1. Concepția despre lume și structura ei.Concepția despre lume este una din principalele componente ale conștiinței omului. Ea reprezintă un fenomen social și spiritual, adică nu se transmite prin ereditate, dar se formează pe parcursul vieții. Ca fenomen social și spiritual concepția despre lume are o structură complexă:1. cunoștințe; 2. convingeri; 3.idealuri; 4.valori spirituale general-umane.

2. Tipuri istorice de concepții despre lume.Tipurile istorice de concepții despre lume reprezintă în sine forme specifice de reprezentare a lumii, precum și diferite perioade de evoluție a societății umane. Se cunosc 3 tipuri de concepții:

1. mitologică; 2. religioasă; 3. filosofică.

3. Filosofia ca știință. Obiectul de studiu al filosofiei și caracterul lui istoric.Filosofia-o știință teoretică generală care studiază principiile fundamentale ale existenței prin intermediul cărora lumea este interpretată ca un tot întreg. De aici reiese că:

a) filosofia este o știință teoretică generală abstractăb) obiectul de studiu este reprezentat de principiile fundamentale ale existenței. Obiectul de

studiu are caracter istoric, adică nu a fost permanent același, ci a evoluat odată cu societatea.

4. Principiile fundamentale ale filosofiei și domeniile filosofiei.Principiile:1. unității lumii; 2. unicității lumii; 3. dezvoltării lumii; 4. materialității lumii; 5. idealității lumii; 6. cauzalității lumii; 7. unității contrariilor(lumea este o manifestare a contrariilor)Domeniile filosofiei:

1. ontologia–teoria generală a existenței2. gnoseologia–teoria generală a cunoașterii umane3. axiologia–teoria generală a valorilor spiritual-umane4. praxiologia–teoria acțiunilor practice umane.

5. Pincipalele categorii filosofice.1. existența–ceea ce există, ea nu se demonstrează, se simte.2. nonexistența–ceea ce nu există.3. ființa–ceea ce este activ și viu.4. materia–ceea ce există în mod obiectiv, independent de om și gândirea sa.5. substanța–esența comună a tuturor lucrurilor, substratul tuturor transformărilor.6. conștiința–ceea ce există în gândirea umană, se dezvoltă paralel cu memoria și reflectarea de sine.7. sufletul–forma de existență ideală care își găsește manifestare în trup.8. spiritul–formă de existență nematerială care își găsește manifestare în afara corpului.

6. Principalele metode filosofice de interpretare a lumii. Științe filosofice și filosofii științifice.

Metode de interpretare a lumii: 1. metafizica–dincolo de natură; ceea ce nu putem vedea, dar putem gândi; este o interpretare

unilaterală a lumii; încearcă să exprime mișcarea prin cauze de ordin extern, prin intervenția unei forțe divine. Întemeietor–Parmenide.

2. dialectica–este opusă metafizicii; interpretează lumea ca pe un tot întreg și este permanent în schimbare, dezvoltare, transformare, cauza mișcării fiind contracțiile interne. Întemeietor–Heraclit.

Științe filosofice:1. logica–știința despre formele, regulile și legile gândirii corecte.2. etica–știința despre formele teoretice și practice ale moralei; studiază originea și esența

moralei, legile ei de dezvoltare.3. estetica–știința care studiază categoriile de frumos, comic, tragic, sublim și sentimentele pe

care acestea le lasă în noi.

Filosofii științifice:1. filosofia științei; 2.tehnicii; 3. culturii; 4. istoriei; 5. dreptului; 6. matematicii; 7. sociale;

8.religiei etc.

7. Funcțiile filosofiei. 1. conceptuală –filosofia cuprinde doar acele concepții despre lume care sunt exprimate sub

formă de concept și organizate structural sub formă de teorie. După Kant, filosofia este o știință de concept.

2. gnoseologică –abordează diferite probleme ale cunoașterii precum: * cum apar cunoștințele despre lume?: * este infinită cunoașterea noastră sau nu?; * cunoștințele noastre sunt adevărate sau nu?; * care este natura adevărului?

3. teoretică –filosofia abordează principalele legi și teorii a dezvoltării societății, naturii și cunoașterii. Filosofia nu abordează problemele de cunoaștere practică și experimentală, dar încearcă să le expună sub formă de teorie, precum teoria existenței, a cunoașterii, a valorilor sau a moralei.

4. metodologică –elaborează diferite metodologii utilizate atât în activitatea omului, cât și pentru științele naturale. Filosofia a îmbinat toate cunoștințele societății, le-a sintetizat structural și a elaborat metode de cunoaștere, cercetare științifică. Astfel, a propus următoarele metode: –dialectica; –maciutica; –logica; –epiteologia; –îndoiala carteziană.

5. critică – ea pune la îndoială multe cooncepții greșite și, critic, le analizează propunînd, pentru viitor, unele teorii care reflectă mai adevărat valitatea.

6. axiologică –abordează principalele aventuri valorice.7. praxiologică abordeaza investigarea ac’iunilor umane de pe pozitiile eficacitatii lor8. hermeneutică –se ocupă cu interpretarea și înțelegerea momentelor, cărților și textelor

religioase vechi, în special biblice.9. umanistă –abordează problemele cunoașterii.

8. Problema fundamentală a filosofie și aspectele ei.Problema fundamentală a filosofiei este problema raportului dintre materie și conștiință, gândire și existență sau lumea subiectivă și cea obiectivă. Această problemă are 2 aspecte:

1. primul aspect se referă la problema esenței lumii, originea ei, există materia, natura, realitatea veșnic sau a fost creată de o forță divină. Acest aspect se formulează astfel: ”Ce a fost primar determinant în lume–materia sau conștiința?”

2. al doilea aspect se referă la problema cunoașterii lumii, adică la raportul dintre gândire și existență.

9. Izvoarele teoretice ale gândirii filosofice în India antică.Izvoarele teoretice a fil. Indiene sunt reprezentate de o literatură alcătuită din cărți numite Vede(cunoaștere, conducere). Vedele sunt scrise în versuri și proză în limbile sanscrită și pali. În vede sunt diferite scrieri religioase care constituie ”Cartea sfântă a indienilor”. Conform cercetărilor, vedele au fost scrise pe parcursul a cca 9 secole. În ele se găsesc diferite scrieri religioase, slujbe sfinte, rugăciuni, proverbe, descântece etc. Ele erau păstrate în taine, avînd acces doar preoții.

10. Ideea genezei Universului și problema substanței în filosofia Indiei antice.Ideea genezei universului se găsește în imnul lui Nasadin care spune: ”În starea cea mai simplă și inițială, ființa reprezinta ceva unitar, amorf și nedezmembrat, lipsit de conținut și nu se poate spune nici că există, nici că nu există. Atunci nu exista nimic, nici spațiu aerian, nici cerul deasupra lui. Primul impuls al diferențierii lumii a fost dorința. Sub acțiunea ei, Unitarul se divizează în părți contradictoriiȘ ființă și neant, sus–jos, zi–noapte, moarte–eternitate etc.”A doua idee este problema substanței, adică care este raportul acestei lumi, din ce au apărut lucrurile și tot ce există. Indienii considerau că substanța universală este spirituală, energetică.

11. Teoria metempsihozei în filosofia indiană antică.

Gândirea filosofică indiană se bazează pe teoria metempsihozei, adică a transmigrării și reîncarnării sufletului. Această teorie are 2 idei: trupul moare, iar sufletul nu. Indienii considerau că sufletul este veșnic și trece dintr-un corp în altul. Această transmigrare poate avea loc într-o ființă superioară sau inferioară, în dependență de calitatea faptelor săvârșite în viață. Procesul de transmigrare și reîncarnare se explica prin 5 categorii filosofice:

1. Brahman; 2.Atman; 3. Samsara; 4. Mokșa; 5. Karman.

12. Gândirea filosofică în China antică. Izvoarele teoretice, legea Dao, particulele Yang și Yni.

Filosofia chineză își are rădăcinile în gândirea mitologică, lumea a apărut din haos. Existența este perindarea ciclică a haosului și ordinii. Puterea supremă este cerul care înseamnă ordinea și armonia ce domnește în lume. Statul era despotnic, puterea aparținînd împăratului, socotit fiu al cerului. Izvoarele teoretice:

1. Cartea Istoriei; 2. Cartea Cântecelor; 3. Cartea Ritualurilor; 4. Cartea Primăverii și a Toamnei;

5. Cartea Schimbărilor–cea mai importantă.Ying și Yang–2 particule universale care au stat la baza genezei lumii și alcătuiesc toate lucrurile.Ying–principiul negru, de natură feminină, analog cu luna, pământul, recele, umedul. Exprimă ideile de negativ, pasiv.Yang–principiul alb, de natură masculină, analog cu lumina, cerul, soarele, caldul, uscatul. Exprimă ideea de pozitiv, activ.

13. Caracteristica generală și premisele apariției gândirii filosofice în Grecia antică.Filosofia greaca se deosebeste radical de filosofia orientului antic prin faptul ca de la inceput ea a fost o gindire libera, de sine-statatoare, rationala despre lume ca un tot intreg. Filos. Greaca apare in perioada cind gindirea se elibereaza de sub influenta religiei si a mitologiei. Filosofia la greci nu apare intimplator. La baza acesteea stau mai multe premise economice, politice, sociale si spirituale, cu caracter obiectiv si subiectiv. Premisele obiective:

1. dezvoltarea economica relativ avansata a Greciei2. calitatile innascute ale grecilor: inteligenta, dorul de libertate, viziunea colastica a realitatii,

naturaletea si simtul armoniei3. libertatea religioasa-practicarea unei religii politeiste4. libertatea politica-orase polisuri cu o asministratie, legi si viata politica independenta5. asezarea geografica in apropierea vechilor centre culturale antice de unde grecii au preluat

mai multe manifestari stiintifice, spirituale etc. Premisele subiective:

1. teogoniile-texte despre originea divinitatilor2. cosmogoniile-aparitia lumii3. orhismele-texte care vorbesc despre originea, vesnicia si mintuirea sufletului.

14. Naturfilosofia si cosmologia scolii din Milet. Problema substantei primordiale.

15. Filosofia lui Pithagora. Teoria numerelor.Pithagora a inaugurat o noua directie in gindirea filosofica-teoria numerelor. Dupa el, principiul unic si substratul lumii sensibile este numarul care inseamna armonia ce domneste in relatiilr dintre lucruri. Numarul este esenta si legea lumii sensibile. El este atit materie, cit si sensul cosmosului. Filosofia lui Pitagora are un caracter mistic si religios prin faptul ca el divinizeaza numerele si lumea. Importanta invataturii lui Pithagora este ideea legitatii lucrurilor din lume care poate fi reprezentata matematic.

16. Problema miscarii in filosofia lui Heraclit din Efes. Logosul si dialectica.Heraclit a elaborat o invatatura despre natura monista si hilozoista. Considera ca lumea nu a fost creata, ci a existat dintotdeauna. La el substanta primordiala este focul. Din foc a aparut lumea in intregime si toate

celelalte. Focul, la Heraclit, este miscare. Maxima sa „panta rhei”-totul curge. Universul este un foc vesnic viu care se aprinde si se stinge, in rezultatul arderii lucrurile apar si dispar. Astfel, Heraclit este filosoful devenirii, schimbarii neincetate a tuturor lucrurilor.

17. Filosofia scolii din Eleea. Problema miscarii. Invatatura lui Parmenide.Scoala din Eleea a fost fondata de Xenofon. A activat in sec. 6-5 i.e.n. La eleati, substanta primordiala

este existenta. Invatatura eleatilor este opusa filosofiei lui Heraclit deoarece incearca sa determine doar ceea ce este constant, nemiscator si neschimbator. Eleatii au introdus in circuitul filosofic 2 notiuni noi: fiinta si neant(vid). Dupa ei, fiinta poate fi determinata ca subst primordiala daca este lipsita de orice calitati si nu se pastreaza decit unitatea abstracta, logica a lumii sub forma de fiinta pura..

Parmenide –reprezentantul principal al scolii din eleea-a elaborat o invatatura alcatuita din 2 parti:1. calea adevarului bazata pe ratiune care da omului cunostinte adevrate2. calea opiniei bazata pe simturi care da omului cunostinte iluzorii despre lume.

Teza centrala a acestei invataturi este identitatea dintre gindire si existenta. Aceasta idee este formulata astfel: „E totuna a gindi si a fi”.

18.Filosofia atomista a lui Leucip si DemocritLeucip(500-440) admite multiplicitatea lumii si miscarea. In viziunea sa, subst primara a lumii nu este unica, ci multipla deoarce toate lucrurile sunt alcatuite din atomi. Leucip a introdus in circuitul stiintific 3 notiuni noi: vidul absolut, miscarea atomilor in vid, necesitatea mecanica. Democrit(460-370) spunea ca fiinta si neantul sunt abstracte neintelese. Considera ca lumea este alcatuita din existenta si nonexistenta. La rindul sau, existenta nu este unitara, ci multipla alcatuita din atomi ce se misca in vid.

19. Problema cunoasterii in invatatura sofistilor. Invatatura lui Protagoras. Sofistii au elaborat o invatatura conform careea asemenea cunostinte ca adevar si eroare, bine si rau, drept si nedrept nu au o valoare obiectiva absoluta, ci relativa si subiectiva. Protagoras(486-410) a fost influentat de fil lui Heraclit. Dupa el, nu exista un adevar absolut, ci doar senzatie care da opinii. Oamenii percep lumea diferit in dependenta de obiectul si subiectul cunoasterii.

20. Invatatura filosofica a lui Socrate. Adevarul moral si metoda dialectica. In centrul filosofiei lui Socrate sta omul. El considera ca invatatura acestora despre adevar nu este buna si e daunatoare. Dupa parerea lui, exista un adevar absolut si el trebuie cunoscut. Acest adevar si cunoasterea in general este gindul. Socrate a elaborat o invatatura morala despre om in atentia careea este omul si atitudinea lui fata de societate si divinitate. Scopul acestei invataturi este cunoasterea devarului moral. Celea de cunoasterea a acestuia este dialogul. Metoda dialectica insemna ca omul porneste de la idei confuze si neclare spre idei clare si rationale. Prin dialog, Socrate punea intrebari si facea concluzii astfel incit omul singur sa ajunga la cunoasterea neclaritatilor.

21. Teoria ideilor in fil lui PlatonPotrivit teoriei sale, adevarul se gaseste in idei. Nu lucrurile, opiniile descriu adevarul, ci ideile. Temelia acestei invataturi este teoria ideilor. La Platon ideea ca adevar absolut are o existenta obiectiva si este independenta de om. Ideea exista intr-o lume deosebita, supranaturala. Ideile sunt vesnice, neschimbatoare si consituie principiile lucrurilor.

22. Invatatura despre cunoastere in filosofia lui PlatonCunoasterea are 2 nivele:

1. senzoriala-o primim prin perceptii. Aceste cunostinte pot fi numite opinii, descriu lucrurile care se gasesc in vesnica schimbare. Ele au mari neajunsuri, sunt indoilenice, neclare si probabile.

2. intelectuala-primim cunostintele adevarate, stiintifice. In viziunea lui Platon, cunoasterea adevarata repr o reamintire a sufletului care ar fi cunoscut adevbarul absolut atunci cind s-a aflat in lumea ideilor.

23. Invatatura despre suflet la Platon si teoria statului idealSufletul, la Platon, este o forma de existenta nemateriala care isi gaseste manifestare in corp. Pina la nastere, sufletul se afla in lumea idelor, dupa moartea corpului, sufletul se reintoarce in acea lume. La Platon exista sufletul universal care pune in miscare cosmosul, stelele, omenii, animalele si plantele. Sufletul, la Platon, are 3 componente:

a. ratiunea-intruchiparea elementului divinb. curajul-o calitate a sufletuluic. vointa-activitate cugetata si constienta

In baza invataturii despre suflet, Platon a elaborat teoria statului ideal in care trebuie sa existe 3 categorii de oameni:

1. cirmuitorii-trebuie sa fie filosofi, cu ratiune mai dezvoltata2. gardienii-aparatorii statului, curajul mai dezvoltat3. producatorii-oamenii liberi, vointa mai dezvoltata.

24. Sistemul filosofic al lui Aristotel. Cauzele universale ale lucrurilor. Aristotel a incercat sa elaboreze o invatatura despre lumea reala in care traieste omul. El a inteles ca teoria ideilor lui Platon nu poate sa explice existenta. Aristotel este ginditorul care a aelaborat prima clasificare a stiintelor:

1. st. Teoretice-matematica, fizica....2. st. Practice-politica, economia, etica3. st. Creative-poezia, retorica, arta.

Dupa Aristotel, inintea tuturor lucrurilor este logica. Invatatura sa porneste de la elaborarea a 4 cauze universale a tuturor lucrurilor:

1. cauza materiala-materia, substratul lucrurilor2. cauza formala-tiparul specific lucrurilor3. cauza miscatoare-agentul procesului4. cauza finala-scopul final, rezultatul lucrului.

Fil lui Aristotel se bazeaza pe 2 principii: * materia primordiala si *forma pura.25. Logica lui Aristotel. Legile gindirii logice. Categoriile filosoficeEl considera logica un fel de instrument p/u studiu si dobindirea cunostintelor din diverse domenii. Lucrarile de logica sunt cunoscute sub numele de „Organon”. Aristotel considera ca gindirea umana are anumite legi. Gindirea este intotdeauna diferita, pe cind forma e stabila. Legile gindirii logice:

1. legea non-contradictiei-intr-un sistem de de 2 enunturi cind unul afirma, iar altul neaga nu pot fi ambele adevarate in acelasi timp si sub acelasi raport.

2. legea identitatii-face ca un lucru sa fie absolut asemanator cu un altul sau deducerea unor cunostinte din altele cunoscute mai inainte.

3. legea tertului exclus-2 enunturi-unul afirma, altul neaga, unul este absolut adevarat, a treia posibilitate nu exista.

Categorii filosofice:*cantitatea, *calitatea, *substanta, *locul, *pozitia, *averea, *timpul, *pasiunea, *actiunea, *relatia.26. Invatatura despre suflet la AristotelEl defineste sufletul ca o enteleghie(act) a corpului. Sufletul este forma si forta corpului. El socotea juste parerile filosofilor care credeau ca sufletul nu poate fi fara trup, doar sufletul nu e corp, e ceva ce apartine corpului si de aceea e prezent in corp. Aristotel evidentiaza 3 tipuri de suflet:

1. vegetativ-caracteristic plantelor2. senzitiv-...animalelor3. rational-...oamenilor

27. Caracteristica generala a filosofiei eleniste-romane. Invataturile filosofice morale si religioasePerioada elenista-romana mai numita postclasica este cea mai lunga in istoria fil. Grecesti care cuprinde sec VI i.e.n-sec VI e.n (anul 529 Caderea Imp. Roman de apus). Se caracterizeaza prin criza sist. sclavagist si declinul Greciei Antice. Acest declin s-a rasfrint si asupra filosofiei care nu mai este atit de productive ca in perioada clasica.Invataturile filosofice din perioada elenista-romana si problema filosofica principal.

Invataturi filosofice:1) Morale : epianismul, stoicismul, scepticismul, electismul.2) Religioase : Neo-pitagorismul, Neo-Platonismul.

Problema filosofica principala in perioada data era fericirea umana28. Caracteristica generala a gindirii filosofice in Evul MediuConstituirea fil medievale este strins legata de aparitia crestinismului si de aceea se num filosofie crestina. Ea se bazeaza pe credinta crestina si incearca sa explice adevarurile si dogmele crestine. 29. Filosofia patristica. Invatatura lui Aurelius Augustin.Patristica este inv-ra parintilor bisericii. Este o doctrina teologico-filosofica elaborata in sec 4-8 care a pus bazele dogmaticii si cultului crestin. Probl principala este incercarea de a crea o teorie filosofica a crestinismului in care locul principal il ocupa D-zeu. Inv-ra lui Augustin a avut ca scop impacarea filosofiei si teologiei. In scopul cunoasterii adev.absolut, A. Augustin foloseste metoda indoielii. Prin aceasta metoda el deduce existenta sufletului si existenta lui Dumnezeu, care este adev.absolut, adevarul din noi, este principiul binelui si temelia existentei.30. Filosofia scolastica. Invatatura lui D’Aquino.

Scolastica a luat nastere in urma reformelor scolare intreprinse de Carol cel Marein sec VIII. Scopul scolasticii a fost utilizarea p.u motivarea si sistematezarea rationala a dogmelor crestine. Filosofia devine o slujnica a teologiei. Se afirma ca religia este mai presus de filosofie deoarece adev.religios este adev lui Dumnezeu. Scopul scolasticii era impacarea fil.cu teologia.Problema centrala a inv.lui Toma d’Aquino.

Toma d’Aquino (1225-1274) a fost cel mai important teolog al bisericii catolice.Toma este adeptul filosofiei lui Aristotel. Inv sa este o acomodare si interpretare teologica a filosofiei

Aristotelnice la religia crestina. “Ceeea ce este creat nu are nevoie sa fie argumentat”.31. Caracteristica generala a filosofiei in Epoca Renasterii:Perioada renasterii este sec 15-16 in evu mediu, s-a manifestat in matematica, astronomie,

politica,literatura,descoperiri stintifice.Trasaturile filos renasterii sunt: atropocentrism, umanism, postularea esentei creatoare a omului, intelesul estetic,

antiscolastoca, emanciparea stiintei.Idealul renasterii este trecerea de la modul religios de gndire la cel stiintific.

32. Conceptiile naturfilosofice ale lui N. Copernic, G. Bruno, G. Galilei.Filosofia naturii este o doctrina care neaga existenta supranaturalului , este considerat natura materiala ca pe un

absolut si negarea oricarei idei despre dumnez.Teoria lui Copernic despre lume.Ideile centrale: conform teoriei lui copernic despre lume, pamintul este nemiscat

situate in centrul universului si in jurul lui se roteste bolta cereasca. Ideile centrale: pamintul nu este centrul nemiscat al lumii vizibile; pamintul se roteste in jurul soarelui; pamintul se roteste in jurul axei sale;luna se invirte in jurul pamintului.

Invatatura despre lume la Giordano Bruno.Panteismul: Bruno considera ca lumea este infinita in spatiu si ca numar. Panteismul sunt niste idei despre Univers si Dumnezeu, unde Bruno zice ca daca Dumn e unul deci si universal e unu.

Invatatura despre natura a lui Galileo Galilei.Descoperirle stiintifice: conform invataturi lui Galileo natura este asemnea unei carti deschise, care este scris cu cifre si figuri geometrice. descoperirile lui sunt: legea inertiei miscari;legea caderii corpurilor grele ; miscarile oscilatorii; traiectoria de miscare a proiectilelor pe parabola; a pus bazele rationamentului stiintific si ale metodei experimentale.

33. Caracteristica generala a fil Epocii Moderne. Empirismul si rationalismul.

Problematica filosofiei moderne:- problema libertatii umane ;- problema statului ,a relatiilor dintre puterea de stat;- elaborarea metodelor de cunoastere stiintifica a lumii.Anume analiza si rezolvarea acestor probleme a devenit obiect de studiu al filosofiei moderne.Empirismul si rationalismul in filosofia moderna

Empirismul-provine de la empirio-experienta,sustine ca unicul izvor a cunoasterii stiintifice este experienta sau cunoasterea prin simturi.Reprezentati au fost:Bacon,Hobles,J.Locke,G. Berkley, D. Hume.Rationalismul-(ratio-inteligenta) considera ca cunostintele stiintifice isi au izvorul in activitatea rationala.Reprezentati au fost : B. Spinoza, G. LeibnizEmpirismul avea la baza metoda inductiva. Rationalismul- metoda deductiva.

34. Filosofia empirista a lui Bacon. Critica erorilor de cunoastere si metoda inductivaDupa el, principala met de cunoastere stiintifica este experienta. F.Bacon evidntiaza 3 tipuri de stiinte :- Istorice- memoria- filosofice- inteligenta- poetice- imaginatiaCritica filosofiei scolastice de catre F. Bacon.”Noul Organon”. Bacon se pronunta impotriva scolasticii,critica acest mod de gindire bazat pe logica lui Aristotel.El este impotriva filosofiei lui Aristotel si in primul rind a logicii acestuia.Punind problema metodelor de cercetare Bacon a incercat sa gaseasca un nou instrument de gindire opus celui Aristotelnic,metodele de gindire Aristotel le-a exclus in organon,impotriva acestei lucrari Bacon scrie “noul organon” in care expune bazele logicii inductive.

35. Fil rationalista a lui Descartes. Metoda stiintifica de cercetare.

Descartes isi pune scop valorificarea cunostintelor stiintifice si schimbarea situatiei din stiinta. Mai intii de toate trebuie de schimbat metodele de cunoastere. Descartes isi indreapta atentia asupra ratiunii si autoconsteintei, problema centrala la el este cunoasterea autentica a lumii. Descartes propune 4 de reguli de cercetare stiintifica: _ Regula evidentei_ Regula analizei_ Metoda sintezei_ Regula verificarii36. Metoda filosofica a indoielii in fil lui DescartesDescartes foloseste metoda filosofica a indoielii, el spune ca cunostintele capatate in scoala sunt nesigure, necontrolate, insuficiente iar unele sunt pareri false. Spune ca noi nu putem controla toate cunostintele. Cunostintele vechi sunt de natura senzoriala si adeseori ele sunt insalatoare. Prin metoda indoielii, Descartes deduce 2 adevaruri neidoielnice considerate ca criterii ale cunoasterii stiintifice:_ Gindirea - ca existenta neidoielnica_ Existenta lui dumnezeu.37. Inv-ra despre originea ideilor la Descartes. Teoria ideilor innascute.

Referitor la intrebarea despre originea ideiilor, Descartes accepta o intreita origine a acestora:_ Idei sensibile . sunt cunostintele care se datoresc simturilor aceste sunt confuze nedistincte si intimplatoare._ Idei .create de mine. - sunt cunostintele care se datoresc imaginatiei omului, ele la fel sunt neclare si deci ne stiintifice._ idei .inascute. - sunt cunostintele sadite in sufletul nostru de Dumnezeu, aceste sunt unicele cunostinte fixe necesare obiective si deci autentice.

38. Problema substantei in fil lui DescartesO notiune centrala in filosofia lui Descartes este notiunea de .Substanta. la el lumea este substantiala. Lumea reala este alcatuita dintre 2 tipuri de substante care exista independent una de la si nu sunt desavirsite:_ Lumea materiala . care este creatoarea de lucruri si are trasatura principala intinderea_ Lumea spirituala . creatoare de spirit, insusirea principala, gindirea. La el aceste 2 substante sunt principiile fundamentale ale lumii. Legatura dintre aceste substante se datoreaza lui Dumnezeu care este un prim motor ce pune lumea in miscarea.39. Obiectul si problematica ontologiei. Ontologii moniste, pluraliste, dualiste, globale si regionale.

Ontologia-domeniul fundamental al filosofiei, deoarece ofera premise teoretice si metodologice tuturor

celorlalte domenii precum si ramurilor stiintei.

Obiectul ontologiei-existenta sau fiinta și domeniile în care acestea se impart: lucruri, proprietati,

procese, fapte.

Problematica ontologiei vizeaza raspuns la intrebarile: *Ce sens are existenta?, *A fost lumea creata sau

nu?, *Exista o lume unica sau o pluralitate de lumi?, *Ce determinatii are existenta?, *Care este temeiul

existentei?.

Ontologii moniste, dualiste si pluraliste

Ontologii moniste–pun la baza un principiu fie de natura materiala(ontologii materialiste), fie de natura

spirituala(ontologii idealiste).

Ontologii dualiste–pun la baza lumii 2 principii considerate ca fiind extinse prin natura lor–material si

spiritual. Exemplu este dualismul lui Rennes Descartes. El considera ca lumea are la baza un principiu

material res extensa(intinderea) si unul spiritual–res cogitans(gândirea).

Ontologii pluraliste–admit o multitudine de inceputuri ori tipuri de existenţă.Ontologii globale si regionale

Dupa domeniul de realiate, ontologii se impart in:

– globale–se refera la existenta în ansamblul ei, cerceteaza cele mai generale atribute

– regionale–studiaza domenii ale existentei.

40. Conceptul de existenta. Existenta si esenta. Principalele forme de existenta. Termenul ”existenta” provine de la verbul ”a fi” si care este o substantivare a lumii. Ontologia se refera la

ceea ce desemneaza ”existenta întrucât există” sau ”fiinta ca ființă” .

Existența este o categorie filosofica care desemneaza lumea obiectiva, materia, natura care exista

independent de constiinta, precum si procesul vietii materiale si spirituale ale omului. Existenta este o

caracteristica generala integrala a lumii, reflectă lumea prin existenta ei.

Esenta este ceea ce constituie si determina un lucru in el insusi si-l distinge de celelalte lucruri de alt fel.

Principalele forme de existentă

1.existenta naturii–existenta lucrurilor si a proceselor naturale(exista independent de constiinta omului);

2.existenta omului–constituie o existenta specifica si unica. Omul este o realitate obiectiva care exista ca

fiinta bio-psiho-sociala;

3.existenta spirituala–procesele constiente si inconstiente, principiile comunicarii dintre oameni, morala

etc;

4. existenta sociala–relatiile sociale si materiale intre oameni.

41. Substanta. Problemele definirii subst in filosofieSubstanta–o categorie filosofica care desemneaza realitatea obiectiva, esenta comuna si stabila a tuturor

lucrurilor, substratul permanent al tuturor transformarilor, a intregii diversitati de fenomene ale naturii si

istoriei, inclusiv omul si constiinta lui.

In filosofia greaca subst. este inteleasa ca o subst. corporala din care sunt constituite toate lucrurile.

In Evul Mediu, in fil. Scolastica, subst. începe a fi considerata ca o desemnare deosebita a lui

Dumnezeu, ceea ce duce la dualismul sufletului si corpuilui.

În Epoca Moderna, problema substantei a fost pusa in cel mai acut mod de catre Descartes prin notiunea

de substanta materiala, adica substanta intinsa si substanta spirituala adica cugetatoare.

În filosofia clasica germana, Kant intelege substanta ca ”acel ceva permanent in raport cu care se pot

defini toate fenomenele temporale”. El o defineste ca o forma apriorica a gindirii ce sintetizeaza datele

experimentale.

În filosofia marxistă substanta este ca o materie si, totodata, subiect al tuturor schimbarilor sale, adică o cauză activă a apariției tuturor formelor apriori

42. Notiunea de materie. Probl definirii materiei in fil.Materia–o categorie filosofică fundamentală, desemneaza tot ce exista in mod obiectiv independent de om

si gindirea lui. Materia este un termen general pentru toate elementele ce ne inconjoara.

In filosofia greaca antica-materia era ca un anumit material din care sunt create lucrurile. Pt Aristotel

materia este ”hile”-pasiva, exista in realitatea obiectiva, in afara constiintei, este eterna, necreata si

indestructibila. Pt Democrit materia este echivalentă cu atomi. Se considera ca cantitatea de atomi sau

materie este una si aceeasi intotdeauna.

In filosofia Evului Mediu teoria despre materie se baza pe teoria scolastica care accepta existența

sufletului ce stă la baza materiei.

În Epoca Luminilor materia era considerata substanță ce nu există înaintea sau paralel cu lucrurile, ci se

include în acestea și poate exista doar prin ele.

În Epoca Modernă materia este ca masa, apreciata ca caracteristica fundamentala. Masa este definita ca

materie si identificata cu numarul de particule din volumul corpului.

În Epoca Contemporana materia este considerata o realitate obiectivă, existentă în afara conștiinței umane

și este dată de organele senzoriale.

43. Nivelurile si tipurile de materie.Nivelurile materiei:

1. materia cuprinde toate formațiunile concrete(obiecte, procese, fenomene) existente în

realitatea înconjurătoare

2. la un nivel mai înalt, materia caracterizează tot ce este comun, universal pentru aceste

formațiuni.

Tipurile materiei:

1. materie sub forma de substanță(solidă, lichidă, gazoasă, plasmă)

2. materie câmp (electric, magnetic, gravitațional).

44. Structura materiei.Structura materiei este descrisă de un șir de științe ale naturii ca fizica, chimia, biologia etc.

Materia, natura este organizată în sisteme compuse, legate genetic între ele, adică sistemele mari includ în

sine pe cele mici.

Particulele subatomice sunt:

a) protonii si neutronii sunt formați din kuarkuri–un clei ce face legatura intre protoni si

neutroni, numiti și gluoni.

b) Electronii au un partener neutru, aproape fără masă, numit neutrino. Electronii și

neutrino formeaza leptonii. Astfel, atomii se compun din kuarkuri și leptoni. Aceștia sunt particule

elementare, sunt material fundamental de construcție al universului, sunt materia acestei lumi.

45. Conceptii filosofice despre miscare si legatura ei cu materiaHeraclit(fil antica) afirma ca existența universului și starea lumii e plină de mișcare. Prin fraza”panta rhei”

afirma că lumea lucrurilor nu este veșnică și devenirea este permanentă.

Parmenide (scoala din Eleea) sustinea ca existenta nu este miscare, universul este o sfera plina si nu exista

loc pentru miscare, exista doar în neant.

O altă problema a miscarii este legatura ei cu materia.

Democrit –concepția ca atomii se misca, ca miscarea este esenta lor. Izvorul miscarii este în interiorul

materiei.

Aristotel–materia este pasiva, fara o forță externă ea nu se schimba, e necesar un mobil, un prim motor, o

forta exterioara(Demiurgul).

Newton(Epoca Moderna) susținea ca universul a fost creat de Dumnezeu care, printr-un impuls, a introdus

mișcarea.Odata cu impulsul, el a creat și niște legi ale miscarii ce pot fi cunoscute studiindu-le.

46. Miscarea ca atribut fundamental al materiei. Tipurile fundamentale ale miscare. Mișcarea este un atribut esențial al materiei, modul de existență al materiei. Mișcarea trebuie înțeleasă

ca o simplă schimbare a poziției corpului în spațiu; o permanentă acțiune, interacțiune, schimbare, o

dezvoltare a corpurilor materiale; un proces permanent ce are loc în natură și societate. Miscarea are un

caracter absolut deoarece in lume nu există nimic care să fie nemiscat.

Exista 2 tipuri fund-le ale miscarii:

1. misc legata de mentinerea stabilitatii corpului, conservarea calitatilor, insusirilo lui.

2. misc ce duce la trecerea de la o calitate la alta care se mai numeste si dezvoltare.

47. Formele miscariiFormele mișcării:

1. mecanică–miscarea microcorpurilor în spațiul universului și acele de pe pământ; este o

simplă deplasare.

2. fizică–miscarea moleculelor ce include procesele din interiorul stelelor și planetelor,

oscilațiile termice, electromagnetice ale moleculelor, mișcarea luminii.

3. chimică–mișcarea atomilor în molecule.

4. biologică–procesele de formare și activitate vitală a organismelor vii.

5. socială–procesele de apariție și dezvoltare a societății umane, activitatea omului în

societate.

Mai există forme ale miscarii precum:

a. geologică–miscarea solului

b. cibernetică–sistemul de dirijare care are loc in baza legaturilor fundamentale.

48. Spatiul si timpul. Definirea acestora.

Spatiul – este o forma de existenta a materiei caracterizat de astfel de proprieteti ca:Intinderea, structuralizarea, interactiunea. Este o modalitate de situare a obiectelor materiale unul fata de

altul. Timpul – o forma de existenta a materiei caracterizat de astfel de insusiri ale schimbarii si dezvoltarii

sistemelor precum: durata, succsesiunea, schimbarea starilor, omogenitatea. Spatiul si timpul sunt obiective. Prin caracterul lor saptiul si timpul sunt absolute.

49. Teoria substantialista despre spatiu si timp.

Teoria substanțialistă –reprezentanti atomiștii Democrit, Epicur, Lucrețiu, Descartes, Newton. Teoria

substantialista afirma ca spatiul si timpul exista de sinestatator, in afara lucrurilor materiale. Din aceasta

conceptie reiese ca sp. si timpul sunt un fel de containere in care se desfasoara procesele si evenimentele, se

misca lucrurile.

50. Teoria relationista despre spatiu si timp.

Teoria relaționistă – reprezentanti Aristotel, Augustin, Hobbes, Leibnitz, Einstein, Rieman, Lebacevski,

Bolyai. Spatiul si timpul sunt relatii intre obiecte si fenomene. Spatiul este locul obiectelor, iar timpul e

legat de miscare, de transformare, fiind masura miscarii. Spatiul reprezinta o ordine a coexistentei, iar

timpul-a succesiunilor.

51. Stiinta despre spatiu si timp. Definirea spatiului si timpului

52. Definirea spatiului si timpului. Proprietatile spatiului si timpului.

Proprietatile spatiului:1. tridimensionalitatea2. reversibilitatea3. simetria – in sensul ca se poate concepe simetricul unui obiect in raport cu un alt punct,

linie. Proprietatile timpului:

1. unidimensionalitatea – trecerea din trecut prin prezent in viitor2. ireversibilitatea 3. asimetria – in sensul ca trecutul si viitorul nu sunt simetrice in raport cu prezentul, el nu se

poate suprapune, deoarece, daca trecutul poate influenta intr-un cit viitorul, atunci viitorul nu poate influenta trecutul datorita ireversibilitatii timpului.

53. Obiectul de studiu si problematica gnoseologiei.

Gnoseologia – sau teoria cunoasterii, este acel domeniu al filosofiei care studiaza natura si intinderae cunoasterii, presupozitiile si fundamentele acesteia. Gnaseologia analizeaza urmatoarele intreberi:

Ce este si cun este posibila cunoasterea? Care este izvorul cunostintelor noastre? Care sunt limitele cunoasterii?

Gnoseologia este acel domeniu a filosofiei are drept obiect de studiu procesul cunoasterii – este o cunoastere a cunoasterii care se ocupa in principal de structura procesului cognitiv, de modurile de cunoastere si limbaj, de adevarul cunoastintelor obtinute.

54. Conceptii gnoseologice in epoca antica, medievala si moderna

55. Scepticismul antic si modern despre cunoastere.

56. Problema cunoasterii in fil lui Im. Kant

La Kant subiectul cunoasterii este elementul activ, iar obiectul cunoasterii este elementul pasiv. Astfel, temelia cunoasterii stiintifice el a vazut nu contemplarea pasiva, ci in activitatea de cunoastere a subiectului ca creator de obiecte ideale, adica cunoastinte stiintifice adevarate.47. Kant arata ca cunoastere are 3 niveluri:

1. senzorial2. intelectual3. rational

In viziunea lui Kant exista 2 surse principale ale cunpasterii care se deosebesc esential una de alta, acestea sunt:

1. sensibilitatea – experienta simturilor2. inteligenta – activitate rationala.

57. Structura cunoasterii si tipurile de cunoastere.

Cunoasterea este un sistem in cadrul caruia are loc lupta dintre adevar si iluzii dintre diferite puncte de vedere asupra procesului cunoastreii. Procesul cunoasterii are 2 parti structurale fundamentale:

Subiectul cunoasterii Obiectul cunoasterii.Subiectul cunoasterii este omul ca fiinta sociala, inzestrata cu o constiinta individuala, specifica, cu

memorie , imaginatie, vointa, gindire.Obiectul cunoasterii este intreaga lume reala care a nimerit in cimpul cunostintei, in centrul procesului

cognitiv.Tipurile de cunoastere

1.Cunoasterea comuna este specifica tuturor oamenilor ,se realizeaza in viata cotidiana fara folosirea unor metode speciale , cuprinde cunostinte despre mediul social si natural al oamenilor si transmise din generatie in generatie .

2.Cunoasterea stiintifica – apare in rezulttul unei specializari crescinde utilizarii unor mijloace , tehnici si metode de cercetare mai eficiente .Urmareste scopuri precise, se desfasoara in baza unei reguli. Aceasta cunoastere utilizeaza diferite forme ca ipoteza teoria, observatia ,experimentul.

58. Nivelurile cunoasterii

Se deosebesc 3 niveluri ale cunoasterii: de observatie , empirica si teoretica.1 De observatie se realizeaza prin simturi dar si cu concursul gindirii ,care orienteaza simturile si transforma senzatiile si perceptiile in idei.Cun. de ob. Presupune 2 elemente:1.stimularea senzoriala care da nastere in constiinta subectului a unor senzatii; si 2. limbajul care transforma informatiile in limbaj.

A doilea si al treilea nivel sunt cunoasterea empirica si teoretica. Este dificil de a diviza acasete 2 niveluri

de oarece legaturile dintre ele au un caracter de continuitate fata de cunoasterea observationala.Cunoasterea

empirica se efectuiaza prin gindire bazata pe observatie si experinta , iar cunoasterea treoretica se realizeaza

prin gindire, prin puterea ei constructiva si de idealizare

59. Cunoasterea senzoriala si formele ei

Cunoasterea senzoriala este izvorul si fundamentul cunostintelor noastre, anume ea ne leaga cu realitatea .Elementul prim este senzatia care este produsul insusiri active a obiectului perceput de om.Senzatia reflecta calitatile insusirile obiectelor si ne da o imagine subectiva ideala .

Perceptia –reflectarea exterioara a o biectului , datorita perceptiei in memoria omului se intipareste imaginea integra a obiectului .

60. .Cunoasterea rationala si formele eiCunoasterea rationala se bazeaza pe ratiune , este o activitate logica a gindirii, se realizeaza prin diferite

forne : notiuni, judecati, rationamente inductie si deductie , analiza si sinteza.Notiunea reflecta proprietatile , insusirile trasaturile,legaturile esentiale ale lucrurilor.

Judecata- un gind exprimat sub forma de propozitie , ea evidentiaza legatura dintre notiuni prin care se afirma sau se neaga ceva . Nu pot fi judecati intrebarile, gindurile, dispozitiile .

Rationament – forma gindirii in care din 2 sau mai multe judecati numite premise se deduce o judecata noua numita concluzie.

Deductia – consta in a deduce un caz particular dintr-un principiu general.Inductia- a scoate dintr-un caz particular o lege generala .61. Teoria adevarului. Tipuri de adevar. Conceptul de adevar.

Tipuri de adevar1.Dupa modalitatile fundamentala ale activitatii spiritului uman exista :adevar stiintific,adevar artistic,

adevar filosofic , adevar teologic.2.Dupa ramurile stiintei putem separa: adevarul logic,matematic, moral, juridic, istoric.62. Teoriile despre natura adevarului: corespondentei, coerentei si pragmatistaIn decursul secolelor au fost formulate 3 teorii a adev.:teoria corespondentei,t. coerentei, t. pragmatica.Teoria corespondentei-sustine ca propozitia,gindul sau reprezentarea sunt adevarate in cazul cind

corespund realitatii,a fost formulate din antichitate de Aristotel.El a demonstrate ca a gindi adevarat inseamna a afirma ca este ceea ce este sib a nega ceea ce nu este.Aceasta teorie a fost dezvoltata de filosofii scolastici din Evul Mediu,care au formulat celebra difinitie: adevaru leste adecvarea dintre lucruri si intelect.

Teoria coerentei-afirma ca o propozitie este adevarata dca este coerenta, daca se afla in acordul logic. Criteriul coerentei se aplica in cadrul gindirii matematicii , demonstrarii teoremelor, solutionarii problemelor.Asa dar o teza este veridica daca conform anumitor reguli logice este obtinuta din alte afirmatii ,considerate mai inainte veridice .

Teoria pragmatica- formulate in filosofia contemporana de Charles Peiree fondatorul pragmatismului , William James, John Dewey, germanul Ferdinand Schiller.Ei au pornit de la punctual de vedere ca functia gindirii este aceia de a forma idei care sa fie utile in practica .Astfel,in stiinta adevarul unei idei este determinat de verificarea experimentala.

63. Criteriile adevarului si verificarea adevarului