Proiect Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

o c t o m b r i e 2 0 1 1

N R . 6

S U M A R Ţară tristă plină de recenzori pag. 2

Responsabilitate socială pag. 3

Tânără, responsabilă şi sociabilă, caut

parteneri de acţiune pag. 3

Dezvoltare durabilă prin eGuvernare

pag. 4

Dezvoltare durabilă fără frontiere pag. 5

O şansă pentru viitor pag. 7

Dezvoltare durabilă la sacoșă pag. 8

Drumul legumelor din grădină până în

farfurie pag. 10

Filme la rece pag. 10

ReDAcŢiA

ionuţ codreanuionut.codreanu@comunitatedurabila.ro

Mădălina Prundeamadalina.prundea@comunitatedurabila.ro

Loredana Diaconesculoredana.diaconescu@comunitatedurabila.ro

Maria Popamaria.popa@comunitatedurabila.ro

cReDiTe FOTO

Pagina 11:

Films on fridges (1): http://melisadora.blogspot.com

Films on fridges (2): http://inhabitat.com/

- 1 -

prea spăşiţi către cetăţenii României de atunci. Tot pe ei îi vom trage de urechi şi nu vom admite că am avut ocazia ideală să punem lucrurile în ordine, dar am ales să ne batem cuie în talpa ţării.

Realităţile României sunt măsurate şi gestionate de o instituţie controversată, depăşită metodologic şi tehnic. Vorbim despre acelaşi Institut Naţional de Statistică (INS) care, în aprilie 2011, a făcut şi Eurostatul să-şi iasă din pepeni şi să suspecteze România de raportări mincinoase. La acea vreme, nu CNP-urile erau în discuţie, ci taman deficitul bugetar al ţării noastre.

Nimic din performanţele actualului INS nu ne-ar putea convinge că datele recensământului din 2011 vor fi transmise fidel şi responsabil. La fel de drept este că nici cei care vor trebui să utilizeze aceste date nu vor şti să le integreze coerent în politici şi strategii publice. Prin urmare, în următorii ani nu vom gândi programe pentru bătrâni, femei, persoane cu dizabilităţi sau migranţi, ci doar pentru coduri numerice personale. Vom ascunde mizeria sub numere şi vom raporta stahanovist măreţe împliniri pe partea socială şi economică. De asemenea, ne vom pregăti serios să informăm, din timp, populaţia că peste un deceniu recenzăm din nou. Atenţie, data viitoare va fi cu amprentare!

e D i T O R i A L

Ţară tristă plină de recenzoriautor: ionuţ codreanu

România trece printr-un moment de importanţă majoră care va pecetlui gândirea strategică pentru următorul deceniu. Teoretic. Recensământul din acest an ar trebui să aducă lumină în minţile pline de soluţii ale celor care ne cârmuiesc ţărişoara. Nicio strategie nu va mai fi trasată după ureche, căci vom avea date statistice solide, iar premisele de intervenţie vor fi formulate corect. Teoretic, din nou.

De fapt, ultimele zece zile ale lui octombrie 2011 au fost marcate de penibil şi brambureală. Nici măcar în al 13-lea ceas, autorităţile române nu au reuşit să informeze corect şi să convingă populaţia că este relevantă cooperarea la acest recensământ. De fapt, cele mai multe informări au fost nişte ameninţări.

Educaţie şi prevenţie după metode staliniste: cine nu cooperează se frige cu o amendă. Şi, ca să fie treaba şi mai oablă, aceleaşi autorităţi au început să se bâlbâie-n coduri numerice personale. În viziunea sociologilor de stat, codul numeric personal este absolut vital în economia datelor colectate. Iar panicarzii şi căpoşii erau sfătuiţi să bage bine la cap, altfel se lăsa cu alte amenzi consistente.

Pentru buna dezvoltare a unei societăţi, un recensământ este o piatră a înţelepciunii. Este cel mai ofertant pachet de date sociologice care ar pune în ordine nevoile şi priorităţile societăţii. Evident, statul român a vorbit doar despre numere, nu şi despre oameni.

Ţările din jurul nostru, ceva mai avansate şi mai preocupate de oameni, au început să se joace de-a recensământul de acum patru secole. Noi şi acum încercăm să recuperăm timpii morţi şi nerecenzaţi. În spaţiul european, suntem printre ultimele state care mai colectează date de la populaţie în stil clasic: recenzori din poartă în poartă, tone de hârtie, muncă de convingere şi multă bulibăşeală. Nu este nicio coincidenţă că statele europene care au rămas devotate acestui sistem costisitor de recenzare

sunt şi cele mai marcate de cultura socialist-comunistă. La polul opus se află statele nordice şi vestice, care au îmbunătăţit permanent mecanismele de recenzare şi care încearcă să-şi reducă semnificativ costurile. Adică să fie eficiente şi durabile. Astfel, programele de recensământ au devenit rutină anuală pentru unele state mai stabile economic şi social. Autorităţile naţionale din acele state extrag în flux continuu date statistice din diferite surse, ori de câte ori este nevoie şi când se pun la cale politici publice. Practic, nicio politică nu este fundamentată de presupuneri şi o imaginaţie bogată. Politicienii danezi, de exemplu, îşi cunosc concetăţenii şi croiesc strategiile după starea naţiunii. Poate aşa se explică rata alarmantă de succes a multor politici publice din aceste state.

Noi stingem lumina şi tragem la întâmplare. Urlăm straşnic la populaţie şi încercăm s-o intimidăm, dacă întâmpinăm prea multe întrebări de clarificare. Dacă bugetul pe 2012 va fi o mizerie, tot poporul este responsabil.

Dacă strategia de dezvoltare pentru anii 2013 – 2020 va fi un eşec, de la CNP-uri ni se trage. Şi dacă cele aproape 3,5 miliarde de euro deja contractate pe POS DRU vor fi disipate în van, tot din cauza cetăţenilor se va întâmpla. Ei au sunat la uşă, noi nu am deschis. În anul 2021, la următorul recensământ, nu ne vom uita

- 2 -

Responsabilitate socială Tânără, responsabilă şi sociabilă, caut parteneri de acţiuneautor: Mădălina Prundea

Organizaţiile neguvernamentale din România se luptă să obţină fonduri necesare derularea programelor de responsabilitate socială, dar şi pentru supravieţuire. Dacă unele au vechime în gestionarea proiectelor europene, altele caută soluţii la provocările permanenente şi încearcă să înveţe din experienţa specialiştilor.

Rețeaua pentru responsabilitate socială este una dintre platformele în cadrul cărora s-au reunit pentru instruire aproape două sute de organizații neguvernamentale. Aceasta este parte a proiectului „Acţionăm responsabil! – Reţeaua socială RSC”, derulat de JCI România împreună cu partenerii săi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Asociaţia Institutul pentru Politici Sociale. Proiectul, cofinanţat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, este destinat promovării dialogului social şi soluţionării provocărilor cu care companiile se confruntă în implementarea iniţiativelor de responsabilitate socială corporatistă.

cine sunt membri RSc

Proiectul se deruleză pe o perioadă de trei ani, la nivel naţional, și acoperă toate cele opt regiuni de dezvoltare.În acest moment există opt centre de informare şi asistenţă în Bucuresti, Iaşi, Cluj, Sibiu, Timişoara, Craiova, Constanţa şi Ploieşti.

În proiectul „Acționăm responsabil! – Reteaua Socială RSC” sunt incluse 198 de organizații, dintre care șapte companii mari cu experiență solidă de RSC și 155 ONG-uri cu implicare socială și ecologică intensă, atât la nivel național, cât și regional, pe unul sau mai mulți piloni ai dezvoltării durabile. „Statisticile noastre

arată că, la nivelul ONG-urilor, interesul major (86%) se îndreaptă în direcția dezvoltării sociale - cultură, drepturile omului, educație, sănătate, sport. La polul opus se situează preocuparea pentru protecția mediului (8%) și dezvoltarea economică (4%)”, explică expertul de comunicare Ruxandra Fediuc.

care sunt provocările

Atragerea resurselor umane în acțiuni sociale este principala problemă identificată de reprezentanții companiilor și ONG-urilor din proiectul „Acționăm responsabil! – Reteaua Socială RSC”. Aceasta este una dintre concluziile sondajului realizat de liderii rețelei, la jumătatea lunii iunie, pentru identificarea problemelor cu care se confruntă acestea în activitatea de responsabilizare a societății, la un an de la demararea proiectului. Mai mult, potrivit Ruxandrei Fediuc, expert de comunicare în cadrul Rețelei sociale RSC, datele obținute constituie un punct de plecare pentru stabilirea celor mai bune alternative de depăşire a unor astfel de obstacole și pentru adaptarea programelor de training la nevoile reale din mediul social.

Pe de o parte, răspunsurile participanților au relevat tendința organizațiilor de a se implica și de a derula programe pentru promovarea activităților sociale și pentru susținerea domeniului educațional. Totuși, potrivit Ruxandrei Fediuc, „printre necesitățile din sfera responsabilității sociale, atât la nivelul corporațiilor, cât și la nivelul organizațiilor neguvernamentale, au fost identificate atragerea resurselor umane în acțiuni sociale, încheierea unor parteneriate între finanțatori și implementatori și existența unor mijloace de dialog pentru transferul de cunoștințe/know-how. Respondenții și-au manifestat și dorința de a avea un cadru adecvat care să reglementeze desfășurarea proiectelor de responsabilitate socială și raportarea acestora după standarde internaționale, dar și care să încurajeze valorificarea colaborărilor în această direcție”. Sursele de finanțare și investițiile au fost alte teme de interes ridicate de respondenții la sondaj.

campanie „agresivă” pentru identificarea bunelor practici

Peste 150 de participanți ai ultimului

curs de training organizat de Rețeaua de Responsabilitate Socială, desfășurat la Brașov la sfârșitul lunii septembrie, au fost invitați să participe la cercetarea derulată de organizație în scopul atragerii și identificării celor mai bune proiecte de responsabilitate socială din România. Potrivit Cristinei Toma, asistent manager în cadrul proiectului, acțiunea se va desfășura până la sfârșitul lunii februarie 2012, când se va elabora un ghid de bune practici la nivel național.

„În cadrul cercetării, vom analiza 550 de proiecte de responsabilitate socială desfășurate în parteneriat în scopul identificării de modele de bună practică și modele inovatoare de acțiuni din sfera responsabilității sociale. Noi vom demara îndată o campanie mai agresivă în rândul organizațiilor partenere și nu numai, în scopul de a atrage cât mai multe proiecte pentru analiză”, a conchis Ruxandra Fediuc.

e V e N i M e N T

PARTENERI

Despre JCI

Beneficiarul proiectului, este o organizație înființată în 2002, formată din tineri lideri, antreprenori şi profesionişti afiliată reţelei mondiale Junior Chamber International (JCI) care numără mai mult de 200.000 de membri în peste 100 de ţări. JCI România are în prezent 16 organizații locale și în cei aproape zece ani de activitate, a organizat sute de proiecte și evenimente și au participat în zeci de traininguri și conferințe internaționale. Principalele domenii în care organizația dezvoltă proiecte sunt business, comunitate, dezvoltare personală și internaționalism

Despre Asociaţia Institutul pentru Politici Sociale

Asociaţia a fost înființată în 2006, cu scopul de a susține drepturile societăţii civile române. Programele asociaţiei se adresează cu precădere, pe promovarea participării active, pe reinserția socială și pe accesul liber și egal la resurse a cetățenilor care întâmpină dificultăţi în a se reprezenta, respectiv copii, tineri, grupuri defavorizate. În acest sens, organizația se implică în elaborarea de strategii şi politici sociale și susţine dezvoltarea raporturilor de parteneriat dintre sectorul organizaţiilor neguvernamentale, instituţii naţionale şi internaţionale, şi societatea civilă.- 3 -

T e M Ă D e G Â N D i R e

Acces facil la informaţii publice, spirit civic, coeziune socială. Acestea sunt consecinţele benefice ale implementării unui concept prezent de câţiva ani la nivel global, eGuvernarea, un pilon al dezvoltării durabile.

eGuvernarea, definită drept „folosirea internetului și a serviciilor electronice pentru transmiterea informațiilor publice cetățenilor”, este unul dintre elementele care contribuie la materializarea conceptului general de dezvoltare durabilă. Pe de o parte, asigură transparența decizională, îi facilitează cetățeanului accesul la serviciile publice și creează premizele dezvoltării spiritului comunitar. Pe de altă parte, permite economisirea timpului consumat de cetățeni în relația cu autoritățile, dar și a resurselor de energie pe care le implică mijloacele tradiționale, cu atât mai mult cu cât este încurajată folosirea tehnologiilor „verzi”, prietenoase cu mediul.

Punerea în aplicare a eGuvernării a întâmpinat numeroase obstacole în România în ultimii ani. Deși este una dintre axele de finanțare a Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, destinate autorităților locale și gestionate de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, și care se regăsește și în Programul Național de Reformă 2011 – 2013, implementarea sa continuă să provoace critici în spațiul public. Unele dintre acestea se referă la portalul eRomânia, proiect care a suferit numeroase întârzieri.

Primii ani de implementare au ridicat probleme și la nivelul Uniunii Europene. Un raport publicat recent de Comisia Europeană privind gradul de eficacitate al proiectelor de e-guvernare sprijinite între anii 2000 – 2006 prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) arată că statele care au obținut finanțări au avut întârzieri din cauza unor strategii deficitare în abordarea adevăratelor priorități pentru dezvoltarea eGuvernării. La

Dezvoltare durabilă prin eGuvernareautor: Mădălina Prundea

nivel mondial, conform Indexului eGovernment al ONU, pe primele locuri în implementarea conceptului se află Coreea de Sud, urmată de Statele Unite ale Americii, Canada, Marea Britanie și Olanda.

Strategii deficitare și întârzieri la implementare

Conform raportului dat publicității de Comisia Europeană, la sfârșitul lunii octombrie, un audit al performanţei efectuat de Curtea de Conturi Europeană (CCE), s-a concentrat pe perioada de programare 2000-2006 şi pe patru state membre: Franţa, Italia, Polonia şi Spania. În total, acestor state le corespund 3 miliarde de euro (45 %) din cheltuielile efectuate de FEDER pentru proiecte care ţin de societatea informaţională.

În concluziile raportului se arată că „planificarea la nivel naţional a acţiunilor din domeniul e-guvernării s-a ameliorat treptat în decursul perioadei de programare, însă, dată fiind existenţa unor deficienţe la nivelul strategiilor din primă fază, proiectele cofinanţate nu au abordat întotdeauna necesităţile prioritare în materie de dezvoltare a eGuvernării”. Auditorii au scos în evidență faptul că, în general, au fost obţinute realizările imediate preconizate pentru proiecte, dar, adesea, aceste realizări au înregistrat întârzieri sau au suferit o reducere a sferei de cuprindere ca urmare a unei concepţii deficitare sau a faptului că nu s-a apelat la o metodologie de implementare.

„Printre recomandările Curții de Conturi pentru elaborarea viitoarelor proiecte de e-guvernare sau a unor programe similare se numără şi aceea că statele membre ar trebui să elaboreze strategii în materie de e-guvernare care să se fundamenteze pe necesităţi identificate, care să vizeze obiective clare şi care să precizeze responsabilităţile care revin diverselor organisme ţinute să răspundă de îndeplinirea acestor obiective”, se arată în comunicatul CE. De asemenea, potrivit Comisiei, selecţia de către statele membre a proiectelor de e-guvernare ar trebui să se bazeze pe o evaluare a costurilor şi a beneficiilor preconizate ale proiectelor. Nu în ultimul rând, Curtea de Conturi invită Comisia să se asigure că proiectele care beneficiază de finanţare prin FEDER ţin seama de principiile şi recomandările prin care Uniunea Europeană vizează să obţină o interoperabilitate transeuropeană.

La nivelul ONU, în Reţeaua NaţiunilorUnite pentru Administraţia Publică(UNPAN – United Nations PublicAdmnistration Network), funcționează Grupul Națiunilor UniteC7 „eGuvernare pentru DezvoltareDurabilă”. Structura a fost înființatăîn anul 2010 și este coordonată deAndreea Stoiciu, fiind reprezentată înRomânia de Institutul de Managementși Dezvoltare Durabilă. Are ca scop susținerea eGuvernării pentru o dezvoltare durabilă prin utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării și tehnologiilor noi şi ecologice. Obiectivele asumate ale subgrupului sunt: strategiile de eGuvernare în toată lumea trebuie să aibă o componentă de dezvoltare durabilă, schimbul eficient de bune practici în administrația publică pentru o dezvoltare durabilă, folosirea eGuvernării pentru reducerea birocrației, dezvoltarea serviciilor de eGuvernare pentru o economie durabilă eficientă. Impactul estimat în urma realizării acestor obiective constă în: creșterea cooperării internaționale privind utilizarea serviciilor electronice pentru o dezvoltare durabilă, diminuarea birocrației pe plan național și internațional, reducerea vulnerabilităților sistemelor online, împreună cu o mai bună protecție a informațiilor personale, construirea unui dialog consolidat pentru utilizarea extinsă a „tehnologiei verzi” (Green IT).

POLiTiciSubgrup specializat, la nivelul ONU

eGovernance: Folosirea internetului pentru transmiterea informațiilor publice/guvernamentale cetățenilor. Guvernarea electronică (e-guvernarea) se referă la operaţii care se execută pe cale electronică între stat şi cetăţeni ori întreprinderi sau între diferitele structuri din cadrul administraţiei. Pentru a implementa e-guvernarea, sunt necesare tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor în combinaţie cu schimbări pe plan organizatoric şi cu utilizarea unor competenţe noi, scopul fiind de a furniza servicii publice de o calitate mai bună.

DeFiNiŢiece e eGuvernarea

- 4 -

B U N e P R A c T i c i

Dezvoltare durabilă fără frontiereautor: Maria Popa

Asociaţia „Ateliere fără Frontiere” oferă sprijin durabil pentru instituţii şi organizaţii, asigură locuri de muncă pentru persoanele defavorizate, reciclează şi recondiţionează deşeurile electronice. Este un model importat din Franţa, dar care ar putea deveni, nu peste mult timp, un fel de a face lucruri. Fără obstacole şi fără frontiere.

Cum ieși de la stația de metrou Republica, dai cu ochii de un cartier industrial, plin de clădiri uriașe de beton, furnale, materiale de construcții și confecții metalice. Aici este un complex unde se fac piese pentru trenuri și mașini, dar sunt și clădiri folosite în diverse alte scopuri. Printre ele se numără și cea închiriată de Asociația Ateliere fără Frontiere (AFF), iar înăuntru este mare forfotă. Tocmai s-a finalizat depunerea dosarelor pentru concursul de proiecte Assoclic 2-2011, iar pregătirile pentru premiere sunt pe sfârșite. Aproximativ 90 de organizații vor fi echipate cu 500 de pachete informatice complete (unitate centrală, monitor, periferice, soft). Este vorba despre a doua etapă a unui concurs de proiecte în urma căruia vor fi donate echipamente informatice recondiționate pentru ONG-uri, biblioteci publice, instituții de învățământ acreditate (facultăți/ universități), școli, licee, grădinițe, muzee de stat, instituții sociale.

De recondiționarea calculatoarelor se ocupă 14 angajați care provin din medii defavorizate sau care nu au reușit să pătrundă pe piața muncii, din diferite motive. Marius Niculae, zis „D-Jay”, este printre ei. Marius are 29 de ani, locuiește cu părinții și vreo trei ani a călătorit prin țară și a pus muzică prin discoteci. Faptul că are o dizabilitate care îi îngreunează vorbirea și mobilitatea nu înseamnă o piedică: spune că este foarte motivat să învețe o meserie nouă și să se descurce cât mai bine. Colegii de la AFF îl descriu ca fiind vesel, muncitor și talentat, iar asta se vede și în rezultatele lui: a fost acceptat la Academia Cisco (rețea de training care formează specialiști IT), iar acum face deja un al doilea curs, pentru

avansați. Deși contractul cu AFF este pe o perioadă determinată, în care lucrează și își finalizează studiile, Marius n-ar vrea să plece de aici: „Nu vreau un job în altă parte. Îmi place aici și încă nu vreau să plec. Îmi plac colegele și colegii. Îmi sunt ca o familie și m-au ajutat foarte mult și învăț o meserie”, spune el.

Nicolae Diaconu are 51 de ani, este văduv și a rămas fără slujbă. Ne spune că „s-a ales praful” de când i-a murit soția și că are o fată, dar e plecată „afară” de mult timp. A lucrat o vreme în construcții „la o mică firmă care nu a rezistat concurenței”, apoi a vândut frigidere și mașini de spălat „până a apărut iureșul acela cu luați acum și plătiți peste șase luni”. Spune că și-a dorit să fie electrician de când era „atâtica” - și arată spre genunchi. „S-a întâmplat întotdeauna câte ceva și nu am avut timp până acum să mă specializez. La un moment dat am avut un profesor mai prost ca mine și m-am retras. Făceam un curs de depanare radio-tv și, după trei luni de zile, efectiv nu învățai nimic. Dacă voiai să faci ceva, nu știai nimica. Erau niște profesori puși acolo doar ca să câștige niște bani și care nu aveau habar de fapt de capitolul ăsta. Acum vreau să termin cursul, pentru că îmi trebuie patalamaua ca să mă angajez”, continuă bărbatul.

Pe lângă cursurile de calificare și reconversie profesională sprijinite de asociație, oamenii care ajung să lucreze temporar în atelier învață să recicleze, să dezasambleze, să sorteze

pe componente și să recondiționeze echipamente. Ba chiar învață să scormonească după locuri de muncă - scriu CV-uri și scrisori de intenție, își fac conturi pe site-urile cu oferte de muncă sau fac simulări de interviuri. „Pentru noi contează doar motivația persoanei de a se reclădi profesional.

Actualmente în atelier avem angajați din familii cu situații materiale precare, avem romi, vârstnici, persoane cu dizabilități, copii instituționalizați, personal necalificat. Ne adresăm celor care sunt foarte departe de a accesa singure piața muncii, care bat la ușa angajatorilor fără succes, fiindcă nu au studii, nu au calificare, nu au experiență. În principiu avem persoane care sunt neșcolarizate sau care nu dețin o calificare, sau care nu au lucrat niciodată, șomeri de lungă durată sau care au meserii care nu se mai caută pe piața muncii. Omul vine la noi, îl formăm și după aceea îl plasăm pe piața muncii.

Din 2009, de când a fost deschis acest atelier, pe 18 mai, și până acum 168 de persoane au fost orientate către noi de la alte structuri, dintre care 56 de persoane au fost angajate în atelierul nostru, 15 au beneficiat de calificări sau formări profesionale și 22 de persoane au fost plasate în economia reală, pe piața muncii”, ne spune Lucica Roșeț, responsabilă cu inserția și formarea celor care vin aici, precum și cu dezvoltarea parteneriatelor AFF.

- 5 -

Concursul Assoclic este o componentă importantă a proiectelor asociației AFF. Potrivit asociației, în urma organizării primei lui etape, 268 de organizații au fost dotate cu pachete informatice complete, astfel încât 26.518 beneficiari s-au bucurat de cele 1645 de calculatoare donate de companii partenere ale AFF. „Politica noastră este să donăm către structuri și structurile să dea mai departe către oameni sau să aibă în atenție un anumit public-țintă. Nu donăm direct către persoane fizice pentru că este foarte dificil de monitorizat ce se întâmplă cu calculatoarele. Noi avem un formular de evaluare pe care asociațiile și structurile care primesc calculatoare îl completează tocmai pentru o evaluare permanentă a proiectului respectiv. Concursul Assoclic donează calculatoare pentru anumite proiecte.

De exemplu, sunt sprijinite proiecte pentru învățarea copiilor de clasa a doua să folosească calculatorul. Nu trebuie să fie ceva complicat, ceva ieșit din comun. Sunt și companii care spun: <<vrem ca aceste calculatoare pe care le-ați luat de la noi să fie recondiționate și să meargă la școlile unde știm noi că este o situație mai dificilă>>. Am avut și astfel de situații. Și atunci noi ne ocupăm de tot. Noi le colectăm, noi ne ocupăm de partea logistică, de recondiționare, de contactarea oamenilor”, povestește Roxana Drăghici, coordonatorul Atelierului IT.

De la începutul acestui an, asociația derulează și un program prin intermediul căruia vinde calculatoare la prețuri mici pentru persoanele care nu își permit să cumpere unele noi. Și aparatura care nu funcționează se valorifică: se dezasamblează, iar componentele respective, precum plasticul și cuprul, se vând. Banii obținuți astfel vin tot către asociație, pentru susținerea activității. Pe termen lung, obiectivul este ca asociația să devină autosustenabilă și să se susțină numai din activitățile economice, să depindă mai mult de ceea ce produce, nu neapărat de finanțări externe.

Modelul Atelierelor fără Frontiere a fost preluat de la organizația-soră din Franța. „În Franța, principalul obiectiv de activitate constă în reciclare și recondiționare de IT. Deci know-how-ul, expertiza a fost preluată din Franța, aplicată și adaptată la ce se întâmplă în România”, declară Roxana Drăghici.

Și, chiar dacă în România asociația există doar de câțiva ani, există deja un beneficiar care a ieșit la pensie de aici. „’Nea Costică” a locuit un timp în America, dar lucrurile nu au mers bine pentru el și s-a întors în țară falit și fără acte. Cei de la AFF l-au ajutat să iasă la pensie și el a continuat să lucreze zilnic

în atelier ca voluntar, până acum o lună, când a decis să-și ia o pauză și să vină mai rar. Iar povestea lui este o sursă de inspirație pentru echipa AFF.

Munca la Ateliere fără Frontiere poate fi profund motivantă, potrivit Roxanei Drăghici. „Înainte am lucrat în mediul privat, în diverse firme, și am zis că nu mai vreau să fac asta, ci vreau să lucrez într-un ONG, deoarece, la sfârșitul zilei, înțelegi de ce faci munca aceea, pentru că niște oameni sunt ajutați. Datorită efortului meu, oamenii au activitate și apoi își găsesc și un loc de muncă. Asta este satisfacția mea: că, prin munca mea, mai mică sau mai mare, oamenii aceștia obțin un loc de muncă. Și, peste o lună sau două, când mai capătă experiență, își găsesc un job și mai bun, poate, la o altă firmă, și li se schimbă viața”, povestește coordonatoarea Atelierului IT.

- 6 -

B U N e P R A c T i c i

O şANSĂ PeNTRU ViiTORautor: Loredana Diaconescu

La Cluj-Napoca, Asociaţia pentru Intiţiative Durabile-Alternative (AIDA) a deschis , începând cu acest an, un altfel de after school: centrul Ecosystem. „Noi încercăm să-i facem pe copii să se perceapă ca parte a unui ecosistem (de aici şi numele centrului), un ecosistem social şi natural, (...) să dezvolte respect pentru sine şi pentru comunitatea de aici”.

Sonia Bercuci, coordonator educaţional:Înainte de a deveni independent, programul Ecosystem a fost testat pe copiii din grădiniţa Happy Kids din cadrul Şcolii Internaţionale Cluj. Parteneriatul cu grădiniţa a presupus diferite activităţi de educaţie pentru dezvoltare durabilă, care se vor relua şi în acest an scolar. Mai mult, au câştigat un nou partener - un centru de plasament din Cluj. Porţile centrului s-au deschis pe 19 septembrie anul acesta pentru 15 cursanţi. Numărul mic de cursanţi se datorează preocupării coordonatorilor pentru ca fiecare dintre cei implicaţi să beneficieze de atenţia cuvenită.

Amplasarea sediului (nu foarte spaţios) le permite copiilor activităţi în aer liber, fiind în apropierea unui parc ecologic, a Parcului Central şi a pădurii Hoia. Scopul centrului este de a le insufla copiilor valori ale dezvoltării durabile prin joc. „Ei știu că ceea ce fac acolo îi va ajuta să ia decizii mai târziu şi operăm cu capacitatea de a lua decizii informate pe viitor” spune Sonia Bercuci.

Programul unei zile la EcoSystem începe la ora 12.00 şi se termină la ora 18.00. În primele două ore copiii sunt ajutaţi în rezolvarea temelor şcolare pentru ca după aceasta să se poată implica în activităţile de animaţie.

Activităţile propuse stârnesc invidia în oricine. Luni este ziua artelor, când copiii experimentează o formă de artă: de la pictură, la muzică, olărit şi nu numai. Marţi este ziua media, când copiii intră în contact cu uneltele media, de la aparate foto, la camere video, calculatoare şi

lucrează pentru propriul ziar săptămânal. Miercuri este ziua dedicată ştiinţei, o zi când curioşii pot face experimente fizice, chimice, sub formă de joc. Principiile unei vieţi sănătoase sunt programate pentru ziua de joi. Pentru această zi sunt propuse ateliere de gătit fără foc, exerciţii fizice pentru un trai sănătos, informaţii despre sistemul imunitar. Ultima zi din săptămâna este dedicată unei activităţi inedite: voluntariatul.

Numită ziua pentru comunitate, vinerea copiii vor învăţa ce înseamnă voluntariatul pentru comunitatea din care fac parte. Sunt programate activităţi precum realizarea de cadouri pentru nevoiaşi, redactarea de scrisori de mulţumire faţă de cei care au grijă de oraş - poliţişti, profesori, medici şi vizite la diferite instituţii din comunitate. În calendarul Ecosystem sunt trecute o serie de evenimente: 21 septembrie- Ziua Păcii, 16 noiembrie- Ziua Toleranţei, 5 decembrie - Ziua Voluntariatului, 27 martie - Ziua Teatrului, 5 iunie - Ziua Mediului.

Sonia Bercuci :„Noi avem o misiune care nici nu te dă pe spate şi nici nu stoarce lacrimi; noi vrem să facem educaţie, iar asta nu atrage sponsori”

AIDA este o organizaţie tânără, înfiinţată în anul 2009. Cele trei centre din Cluj-Napoca, Buzău şi Bucureşti se bazează pe valorile AIDA, însă fiecare echipa are

o amprentă personală. Până în acest moment, AIDA a derulat 15 proiecte, scurte ca durată, cu buget redus sau chiar buget zero. Centrul se autosusţine prin taxa lunară pe care o plătesc părinţii. Materialele folosite sunt de cele mai multe ori reutilizate.

Anul trecut, în proiectul Ora De Dirigenţie (ODD) echipa organizaţiei s-a confruntat cu o cerere foarte mare din partea profesorilor de liceu. Proiectul ODD presupune îmbinarea metodelor de educaţie nonformală cu valorile educaţiei pentru dezvoltare durabilă. Temele abordate au fost: voluntariat, incluziune socială, marketing personal, educaţie media. Anul acesta , echipa ODD va sta câte o lună şi jumătate într-un liceu, după care se va muta în următorul, iar pe lângă temele de anul trecut, se adaugă doua teme noi: educaţie financiară (elevii vor învăţa să îşi gestioneze banii, chiar dacă este vorba doar despre alocaţia lunară) şi educaţie pentru dezvoltare durabilă.

Modelul propus de Asociaţia AIDA este experimental, dar ambiţios. Dacă sădeşti din copilărie principiile dezvoltării durabile, prin metode alternative, atunci, viitorii adulţi poate vor trăi mai responsabil decât o fac adulţii de azi.

- 7 -

B U N e P R A c T i c i

DezVOLTARe DURABiLĂ LA SAcOșĂautor: Loredana Diaconescu

Dacă gurile rele ne fac neam de traistă, statisticile recente ne arată că suntem neam de pungă de plastic. Dar, cu ajutorul reglementărilor UE şi al unor iniţiative non-profit, situaţia se poate schimba. Organizaţia ViitorPlus, care din 2009 a demarat proiectul „Sacoşa de pânză”, este doar unul dintre exemple. Într-o zi de vineri pe platforma industrială Faur Poarta 1 este o liniște de weekend. De-o parte și de alta a aleii principale sunt depozite imense ale mai multor firme. Atelierul de lucru, în care tocmai s-au mutat cei de la “Sacoșa de pânză” este la etajul 1 într-una dintre clădiri. Victor Marusic, cel care m-a întâmpinat, se scuză: „Abia ne-am mutat, avem pe aici numai cutii”, dar mașinile de cusut se aud mergând de zor. În atelier, în mijlocul camerei, o masă mare de lucru susține câteva zeci de sacoșe de pânză. Lângă fereastra, sunt încolonate mașinile de cusut, la care lucrează croitoresele. Pentru câteva momente au ridicat privirea de la lucru, dar mâinile și picioarele lor continuau să surfileze pânza. Conform statisticilor Ministerului Mediului din 2009, numărul pungilor de plastic folosite anual în România se ridica la cinci miliarde, ceea ce ar însemna că un român folosește aproape zilnic o pungă, dar nu mai mult de 20 de minute. O mică parte dintre acestea ajung la reciclat, iar descompunerea restului de pungi durează de la 400 la 1000 de ani. Impunerea eco-taxei de 0,2 lei pe punga de către Ministerul Mediului în 2009, deși a dus la o scădere cu 80% a consumului de pungi de plastic, nu a reușit să-i dezvețe pe români să folosească pungile de plastic.Primii care au crezut în ideea acestui proiect au fost cei de la Fundația The Body Shop, care au investit 5000 de euro pentru demararea atelierului. Pe urmă, banii au venit din vânzarea sacoșelor și din diverse premii pe care le-au câștigat și care le-au permis să susțină întreprinderea.

competiţia

O problemă cu care se confruntă cei de la ViitorPlus este concurența de pe piața sacoșelor de pânză: „ne luptăm cu concurenți care nu înglobează impactul pozitiv de mediu și social, ci care urmăresc numai profitul. S-a pus problema dacă să le dăm noi un exemplu de bună practică și să uităm de atingerea unor obiective economice”. Cel mai mare competitor este China - ei produc în serie, lucru cu care un atelier mic nu poate concura. Coordonatorii proiectului încearcă să-i convingă pe oameni că, atunci când cumpără de la „Sacoșa de pânză”, nu cumpără doar un obiect pe care îl folosesc în mod cotidian, ci ajută și niște oameni care au nevoie să se reintegreze socio-profesional. Mai mult, demonstrează că sunt prietenoși cu mediul, pentru că, în confecționarea sacoșelor se folosește doar bumbac organic, iar imprimeul este realizat doar din vopsea ecologică, pe bază de apă. Materia primă folosită, bumbacul, este crescut în apropiere, în Europa de est, întru cât în România nu se mai cultivă bumbac, însă țesătura este realizată în România.

Oamenii

Cele șase croitorese care lucrează în atelier au fost angajate prin intermediul organizației Ateliere fără Frontiere, parteneră în proiect. „Eu am venit printr-o prietenă care cunoaște pe cineva de la Ateliere fără Frontiere. Înainte am stimulat copii cu dizabilități, în diferite centre, am lucrat și ca bonă...”, își reface circuitul profesional doamna Geanina,

croitoreasă în atelier. Organizația Ateliere fără Frontiere se ocupă de recrutare și de consiliere profesională și psihologică și întocmește un parcurs de carieră pentru fiecare beneficiar. Persoanele angajate pot rămâne maxim doi ani în proiect, în tot acest timp fiind consiliate și încurajate să își dezvolte abilități noi sau să urmeze cursuri de reconversie profesională. De asemenea, sunt susținute să își caute alte locuri de muncă în domeniul pe care și-l doresc. Doamna Mihaela, care este hipoacuzică, este cea mai veche în croitul de sacoșe de pânză, cu o experienţă de un an și două luni. Dintre angajații de până acum, trei persoane lucrează la domiciliu. Sunt foști lucrători în industria textilă, care au avut diverse probleme de sănătate. Prin acest proiect ei au fost ajutați să își redobândească abilitățile pe care și le-au pierdut la un moment dat. Inițierea croitoreselor este făcută de către două doamne maistru, care le predau un curs de iniţiere, după care urmează primele produse de probă, un examen și munca poate începe.„Acum facem sacoșă mare cu colț, e pentru prima oară în viața mea”, recunoaște una dintre croitorese care este cea mai nouă. Printre cei care apelează la „Sacoșa de pânză” sunt persoane juridice care au nevoie de sacoșe pentru angajați sau diferite evenimente, dar și persoane fizice care au auzit de la prieteni, din mediul online sau participând la diferite târguri.

Transformare

După doi ani de muncă, cei de la Sacoșa de pânză au simțit că au ajuns la un alt nivel. Deja nu se mai ocupă doar de sacoșe ci și-au diversificat producția. Astfel că la aniversarea din 20 octombrie a fost inaugurat “Atelierul de pânză”, unde în continuare sunt produse obiecte din bumbac şi iută. Pe lângă sacoșe se produc brățări, semne de carte, huse de telefon, ghiozdane, veste. Din dorința de a afecta cât mai puțin mediul, coordonatorii proiectului au căutat metode de imprimare cât mai nepoluante. Astfel s-a ajuns la linogravură, o metodă folosită pentru imprimare, mult mai ecologică decât serigrafia (metoda utilizată până acum). Procedeul constă în sculptarea în linoleum tare, cu pânză pe spate, a unei matrițe, după care aceasta este cerneluită și aplicată, prin presare, pe - 8 -

pânză. Momentan linogravura este în stadiul de experiment, pentru că atelierul nu dispune de o presă și nu oferă claritate pentru desenele mari.

De la hârtie la plastic și de la plastic la pânză

În 1852, Francis Wolle a inventat punga de hârtie pentru transportarea cumpărăturilor. Timp de o sută de ani, punga de hârtie “a suferit” modificări multiple, care au făcut-o mai rezistentă, mai ușor de fabricat și mai ușor de pliat. Cu toate îmbunătățirile aduse, ea a fost înlocuită de sora ei mai modernă, punga de plastic. În 1957 a apărut prima pungă de plastic folosită pentru sendvișuri, fiind considerată mai igienică decât cea de hârtie. Sten Gustaf Thulin a venit cu ideea pungii de plastic la începutul anilor ’60, pe când lucra la Celloplast, o firmă de împachetare din Suedia. În 1965 firma a patentat punga de plastic în întreaga lume. În 1969, New Yorkul a dat o nouă întrebuințare pungilor de plastic, și anume, erau folosite pentru a colecta gunoiul.În 1982 Kroger, un lanț de magazine din Cincinnati, USA, a înlocuit pungile

de hârtie cu pungile de plastic și acest gest a fost curând copiat de rivalul său, Safeway. În 1994 Danemarca este prima țară care impune taxe pe pungile de plastic, urmată în 2002 de Irlanda și abia în 2009 de România. Din 2007 în diverse state din America (San Francisco, Connecticut) au fost interzise pungile de plastic în hipermarketuri.„Cu cincizeci de ani în urmă aproape că nu auzise nimeni de pungile de plastic de unică folosință. Acum le folosim câteva minute, după care ne poluează mediul zeci de ani. Totuși, atitudinile sociale evoluează și există o dorință generalizată de schimbare. De aceea analizăm toate opțiunile, inclusiv interzicerea la nivel european a pungilor din plastic pentru transport. Avem nevoie de punctele de vedere ale cât mai multor oameni cu putință pentru a ne completa analizele științifice și pentru a stimula politica în această chestiune care ne sufocă mediul”, a declarat, în luna mai, comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik.

Statisticile UE arată că, în fiecare an, un european obișnuit consumă aproximativ cinci sute de pungi de plastic pentru a-și transporta bunurile cumpărate, iar cea mai mare pare dintre acestea sunt folosite o singură dată. În acest context, Comisia Europeană derulează o nouă rundă de consultări pentru a reduce utilizarea și impactul pungilor de plastic. Volumul total al pungilor din plastic pentru transport produse în Europa, în 2008, a fost de 3,4 milioane de tone, ceea ce echivalează cu greutatea a peste două milioane de autoturisme. Conform informării Comisiei Europene,

B U N e P R A c T i c i

“Sacoșa de pânză” este în al doilea an de desfășurare; Nouă persoane din categorii defavorizate au fost angajate în proiect; în acest moment lucrează în atelier trei persoane, iar alte trei care au probleme de mobilitate își desfășoară activitatea de acasă;22.000 de sacoșe de pânză au fost produse și vândute până acum, datorită cărora s-a evitat folosirea a aproximativ 3 milioane de pungi de plastic (s-au folosit calculele date de Ministerul Mediului conform căruia anual se folosesc 5 miliarde de pungi de plastic în România);capacitatea de producţie a atelierului: 3000 sacose /luna;dacă fiecare român ar renunța la 75 de pungi de plastic anual, atunci și-ar putea cumpăra 1 sacoșă de pânză pe care să o reutilizeze tot anul (75x0, 2 lei ecotaxă/pungă de plastic= 15 lei/ sacosă de pânză);o sacoșă de pânză poate duce până la 15 kilograme;pentru 9 lei puteți cumpăra o sacoșă de pânză simplă, iar pentru una cu buzunare și burduf plătiți până la 25 de lei.

cifrele proiectului

Organizația și-a început activitatea în 2006 cu obiectivul de a contribui la o lume mai bună şi mai durabilă. Inițiativa proiectului “Sacoșa de pânză” este un răspuns la problema consumului mare de pungi de plastic, iar scopul lor a fost să ofere consumatorilor o alternativă sustenabilă. Proiectul se desfăşoară într-o întreprindere socială, în care sacoșele sunt confecționate cu grijă față de mediu. Atelierul are 6 angajați, care provin din medii defavorizate: trei lucrează la atelier, iar alţi trei, cu probleme de mobilitate, lucrează de acasă.

ViitorPlus

greutatea mică și dimensiunile reduse ale pungilor de plastic fac ca acestea să eludeze adeseori sistemul de gestionare a deșeurilor, ajungând în mediul marin, și pot trece sute de ani până când pungile sfârșesc prin a se descompune. „Durata îndelungată de viață a pungilor de plastic face ca în acest moment să plutească, doar în Marea Mediterană, circa 250 de miliarde de particule de plastic, cu o greutate totală de 500 de tone. Aceste particule pot cauza sufocarea organismelor marine care le ingerează accidental sau le confundă cu hrana. Materialele plastice se descompun în particule minuscule și au un înalt potențial de contaminare a solului și a apelor, întrucât pot conține aditivi, precum poluanții organici persistenți”, se arată în comunicarea forului European.

- 9 -

B U N e P R A c T i c i

DRUMUL LeGUMeLOR DiN GRĂDiNĂ PÂNĂ îN FARFURieautor: Loredana Diaconescu

Alternativa la legumele și fructele din Italia, Spania sau Olanda, pe care le găsiți în piețe, o reprezintă producătorii locali care pot livra acasă un coș cu produse naturale.

V-ați întrebat vreodată ce drum au parcurs legumele și fructele pe care le puneți în farfurie și cum afectează acesta calitatea lor? Câțiva producători locali de lângă Cluj, Timișoara și Arad au inițat proiecte de livrare a produselor pe care le obțin în mod tradiţional. La capăt nu aşteaptă hipermarket-urile, ci orășenii care vor să știe ce pun în farfurie şi vor să schimbe în bine comportamentul de hrană şi consum . Centrul de Resurse pentru Iniţiative Etice şi Solidare, Timișoara (CRIES) împreună cu câțiva producători locali au înființat Asociaţia pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti pentru consum local şi o alimentaţie sănătoasă. Aproximativ 20 de familii din Timișoara și Arad au ales să încheie un contract cu asociația, iar timp de un an de zile, în schimbul sumei

de aproximativ 1500 de lei vor primi 35 de coșuri. Oferta este foarte variată, cuprinzând peste 30 de sortimente de legume și zarzavaturi, precum şi fructe. Coșul este ancorat în realitate şi va nărui multe aşteptări. Şansele ca toate sortimentele să fie disponibile în orice anotimp sunt nule, deoarece respectă ciclul de viaţă şi de creştere a legumelor şi fructelor.

ADEVĂR: Medicii spun că legumele și fructele care vin din toate colţurile lumii sau stau în supermarket-uri își pierd din nutrienți.

Tot în Ardeal, lângă Cluj, a luat naștere proiectul „Coșul Țărănesc”, derulat de Agroecologia - primul grup de agricultori din România specializat în agricultură

ecologică. Agroecologia i-a adus la un loc pe studenții și profesorii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj Napoca în urma unei colaborări cu Federația Regională de Agricultură Biologică din Bretania, Franța. Inițiatorii proiectului spun că este un sistem echitabil de distribuție de produse ecologice și tradiționale (certificate și în curs de certificare sau atestare). Obiectivul lor urmăreşte „transformarea consumatorului” în „consum-actor” responsabil de actul de cumpărare și de consecințele acestuia. Mai mult decât o alimentație sănătoasă, consumatorul ajută la încurajarea agriculturii locale sau regionale. Abonații au ocazia să facă vizite la ferme pentru degustări sau pentru recreere. Cei de la „Coșul Țărănesc” propun, de exemplu, câteva trasee: drumul țuicii, drumul stânelor sau drumul vinului. La sfârşitul anului 2010, în România erau înregistraţi 450 de producători bio şi peste 50 de puncte de desfacere a acestor produse. Deşi la nivel discursiv există o preocupare pentru agricultura ecologică, distanţa dintre oferta din magazine şi meniul zilnic al românilor este uriaşă. „Suntem prea săraci să mâncăm prost”, spunea într-un interviu prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie, explicând că o alimentație nesănătoasă atrage după sine numeroase probleme de sănătate. Iar în termenii dezvoltării durabile, o societate care se hrăneşte inadecvat nu poate decât să de dezvolte prost.

B U N e P R A c T i c i

FiLMe LA Rece

autor: Loredana Diaconescu

Londonezii s-au bucurat în această vară de încă un cinematograf în aer liber. Nimic deosebit, decât că noul cinematograf reconstruieşte istoria urbană a cartierului Hackney. Până în 2005, în districtul Hackney trona un munte, denumit sugestiv „muntele frigiderului”, format din frigidere stricate. Şase ani mai târziu, zona era deja curățată de deșeurile electronice. O studentă la Școala de Economie și Științe Politice, secția Designul Urbanistic, din Londra, ajutată de prieteni și voluntari, a vrut să readucă suflul trecutului în cartier, prin deschiderea unui cinematograf sezonier, numit „Filme pe

frigidere”, decorat cu frigidere, unde să ruleze filme pe teme sportive. Subiectul nu a fost ales întâmplător, având în vedere apropierea de Stadionul Olimpic, unde anul viitor se vor desfășura Jocurile Olimpice, găzduite de Marea Britanie.

Inițiatoarea, Lindsey Scannapieco (25 ani) a gândit decorul exclusiv din frigidere stricate. Părți din frigidere au fost folosite pentru a face scaunele cinematografului, barul și pentru a decora intrarea în cinematograf. Lindsey Scannapieco a auzit despre “muntele frigiderului” în urma unei

cercetări pe care o făcea în estul Londrei. Ea a declarat că muntele părea să facă parte din folclorul urban. Hackney este o zonă industrială, care avea nevoie de o însuflețire până la începerea Jocurilor Olimpice și astfel s-a născut ideea cinematografului.

Un punct important în desfășurarea acestui proiect a fost găsirea frigiderelor necesare. O firmă care oferă soluții de reciclat în zona Newport, a contribuit cu transportul a 150 de frigidere, pe care are de gând să le recupereze la finalul proiectului. Implicarea firmei în “Filme pe frigidere” se datorează faptului că au văzut în proiect un exercițiu de educație publică, prin care cât mai mulți oameni să știe că metalul provenit de la frigidere și nu numai, poate fi reutilizat. Aceasta ar fi o alternativă de reutilizare care nu ar implica extracţia metalului din pământ, după cum declara un reprezentant al firmei, Jacqui Simpson. - 10 -

A G e N D A 2 0 2 0

Ghid pentru schimbarea comportamentului de consum

Oficialii europeni au lansat un scurt ghid pentru cetățeni cu scopul de a-i sensibiliza în schimbarea comportamentelor de consum care pun în pericol resursele pentru

50 de miliarde de euro pentru infrastructura Ue

Comisia Europeană are un nou plan de finanțare pentru accelerarea investițiilor pe termen lung în drumuri, căi ferate, rețele energetice, conducte și rețele de mare viteză în bandă largă, proiecte menite să interconecteze statele membre, să stimuleze competitivitatea și să creeze locuri de muncă. Potrivit

Măsuri de stimulare a antreprenoriatului social

Comisia Europeană a dat publicității, în 25 octombrie, un pachet de măsuri pentru a veni în sprijinul antreprenoriatului

în privința nevoii de a utiliza în mod judicios resursele naturale limitate și de a-i încuraja pe cetățeni să reflecteze asupra modului în care deciziile lor de cumpărare afectează planeta. Detalii despre inițiativă, aici.

ocuparea forței de muncă.Pentru a mobiliza finanțarea privată fondul va recurge la instrumente inovatoare de piață, cum ar fi garanțiile și emiterea de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte. Fondul va fi inclus în propunerile de buget UE pentru perioada 2014-2020. Planul de finanțare are acum nevoie de aprobarea guvernelor naționale și a Parlamentului European. Detalii despre inițiativă, aici.

antreprenoriatul social constituie punctul de plecare pentru o serie de inițiative legislative și nelegislative care urmează să fie prezentate în următorii doi ani”. Detalii despre inițiativă, aici.

viitor. Sfaturile practice sunt parte a campaniei UE „Generation Awake. Your choices make a world of a difference” (Generația trează. Alegerile tale pot schimba lumea!), destinată să încurajeze integrarea utilizării eficiente a resurselor în viața de zi cu zi a consumatorilor. Scopul acesteia este de a sensibiliza publicul

reprezentanților CE, este vorba de un fond european în valoare de 50 de miliarde de euro pentru a-i încuraja pe investitorii din sectorul public și privat să contribuie la finanțarea acestor proiecte de infrastructură, unele dintre ele neputându-se realiza în absența acestui sprijin. Fondul va promova modurile ecologice de transport și resursele regenerabile de energie, în conformitate cu prevederile strategiei Europa 2020 pentru creștere economică și

social și a întreprinderilor responsabile. Această inițiativă este o urmare a convingerii că responsabilizarea întreprinderilor determină o creștere economică mai puternică și mai sustenabilă. Conform CE, „comunicarea privind

- 11 -

O P O R T U N i TAT i

• Conferința „Dezvoltarea durabilă în construcții” – 11 noiembrie, Iași. Pe 11 noiembrie se desfășoară conferința internațională „Dezvoltarea durabilă în construcții”. Evenimentul, dedicat aniversării a 70 de ani de învățământ superior în construcții la Iași, va avea loc la Facultatea de Construcții și Instalații din Iași.

• Ministerul Mediului și Pădurilor organizează, în luna noiembrie, mai multe concursuri pentru ocuparea unor posturi de consilieri

FA P T D i V e R S

Orașele aglomerate ale României ar putea urma exemplul din Copenhaga, Danemarca? Trebuie doar înlocuite mașinile de pe străzi cu biciclete. Simplu, cât ai zice ambuteiaj.

Oare detergentul de rufe este o radiografie a preocupărilor umanității privind mediul? Concluziile pot fi citite în articolul publicat de The Guardian:

Un studiu din Spania arată că destinațiile mediteranene care vor să atingă modelul “calității turistice” reprezintă un risc pentru managementul sustenabil al apei.

în dezvoltare durabilă în cadrul direcțiilor și compartimentelor instituției. Astfel, se caută consilieri debutanți pentru Compartimentul Politici și Strategii pentru Dezvoltare Durabilă și pentru Direcția Schimbări Climatice și Dezvoltare Durabilă - Serviciul Schimbări Climatice și un consilier asistent pentru Compartimentul Politici și Strategii pentru Dezvoltare Durabilă. Detalii pe site-ul ministerului.

• Universitatea „Danubius” din Galați organizează, în perioada 10-12

noiembrie, conferința internațională „Impactul politicilor fiscale asupra sectorului IMM în contextul dezvoltării durabile”. Evenimentul face parte din proiectul de cercetare intitulat „Studii de competitivitate ale întreprinderilor mici și mijlocii în perspectiva dezvoltării durabile locale și regionale prin politici economico-financiare”.

- 12 -

Material editat de ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei şi Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta

în cadrul proiectului “Parteneriat pentru dezvoltare durabilă”

finanţat prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, 2007-2013 “Investeşte în oameni!”

Data publicării: octombrie 2011

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României