Prof. dr. Mihai Dinu Gheorghiu

Psihosociologia comunitatii Frontierele sociale. Memoria socialaMaster Relatii Umane si Comunicare, anul I, 2014-2015Semestrul al II-lea, februarie iunie 2015Curs / Seminar: Vineri 16-18 / 18-20; Sala D310

SUMARUL CURSULUII. Introducere n psihosociologia comunitatii (4 prelegeri)II. Problematica frontierelor sociale (4 prelegeri)III. Memoria sociala (4 prelegeri)IV. Seminarii metodologie ( ancheta de teren; interventia psiho-sociologica; marturiile memoriei socialeV. Planul activitatilor si evaluareaVI. Bibliografie *(I) PRIMA PARTE: PSIHOSOCIOLOGIA COMUNITATII. O INTRODUCERE. 1. Evolutia conceptului de comunitate n culturaeuropeana. (Zani-Palmonari, p. 25-39)( Noiunile de comunitate si societate n tiina sociala. (Zani-Palmonari, p. 131-165)( Semnificaiile diferite ale acestor noiuni n societile contemporane si n culturile profesionale legate de tiinele sociale. ( Modele teoretice n psihologia comunitatii (Zani-Palmonari, p. 43-60)( Tipologii ale comunitilor. Studii exemplare n psihosociologia comunitii. Ghetoul (Wirth, 1927/2012)2. Condiiile constituirii unei noi discipline psihosociologia comunitilor, caracterul ei interdisciplinar si aplicat.( Nasterea si dezvoltarea psihologiei comunitatii (Zani-Palmonari, p. 131-165)( Formarea profesionistilor pentru munca n comunitate (Zani-Palmonari, p. 104-130)

( Serviciile vazute ca organizatii (Zani-Palmonari, p. 182-212)

( Asumarea comunitara a problemelor (Zani-Palmonari, p. 213-238)( Activitatea psihologului n serviciile teritoriale (Zani-Palmonari, p. 241-267)

( Grupul de lucru (Zani-Palmonari, p. 269-287) Structuri organizatorice i instituionale. Implicarea lor n comunitate.

Cercetari comparative privind comunitaile n spaiul european, prezena si rolul psihosociologilor comunitari.

3. Cercetari aplicate n psihosociologia comunitatii( Instrumente conceptuale si metode de cercetare specifice psihologiei comunitatii (Zani-Palmonari, p. 61-100)( Familia si minorii; Adolescentii; Vrsta a treia si batrnetea; Marginalizare si dependenta (Zani-Palmonari, p. 288-388)( Tradiia scolii sociologice romneti si studierea monografica a comunitilor rurale. (Rostas 2000; 2014) Identificarea problemelor unei comuniti. Dinamic psihosocial.

Forme pseudo-comunitare de asociere.

Categorii sociale defavorizate. Strategii de intervenie.

(II) PARTEA A DOUA: Problematica frontierelor sociale n psihosociologiA comunitatii1. Conceptul de frontiera sociala. Tipologia frontierelor sociale. ( M. D. Gheorghiu, M. de Saint Martin (2011, pp. 13-19, 33-51)( Charles Tilly, 2005. ( Andreas Wimmer, 2008( Michle Lamont, Virag Molnar, 2002

2. Frontiere, mobilitate si clase sociale

( Gheorghiu, 2011, pp. 13-19, 33-51

( Maria Larionescu, Ioan Marginean, Gabriela Neagu, 2006. ( I. Dragan, 1994.3. Frontiere sociale i mobiliti sociale n societatea romneasca contemporana. Dezvoltare sociala si dezvoltare comunitara( Date comparative din perspectiva unei cercetari internationale, in Gheorghiu (2011), pp. 24-29, 190-256 ( Dumitru Sandu (2006): Ce este dezvoltarea comunitara? * Participare comunitara * Construirea societatii civile europene prin dezvoltarea comunitara( Adrian Dan: Proiecte comunitare, fonduri sociale (p. 164-178); Adrian Hatos: Lideri, participanti si paivi: resurse individuale pentru participare comunitara (p. 79-196). In Catalin Zamfir, Laura Stoica (2006).

4. Sociogeneza si psihogeneza in sociologia lui Norbert Elias

( Procesul de civilizare (Elias, 2002)( Societatea de curte ca arhetip al formatiunilor sociale moderne (Elias, 2011)

III. PARTEA A TREIA: MEMORIA SOCIALAIII. 1. Memoria colectiva i uitare; Memoria colectiv i sistemul identitar; Memoria colectiva i memoria social; timp i istorie. Caracteristicile cmpului social i memoria sociala;

( Neculau, Memoria pierduta, 1999, pp. 179-197 (Memorie colectiva si uitare)( Neculau, 2004 (a)

III. 2. Mecanismele i funciile memoriei sociale; Memoria grupurilor (profesionale, etnice, minoritare); Memoria familiei i a indivizilor ca actori sociali (analitic interpretativ); Reconstruciile vieii; istoria vieii ca trecut referenial, ritual, imaginar;

( Neculau, Ticu, 2004( Rouquette, 2010III. 3. Povestirea vieii ca demers autobiografic; reconstituirea trecutului. Teme reconstruite (exemple). Practica istoriei vieii ca istorie social totalizant

( Lungu, 2010( Neculau, 2004 (b)(Gheorghiu, 1999

IV. TEME PENTRU SEMINAR: Metode de cercetare n psihosociologia comunitii.I. Ancheta de teren n cercetrile psihosociologice. Ancheta de teren si metodele calitative Observatia, o perspectiva multidisciplinara; Observatia directa si observatia participativa; organizarea observatiei; Aplicarea complementara a metodei observatiei si a metodei interviuluiInterviul ( Ghidul de interviu; Recomandari pentru realizarea interviului; analiza si concluziiII. Cercetare-aciune, analiza si interventie psihosociologic n comunitiDefinitii aria semantica a actiunii si interventiei n psihosociologieStudiile de caz

III. Documentele memoriei socialeMemorii, jurnale, amintiriMonumentele memoriei colective

Timpul ritualizat calendarul comemorarilor si sarbatorilor aniversare

N. B. Bibliografia si suportul documentar pentru seminarii vor fi difuzate separat.

V. PLANUL ACTIVITII SEMESTRIALE I EVALUAREA

A. CURS

Fiecare participant la cursul Psihosociologia comunitatii trebuie sa realizeze o prezentare, singur sau in grup, a unuia dintre capitolele cursului, dupa bibliografia indicata. Aceasta prezentare trebuie sa aiba un caracter sintetic, sa demonstreze cunoasterea problematicii cursului, sa fie nsotita de exemple si eventuale contributii originale. De asemenea, este recomandata o participare activa la curs, la discutarea prezentarilor efectuate de colegi sau de profesor.

B. SEMINAR

Seminarul este destinat deprinderii si aprofundarii metodelor de cercetare proprii psihosociologiei comunitatii metodele anchetei de teren, cercetarea actiune si interventia psiho-sociologica. Fiecare masterand si va aduce contributia n cadrul seminarului prin prezentarea unei metode si analiza critica a unei cercetari ntreprinse prin aceste metode (critica instrumentelor de cercetare, adecvarea lor la planul cercetarii, rezultatele obtinute).

Seminarul poate prilejui de asemenea continuarea dezbaterilor ncepute la curs, precum si a discutiilor privind organizarea activitatilor practice (cercetarea de teren).

n cadrul seminarului pot fi invitati profesori, cercetatori sau profesionisti din domenii de interes pentru problematica cursului si a cercetarii. De asemenea, unele seminarii se pot realiza pe teren, pentru a face observatii comune cu ntreaga echipa de cercetare.

Activitatile realizate pe ntreaga durata a cursurilor si seminariilor se noteaza pentru evaluarea activitatii continui a fiecarui masterand.

C. ACTIVITATEA PRACTICA

Cursurile si seminariile constituie suportul teoretic si metodologic al activitatilor practice. Activitatea practica urmareste consolidarea cunostintelor si deprinderilor privind diferitele aspecte ale comunicarii psiho-sociale n comunitati, institutii si organizatii. n cadrul activitatii practice, fiecare masterand participa, impreuna cu colegii, n cadrul unei grupe de cercetare, la realizarea unei anchete de teren / interventii psiho-sociale, n functie de specificul comunitatii, institutiei sau organizatiei n care se desfasoara cercetarea (practica). Aceasta are ca principal reper pe de-o parte stabilirea tipurilor de frontiere sociale proprii comunitatii / institutiei / organizatiei respective, pe de alta parte cunoasterea modalitatilor prin care se realizeaza comunicarea n exterior si n interior n respectiva comunitate / institutie / organizatie.

Continutul si cadrul activitatilor practice se stabilesc de comun acord cu profesorul coordonator si cu conducerea institutiei / organizatiei partenere.

Organizarea cercetarii

Cercetarea de teren are ca obiectiv o mai bun cunoatere a raporturilor dintre grupurile sociale, pornind de la observarea relaiilor n spatiul social. Relaiile profesionale snt supradeterminate de frontierele sociale care despart clasele i categoriile sociale. Ierarhiile profesionale snt deopotriv ierarhii sociale, n care snt delimitate ansambluri de valori materiale i spirituale, linia de demarcaie dintre ocupanii poziiilor superioare i cei ai poziiilor inferioare avnd un caracter simbolic i o semnificaie etic (conform moralei proprii a fiecrui grup, ethosului su specific).

Pornind de la observarea preliminar pe teren a unor grupuri sociale distincte, ne propunem:

( s studiem relaiile dintre grupuri, precum i raporturile ierarhice din interiorul lor.

( s realizm observaii sistematice ntr-o localitate (zon), observaii completate cu interviuri cu membri ai grupurilor respective;

( s analizm principalele caracteristici ale grupului studiat, componente semnificative ale identitii lui sociale, pornind de la:

Cunoaterea istoricului grupului (vechime, repere cronologice semnificative ale activitii)

Recunoaterea social semne ale prestigiului, reputaiei, simbolice i materiale

Observarea condiiilor de locuit, efectele acestora asupra satisfaciei individuale (autoidentificare, demoralizare)

Observarea ierarhiilor interne ale grupului i a relaiilor cu alte grupuri, moduri de comunicare

Observarea relaiilor cu grupuri profesionale concurente n desfurarea activitii, strategii de identificare i de difereniere

Observarea relaiilor cu categoriile de public pe care le presupune exercitarea activitii proprii, situarea raporturilor cu publicul ntre dou situaii extreme relaiile de tip comercial (publicul client) i relaiile de tip administrativ (control i supraveghere); publicul instituiilor medicale prezint caracteristici mixte (ntre clientela particular i controlul medical impus, participarea serviciilor medicale la meninerea ordinii publice). Sarcini comune ( cunoasterea bibliografiei si a principiilor metodologice; documentare proprie si parcurgerea materialului documentar si a partilor din lucrare redactate de colegi; participarea la ntlnirile echipei; efectuarea de observatii de teren, redactarea unui jurnal propriu de teren, redactarea unui capitol din raportul de cercetare. ( aplicarea cel putin unei metode (observatie si/sau interviu).

Fiecare participant trebuie s contribuie la realizarea anchetei prin

(a) Documentare (presa, arhive)

(b) Observatie (c) Realizarea unui interviu aprofundat sau a unui set de interviuri

(d) Co-redactarea raportului de cercetare

D. Calendarul orientativ al anchetei de teren februarie iunie ( cursuri si seminarii

martie aprilie ( ancheta de teren, observatii si interviuri individuale

mai ( completarea datelor, redactarea raportului de cercetare

iunie ( evaluareE. Planul raportului de cercetareAncheta de teren se ncheie prin redactarea unui raportul de cercetare, prin care s demonstrai :( cunoaterea noiunilor fundamentale i a lucrrilor de referin prezentate n cadrul cursului

( cunoaterea i aplicarea principalelor metode ale anchetei de teren n realizarea unei cercetri colective (n mod excepional, o lucrare individual)( capacitatea de integrare ntr-o echip de cercetare, colaborarea cu colegii i cu profesorulEvaluarea va ine cont de asemenea de participarea dvs. la activitile intermediare, precum i de capacitatea de a integra unele date din primele interviuri.Lucrarea va fi prezentat n scris pn la data de 1 iunie i susinut aproximativ o saptamna mai trziu.

Raportul de cercetare este compus din:A. O Introducere, n care este expus problematica cercetrii, snt examinate condiiile de acces pe teren, snt formulate principalele ipoteze.

B. Un Capitol care sintetizeaz Observaiile fcute pe teren.

Grila de Observaie trebuie s cuprind n mod necesar urmtoarele capitole:1. Observaiile cu caracter general, asemenea nsemnrilor care privesc situaia de interviu, urmresc reconstituirea cadrului n care se desfoara observaia: Configuraia locului, condiiile de acces, mediul nconjurtor (amplasarea locului observat, a cldirilor), impresia general, unii factori exteriori (calitatea mediului); organizarea spaiului, informarea vizual, posibilitatea de orientare; ntreinerea locului, echipamentele, aparatura. 2. Observaii privind modul de interaciune i de comunicare dintre grupurile prezente, reacia acestora la prezena cercettorului (observarea observatorului), limitele observaiei, particularitile momentului n care se efectueaz observaia.3. Prezentarea observaiilor se organizeaz pe dou coordonate, spaial (organizarea i distribuia spaiului, folosirea acestuia, limitele sau frontierele care-l delimiteaz de spaiul exterior i despart grupurile, modul de funcionare a acestor delimitri) i temporal (situarea activitilor n timp, frecvene, intensiti). C. ntr-un alt Capitol snt analizate interviurile realizate.

Ghidul de Interviu reia sub form de capitole ipotezele principale ale cercetrii.

n Anexe vor figura Notele din Jurnalul de teren i rezumatele (transcrieri pariale) ale interviurilor realizate, eventual alte surse documentare (articole pres, fotografii, etc.).

ANEXA SUPORT CURS (1)PROBLEMATICA FRONTIERELOR SOCIALEa. Definirea frontierelor sociale

Frontierele sociale pot fi definite, pentru nceput, ca fiind forme obiectivate ale diferenelor sociale, care se manifest prin accesul inegal la resursele materiale i simbolice i prin distribuia inegal a acestora. Redefinirea continu a frontierelor poate duce la lupte i conflicte ntre grupurile pe care le desparte. Studiul proceselor de construire a frontierelor are o tradiie ndelungat, dac ne gndim la Durkheim i la distincia pe care o face el ntre sacru i profan, sau la Weber i la analiza grupurilor de statut sau a grupurilor etnice. Cercetrile asupra frontierelor s-au dezvoltat foarte mult n ultimii ani, mai ales n Statele Unite, i analiza lor critic este necesar.Atenia noastr se va ndrepta n special asupra construirii frontierelor ntre grupurile sociale, asupra competiiei ntre grupuri pentru definirea acestor frontiere i asupra stabilirii principiilor de clasificare, studiindu-se att diferenele obiectivate n procesul de socializare (cum se difereniaz fiecare grup prin modul n care se organizeaz socializarea tinerilor), ct i perceperea diferenelor, maniera n care aceste percepii sunt nsuite de copii si tineri; studierea acestui proces de construire a frontierelor fiind inseparabil de studierea procesului de transgresare i abolire a frontierelor, care nu sunt stabilite o dat pentru totdeauna. Apoi, n cadrul fiecrei categorii sociale pot fi difereniate grupurile stabile, sau realizate de grupurile instabile sau precare. ( Cercetarea pe care am realizat-o prin efectuarea unor interviuri aprofundate cu familii i tineri din Frana, Romnia, Brazilia i Suedia a fost completat de o serie de observaii etnografice asupra familiilor, ceea ce va permite studierea att a relaiilor dintre grupuri ct i a deplasrii frontierelor n interiorul grupurilor i ntre acestea. Ne-am propus s nelegem cum se deprinde i se construiete, mai ales n familie i n structurile extracolare i asociative, sensul al ceea ce este posibil i al ceea ce nu este posibil, deci al limitelor, n limbajul comun, sau mai exact al frontierelor.

( O direcie de cercetare complementar celei a frontierelor este cea deschis de lucrrile lui Norbert Elias privind trecerea, specific secolului XX, de la o formalizare a raporturilor sociale la informalizare, care modific foarte mult relaiile din interiorul familiilor, ca i pe cele dintre grupurile sociale. Conform teoriei procesului civilizarii a lui Norbert Elias, s-ar putea crede c asistm la o desfiinare progresiv a frontierelor obiective, ns cel mai adesea nu este vorba, desigur, dect de redefinirea acestor frontiere prin noi reprezentri. Procesul de civilizare, pe care Elias l-a descris ca fiind interiorizarea progresiv a constrngerilor i transformarea acestora n autoconstrngeri, ine att de educaie, ct i de socializare, trecerea fcndu-se cel mai adesea de la nalta societate la clasa de mijloc i la fraciuni ale claselor inferioare.

n ncercarea de a nelege principiile de clasificare i de construire a frontierelor dintre ei i noi, sau dintre established (oameni realizai, cu situaie) i outsiders (marginali), nu ar trebui s ignorm procesele de lung durat (precum cele studiate de Elias). Este de asemenea necesar, aa cum a spus Robert Castel, s ncercm chiar dac nu este uor - s construim acele relaii care traverseaz diferitele straturi ale structurii sociale i s nu izolm abordarea situaiilor marginale, periferice, sau de excludere, dup cum nu trebuie s izolm prin studiu nici burghezia si nici elitele.

Reinnd opoziia dintre grupurile stabile sau realizate i grupurile mobile sau instabile ca fiind central pentru studierea familiilor, vom pleca de la constatrile privind procesul actual de precarizare (si parial de pauperizare) care afecteaz zone sociale pn nu demult stabile, n ceea ce privete locul de munc, si care a condus la o anumit destabilizare a celor stabili, situaie ce caracterizeaz capitalismul contemporan. Acest proces, ale crui consecine nu sunt, desigur, resimite la fel de toate grupurile, traverseaz totui ntreaga structur social. La un nivel mai general, este vorba despre slbirea ansamblului proteciilor sociale oferite de ctre un loc de munc stabil i despre punerea sub semnul ntrebrii a posibilitii de a avea garantat prin munc integrarea social. n planul organizrii interne a muncii, este vorba despre difuzarea larg a principiului flexibilitii prin care li se cere muncitorilor s dovedeasc suplee, s fie gata s se schimbe fr ntrziere, s i asume continuu riscuri. Ideea unui loc de munc ce reprezint suportul unei cariere i care asigur un statut i protecie pe via nu mai este valabil sau cel puin nu mai este valabil pentru toi. Consecinele acestui proces nu sunt uniforme, dar, mai ales, ele nu sunt suportate la fel de toi cei implicai. Dac unii dispun de resursele necesare pentru a face fa instabilitii i pot face din asta un atu, pentru alii instabilitatea nu e altceva dect o form de constrngere.

n cazul familiilor aparinnd unor grupuri sociale diferite, vom ncerca s aflm care sunt efectele instalrii (stabilitatii) sau, dimpotriv, ale mobilitii geografice i profesionale, i ale instabilitii asupra educaiei copiilor biei i fete i a modului n care acetia percep frontierele. Astfel, a fi n trecere ntr-un ora nseamn, pentru tineri, a fi n trecere la coal i n toate etapele socializrii, a schimba foarte des instituiile, a schimba grupurile de prieteni, a constitui relaii pe baze noi. Care sunt efectele destabilizrii, ale precarizrii asupra modului de clasificare a celorlali? i ce efecte au structura i componena familiilor aparinnd unor grupuri sociale diferite, precum i redefinirea frecvent a acestora?

A stabili c exist o strns legtur ntre o variabil denumit independent, cum ar fi de exemplu numrul anilor de studii, i o variabil denumit dependent, cum ar fi de exemplu sentimentul unei frontiere ntre instruii i analfabei, nu explic nimic att timp ct nu am stabilit ce denumete fiecare termen al relaiei ( ... ) ntr-un anumit caz, deci n fiecare relaie particular, relaia statistic, indiferent de ct de mare ar fi precizia cu ar putea fi determinat numeric, nermnnd dect o simpl dat, lipsit de sens. Semi-comprehensiunea intuitiv cu care ne mulumim cel mai adesea ntr-un asemenea caz, concentrndu-ne efortul pe dozarea intensitii relaiei, se conjug cu iluzia constanei variabilelor sau ai factorilor ce rezult din identitatea nominal a indicatorilor sau termenilor care le denumesc pentru a nu mai cerceta termenii de legtur. Ar trebui s ne punem problema semnificaiei reale a diferiilor termeni de legtur, cum ar fi, de exemplu, numrul anilor de studiu, experienele educaionale i construirea frontierelor sociale, i s lum n consideraie diferenele ascunse n spatele aceluiai indicator din mai multe ri i din grupuri diferite.b. Clasificarea frontierelor sociale(1) Frontiere externe si frontiere interne

(a) Frontierele externe au o dimensiune institutionala majora, care diferentiaza grupurile, permit recunoasterea si identificarea acestora. Prezenta unor asemenea institutii poate delimita spatiul public de spatiul privat (de exemplu unele administratii, spatii comerciale, biserici, scoli, spitale, etc.) si n acelasi timp asigura servicii populatiei din zona si / sau ntregii comunitati. Nu orice institutie prezenta n zona marcheaza frontiera externa a comunitatii snt de identificat acele institutii care le reprezinta.

(b) Frontierele interne snt cele care separa grupurile dintr-o anumita comunitate, indica modul n care se ierarhizeaza unele n raport cu altele. Am retinut ca exemple de frontiere interne cele care-i separa pe cei nou veniti ntr-un cartier de localnicii vechi, o frontiera temporala care poate avea o dimensiune economica (unii snt mai cu stare dect altii), una culturala (membrii unui grup au scoala mai multa dect altii, sau au alte mentalitati, obiceiuri), simbolica (au porecle diferite, se spun bancuri diferite despre unii si despre altii), politica (voteaza mai degraba cu un partid, au simpatii sau opinii politice mai ales de-un anume fel, sau sint pur si simplu mai politizati dect altii caci nu trebuie sa-i pierdem din vedere pe cei care nu se intereseaza deloc de politica).

( Frontierele externe si cele interne pot fi imaginate ca fata si reversul aceleiasi monede. Spre exterior, ne diferentiem de ceilalti n functie de un criteriu major, n functie de care sntem sau nu membri ai grupului nostru, sntem sau nu recunoscuti ca atare. Spre interior, ne clasificam unii n raport cu ceilalti, sntem mai centrali sau mai marginali n comunitatea noastra, n functie de ierarhiile interne.

(2) Frontiere spatiale si frontiere temporale

(a) Frontierele spatiale se disting de frontierele geografice n masura n care spatiul social si spatiul geografic snt notiuni distincte. Dar spatiul social este continut de spatiul geografic, deci de multe ori aceste frontiere se suprapun: diferente ntre cartiere separate de strazi, ntre imobile n acelasi cartier, uneori ntre scarile aceluiasi imobil. Putem distinge frontierele spatiale n functie de densitatea si coeziunea populatiilor sau grupurilor pe care le separa. Frontierele spatiale se caracterizeaza prin discontinuitate, densitate slaba, circulatie intensa (sau, dimpotriva, imobilitate), absenta coeziunii. De exemplu, un bulevard intens circulat n anumite momente ale zilei, dar cei care-l populeaza n-au dect legaturi conjuncturale ntre ei, se regasesc impreuna fara sa se cunoasca, nu comunica dect foarte conventional, desi asemenea circumstante pot crea si legaturi mai stabile. Iar noaptea bulevardul e pustiu, marcat eventual de prezenta unor pasari de noapte care pot atrage atentia fortelor de ordine.

(b) Frontierele temporale semnifica diferentele constituite n timp, diferentiaza istorii diferite. Pot fi observate n spatiu (n functie de vechime, de stilul unor constructii, de valoarea asociata vechimii), dar mai ales n biografiile individuale si colective. Ele delimiteaza etapele vietii si iau uneori forma unor evenimente ritualizate: de exemplu, bacalaureatul, casatoria, nasterea unui copil, etc. Durata poate fi un indicator al stabilitatii pozitiei sociale, al continuitatii dintre momentul socializarii si cel al recunoasterii de catre grup, un indicator al posedarii unui capital social specific (de relatii cu anumiti oameni), care poate asigura o anumita influenta.

(3) Frontiere economice, culturale, simbolice

Frontierele sociale au dimensiuni multiple, dar pot fi clasificate n functie de una din dimensiunile dominante.

(a) Frontierele economice se refera la proprietatea unor bunuri materiale, la capitalul economic sau financiar, la tot ceea ce diferentiaza pe cei cu stare, cu dare de mna de cei aflati n nevoie, nevoiasi, de conditie [materiala] modesta, pe bogati de saraci. Aceste diferente pot fi relative sau semnificative, si si pot modifica sensul n functie de grupurile pe care le diferentiaza (asemenea si altor categorii de frontiere): poti fi bogat n raport cu cineva, si sarac in raport cu altcineva.

(b) Frontierele culturale se refera la capitalul cultural (obiectivat, incorporat, institutionalizat) pe care-l detin grupurile si indivizii: diferentierea se face n functie de studii, de diplome, de cultura generala, de posedarea unor bunuri culturale (biblioteci, tablouri, cladiri de patrimoniu), de recunoasterea unei creativitati proprii, a unui talent (artistic, muzical, literar, dar si tehnic).

(c) Frontierele simbolice se refera la reputatia (buna, rea) pe care o are un anumit grup, reputatie care-l poate face dezirabil, i aduce recunoastere sociala, o confirma, sau l poate face indezirabil, l marginalizeaza, exclude, discrimineaza considerat compromitator, de evitat (de exemplu, anturajul care poate strica un copil).

( Frontierele politice si cele religioase vor face obiectul unor discutii aparte.

(4) Mobilitate, circulatie, comunicare n traversarea si schimbarea frontierelor1 ( Frontierele se deplaseaza n timp, n functie de mobilitatea grupurilor si de schimbarea raporturilor dintre grupurile pe care le separa.

2 ( Indivizii traverseaza n mod permanent anumite frontiere n raport cu apartenentele lor multiple, la diferite grupuri, si n raport cu identitatile si proprietatile lor multiple.

3 ( Frontierele organizeaza circulatia si comunicarea dintre grupuri: acest tip de schimburi (circulatie, comunicare) este asimetric, contribuind la ierarhizarea grupurilor (pozitii mai ridicate sau mai coborte n ierarhia sociala)

4 ( Mobilitatea poate fi ascendenta sau descendenta; este asociata traversarii sau deplasarii unei frontiere sociale ntre clase sau alte categorii sociale; cei care fac experienta unei asemenea mobilitati pot rupe sau mentine legaturile cu grupul de origine (familia, de exemplu), n functie de asta se masoara rigiditatea sau supletea frontierei.

ANEXA SUPORT CURS (2): EXERCITII APLICATIVEIdentificarea comunitatilor si a frontierelor sociale n spatiul fizic

( Alegerea prealabila a unei comunitati care face obiectul anchetei exploratorii de teren. Motivarea acestei alegeri. Cunoasterea istoricului comunitatii, principalele repere cronologice. Identificarea principalelor forme de organizare si a institutiilor reprezentative ale comunitatii. Forme de mobilizare a membrilor comunitatii, ritualuri specifice. Persoane resurse pentru memoria sociala a comunitatii, modalitati de reprezentare (alegere, desemnare, mostenire) si de transmitere a unui patrimoniu comun. De la limitele conventionale ale spatiului social la frontiere sociale

( Terenul cercetarii este de cele mai multe ori o zona decupata n mod arbitrar, n functie de accesibilitate si de o oarecare cunoastere anterioara a zonei si a locuitorilor ei. Limitele alese pentru a marca aceasta zona pot constitui sau nu frontiere, n masura n care marcheaza sau nu o discontinuitate importanta n spatiu, discontinuitate avnd o semnificatie sociala majora. Am recomandat ca zona aleasa sa se nvecineze macar cu o frontiera sociala semnificativa obiectivata spatial (care permite identificarea unui grup sau unor grupuri din acea zona prin opozitie cu altul sau altele situate de cealalta parte a frontierei). Distingem de aceea n mod necesar ntre limitele conventionale ale spatiului studiat si frontierele lui sociale.( Obiectivarea frontierelor sociale n spatiu: o definitie a frontierelor este aceea a unor linii imaginare, dar care pot avea consistenta materiala, fizica, care snt n masura sa tranforme diferentele dintre grupuri n proprietati (forme de capital) sau caracteristici identitare. Frontierele i separa pe ei de noi, organizeaza schimburile dintre grupuri. Se recomanda realizarea unei schite a zonei care face obiectul observatiei, eventual a unei harti pe care sa fie delimitata zona. Spunem ca ghidul de observatie, asemenea ghidului de interviu, este structurat n functie de ipotezele cercetarii. Capitolele lui snt date de aceste ipoteze. n cazul nostru, ipoteza noastra centrala este data de teoria frontierelor sociale, care spune ca grupurile sociale care au un grad mai mult sau mai putin ridicat de coeziune (precum comunitatile, etniile, societatile...) snt despartite de frontiere care contribuie la organizarea schimburilor dintre ele si le structureaza prin opozitie proprietatile, calitatile, identitatea. Altfel spus, frontierele snt diferente sociale organizate, ierarhizate. Principiul diferentei dintre grupuri este la baza interactiunii lor, care poate fi descrisa si ca o lupta de diferentiere. De aceea frontierele snt produsul mai recent sau mai ndepartat al unor conflicte, care au lasat urme, mai vizibile sau mai sterse n memoria sociala, a membrilor grupului, a institutiilor care ii reprezinta. Frontierele sociale ale comunitatii. Noi ne-am propus sa studiem modul n care se obiectiveaza (adica snt perceptibile ca obiecte mai mult sau mai putin independente de vointa subiectilor) aceste frontiere, n functie de principalele lor dimensiuni, care se constituie n tipuri de frontiere: externe si interne, spatiale si temporale, economice, culturale, simbolice, politice, religioase... Ne propunem de asemenea sa ntelegem cum se clasifica ele n functie de rolul pe care-l joaca n definirea identitatii grupurilor (unele snt mai importante pentru a defini pozitia anumitor grupuri, altele pentru altele): unii se diferentiaza mai ales pe criterii culturale, altii pe criterii economice, criteriile simbolice (reputatia, stigmatul, recunoasterea) snt pentru toti semnificative dar mai marcante n unele cazuri dect n altele (mai ales extremele sociale snt marcate simbolic), etc. Frontierele, am spus n definitie, separa, dar si unesc grupurile, organizeaza schimburile, adica impun anumite conditii pentru a fi traversate, conditii care snt mai profitabile unora dect altora. Unele frontiere snt mai suple si mai poroase, altele mai rigide si mai stricte. Ele se deosebesc si prin situarea lor n timp, snt mai recente si mai acute, altele snt mai vechi, mai sterse, mai uitate, dar n anumite conditii pot fi reactivate, redevin sensibile si conflictele uitate redevin de actualitate. Vrem de aceea sa ntelegem si modul de functionare a frontierelor, att n ceea ce priveste criteriile si conditiile activarii sau dezactivarii lor, modul n care conditioneaza ele mobilitatea (cum se situeaza fata de ele stabilii si instabilii), cum se circula si se comunica n preajma frontierelor si peste frontiere. Pentru a dezvolta si apoi valida aceste ipoteze, combinam doua metode, observatia si interviul. Cele doua metode au nu doar principii si tehnici comune, dar se si combina n aplicare: facem scurte interviuri observnd, facem observatii intervievnd. Iar persoana intervievata o alegem n calitatea ei de observator de lunga durata a terenului cercetat.

ANEXA SUPORT CURS (3): RECOMANDARI METODOLOGICE GENERALEAncheta de teren si metodele calitative. Observaia i interviul, grila de observatie si ghidul de interviu. Deprinderea metodelor printr-o cercetare aplicat, lucrul n echipa de cercetare.

Observatia, o perspectiva multidisciplinara: sociologie, psihologie, antropologie, etnografie. Cmpul semantic al observaiei, observaia critic (raportarea la norme, semnaleaza abaterea de la norme), observatoare (cecetri aplicate n tiinele sociale), observatori (ai respecrii normelor, legilor, tratatelor). Observaia n dicionarele limbii romne.

Observatia directa si observatia participativa: schi tipologic a observaiei; condiiile fundamentale ale observrii prezena i distana; ce se observ? Totul: ntre observaia sistematic i observaia ntmpltoare; observarea locurilor, a persoanelor, a comportamentelor i interaciunilor, a evenimentelor i efectelor acestora; observaii asupra limbajului.

Organizarea observatiei: dispozitivul de observare (prin comparaie cu foiorul de foc, turnul de control, postul de observaie, etc.); pregtirea prealabil pentru observare (date preliminare, demersuri instituionale, recomandri, contacte); periodicitatea observaiilor (regularitate, durata medie, variabilitate); relaiile cu persoanele observate, observarea observatorului (reguli deontologice, discreia, consimmntul, informare asupra obiectivelor cercetrii). Vezi i H. Peretz, p. 70-71, sq. Tipuri de observatori i modaliti de acces la mediul observat.

Culegerea datelor: observaiile snt, asemenea interviurilor, metode de culegere a datelor; aceste date trebuie sa fie ct mai precise cu putin (de exemplu numr de persoane, date cronologice, frecvene, etc.) i comparabile cu alte date, situate ntr-o categorie (de exemplu date statistice disponibile). Eantionarea (timpului, locului, persoanelor); intrarea n mediu ca socializare, dezvoltarea de relaii i evitarea relaiilor exclusive; secvena principal sau personajul principal; utilizarea relaiilor i experienelor anterioare (H.P.).

nregistrarea si redarea observatiilor: ghidul de observare; jurnalul de teren; transcrierea i organizarea textului conform ghidului; analize cantitative i calitative ale observaiilor; folosirea observaiilor nregistrate n raportul de cercetare.

Aplicarea complementara a metodei observatiei si a metodei interviului ( Prezena pe teren i realizarea anchetei presupun utilizarea ambelor metode. Grila de observaie i ghidul de interviu au aceeai structur.

Persoanele intervievate snt abordate n calitatea lor de observatori participani pe termen lung ai grupurilor din care fac parte i a celor cu care interacioneaz n activitatea lor. Interviurile aduc date privind istoricul grupului (-rilor), problemele sociale legate de activitatea profesional, de reprezentrile colective i individuale asupra familiei proprii, de recunoaterea activitilor simbolice sau materiale (inclusiv prin salarizare), eventuale situaii conflictuale sau tensiuni existente n familie sau cu alte familii. Interviurile ajut la nelegerea semnificaiei unor observaii, la explicarea fenomenelor observate. Interviurile aduc de asemenea date privind parcursul (traiectoria socio-profesional) a persoanei intervievate, comparativ cu alte parcursuri: condiiile alegerii profesiei, selecia, (in-)satisfacia, performana, recunoaterea, proiecte de devenire profesional, unele date familiale semnificative. n analiza interviurilor, se va ine seama de retorica identitar i de eventuale revendicri sau strategii identitare ale persoanelor intervievate.

Ghidul de interviu Consemn: prezentarea cadrului si obiectivelor cercetrii; prezentarea personal a celui care realizeaz interviul; respectarea anonimatului; se subliniaz contributia cercetrii la o mai bun cunoastere a familiilor si comunitatilor. Se solicit la sfrsit recomandri in orientarea cercetrii pe care o realizm, a persoanelor care ar mai trebui intervievate.

Datele biografice ale persoanei intervievate personale, familiale, studiile, parcursul profesional, pozitia persoanei n institutie si n sistem (cmpul medical) se solicit de asemenea la finalul interviului.

Principalele ipoteze ale cercetrii constituie capitolele ghidului de interviu. Acest ghid este adaptat n functie de interlocutor si se modific pe parcursul naintrii anchetei de teren. Este un instrument suplu si personalizat al cercettorului. Propuneri pentru ghidul de interviu. Persoana intervievata este reprezentativa pentru comunitatea investigata, este de asemenea observator participant la viata comunitatii din care face parte.

(a) Primul capitol al ghidului de interviu se refera la principalele caracteristici ale comunitatii, la istoricul acesteia si la institutiile ei reprezentative. Care sunt formele de recunoastere publica (juridica, sociala...) ale comunitatii? Daca aceasta recunoastere este veche sau recenta, daca este contestata, daca exista critici la adresa comunitatii, a modului ei de organizare sau de functionare. (b) Frontierele sociale externe ale comunitatii (sub diversele lor forme) vor fi identificate prin ntrebari relative la limitele (n spatiu si timp) care separa comunitatea respectiva de cele asemanatoare sau concurente, ca si de alte grupuri sociale exterioare. Cine sunt vecinii si ce relatii sunt intretinute cu acestia? Care sunt valorile cele mai semnificative pentru membrii comunitatii? n ce consta patrimoniul lor comun si cum este transmis acesta?(c) Frontierele sociale interne ale comunitatii (sub diversele lor forme) vor fi identificateC ( Evaluarea si completarea observatiilor realizate pe teren

( Recomandari privind modul de realizare a interviuluiIntroducere. In introducere trebuie s urmrim dou obiective aparent contradictorii: s convingem persoana intervievat de seriozitatea anchetei, de caracterul su tiinific, de importana instituiei care organizeaz ancheta, i in acelai timp de importanta pe care o poate avea istoria familiei sale, de ajutorul pe care ni-l poate oferi individual, ca cercettori, mai ales ntr-o faz exploratorie a anchetei. Spun c ntre cele dou situaii exist o contradicie aparent, pentru c trebuie s fii savant si ignorant n acelai timp, iar echilibrul dintre cele dou este un secret al artei convorbirii. Dac persoana lucreaz ntr-o instituie de nvmnt (sau de educaie), sau are mai muli copii de vrst colar, trebuie s inem seama de interesul pe care-l poate avea pentru reformarea sau performanele unei astfel de instituii, pentru mbuntirea condiiilor de munc.

Problema secretului convorbirii poate fi de asemenea perceput ca fiind contradictorie: trebuie asigurat persoana cu privire la confidenialitatea convorbirii i la eliminarea din transcriere a tuturor indiciilor (nume proprii) care ar putea permite ca familia sa s fie recunoscut. Pentru a evita impresia (foarte dezagreabil) c un grup de cercettori se va apleca asupra ntmplrilor uneori delicate sau intime, trebuie s asigurai persoana c nu cazul intereseaz, ci un ansamblu de situaii, mai mult sau mai puin comune, care permit s se fac comparaii i s se obin rezultate cu privire la un grup sau la clase sociale determinate. O astfel de promisiune de generalitate risc s fie n contradicie cu interesul manifestat pentru experienele educative cele mai personale si cu istoria singular a familiei.

Este esenial stabilirea de la nceput a unui raport de ncredere cu persoana intervievat. Trebuie s-i spunei c v poate ncredina secrete de familie, c putei nchide reportofonul, c putei s nu le transmitei sau s nu le scriei (adoptai o postura asemntoare celei a psihoterapeutului), dar c nu v intereseaz secretele de familie n mod special.

nainte de a ncepe convorbirea propriu-zis, trebuie s prevenii persoana despre principalele ntrebri care i vor fi adresate, despre temele sau capitolele convorbirii, ca i despre caracterul su deschis, semi-directiv, unde divagrile sau anecdotele sunt permise, i chiar dorite. ntrebrile mai precise vor fi formulate n timpul convorbirii cu acelai scop : nelegerea ct mai bun a ceea ce este relatat.

Trebuie sa rezervm destul timp, minim o or i jumtate sau, mai realist, dou ore pentru fiecare interviu. Este necesar o motivaie puternic pentru ca cineva s ne acorde dou ore din timpul su, si nu trebuie s-l dezamgim. Trebuie s ne ntrebm ntotdeauna de ce a acceptat acea persoana s ne rspund, care sunt ateptrile sale.

La sfritul convorbirii nu uitai: s revedei ntrebrile pe care ai uitat s le punei, n special asupra datelor personale ale persoanei intervievate ; s prevedei un timp suplimentar pentru a lua notie rapide cu privire la situaia de interviu, notnd mai ales observaiile fcute n timpul nregistrrii. Prefigurarea concluziilor

( Privind gradul de coeziune sau de omogenitate a grupurilor analizate

( Privind structura sociala, raporturile dintre principalele categorii sociale (vezi problematica clasei mijlocii)

( Privind tipurile de frontiere dominante si experientele semnificative n schimbarea sau traversarea lor

VI. BIBLIOGRAFIE SI TEXTE DE REFERINATKINSON, R. (2006). Povestirile vieii, Iai: Polirom

BERGER, P., LUCKMAN T. (1999). Construirea social a realitii. Bucureti: Univers

CURELARU, M., 2006, Reprezentri sociale. Iai: Polirom

Adrian DAN: Dezvoltare sociala prin proiecte comunitare. Rolul fondurilor sociale. In Catalin ZAMFIR, Laura STOICA (coord.): O noua provocare: dezvoltarea sociala. Polirom, 2006, p. 164-178.

DOISE, W., MUGNY, G. (1998). Psihologie social i dezvoltare cognitiv. Iai: Polirom

I. DRAGAN (coord.): Clasele sociale de mijloc. Editura Universitatii Bucuresti, 1994.

Norbert ELIAS, Societatea de curte, Iasi, Editura Universitatii Al. I. Cuza, 2011 (traducerea romna).

Norbert ELIAS, Procesul civilizrii, vol. I si II, Iasi, Polirom, 2002 (1939, 1969, 1976).

Mihai Dinu GHEORGHIU, Analiza si interventie n stiinta sociala, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza, 2005.Mihai Dinu GHEORGHIU, Monique DE SAINT MARTIN (coord.), Educatie si frontiere sociales. Franta, Romnia, Brazilia, Suedia, traducerea n limba romna Iasi, Polirom, 2011.

D. GUSTI, T. HERSENI, H.H. STAHL, Monografia - Teorie si metoda, Paideia, 2000.

Adrian HATOS: Lideri, participanti si paivi: resurse individuale pentru participare comunitara. In Catalin ZAMFIR, Laura STOICA (coord.): O noua provocare: dezvoltarea sociala. Polirom, 2006, p. 179-196.

Michle LAMONT, Virag MOLNAR, The Study of Boundaries in the Social Sciences, Annual Reviews of Sociology, 28, 2002, pp. 167-195.

Maria LARIONESCU, Ioan MARGINEAN, Gabriela NEAGU: Constituirea clasei mijlocii n Romnia. Editura economica, 2006.

LUNGU, D., 2010, Povestirile vieii; teorie si documente, Iai: Editura Universitii AL.I.Cuza Iai

MARKOVA, I. (2004). Dialogistica si reprezentarile sociale. Iai: Polirom

NECULAU, A. (coord. i autor) (2004). Viata cotidiana in comunism. Iai: Polirom

NECULAU. A., TICU, C. (2004). Memoria sociala, in Manual de psihologie sociala, ediia a doua, Iai: Polirom, pp.319-336NECULAU, A., CURELARU, M. (2004), Reprezentrile sociale in Manual de psihologie sociala, ediia a doua, Polirom, pp. 294-317;

NECULAU, A., 1998, Memoria pierduta, Iai: Polirom

Jim Orford, Psihologia Comunitatii, Editura Oscar print, Bucuresti, 1998.Henri PERETZ, Metodele n sociologie. Observaia, Institutul europeanm 2002 (ed. fr. 1998)

Michel PINON, Monique PINON-CHARLOT, Cap. III, Interviul i condiiile sale specifice, Cap. IV Practica observaiei din Cltorie n marea burghezie, Institutul european, Iasi, 2003 (ed. fr. 1997).Tudor PITULAC: Sociologia comunitatii. Iasi, Institutul European , 2009.Zoltan ROSTAS: Monografia ca utopie, Interviu cu Henri H. Stahl, Paideia, Bucureti, 2000, 341 pag.

Zoltan ROSTAS: O istorie oral a colii Sociologice de la Bucureti, Ed. Printech, Bucureti, 2001, 186 pag.

Zoltan ROSTAS: Sala luminoas. Primii monografiti ai colii gustiene, Editura Paideia, Bucureti, 2003

Zoltan ROSTAS: Atelierul gustian. O abordare organizaional, Editura Tritonic, Bucureti, 2005

ROUQUETTE, M. L (coord) (2010). Gndirea sociala, Iai: Polirom

Dumitru SANDU: Dezvoltare comunitara. Cercetare, practica, ideologie (Polirom, 2005)

Francois de SINGLY, Alain BLANCHET, Anne GOTMAN, Jean-Claude KAUFMANN, Ancheta i metodele ei, Iai, Polirom, 1998. Charles TILLY: Identities, Boudaries and Social Ties. Paradigm Press, 2005.

Andreas WIMMER, The Making and Unmaking of Ethnic Boundaries: A Multilevel Process Theory, in American Journal of Sociology, Volume 113 Number 4 (January 2008): 9701022.

Louis WIRTH, Ghetoul. Cu un studiu introductiv de M. D. Gheorghiu. Iasi, Editura Universitatii Al. I. Cuza, 2011 (traducerea romna).

Bruno Zani, Augusto Palmonari (coord.), Manual de psihologia comunitatii, prefata de Adrian Neculau, Iasi, Polirom, 2003.

BIBLIOGRAFIE MEMORII JURNALE INTERVIURI BIOGRAFICEBourdieu, Pierre, Iluzia biografica, trad. rom. MDG, 1988 (doc. xerografiat)

Cesereanu Ruxandra, Gulagul in constiinta romaneasca. Memorialistica si literatura inchisorilor si lagarelor comuniste (eseu de mentalitate). Polirom, 2005.Lejeune Philippe, Le pacte autobiographique, ditions du Seuil, Paris, 1975 ( traducere n lb romna Pactul autobiografic, Ed. Univers, 2000.

Manolescu Ion, Literatura memorialistica - Radu Petrescu, Ion D.Sarbu, N.Steinhardt, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996

Sndulescu Al., Memorialiti romni, 2003 (ediia a II-a, revzut i adugit, Intoarcerea n timp. Memorialiti romni, Editura Muzeului Naional al Literaturii Romne, Bucuresti).

JURNALE

Acterian Jeni, Jurnalul unei fete greu de multumit. HumanitasAntonesei Liviu, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989, POLIROM, Iasi, 1995

Baranga Aurel, Jurnal de atelier, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1978

Caraion Ion, Ultima Bolgie.Jurnal 3, Ed.Nemira, Bucuresti, 1998

Eliade Mircea, Jurnal, ediia a 2-a, vol. I-II, Bucureti: Ed. Humanitas, 2001 Goma Paul, Jurnal pe sarite, I,Jurnal de caldura mare, II, Jurnal de noapte lunga, III, Ed. Nemira, Bucuresti, 1997

Martinescu Pericle, 7 ani cit 70, Ed. Vitruviu, Bucuresti, 1998

Petrescu Radu, Catalogul miscarilor mele zilnice. Jurnal 1946-1951/1954-1956, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1999

Sebastian Mihail,Jurnal 1935-1944, Humanitas, 2005

Simionescu Mircea Horia, Febra. File de jurnal, ED. Vitruviu, Bucuresti, 1998

Simionescu Mircea Horia, Trei oglinzi, Ed. Cartea Romneasca, Bucuresti, 1987

Sirbu, I.D., Jurnalul unui jurnalist fara jurnal, Ed. Scrsul Romnesc, Craiova, vol I-1991, vol.II-1993

Steinhardt Nicolae, Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994

Tanase Stelian, Ora oficiala de iarna, Institul European, Iasi, 1995

Zaciu Mircea, Jurnal 3, Ed. Albatros, Bucuresti, 1996

2) INTERVIURI BIOGRAFICE

Astalos George, Fie piinea cit de rea, tot mai bine-i la Paris, Editura Fundatiei Culturale Romne, Bucuresti, 1996

Breban Nicolae, Confesiuni violente, Ed. du Style, Bucuresti, 1994

Nicolescu Daniel, Vremuri de tinichea. Convorbiri cu Dan Desliu, Ed.Eminescu, Bucuresti, 1998

Paleologu Alexandru, Minunatele amintiri ale unui ambasabor al golanilor. Convorbiri cu Marc Semo si Claire Tran, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991

Rosts, Zoltn, Monografia ca utopie, Interviu cu Henri H. Stahl, Paideia, Bucureti, 2000Rosts, Zoltn, Secolul coanei Lizica. Convorbiri din anii 1985-1986 cu Elisabeta Odobescu-Goga. Jurnalul din perioada 1916-1918, Traducerea jurnalului si transcrierea convorbirilor: Irina Marmor-Rosts, Prefata: Georgeta Filitti, Editura Paideia, Bucureti, 2004Sngeorzan Zaharia, Monahul de la Rohia. N.Steinhardt raspunde la 365 de intrebari, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1998

4) MEMORII

Beniuc Mihai, Sub patru dictaturi. Memorii (1940-1975), Ed. "Ion Cristoiu" S.A., Bucuresti, 1999

Eliade Mircea, Memorii I, Bucuresti, Humanitas, 1991, editie si cuvnt nainte de Mircea Handoca,Ioanid Ion, Inchisoarea noastra cea de toate zilele, Ed. Albatros, Bucuresti, vol.I, II-1991, vol.III-1992, vol.IV-1994, vol.V-1996

Lovinescu Monica, La Apa Vavilonului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999

Marino Adrian, Viaa unui om singur, Polirom, 2010Popovici Titus, Disciplina dezordinii, Ed. Masina de Scris, Bucuresti, 1998

5) CORESPONDENTA

Sirbu I.D., Traversarea cortinei, Ed. de Vest, Timisoara, 1994

Sirbu I.D., Scrisori catre bunul Dumnezeu si alte texte, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996

Sirbu I.D., Iarna bolnava de cancer, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 1998

6) ESEURI AUTOBIOGRAFICE

Astalos George, Utopii. Eseuri urmate de confesiuni biografice, Ed. Vitruviu, Bucuresti, 1997

Breban Nicolae, Riscul in cultura, POLIROM, Iasi, 1997

Tudoran Dorin, Kakistocratia, Ed. ARC, Chisinau, 1998; Eu, fiul lor. Dosar de securitate. Polirom, 2010.

Vezi date complementare in acest document, Anexa support curs (1)

Michle Lamont, Virag Molnar, 2002. Pentru referinte bibliografice complete, consultati Gheorghiu si Saint Martin (2011).

Andreas Wimmer, 2008.

Norbert Elias, J. L. Scotson, 1997.

Monique de Saint Martin, Mihai Dinu Gheorghiu, 2010.

Norbert Elias, 2002.

Norbert Elias, 2002.

Robert Castel, Claudine Haroche, 2001. Asupra relaionrii diferitelor grupuri care compun spaiul social, a se vedea de asemenea Pierre Bourdieu, 1979.

Cf. R. Castel, 1995.

Cf. R. Sennett, 2000.

Pierre Bourdieu Pierre, Monique de Saint Martin, 1978.

Aceasta tipologie nu este exhaustiva si ea trebuie adaptata n functie de societatile sau comunitatile studiate. De exemplu, frontierele religioase snt perceptibile mai ales n comunitatile n care diferentele religioase snt marcante (precum n satele de la noi din Moldova cu o populatie catolica nsemnata, sau n tari precum Irlanda de Nord, Israel, etc.).

2