extras dintr-un vis hai vinodoccdn.simplesite.com/d/59/9f/284008257260789593...ce dulciuri supse și...

pg. 1 CUVINTE DE NICIUNDE - poezie mai veche de Ioan Mina Sava © IMS 2019


CUPRINS

CUVINTE

BALADA OULUI DE CIOCOLATĂ

CĂZÂND SPRE TINE

ELEGIA PAȘILOR REGĂSIȚI

EXTRAS DINTR-UN VIS

HAI VINO

INADVERTENȚE

OAMENII

SĂ NU MĂ ÎNTREBI

TERMOTEHNICĂ

VINO ÎN INFINITUL VERDE

ZÂMBET

ZEUL SLAB

ANTIPOZII SI DILEMA


CUVINTE

Compătimitorul bisturiu, mut de atâta spuzeală, Ticăloșit de competență, novice în oala romanței

Se tânguia ațâțător,contractat În furnicarul de retribuire...

Insucces Insucces Insucces.

Kilometric se justifică pomelnicul sordid, Tartorul adoptiv, acid ,care se baricadează

În decaedrul baroc... Ce genocid de inteligență!?

Sita nupțială ponosită spunea: Traseul yankeilor zidiți

E în frazele corpolente și antibiotice. Calendarul, contrabasul și latrina

Rătăcesc plângând urgia sorții. Tentația lavandei aruncă lasciv

Nenorocirea stârpiturilor ucigașe Peste dimensiunea dimineții.

Nu mai aveau căutare diletanții! Se dilatau pupilele în fața

Înscenării măscăricite de pleavă. Se ofileau papilele gustative

De tactica sugrumată de prea mult viciu. Bielele mâinilor se legănau cântând

Pe arama spațiului globular A ochilor deschiși de prea multă lașitate.

Unde este oare dovada fecioriei, A prezenței noastre în univers?

Unde este oare cinismul recunoașterii Nestematelor date de silință? De silința imputată de veacuri

De a nu putea opri calamitatea blazării...


BALADA OULUI DE CIOCOLATĂ

(o fabulă ce am visat-o noaptea)

Un cofetar mai mic de stat

Dar gras și gros în pântec

Ce dulciuri supse și făcuse

Atât de multe

De pământul putea să-l înconjoare

Gândea la tot ce avea să facă

Aduse unt,cacao,zahăr

Aduse ouă de găină

Și începu a bate totul

Un ou de ciocolată să creeze

În ziua ce abia începuse.

Dar iată! Uite ce minue

Că oul singur se năștea

Crescând acum cu a lui suflare

Făcându-se rotund , apoi ouoform…

Se minuna maestrul văzându-și opera împlinită…

Dar când era mai minunat

Să vezi pe tavă acest ou,

Auzi cum ciocăne ceva

Sub coaja lui de ciocolată

Și ce să vezi

Sări o schjă din ciocolata neîncepută

Lăsând un loc atât de mic

Atât cât trebuie să scoată

Căpșorul un pui de ciocolată.

Se minună maestrul

Că nu credea în fantasme

Și auzind că micul ciripește

Nu s-a gîndit de grozăvie înfăptuise.


Si apucând în mână tava

O împinsese în cuptorul cald

Făcând în pastă oul nostru

Cu puiul mic ce n-a știu cănd trebuie să iasă.

Morala:

Să fi mic și chiar minune

Nu face gât sau gălăgie

Când altu-i mare lângă tine.


CĂZÂND SPRE TINE

Fetele japoneze Învățau de mici să-și slăvească bărbatul...

Este bine sau rău, în concepția albilor? Norii negri pot umbri Atmosfera celestă?

Bogăția sufletului interior Poate nega realul?

Multe semne de zbucium Borboane de neliniște

Creionând starea de fugă De omul imagine

De omul nor De omul mai veșted

Decât arșița verii. Poți să crezi că ai auzit norocul Rămâne certul să auzi crezutul.

E bine să fugi Dar direcția să fie clară

E bine să speri Dar cerul să fie limpede. Realul ne zdrobește prin

Conveniență și prin stress... Rămâne adevărul interior al minții

Nedescoperite încă, Al nopții pe care crezi că o simți

Prin porii respirației. Să prețuiești, de ai simțit

Cu ochii minții


Tentația apropierii de respirare... Să prețuiești ziua,ora,clipa

De dezmăț primordial Când visele se îngreunează

Cu fructul oprit Și cerul e mai sublim decât valul

În mișcare perpetuă... Fugi,revino,mai stai

Ascultă-mă,privește înapoi, Cere ce n-ai auzit.

Slăbește o clipă Strânsoarea absurdului

Realul este tactil Prețuiește prezentul și

Viitorul proaspăt ca Mărul abia pârguit... Mă simt ca o piatră

Pe marginea unei prăpăsti Căzând spre tine...

Te zdrobesc sau întâmplarea Face să trecem consecutiv

Prin același punct... Îmi pare totuși că

Te-am atins din întâmplare Ca o boare de arcuș

Pe o vioară imaginară... Rămânerea pe tine

Seamănă cu o rapsodie...


ELEGIA PAȘILOR REGĂSIȚI

Mă întreb unde-mi stau semenii Cine mai mișcă de roata norocului Care uruie și scârțâie îngrozitor... Unde sunt pașii mersului înapoi Al clipelor ce n-au trecut încă.

Va veni o vreme Când ne vom întreba Unde să tragem linia

Renunțării. Citește și apoi uită...

Clarul de lună... Pașii pierduți...

Sălile fără oglinzi... Colonadele de marmură...

Femeile... Cascade de sunete, reverberații auditive

Halucinații sau... fete Bineînțeles că fete morgane...

Subînțelesuri obscure, cu marginile răsfrânte Peste pereții abdominali.

Să treci totul printr-o prismă Se refractă în mii de culori

Curcubee de idei, de vorbe, de halucinații De subînțelesuri

Un grăunte de praf în ochii lumii E similar cu infinitul mic

Omul crește și scade urmărind Șirul căilor ferate.

Paralelismul este o problemă Univeraslă ca și nimicul...

To be or not to be a whoman Libertate, Egaliate, Frățietate...

Avanpremiera


Pașilor pierduți este urma. Urmașilor nu le putem lăsa urme

Ci numei certitudini. Licăriri de sunete de moog

Sau de violoncele N-ar face cât concertul frunzelor

Care cad veștejite Cu viața scursă

Din pomii disperării. Nu fiți triști,oameni buni Calea lactee e la locul ei Speranța spre împlinire

Există. Nu fiți bogați, oameni buni

Decât cu duhul... Nu fiți triști, oameni buni Cântecele curg alături de

Fluvii și ploaie Pic, pic...pic.

Omule, gând nebun Se poate mima orice

Numai inteligența, nu. Sunt oameni care aruncă șerpi Împroșcând cu venin soarele.

Atunci lumina palidă devine rea Cearcăne pe ochii lunii...

Sunt oameni care aruncă cu ghiocei Flori de ceară care se topesc

Odată cu prima rază De căldură.

Cinstea nu se cumpără cu bani Se moștenește...

Primăvara va veni Dacă o așteptăm cu toții Să ne scotă din letargie.

Dacă nu vine? Mergem aiurea


Să o căutăm. Căutătorii de primăvară

Se cheamă berze călătoare? Căutătorii de cer senin Se cheamă rândunici?

Căutătorii pașilor pierduți Se cheamă urmași! Omule! Nu fi porc

Seamănă bucurie, nu mocirlă Gândește-te la toți

Nu la egoismul ființei tale Mici...

Legea te apără Cu legea te acoperi

Dar legea nu te salvează De la disprețul semenilor.

Să trăiești singur în cușca legii? Sau cu oamenii păcăliți...

Mai bine pune-ți un lest de ciment Sau de piatră

Caută-ți un loc liniștit Un ochi de apă

O fântână Sau marea cea mare

Și apoi finalul... Omule nu fi râmă

Scormonind mizeria Celor de o teapă cu tine.

Cristale nu poți vedea Cristale sunt mii

Sarea o ling caprele și oile În ajunul împerecherii

Ideeilor. Oricum râmelor nu le place sarea.


EXTRAS DINTR-UN VIS

Motto: De câte ori mi-or lipsi și timp și bani, voi săruta și prieteni și dușmani

Cu gândul am început să neg lumea

Să o aduc la zero absolut Am lăsat doar cerul și un ou

Pentru variația am pus doi sori Unul la miezul zilei și altul la apus.

Ce imagine avea oul Cu două umbre

Ca o dedublare a eului ou. O umbră scurtă

Și una lungă roșie... M –am prefăcut că nu văd

Că soarele apus trecuse orizontul Umbra mică creștea suprapunându-se

Pe umbra mare, încetul cu încetul... Oul dedublat crăpase Și în liniștea nimicului Am auzit un ciripit...

N-am reușit! Și am început să compun lumea la loc

Negațiile au și ele negații...


HAI VINO

Hai vino să te strâng în brațe

Hai vino dulcea mea himeră

Hai la pieptul meu și speră

Că deagostea va ține o viață.

Hai vino să te prind de mijloc

Hai vino dulcea mea fetiță

Hai să-ți prind o garofiță

La pieptu-ți roșu ca de foc.

Hai vină să-ți dau o sărutare

Hai vino să-ți prind capul mic

Hai să ți-l țin ca pe nimic

Și să-ți simt a ta suflare.

Hai vino doar tu ești aceea

Hai vino ca să-mi sari în cale

Hai lasă timpul pe a lui vale

Ca Penelopa în Odiseea.

Hai vino să tețin la inimioară

Hai vino să-ți șoptesc cuvinte

Hai,și să-ți rămână în minte Ca dulcele vin ce te infioară.


INADVERTENȚE

Citeam Gândind

O carte nescrisă încă. Gânduri paradoxale

Macină În virtutea rotirii

Glasuri de privighetori Mai surde decât niște valuri.

Corbii acum sunt roșii Și nu se văd perfect

Cad ca niște frunze moarte În valea neîntoarcerii.

Oare singura cale spre ceață Este nimicul etern?

Zborul păsării paradis Frământarea pământului

Suflul lutului Pericolul căderii Sunt câteva legi?

Să ai capul pe umeri sau să fi Damolxes?

Totul în fața perfectului Se clatină nesigur.

Slăbiți de vlagă sunt semenii Ce caută mărirea

În bobul de chihlimbar. Uite acum corbii s-au înverzit

Trăiesc și poate încep să zboare? Sâmburii de minciună

Odată semănați Cresc lujeri de fapte Cu putregaiuri mari.

Omizile, larvele, gândacii Atacă corbii când vin ca norii.

Să ceri avere când nu este


Să vrei a bea când nu ai ce Să-ți mănânci bocancii

Când nu ai altceva... Când corbii se vor face

Pământii atunci sunt copți Și numai buni de mâncat.

O să fie festin... Nu vă fie teamă De ceeace mișcă Sunt numai aripi

De corbi uciși cu bună știință. Câteva glasuri

De protest Mai răzbat din depărtare

Dar ce folos... Festinul a avut loc.

Boabe de chihlimbar nu se mai găsesc... Capete așișderea.


OAMENII

Pe cer o stea… În infinit mai multe

Și între ele un Pământ Iar jos pe el un om gândea

Zicea că totul Abur,viață,sete, pâine

Sunt pe lume o minune Ce Zeul creator o dase.

Un altul lângă el cu mutra-i gravă Începe a comenta și zise:

Pământulș e rotund și mare Și tot ce mișcă în sus și-n jos

Sunt ale mamei născociri Dar ale mamei ce era Natura.

Și iată pe cei doi amici Acum doi dușmani

Cărâdu-și pumni pentru o idee. Ei trebuiau să știe:

Câți oameni sunt atâtea ideei învie.


SĂ NU MĂ ÎNTREBI

Să nu mă întrebi, să taci! Când ceasul stă cu limbile înțepenite

De tumultoasa clipă a durerii Ce naște monștri sau satiri.

De-i oare soare sau noapte în mine De gânduri moi ce atârnă grele

Să cearnă sute de amintiri

Să nu mă întrebi Când iau nesomnul etalon Și o clepsidră goală ceas

Ca să măsor conceptul nou de OM Întâlnit de om la fiecare pas.

Să nu mă întrebi

De ce evreii fugăreau creștinii Creștinii pe eretici, de ce Noi pe Noi

De ce se rupe acul albinii Când pe mâna întinsă face roi.

Să nu mă întrebi

De-s treaz doar în minciună Sau ea minciuna mă țintește treaz

De-i ziuă afară sau e lună Când foamea de lumină face haz.

Să nu mă întrebi

De ce-s așa de albi salcâmii În ziua nunții de apoi

De ce-i amar și gustul pâinii Când noi cei goi nu suntem noi.


Să nu mă întrebi

De ce alungă adevărul Acei cu obrazul ghiftuit

De ce e putred înăuntru mărul Cules la al toamnei asfințit.

Să nu mă întrebi

De ce adun aici cuvinte Să sune cadențat sau ce să zic

Ca toți acei ce au în minte Vrerea de a avea ceva și n-au nimic.


TERMOTEHNICĂ

Două cuti colectoare

Un tambur și apoi nimic…

Un perete, trei canale

Și pe urmă totul mare.

Sună și duduie aritmic

Fierbând cu ste apă chioară

Scoțând și abur categoric

Dar ce folos …era o moară.

Dacă o întrebi când e sfârșitul

Spune că, poate infinitul

Drum al lumei către soare

Îi va aduce o ușurare.


VINO ÎN INFINITUL VERDE

Vino’n infinitul verde

Unde umbra nu se pierde

Unde pașii ni se afundă

Până sus în iarba udă

Să te strâng la pieptu-mi tare

Să te înalț apoi spre soare

Să fim singuri în pustie

Nimeni,nimeni să nu ne știe

Ca un murmur de vioară

Inima să ne tresară

Să fim doar noi pe lume

Să ne spunem doar pe nume

Eu și tu,Eu și tu,Tu și eu

Vino’n infinitul verde

Unde umbra ni se pierde

Eu și tu,Eu și tu,Tu și eu.


ZÂMBET

Ochii tăi iubito, cât mă dor

Când mă împungi cu irișii

Schimbă-ți cerul din priviri

De e adumbrit de nori

Să fie mai mult soare pe

Cerul văzutului și nevăzutului.

Imens ți se pare să ierți

Dar nu și imposibil.

Zâmbește o dată

Sau mai mult

Și lasă ploaia să

Atingă pământul însetat

Să crească fructe noi

De dragoste...


ZEUL SLAB

O tu geniu cabalistic

Ce cu a ta cunună de păr

Ai mișcat universul invers.

Infinitul a clătinat din cap

Scârțâind ca un cor stricat.

Oamenii s-au speriat

Văzânu-și eul.

Pe faţa-ţi prelungă creşteau trei fire

De oţel dacă ar fi fost

Tot n-ar fi sunat la atingerea luminii sublime.

Ai strigat,vroind o legătură

Cine te-a auzit credea că mori.

Dar ce era în gându-ți

N-aveam de unde ști noi muritorii…


ANTIPOZII ȘI DILEMA

Lapte,miere

Miere,lapte

Zeamă de fructe,nectar

Acestea sunt plăcerile Raiului?

Femei goale

Femei frumoase

Cu părul de toate nuanțele


Odihnă,somn

Somn,odihnă

Și toate într-un timp prelung


Cazane,smoală

Cazane foc și cazne

Printre diavoli negri ca de fum

Acestea sunt plăcerile Iadului?

Cinci coarne

Cinci coarne mari

De drac cu ochii tăciuni aprinși


Mirosuri grele

Mirosuri urâte

De carne arsă în focul ghenei


Ori tu om de ce să-ți faci iluzii

Că mergi în sus sau jos, se pare

Mai bine încercă să nu crezi

Că totul este sau totul a fost scornit.

extras dintr-un vis hai vinodoccdn.simplesite.com/d/59/9f/284008257260789593...ce dulciuri supse și...

Documents