Emil Stan

FILOSOFIA CATERAPIECe si faci cflnd nu gtii ce s[ faci

lruan.rurt,tt Fuwpeeru

Filosofia ca terapieCe sI faci cflnd nu gtii ce sI faci

EMIL STAN

INSTITUTUL EUROPEAN20r6

Cuprins

Introducere / 7

Unde ne sunt magiqtrii? l9Vechii greci qi magiqtrii lor I 9Modernitatea gi magiqtrii sdi / 15

Postmodernitatea sau o lume firdmagigtri I 77

Referin{e bibliografice I l9

Filosofia cinic[: mod de supraviefuire intr-o lumestandardizat^ / 2l

Filosofia caterapie I 2lOpinii gi prejudecSli / 28Dezacorduri afective I 43

Practica cinismului astdzi I 46

Referinle bibliografice / 56

Plicerea ca datorie sau ca terapie?! / 59

Pldcere versus pl[ceri - nevoia de misurS / 59Plicerile camaladii ale prezentului I 70Pl[cerea conferi valoare htcrurllor I 73

Convenliile promoveazd fake-uri / 78Ideile despre fapte sunt importante / 83

Ideile influenteazd stdrile afective / 87Referinle bibliografice / 92

Stoicismul: singura cale de a-i suporta pe alfii / 95Cadru conceptual / 95Stoicismul qi virtulile sale / l0iStoicismul qi viciile omului / 107Stoicismul qi pasiunile ca exces de trdire / 109Stoicismul ca luptd impotriva excesului / 112Referinle bibliografice / 124

Scepticismul - exercifii de neincred ere / 127Comoditatea qi minoratul sunt semne alescepticismului I I2jPostmodernii sunt sofi;tii vremurilor noastre / 133indoielile scepticismului I 135Se impune suspendarea j:udecdlii / l4ZCe ne rdmdne cAnd inv\areaeste imposibild? /144Arta de a trii este imitatio / I49Scepticismul qi refuzul confuziei I 152Referinle bibliografice / 157

Perplexitifi comune, solufii diferite / 159Referinle bibliografice / 169

Bibliografie / 171

Unde ne sunt magiqtrii?

Vechii greci qi magigtrii lor

De ce il urmau Aristip, Antistene, Platon sau

Alcibiade qi Critias pe Socrate? Ce sperau s[ invele de

la cineva care nu pierdea nici un prilej sd afirme cd totceea ce qtie este cd nu Etie nimic?

Doar existau destui sofiqti care se l[udau (de

cele mai multe ori nu frrd temei) cu abilitalile qi cu-noqtinlele lor; sd amintim in treacdt pe Hippias din Elis,nn fel de enciclopedist avant la lettre, expert in totfelul de qtiinle Ei arte, practicant de foarte multe meq-

tegugnri, admirat Ei dorit in mai toate cetdlile Eladei,in ciuda ironiei socratice din Hippias Minor:,,Se ;tiecd nu este om mai iscusit decdt tine intr-o sumedeniede meqteEuguri qi eu insumi te-am auzit lSud6ndu-te inagora l6ngd mesele zarafrlor qi inqiruindu-fi nenumi-ratele iscusinle demne de invidiat. Spuneai cd ai venitodatd la Olimpia purtAnd numai lucruri ficute de mAna

ta. Mai intdi inelul - cu el ai inceput - spuneai ci e

frcut chiar de tine ca unul care s,tie si cizeleze inele.Tota aqa Ei pecetea. La fel strigilul Ei sticlula cu ulei.Spuneai apoi ci tu insuli ai fost cizmarul sandalelortale qi cd tot singur !i-ai lesut himationul qi hitonul. (...)

Dar mai spuneai cd ai venit acolo cu poezii, epopei, tra-gedii, ditirambi Ei multe Ei felurite cuvAntlri in prozd.

EMIL STAN

Afirmai cd qi ;tiin{ele despre care am vorbit adineaorile cuno;ti mai binedecAt oricine; la fel ritmul, armoniaqi multe altele pe ldngd aceste a, dacd. imi aduc bineaminte. Era si uit insd tocmai mnemotehnica, qtiin{a

]n gare te socoteqti neintrecut.,, (platon, Hippias Miror,1976,368bcde)

Nu trebuie uitat nici protagoras, cel relativi_zant in planul cunoasterii (,,omul este mdsura futuror1ucrurilor..."), dar care promitea ci poate ?nv6fa pe ori_cine doreqte (qi iEi permite sd pldteasci) arta de a,si,,gospoddri casa in chipul cel mai desdvdrEit, qi pri_ceperea in treburile cetifii, sau modul cum le_ar puteaface fald gi cu fapta ;i cu cuvdntul in cele mai buneconditii." (Platon, Protagoras, 197 4, 3 l9a)

Legat de problematica noastr6, sd, precizdm cd,realitatea cunoagterii depdqeqte cu mult granilele cu_noaqterii de tip qtiinfifrc, iar tinerii bantuiti de nelinistiai Atenei cdutau mai degrabd modalitdli de a dobandivirfntea (aretd) Ei nu cunostinle aprofundate de geo_metrie, de muzici sau de astronomie; referindu_se lavechii greci, Andrei Plequ nota: ,,a filosofa era q cdutafelul optim de a trdi, a te pregdti sd faci fali oriclreiincerclri, cu ecvanimitate qi noblele. Or, la sursele eigrecesti, filosofia tocmai asta era: nu pur qi simplu a testrddui sd descoperi infelesuri, ci a;ti sd tefotose;ti deele, sd trdieqti in conformitate cu registrul valoriloi sprecare conduce buna utllizare a ra!i:unii.', (plequ, 2015,p. 8)

in acest context, poate cd nu este lipsitl de in-teres clasificarea diverselor tipuri de cunoaEtere elabo_ratd de Jean-Frangois Lyotard, in incercarea de a sur_prinde diversitatea liniilor de contact dintre om si

l0

Filosofia ca terapie

realitate:,,Cunoagterea (savoi), in general, nu se reducenici la qtiinlb (science) qi nici la cuno;tinle (connais-sance) inlelese ca ansamblul enunlurilor denotdnd sau

descriind obiecte, cu excluderea tuturor celorlalteenunfuri, Ei susceptibile de a fi declarate adevdrate sau

false (...). Dar prin termenul de cunoagtere (savoir) nuse inlelege numai un ansamblu de enunfuri denotative;in ea intrd qi idei legate de pricepere (savoir-faire), de

felul-de-a-trdi (savoir-vivre), de qtiinfa-de-a-asculta(savoir-dcouter) etc." (Lyotard, 2003, p. 37)

Sub impactul luminismului ralionalist, noi ceide astdzi suntem obiqnuili si echivalSm cunoaqterea cuo specie a ei: cunoaqterea tare sau cunoaEterea gtiin-

lificd; in plus, trdim cu sentimentul ci qtiinJa este ointreprindere greu de in{eles qi care se materializeazdintehnologii qi produse care uneori ne fac viala mai uEoar6,

dar carc nu-Ei propune s[ ne ofere direcfia qi rostulacestei viefi, uneori lipsitd de sens Ei de frumuseje.

Ca atare, din punctul de vedere al omului con-temporan, este greu de in{eles de ce era atdt de cunos-cut qi de cdutat Socrate, avAnd in vedere cd nu ofereanici cunoEtinle, nici competenle qi nici stdpdnirea vre-unei arte importante pentru cetdleanul atenian (arta po-liticii, de pildA)?! Dar pe linie socraticd se pot inscrie

$i allii, Platon, Aristotel, Antistene, Zenon, Epicur, chiarPyrrhon, cel care credea cd nu existd nici invdldtor, niciinv5ldturi, nici negtiutor doritor sd afle gi nici metodede a transmite o eventuald inv d[Fnurd? |

Pentru a inlelege ce nevoi ii mdna pe tineriiatenieni (gi nu doar pe ei) cdtre acele persoanje in egaldmdsurd admirate qi detestate, numite filosofi (adici iu-bitori de inlelepciune), trimitem la inceputul unui dialog

l1

EMIL STAN

platonic faimos, Menon:,,Ai putea s6-mi spui, Socrate,dacd virlutea se poate preda sau nu se poate preda, citrebuie deprinsd prin exerciliu sau nu poate fi nici de_prinsi prin exerciliu, nici invdlatd,, ci existl in oamenide la naturd sau altfel?,, (platon, Menon, 1976,70a)

-_. in acelaqi sens, meritd sb amintim qi graba cu

care Hippocrates alearg[ la Socrate (nu se lumiiase inclde ziuit) pentru a-l ruga sd-l duci Ei pe el la protagoras,de la care spera si deprindi (chiaidacd nu gie-s6 ospuni) nu atdt arta de a deveni vorbitor iscusit, c6taretd (virt:utea politicd); de remarcat ci entuziasmul t6_nirului nu este temperat nici de obiectiile (indreptl_!ite) pe care Socrate le pune in discufie: ,,Cu siguranldca dacd era vorba sd-fi incredinlezitruputcuiva, nina incumpdnd binele sau rdul lui, te_ai n ganOit mult dac6sI i-l incredinlezi sau nu; de buni seamd ai chema lasfat prietenii qi rudele, cercetAnd zile_n sir; dar c6nd evorba de suflet, care e mult mai de pre! dec6t trupul, Eide care depind toate ale tale, fie in bine, fie in raq d;pacum este el bun sau rdu, despre acesta nu te sfrtuie;tinici cu tatdltdu, nici cu fratele tdu, nici cu weunul dintrenoi, prietenii tdi, dacd e bine sau nu sd_ti dai sufletulpe m6na acestui strdin de curdnd sosif ci dupd cum spuichiar tu, afldnd de el abia aseari, ai venit cu noaptea-ncap qi fbri si disculi sau sd te sfbtuiesti daci trebuie sauny ..u t" incredinlezi lui, egti gata sd, cheltuieEti baniitdi gi ai prietenilor, ca gi cum ai gti dinainte cI protagorasmeritd toati increderea, fdrd sd-l fi cunoscut, iupicum recunosti chiar tu, qi frrI sd fi stat weodatd de voibacu acela pe care il numeqti sofist.l' (platon, protagoras,1974,313ab)

De ce erau Menon sau Hippocrates at6t de in-teresali de virtute Ei de modalitatia de a o dobAndi?

l2

Filosofia ca terapie

Nu le oferea nici posibilitatea de a dobAndi bunuri ma-teriale, nu le oferea nici calea de a cfutiga procese infala judecdtorilor sau de a influenJa votul concetSle-nilor in agord, dob6ndind astfel faimd Ei putere poli-ticd Ei nici nu-i ajuta sd deprindd qtiinla navigafiei, as-

tronomia, geometria, arhitectura sau muzica.Aretd, tradus grdbit gi inexact prin virtute, in-

semna la vechii greci angajarea fiinlei individului pe

coordonatele excelenfei, in incercarea difrcild de a se

apropia cdt mai mult de perfecliunea intruchipatd dezei: ,,Conceptul de aretd apare la Homer, ca qi in seco-lele urmdtoare, de multe ori,utilizat in sensul larg carenu se referd doar la meritele individului uman, ci qi lamerite a1e unor ftpturi supraumane, cum ar fi forfazeilor sau curajul qi agilitatea unui cal de rasd nobild.Omul comun insd nu posedd aretd, iar daci vlSstarulunui neam nobil devine vreodati sclav, Zeus ii con-fiscd jumdtate din aretd, aqa incAt el nu mai e acelaqiom ca inainte." (Jaeger, 2000, p.26)

Reiese cd magigtrii acoperi un interval, se

plaseazd intre precaritdlile discipolului qi fiinfa impli-nitd a zeilor, pentru a da nagtere unui proces educa{io-nal complex, extrem de anevoios qi de rar, pe care Platonil descrie prin concepil de participare.In acest sens,

participarea presupune existenla mijlocitorului (ma-gistrul), care si ajute neqtiutorul doritor de aretd sd

afle care ii sunt neimplinirile pe de o par1e, iar pe de

altd parte, sd ofere imaginea a ceea ce tdndrul cauti inmod confuz, imaginea perfecliunii intruchipate de zei.

Neimplinirile iniliale se pot croniciza gi se pottransforma in ceea ce Noica a numit ,,maladii ale spi-ritului", boli existenliale, de constituire a fiinfei qi care

t3

EMIL STAN

sfdrsesc prin proasta asezare in lume a individului; inastfel de cazuri este nevoie de un magistru, de un mareispititor (sd posede arata maieuticii), care s6 deschidiochii discipolului: ,,Cel sedus qtie cd participd la mis-terul acestei lumi pe care si-a dorit-o cu ardoare si ciaceastd lume existi doar pentru el. Ea este lumea pecare cel sedus (discipolul * E.S.) o aqtepta qi care seaqazd, cu un firesc desdvdrgit in orizontul acelui dor deceva necunoscut. Iar seducatorul e cel care o poate des-chide pentru c5, spre deosebire de cel sedus, el cu-noaste obiectul pe care cel sedus il doreqte ftrd sd-1qtie." (Liice anu, 2007, p. 24)

Magistrul pune lumea in ordine pentru t6nir,adaugd sens gi coerentd acolo unde cunoasterea par-liald qi fragmentatd nu face dec6t sI descrie lucruridisparate, lucruri care nu par a se inscrie in coeren{aspecificd ascensiunii cdtre un sens mai inalt, care sd lepreia qi sd le mdntuie intr-un sistem, intr-un cosmos;dar cosmosul qi sensul mai inalt au doar rostul de a davaloare fiecdrei clipe, fiecdrui fapt mdrunt din care seconstituie viala individului, hrdnind foamea acestuiapentru cele ce se cuvin, il implinesc,il aEazd in ordinecu lumea (asigurd s[ndtatea sa existentiald, dacd. pu-tem spune aqa).

Din picate, lumea noastrd (denumitd de uniipostmodemd) este una peticitd, iar locuitorii ei stau subsemnul fragmentului Ei al fragmentarului; fragmentulconferd nesiguranfd qi sentimentul cd mai este ceva pelume, ceva care ne scapd de fiecare datd, motiv pentrucare omul contemporan simte nevoia unui spor de va-loare pe care crede cd il poate obfine prin aparilii pu-blice, prin imagine: ,,singurele solu{ii pentru un individ

14

Filosofia ca terapie

lipsit de repere sunt apari{ia publicd cu orice pre!,

aparilia ca valoare (...) qi consumerismul. Nu este insdvorba de un consumerism care {inte;te satisfaclia pe

care !i-o dd posedarea unor obiecte ale dorin{ei, ci de

unul in care acele obiecte devin iute depfuite, fbcdndca individul s[ treacd de la un consum la altul intr-unsoi de bulimie fbrd scop (noul telefon mobil ne oferdprea puline lucruri noi fald de cel vechi, dar cel vechitrebuie dat la casat pentru a fi qi noi pdrta;i la aceastd

orgie a obiectului rdvnit). (Eco, 2016, p. 8)

Consumerismul ascunde nevoia qi lipsa de sens,

este simptomul unei proaste aqezdri in lume care se

trateazd cu un medicament inadecvat: ,,Lua!i Platon nuprozac", spune Lou Marinoff.

Modernitatea qi magiqtrii s[i

Modemitatea a rdspuns nevoii de magistru prinidealul siu de autonomie personald, de cultivare a ra-

liunii Ei a gdndirii critice, in vederea eliber6rii omuluide prejudecdli ;i de constrdngerile pdrlii sale instinc-tuale, prin educajie qi prin culturS: ,,Educalia modernis-a fi.mdamentat astfel pelun adevdr particular despre na-

tura qi destinul fiinlei umane, in vreme ce conexiuneadintre ra{ionalitate, autonomie qi educalie a devenit

,,Sffinta Trinitate" a proiectului luminist. (Biesta, 200 6,

p.4)Poate c5 se impune o referire la Kant qi la ce-

lebra intrebare a epocii sale: Ce este luminarea? Iarrdspunsul lui Kant afost: ,,Luminarea este ie;irea omuluidintr-o stare de minorat, de cqre se face vinovat el

15

EMIL STAN

insu;i. Minoratul (Unmtindigkeit) este neputinla de ate servi de inteligenla proprie fdrd a fi condus de unaltul." (Kant, 2000, p. 29) Mai mult, in dezvoltareacopilului existi o perioadd in care propria sa ra{iune nueste func{ional5, motiv pentru care este nevoie de in-tervenlia raliunii profesorului:,,Disciplina preface ani-malitateain umanitate. Un animal este chiar prin instincttot ce poate fi; o raflune strdini apregdtitpentru el totulincd de mai inainte. Omul insi are nevoie de raliuneproprie. El n-are instinct, Ei trebuie s6-gi facd singurplanul purtdrii sale. Cum insd, venind crud pe lume, elnu e in stare s-o faci imediat, va trebui ca allii si inde-plineascd aceasta pentru ddnsul." (Kant, 2002, p. I 5- 1 6)

$coala conferd sens prin intermediul idealuluiin slujba c5ruia se aEazd, av6nd drept punct de reperpathosul si cultivarea rafiunii: ,,platon il pune odatd peSocrate sd-i aminteascl unui t6n6r admirator al noiiarte a retoricii qi a argumentdrii sofiste cd acela carepregdtegte bucatele, bucitarul, nu va reusi cu arta lin-guqelii impotriva sfatului ralional al medicului, qi cdtocmai pentru hrana spiritului ai nevoie de cineva caresd posede atdta raliune, inc6t sd fie in stare sd-i apre-cieze calitatea. intr-adevdr, abia aceasta ar fi domniaraliunii, sI nu faci tot ce poli face, doar din motivul cdpoli sd o faci." (Gadamer, 1999,p.51)

Recunoastem aici pe Hippocrates, cel care indebutul dialogului Protagoras, dd, buma la Socrate,mdnat de nevoia imperioasd de a invdta de la celebrulsofist; ceea ce nu qtia incd t6ndrul atenian (qi se str[-duieqte s6-i arate Socrate), este cd lui ii lipsea exactinstrumentul cu ajutorul cdruia sd aprecieze calitateamdncSrurilo r,,gdtite" de Protagoras, chiar oporhrnitatea

16

Filosofia ca terapie

gustArii acestora, adicd propria raliune (,,si nu faci totce poli face, doar din motiml cd poli sd o faci", cum

spune Gadamer).Magistrul are rolul de a edifica un context adec-

vat cultivdrii raliunii tdndrului, curdtat de ispita idolilorbaconieni, dar gi de influenla negativd a pdrlii afective.

Postmodernitatea sau o lume frri magigtri

Postmodemismul a pomit atacul impotriva mo-

dernitalii exact in acest punct, desfiinldnd realitatea(inlocuitd cu simulacrele lui Baudrillard), Adevdrul (pul-

verizal in nenumdrate adevdruri parlia7e, locale, per-

sonale etc.), Autoritatea (multiplicatd la nesfhrgit, dar

cu un domeniu tot mai limitat qi mai ambiguu), Teoria(ca produs de vdrf al minf,i umane, in tncercarea acesteia

de a cunoagte realitatea) qi Cauzalitatea (inlocuitd cu

intertextualitatea, in incercarea de a-i distruge fo4a ex-

plicativd qi transfotmatoare).in absenla acestor categorii este distrus qi idealul

(impreunl ca valorile adiacente), prin desfiinlarea ori-zontului sdu cognitiv Ei temporal; dar fdrd ideal indi-vidul s-a trezit singur in fa{a a nenumdrate opfiuni de

viald,, incapabil si ierarhizeze Ei sd aleagd, cu alte cu-

vinte, incapabil sd confere sens Ei coeren!6 viefii sale

qi lumii sale; bulimia este doar consumul fhrd sens, care

nu rdspunde unor nevoi fireqti qi necesare, ;i nici mdcar

unor nevoi fireqti ;i nenecesare; infelegem astfel cd

despre abf,nere vorbeEte qi un hedonist ca Epicur, qi unadmirator al Luminilor precum Gadamer, gi orice per-

soan[ care a reuqit s[ se impace cu sine qi cu lumea.

11