UNIVERSITATEA ANDREI ŞAGUNA, FACULTATEA DE

DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

MASTER: DEVIANŢĂ ŞI DELINCVENŢĂ JUVENILĂ

ROLUL COMUNITĂŢII ŞI AL ORGANIZAŢIILOR

NEGUVERNAMENTALE ÎN REINTEGRAREA

SOCIALĂ A INFRACTORILOR

PROF. COORD.: LECT. UNIV. DR. NICULAE NEAGU

MASTERAND: TITORENCU ADRIAN CRISTIAN

CONSTANŢA

2013

1

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP. I. Probleme identificate în

reintegrarea socială a infractorilor

CAP. II. Rolul comunităţii în reintegrarea socială

a persoanelor eliberate din detenţie

CAP. III. Rolul organizaţiilor neguvernamentale în reintegrarea socială

a persoanelor eliberate din detenţie

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE

Socializarea persoanelor eliberate din detenţie sau asistenţa post-penală vizează sensul

valoric al societăţii. Scopul oricărei societăţi este de a-şi menţine echilibrul, ordinea socială şi

normativă.

Acest deziderat se poate atinge prin funcţionarea optimă a elementelor structurii sociale, a

grupurilor, colectivităţilor. De aceea reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie -

unul din efectele procesului socializării, reprezintă un proces fundamental care presupune

acomodarea, adică soluţionarea conflictelor existente între aspiraţii şi atitudini comportamentale

între indivizi.

Este de remarcat că dezvoltarea mecanismelor reintegrării sociale a persoanelor liberate

din locurile de detenţie se datorează într-o mare măsură suportului diverselor guverne europene

care au oferit asistenţă tehnică şi logistică Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Interne

şi reprezentanţilor societăţii civile.

Procesul de reintegrare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie nu este

abordat ca un proces complex pentru că încă nu a fost perfecţionat ciclul asistenţial al

persoanelor liberate din locurile de detenţie şi nici sistemul de supraveghere a persoanelor

eliberate din detenţie, astfel încât, prin consiliere şi asistenţă, să fie prevenită săvârşirea repetată

de către ei a unor infracţiuni grave.

În cele ce urmează voi evidenţia amploarea şi complexitatea activităţilor de asistenţă

psihosocială post-penală desfăşurate în cadrul serviciilor de reintegrare socială a persoanelor

liberate din locurile de detenţie în parteneriat cu instituţiile neguvernamentale şi societatea civilă.

3

I. Probleme identificate în

reintegrarea socială a infractorilor

În contextul reintegrării sociale ale persoanelor eliberate din detenţie, am putea identifica

următoarele probleme principale :

- Numărul redus de personal implicat în activităţi de evidenţă şi supraveghere;

- Imposibilitatea acordării serviciilor de asistenţa şi consiliere pentru persoanele

liberate din locurile de detenţie de către specialişti;

- Lipsa personalului specializat pentru activitatea de evidenţă, supraveghere şi

consiliere a minorilor aflaţi în termen de probă;

- Lipsa cadrelor de specialitate în domeniul asistenţei sociale şi psihologie;

- Spaţiu şi dotări inadecvate activităţilor de asistenţă, consiliere şi supraveghere a

persoanelor liberate din locurile de detenţie;

- Cumularea funcţiilor specialistului cu alte atribuţii din cadrul oficiului de executare;

- Înştiinţările privind liberarea persoanelor din detenţie nu conţin informaţii privind

comportamentul persoanei în perioada detenţiei;

- Instituţiile penitenciare nu solicită informaţii referitoare la condiţiile în care urmează

să se întoarcă persoanele liberate din locul de detenţie;

- În dosarul personal lipseşte fişa de identificare a nevoilor beneficiarului;

- Activităţile de supraveghere adeseori sunt limitate la simple activităţi de evidenţă

curentă a persoanelor;

- În activităţile de evidenţă şi supraveghere nu sunt implicaţi voluntari;

- Nu sunt stabilite suficiente parteneriate cu instituţiile prestatoare de servicii din

comunitate;

- Neperfectarea Buletinelor de identitate din lipsa vizei de domiciliu;

- Cadru normativ incomplet în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din

locurile de detenţie;

- Cantinele sociale şi centrele de găzduire sunt prezente doar în municipii;

- Nu se organizează suficiente cursuri de calificare profesională speciale pentru

persoanele liberate din locurile de detenţie în toate centrele raionale;

- În majoritatea cazurilor locurile de muncă oferite nu sunt acceptate;

4

- Persoanele liberate din detenţie nu cunosc instituţiile administraţiei publice centrale şi

locale la care ar putea să se adreseze pentru a obţine un sprijin sau au puţină

încrederea în acestea că le-ar putea fi de ajutor;

- Sănătatea precară a persoanelor liberate din detenţie;

- Lipsa unei meserii sau a unei calificări;

- Reticenţa din partea agenţilor economici privind angajarea persoanelor deţinute;

- Lipsa abilităţilor de muncă la persoanele liberate din locurile de detenţie;

- Privarea de libertate pentru o perioadă mai îndelungată de timp conduce la scăderea

competenţei profesionale ;

- Autorităţile publice locale se implică puţin în angajarea persoanelor liberate din

locurile de detenţie;

- Probleme de discriminare salarială.

5

II. Rolul comunităţii în reintegrarea socială

a persoanelor eliberate din detenţie

Societatea actuală se confruntă din ce în ce mai mult cu dificultăţile cotidiene, marile

probleme legate de economia în tranziţie, rata şomajului în continuă creştere, scăderea nivelului

de trai care. în mare măsura, concură, împreună cu alţi factori, la creşterea necontrolată a ratei

criminalităţii.

Deşi fac parte din comunitatea noastră, persoanele eliberate din detenţie, sunt tratate cu

indiferenţă sau marginalizate, drumul spre reintegrarea socială fiind tot mai dificil. De cele mai

multe ori aceştia sunt ajutaţi de comunitatea din care fac parte însă ei nu primesc un sprijin pe

măsura nevoilor reale, ci pe măsura posibilităţilor pe care societatea le deţine. Este foarte greu să

vorbim de integrare socială post-penală fără să existe înţelegere din partea comunităţii.

Soluţii în reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie:

1. Schimbarea percepţia societăţii, eliminarea discriminării şi a etichetării: Dacă un

client de probaţiune relatează faptul că nu poate lua examenul pentru permisul de

conducere, deşi este bine pregătit, este foarte posibil ca motivul să fie discriminarea

din partea agentului de poliţie (fiind şi rom şi condamnat pentru o faptă penală).

2. Susţinerea proiectelor de şcolarizare a persoanelor eliberate din penitenciar:

Deşi majoritatea persoanelor condamnate penal şi aflate în comunitate sub

supraveghere au un loc de muncă, multe dintre aceste persoane, ca şi în cazul

persoanelor private de libertate, au un nivel de educaţie redus.

3. Susţinerea angajării foştilor deţinuţi prin programele oferite de A.J.O.F.M:

Persoanele care au fost condamnate penal nu se pot angaja şi nu pot desfăşura

anumite activităţi (ex. ca paznici) pentru că au cazier. În cursul anului 2007 doar 25

de persoane eliberate din penitenciare s-au adresat agenţiilor pentru ocuparea forţei de

muncă. Multe dintre persoanele eliberate din penitenciare încearcă iniţial să ascundă

faptul că au fost condamnate penal.

Integrarea socială trebuie raportată la specificul infracţiunii şi la fiecare persoană în parte.

Varietatea de infracţiuni presupune o varietate de o forme de reintegrare. Legislaţia califică

infracţiunea, specialiştii în educaţie şi asistenţă psihosocială evaluează cauzele care au generat

6

disfuncţionalităţile în cazul fiecărei persoane şi nici nu ar fi eficient să analizăm infracţiunea ca

şi faptă. Poate mai mult decât intervenţia instituţiilor statului (ex. programe de reintegrare

desfăşurate pe timpul executării pedepsei şi resursele materiale alocate acestor programe)

contează sprijinul familiei şi mediul social, adică a întregului sistem comunitar.

Reintegrarea socială presupune şi reprimirea de către familie şi depinde de

disponibilitatea familiei de a susţine material şi moral persoana condamnată. Menţinerea

relaţiilor cu familia, iar acolo unde este cazul îmbunătăţirea relaţiilor cu familia este un obiectiv

prioritar pentru reinserţia socială a persoanei private de libertate.

În ce priveşte munca, pentru ca aceasta să fie eficientă în reintegrarea socială a

persoanelor condamnate, trebuie ca şi acestea să fie interesate în munca respectivă şi nu doar în a

câştiga o reducere a pedepsei cu închisoarea sau executarea unei sentinţe în comunitate prin

muncă în folosul comunităţii.

Angajatorii cer seriozitate din partea angajatului şi de multe ori persoanele care au

executat pedepse privative de libertate nu sunt motivate să muncească. În multe cazuri, datorită

lipsei sprijinului comunităţii, persoanele care au executat pedepse privative de libertate preferă să

lucreze pe piaţa neagră a muncii şi să fie beneficiari ai venitului minim garantat care le asigură

şi acces la alte drepturi de asigurări sociale şi la hrana oferită prin cantinele sociale.

Pentru angajatori este important şi felul în care persoana care a executat pedepse

privative de libertate se poate integra în echipa de lucru (poate există stigmatizare din partea

colegilor). Integrarea prin muncă este o parte importantă a procesului, dar nu este singura.

Astfel, în reintegrarea socială a persoanelor care au fost condamnate penal pot fi

eficiente:

- Cultivarea încrederii în sine

- Menţinerea legăturii cu familia

- Descoperirea şi încurajarea intereselor prosociale (ex. muncă, alfabetizare, educaţie)

- Influenţa pozitivă a colegilor de muncă şi a prietenilor

Acestea sunt obiective ale activităţilor de educaţie şi de asistenţă psihosocială, utilizate

de câţiva ani chiar. Sistemul penitenciar sprijină reintegrarea socială a tuturor persoanelor private

de libertate, pornind de la necesităţile individuale sociale, educaţionale şi terapeutice ale fiecărei

persoane private de libertate şi, mai ales, nu sancţionează persoanele care după liberare nu au

fost acceptate de comunitate şi au recidivat.

7

III. Rolul organizaţiilor neguvernamentale în reintegrarea socială

a persoanelor eliberate din detenţie

În acelaşi sens, ar trebui să se implice şi organizaţiile neguvernamentale (fundaţii,

asociaţii etc), mergându-se până la specializarea unora dintre ele, mai ales cele care-şi zic

umanitare, pentru buna integrare post-penală. Este timpul ca societatea să aibă pregătite

instrumentele necesare de intervenţie, de sprijin moral, intelectual, chiar sprijin material dacă

situaţia este şubredă din acest punct de vedere. Considerăm că tinerii trebuie trataţi cu un grad

mai mare de afectivitate, să fie atraşi, nu respinşi pentru că aroganţa în asemenea cazuri poate

avea efecte nedorite pentru cel care are nevoie de ajutor.

În ultimii ani a fost ajustat cadrul legal al cooperării între sectorul public şi cel privat de

servicii sociale, deschizându-se, astfel, una dintre perspectivele importante de dezvoltare a

sistemului de protecţie socială. Având atât suportul organizaţiilor occidentale, cât şi cel

guvernamental, s-a dezvoltat rapid o reţea amplă de ONG-uri cu obiective în domeniul social.

ONG-urile şi-au îmbunătăţit imaginea atât la nivelul opiniei publice, cât şi la nivelul

autorităţilor. Încrederea în succesul eventualelor colaborări a crescut simţitor. Multe dintre

acestea au acumulat o bogată experienţă şi un grad înalt de competenţă, aspecte ce pot fi

valorificate în dezvoltarea ulterioară a sectorului. Până de curând colaborarea a fost în general

punctuală, pe proiecte sau pe cazuri specifice.

Responsabilitatea principală în domeniul social trebuie să fie şi să rămână a statului.

Rolul statului în protecţia socială în general este fundamental. Rolul ONG-urilor este unul

complementar, fără să poată substitui însă rolul statului. Rolul complementar se referă la

preluarea unor probleme neacoperite de sistem, iniţierea unor servicii pe o problematică socială

nouă.

ONG-urile pot lucra în parteneriat cu statul, fac împreună proiecte, creează un mecanism

pe care îl implementează, după care, dacă mecanismul este dovedit util, statul urmează să preia

acel mecanism sau să-l ofere ONG-ului respectiv, asigurându-i finanţarea, atât timp cât există

acea problemă socială.

Pe de o parte, sectorul non-profit suplimentează oferta publică de servicii, dar oferă,

datorită flexibilităţii, posibilitatea dezvoltării unor servicii novatoare care pot fi preluate ca

8

model de sectorul public. Pe de altă parte, în condiţiile în care sectorul public va dezvolta

sistemul de servicii primare de asistenţă socială şi va reorganiza serviciile specializate pentru

copii, persoane cu handicap, vârstnici etc., va fi necesară externalizarea unor servicii către

instituţii private sau non-profit.

Externalizarea serviciilor va fi posibilă în condiţiile în care ONG-urile au acumulat

experienţă în derularea serviciilor înalt specializate.

Sectorul neguvernamental poartă o amprentă pozitivă asupra evoluţiei spre bine a

lucrurilor în mai multe sectoare ale vieţii sociale. Evaluarea realizată dovedeşte totuşi că mai

puţine la număr sunt ONG-urile ce au în calitate de beneficiari persoanele liberate din locurile de

detenţie.

Aducem ca mărturie unul dintre cele mai puternice ONG din România, „ALTERNATIVE

SOCIALE: PENTRU O COMUNITATE MAI SIGURĂ”, prezentând câteva din proiectele

încheiate în vederea susţinerii deţinuţilor, foştilor deţinuţi, potenţialilor deţinuţi şi a familiilor

acestora:

1. Programe de prevenire a instituţionalizării şi protectie a copilului

1.1. Servicii psiho-sociale pentru prevenirea instituţionalizării şi reabilitarea copiilor victime ale abuzului

şi/sau neglijării

1.2. Asistenţă psiho-socială pentru copiii din judeţele Vaslui şi Botoşani

1.3. Optimizarea colaborării inter-instituţionale din perspectiva Legii 272/2004 la nivelul Municipiului Iaşi

1.4. Copiii singuri acasă

1.5. Servicii sociale directe pentru copiii singuri acasă din Iaşi

1.6. Copiii singuri acasă – O problemă care ne priveşte pe toţi!

1.7. Identificarea, intervenţia şi monitorizarea copiilor nesupravegheaţi ca urmare a plecării părinţilor la

muncă în străinătate

1.8. Colaborare transfrontaliera interinstitutionala pentru protectia drepturilor copiilor singuri acasa

2. Programe de prevenire a delincvenţei

2.1. Centrul experimental de probaţiune Iaşi 

2.2. Probaţiunea în România, de la experiment la principii fundamentale şi metodologie de lucru –

Seminar

2.3. Training pentru consilierii de probaţiune în Centrul de Probaţiune din Cambridge

2.4. Securitate publică sau delincvenţă juvenilă

9

2.5. Prevenirea delincvenţei juvenile la nivelul şcolilor şi liceelor ieşene

2.6. Audit privind fenomenul delincvenţei juvenile în municipiul Iaşi

2.7. Cabinetul de consiliere – Un prieten pentru copii, adolescenţi şi … nu numai

2.8. Campanie de prevenire a criminalităţii – Siguranţa pentru toţi

2.9. Tineri Împotriva Delincvenţei – proiect derulat în regim de voluntariat în parteneriat cu Youth Crime

Watch of America, 

2.10. Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi

2.11. Formarea profesorilor în lucrul cu copiii singuri acasă pentru prevenirea delincvenţei juvenile

2.12. Partener în proiectul Centrul specializat de zi pentru resocializarea copiulului predelincvent şi

delincvent provenit din familii defavorizate social – administrat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială

şi Protecţia Copilului Iaşi 

3. Programe de prevenire a traficului de fiinţe umane şi a exploatării sexuale şi prin

muncă 

3.1. Coaliţia împotriva traficului de femei şi campanie regională de conştientizare publică

3.2. Iniţiativa regională de susţinere a poziţiei femeii

3.3. Coaliţia regională de prevenire a traficului de fiinţe umane

3.4. Prevenirea si combaterea exploatării prin muncă, a exploatării sexuale şi a traficului de copii

3.5. Diminuarea exploatării sexuale, exploatării prin muncă şi a traficului de copii prin orientare privind

cariera şi Campanie de conştientizare public

3.6. Construirea de reţele de informare pentru instituţiile care lucrează în domeniul combaterii traficului de

fiinţe umane

3.7. Centre de Tineret pentru reducerea vulnerabilităţii la trafic şi reintegrarea copiilor victime ale traficului

în Bucureşti şi trei judeţe selectate (Iaşi, Botoşani şi Giurgiu)

3.8. Promovarea democraţiei prin activităţi de combatere a exploatării copilului prin muncă şi a traficului

de copii

3.9. Partener în proiectul Campanie naţională de prevenire a traficului de fiinţe umane şi a consumului de

droguri – administrat de Confederaţia Caritas România

3.10. Reducerea exploatării prin muncă, a exploatării sexuale şi a traficului de copii din comunităţi

selectate din judeţul Botoşani, România

3.11. Activităţi de continuare a seminarului de formare de formatori pe metodologia SCREAM

3.12. Reţeaua regională de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane

3.13. Metodologie de lucru pentru echipele inter-instituţionale şi pentru personalul din Centrele de Tranzit

destinat copiilor victime ale traficului de persoane

3.14. Şcoală de vară pentru peer-educatori pentru promovarea participării copiilor la combaterea traficului

10

de copii

Combaterea exploatari prin munca a copilului in mediul rural

3.15. Facilitarea cooperãrii si optimizãrii managementului teritoriului si al frontierei româno-moldoveneşti

4. Programe de prevenire a violenţei domestice

4.1. Partener în proiectul Campania de 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeii, Iaşi, derulat

în România de Asociaţia pentru Promovarea Femeii din România (A.P.F.R.) Timişoara

16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeii - Ediţia a II-a, 25 noiembrie – 10 decembrie 2004

program derulat în cadrul 4.2. Coaliţiei Naţională a ONG-urilor implicate în Programe privind Prevenirea şi

Combaterea Violenţei împotriva Femeii

5. Programe de reabilitare

5.1. Reeducarea şi reinserţia socială a minorilor delincvenţi de etnie roma din Centrul de primire minori

Iaşi

5.2. Minorii şi tinerii delincvenţi – pe un nou drum al reabilitării

5.3. Program de reabilitare şi asistare psiho-socială a victimelor traficului de fiinţe umane

5.4. Instanţa pentru Minori Iaşi

5.5. Instanţa pentru Minori – Extindere la nivelul judeţului Iaşi (Paşcani, Hârlău, Răducăneni)

5.6. Instanţa pentru Minori în oraşele Vaslui şi Botoşani

5.7. Partener în proiectul Dezvoltarea măsurilor alternative la detenţie pentru minori – proiect administrat

de Penal Reform International Romania, Bucureşti

5.8. Partener în proiectul Dezvoltarea politicii penale privind executarea muncii în folosul comunităţii în

România – proiect administrat de Penal Reform International Romania, Bucureşti

5.9. Partener în proiectul Parteneriat social pentru reintegrarea deţinuţilor – Comunitate terapeutică –

proiect administrat de Asociaţia Transcena, Bucureşti

5.10. Iniţiativă de reintegrare prin muncă a foştilor deţinuţi

5.11. Partener în proiectul Educaţia în penitenciar: realităţi, practici şi colaborări pentru educaţia în

penitenciarele europene – proiect administrat de Centre Europeen des Relations Internationales et

Strategiques, Bruxelles

5.12. Partener în proiectul Dezvoltarea democraţiei participative prin munca în folosul comunităţii –

proiect administrat de Penal Reform International Romania, Bucureşti

5.13. Crearea unei practici unitare la nivelul Curţii de Apel Iaşi pentru judecarea cauzelor privind traficul

de persoane – proiect derulat în parteneriat cu Asociaţia Magistraţilor Iaşi

5.14. Centrul de asistenţă şi adăpost pentru victimele traficului de fiinţe umane

11

6. Programe de reinserţie

6.1. Un nou drum pentru minorii din penitenciar

6.2. O şansă pentru tinerii eliberaţi din penitenciar

6.3. Familia persoanei privată de libertate într-un nou orizont al integrării

6.4. De la comunităţi de romi la comunităţi cu romi

6.5. Asistenţă psiho-socială pentru persoanele de vârsta a treia

6.6. Transferarea experienţei de lucru cu victimele traficului de fiinţe umane acumulată de Asociaţia

Alternative Sociale către instituţiile abilitate

6.7. Partener în proiectul O calificare in domeniul serviciilor, o sansa pentru un nou inceput – proiect

administrat de Grupul Scolar „Virgil Madgearu", Iaşi

6.8. Perspective profesionale pentru tinerii minori aflaţi în dificultate din judeţul Iaşi

7. Programe de dezvoltare organizaţională

7.1. O organizaţie mai puternică pentru o comunitate mai bună !

7.2. Întărirea capacităţii organizaţionale pentru 8 ONG-uri din cadrul Coaliţiei împotriva traficului de fiinţe

umane

7.3. Centru de pregătire a voluntarilor

7.4. Asociaţia Alternative Sociale – un ONG mai puternic – un partener mai puternic

7.5. Alternative Sociale de la o organizatie locala la o organizatie nationala

8. Programe care vizează sprijinirea reformei în justiţie

8.1. Dezvoltarea sectorului de evaluări psihologice pentru victimele infracţiunilor

8.2. Optimizarea managementului şi creşterea transparenţei sistemului de justiţie din România

8.3. Promovarea integrităţii magistraţilor şi creşterii încrederii publicului în sistemul de justiţie

12

CONCLUZII

1. Reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie - unul din efectele

procesului socializării, reprezintă un proces fundamental care presupune

acomodarea, adică soluţionarea conflictelor existente între aspiraţii şi atitudini

comportamentale între indivizi.

2. Procesul de reintegrare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie nu

este abordat ca un proces complex pentru că încă nu a fost perfecţionat ciclul

asistenţial al persoanelor liberate din locurile de detenţie şi nici sistemul de

supraveghere a persoanelor eliberate din detenţie, astfel încât, prin consiliere şi

asistenţă, să fie prevenită săvârşirea repetată de către ei a unor infracţiuni grave.

3. Societatea actuală se confruntă din ce în ce mai mult cu dificultăţile cotidiene,

marile probleme legate de economia în tranziţie, rata şomajului în continuă

creştere, scăderea nivelului de trai care. în mare măsura, concură, împreună cu alţi

factori, la creşterea necontrolată a ratei criminalităţii.

4. Soluţii în reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenţie:

- Schimbarea percepţia societăţii, eliminarea discriminării şi a etichetării.

- Susţinerea proiectelor de şcolarizare a persoanelor eliberate din penitenciar

- Susţinerea angajării foştilor deţinuţi prin programele oferite de A.J.O.F.M

5. Mai mult decât intervenţia instituţiilor statului (ex. programe de reintegrare

desfăşurate pe timpul executării pedepsei şi resursele materiale alocate acestor

programe) contează sprijinul familiei şi mediul social, adică a întregului sistem

comunitar.

6. Rolul ONG-urilor este unul complementar, fără să poată substitui însă rolul

statului. Rolul complementar se referă la preluarea unor probleme neacoperite de

sistem, iniţierea unor servicii pe o problematică socială nouă.

7. ONG-urile pot lucra în parteneriat cu statul, fac împreună proiecte, creează un

mecanism pe care îl implementează, după care, dacă mecanismul este dovedit util,

statul urmează să preia acel mecanism sau să-l ofere ONG-ului respectiv,

asigurându-i finanţarea, atât timp cât există acea problemă socială.

13

BIBLIOGRAFIE

1. Basarab M., Răspunderea penală a minorilor, 1992, Cluj-Napoca

2. Brezeanu O., Particularităţi ale criminalităţii în perioada de tranziţie, Bucureşti,

1999.

3. Preda F. R., Perspectiva reintegrării sociale a foştilor infractori în viziunea agenţilor

economici. – în: Integrarea socială postpenală a infractorilor între realitate şi

perspective, Bucureşti, 1999.

4. Şerban A., Drept execuţional penal, Bucureşti, 2005.

5. Boroi Al., Drept penal, Partea generală, Bucureşti, 1992.

6. Dolea I., Probleme şi perspective privind alternativele detenţiei, 2001.

7. Alternativesociale.ro

14