Filozofia Comunității Terapeutice Daytop de Richard Beauvais

Sînt aici fiindcă, în final, nu găsesc de mine un refugiu.

Pînă cînd nu mă voi oglindi într-a altor suflete și ochi,

voi continua perpetuu să fug. Pînă ce nu îi neliniștesc

pe ceilalți prin a-mi cunoaște taina, eu nu voi putea scăpa de ea.

Doar cu teama de-a fi cunoscut, nu mă pot cunoaște, nici nu-i știu pe alții,

ramînînd doar singur în deșert.

Unde-n altă parte dacă nu-n comun, aș putea găsi o astfel de oglindă?

În comun aici în sfîrșit eu pot să stau față-n față foarte clar cu mine,

nu ca uriașul dintr-a mele visuri, nici ca-acel pitic dintr-a mele frici,

ci ca o ființă, parte-a unui întreg, care vine clar cu-n prinos la scop.

În țărîna asta eu prind viață, cresc, căci nu mai sînt singur, ca-n răceala morții,

ci sînt viu în mine, cît și pentru alții.

/traducere de Andrei Onea – 9.x.2015/