea obinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaiei. Se cunosc urmtoarele componente ale strategiei: misiunea firmei; obiectivele strategiei;opiunile strategice; Resursele; avantajul competitiv. A. Misiunea firmei (vocaia, credo-ul, carta), punctul de plecare n elaborarea strategiei, reprezint un ansamblu de principii care ghideaz activitatea acesteia, expresia general a raiunii sale de a exista, enunnd direcia de evoluie a organizaiei, n concordan cu ateptrile fireti. B. Obiectivele strategiei reprezint o exprimare n termeni cantitativi a unor stri viitoare dorite pentru organizaie. Exist apte domenii de performan n care trebuie fixate obiectivele. Acestea sunt:1) profitabilitatea, exprimat printr-o serie de indicatori financiari, cum ar fi rata profitului, valoarea aciunilor pe pia, rentabilitatea investiiei, mrimea dividendelor.2) cota de pia i precizarea segmentelor care prezint interese pentru firm.3) inovarea, exprimat prin numrul de produse noi introduse n fabricaie.4) productivitatea, indicndu-se eficiena n utilizarea resurselor pentru obinerea produselor.5) resursele umane i financiare, materiale i informaionale indicndu-se modul de achiziionare i utilizare a acestora.6) performanele manageriale, prin indicarea unor criterii de evaluare a managerilor i a unor programe pentru mbuntirea potenialului profesional al acestora, dar i prin indicarea unor criterii de evaluare a personalului de execuie i a unor programe pentru meninerea unei atitudini favorabile a salariailor fa de posturile lor i pentru mbuntirea performanelor organizaiei.7) responsabilitatea public, indicndu-se rolul firmei n satisfacerea unor nevoi sociale i mbuntirea imaginii publice a organizaiei. ntreprinderea trebuie s opteze pentru cteva asemenea obiective fundamentale (nu unul singur, dar nici prea multe), toate urmrind scopuri primordiale, fiind formulate corespunztor i perfect coerente cu misiunea i cu valorile cheie ale organizaiei.C. Opiunile strategice, numite i vectori de cretere a ntreprinderii, reprezint acele direcii de aciune pe care le poate aborda o ntreprindere n scopul realizrii obiectivelor strategice, cu implicaii asupra tuturor activitilor sale sau a unei pri relevante a acestora.Dintre cele mai frecvent utilizate opiuni strategice menionm: diversificarea produciei, specializarea n producie, ptrunderea pe noi piee, asimilarea de noi produse. D. Resursele reprezint o alt component definitorie a strategiei.n formularea strategiei trebuie s se in cont de resursele de care dispune organizaia (resurse proprii) sau de care poate dispune (resurse atrase, resurse mprumutate). Resursele apar sub forma fondurilor curente, utile n derularea activitii curente i a fondurilor de investiii necesare operaionalizrii opiunilor strategice alese. Este important dimensionarea corect a resurselor din punct de vedere economic i stabilirea provenienei lor - resurse proprii, atrase sau mprumutate - n condiiile n care unele categorii de resurse au un caracter limitat, iar furnizorii de materii prime i materiale, bncile, investitorii, pot avea o influen major asupra operaionalizrii strategiei alese.E. Avantajul competitiv. Prin formularea strategiei de ansamblu trebuie analizate atent consecinele pe care creterea competitivitii le are pentru susinerea miestriei ntreprinderii n a determina i a susine avantajul competitiv. Prin avantaj competitiv se nelege realizarea de ctre o ntreprindere a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu oferta de articole similare ale majoritii concurenilor. Strategiile de dezvoltare vizeaz maximizarea cifrei de afaceri (volumul vnzrilor), prin creterea produciei i obinerea unui avantaj competitiv legat de costuri.Strategiile de dezvoltare pot fi aplicate prin:- cucerirea de noi piee;- dezvoltarea de noi produse.- cucerirea de noi pieeCreterea cotei de pia deinut nu este dificil n condiiile unei piee n dezvoltare, care permite o cretere a nivelului absolut al vnzrilor. Pe o pia aflat la maturitate, dezvoltarea concurenilor cu o cot de pia sczut este dezavantajat de structura avantajoas a costurilor firmelor care sunt lider pe pia.Pentru o pia n declin, ptrunderea pe o pia depinde de numrul firmelor care prsesc piaa.- dezvoltarea de noi produse fiind o alternativ costisitoare, riscant i potenial neprofitabil, ntreprinderile au optat n ultimul timp pentru transferuri tehnologice sau pentru diverse forme de colaborare n realizarea noilor produse.ntreprinderile care se orienteaz spre adoptarea strategiei de dezvoltare au o rat a profitului superioar mediei n domeniul respectiv de activitate i dispun de un puternic potenial inovativ.Aceste ntreprinderi nu se limiteaz la a adapta produsele i serviciile lor la cerinele pieei, ci ncearc s creeze cerere pentru produsele pe care le fabric i s anticipeze cerinele consumatorilor.9.6 Matricea SWOT i stabilirea direciilor strategice de dezvoltare a ntreprinderii Managementului strategic i este specific, n esen, analiza continu, pe de o parte, a mediului extern al firmei pentru a anticipa sau sesiza la timp schimbrile din cadrul acestuia iar pe de alt parte, a situaiei interne a firmei pentru a evalua capacitatea ei de a face fa schimbrilor. Metoda de analiz a mediului, a competitivitii i a ntreprinderii este analiza SWOT. Analiza SWOT reprezint acronimul pentru cuvintele englezeti: Strengthts (Fore, Puncte forte); Weaknesses (Slbiciuni, Puncte slabe); Opportunities (Oportuniti, anse); Threats (Ameninri). Primele dou privesc ntreprinderea i reflect situaia acesteia, iar urmtoarele dou privesc mediul i oglindesc impactul acestuia asupra activitii ntreprinderii.Punctele forte ale ntreprinderii sunt caracteristici sau competene distinctive pe care aceasta le posed la un nivel superior n comparaie cu alte ntreprinderi, ndeosebi concurente, ceea ce i asigur un anumit avantaj n faa lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezint activiti pe care ntreprinderea le realizeaz mai bine dect concurenii, sau resurse pe care le posed i care depesc pe cele ale concurenilor.Punctele slabe sunt caracteristici ale acesteia care i determin un nivel de performane inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezint activiti pe care ntreprinderea nu le realizeaz la nivelul propriu celorlalte ntreprinderi concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posed.Oportunitile reprezint factori de mediu externi pozitivi pentru ntreprindere, altfel spus anse oferite de mediu, pentru a-i stabili o nou strategie sau a-i reconsidera strategia existent n scopul exploatrii profitabile a oportunitilor aprute. Oportuniti exist pentru fiecare ntreprindere i trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesar fructificrii lor sau pot fi create, ndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activitilor de cercetare-dezvoltare, adic a unor inovri de anvergur care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiionale pentru producia i comercializarea de bunuri si servicii.Ameninrile sunt factori de mediu externi negativi pentru ntreprindere, cu alte cuvinte situaii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, n msur semnificativ, capacitatea ntreprinderii de a-i realiza integral obiectivele stabilite, determinnd reducerea performanelor ei economico-financiare. Ca i n cazul oportunitilor, ameninri de diverse naturi i cauze pndesc permanent ntreprinderea, anticiparea sau sesizarea lor la timp permindu-i s-i reconsidere planurile strategice astfel nct s le evite sau s le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci cnd o ameninare iminent este sesizat la timp, prin msuri adecvate ea poate fi transformat n oportunitate. Prin intermediul analizei SWOT i (sau) al altor analize cum ar fi: analiza situaiei industriei i a atractivitii acesteia, analiza competiiei, autoanaliza firmei i a forei ei competitive, managementul de vrf al firmei poate anticipa schimbrile i elabora, implementa strategia optim pentru a asigura prosperitatea firmei. Metodele de analiz a mediului, a competitivitii i a firmei pot fi de folos pentru eventualii investitori pentru a-i plasa investiiile sau pentru firmele de consultan financiar.