JUDITH SMITH

Apus de soare

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CORNEL ROMO{AN.

ALCRIS

Capitolul 1

Ceasul b`tea ora când Frankie ap`ru \n fa]a cl`dirii elegantede piatr` alb`. Ochii ei se oprir` asupra num`rului 5, gravat peuna din cele dou` coloane care \ncadrau intrarea principal`.Chiar aici avea \ntâlnire. Impresionat` de m`re]ia edificiului, seopri o clip` s`-l priveasc`. La primul etaj, trei ferestre \nalte,dreptunghiulare, f`r` perdele, reflectau razele soarelui.|n`untru nu se vedea nici un semn de via]` [i Frankie urc`treptele de la intrare cu sentimentul c` intr` \ntr-un muzeu.

Pe c`ldura asta \n`bu[itoare, se sufoca \n taiorul ei alb delân`. De ce naiba o ascultase pe m`tu[a Jeny? S` se prezinte lao \ntâlnire \mbr`cat` \n taior era bine\n]eles mai convenabil,dar lui Frankie \i p`rea r`u c` nu-[i pusese rochia cu volanebleu-ciel, \n care se sim]ea mult mai bine.

Ajuns` la cap`tul treptelor, Frankie \[i l`s` jos bagajele cas` se [tearg` pe mâini cu o batist`. Ie[ise de la Harold’s,marele magazin londonez, de unde cump`rase un cadou pen-

tru m`tu[a ei. Tân`ra femeie se gândise prima dat` s` lasebagajul la magazin [i s`-l ia mai târziu, dar asta ar fi \ntârziat-o.A[a \ncât se resemnase s`-l ia cu ea.

Frankie ap`s` pe butonul soneriei cu o mân` nesigur`.|n`untru se auzi un clopo]el, apoi, din nou lini[te. S` nu fi fostnimeni acas`? Totu[i Cal Fenton \nsu[i stabilise \ntâlnirea. Cuo s`pt`mân` \nainte \i scrisese prezentându-se drept un pri-eten al tat`lui ei. |n scrisoarea lui f`cea aluzie la o slujb` carear fi putut s-o intereseze [i \i propunea s` se \ntâlneasc` [i s`stea de vorb` pe tema asta. De atunci tân`ra num`rase zilele,ner`bd`toare s` afle despre ce era vorba. Aceast` ofert` i sep`ruse providen]ial`: era chiar pe punctul s` accepte un postde secretar`, care n-o \ncânta deloc. Cine [tie dac` acest CalFenton nu-i propunea o munc` mai interesant`?

Nici o mi[care, a[a \ncât Frankie se hot`r\ s` mai sune odat`. |n sfâr[it, dup` o scurt` a[teptare, o femeie \ntre dou`vârste deschise u[a.

– Bun` ziua! Cu ce pot s` te ajut?– Sunt domni[oara O’Shea.– Frankie O’Shea?! exclam` femeia surprins`.– Da. Am \ntâlnire cu domnul Fenton, spuse Frankie

ro[ind u[or.-Sunt la curent, r`spunse interlocutoarea, cercetând-o cu

privirea. Intr`, te rog.Frankie p`trunse \ntr-un hol imens cu podeaua de mar-

mur` alb`. R`coarea de aici contrasta pl`cut cu c`ldura sufo-cant` de pe strad`.

6 JUDITH SMITH

– Eu sunt Elaine Pye, secretara domnului Fenton. Avionula plecat cu \ntârziere de la Paris, altfel n-ar fi \ntârziat.Urmeaz`-m`, am s` te conduc \n salon, unde po]i s`-l a[tep]i.

Frankie travers` holul \n urma ei, f`r` a \ndr`zni s`-i pun`\ntrebarea care-i frigea buzele: cine era Cal Fenton? {i cu ce seocupa? Atitudinea rezervat` a secretarei o intimida [i \[i spusec` era mai cuminte s` a[tepte sosirea lui Cal Fenton ca s` aflemai multe.

Salonul p`rea cu atât mai mare cu cât era mobilat cuextrem` sobrietate. Dou` canapele cu tapi]eria verde-pal, omas` joas` din lemn de acaju pe un covor oriental \n tonuriarmonioase constituia esen]ialul mobilierului. Câtevaacuarele olandeze ornau pere]ii roz-pal [i perdele groase deun albastru \nchis \ncadrau cele trei ferestre. |n fa]a ei ooglind` dreptunghiular`, cu ram` aurie, era a[ezat` deasupraunui [emineu de marmur` alb` reflectându-i imaginea.Privindu-se \n oglind`, Frankie v`zu c` era singur`: Elaine Pyedisp`ruse discret.

Tân`ra \[i scoase haina [i se duse spre o fereastr`. Departea cealalt` a str`zii, arborii din parc, \[i \ntindeau ramuriledeasupra trotuarului. Copiii alergau zbenguindu-se pe peluze,dar geamurile duble nu-i permiteau s` aud` ]ipetele [i râsetelelor.

Deodat`, un taxi intr` pe strad` [i se opri \n fa]a casei. Unb`rbat \nalt [i zvelt, cu p`r negru, ie[i din ma[in` [i urc` \n fug`cele câteva trepte din fa]a intr`rii. Cal Fenton? Frankie auzi u[atrântindu-se, apoi o voce b`rb`teasc` ]ipând autoritar:

APUS DE SOARE 7

– Elaine?– Da, domnule Fenton. Sunt aici.– La ce or` sunt a[teptat la Brighton?– La ora [ase. Un cocteil va preceda \nmânarea premiilor.– Parc` n-a[ avea altceva mai bun de f`cut!– Frankie O’Shea v` a[teapt` \n salon.– Frankie O’Shea? A, da, avem \ntâlnire. Nu cred c` am prea

mult timp. Sun`-l, te rog, pe Andrew Rowlins la New York.– Domnule Fenton, apropo de Frankie O’Shea.– Mi-ai spus acum o clip`, Elaine. Sunt gr`bit.Oare ce voia s`-i spun` despre ea? Pe m`sur` ce pa[ii se

apropiau de salon, Frankie sim]ea c` inima-i bate tot mai tare.Cal Fenton intr` brusc [i l`s` jos pe covor geanta de voiaj.

Era \mbr`cat cu o geac` de piele neagr` [i ni[te blugi care-iconfereau o alur` dezinvolt`. Pe fa]` i se citea oboseala, darera totu[i foarte seduc`tor. P`rul negru, privirea deschis`,gura sub]ire, b`rbia voluntar`, totul p`rea s` exprime o marehot`râre. Când o z`ri pe tân`ra femeie care st`tea \n picioarelâng` fereastr`, chipul i se crisp`.

– Tu e[ti Frankie O’Shea?Cuvintele lui avur` ecou \n camer`.– Da. Te surprinde?Cal Fenton izbucni \ntr-un hohot de râs care o puse pe

tân`ra femeie \ntr-o situa]ie stânjenitoare– P`i... eram convins c` am de-a face cu un b`rbat! spuse

el redevenind serios. Frankie nu e un prenume feminin, dincâte [tiu eu.

8 JUDITH SMITH

– Este diminutiv de la Francesca. Acesta e adev`ratul meuprenume. |ntotdeauna mi s-a spus Frankie. Mai pu]in când am fostla [coala catolic`: acolo surorile preferau Francesca, e mai feminin!

– Surorile?– Am stat \n pension \ntr-o [coal` de fete.– Din ce \n ce mai bine! Nu [tiam c` Mike [i-a trimis fata la

m`icu]e.La aceste cuvinte, Frankie tres`ri.– L-ai cunoscut bine pe tata?Cal Fenton se apropie de ea f`r` s` r`spund`. Avea ochii de

o culoare extraordinar`, un albastru-verde amestecat cu gri,foarte limpezi. Totu[i avea o privire grav` care reflecta o maretriste]e.

– Unde l-ai cunoscut? continu` Frankie.– |n Orientul Mijlociu.– {i tu e[ti ziarist?– Nu, fotograf. Am fost \n acela[i timp cu tat`l t`u, dar nu

f`ceam parte din aceea[i echip`.– Tata nu s-a mai \ntors din Beirut, remarc` Frankie cu

am`r`ciune.|i reveni \n minte amintirea acelei dup`-amiezi de

prim`var` când telefonul sunase ca s-o anun]e despre moartealui. De atunci trecuser` trei ani [i totu[i, de fiecare dat` cândse gândea la el o cuprindea o mare triste]e.

– A[a a vrut soarta, relu` Cal Fenton cu emo]ie \n glas.Mike a trecut pe strad` tocmai \n clipa \n care a explodat oma[in`. A murit pe loc.

APUS DE SOARE 9

– N-a fost chiar rodul \ntâmpl`rii, replic` Frankie. Când alua hot`rârea s` mearg` la Beirut [tia foarte bine c` acoloexplodau bombe \n fiecare zi.

– Riscurile fac parte din meserie. Tat`l t`u era cel mai bunziarist pe care l-am cunoscut vreodat`. |l admiram mult.

Cu inima strâns`, Frankie \ntoarse privirea. F`cea eforturi s` nuplâng`, dar nu-[i putu st`pâni o lacrim` care i se prelinse pe obraz.

– |n]eleg ce sim]i, relu` Cal Fenton. Tu [i mama ta cred c`a]i suferit mult.

– Mama a murit \ntr-un accident de ma[in` când aveamzece ani, murmur` Frankie. Am fost crescut` de m`tu[a mea.

Cal Fenton r`mase t`cut câteva clipe, mul]umindu-se s-opriveasc` \ntristat pe tân`ra din fa]a lui.

– |mi pare r`u, domni[oar` O’Shea, spuse el \n cele dinurm`. Tat`l t`u a fost un om deosebit, a[ fi vrut s`-]i fac un ser-viciu \n amintirea lui. Din p`cate, munca pe care m` gândeams` ]i-o propun nu e potrivit` pentru o femeie. Am ob]inutdatele tale de la agen]ia de pres` la care lucra tat`l t`u, [iprenumele t`u m-a indus \n eroare.

– Dac` m-ai fi sunat \n loc s`-mi trimi]i o scrisoare, ai fi [tiutimediat c` sunt femeie! r`spunse Frankie tran[ant.

– M-am gândit s` te sun dar n-am avut timp. De când m-am\ntors la Londra, nu-mi v`d capul de treburi. |n realitate, anga-jasem pe cineva pentru treaba asta dar mi-a dat plas` \n ulti-ma clip`. Atunci m-am gândit la tine. Voiam s` [tiu dac`b`iatul lui Mike i-a mo[tenit puternica personalitate.

El oft`.

10 JUDITH SMITH

– Acum, te rog s` m` scuzi, trebuie s` te p`r`sesc. Mai am\nc` multe formalit`]i de pus la punct. Scuz`-m` c` te-am f`cuts` vii degeaba.

|n timp ce el vorbea, tân`ra femeie \[i reveni \n fire.Perspectiva de a fi nevoit` s` accepte postul de secretar` of`cu s` se hot`rasc` s`-l mai \ntrebe ca s` afle mai multe. |ndefinitiv, de ce nu i s-ar fi potrivit? Cum el se \ndrepta spreu[`, Frankie \l strig`:

– Domnule Fenton! |n ce const` munca pe care voiai s`mi-o propui? De ce ]ii s` angajezi un b`rbat?

Cal Fenton se \ntoarse spre ea.– Pentru c` am nevoie de un [ofer! Acum dou` s`pt`mâni

am fost r`nit la um`r [i nu pot s` conduc.– Dar am permis! exclam` Frankie.– Nu e vorba de condus pe drumuri asfaltate, ci pe dru-

muri neamenajate, \n Africa. Plec s` fac un reportaj \n Kenia,\ntr-o rezerva]ie de animale. Cum pl`tesc din buzunarul meu,eu [i [oferul vom \mp`r]i aceea[i camer` de motel [i acela[icort... De asta prefer s` iau un b`rbat.

Dar Frankie nu-l mai asculta deja. Fusese de ajuns cagazda ei s` aduc` vorba despre Africa, pentru ca tân`ra s`se simt` asaltat` de o mul]ime de senza]ii noi. Africa!Savana, baobabii, platourile aride str`b`tute de turmelede antilope; atâtea imagini \i treceau prin fa]a ochilor,imagini de film sau din reviste care o f`cuser` s` viseze \ncopil`rie. Parc`-[i sim]ea deja pielea ars` de soare, prafulacru intrându-i \n to]i porii, \n timp ce un vânt de liber-

APUS DE SOARE 11

tate \i sufla prin p`rul liber. Era ca o revela]ie. Da, voia s`plece, \ntotdeauna voise! Cum de putuse s` a[tepte atâta timp?

– Ascult`, eu... eu nu v`d de ce un b`rbat ar fi mai potrivits` te \nso]easc` decât o femeie! bâlbâi ea. Ba dimpotriv`! Ofemeie ar putea s`-]i g`teasc`, [i...

– {i? o \ntrerupse el, f`r` s-o sl`beasc` din ochi. Frankie, n-arerost s` mai discut`m. {tiu de ce sunt \n stare femeile. ~sta eunul dintre motivele pentru care prefer s` angajez un b`rbat.

– Te \n[eli! Timpurile s-au schimbat! Ast`zi, femeile facexact acelea[i lucruri ca b`rba]ii.

– Unele lucruri nu se schimb`, spuse el, luându-[i geanta.|n orice caz, n-o s` m` faci s` m` r`zgândesc \n problema asta.N-am s` te iau cu mine.

– Când pleci? \ntreb` ea, ajungându-l \n dreptul u[ii.– Vineri.– N-o s` ai timp s` g`se[ti pe altcineva.– Ba sunt sigur c` da.– {i \n caz contrar?St`teau amândoi \n cadrul u[ii, \nfruntându-se din priviri.– Atunci o s` m` descurc singur.– Nici nu se pune problema!Frankie tres`ri auzind vocea Elainei Pye. Secretara st`tea \n

hol, cu o agend` \n mân`, [i \l privea pe Cal Fenton cu o min`dezaprobatoare. |ntorcându-se spre Frankie, ea ad`ug`:

– Domnul Fenton abia [i-a revenit dup` accident. A fost\mpu[cat \n um`r. Nu trebuie s` plece singur, ar fi o dovad`de incon[tien]`!

12 JUDITH SMITH

– Elaine, te rog s` nu mai faci pe infirmiera cu mine,protest` Cal Fenton. L-ai g`sit pe Andy?

– O s` sune el \n câteva minute.– Perfect, Elaine. Frankie, e timpul s` ne p`r`se[ti. Elaine

te va conduce.Furioas`, Frankie \[i \nh`]` haina. Era atât de \nc`p`]ânat!

Cum putuse s` se \n]eleag` tat`l ei cu acest Cal Fenton?F`r` nici un cuvânt \n plus, Cal Fenton se r`suci pe c`lcâie

[i travers` holul, \nainte de a disp`rea pe o u[`.– |n ce \mprejur`ri a fost \mpu[cat? o \ntreb` Frankie pe

secretar`.– F`cea un reportaj \n Haiti \n timpul r`zmeri]ei.Nevenindu-i s` cread`, Frankie f`cu ochii mari. Cum de nu

\n]elesese mai devreme? F`r` s`-[i dea seama de ce, numelelui i se p`ruse cunoscut. Deodat`, toate piesele de puzzle sea[ezar` la locul lor: faptul c` \l cunoscuse pe tat`l ei, rana deglon], mina aceasta trist` care nu-l p`r`sea niciodat`... Nuputea fi decât el: Cal Fenton, fotograful ale c`rui cli[ee seg`seau \n toate ziarele [i revistele de actualitate. Gânditoare,Frankie o urm` pe secretar` pân` la intrare.

– Abia acum mi-am dat seama cine este domnul Fenton,murmur` Frankie.

Elaine \i deschise u[a.– Ei bine, cel pu]in n-ai venit degeaba! spuse femeia cu un

ton \n]elept. La revedere, domni[oar`.U[a se \nchise, [i Frankie, dezam`git`, cobor\ \ncet treptele casei.

APUS DE SOARE 13

Capitolul 2

– Ei, s-a terminat cu bine \ntâlnirea? \ntreb` Alice, a[tep-tând ca Frankie s` deschid` u[a.

Alice era cea mai bun` prieten` a lui Frankie. De câtevaluni cele dou` tinere \mp`r]eau un apartament aproape deparcul Regent. Când ajunse Frankie, Alice, instalat` la masa delucru, preg`tea paginarea unei reclame. Lucrând pe cont pro-priu ca tehnoredactor, ea \[i amenajase o mas` de lucru \ntr-uncol] al salonului.

– Munca m-ar fi interesat foarte mult, spuse Frankie. Darnu i-am convenit domnului Fenton.

Alice se \nvârti cu scaunul [i ridic` o sprâncean` c`tre pri-etena ei.

– Adev`rat? Pentru ce motiv?Pur [i simplu pentru c` sunt femeie, r`spunse Frankie

\nbufnat`.Un zâmbet dispre]uitor ap`ru pe fa]a lui Alice.

– |n cazul `sta de ce te-a chemat?– Prenumele meu l-a indus \n eroare. Agen]ia de pres` la

care a lucrat tata i-a dat adresa mea f`r` s`-i precizeze c` eramfiica, [i nu fiul lui Mike O’Shea.

– |n]eleg. {i ce slujb` voia s`-]i propun`? Majordom saugr`dinar?

Frankie izbucni \n râs [i se pr`bu[i \ntr-un fotoliu.– Caut` un [ofer care s`-l \nso]easc` \n Kenya. Trebuie s`

[tii s` conduci pe teren accidentat, de asta prefer` Fenton s`ia un b`rbat.

– E tâmpit! Toat` lumea [tie c` femeile fac mai pu]ine acci-dente de circula]ie decât b`rba]ii!

– Sunt de acord cu tine. Dar n-am putut face nimic s`-l potconvinge.

Frankie \[i scoase pantofii oftând.– A[ fi vrut atât de mult s` plec \n Africa!– Când o s` ai ni[te bani, o s`-]i po]i cump`ra un bilet de avion!– Da, poate, r`spunse Frankie, f`r` convingere.– {i ce-o s` fac` \n Kenya? Un safari-foto?– Habar n-ai cât` dreptate ai. E Cal Fenton.Stupefiat`, Alice \ncet` s` mai ron]`ie cap`tul creionului.– Celebrul fotograf? Ca s` vezi! E chiar atât de seduc`tor

cum se spune? Se pare c` are mult succes la femei!– Cum a[a?– Ar trebui s` cite[ti ziarele! Un articol i-a fost consacrat \n

Sunday Dispatch, nu mai departe de duminica trecut`. Via]alui sentimental` pare tumultuoas`.

APUS DE SOARE 15

– Crezi toate bârfele? E ridicol! |n orice caz degeaba eseduc`tor, nu e genul meu de b`rbat. {i \n plus, e mult preaarogant.

– Ei bine, \n cazul `sta, n-ai ce s` regre]i! exclam` Alice. |norice caz, a[teptând ceva mai bun, po]i s` accep]i postul desecretar` care ]i s-a promis deun`zi!

– M` enerveaz` faptul c` o s` m` \ntrebe cu siguran]` dece am demisionat din ultimul post. Ce s` le r`spund?

– Spune-le adev`rul. C` patronul \]i f`cea avansuri [i c` aiplecat pentru c` devenise insuportabil.

Insuportabil era cuvântul potrivit! Frankie se cutremur` laamintirea acestei triste experien]e. Plecase din Yorkshire undetr`ise de când se n`scuse, ca s` vin` s` lucreze la o agen]ie depublicitate din Londra. Postul p`rea foarte promi]`tor. {itotu[i, ce deziluzie! Patronul nu \nceta nici o clip` s`-i fac`propuneri care o f`ceau s` se simt` foarte prost. |ntr-o zi, cândse afla \n biroul lui, a \ncercat chiar s-o s`rute. Frankie plecasetrântind u[a [i chiar a doua zi \i trimisese demisia.

– O s`-mi râd` \n nas!– Nicidecum! replic` Alice. Pove[ti de felul `sta se \ntâmpl`

frecvent.Ochii verzi ai lui Frankie lansar` scântei.– |n orice caz, povestea asta m-a dezgustat \ntr-atât \ncât

m-am lecuit pentru totdeauna de munca de birou!– Atunci, ce te gânde[ti s` faci?– Vreau s` plec \n Africa! r`spunse Frankie oftând din toat`

inima.

16 JUDITH SMITH

Niciodat` nu sim]ise un astfel de sentiment de frustrare.Era nedrept! Cal Fenton n-ar fi [ov`it nici o clip` dac-ai fi fostb`rbat. De ce nu voia s`-i dea [i ei o [ans`?

– Va trebui s` te resemnezi, trase concluzia Alice, ca [i cumi-ar fi citit gândurile. |n locul t`u, a[ lua ne\ntârziat o hot`râre\n leg`tur` cu aceast` slujb`. Ri[ti s` pierzi [i ocazia asta dac`nu dai nici un r`spuns. {i \]i aduc aminte c` joia viitoare tre-buie s` pl`tim chiria.

Alice se r`suci din nou cu scaunul ei [i se adânci \n munc`,l`sând-o pe Frankie s` reflecteze.

***

Diminea]a urm`toare, Frankie se trezi foarte bine dispus`.Când d`du la o parte perdelele, soarele p`trunse \n valuri \ncamera mansardat`. |nc` o zi frumoas` \n perspectiv`! Darast`zi nu mai era nevoie de taior: Frankie se \mbr`c` cu rochiacu volane bleu-ciel \n care se sim]ea atât de bine. Apoi \[iprinse cu grij` p`rul lung castaniu-ro[cat [i [i-l prinse cu opanglic`.

Apartamentul era gol: Alice trebuia s` fi plecat deja la den-tist. Frankie \[i preg`ti o cafea, puse un disc cu muzic` clasic`[i se instal` \ntr-un fotoliu.

Alice avea dreptate, trebuia s` ia o hot`râre \n leg`tur` cupostul de secretar`. De fapt, chiar avea de ales? |n câteva ziletrebuia s` pl`teasc` chiria [i economiile ei se vor topi precumz`pada la soare. Frankie \nchise ochii. Trecuser` deja [ase luni

APUS DE SOARE 17

de când, cu diploma de secretariat \n buzunar, se apucasede lucru. Tân`ra femeie fusese mai \ntâi angajat` \ntr-unbirou de avocatur` din Skipton, un mic or`[el dinYorkshire. Dar i se \ncredin]aser` pu]ine responsabilit`]i [i,nu dup` mult timp, o l`sase balt`. A[a \ncât, atunci când seivise ocazia s` lucreze la Londra, luase imediat leg`tura cuAlice, care c`uta o colocatar`. O lun` mai târziu, Frankie semuta la prietena ei.

Se adaptase u[or la noul mediu. Din p`cate, fericirea ei nudurase prea mult pentru c` fusese nevoit` s` demisioneze cas` scape de avansurile patronului ei.

M`tu[a Jenny \n]elesese imediat cum st`teau lucrurile [i \itrimisese un cec consistent care s`-i permit` s` se \ntre]in`mai mult timp. Draga de ea! \[i spuse Frankie. |n ciuda ideilorei \nvechite era o femeie inimoas`. Peste trei zile urma s`\mplineasc` cincizeci de ani [i Frankie era ner`bd`toare s`-iofere o superb` vaz` de cristal de Boemia pe care ocump`rase de la Haroxd’s.

Vaza! Dumnezeule! Uitase vaza la Fenton! Ce putea s`fac`? Cel mai simplu era s` se duc` \napoi, dar gândul c`trebuia s`-[i cear` scuze c` fusese z`p`cit`, \n fa]a lui ElainePye, nu-i pl`cea deloc. Aceasta n-ar fi sc`pat prilejul s-odojeneasc`! Cât despre Cal Fenton, nu-[i dorea s`-l revad`pentru nimic \n lume! De ce nu i-ar telefona secretarei s`-itrimit` pachetul? Nu, risca s` ajung` la ea prea târziu [iFrankie nu voia s` se prezinte la m`tu[a ei cu mâinilegoale. {i dac` vaza se sp`rgea \n timpul transportului, nu

18 JUDITH SMITH

mai avea cu ce s` cumpere altceva... Nu! Trebuia s` seresemneze s` mearg` s`-[i recupereze pachetul afurisit!

Când Frankie sun` la u[`, menajera veni s` deschid` cuaspiratorul \n mân`.

– Bun` ziua! A[ vrea s-o v`d pe doamna Pye dac` sepoate.

– Intr`, domni[oar`. Doamna Pye e \n salon, spuse femeia\nainte s` porneasc` din nou aspiratorul.

Frankie porni spre salon dar \mpietri \n fa]a u[ii \ntre-deschise când recunoscuse vocea lui Cal Fenton.

– Haide, Elaine, ]i-am spus deja c` n-am timp! Dup`-amiaz`trebuie s` trec pe la Sunday Globe [i mâine trebuie s` m`ocup de fotografiile din Malaezia.

– Domnule Fenton, dac` nu face]i vaccin \mpotriva holerei\nainte de a pleca, eu \mi dau demisia.

– Bine, ai câ[tigat. Dar cu o condi]ie: s` chemi o infirmier`.Nici nu se pune problema s` pierd o or` \n aglomera]ie pen-tru o simpl` injec]ie!

– Foarte bine. A! Altceva... persoana cu care am luatleg`tura pentru postul de [ofer nu e liber` \n momentul defa]`. Nu pute]i amâna plecarea pentru luni?

– Imposibil, Elaine. Luna viitoare trebuie s` fiu \n Irak [ideja mi-a r`mas foarte pu]in timp.

– {i dac` lu`m leg`tura cu agen]ia de pres`? Poate ar fiinteresat vreunul dintre stagiarii lor?

APUS DE SOARE 19

– Nu, acum am de lucru pân` peste cap.– Poate angaja]i pe cineva acolo, la fa]a locului?– |ntr-adev`r, se pare c` nu exist` alt` solu]ie, dar asta nu-mi

place deloc.Din lini[tea care se a[ternu, Frankie b`nui c` fotore-

porterul era perplex. Se hot`r\ s` bat` la u[`.– Da? r`spunse Cal Fenton.– Bun` ziua, domnule Fenton. Respectele mele, doamn`

Pye.– Domni[oar` O’Shea! exclam` Cal Fenton z`rind-o. Ce

surpriz`! Intr` te rog.Frankie \naint` câ]iva pa[i, la fel de intimidat` ca \n ajun.

Cal Fenton o privea admirativ. Era drept c` rochia i sepotrivea de minune, subliniindu-i talia sub]ire [i bustul pro-por]ionat.

– Ce schimbare! observ` Cal Fenton cl`tinând din capadmirativ. |mi vine greu s` te recunosc!

– Adev`rat? se mir` Frankie, u[or nelini[tit`.– Bine\n]eles! Ieri parc` erai o profesoar`. Trebuie s`-]i

spun c` te prefer \mbr`cat` a[a.– Pot s` te ajut? interveni Elaine Pye.Secretara o privi pe noua-venit`, cu un aer \n]epat.– Ieri am uitat un pachet aici, r`spunse Frankie. L-am l`sat

lâng` fereastr`. A[ vrea s`-l iau \napoi, e un cadou pentrum`tu[a mea.

Frankie se duse la fereastr` unde gasi pachetul a[a cum \ll`sase. Gr`bit` s` termine cu aceast` poveste, se aplec` s`-l ia.

20 JUDITH SMITH

Când se \ntoarse, se trezi nas \n nas cu Cal Fenton, ai c`ruiochi verzi-cenu[ii o priveau intens. Privirea lui luminoas` of`cu s` simt` o furnic`tur` din cap pân`-n picioare. R`maser`nemi[ca]i câteva secunde, \mpietri]i, ca [i cum ar fi fost singuri\n camer`. |n sfâr[it, Cal Fenton rupse t`cerea.

– Frankie, semeni leit cu tat`l t`u. Aceia[i ochi, accea[ib`rbie. Sunt sigur c` [i tu ai sim]ul umorului.

– Sincer` s` fiu, \n clipa asta, n-am nici un chef de glume.– De ce? Ai necazuri?– |mi pun \ntreb`ri \n leg`tur` cu viitorul meu. Nu m` simt

f`cut` pentru secretariat, e o munca prea de rutin` pentrumine.

|n clipa aceea, Elaine Pye tu[i ca s` le aduc` aminte deprezen]a ei. Frankie se \ntoarse spre ea [i-i \ntâlni privireadezaprobatoare.

– Scuz`-m`, doamn` Pye! spuse Frankie. Sunt sigur`c` e pasionant s` lucrezi cu domnul Fenton. |n ceea cem` prive[te, eu suport cu greu s` stau \nchis` \ntr-unbirou.

Frankie se \ntoarse din nou spre Cal Fenton.– A[tept mai mult de la via]`!Cal Fenton schi]` un zâmbet.– Elaine, aud telefonul sunând. Dac` e Max, spune-i c`-l

sun eu pu]in mai târziu.– Bine\n]eles, domnule Fenton.Secretara \nchise agenda [i ie[i din camer` f`r` s` arunce o

privire spre Frankie.

APUS DE SOARE 21

– Am jignit-o, nu-i a[a? \ntreb ̀Frankie de \ndat ̀ce u[a se \nchise.– A[a am impresia. Dar nu-]i face griji. Elaine se sup`r`

u[or dar \i trece repede.– Spun \ntotdeauna ce gândesc.– E clar c` e[ti fata lui Mike.Figura lui Frankie se lumin` cu un zâmbet.– |i datorez mult tat`lui t`u, continu` Cal Fenton. M-a

\nv`]at extrem de multe lucruri despre meseria de ziarist. Mi-arfi pl`cut s` am ocazia s`-i dovedesc recuno[tin]a mea.

– Dar po]i! exclam` Frankie vehement`. N-ai decât s` m`angajezi ca [ofer! Am surprins conversa]ia pe care ai avut-o pu]inmai devreme cu doamna Pye. {tiu c` n-ai g`sit \nc` pe nimeni!

– Nu sunt cele mai potrivite condi]ii pentru ca s` angajezo femeie, ]i-am spus deja...

– |n ziua de azi, femeile fac acelea[i meserii ca b`rba]ii!– Tat`lui t`u nu i-ar fi pl`cut s`-]i propun o asemenea munc`.– Te \n[eli. Era un om modern. Sunt sigur` c` mi-ar fi dat

ocazia s` dovedesc ce sunt \n stare.Cal Fenton \[i \ncruci[` bra]ele [i o privi pe Frankie cu

aten]ie. Ochii mari ai tinerei scânteiau cu entuziasm.– Ai mai condus pe drumuri accidentate?– Da, cel pu]in pe drum de ]ar`. Când locuiam \n

Yorkshire, \mi petreceam toate verile la o ferm`, la ni[te pri-eteni ai m`tu[ii mele.

– {i dac` ar trebui s` lipsesc o noapte [i s` te las singur` \nplin` savan`?

Frankie ridic` b`rbia.

22 JUDITH SMITH

APUS DE SOARE 23

– Nu mi-ar fi fric`, declar` ea hot`rât`.– |ncep s` cred [i eu.– Atunci, ia-m`.Urm` o lung` t`cere. Cal Fenton f`cu câ]iva pa[i gânditor.

Plin` de speran]`, Frankie \[i sim]ea inima b`tându-i cu putere\n piept.

– |n definitiv, poate o s` te descurci, r`spunse el. Totu[i,n-aveam de gând s` plec cu o tân`r` educat` de surorile de la[coala de fete!

– Nu e ce-]i imaginezi! {i pe urm`, m`tu[a m-a crescut [i avrut \ntotdeauna s` devin secretar`. Visul ei era s` m` vad`m`ritat`, ducând o via]` lini[tit` \ntr-un or`[el de provincie.Dar eu v`d cu totul altfel viitorul meu. Eu vreau s` c`l`toresc,s` v`d lumea!

Un lic`r amuzat ap`ru \n privirea cu Cal Fenton. |ncepea s`cedeze? Tân`ra f`cu un efort mare ca s` nu-[i tr`deze nervo-zitatea. Cal Fenton p`rea confuz [i continua s-o priveasc`intens. Când el rupse \n sfâr[it t`cerea, Frankie tres`ri.

– De acord, te iau. Dar te previn c` munca risc` s` fie multmai grea decât \]i \nchipui. Dac` \ntr-o bun` zi o s`-]i par` r`uc` ai venit, n-o s`-]i po]i repro[a decât ]ie \ns`]i acest lucru.

Frankie nu-[i g`sea cuvintele s`-[i exprime fericirea.– Vino, relu` Cal, s` punem la punct \mpreun` cu Elaine

am`nuntele c`l`toriei tale.

Capitolul 3

Taxiul o l`s` pe Frankie \n fa]a apartamentului. Cal sta-bilise \ntâlnirea \n fa]a ghi[eelor de la Kenya Airways, de undetrebuiau s`-[i ia biletele. Blocajele de circula]ie de la ie[ireadin Londra o \ntârziaser` cu cel pu]in zece minute! Ce-o s`cread` Cal? Cu inima b`tându-i puternic. Frankie \[i croi drumprin mul]imea de c`l`tori [i ajunse r`suflând greu. Cal eradeja acolo, ocupat s` completeze un formular la ghi[eul com-paniei. Tân`ra nu putu s` nu-i admire alura dezinvolt` pe carei-o conferea costumul de jeans.

– Scuz`-m`, Cal! exclam` Frankie ajungând lâng` el.Circula]ia m-a f`cut s` \ntârzii!

Cal o privi \n ochi, apoi privirea lui se opri asupra valizeimari de piele pe care fata o ]inea \n mân`.

– Ar fi trebuit s`-]i spun s`-]i iei o geant` de voiaj. N-or s`te lase s` urci \n avion cu valiza asta. Va trebui s-o duci s-o\nregistrezi la bagaje, spuse el sec.

– Sper c` nu e prea târziu? \ntreb` ea timid.– Nu, dac` te gr`be[ti. Dar asta o s` ne \ntârzie la Nairobi,

unde dureaz` mult desc`rcatul bagajelor.Frankie \[i mu[c` buzele. Cât despre Cal, el nu-[i luase

decât strictul necesar: o mic` geant` de voiaj [i geanta lui depiele neagr` \n care-[i ]inea probabil materialul fotografic. Dece naiba \[i luase ea atâtea lucruri? |ncercase s` u[ureze valiza,dar Cal nu-i f`cuse nici o precizare \n leg`tur` cu durata seju-rului lor [i \i fusese fric` s` nu r`mân` f`r` haine de schimb.

– |mi pare rau, Cal. Dar dac` mi-ai fi spus [i mie maimulte...

– Am avut altceva de f`cut! i-o t`ie el. De când ne-am v`zut,n-am avut nici o clip` liber`! Poftim, `sta-i biletul t`u, [i `sta-iitinerariul. Elaine a adaugat câteva am`nunte practice despredesf`[urarea c`l`toriei.

Frankie lu` foaia pe care el i-o \ntindea.– Acum, te las, relu` Cal. Am de dat un telefon important.

Ne \ntâlnim \n avion. Pe curând!|nciudat`, Frankie \l urm`ri cu privirea \n timp ce se

\ndep`rta.Dup` o jum`tate de or` se \ntâlnir` \n sala de \mbarcare.– Totu-i OK?– Da, r`spunse ea \ncercând s` zâmbeasc`. Am citit planifi-

carea. Sunt [i ni[te „activit`]i neprev`zute”. Despre ce-i vorba?Cal ridic` o sprâncean`.– Elaine are o concep]ie foarte personal` despre aceste „foi

de drum”. Arat`-mi [i mie!

APUS DE SOARE 25

Frankie \i \ntinse foaia ar`tându-i cu degetul ultimul paragraf.– Prive[te, spuse ea. „Rezerva]ia Marai Mara. Fotografii [i

activit`]i neprev`zute”.– Ei bine, asta vrea s` \nsemne c` am de asemenea misi-

unea s` fotografiez tot ce mi se pare insolit. Un turist pe cales` aprind` un foc de tab`r` \n plin` jungl`, de exemplu!

Cal vorbise cu un ton ostentativ deta[at [i Frankie b`nuic`-i ascundea ceva.

– E[ti sigur c` despre a[a ceva este vorba, Cal?– Ascult`, un lucru a[ vrea s` fie clar \ntre noi, replic` el

pu]in nervos. Te-am angajat s`-mi conduci ma[ina, nimic maimult. Atunci nu te amesteca \n altceva [i totul o s` fie foartebine.

Pe Frankie o cuprinse furia. Cum \ndr`znea s`-i vorbeasc`pe tonul `sta?

– Credeam c` form`m o echip`!– Ei bine, \ntr-o echip`, fiecare trebuie s` stea la locul lui:

treaba ta e s` studiezi traseul [i mi se pare c` acum ai toatedatele necesare pentru asta.

Frankie era exasperat`. |n clipa aceea, c`l`torii fur` invita]is` mearga \n sala de \mbarcare. F`r` s`-l a[tepte pe Cal, tân`rase ridic` s`-[i ia locul \n [irul de pasageri. Când prezent` bile-tul, se \ntoarse s` vad` dac` el o urma. Dar Cal nici m`car nu seridicase de pe fotoliu! Cu nasul \n ziar, nu p`rea deloc gr`bit.

O dat` ajuns` \n avion, Frankie se instal` la mijloc [i-i pândisosirea. Spre marea ei surpriz`, Cal \[i rezervase loc \n zonafum`torilor [i se instal` acolo f`r` s`-i arunce m`car o privire.

26 JUDITH SMITH

Ne\ndr`znind s` se apropie din proprie ini]iativ`, tân`raa[tept` \n zadar ca el s`-i fac` vreun semn. Dar Cal nu p`readeloc a avea de gând s-o invite s` stea lâng` el: de \ndat` ce-[iprinse centura, \[i deschise ziarul [i \[i continu` lectura ca [icând nu s-ar fi \ntâmplat nimic.

De ce o evita? Pentru c` se dovedise pu]in prea curioas`,dup` p`rerea lui? |n cazul `sta, nu era o dovad` clar` c`-iascundea ceva? Nedumerit`, Frankie \l privi cu aten]ie ca [icum o examinare minu]ioas` a \nf`]i[`rii lui i-ar fi permis s`p`trund` misterul. Din locul ei, \l vedea doar din profil: nasuldrept [i fin, pielea bronzat` \n recenta c`l`torie \n Malaezia,p`rul negru cre] pe frunte. Aceast` figur` impasibil` nudezv`luia nici un secret!

Tân`ra femeie oft`. {tia atât de pu]ine lucruri despre Cal!Weekendul trecut se dusese \n Yorkshire pentru aniversaream`tu[ii [i luase leg`tura cu prietena ei Hélène, care lucra lateleviziunea regional`, unde fusese transmis un documentardespre cei mai buni fotoreporteri din ultimii zece ani. Calf`cea parte dintre ei.

Avionul zbura acum la mare \n`l]ime. Frankie \nchise ochiipentru a se l`sa leg`nat` de torsul motoarelor. Curând adormi[i nu se trezi decât atunci când avionul \ncepu s` coboare laNairobi. Lumini]e scânteiau \n \ntuneric: era Africa! Aceast`imagine avea ceva magic. Totul se petrecuse atât de repede,abia avusese timp s` se gândeasc`! Stewardesa anun]` c` \nKenya era ora patru diminea]a [i c` temperatura era dedou`zeci [i cinci de grade.

APUS DE SOARE 27

Dup` ce coborâr` din avion p`trunser` \ntr-un aeroportpustiu. A[a cum prev`zuse Cal, Frankie fu nevoit` s` piard`câtva timp pân` s`-[i recupereze valiza de pe banda rulant`. |ntimp ce ea a[tepta, Cal se duse s` ia un taxi.

– Scuz`-m` c` te-am f`cut s` a[tep]i, Cal! spuse Frankieluând loc lâng` el. Ai avut dreptate, n-ar fi trebuit s` iau valizaasta! Dar n-am [tiut ce trebuia s`-mi iau.

Cal ridic` din umeri.– Strictul necesar: un [ort, câteva tricouri, ni[te pantaloni,

un pulover [i ni[te ochelari.– Asta-i tot?– Eventual, o carte. Al]ii prefer` s` se \narmeze cu un tirbu[on!– |n]eleg. Fiecare are preferin]ele lui. }in minte c` tata nu

pleca niciodat` f`r` un briceag elve]ian!– Da, \mi amintesc.Dup` expresia lui bosumflat`, Frankie b`nui c` interlocu-

torul ei n-avea nici un chef s` vorbeasc` despre tat`l ei. Taxiuldemarase \n for]` [i acum mergea cu vitez` pe drumul c`treNairobi. Tân`ra se \ntoarse spre fereastr`, t`cut`. Afar`, totulera \necat \n \ntuneric.

– Nu-mi vine s` cred c` suntem \n Africa, relu` ea.– Periferia ora[ului n-are nimic foarte exotic.– Pentru mine, da! E \nceputul aventurii!Neonul unui garaj lumin` chipul lui Cal pentru câteva

secunde. La ce se gândea oare? Privea drept \nainte, f`r` s`acorde nici o aten]ie suburbiilor care defilau de o parte [i altaa drumului.

28 JUDITH SMITH

Taxiul se opri \n sfâr[it \n fa]a unui hotel de trei steleconstruit \n stilul colonial \n mijlocul unui mare parc. Calpl`ti cursa [i l`s` un angajat al hotelului s` se ocupe debagaje.

– Doamna [i domnul Fenton, \l anun]` el pe recep]ioneruladormit. Am rezervat o camer`.

– Dar... spuse Frankie \n spatele lui.Privirea lui Cal puse cap`t protestelor.– Nu-]i face griji, draga mea. Au eu grij` de toate.– Camera 205, anun]` recep]ionerul. V` rog s` semna]i

aici, domnule Fenton. V` conduc \n camera dumneavoastr`.Recep]ionerul lu` valiza lui Frankie [i \i conduse prin

curtea interioar`. Aerul era saturat de parfum de flori, darFrankie era prea revoltat` ca s` remarce. Imediat ce r`maser`singuri \n camer`, furia ei izbucni:

– De ce m-ai dat drept so]ia ta?Cal o privi calm.– N-aveam de ales.– Ai fi putut s` m` \ntrebi [i pe mine, nu-i a[a?– Ascult`, Frankie. |n ]ara asta e extrem de deplasat s`

\mpar]i camera cu o femeie dac` nu e so]ia ta legitim`. Deciam hot`rât s` te prezint \n aceast` ipostaz`.

– Dar de ce n-ai rezervat dou` camere?Cal \[i arunc` geaca pe un fotoliu, vizibil amuzat.– Deci nu auzi nimic din ce-]i spun! {i totu[i ]i-am explicat

totul \nainte de plecare. Pentru reportajul `sta sunt foarteprost pl`tit [i nu vreau s`-mi cheltuiesc banii pe hotel. Iat` de

APUS DE SOARE 29

ce am vrut s` angajez un b`rbat: ca s` evit acest gen de probleme!|n orice caz, te asigur c` n-am de gând s` profit de situa]ie.

Frankie v`zu sclipind \n ochii lui o und` de ironie.– Sper c` acest lucru e valabil [i pentru tine? insinu` Cal.– Evident! se r`sti Frankie, furioas` c` fusese ridiculizat`.Ca s` scape de privirea zeflemitoare a lui Cal, fata \[i lu`

valiza [i o puse pe unul dintre cele dou` paturi lipite.– Va trebui s` te obi[nuie[ti, Frankie, relu` Cal. O s` petre-

cem mult timp \mpreun`. Te-am prevenit c` o s` fie a[a!F`r` s` ridice ochii, ea deschise valiza [i r`spunse:– Nu-]i face griji pentru mine. Sunt \n stare s` m` adaptez

la orice situa]ie.Cal se duse spre u[`.– M` duc s` fac un tur. Po]i s` te schimbi \n timpul `sta.– S` nu te sim]i obligat...– Am nevoie s` iau pu]in aer! Pe mai târziu.„Ce u[urare”, \[i spuse tân`ra desf`cându-[i valiza.Când se \ntoarse Cal, Frankie se culcase. De cum \l auzi

\nchise ochii pref`cându-se c` doarme. El se dezbr`c` \n baie\nainte s` se bage \n pat. Fo[netul cear[afului [i scâr]âitularcurilor o f`cur` pe Frankie s` tresar`: cât era de jenant s`stea a[a, \ntins` \n pat \n apropierea unui b`rbat pe care abia\l cuno[tea! Din fericire, Cal c`zu repede \ntr-un somn adânc.Frankie nu rezist` tenta]iei s`-l priveasc` dormind. |i contem-pl` \ndelung chipul lini[tit, \ntrebându-se, dac` va reu[i \ntr-obun` zi [i s`-i p`trund` misterul. F`r` s` [tie de ce, avea sen-timentul c-o s` reu[easc`.

30 JUDITH SMITH

Capitolul 4

|n diminea]a urm`toare, Frankie fu trezit` de mângâiereaunei raze de soare pe obraz. Era deja târziu. Fereastra camereid`dea \ntr-o curte interioar` [i, din patul ei, tân`ra z`rea frun-zele unui palmier care se profilau pe fondul cerului albastru.Africa! Sunt aici \n sfâr[it! \[i spuse ea \ncântat`.

Pe culoar r`sunau glasuri de femei, dar Frankie nu \n]eleseun cuvânt din discu]ia lor aprins` [i b`nuia c` vorbeau \nswahili. Trebuiau s` fie femeile de serviciu care f`ceaucur`]enie \n camerele eliberate deja pentru c` auzi clar zgo-motul inconfundabil al unei g`le]i care se deplasa din când \ncând. Haide, era timpul s` se scoale! Frankie se \ntoarse spreCal [i fu cuprins` de nesiguran]`. Trebuia s`-l trezeasc`?Dormea atât de bine!

F`r` a \ndr`zni s` se mi[te, \i admir` chipul bronzat,\ncadrat de p`rul negru care se odihnea tihnit pe pern`.Tr`s`turile lui erau destinse, buzele schi]au un zâmbet u[or.

Cuprins \n bra]ele somnului, din Cal emana atâta blânde]e [isenzualitate! Cear[aful alunecase, descoperindu-i pieptulmusculos, acoperit cu fire de p`r negru. Frankie remarc` ocicatrice pe um`rul drept, \n locul unde lovise glon]ul. F`r`cicatricea asta, eu n-a[ fi aici \[i spuse ea vis`toare.

Deodat`, Cal se \ntinse ca un motan [i \ntredeschise ochii.– Bun` diminea]a! spuse el z`rind-o pe Frankie.Fata sim]i c` ro[e[te. Ghicise c`-l privise \n timp ce

dormea?– Te-ai trezit de mult? \ntreb` el reprimându-[i un c`scat.– Nu. Abia de cinci minute.Cal zâmbi.– Retrag ce-am spus ieri. Ai f`cut bine c` ]i-ai mai adus ni[te

lucruri \n plus. C`ma[a ta de noapte e extrem de sexy.Plecându-[i ochii, Frankie \[i d`du seama cu groaz` c`

transparen]a c`m`[u]ei sale de noapte roz-pal l`sa s` se \ntre-vad` conturul sânilor ei. Ru[inat`, \[i trase cear[aful pe ea,\ntâlnind stânjenit` privirea amuzat` a lui Cal. Acesta \ntinsemâna s`-[i ia ceasul care r`m`sese pe noptiera de la capulpatului.

– Nu e decât opt. Dac` vrei, po]i s` mai r`mâi \n pat. Eu ams` m` ocup de preg`tiri.

– Nu, prefer s` m` scol, r`spunse Frankie. Abia a[tept s`descop`r ora[ul.

– Sper c` noul t`u statut de femeie m`ritat` nu te-a \mpie-dicat s` dormi?

Frankie pufni \n râs.

32 JUDITH SMITH

– Nu, dar am adormit greu. Decalajul orar, f`r` \ndoial`.Eu nu sunt obi[nuit` cu c`l`toriile.

– Mai bine recunoa[te c` nu e[ti obi[nuit` s` \mpar]icamera cu un b`rbat! exclam` el ironic.

– Asta nu te prive[te, r`spunse Frankie, arogant`. {ipe urm`, parc` \n]elesesem c` nu-]i plac discu]iileinutile.

– Chiar a[a! De altfel, hai s` ne oprim aici. Vrei s` \nchiziochii? O s` m` scol.

Frankie se conform` [i-l a[tept` s` dispar` \n baie ca s`deschid` ochii din nou. De ce lua tonul `sta ironic de fiecaredat` când i se adresa ea? Recuno[tea c` n-avea o mare expe-rien]` de via]` dar era adult` [i responsabil`, suficient ca s`merite o oarecare considera]ie!

Zece minute mai târziu, Cal ap`ru din nou, \mbr`cat cu oc`ma[` kaki [i ni[te pantaloni de culoare bej. Lungit` \n pat,Frankie citea lini[tit` ghidul Kenyei.

– Am s` fiu ocupat toat` ziua, anun]` el sco]ându-[iportofelul [i ochelarii din geanta de voiaj. Dac` nu ]i-efric` c` te r`t`ce[ti prin Nairobi, o s`-]i spun ce-ar trebuis` faci.

– Bine. Te ascult.– |n primul rând, te duci s` cau]i un Land Rover la un cen-

tru de \nchirieri. Adresa e pe formularul `sta. Pe urm` te ducis` faci cump`r`turi. Trebuie s` iei mâncare cât s` ne ajung` os`pt`mân`. Uite banii. Ai grij`!

Cal puse câteva bancnote pe noptier`.

APUS DE SOARE 33

– |n locul t`u, relu` el, dup`-amiaz` mi-a[ face siesta cândc`ldura e \n toi. |n zilele urm`toare vom avea nevoie de toatefor]ele.

Privirea lui \ntârzie pe ochii mari [i alba[tri ai tinerei.– Crezi c` o s` te descurci singur`?– Bine\n]eles! r`spunse Frankie \n]epat`.– |n cazul `sta, pe mai târziu!Cal \[i lu` geanta [i porni cu pas hot`rât spre u[`.– Cal! Pentru drum ce vrei...U[a se trânti \n urma lui \nainte ca Frankie s`-[i termine

\ntrebarea. Cu atât mai r`u, \[i spuse tân`ra femeie. O s` fiucu b`gare de seam`! Curios, gândul c`-[i va petrece singur`prima zi \n Nairobi n-o speria deloc.

Bine dispus`, f`cu repede un du[ [i cobor\ pe terasa undese servea micul dejun. Era deja cald [i soarele care se reflectape dalele albe r`spândea o lumin` orbitoare. Din fericire, maiera o mas` liber` la umbra unui palmier. Frankie se a[ez`acolo [i \ncepu s` se gândeasc` cum s`-[i foloseasc` timpul.

– Ai un plan al ora[ului? \l \ntreb` ea pe b`rbatul careservea.

– Da. M` duc s`-l caut, doamn` Fenton.Frankie \i mul]umi cu un zâmbet amuzat. Uitase deja c` tot

personalul o credea so]ia lui Cal Fenton! Studie harta \n tim-pul micului dejun, apoi, p`r`si hotelul.

Magazinul de \nchirieri auto se afla la cinci sute de metridistan]`. Func]ionarul \i \ntinse un formular s`-l completeze[i-i ceru permisul.

34 JUDITH SMITH

– O’Shea? \ntreb` el copiindu-i numele.– Da, abia m-am c`s`torit [i n-am avut \nc` timp s`-mi aduc

la zi documentele, r`spunse Frankie implorând Cerul s`-i fieacceptat` aceast` explica]ie. |mi pute]i verifica identitatea lahotel, dac` vre]i.

Func]ionarul \i zâmbi complice.– Nici vorb`, doamn` Fenton. V` doresc s-ave]i o lun` de

miere cât mai pl`cut` \n ]ara noastr`.Frankie puse cu grij` cheile ma[inii \n geant`, apoi

\nainte de a pleca \l \ntreb` unde era supermarketul cel maiapropiat.

Dup` câteva manevre [ov`itoare, ea reu[i s` st`pâneasc`Land Roverul. Dar indica]iile angajatului nefiind prea clare, sepierdu de mai multe ori \n labirintul str`zilor pân` s` g`seasc`supermarketul. Magazinul nu era prea mare [i raioanele prostaprovizionate. Totu[i Frankie reu[i s` cumpere cele necesare.Dup` ce [i-a \nc`rcat sacii \n ma[in`, se \ndrept` spre o mic`pia]` care se afla pe cealalt` parte a str`zii. Pentru prima oar`de la sosirea ei aici, se trezea \ntr-un univers complet diferit deal ei.

F`r` s` [ov`ie, Frankie se amestec` \n mul]imeapestri]` care se agita \n jurul tarabelor pline cu gr`mezide fructe, legume [i mirodenii. |n jurul tarabelor pluteaun fream`t vesel; vânz`toarele, \mbr`cate \n c`m`[i largide pânz` viu colorate \i ag`]au pe trec`tori târguindu-secu ei printre râsete [i exclama]ii. Dup` ce observase cumdecurgeau lucrurile, Frankie \[i \ncerc` [ansa cu o

APUS DE SOARE 35

vânz`toare de fructe [i spre marea ei mândrie, ob]inu oreducere important` fa]` de pre]ul ini]ial. Pu]in maideparte, cump`r` un sac de rafie, ca s`-[i poat` lua pedrum doar haine de schimb pentru o s`pt`mân` [i s`-[ilase valiza la Nairobi.

Frankie se opri dup` aceea la un garaj pe care-l v`zusenu departe de supermarket. O baterie de rezerv` [i o trus`de scule le puteau fi de mare ajutor \n savan`. Bine\n]eles,era posibil ca „so]ul ei ” s` se fi gândit deja, f`r` \ndoial`,dar Frankie prefer` s`-[i ia toate m`surile de prevedere.Patronul garajului \i d`duse de asemenea adresa unuimagazin cu materiale de camping. Tân`ra se duse pe jospân` acolo, bucurându-se \n fiecare clip` de spectacolulinsolit pe care i-l oferea ora[ul Nairobi. O dat`cump`r`turile \ncheiate, Frankie se \ntoarse la ma[in`.Trotuoarele erau invadate de o mul]ime de vânz`tori ambu-lan]i care-[i prezentau marfa etalat` pe un petec de pânz`pus pe p`mânt: ustensile de buc`t`rie, [ampon, s`punuri,m`[ti [i statuete de lemn... Negustorii de porumb [i bananese certau cu vâz`torii de mango [i nuci de cocos pentru aatrage aten]ia trec`torilor.Toat` aceast` anima]ie o \ncântape tân`r`: Nairobi era atât de diferit fa]` de tot ce v`zusepân` acum!

Totu[i, o surpriz` nepl`cut` o a[tepta la ma[in`: cau-ciucul din dreapta fa]` era dezumflat. Din fericire, n-o spe-ria ideea de a schimba o roat`. Deja exersase pe ma[inabunicii [i se descurcase. Se apuc` de treab` imediat,

36 JUDITH SMITH

refuzând oferta unui tân`r care-i propunea s-o ajute. Dup`aceea trebui s` treac` din nou pe la magazinul de unde\nchiriase ma[ina pentru o no` roat` de rezerv`. Astfel\ncât nu reu[i s` se \ntoarc` la hotel decât pu]in \nainte deora [ase.

Intrând \n camer`, Frankie se lovi de o gr`mad` decutii de carton. Cal le adusese dup`-amiaz`, de bun`seam`. Tân`ra profit` c` era singur` ca s` se spele pe\ndelete [i s` se schimbe \n lini[te. Se \mbr`c` cu o rochieneagr` f`r` mâneci, simpl` [i elegant`, apoi se machie dis-cret.

Când tocmai termina, recep]ionerul o sun` la telefons-o anun]e c` domnul Fenton o a[tepta s` cineze peteras`. Frankie \[i puse o pereche de pantofi u[ori [icobor\ s`-l \ntâlneasc`. Spre marea ei surprindere, Cal nuera singur: doi b`rba]i erau a[eza]i cu el la mas` [idiscu]ia p`rea foarte aprins`. Când o v`zu venind, Cal oprivi admirativ.

– Frankie, e[ti superb`! exclam` el.{i \ntorcându-se spre cei doi comeseni, ad`ug` cu

sub\n]eles:– {i m` antreba]i ce fac \n Kenya?Frankie \l privi uimit`. Ce \nsemna aceast` subit` familiari-

tate fa]` de ea? Era beat? Cei doi tovar`[i de mas` o contem-plau cu un viu interes, cu zâmbetul pe buze. S` fi insinuat Calceva pe seama ei? Luând-o de mân`, el se ridic` s` fac`prezent`rile:

APUS DE SOARE 37

– Geoff Peters, corespondent al serviciului de pres` ame-rican. Murray Boulters, de la agen]ia Reuter. Am reu[it cu greus`-i conving c` suntem aici pentru un reportaj despre rezer-va]ia de la Masai Mara.

– Cal, te cunosc prea bine, interveni Peters, un b`rbat depatruzeci de ani, cu o figur` binevoitoare. ~sta e genul dereportaj pe care l-ai accepta la vârsta pension`rii.

– Am hot`rât s`-mi iau concediu, declar` Cal aruncându-io privire complice lui Frankie.

Aplecându-se spre tân`ra femeie, el ad`ug`:– |mi f`ceam griji pentru tine. E târziu.Frankie \ncerc` s`-[i ascund` stânjeneala, dar atingerea

mâini lui calde [i blânde \i provoca senza]ii tulbur`toare. |ir`spunse nervoas` la \ntrebare:

– Am g`sit ma[ina pe jant`. A trebuit s` schimb un cau-ciuc.

– Singur`? se mir` Cal.– Da, bine\n]eles. Pe urm`, m-am \ntors la magazin [i le-am

cerut s`-mi dea o nou` roat` de rezerv`.Cal o privea cu o admira]ie amestecat` cu ne\ncredere.

Jenat`, Frankie \[i desprinse mâna dintr-a lui [i se dep`rt`pu]in de el.

– Asistenta mea este \n acela[i timp [i un bun mecanicauto! le spuse Cal tovar`[ilor s`i. Dup` ani de c`ut`ri, am g`sit\n sfâr[it o perl` rar`.

– Da, a[a s-ar zice! exclam` Murray Boulters, un omule]chel cu o fa]` rubicond`.

38 JUDITH SMITH

El se \ntoarse spre Frankie [i \i spuse pe un ton conspirativ:– E prima oar` când Cal ne-o prezint` pe una din asistentele lui.Furioas`, Frankie \i arunc` o privire glacial` interlocutoru-

lui s`u.– Ce insinuezi? Nu m ̀aflu aici decât pentru scopuri profesionale.– Cal a [tiut \ntotdeauna s` \mbine pl`cutul cu utilul,

remarc` Peters, cu o mutr` pozna[`.Cu obrajii \n fl`c`ri, Frankie \l privi dispre]uitoare.– Bine c` nu to]i ziari[tii sunt ca voi. Tat`lui meu i-ar fi fost

ru[ine s` aud` asemenea aluzii.– Tat`l t`u? se mir` Boulters.– Sunt fiica lui Mike O’Shea!Cu lacrimi \n ochi, se r`suci pe c`lcâie [i travers` terasa f`r`

s` arunce o privire \napoi.– Frankie, \ntoarce-te! strig` Cal dup` ea.Iu]i pasul, aproape alergând de-a lungul culoarului. Ajuns`

\n camer`, se arunc` pe pat [i izbucni \n hohote de plâns.De ce o umilise Cal \n fa]a confra]ilor lui? Se folosise de ea

f`r` s`-i pese ce sim]ea! Avea atâta nevoie s`-[i men]in` repu-ta]ia de seduc`tor?

Mult mai târziu, atunci când aproape se lini[tise, Frankieauzi r`sucindu-se clan]a u[ii Cal intr` f`r` s` fac` zgomot [i seapropie \ncet. Lungit` \n pat, Frankie era cu spatele la el.

– Frankie, [tiu c` nu dormi.– Cum a[ putea s` dorm dup` tot ce mi s-a \ntâmplat?

r`spunse ea f`r` s` se \ntoarc`.Cal era \n picioare, lâng` ea.

APUS DE SOARE 39

– M` ur`[ti?– Sunt furioas`. Ai vorbit despre mine ca despre ultima ta

cucerire.Cal \ntinse mâna s` aprind` lampa de pe noptier` [i se

a[ez` lâng` ea.– N-aveam de ales.|ntorcându-se \n sfâr[it c`tre el, Frankie \i arunc` o privire

dezaprobatoare.– Ai b`ut prea mult.– Nicidecum! Tot ce-am spus ast`-sear` a fost pentru ca s`

alung b`nuielile confra]ilor mei.– I-ai f`cut s` cread` c` sunt prietena ta?– Erau b`nuitori. Povestea reportajului despre rezerva]ie

nu i-a convins. A trebuit deci s` inventez altceva: o poveste dedragoste.

Uimit`, Frankie privi chipul lui Cal. P`rea sincer.– Dar de ce ai avut nevoie s`-i convingi? Cal, sunt sigur`

c`-mi ascunzi ceva. Ce urmeaz` s` facem la Masai Mara? Numergi acolo ca s` fotografiezi lei, nu-i a[a?

Cal oft` [i-[i \ntoarse privirile de la ea. Când o privi dinnou, avea chipul \nnegurat.

– Nu te mai gândi la asta, Frankie. {i nu te sup`ra preatare pentru ast`-sear`. Când le-am spus c` e[ti \ncânt`toare,\ntr-adev`r credeam ce spun.

La aceste cuvinte, Frankie sim]i un val de c`ldur`str`b`tându-i trupul [i ro[i pân` \n vârful nasului. Din feri-cire, Cal, care se ridicase s`-[i descheie c`ma[a, p`rea pier-

40 JUDITH SMITH

dut \n gândurile sale. Tân`ra nu se putu ab]ine s` nu arunceo privire discret` spre pieptul lui bronzat. Aproape c`-ivenea s`-l ating`. N-avusese niciodat` ocazia s` admire uncorp atât de perfect! Vocea lui Cal o trezi din reveria care ocuprinsese.

– La ce te gânde[ti, Frankie?– M` \ntrebam ce le-ai fi spus ziari[tilor `lora dac` a[ fi fost

b`rbat, r`spunse ea tulburat`.– Ei bine, i-a[ fi f`cut f`r` \ndoial` s` cread` c` e[ti b`iatul

meu [i c` ]i-am promis c` te iau \ntr-un safari-foto, de exem-plu.

– Atunci de ce nu le-ai spus c` sunt fiica ta?Figura lui Cal se \ntunec`.– Ar fi \n]eles imediat c` le spuneam baliverne! Frankie, nu

te mai gândi la asta, \]i faci griji degeaba! N-o s` ne mai \ntâl-nim cu ei.

– Nu asta-i problema! se indign` tân`ra femeie. M-ams`turat s` fiu pus` \n acest gen de situa]ii. |nainte s` vin aici,am lucrat la Londra, \ntr-o agen]ie de publicitate. Dar direc-torul s-a ar`tat atât de insistent \ncât a trebuit s`-mi daudemisia ca s` scap de avansurile lui. }i se pare normal?

– Nu, dar nu m` mir` deloc. Ai farmec, e[ti inteligent`...\mi \nchipui c` mul]i b`rba]i nu-]i rezist`.

Frankie oft`.– |n concluzie, dac` vreau s` evit nepl`cerile, n-am decât

s`-mi g`sesc o slujb` unde s` n-am de-a face decât cu femei!Cal se crisp` [i o privi \n ochi.

APUS DE SOARE 41

– Sper c` nu vrei s` insinuezi c`-]i fac avansuri?– Nu, nu asta vreau s` spun! exclam` Frankie, cuprins`

brusc de stânjeneal`.– Bine. Atunci s` ne oprim aici! spuse el aruncându-[i

c`ma[a pe un scaun.Cal se aplec` s`-[i desfac` [ireturile, \n timp ce Frankie

r`mase t`cut`, r`nit` de reac]ia lui. Când ridic` din nou capul,Cal \i zâmbi deschis.

– Nu ]i-a fost greu s` schimbi roata?– Nu.– Nu te-a ajutat nimeni?– N-am avut nevoie de ajutor.Cal o privi admirativ \nainte de a porni c`tre baie. Ajuns \n

pragul u[ii, se \ntoarse.– Frankie, \ncearc` s` m`-n]elegi. Sunt obi[nuit s` lucrez

singur, dar \mprejur`rile m-au obligat s` te aduc aici. Orice-aicrede, s` [tii c` fac mari eforturi ca s` m` adaptez la aceast`situa]ie nou`. {i a[a a[ vrea s` faci [i tu, [i mai ales s` nu te mai\nfurii de fiecare dat` când \]i fac vreo remarc`.

– Vreau foarte mult s` fac efortul `sta, Cal, dar cu ocondi]ie: s` m` consideri \ntr-adev`r coechipiera ta.

Frankie \i \nfrunt` privirea lui Cal. Acesta privi cu aten]iechipul fetei. |n sfâr[it, figura i se destinse [i ie[i din mu]enialui.

– |]i promit s` \ncerc. {i-]i promit c-am s` m` str`duiesc, OK?Frankie \i r`spunse cu un zâmbet radios, [i Cal disp`ru \n

baie. Lucrurile \ncepeau s` mearg`.

42 JUDITH SMITH

Capitolul 5

O voce groas` o trezi pe Frankie dintr-un somn adânc.– Frankie, treze[te-te!– Cât e ceasul? \ntreb` ea c`scând.– E ora cinci!Frankie deschise ochii pe jum`tate. O raz` de lumin`

r`zb`tea prin u[a \ntredeschis` a b`ii. Cal era deja \mbr`cat. Se\nvârtea \n jurul bagajelor, triind cutiile [i verificând dac` nuuitase nimic.

– E timpul s` te treze[ti, o anun]` el. Eu m` duc s` \ncarclucrurile \n ma[in`.

Frankie profit` de absen]a lui ca s` fac` un du[ rapid. Apac`ldu]` o trezi de-a binelea [i \i d`du o stare de bun`-dis-pozi]ie. Când reveni, \n camer`, \nf`[urat` \ntr-un prosop, Calnu se \ntorsese \nc`. Poate c` se dusese s` bea o cafea? Frankiese hot`r\ s` se \mbrace repede [i s` duc` ultimele cutii.Ner`bd`toare s` se apuce de treab`, tân`ra se debaras` de

prosopul pe care-l puse pe pat [i \mbr`c` un slip alb de dan-tel`, \nainte de a r`scoli prin valiz` \n c`utarea unui tricou.

|n clipa aceea, u[a se deschise brusc [i Cal d`du buzna \ncamer`, cu o cutie goal` \n mân`. Luat` prin surprindere,Frankie se gr`bi s`-[i recupereze prosopul ca s`-[i acoperegoliciunea. Cal se m`rginea s-o priveasc` zâmbind. Non[alan]alui \i stârni indignarea tinerei. De ce intrase f`r` s` bat` la u[`?Trebuia s`-[i dea seama c` ea tocmai se \mbr`ca! F`r` m`cars`-[i dea osteneala s`-[i cear` scuze pentru intrarea lui ino-portun`, Cal puse jos cutia goal`, lu` alta din gr`mad` [i ie[i.

Furioas`, Frankie se duse gr`bit` la u[` s-o \ncuie cu cheia.B`d`ranul! Ar fi putut s`-[i cear` scuze! Dar era clar c`,departe de a-l jena faptul c` o surprinsese pe jum`tate goal`,\l amuzase! Obi[nuia oare s`-[i vad` des asistentele a[a sumar\mbr`cate? Gândul acesta o f`cu pe Frankie s` turbeze defurie. Lui Cal pu]in \i p`sase de jena ei, de disperarea pe carei-o citise \n priviri. F`r` \ndoial` c`-[i d`duse seama c` nu sedezbr`case \nc` niciodat` \n fa]a unui b`rbat! Cum putea deacum \nainte s`-i \ntâlneasc` privirea f`r` s` ro[easc`? Sesim]ea cu atât mai umilit` cu cât o privise dezbr`cat`, cu ototal` indiferen]`! O examinase ca un amator de art`descoperind o statuie dr`gu]` \ntr-un magazin de antichit`]i,f`r` nici o emo]ie, nici un fel de dorin]`! Era atât de blazat? Ceconcluzie putea s` trag` despre omul `sta?

Frankie oft`. La ce bun s`-[i pun` toate \ntreb`rile astea? |ndefinitiv, nu ]inea s-o plac`. Un singur lucru conta: s`-[i fac`bine treaba. C`l`toria abia \ncepea, ar fi fost o prostie s-o lase

44 JUDITH SMITH

balt` din cauza acestui incident! Cal Fenton era poate unmojic, dar ea hot`râse s`-l \nso]easc`. Acum, trebuia s`-[iasume aceast` hot`râre.

Oarecum lini[tit` de aceste reflec]ii, Frankie se \mbr`c` [i\ncepu s`-[i adune lucrurile. Se auzi o b`taie \n u[`.

– Bun` ziua! V-am adus micul dejun, spuse un glas deb`rbat.

Cal comandase, de bun` seam`, dou` por]ii de mic dejuncând trecuse pe la recep]ie. Femeia \i deschise b`rbatului careintr` [i puse tava pe mas`. Atunci intr` [i Cal.

– Micul dejun este servit? Ce devreme! exclam` el\nchizând u[a. N-am [tiut dac` vrei ceai sau cafea, a[a \ncât amcomandat [i una [i alta.

– Eu beau cafea, spuse Frankie a[ezându-se.Cal se a[ez` lâng` ea [i turn` cafeaua.– Cal, \ncepu Frankie, apropo de ce s-a-ntâmplat

adineauri...– Da, scuz`-m` c-am intrat f`r` s` bat la u[`, m` gândeam

la altceva, spuse el dezinvolt.Cal puse cea[ca lui pe tav` [i \[i unse o felie de pâine

pr`jit` cu dulcea]`. Blocat` de reac]ia lui, Frankie \l priveaf`r` s` scoat` o vorb` amestecând ca hipnotizat` cu lin-guri]a \n cea[ca ei. Nici m`car n-o l`sase s` vorbeasc`! Cumputuse oare s`-[i \nchipuie c-o s-o asculte? Ceea ce sim]eaea, lui \i era indiferent! Când ridic` ochii, Cal v`zu c` a[a numergea. Puse mâna delicat pe mâna tinerei femei [i \i spusecu o voce blând`:

APUS DE SOARE 45

– Ascult`, Frankie. Acolo unde plec`m, n-or s` fie nici u[i,nici b`i, nici ziduri. Dac` ideea ]i se pare insuportabil`, maipo]i s` te r`zgânde[ti [i s` te urci \ntr-un avion pentruAnglia.

– Nici vorb`! O s` m` adaptez condi]iilor. A[ vrea doar s`ba]i la u[`, atunci când ai una \n fa]a ta. E un minim depolite]e!

– }i-am spus, m` gândeam la altceva. {i pe urm`, amfotografiat multe modele nud \n via]a mea. Nu mai sunt u[orde [ocat!

Indignat`, Frankie se ridic` de pe scaun.– }i-e u[or s` vorbe[ti! Tu e[ti poate obi[nuit s` vezi femei

goale, dar eu nu sunt obi[nuit` s` pozez pentru fotografi!Privirea lui Cal se \nnegur`.– Bine. |]i cer scuze. Am s` \ncerc s` fiu mai atent pe viitor.– Cât despre mine, am s` fiu atent` s` nu m` etalez \ntr-o

]inut` indecent`, complet` ea cu un ton mai domol.Incidentul era \ncheiat. |nc`rcar` restul bagajelor [i plecar`

din Nairobi o dat` cu primele raze de soare. Dup` cestr`b`tur` kilometri \ntregi prin suburbiile ora[ului, se trezir`\n sfâr[it \n câmp deschis. Dealuri mici urmau dup` câmpurilecu porumb [i bananieri. Cu cât avansau c`tre vest, p`mântulera mai arid. Câmpurile cultivate erau \nlocuite de o câmpienesfâr[it`, ale c`rei mici denivel`ri erau subliniate de tufi[uride m`r`cini. C`l`toria se desf`[urase \n lini[te. Cal p`rea s`doarm` ascuns de ochelarii de soare. Deodat`, Frankie tres`riauzindu-l cum exclam`:

46 JUDITH SMITH

– Am uitat s` cump`r o lantern`!– Am cump`rat eu una, spuse Frankie. Am mai cump`rat [i

o baterie de rezerv` pentru ma[in`.– Bravo! Ai ni[te ini]iative excelente!Tân`ra ro[i de pl`cere auzind complimentul.– Am \ncercat s` m` gândesc la tot ce-am avea nevoie \n

timpul c`lo`toriei, relu` Frankie, dar cu siguran]` am uitatceva.

– Am s`-]i spun eu ce-ai uitat, zise Cal r`ut`cios.– Ce?– Ai cump`rat bere?– Nu, la asta nu m-am gândit, recunoscu tân`ra zâmbind.

Eu beau foarte rar.– Nu-i nimic, o s` g`sim la Narok. O s` vezi c` nimic nu-i

mai bun decât o bere rece dup` o zi \ntreag` de mers.Dup` vreo dou` ore, se oprir` la intrarea \n Narok \n fa]a

unui mic magazin. Câteva minute mai târziu, Cal ie[ea dinbutic cu un carton de bere \n bra]e. Frankie \l ajut` s` aranjezesticlele \n r`citor [i puse dou` deoparte pentru consumul ime-diat. Se a[ez` pe un g`rdule] la umbra unui copac.

– N-ar fi trebuit s` cari sticlele! remarc` Frankie. Um`rult`u \nc` se resimte.

– {tiu. Dar dac-a[ vrea s` fiu un om rezonabil n-a[ fi acum aici!Cal t`cu pentru a contempla p`mântul arid care se \ntindea

pân` \n zare, sub un cer azuriu.– Iubesc Africa! declar` el. E singurul continent de pe

p`mânt care m` face s` simt c` am un suflet!

APUS DE SOARE 47

Un suflet? Cal Fenton era un romantic? Frankie \[i spuse c`era momentul oportun s`-i pun` \ntrebarea care-i ardeabuzele de sosire:

– R`spunde-mi cinstit, Cal. Mergem la Masai Mara doarpentru ca s` fotografiezi ni[te animale?

Surprins, Cal o privi piezi[.– Sper s` fotografiez câteva.– Nu asta te-am \ntrebat.– N-am nici un alt r`spuns s`-]i dau.– V`d.A[adar intui]ia n-o \n[elase! Cal \i ascundea ceva de la bun

\nceput.– Mai e \nc` mult pân` la Masai Mara? \ntreb` Frankie.– Da, \nc` cel mult optzeci de kilometri. Dup`-amiaz`

ajungem acolo.Frankie r`mase gânditoare câteva clipe, \nainte s`-l \ntrebe

pe nepus` mas`:– De ce practici meseria asta, Cal?– Pentru c`-mi place! {i de asemenea pentru c` consider

necesar s`-i informez pe oameni ce se-ntâmpl` \n lume, fie c`e vorba despre un r`zboi sau un cutremur de p`mânt.

– }i se-ntâmpl` s`-]i fie fric`?– Bine\n]eles! |n meseria asta \nfrun]i de multe ori riscuri.

Dar asta-i via]a pe care mi-am ales-o [i nu-mi \nchipui c-a[putea tr`i altfel!

– Parc`-l aud pe tata. De fiecare dat` când pleca, jura c-o s`fie ultima oar`. Voia s` cear` un post de corespondent de

48 JUDITH SMITH

pres` \ntr-o capital`. Eu [i el am fi locuit \n sfâr[it \mpreun`.Dar pân` la urm`, m` \ntreb dac-ar fi putut s` se resemneze,s` abandoneze reportajul.

– Poate. Atunci când ai familie, via]a de reporter prezint`multe inconveniente.

– {i tu, dac-ai avea o familie, ai fi gata s`-]i schimbivia]a?

Cal oft` [i-[i trecu degetele prin p`r.– Nu-]i pot r`spunde. N-am fost legat niciodat` de cineva.Pe urm`, cum nu voia s` se mai \ntind` la vorb` pe tema

asta, Cal se ridic` [i se duse la ma[in`.Pe drumul din ce \n ce mai accidentat, Frankie trebuia s`

fie \n permanen]` aten]` s` evite f`ga[urile. |n c`ldurasufocant` din miezul zilei, kilometrii \i p`rur` interminabili.Dup`-amiaza era pe sfâr[ite când ajunser` la Masai Mara. |[icontinuar` drumul [i, \n mai multe rânduri, z`rir` de departecâte o turm` de zebre sau de gazele pe care zgomotul motoru-lui le f`cea s` se \ndep`rteze. Frankie era \n culmea bucuriei,fermecat` de spectacolul grandios al naturii. Toat` obosealadisp`ruse. A[ezat lâng` ea, Cal se mul]umea s` zâmbeasc`,fericit de entuziasmul ei.

– Cal, e extraordinar! Pân` acum n-am v`zut niciodat` ani-male s`lbatice \n libertate! exclam` ea.

– Din p`cate, nu suntem singurii veni]i s` le admire! spuseel ar`tând cu degetul undeva peste câmp.

Mai multe jeep-uri formau un cerc \n jurul unei leoaice [ia puiului ei.

APUS DE SOARE 49

– Asta \nseamn` un safari-foto. |n zilele noastre s`rmaneleanimale nu mai au un pic de lini[te! exclam` Cal. Ar fi maibine s` plec`m de-aici dac` ]inem la lini[tea noastr`!

Cal \i ar`t` o pist` care se pierdea \n spatele dealurilor.Dup` jum`tate de or` de mers, se trezir` \ntr-o câmpie larg`,absolut pustie.

– E perfect! spuse Cal. S` ne oprim.Parcar` la umbra unui baobab [i \ncepur` s` scoat`

lucrurile din ma[in`.– Putem s` ne punem cortul oriunde, aici \n rezerva]ie?

\ntreb` Frankie.– Nu. Pentru vizitatori sunt prev`zute ni[te campinguri

speciale. Dar eu am o autoriza]ie special`. Tân`ra \[i pusemâna strea[in` la ochi ca s` poat` privi peisajul f`r` s` fie stân-jenit` de soare. |n jurul lor, câmpia se \ntindea pân` la ori-zont. Erau singuri, absolut singuri.

– Evident, aici nu e ap` curent`, nici bufet, relu` Cal, ca [icum i-ar fi citit gândurile. Dar o s` te obi[nuie[ti repede!

Frankie \l ajut` s` ridice cortul [i s` construiasc` o vatr` dinpietre. Apoi, \n timp ce Cal \[i inspecta materialele fotografice,ea lu` binoclul [i \ndep`rt`.

Un pic mai departe, fata escalad` o colin` mic` [i se instal`pe o stânc` destul de plat`. Câmpia se \ntindea la picioareleei, o \ntindere arid`, acoperit` din loc \n loc cu tufi[uri mici [iarbu[ti ]epo[i. Fascinat` de peisajul insolit, Frankie \l contem-pl` \ndelung, bucurându-se de sentimentul profund de liber-tate pe care i-l prilejuia acest ]inut s`lbatic.

50 JUDITH SMITH

Când se \ntoarse \n „tab`r`”, Cal disp`ruse. Scrutând ori-zontul cu binoclul reu[i pân` la urm` s`-l repereze \n spateleunor tufi[uri, ocupat s` fotografieze ceva ce ea nu vedea. Sedeplasa cu spatele [i cu o rapiditate uimitoare, r`mânânduneori nemi[cat minute \ntregi, \n pozi]ii nu prea conforta-bile. Frankie nu putu s` nu-i admire agerimea [i preciziami[c`rilor. Cum putea s` se mi[te atât de precis [i dezinvolt,cu un um`r \nc` nevindecat? se \ntreb` ea. R`spunsul erasimplu: când fotografia, Cal p`rea s` uite de toate, inclusiv deel \nsu[i.

Când \ncepu s` se \nsereze, el reveni \n tab`r`.– Ce-ai fotografiat? \ntreb` Frankie.– Un fluture, [opârle [i scarabei. Am vrut doar s` m`

antrenez. Mâine ne vom duce s` ne a[ez`m lâng` un lac indi-cat pe hart`. F`r` \ndoial`, ne vom petrece ziua a[teptând ani-malele s` vin` s` se adape. Sper s` nu te plictise[ti prea tare.

Frankie scutur` vehement din cap.– Nu, cu siguran]` nu! Aici sunt atât de multe lucruri noi

de v`zut!Cal desf`cu [i-i \ntinse o sticl` de bere.– Ei, ce p`rere ai despre Kenya?– E o ]ar` minunat`. Sunt \ncântat` c` m` aflu aici!– Iube[ti Africa a[a cum iube[ti o femeie. O dat` ce te-a fer-

mecat, nu te mai po]i lecui, continu` Cal f`r` s-o scape dinochi.

Stânjenit` de privirea lui insistent`, Frankie \ntoarse capul.O tulburare nedefinit` puse st`pânire pe ea: un frison pre-

APUS DE SOARE 51

lungit, \nso]it de o senza]ie de ame]eal`... Hot`rât lucru, Calexercita o ciudat` putere asupra ei. Era de ajuns s-o priveasc`\n ochi pentru ca s-o tulbure. Totu[i, Frankie lupta din toateputerile \mpotriva acestei atrac]ii. Nici nu se punea problemas` se-ndr`gosteasc` de el! Cal Fenton era \ntradev`r un b`rbatseduc`tor, dar nu era \n stare s` se ata[eze de o femeie. Nu,trebuia cu orice pre] s` se tempereze!

– }i-e foame? \ntreb` ea pe nea[teptate. Am copt ou` [i amf`cut o salat` de ro[ii.

– Iat` o ofert` \n fa]a c`reia nu pot s` rezist!Se a[ezar` pe o p`tur` [i Cal aprinse focul \n timp ce

Frankie scotea proviziile. Se l`sase noaptea. |n timpul mesei,abia schimbar` câteva cuvinte, mul]umindu-se s` se uite lafocul \n jurul c`ruia zbur`t`ceau insecte, [i s` asculte r`geteleanimalelor \n dep`rtare.

– Vorbe[te-mi despre tata, spuse Frankie dup` ce-[i ter-min` cea[ca de cafea. Era]i buni prieteni?

Chipul lui Cal se \ntunec`. Trecu un pic pân` s` r`spund`.– Da. |l admiram mult. Era unul dintre cei mai buni ziari[ti

pe care i-am cunoscut. {i f`r` \ndoial` era singurul pe caresuccesul nu-l f`cuse arogant.

Cal f`cu o pauz`, cu privirea pierdut` \n contemplareafl`c`rilor. Când vorbi din nou, glasul lui purta amprentaemo]iei.

– Tat`l t`u a fost formidabil cu mine. Abia debutasem \nmeserie când l-am cunoscut. M-a \nv`]at o mul]ime de lucruridespre meseria de reporter. |i datorez mult, [i totu[i...

52 JUDITH SMITH

Fraza r`mase \n suspensie. Se f`cuse r`coare [i Frankie secutremur` \nfrigurat`. Cal se apropie de ea ca s`-i pun` op`tur` pe umeri [i mai puse câteva lemne pe foc.

– Nu ]i-ai terminat fraza, remarc ̀Frankie. Ce voiai s ̀mai adaugi?– Nimic. Spuneam c`-i datorez mult tat`lui t`u.– {i accidentul? Cum s-a-ntâmplat? Erai la Beirut \n

momentul acela, nu-i a[a?– Vrei s`-]i mai spun o dat` ceea ce [tii deja? r`spunse Cal

agasat. Crede-m`, s` r`scole[ti trecutul nu ajut` la nimic.Trebuie s` [tii s` \ntorci pagina.

Frankie sim]i c` n-are rost s` mai insiste. Cal nu mai aveas`-i spun` nimic despre asta. Apuc` un b`] [i r`scoli \n foc.

– Moartea tatei m-a revoltat, relu` ea \ncet. L-am cunoscutatât de pu]in.

– Totu[i, din când \n când se \ntorcea \n Anglia?– Da, \ntre dou` reportaje. R`mânea câteva zile acas` apoi

pleca din nou. Locuiam la m`tu[a mea, cea care m-a crescutdup` moartea mamei. Când venea, aveam impresia c` tr`iesc\ntr-o poveste. Venea cu bra]ele pline de cadouri [i m` strigade cum intra \n curte. Uneori, ne f`cea surpriza s` sune la u[`\n toiul nop]ii!

– Mike era imprevizibil. Din când \n când disp`rea s`l`mureasc` vreo afacere. Nimeni nu [tia unde mergea, nicichiar redac]ia. Am impresia c` se baza pe intui]ia lui [i nu ezitas`-[i asume riscul. O zi dou` mai târziu, Mike revenea cu unreportaj senza]ional! Era ziaristul cel mai \nzestrat dingenera]ia lui.

APUS DE SOARE 53

– |ntotdeauna a vrut s` fac` meseria asta, spuse Frankie.Era voca]ia lui.

Tân`ra oft`.– E formidabil s` [tii ce vrei s` faci \n via]`, continu` ea. A[

fi vrut s` am [i eu acest noroc.Cal r`mase t`cut, privind gânditor fl`c`rile. Umbrele jucau

pe chipul lui cu tr`s`turi drepte, de o frumuse]e aproapesculptural`, [i d`deau o sclipire aurie ochilor lui. Când o privipe Frankie expresia lui senzual` o f`cu s` tresar`. Nici un altb`rbat nu putea fi mai seduc`tor decât Cal Fenton \n clipa asta!

– |ntr-o bun` zi o s`-]i descoperi [i tu voca]ia, re\ncepu Calcu frumoasa lui voce de bariton. Nu e decât o chestiune de timp.

– |n orice caz, de un singur lucru sunt sigur`, remarc`Frankie. Nu sunt f`cut` pentru munca de birou.

– Ei bine, e[ti pe drumul cel bun, r`spunse Cal ridicându-se.Nu-]i face griji pentru viitor. E[ti tân`r`, ai tot timpul \naintea ta!

Cal \[i \n`bu[i un c`scat.– M` duc s` m` culc, Frankie. Sunt obosit [i mâine avem o

zi grea. Noapte bun`!Cal lu` o p`tur` [i disp`ru \n \ntuneric. Lini[tea savanei

\mbia la reverie. Frankie se lungi pe spate, s` priveasc` stelele.Sim]ea nedeslu[it c` viitorul ei depindea de s`pt`mânile aces-tea petrecute \n Kenya \mpreun` cu Cal Fenton. Dup` o expe-rien]` atât de exaltant`, i-ar fi imposibil s` revin` la rutinavie]ii ei londoneze f`r` s` moar` de plictiseal`. Prinsese preamult gustul aventurii. Frankie prelungi mult timp reveria,pân` când, rupt` de oboseal`, se hot`r\ s` mearg` \n cort.

54 JUDITH SMITH

Pe la trei diminea]a, fu trezit` de un fo[net \n iarb`. Cal ol`sase s` doarm` singur`, preferând s`-[i petreac` noapteasub cerul liber. Tr`gând cu urechea, deslu[i un fel de morm`itsurd. Ceva se mi[ca aproape de ea, un animal... [i dac` era unleu? Zgomotul se apropia. Cu inima b`tându-i cu putere,Frankie \[i ]inu r`suflarea ca s` aud` mai bine. Era bine s`aprind` lanterna? Nu, risca s` atrag` aten]ia animalului! Nutrebuia s` fac` nici un zgomot. Poate pleca pân` la urm`? Segândi cu spaim` c` afar` Cal dormea f`r` nici o protec]ie. {idac` era atacat de un animal s`lbatic?

Deodat`, o umbr` s` profil` pe pânza cortului ei.– Cal! ]ip` Frankie \ngrozit`.– Nu te teme, Frankie! Sunt eu!Un trop`it urmat de un galop se auzi imediat: animalul

fugea! Pe Frankie o cuprinse o imens` u[urare când silueta luiCal ap`ru \n fa]a ei.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea cu voce tremur`toare. Amauzit zgomot [i am crezut c` un leu d` târcoale pe-aici.

Tr`gând-o afar`, Cal o cuprinse de umeri ca s-olini[teasc`.

– Lini[te[te-te, Frankie. N-a fost decât o antilop` gnu, unanimal absolut inofensiv. |n fiecare an, turme \ntregi migreaz`la Masai Mora. Sunt câteva zeci, acolo. Prive[te!

Frankie scrut` orizontul [i \ntrez`ri animalele \n dep`rtare,trecând \ncet sub clarul de lun`.

– Sunt proast`! |mi \nchipuiam ce-i mai r`u...Cal o privi tandru [i o mângâie pe p`rul lung.

APUS DE SOARE 55

56 JUDITH SMITH

– Nu-]i mai e fric`?– Nu, deloc.Era adev`rat! Fusese de ajuns ca b`rbatul s`-[i petreac`

bra]ul pe dup` umerii ei pentru ca toat` tensiunea s` dispar`instantaneu. F`r` s` se gândeasc`, Frankie \[i sprijini capul pepieptul lui gol. Mirosul senzual al pielii arse de soare, atin-gerea p`rului fin de pe piept cu obrazul ei, treziser` \n ea odorin]` ciudat`, a[a cum nu mai sim]ise niciodat`. Fata ar fivrut s-o ia \n bra]e, s-o strâng` cu pasiune, s` pun` st`pânirepe buzele ei... Dumnezeule, ce se-ntâmpla cu ea?

Brusc, ridic` ochii [i-l privi pe Cal, u[or nelini[tit`. |isim]ise dorin]a? I se p`ru c` distinge o lucire ciudat` \n adân-cul ochilor lui verzi.

– Nu mai ai de ce s` te temi, Frankie, murmur` el \ncet.– {tiu.– Vrei s` dorm cu tine \n cort?Frankie l`s` ochii-n jos. Cât de mult i-ar fi pl`cut s`-[i

petreac` noaptea \n bra]ele lui, cu trupul lipit de al lui!Niciodat` nu sim]ise o dorin]` atât de imperioas`. Dar trebuias` reziste ispitei. Nici vorb` s` se \ndr`gosteasc` de Cal Fenton!

– Nu, Cal, nu-mi mai e fric`, reu[i ea s` articuleze.Expresia lui Cal se \n`spri [i se dep`rt` de ea.– Cum vrei tu, spuse el r`gu[it. Noapte bun`.F`r` s` mai adauge un cuvânt, ie[i din cort l`sând-o pe

Frankie singur` cu triste]ea ei.

Capitolul 6

– D`-mi teleobiectivul de 200, [opti Cal.Frankie strecur` mâna \n geant` [i \i \ntinse obiectivul. La

cel pu]in o sut` de metri de ei o femel` elefant [i puiul eimergeau pe malul micului lac. F`r` un zgomot, Cal f`cu câ]ivapa[i \nainte [i se \ntinse \n iarb` s`-i fotografieze. Abia\ndr`znind s` respire, Frankie privea cele dou` animale cu\ncântare. Având abia o s`pt`mân`, dup` p`rerea lui Cal,micu]ul elefant p`[ea cuminte \n urma mamei, cu acela[i merssolemn.

Deodat`, cei doi elefan]i p`r`sir` malul lacului \ndreptân-du-se spre ap`. Cal \i f`cu un semn tinerei s` se ascund` dup`ma[in` [i veni [i el lâng` ea dup` câteva secunde. Frankie \lprivi piezi[, impresionat` de calmul [i concentrarea lui. Eraemo]ia de a vedea elefan]ii apropiindu-se sau prezen]a lui Calcare-i accelera b`t`ile inimii? |ncet, Cal \[i arunc` aparatul [i fugata de ac]iune.

Femela se oprise la vreo patruzeci de metri de ma[in` [ip`rea c` [ov`ie. De bun` seam` c` remarcase prezen]a oame-nilor. Deodat` se \ntoarse [i, urmat` de micu]ul ei, pornileg`nându-se \n direc]ia opus`. Decep]ionat, Cal \i priviidep`rtându-se \ntr-un nor de praf, \nainte de a se \ntoarcespre Frankie. Aceasta v`zuse o minunat` pas`re cu penajulb`l]at \ntr-un salcâm [i o viza cu aparatul pe care el i-l \mpru-mutase. |ntr-adev`r, dându-[i seama de spiritul de observa]iede care d`dea dovad` tân`ra [i de interesul ei \n cre[tere pen-tru fotografie, Cal o \ncurajase s` exerseze.

Ea \nv`]ase foarte repede principiile de baz` ale fotografiei[i, datorit` sfaturilor pe care Cal nu se zgârcise s` i le dea, aveaimpresia c` progreseaz` cu rapiditate. Trebuie spus c` surselede inspira]ie nu lipseau! |n câteva zile, str`b`tuser` peisajeunul mai frumos decât cel`lalt [i v`zuser` multe animale:câ]iva hipopotami care lâncezeau \n apa mocirloas`, gazele cublan` ar`mie, turme de zebre care se ad`pau \n apele râuluiTalek. De fiecare dat`, Frankie \ncerca s` pun` \n acestefotografii toat` emo]ia pe care i-o provoca minunatul specta-col al naturii. Din p`cate, nu putea s` vad` rezultatul decât la\ntoarcerea la Londra, Cal considerând c` era de preferat s`developeze acolo filmele.

Pasiunea ei \n cre[tere pentru fotografie [i dragostea pen-tru Africa o apropiaser` de Cal. Acest lucru era de net`g`duit.Independen]a lui de care d`dea dovad` \n fiecare clip`, \ncli-na]ia c`tre solitudine, nu-i mai p`reau ciudate, ci necesare, luiFrankie. Ea \ns`[i avea uneori un sentiment minunat de liber-

58 JUDITH SMITH

tate atunci când, disp`rând dup` vreo stânc` pentru ca s` fac`ni[te fotografii, o l`sa singur` \n mijlocul peisajului de[ertic.

Totu[i sentimentele ei pentru Cal erau \nc` confuze. Cu cât\l vedea mai mult lucrând, cu atât \i admira mai mult profe-sionalismul, capacitatea de adaptare [i \nclina]ia spre fotografiaartistic`. Dar de cele mai multe ori, atrac]ia pe care o sim]eapentru el o aducea \ntr-o stare de confuzie total`. Amintireaacelei prime nop]i petrecute \n savan`, când el o ]inuse \nbra]e, o chinuia. De fiecare dat` când se atingeau \ntâmpl`tor,dorin]a o cuprindea din nou, o dorin]` din ce \n ce mai puter-nic`, \mpotriva c`reia nu-i folosea la nimic s` lupte.

– La ce te gânde[ti, Frankie?Vocea lui Cal o trezi din reflec]iile ei. Pusese geanta foto pe

capota ma[inii [i cur`]a obiectivul pe care tocmai \l folosise.– |mi spuneam c-ai fi mai lini[tit s` lucrezi dac` n-a[ fi aici,

se hazard` ea.Cal \i arunc` o privire surprins`, aproape chinuit`, [i lui

Frankie \i p`ru imediat r`u c` abordase subiectul atât de brutal.– De ce spui asta? Sunt foarte mul]umit de serviciile tale.

E[ti o asistent` excelent`!La aceste cuvinte, tân`ra sim]i c` ro[e[te de pl`cere.– Mul]umesc, Cal. Dar nu asta voiam s` spun. Uneori, am

impresia c` prezen]a mea te stânjene[te, c` m` evi]i... m`\n[el?

Cal o privi ciudat [i \[i aranj` meticulos obiectivul \n gean-ta foto \nainte de a-i r`spunde, ca [i cum i-ar fi trebuit timp cas`-[i aleag` cuvintele.

APUS DE SOARE 59

– Ascult`, Frankie. Nu vreau s` existe nici o ambiguitate \n pri-vin]a rela]iilor noastre. Ele sunt [i vor r`mâne strict profesionale.

Frankie r`mase f`r` glas un timp, pân` s` g`seasc` curajuls`-i r`spund`.

– De ce spui asta?Cal oft`. Deodat` p`rea foarte iritat.– {tii foarte bine de ce, r`spunse el sec. Nu \ncerca s` m`

faci s` cred c` nu se \ntâmpl` nimic \ntre noi. Orice-ar fi, ams` fiu atent ca lucrurile s` nu mearg` mai departe. |n orice caz,sunt mult prea b`trân pentru tine.

Frankie sim]i sângele fierbându-i \n vene.– Când o s`-ncetezi s` m` tratezi ca pe o pu[toaic`? Am

dou`zeci de ani [i sunt o persoan` respectabil`.– Ai dou`zeci de ani [i tr`ie[ti \ntr-o lume a iluziilor tale.

Nu vreau s` ]i le pierzi din cauza mea.– Ce \ncerci s` insinuezi, Cal? Nu-]i cer nimic! Ba dimpotriv`,

\ncerc s` m` fac neobservat` ca s` nu te deranjez \n munca ta.Cal \[i [terse cu dosul palmei broboanele de sudoare care-i

ap`ruser` pe frunte. Un lic`r ironic ap`ru \n ochii lui.– |n orice caz, \mbr`cându-te a[a n-o s` reu[e[ti s` treci

neobservat`.Cal arunc` o privire ostentativ` asupra [ortului [i tricoului

mulat al tinerei femei.– S` [tii c` sunt b`rbat!– E problema ta, nu a mea! ]ip` Frankie ie[indu-[i din fire.

Cum vrei s` m` \mbrac la patruzeci de grade? Cu rochie lung`?Cal \i zâmbi conciliant.

60 JUDITH SMITH

– Nu, ar fi p`cat. Hai s` nu ne mai cert`m. Discu]ia astan-are nici un rost. S` \ncerc`m pur [i simplu s` ne vedem detreburile noastre cât se poate de serios, de acord?

– Bine\n]eles, r`spunse Frankie ridicând din umeri.– Bine. E târziu, n-are rost s` mai r`mânem aici, relu` Cal pe un

ton deta[at. O s` ne petrecem noaptea la Mara Serena. O s` vezi c`e un loc foarte pl`cut. Bungalourile au tot confortul [i o s` po]iprofita [i de piscin`. Eu voi lipsi câteva zile. Ai s` m` a[tep]i acolo.

– Ce? O s` lipse[ti? De ce?– Trebuie s` merg s` v`d un prieten care locuie[te la câ]iva

kilometri de aici. N-o s` am nevoie de tine.– Nu po]i s` te duci singur, protest` Frankie. Nu e[ti \n

stare s` conduci!– Ba da, o s` m` descurc.– De ce nu vrei s` vin [i eu? Ce se-ntâmpl`? Nu mai ai

\ncredere \n mine?Mi[cat de reac]ia ei, Cal d`du la o parte o [uvi]` de p`r care

c`dea pe fruntea fetei.– O s`-]i povestesc totul la \ntoarcere.– E periculos?– Ascult`, e o problem` pe care trebuie s-o rezolv singur,

spuse el pe un ton care nu admitea replic`. {i acum \nceteaz`cu \ntreb`rile. Hai s` ne facem bagajele [i s` mergem la MaraSerena. De acord?

– Foarte bine, [opti Frankie strângând din din]i ca s` nu plâng`.F`r` un cuvânt \n plus, ea trecu la volan [i r`suci cheia \n

contact. Ma[ina demar` \ntr-un nor de praf.

APUS DE SOARE 61

Capitolul 7

– Opre[te-te, spuse Cal punând mâna pe bra]ul lui Frankie.Avem o vizit`.

Frankie \l \ntreb` din priviri. Chipul lui era \ncordat [i olic`rire nelini[tit` \i sclipea \n ochi. Ce putea s` se-ntâmple?Privind \n dep`rtare distinse, la câteva sute de metri de loculunde se aflau, o camionet` gri, oprit` \n fa]a cortului lor.

– Poate sunt gardienii rezerva]iei? Mi-ai spus c` nu e voie s`faci camping oriunde. Vor s` [tie dac` ai o autoriza]ie special`.

Cal lu` binoclul [i cercet` locul cu aten]ie.– V`d mai mul]i oameni \n jurul cortului. S-ar p`rea c` ei

caut` ceva... nu sunt gardieni, nu poart` uniform`.Cal o privi pe Frankie cu o expresie \ngrijorat`.– |ntoarce [i opre[te dincolo de arbu[tii ̀ ia. S ̀nu ambalezi motorul.|n]elegând c` se petrecea ceva anormal, Frankie se execut`

f`r` a pune \ntreb`ri. Dar \n timp ce ea manevra Land Roverul,camioneta gri demar` \ndreptându-se exact c`tre ei.

– Ne-au reperat! strig` Cal privind din nou prin binoclu.Repede! |ntoarce [i d`-i b`taie!

– Cine sunt oamenii `[tia [i ce vor? \ntreb` Frankie cu ovoce tem`toare.

– Habar n-am, dar nu par prea prieteno[i. Sunt \narma]i.– Ce?|nnebunit`, tân`ra nu reu[i s` se concentreze asupra

manevrei pe care voia s-o fac` [i \i trebui un moment s`\n]eleag` c` ma[ina era \mpotmolit` \n nisip.

– Cal! Nu-i nimic de f`cut, ma[ina nu \nainteaz`!L`sând binoclul, Cal privi prin geamul portierei. Roata din

spate era pe jum`tate \ngropat` \n nisip. Singura solu]ie era s`\mping` ma[ina, dar era prea târziu, camioneta o s` fie lâng` eidintr-o clip` \n alta!

– Ascult`-m` bine, Frankie! exclam` Cal. Din clipa asta o s`faci exact ce-]i spun. Eu m` duc s` vorbesc cu ei. Tu r`mâi \nma[in` [i nu faci nici o mi[care. De acord?

Frankie \ncuviin]` dând din cap. Urm`ritorii lor rulauacum cu toat` viteza pe drumul accidentat. Când trecuser`deja de jum`tatea distan]ei, Cal ie[i din ma[in` [i r`mase \nmijlocul drumului, cu mâinile pe lâng` corp. Voia s` learate c` nu era \narmat? Camioneta se opri cu un scrâ[netde ro]i la câ]iva metri de el [i cinci oameni coborâr` pre-cipita]i. Cel care p`rea a fi [eful ]ipa ordine \n swahili.Imediat, doi dintre acoli]ii lui \l \mpinser` pe Cal c`trespatele ma[inii.

– Cal! ]ip` Frankie \nsp`imântat`.

APUS DE SOARE 63

|n aceea[i clip`, unul dintre oameni deschise portiera [i-if`cu semn s` coboare. De cum puse piciorul pe p`mânt, el o\mpinse f`r` menajamente \nspre camionet`. Cal, [ezând \nspate, o v`zu sosind cu o expresie \nfrico[at`. Cel care o\nso]ise pe Frankie vru s-o ajute s` urce dar tân`ra femeie se\mpotrivi.

– Sunt destul de \nalt` ca s` urc singur`!Se c`]`r` \n ma[in` [i se a[ez` lâng` Cal.– Ce brute! remarc` ea indignat`.{eful bandei d`du ordin oamenilor lui s` se \ndep`rteze de

camionet` [i rosti câteva cuvinte, \ndreptându-[i pu[ca spre Frankie.– Vrea s`-i dai cheile Land Rover-ului, traduse Cal.Nehot`rât`, Frankie \l privi cu ochii mari.– Pentru numele lui Dumnezeu, Frankie, d`-i cheile!Fata c`ut` \n buzunarul [ortului [i-i \ntinse cheile [efului

bandei. Satisf`cut, b`rbatul le \nh`]` imediat [i disp`ru din razalor vizual`. Câteva minute mai târziu, Land Rover-ul demar`.

– Cal! Aparatele, filmele tale! Or s` le ia pe toate! ]ip` Frankie.– Nu asta-i cel mai important, r`spunse Cal. |n orice caz,

suntem prizonierii lor.Un frison o str`b`tu pe Frankie la auzul acestor cuvinte. Cal

avea dreptate: erau la mâna lor. Nimeni nu venea s`-i salveze\n plin` savan`!

Doi tipi urcar` \n spate [i se a[ezar` \n fa]a prizonierilor, cucâte o carabin` pe genunchi. Câteva clipe mai târziu, camione-ta demar` \n tromb`. Frankie trebui s` se ]in` bine de banchet`ca s` nu cad`.

64 JUDITH SMITH

C`l`toria a fost un adev`rat calvar. De fiecare dat` când tre-ceau printr-o groap`, Cal [i Frankie erau proiecta]i unul \n altulsau se izbeau de pere]ii metalici ai camionetei.

– ~sta habar n-are s` conduc`! se adres` Frankie celor doib`rba]i din fa]a ei.

Reac]ia lor nu se l`s` a[teptat`. Cel mai tân`r a]inti armaspre ea, \n timp ce cel`lalt ]ipa ceva, cu un aer amenin]`tor. Cal\i puse o mân` pe um`r tinerei femei [i-i spuse la ureche:

– Nu-i provoca, Frankie. Fii calm`!|n ciuda privirii lui aparent lini[tite, glasul \i tr`da

nelini[tea. Cal se adres` pe urm` celui care avea arma \ndrep-tat` \nspre Frankie. Dup` un scurt schimb de cuvinte, acestal`s` arma jos.

– Ce i-ai spus? \ntreb` Frankie.– Nu vorbesc prea bine swahili, dar am reu[it s`-l fac s`

\n]eleag`. I-am spus c` nevasta mea e \ns`rcinat` [i c` suport`greu c`l`toria cu ma[ina asta!

Un lic`r amuzat sclipi \n ochii alba[tri ai fetei.– N-ai min]it decât pe jum`tate! Voiajul `sta e un co[mar!Cal o cuprinse tandru cu bra]ul pe dup` umeri.– Trebuie s` d`m pu]in` credibilitate scornelii mele!Moart` de oboseal`, Frankie puse capul pe um`rul lui Cal.

|[i d`dea seama pu]in câte pu]in cât de reconfortant` eraodihna la pieptul lui.

– Fii atent` ce le spui. Sunt nervo[i.– Dar ce au cu noi?Camioneta urca o pant ,̀ [i motorul ambalat le acoperea glasurile.

APUS DE SOARE 65

– Ce?– Cine sunt oamenii `[tia? \i ]ip` Frankie la ureche.Cal \i f`cu semn c` n-o auzea. N-are nici un rost s`-[i scuipe

pl`mânii \ntr-un asemenea vacarm, \[i spuse Frankie. A[a \ncâtse sprijini din nou de um`rul lui Cal [i \nchise ochii.

Când \i deschise, soarele deja coborâse mult c`tre linia ori-zontului. |n ciuda hârtoapelor drumului, oboseala o doborâse[i dormise câteva ore f`r` \ntrerupere. Camioneta mergeaacum mai \ncet. Savana se \ntindea pân` la orizont [i p`mântulp`rea aproape ro[u, sub lumina soarelui la asfin]it.

– Unde suntem? \ntreb` Frankie \ntinzându-[i mâinile [ipicioarele amor]ite.

– Nu [tiu, r`spunse Cal. Au luat-o pe un drum care nu emarcat pe h`r]i.

Deodat`, camioneta se opri. Cel mai tân`r dintre gardienis`ri jos [i le f`cu semn s` coboare. Când Frankie pusepiciorul pe p`mânt, era atât de sl`bit` \ncât Cal trebui s-osus]in` ca s` nu cad`. Epuizarea [i frica o aduseser` cu nerviila p`mânt, [i avea lacrimi \n ochi. Cal observ` [i o strânselâng` el.

– Nu-]i face griji, Frankie, ne descurc`m noi.– S` [tii c` nu mi-e fric`. Dar sunt atât de obosit`...– E normal. N-am mâncat nimic de azi-diminea]`.Ochii lui exprimau o tandre]e nem`rginit` [i Frankie sim]i

cum o cople[e[te emo]ia. Prezen]a lui era atât de lini[titoare!Lipit` de el, se sim]ea protejat` ca [i cum bra]ele lui Cal formauun zid de ap`rare \mpotriva tuturor.

66 JUDITH SMITH

Dar r̀ gazul lor fu brusc \ntrerupt de ordinele lansate de [eful bandei.– Ne-a spus s`-l urm`m, traduse Cal.Gardienii \i duser` \n tab`ra lor care era format` doar din

dou` corturi \nconjurate de mormane de resturi, cutii de bere[i hârtii. |i \mpinser` \n primul cort [i \nchiser` p`tratul depânz` care folosea drept intrare. Cal [i Frankie se trezir` sin-guri \n \ntuneric. Zgomote de pa[i ajunser` pân` la ei, \nso]itede cuvinte care abia se auzeau. Restul trupei se \ndrept` c`trecel`lalt cort. Apoi se a[ternu lini[tea. Poate c` r`pitorii lor eraupe punctul de a le stabili soarta? Un miros de ]igar` se sim]i laintrarea cortului: cum era de a[teptat, r`m`sese cineva s`-ip`zeasc`.

Descurajat`, Frankie se a[ez` pe o p`tur`.– Presupun c` ceea ce ni se \ntâmpl` nou` acum face parte

din „activit`]ile neprev`zute” de care vorbea Elaine Pye?\ntreb` ea.

Cal nu-i r`spunse. Frankie auzi un zgomot de pânz` care sedestram` [i sim]i imediat o pal` de aer pe obraz.

– Nu mi-au umblat prin buzunare, explic` el. {i la fel catat`l t`u, am deprins obiceiul s` am asupra mea briceagul meuelve]ian.

Prin t`ietura pe care-o f`cuse \n pânza cortului, b`rbatulscrut` \mprejurimile.

– Cal, ce vor de la noi?– St! Gândesc.– {i eu ce trebuie s` fac \n timpul `sta? S` a[tept lini[tit`

continuarea de la sine a evenimentelor?

APUS DE SOARE 67

|n obscuritatea din cort, nesiguran]a situa]iei lor \ncepeas-o apese. A[ezat` lâng` Cal, \[i r`sucea cu un gest automat o[uvi]` de p`r \n jurul degetului.

– Foarte bine, am s`-]i spun ce se-ntâmpl`, zise \ncet Cal luândloc lâng` ea. Oamenii `[tia sunt braconieri. Dragheaz` zona demai mul]i ani. Cineva mi-a spus c` erau pe punctul s` pun` la caleo opera]ie de mare avengur` la Masai Mara. De asta am venit aici.Speram s`-i \ntâlnesc [i s`-i fotografiez, cu scopul de a-i alerta pecei \ndrept`]i]i s` fac` ordine. Dar ei ne-au g`sit primii.

– Fac trafic cu filde[?– |n primul rând.– Cum de ]i-au ghicit inten]iile? Oficial, erai aici ca s` faci

ni[te fotografii ale animalelor din rezerva]ie.Ochii lui Cal sclipir` \n penumbr`.– F`r` \ndoial` c` informatorul meu a vrut s` fac` un joc

dublu [i le-a spus de venirea mea.– {i acum ce or s` ne fac`?Acum, când [tia cine erau r`pitorii, situa]ia i se p`rea mult

mai alarmant`. Ni[te oameni care nu [ov`iau s` \mpu[te animaleocrotite de lege, s` se \mpiedice de cei doi martori stânjenitori?

– Dup` p`rerea mea, vor doar s` ne sperie ca s` ne descu-rajeze s` ne mai \ntoarcem. Cred c` mâine or s` ne aban-doneze \ntr-un loc izolat.

Pe Frankie o trecur` fiorii. Rezerva]ia era foarte \ntins` [idrumurile, a[a accidentate cum erau, erau foarte pu]in circu-late; era posibil s` nu \ntâlneasc` pe nimeni câteva zile!

Deodat`, Cal se ridic`.

68 JUDITH SMITH

– Bine, m` duc s` vorbesc cu ei.– Fii prudent! \i spuse Frankie speriat`.– Nu-]i face griji, nu-i nici un pericol. Au tot interesul s`

cad` la o \n]elegere cu noi. Cu doi ostatici \n mân` \[i asum`ni[te riscuri.

A[ezat` \n \ntunericul cortului, Frankie a[tept` \ntoarcerealui Cal, f`când mii de planuri de evadare. Dar chiar dac`reu[eau s` evadeze, pân` unde puteau s` ajung`? Cu siguran]`c` ar fi fost prin[i, dac` nu cumva se r`t`ceau prin savan`. {i arfi fost [i mai r`u. Atunci ar fi riscat s` fie g`si]i de vreun leu, saude un leopard! La gândul acesta, pe Frankie o trecur` fiorii.Tân`ra se gândi la prietenii ei [i la m`tu[a Jenny, din Anglia. Eihabar n-aveau de trista lor soart`. {i-o \nchipuiau descoperindpeisaje grandioase al`turi de un fotograf de prestigiu.

Dar femeie f`cu un efort s` se lini[teasc`. |n ciuda a tot ceputea s` li se \ntâmple, nu sim]ea nici un pic de regret.C`l`toria \n Africa fusese o adev`rat` revela]ie [i pentru nimic\n lume n-ar fi dat timpul \napoi. Acum, un singur lucru conta:s` scape de braconieri. Numai s` ob]in` Cal eliberarea!

|n clipa aceea Frankie auzi un zgomot de pa[i [i Cal ap`rucu un bol \n mân`.

– Or s` ne dea drumul mâine diminea]` \n schimbul LandRoveru-lui [i al materialului foto.

– Ne vor l`sa \n mijlocul savanei? \ntreb` Frankie alarmat`.– Nu, pe marginea unui drum, spuse Cal \ntinzându-i bolul

\n care era [i o lingur`. }ine, asta-i pentru tine. Orez culegume.

APUS DE SOARE 69

– {i tu?– Eu am mâncat pu]in cu ei.Când lu` bolul cu orez, Frankie \[i d`du seama c` era

moart` de foame. Pe m`sur` ce mânca, \[i rec`p`ta puterileparc` v`zând cu ochii.

– Frankie, poate c` exist` un mijloc s` sc`p`m, relu` Cal.Fata l`s` lingura din mân` [i ridic` ochii spre el.– Am ascuns câteva sticle cu whisky \n ma[ina noastr` pe

care le-am f`cut cadou \n semn de bun`voin]`. Sticlele astea aufost un adev`rat catalizator pentru discu]ie.

Se apropie de ea [i-i spuse \ncet.– S-au \mb`tat deja. |ntr-o or` sau dou` or s` doarm`

bu[tean.– S` profit`m [i s` fugim?– Exact! spuse Cal, leg`nându-i o cheie pe sub nas.– E cheia ma[inii?– Pentru siguran]`, las \ntotdeauna dublura sub tabloul de

bord. Când le-am ar`tat unde erau sticlele, am preluat cheiadiscret.

– Bravo! exclam` Frankie entuziasmat`.Cal \i puse un deget pe buze, st`vilindu-i frenezia.– S` nu le atragem aten]ia. Dac` n-o s` facem zgomot, vor

uita de noi.Cal se apropie de t`ietur` ca s` supravegheze \mpreju-

rimile.– Merge! Gardianul nostru s-a dus lâng` foc, al`turi de

ceilal]i. Eram sigur c` n-o s` reziste mult timp tenta]iei.

70 JUDITH SMITH

Exclama]ii [i hohote de râs r`sunau \n lini[tea nop]ii.– A[teptând momentul prielnic, n-ar fi r`u s` ne odihnim,

spuse Cal. O s` avem nevoie de toate puterile. S` ne \ntindempe p`tur` [i s` \ncerc`m s` dormim.

Desf`cur` \mpreun` p`tura [i se \ntinser` unul lâng` altulpe ea, fiecare \ncercând s` g`seasc` o pozi]ie confortabil`.Frankie \[i \ncruci[ase bra]ele pe piept ca s` se mai\nc`lzeasc`, dar tremura totu[i. Cal era atât de aproape \ncât\i sim]ea mângâierea respira]iei pe ceaf`. La orice mi[care,trupurile lor se atingeau [i Frankie sim]ea cum b`t`ile inimii ise acceleaz`. Ce se-ntâmpla cu ea? Pericolul [i teama of`cuser` s` uite de atrac]ia pe care o sim]ea pentru el, daracum, \n calmul [i lini[tea cortului, dorin]a \[i reintra \n drep-turi.

Frankie \nchise ochii [i se l`s` cuprins` de aceast`senza]ie pl`cut`. |n ultimele zile nu \ncetase s` se gân-deasc` la Cal. Tân`ra \i [tia pe de rost tr`s`turile fine alefe]ei, felul cum p`rul negru se cârlion]a pe ceaf`, expresiadin ochii lui când era fericit... Cu toate astea, nu [tia nimicdespre el. Deseori, când \l sim]ea preocupat, Frankie \ncer-ca s` p`trund` \n adâncul gândurilor lui. Dar Cal r`mânea oredut` inexpugnabil`: nici un b`rbat n-o intrigase niciodat`atât de mult! Prin ce trecuse la via]a lui ca s` aib` o privireatât de misterioas`? Ce gândea despre ea? Uneori, Frankieavea impresia c` \n ochii lui, ea nu era decât un obiect dedecor. Dar \n clipa urm`toare, Cal \i zâmbea tandru [i neli-ni[tile ei disp`reau.

APUS DE SOARE 71

72 JUDITH SMITH

Neputând s`-[i g`seasc` somnul, Frankie [opti \n \ntuneric.– Cal, [i dac` n-o s` ne trezim?Cal, nici el nu dormea, [i-i r`spunse cu siguran]` \n glas:– Dormi lini[tit`. O s` m` trezesc eu, sunt obi[nuit. Nu ]i-e

frig?– Ba da, pu]in. Puloverul meu a r`mas \n cortul nostru.– Vino mai aproape. Dac` st`m lipi]i unul de altul, o s` ne

fie mai pu]in frig.Frankie tres`ri. Nu se \ndoia c` \nso]itorul ei fusese sincer,

dar [tia el oare ce senza]ii trezea \n ea? Doar la gândul c` vadormi \n bra]ele lui, o cuprinse o emo]ie puternic`.

– Sper c` nu te deranjeaz` ce ]i-am propus? |n definitiv, e[tiso]ia mea! sublinie el cu ironie.

Frankie era prea tulburat` ca s`-i r`spund`, [i Cal trebuia s`ia t`cerea ei drept o \ncuviin]are pentru c` o cuprinse cu bra]ulde mijloc [i o trase lâng` el. Femeia \[i ]inu r`suflarea, dar Calnu mai f`cu nici o mi[care. Pu]in câte pu]in, teama ei f`cu locunei delicioase senza]ii de bine. Lipit` de el, se sim]ea laad`post. Mirosul lui, cald [i lini[titor r`suflarea, lui regulat` pegâtul ei, contactul cu acest corp suplu [i viguros \i d`deausus]inerea de care avea nevoie.

F`r` \ndoial`, epuizat de tensiunea zilei, Cal p`rea c`adormise. Frankie \nchise ochii [i a[tept` ca somnul s-ocuprind` [i pe ea. De acum \nainte, o certitudine se \nfiripase\n inima ei: c` voia sau nu, destinul ei era al`turi de Cal.

Capitolul 8

Cal puse mâna \ncet pe um`rul tinerei ca s-o trezeasc`.– Haide, s` mergem! \i [opti el la ureche.F`r` s` fac` vreun zgomot se strecurar` unul dup` altul

afar` din cort. R`pitorii lor dormeau bu[tean \n jurul a ceea cemai r`m`sese din foc, [i doar sfor`iturile lor sonore tulburaulini[tea nop]ii.

Cei doi fugari se \ndreptar` \n lini[te c`tre Land Rover,tr`gând \ns` cu coada ochiului la trupurile \nf`[urate \np`turi, ale bandi]ilor care dormeau.

Pe când se apropiau de ma[in`, tân`ra z`ri geanta foto a luiCal lâng` unul dintre cei care dormeau. Aparatele [i filmele!F`r` nici o [ov`ire, se duse direct s` recupereze geanta cumateriale. Cu infinit` precau]ie, ea apuc` cureaua gen]iiimplorând Cerul ca omul care-o p`zea s` nu se trezeasc`. Daracesta continua s` sfor`ie lini[tit, a[a \ncât Frankie putu s`ajung` nestingherit` la ma[in`. Se l`s` s` cad` greu pe scaunstrângând la piept pre]ioasa captur`.

– Ce faci? [opti Cal exasperat. Se pot trezi dintr-o clip` \n alta!– S` mergem, r`spunse simplu Frankie.Motorul porni la sfert. Femeia arunc` o privire \ngri-

jorat` spre cei care dormeau, dar toropi]i de b`utur`,ace[tia nu schi]ar` nici un gest. Cu luminile stinse,ma[ina se \ndep`rt` de tab`r` mai \ncet. De \ndat` ceajunser` pe drum, Cal ap`s` cu n`dejde pe accelerator,f`când s` scâr]âie cauciucurile pe pietre. Cu inimastrâns`, Frankie se \ntoarse temându-se ca acest demarajbrusc al ma[inii s` nu-i trezeasc` pe be]ivi. Dar nici omi[care.

– Am reu[it! exclam` ea cu entuziasm.– Nu te gr`bi s` te bucuri! |nc` pot s` ne prind`.Frankie b`nui, din felul cum vorbea, c`-i repro[a faptul

c` \ntârziase. Cu mâinile \ncle[tate pe volan, Cal priveaatent drumul, f`când cu mare dexteritate slalom printregropi.

– Eu ar trebui s` conduc, remarc` Frankie.– Ai noroc c` e[ti \n ma[in`. A[ fi putut s` plec f`r` tine, \i

repro[` Cal f`r` s-o priveasc`. Ce-ai f`cut?– Am recuperat geanta foto.– N-a meritat riscul! exclam` el. Tot materialul meu este

asigurat!– Am vrut s` recuperez filmele.– N-au cine [tie ce valoare.– Ale mele au! Pentru mine! Am de gând s` aflu cum sunt

fotografiile f`cute de mine.

74 JUDITH SMITH

– Sunt sigur c-or s` fie foarte reu[ite, r`spunse Cal zâm-bindu-i complice. Ai ochiul format [i \nve]i repede. Ai putea s`devii fotograf de meserie.

Frankie nu-[i mai \nc`pea \n piele de bucurie. Era cel maifrumos compliment pe care i-l putea face!

– O s` vezi, continu` Cal. Când vrei \ntr-adev`r ceva, pân`la urm` reu[e[ti.

Tulburat`, Frankie \ntoarse privirea [i contempl` linia ori-zontului unde \ncepea s` se crape de ziu`. Din noaptea careera pe punctul s` se termine [tia ce voia: \l voia pe Cal. Voias`-l iubeasc` [i s` fie iubit` de el.

Cuvântul iubire o lovi ca o revela]ie. Era prima oar` cândspunea pe nume acestui sentiment inefabil care o st`pânea decâteva zile [i o men]inea \ntr-o dispozi]ie incert`, oscilând perând \ntre euforie [i confuzie total`. Pentru c` aceast` iubirepe cale s` se nasc` era din start sortit` e[ecului: Cal nu erab`rbatul care s` se ata[eze vreodat` de o femeie pentru toat`via]a.

Cal \ntrez`rise triste]ea fetei pentru c` se \ntoarse spre ea[i o \ntreb` blând:

– Totu-i OK, Frankie?– Da, r`spunse ea cu o voce neutr`, cu fa]a \ntoars` spre

fereastr`.Ce putea s`-i spun`? C`-l iubea cum nu mai iubise pe

nimeni, niciodat`? N-ar fi folosit la nimic s`-[i deschid` inima\n fa]a lui Cal. Dac` ar fi aflat ce sim]ea pentru el, ar fi accep-tat s-o p`streze aproape?

APUS DE SOARE 75

Cal conducea de mai multe ore \n [ir, f`r` s` fi f`cut vreooprire. Reflexele ar`mii ale p`mântului se confundau acum curazele aurii ale soarelui. |ncet-\ncet, peisajul se schimb`. |nlocul câmpiei uscate [i monocrome, ap`ru un p`mânt umed,mocirlos, acoperit cu ierburi \nalte [i tufe pitice. Mergeaude-a lungul râului Mara, m`rgini]i de eucalip]i [i palmieri, [iv`zur` \n dep`rtare gazele cu blan` ar`mie [i alb pe burt`,care se ad`pau \n apele lini[tite.

– S` ne oprim aici, propuse Cal dup` un timp. Trebuie s`mai pun ni[te benzin` \n rezervor. {i pe urm`, am chef s`-midezmor]esc picioarele! Opri ma[ina sub un copac [i deschiser`citorul.

– A mai r`mas o bere! anun]` el. S-o \mp`r]im.Tân`ra b`u câteva \nghi]ituri cu pl`cere \ndep`rtându-se

câ]iva pa[i de ma[in`. Dup` tensiunea din ultimele ore,pietrele [i praful de pe drum, lini[tea care domnea acum \njurul lor era un dar nea[teptat. Erau salva]i, braconierii nu-iurm`riser`! Lini[tit` de acest gând, Frankie admir` \ntindereas`lbatic` ce se desf`[ura pân` \n zare. Amintindu-[i de frica pecare i-o inspiraser` bandi]ii, sim]i c` i s-a luat o piatr` de peinim`. Totul era atât de lini[tit \n jurul lor! Cum puteai s`-]i\nchipui c` \n aceast` lume paradisiac` se pot \ntâmpla aseme-nea groz`vii? O lacrim` i se rostogoli pe obraz, apoi a doua, [ideodat`, nemaiputându-se st`pâni, Frankie izbucni \n hohotede plâns.

V`zând-o a[a, Cal veni lâng` ea [i \i cuprinse umerii cupalmele.

76 JUDITH SMITH

– Lini[te[te-te, Frankie. Acum, totul e bine. Co[marul s-a sfâr[it!– Nu-mi mai e fric`! Nu [tiu ce se-ntâmpl` cu mine,

bomb`ni ea.– E o reac]ie perfect normal`, [opti Cal cu o voce mângâ-

ietoare. S` nu-]i fie ru[ine s` plângi.Cal \i cuprinse fa]a mâini [i \i [terse lacrimile din ochii

\nro[i]i.– Ai dovedit mult curaj, s` [tii. Tat`l t`u ar fi fost mândru

de tine. Frankie schi]` un zâmbet palid, sim]ind un nod \n gâtdin cauza emo]iei. Privirea lui Cal exprima un amestec de tan-dre]e [i admira]ie. Cu mult` blânde]e, o mângâie pe obrazul\nc` umed, tr`gând-o lâng` el. Acest gest simplu fu de ajuns s`-i\nving` orice dorin]` de a-i rezista. Frankie \[i sprijini docil`obrazul de pieptul lui [i \nchise ochii, abandonându-i-se \nbra]e.

La atingerea acestui trup puternic [i cald, tân`ra femeie fuimediat asaltat` de o mie de senza]ii noi, care-i trezeau \nacela[i timp culpabilitatea [i o dorin]` oarb`. Era Cal con[tientde tulburarea ei? Ap`sarea degetelor lui \n jurul coapselor eio \nnebunea pe Frankie, stârnindu-i fiori pe [ira spin`rii. Ar fivrut ca acest moment de fericire s` se prelungeasc` la infinit,dar glasul lui Cal o readuse brusc la realitate.

– Scuz`-m`, Frankie, [opti el sl`bind strânsoarea. Cred c`am r`mas \mpreun` prea mult timp! Nu mai [tiu ce-i cu mine.

Cu privirea umbrit` dintr-o dat`, Cal se dep`rt` de ea. Ceera cu el? R`nit`, Frankie \l \ntreb` din priviri dar expresia luir`mânea impenetrabil`.

APUS DE SOARE 77

– Toate astea nu duc la nimic, re\ncepu el. |]i dai seama deasta? Cred c` nu!

Frankie citi \n privirea lui o nea[teptat` animozitate [iinima i se tulbur` profund. Cal n-o iubea, asta voia s-o fac`s`-n]eleag`. F`r` \ndoial` c` regreta deja c` o strânse \n bra]e\ntr-un moment de r`t`cire.

Dar probabil c` \n primul rând se temea ca ea s` nu se\ndr`gosteasc` de el! Dar r`ul era deja f`cut, \[i spuseFrankie oftând. Prima ei iubire adev`rat` era o iubireimposibil`. Cal [i ea erau prea diferi]i unul de cel`lalt. El eraun b`rbat remarcabil, care nu f`cea concesii, care avea obi-ceiul s` bulverseze inimile, [i ea o tân`r` f`r` experien]`,pu]in naiv`, care cedase farmecului lui, ca multe altele\naintea ei.

Stânjenit`, Frankie l`s` ochii-n jos [i sim]i cum \i iaufoc obrajii. Era chiar atât de naiv` \ncât crezuse c` o s`-lpoat` schimba pe aventurierul Cal Fenton \ntr-un\ndr`gostit? Faptul c` [tia c` [i el o dorea \i sporea [i maimult triste]ea. Dar ce mai putea spera \n afar` de celecâteva zile care-i mai r`m`seser` de petrecut cu el?Frankie trebuia s` recunoasc` dovada de mare sinceritateal lui Cal. |n locul lui, mul]i n-ar fi rezistat s-o fac` s`cread` c` o iubeau pentru a le ceda, \n timp ce Cal \il`sase clar s` \n]eleag` c` nu era \n stare s` se lege stabilde o femeie.

Când fata ridic` ochii, Cal era deja instalat la volanulma[inii [i se uita pe hart`. Frankie se a[ez` la locul ei, hot`rât`

78 JUDITH SMITH

s`-[i ascund` triste]ea. Din fericire, Cal nu f`cu nici o aluzie laconversa]ia lor [i se m`rgini s`-i explice traseul pe care aveaus`-l urmeze.

– O s` mergem \n continuare spre vest. La doisprezecekilometri de aici e o bifurca]ie, unde o s-o lu`m pe drumulprincipal care o s` ne duc` la Mara Serena. Vei vedea, o s`fie foarte bine. E tot confortul: restaurant, camere cu du[,[i chiar o piscin`. {i pe urm`, vederea spre vale e splen-did`.

Pornir` la drum [i curând se instal` o t`cerea ap`s`toare.Frankie pierdut` \n gândurile ei, avea o mutr` bosumflat` pecare Cal o remarc` imediat.

– Ce-i cu tine, Frankie? La ce te gânde[ti?– {tii foarte bine, r`spunse tân`ra f`r` chef.Cal se \ncrunt`.– Scuz`-m` pentru adineauri, relu` el. Discu]ia era

prosteasc`.Uimit`, Frankie se uit` cu aten]ie la figura lui Cal. |i cerea

scuze?– Ai avut dreptate, m-am purtat ca o proast`, recunoscu ea

cu jum`tate de glas.– Nu spune asta, Frankie. Eu cred dimpotriv`, c` ai mult

caracter [i c` e[ti plin` de resurse.Frankie savur` complimentul \n lini[te, cu ochii a]inti]i

asupra peisajului care defila de o parte [i de alta a drumului.Abia dup` o or` ajunser` \n sfâr[it la Mara Serena.

Complexul hotelier era alc`tuit din mai multe bungalouri

APUS DE SOARE 79

r`spândite \ntr-un parc cu vegeta]ie luxuriant`. De data asta,chiar dac` se prezentaser` drept doamna [i domnul Fenton,luar` dou` camere al`turate \n acela[i bungalou. Camera luiFrankie era simpl`. Un pat de lemn natur ocupa centrul, [irestul mobilierului era constituit dintr-un mic dulap de sticl`,o mas` [i un scaun. Pere]ii erau albi [i unica fereastr` era\ncadrat` de perdele bleumarin. Cal retr`gându-se \n cameralui s`-[i fac` siesta, Frankie se hot`r\ s` fac` o baie. |n timp cese destindea \n apa c`ldu]`, gândurile ei revenir` asupraevenimentelor din ultimele zile.

Rela]iile cu Cal se schimbaser`. Acum amândoi manifestau\ncredere [i respect unul fa]` de cel`lalt. Dar de[i o dorea, Calp`rea hot`rât s` nu mearg` mai departe. Atunci, un nou gând\i veni \n minte lui Frankie. Dar dac` se \n[elase. |nc` de la\nceput fusese convins` c` \nso]itorul ei nu avea pe „cineva”.Doar faptul c` nu f`cuse aluzie la vreo femeie nu dovedeanimic! Poate c` avea pur [i simplu pudoarea s` nu vorbeasc`despre via]a lui amoroas`?

Dup` ce ie[i din baie, Frankie se [terse, \mbr`c` un tricoularg [i se lungi \n pat. S` se culce pe o saltea adev`rat` i sep`ru divin! Nu era decât ora trei, a[a \ncât avea timp berechetpentru siest`. De altfel, avea toat` dup`-amiaza liber`, c`ciCal o anun]ase c` o s`-[i petreac` o or` sau dou` redactândun raport pentru Societatea interna]ional` pentru protec]iaanimalelor. Disear`, vor cina la lumina lumân`rilor [i ea vapurta rochia de m`tase albastr`. Cine [tie, poate Cal \i va faceconfiden]e...

80 JUDITH SMITH

APUS DE SOARE 81

Când se trezi, era deja \ntuneric. Cal nu venise s-otrezeasc`! Frankie se ridic` s` aprind` lumina [i z`ri un biletstrecurat pe sub u[`. Recunoscu imediat scrisul lui Cal.

„Frankie, plec dup` braconieri. Sper ca de data asta s` nu-mimai scape. Trebuie s` le surprind activitatea \n ni[te poze.Scuz`-m` c` nu te-am anun]at mai devreme. Iau ma[ina [i o s`lipsesc dou` sau trei zile. Trece toate cheltuielile \n contulmeu. Cal.”

Frankie citi mesajul de dou` ori, apoi se \ntoarse s` sea[eze \n pat cu ochii \n lacrimi. Cal plecase! Nelini[tea \i puseun nod \n gât. |[i risca via]a \nfruntându-i pe braconieri carede data asta aveau s` fie nemilo[i. Frankie l`s` s`-i cad` hârtiape jos. Lacrimile i se rostogoleau pe obraji.

|n urm` cu câteva ore \[i d`duse seama c`-l iubea pe Cal,dar acum, \n]elegea c` sentimentul era mult mai profunddecât \[i \nchipuise. Durerea pe care i-o pricinuise desp`r]ireaaceasta n-avea nimic \n comun cu ce cunoscuse pân` acum.F`r` el, via]a ei nu mai avea sens!

Pân` s-o ia el \n bra]e, nu avusese niciodat` un asemeneasentiment de \mplinire, de des`vâr[ire. acum [tia c` el erapartenerul pe care-l visase \ntotdeauna [i c` pasiunea pentruel n-avea s` se sting` niciodat`. Orice-ar fi fost, Cal era [ir`mânea b`rbatul vie]ii ei!

Capitolul 9

Dou` zile se scurser`, interminabile. Frankie parc` se-nvârtea\n jurul cozii, neputând s` se concentreze asupra nici uneiactivit`]i. De \ndat` ce deschidea o carte sau \ncepea s` scrieo carte po[tal`, gândul o purta spre Cal. Atunci se \ntrerupea,cuprins` de o nelini[te subit`. Unde era el acum? {i dac` bra-conierii \l f`cuser` prizonier... o s` se mai \ntoarc` vreodat`?Exasperat` s`-[i petreac` timpul \n starea asta de \ncordare,Frankie se hot`r\ \n cele din urm` s` participe la o excursie \nrezerva]ie, organizat` de hotel. N-avea nici un chef s` seamestece cu ceilal]i turi[ti, dar m`car \[i g`sea o ocupa]ie cares`-i distrag` aten]ia \n timpul zilei.

Experien]a se dovedi o decep]ie. Minibuzul care plec`foarte devreme, plin cu cincisprezece participan]i, se \nfund`\n savan` f`r` s` le lase r`gazul s` admire peisajele. Ghidulcuno[tea bine locurile, dar de \ndat` ce \n raza vizual` ap`reavreun leu sau o giraf`, ma[ina se \ndrepta direct spre animal,

f`cându-l s` dispar` imediat. Lucrând cu Cal, Frankie \n]ele-sese c` trebuia s` te apropii de animale \ncet [i s` ai r`bdare.Cal! Unde era el acum? De ce o l`sase singur`?

Nop]ile erau [i mai interminabile decât zilele. Era atât decald \ncât Frankie adormea cu greu [i când, epuizat`, reu[ea\n sfâr[it s` adoarm`, co[marurile o h`r]uiau. |n a treianoapte \l vis` pe Cal c` era \n pericol [i o chema \n ajutor.Alerga spre el din toate puterile, dar cu cât alerga mai multcu atât Cal se dep`rta parc`. Deodat` o pr`pastie sedeschise sub pa[ii ei \ntr-un zgomot de tunet [i fata scoaseun urlet.

Frankie se \ntinse \n pat [i \[i \nfund` capul \n pern`,cuprins` de o profund` disperare. O s`-l mai revad` vreodat`pe Cal? {i dac` mâine or s` vin` s`-i spun` c` i-au g`sit trupul\n mijlocul savanei? Cum putea s` tr`iasc` mai departe?

Dar visa oare, sau chiar auzea ni[te gemete? Frankie ciuliurechea. Nu, nu visa, gemete \nfundate \i parveneau prinperete. Tân`ra se gr`bi s` se dea jos din pat [i deschise bruscu[a dintre camere.

I se p`ru c` distinge \n \ntuneric forma unui corp lungit \npat [i se opri. Era Cal. Vorbea \n somn, dar prea \ncet ca eas`-[i poat` da seama ce zicea. Podeaua era plin` de lucruri\mpr`[tiate pe jos. Cal probabil c` venise \n toiul nop]ii, \[iaruncase gen]ile [i se dezbr`case \n grab` ca s` se bage mairepede \n pat.

Se agita, zb`tându-se, delirând \n somn.

APUS DE SOARE 83

– Ajut`-l repede! ]ip` el gâfâind. E acolo! Gr`be[te-te!Frankie aprinse lampa de pe noptier` [i se a[ez` pe mar-

ginea patului. |mbr`cat doar \n chilo]i, Cal era \ntins \n fa]a ei,agitându-se. |i puse o mân` pe frunte. Avea febr`.

– Calmeaz`-te, Cal, acum totul e bine, spuse ea cu vocelini[tit`.

Cal o apuc` de mân` [i se ridic` brusc.– A explodat! strig` el. N-am putut s` fac nimic!– Cal! Treze[te-te! \l implor` Frankie, speriat` de violen]a

lui.Cal deschise ochii [i privi drept \n fa]a lui, ca hipnotizat.– S-a terminat, Cal, relu` fata. Ai avut un co[mar.Frankie \i vorbi cu blânde]e, [tergându-i cu o batist`

broboanele de sudoare de pe frunte. Epuizat, Cal se l`s` s`cad` pe pern` [i \nchise ochii.

Tân`ra sim]i cum o cuprinde disperarea. Cal era bolnav.Avea o febr` mare care-l f`cea s` delireze. Nici m`car n-orecunoscuse! Trebuia s` treac` la ac]iune [i \nc` repede!|ncercând s`-[i p`streze calmul, Frankie form` num`rul detelefon de la recep]ie. Un b`rbat cu un glas somnoros \ir`spunse c` trebuia s` a[tepte pân` a doua zi diminea]`.Erau la câ]iva kilometri de cea mai apropiat` a[ezare [i niciun medic n-ar accepta s` se deplaseze la o or` atât detârzie.

– Dar nu pot s` a[tept! Domnul Fenton are febr` mare. V`rog s` da]i telefon unui doctor ca s`-mi spun` ce pot s` fac!

84 JUDITH SMITH

Frankie \nchise. Cal respira din ce \n ce mai greu. Aveafruntea sc`ldat` de sudoare [i p`rea agitat de un nou co[mar.Frankie \ncerc` s`-[i p`streze calmul. Se sim]ea completdezarmat` \n fa]a bolii lui Cal. F`r` \ndoial` c` se \mboln`visede o febr` tropical` cât st`tuse \n savan`. Putea fi chiar mor-tal`, dac` nu era \ngrijit la timp!

|nnebunit`, Frankie alerg` \n baie s` caute un prosop cas`-l [tearg` pe bolnav. Dar abia \i tampona fruntea cuprosopul, c` transpira din nou cu pic`turi mari. Cear[afu-rile erau ude. Cal se r`sucea pe toate p`r]ile, \ntr-un noudelir.

– Ma[ina! strig` el. Aten]ie, Mike!Frankie \mpietri. Mike, ma[ina, explozia... co[marul lui

avea leg`tur` cu accidentul tat`lui ei de la Beirut? Cal era deci\mpreun` cu tat`l ei \n momentul exploziei? De ce, dac` n-arfi fost obsedat de ceea ce se-ntâmplase cu trei ani \n urm`? |ndefinitiv, dup` acea trist` zi de toamn` când tat`l ei \[i g`sisemoartea, Cal mai fusese martor la alte drame teribile... Frankiese \ntreb` dac` nu cumva simplul fapt c` se cunoscuser`, ea [iCal, \i reactivase acestuia penibila amintire a celor petrecute \nBeirut. Tân`ra era uluit`. Pe de alt` parte, Cal cunoscând bineBeirutul, ar fi putut doar s`-[i imagineze f`r` dificultate \mpre-jur`rile atentatului.

Dar cum bolnavul se agita din ce \n ce mai tare, Frankie sesmulse din reflec]iile ei pentru ceea ce p`rea mai urgent.R`scoli prin trusa farmaceutic` \n c`utarea unui eventual

APUS DE SOARE 85

medicament. Trusa con]inea creme antiseptice, pansamente [io cutie cu comprimate, cu etichet`. Era chinin`. Când \ncepus` citeasc` hârtia cu recomand`rile de folosire, sun` telefonul,Frankie r`spunse gr`bit`.

– Doamna Fenton? \ntreb` o voce masculin`.– Da, v` ascult.|n ultimele zile se obi[nuise s` r`spund` la numele de

doamna Fenton peste tot pe unde mergea.– Sunt doctorul Morton [i v` sun din Nairobi.

Recep]ionerul hotelului mi-a spus c` so]ul dumneavoastr` arefebr` mare. |mi pute]i descrie simptomele?

Vocea doctorului, calm` [i cump`tat`, o lini[ti pe Frankie,care \ncepu s`-i descrie starea lui Cal: febr`, agita]ie, delir.

– So]ul dumneavoastr` a mai avut malarie?– Nu [tiu, recunoscu Frankie stânjenit`. De fapt, nu ne-am

c`s`torit de prea mult timp! Oricum, el c`l`tore[te des \n ]`ri tro-picale [i n-a luat \n trusa cu medicamete decât pastile de chinin`.

– Da? Asta confirm` presupunerile mele. Chinina este unmedicament pentru malarie. Asculta]i, doamn` Fenton, mi-efoarte greu s` stabilesc un diagnostic de la distan]`. Dar dup`simptomele pe care mi le-a]i descris, so]ul dumneavoastr` epe cale s` fac` o criz` de malarie. Da]i-i trei pastile, chininatrebuie s`-i scad` temperatura. Am s` trec diminea]a s` v`ddac` starea lui s-a mai ameliorat.

Frankie \l f`cu pe Cal s` ia cele trei pastile, pe urm` \l sun`pe recep]ioner s` trimit` ni[te cear[afuri [i prosoape curate.

86 JUDITH SMITH

Apoi f`cu patul a[a cum putu [i [terse de mai multe ori frun-tea lui Cal. Medicamentele \ncepeau s` lucreze: bolnavulp`rea mai pu]in agitat, \n timp ce tr`s`turile fe]ei i se destin-deau.

Fata se a[ez` pe pat [i \l privi cum doarme. Gura lui parc`schi]a acum un zâmbet. Ce visa oare? Era [i ea \n visul lui? Ceciudat` era via]a! De trei zile nu se gândise la altceva decât lare\ntâlnirea cu Cal. Era destul s` \nchid` ochii ca s` apar` \nfa]a ei. Frankie cuno[tea pe de rost liniile perfecte ale corpu-lui lui de atlet: umerii la]i, pieptul puternic, pulpele muscu-loase. Dar nu-[i \nchipuise niciodat` c` o s`-l poat` contempladup` pofta inimii \n asemenea \mprejur`ri! Un gând \i trecuprin minte. Mâine sau poimâine, imediat ce se va vindeca, Calva [ti c` ea a fost asistenta care i-a schimbat cear[afurile. Cumva putea atunci s`-l priveasc` \n ochi f`r` s` ro[easc`?

Ca s` se smulg` din gândurile acestea tulbur`toare, tân`ra sehot`r\ s` fac` pu]in` ordine \n camer`. Cal \[i l`sase geanta maredeschis`, lucrurile r`v`[ite al`turi. Frankie lu` de jos o agend`mare de piele [i rezist` tenta]iei s-o deschid`. Via]a privat` a luiCal n-o privea. Lu` pe urm`? o carte a c`rei copert` o citi. Eravorba de un roman a c`rui ac]iune se petrecea \n India [i carefusese bine primit de critica englez`. Preg`tindu-se s-o pun` pemas`, din carte c`zu o scrisoare. Timbrul ar`ta c` scrisoareaprovenea din India. De ce p`stra cu atâta grij` o scrisoare carefusese trimis` cu mai multe luni \n urm`. Era o scrisoare dedragoste? Nemaiputându-se ab]ine, Frankie o desf`cu.

APUS DE SOARE 87

88 JUDITH SMITH

„Dragul meu Cal,Cum am putea s`-]i mul]umim vreodat` pentru generozi-

tatea ta? F`r` tine, orfelinatul [i-ar fi \nchis por]ile cu sigu-ran]`. To]i copiii [i surorile se roag` pentru tine [i-]i transmittoat` afec]iunea lor. O s` fii bucuros s` afli c` sora Frances esteacum ajutat` de o infirmier` calificat` care vine de trei ori pes`pt`mân`. Alt` veste bun`: Jalan s-a \ntors de s`pt`mâna tre-cut`, dup` ce a b`tut str`zile dou` luni. M` temeam de mair`u, pentru c` am aflat c-a fost v`zut \n compania unor per-soane dubioase. Slav` Domnului, s-a \ntors s`n`tos...”

Scrisoarea continua pe dou` pagini, relatând am`nun]ittransform`rile orfelinatului.

Dup` ce o citi, Frankie puse scrisoarea la loc [i aranj`cartea, cât [i agenda, pe fundul gen]ii de voiaj. La orizont \nce-pea s` se crape de ziu`. Femeia se instal` cât se putea de con-fortabil pe un fotoliu de r`chit` [i privi cu tandre]e chipuladormit al lui Cal. Pentru prima oar` avea impresia c`-lcuno[tea pe adev`ratul Cal Fenton!

Capitolul 10

Cal dormi toat` ziua. Se trezi de dou`-trei ori s` cear` ap`,dar Frankie avu impresia c` n-o recunoa[te. Dup` ce-[ipotolea setea, c`dea imediat \ntr-un somn adânc. DoctorulMorton trecu diminea]a pentru a consulta bolnavul [i o lini[tipe tân`r`. Cal era pe cale s` se vindece: febra cobora [i\ncetase s` mai delireze. Orele se scurgeau \ncet. Frankie,care dormise foarte pu]in, bea cafea dup` cafea ca s` r`mân`treaz`. Atunci când Cal \[i veni \n sim]iri, ea citea \ntr-unfotoliu, aproape de pat.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el \ncet, privind-o uimit.– Ai fost bolnav, r`spunse Frankie \nchizând cartea. Ai deli-

rat, ai avut febr`.– Când s-a-ntâmplat asta?– Noaptea trecut`. Din fericire, te-am auzit din camera

mea.

– {i ai stat tot timpul cu mine? Pari epuizat`.– Nu prea am dormit, dar n-am vrut s` te las singur. Mi-a

fost team` ca starea ta s` nu se \nr`ut`]easc`.– N-ar fi trebuit s` te ostene[ti atât, Frankie. N-a fost decât

un acces de febr`. M-am \mboln`vit de malarie \n urm` cucâ]iva ani. De atunci, m` \mboln`vesc o dat` sau de dou` oripe an, dar nu dureaz` niciodat` mai mult de-o zi.

– Asta mi-a spus [i doctorul.– Ai chemat un doctor?– A trecut pe-aici de diminea]`. I-am telefonat ast`-noapte,

dar n-a putut s` se deplaseze atunci. Ai avut cel pu]in patru-zeci de grade, Cal. Nu [tiam ce s` fac. Doctorul Morton s-agândit imediat la malarie [i mi-a dat sfaturi cum s` te \ngrijesc.Când a venit azi diminea]`, a confirmat c` e malarie dar m-alini[tit spunându-mi c-o s`-]i revii repede.

– E[ti \ntr-adev`r formidabil`! N-a[ fi putut g`si o asistent`mai bun` ca tine.

– N-am f`cut mare lucru, r`spunse Frankie ro[ind.}i-am dat chinin` [i am schimbat cear[afurile. Cum tesim]i acum?

– Pu]in obosit, dar deja mult mai bine, remarc` el aruncân-du-i o privire plin` de tandre]e. {i sunt sigur c` \n mare parte]ie-]i datorez aceast` rapid` revenire \n form`! Un du[ rece [io s` fiu bun de treab`.

– Tu n-ai minte? Trebuie s` r`mâi \n pat cel pu]in dou` zile,ordinul doctorului!

90 JUDITH SMITH

– Dac` m-ar vedea acum, [i-ar schimba p`rerea. Nu-]i facegriji, Frankie, sunt obi[nuit. Fii lini[tit`, n-o s` dep`[escm`sura, dac` de asta ]i-e team`. Ar trebui s` te \ntorci \ncamera ta [i s` te odihne[ti pu]in.

– Bine, pe curând.Fata se ridic` cu p`rere de r`u, \[i lu` lucrurile [i ie[i din

camer`.Pu]in mai târziu, Frankie auzi o b`taie \n u[a ei.– Pot s` intru? \ntreb` Cal.– Bine\n]eles!Cal ap`ru, doar cu un prosop \nf`[urat \n jurul mijlocului,

cu p`rul \nc` ud. Când \l v`zu, Frankie nu putu s` nu-i admiresilueta atletic`, bronzat` de soare. Prosopul se mula pecoapsele \nguste [i pulpele musculoase. Pieptul lucios p`rea[i mai bronzat \n contrast cu albul orbitor al prosopului. Unparfum de after shave, pu]in condimentat, plutea \n camer`.

– Ei? \ntreb` ea. Poveste[te-mi ce s-a \ntâmplat? I-ai g`sit pebraconieri?

|nchise cartea despre fauna Kenyei, pe care tocmai o r`sfoia.– Da, r`spunse Cal a[ezându-se pe pervazul ferestrei. De

data asta nu m-au reperat [i am putut s`-i fotografiez \n plin`ac]iune! Sper c` aceste fotografii vor pune cap`t activit`]ii lor.

– Ce-o s` facem acum?– Misiunea noastr` s-a terminat, Frankie. Cât despre mine,

o s` merg s`-mi petrec câteva zile pe malul oceanului. Amnevoie de odihn`.

APUS DE SOARE 91

Frankie crezu c-o s`-i stea inima-n loc. Cal pleca [i ea eradin nou exclus` din planurile lui! Lui nici m`car nu-i p`sa deplanurile ei.

– {i eu? \ntreb` ea cu o voce schimbat` de emo]ie. M`trimi]i \napoi \n Anglia?

Cal o privea impasibil, cu bra]ele \ncruci[ate la piept. Dup`o clip` se hot`r\ s` vorbeasc`.

– Po]i s` r`mâi \n Kenya ca turist`, dar eu n-o s` te \nso]esc.Trebuie s` fiu singur, ca s` m` gândesc la câteva proiecte.

– Vrei s` scapi de mine, \n primul rând! strig` Frankie gatas` izbucneasc` \n lacrimi.

– Nu, haide! De ce vezi lucrurile a[a? Sunt foarte mul]umitde munca ta, Frankie. M-ai secondat foarte bine [i ai datdovad` de mult curaj. Dac` vrei, am s`-]i dau o scrisoare derecomandare.

– Perfect! r`spunse tân`ra cu o ironie amar`.– Ascult`, nu pot s` te iau cu mine, relu` Cal cu blânde]e.

{tiu cum s-ar sfâr[i dac` am r`mâne mai mult timp \mpreun`.Frankie \n]elese c` [i Cal lupta \mpotriva dorin]ei lui.

|ntoarse capul strângând din din]i s` nu plâng`.– Ultimele zile au fost foarte solicitante pentru mine, con-

tinu` el. Am nevoie s` fiu singur ca s` reflectez la ce va urma.Mâine diminea]` o s`-]i cump`r un bilet de \ntoarcere [i o s`plec`m la Nairobi. De acord?

Frankie \ncuviin]` dând din cap, incapabil` s` vorbeasc`.Sim]i mâna lui Cal pe um`r [i \ntoarse ochii spre el.

92 JUDITH SMITH

– Crede-m`, e mai bine a[a.Cal se ridic` [i porni \ncet spre u[`.– Pe mâine, ad`ug` el aruncându-i o ultim` privire.De \ndat` ce r`mase singur`, Frankie se \ntinse \n pat [i

izbucni \n hohote de plâns. Visul se terminase. Mâine va fi\napoi \n Anglia, unde o s` se \ntâlneasc` din nou cu uni-versul ei cotidian, prietenii s`i, m`tu[a Jenny. Cal ie[isedin existen]a ei, poate pentru totdeauna. O s` plece dinnou \n aventuri \ndep`rtate, despre care ea se va mul]umis` citeasc` \n ziare. |i reveni \n minte discu]ia cu Alice. {idac` \ntr-o bun` zi va afla din ziare c` [i-a g`sit \n sfâr[itfemeia vie]ii lui? |n fond era destul de bine cunoscut pen-tru ca aceast` veste s` apar` \n ziare! La gândul acesta,Frankie sim]i c`-i \nghea]` sângele \n vene. Gelozia lu`locul disper`rii. Ca o alt` femeie s` cucereasc` inima luiCal, era de-a dreptul insuportabil. {i totu[i, ce altcevaputea s` spere?

A doua zi, era deja ora unsprezece când Cal veni s`-i bat`la u[`.

– Frankie! E[ti gata?Tân`ra \i deschise imediat. Era \mbr`cat` cu o c`ma[` cu

mâneci scurte [i jean[i. Geanta, \nchis`, a[tepta la cap`tulpatului.

– S` mergem! spuse ea energic.Cal \ncuviin]`. |]i puteai da seama dup` paloarea lui, dup`

fa]a tras` c` nu-[i revenise \nc` dup` criza de malarie. Dar

APUS DE SOARE 93

Frankie \l ura prea mult \n clipa asta pentru ca s` mai aib`vreun pic de compasiune pentru el. I-o lu` \nainte pe culoar[i porni spre ie[ire cu pa[i hot`râ]i.

– Ai luat micul dejun? \ntreb` Cal. Nu uita c` avem de f`cutun drum de câteva ore.

– O s` rezist cât va fi nevoie, r`spunse scurt Frankie.Cal o privi uimit.– S` [tii c` n-o s` \ntâlnim restaurante pe drum, relu` el.

Dac` ]i-e foame ar fi mai bine s` m`nânci ceva \nainte de apleca.

– Nu mi-e foame deloc, replic` Frankie. {i nu-]i mai facegriji pentru mine, sunt destul de mare ca s` [tiu ce am def`cut!

Exasperat`, Frankie travers` holul de la intrare cu pa[i mari[i ie[i f`r` s` \ntoarc` m`car capul s` vad` dac` el o urma.B`rbatul ajunse la ma[in` \n momentul \n care ea se a[eza pelocul pasagerului.

– Ce faci? exclam` Cal.– M` duc la Nairobi. S-ar p`rea c` trebuie s` iau un avion.– Nu treci la volan?– Nu. Ieri mi-ai spus c` nu mai ai nevoie de mine! Deci c`

po]i s` conduci!– Ascult`, Frankie, treaba noastr` de la Masai Mara s-a ter-

minat. Acum, singurul lucru pe care ]i-l mai cer e s` conducipân` la Nairobi. Pe urm`, eu mai am \nc` mult drum de f`cutpân` la Mombasa.

94 JUDITH SMITH

– Da? Ei bine, \mi pare r`u s`-]i spun, dar o s` te lipse[ti deserviciile mele. E ultima mea zi \n Africa [i m-am hot`rât s`profit de ea. O s` m` mul]umesc s` admir perisajul de pe loculpasagerului.

Cal o privi furios.– V`d. |n cazul `sta, s` mergem!Frankie se cutremur`. Deodat` o cuprinser` remu[c`rile.

De ce fusese \nc`p`]ânat`? Ca s` se r`zbune pe el? Era oprostie, cu atât mai mult cu cât p`rea \ntr-adev`r epuizat. Aveacearc`ne la ochi [i pic`turi de sudoare pe frunte ca [i cum arfi avut \nc` febr`. Cine [tie dac` era \ntr-adev`r \n stare s` con-duc`?

– Dac-ai fi ascultat de sfatul medicului, n-am fi acum aici,remarc` ea.

– {tiu eu ce fac, r`spunse Cal scurt. N-a[ conduce dac`n-a[ [ti c` sunt \n stare s-o fac. |n orice caz, nu-]i face speran]ec-o s` revin asupra hot`rârii mele: nici nu se pune problemas` m`-nso]e[ti pe ]`rmul oceanului!

– N-am nici un chef s` te-nso]esc! ]ip` Frankie.Era adev`rat! Atitudinea lui Cal fa]` de ea o surprinsese

[i o \ndurerase atât de mult \ncât nu mai spera la nimic,decât la singur`tate. Trebuia s` uite totul, s` trag` o liniepeste trecut... o s` se mul]umeasc` s` priveasc` defilareapeisajului pân` la Nairobi, apoi o s` se urce \n avion, sur-ghiunind amintirea acestui sejur african \ntr-un col] almemoriei sale.

APUS DE SOARE 95

Dup` o or` de mers, Cal trase pe dreapta s` se odihneasc`.D`du capul pe spate [i r`mase câteva clipe f`r` s` se mi[te, cuochii \nchi[i. Pe frunte avea pic`turi de sudoare [i c`ma[a-iera ud`. „Dumnezeule, \[i spuse Frankie, e pe punctul s`-[ipiard` cuno[tin]a!” De când porniser` la drum, aproape c` nu\ntorsese capul spre el. Privise peisajul cu o \nc`p`]ânare dia-bolic`. {i Cal, concentrat asupra drumului, nu scosese ovorb`. Trebuia s` fie la cap`tul puterilor! Deodat`, lui Frankiei se f`cu ru[ine de purtarea ei. Ar fi putut foarte bine s` aib`un accident [i asta ar fi fost doar din cauza ei. Era timpul s`-[ibage min]ile-n cap!

– Trec eu la volan, spuse Frankie hot`rât`.Cal deschise ochii [i-i mul]umi cu un zâmbet palid.

Frankie nu-l v`zuse niciodat` atât de resemnat. Tân`rase d`du jos din ma[in` [i se duse s` se instaleze \n locullui Cal, \n timp ce acesta trecu direct pe locul pasageru-lui.

– |ncotro s-o apuc? \ntreb` Frankie. Spre Nairobi sauMombasa?

|nfundat \n locul lui, Cal r`spunse f`r` s-o priveasc`:– Cum vrei. Hai la Mombasa, dac` ai curaj s` \nfrun]i tot

drumul.Frankie \[i sim]i inima tres`ltând de bucurie. Avionul o s`

plece f`r` ea! Cal acceptase pân` la urm`, \mpotriva voin]eilui, dar ce mai conta... Curând or s` fac` plaj`, la umbrapalmierilor. Cearta lor o s` fie repede uitat`.

96 JUDITH SMITH

Tân`ra femeie conduse aproape f`r` nici o oprire pân` laMombasa. |n ultima parte drumul era asfaltat, ceea ce-i per-mitea s` mearg` cu vitez`. Dup` ce traversase \ntinderi dep`mânt arid cu arbu[ti ar[i de soare, v`zu peisajul metamor-fozându-se \ncet, pe m`sur` ce se \ndreptau spre sud.Intrar` \ntr-adev`r \ntr-o zon` ecuatorial` unde câmpurile cutrestie de zah`r alternau cu pâlcuri de arbori cu frunzegroase. Cal, care dormise tot drumul, se trezi \n momentul\n care Frankie opri lâng` un magazin de pe margineadrumului.

***

– Cum te sim]i? \ntreb` Frankie.– Mult mai bine. Siesta asta m-a f`cut s`-mi recap`t pute-

rile, r`spunse Cal zâmbind.– Suntem la câ]iva kilometri de Mombasa, \l inform` ea.– Da, v`d unde suntem. De aici putem s` evit`m centrul

ora[ului. {tiu un drum care ocole[te Mombasa [i ne scoatedirect pe coasta de nord. Este destul de accidentat, dar amcâ[tiga timp.

Dup` ce rular` vreo zece kilometri pe un mic drum de ]ar`,ajunser` \n sfâr[it la ]`rm. Frankie descoperi cu \ncântare plajalarg` cu nisip alb, m`rginit` de palmieri, care se \ntindea pân`\n zare sub un soare orbitor. O mare verde ca smaraldul com-pleta acest tablou idilic.

APUS DE SOARE 97

– E minunat! exclam` Frankie.Cal \i ar`t` drumul pân` la bungaloul lui, situat la marginea

plajei. Mica locuin]` dreptunghiular` era f`cut` din pere]i deargil` [i acoperit` cu frunze de palmier. O teras` de lemn pre-lungea fa]ada dinspre plaj`.

– Am ajuns! spuse Cal schi]ând primul lui zâmbet din aceazi.

Tân`ra parc` ma[ina \n fa]a bungaloului, la umbracocotierilor, [i \l urm` pe Cal pân` la intrare.

Un vestibul desp`r]ea baia de un salon mare dotat cu unbar [i o chicinet`. Acest bungalou era mai mult decât osimpl` cas` de vacan]`: era un refugiu. F`r` \ndoial`, Calvenea aici \ntre dou` reportaje ca s` uite tot, chiar [i numaipentru câteva zile. Simplu [i func]ional, salonul nu era lipsitde farmec, cu pere]ii albi acoperi]i cu pânze africane multi-colore, baticuri de m`tase indian` cu desene rafinate.Deasupra barului erau ag`]ate fotografii alb-negru, portretede copii zâmbitori, \n ciuda hainelor rupte [i \nc`l]`rilorg`urite. C`r]i [i casete se \nghesuiau pe rafturile uneibiblioteci, al`turi de obiecte pe care le adunase \n timpulc`l`toriilor prin lume: o masc` japonez`, statuete de abanos,o tolb` cu s`ge]i... Fiecare din aceste obiecte trebuie c`-ievoca o amintire.

Curios, nu era nici m`car o fotografie de femeie. Poate c`fotografiile personale le p`stra \ntr-un album? Asta n-ar fimirat-o pe Frankie. Un b`rbat care nu vorbea niciodat` despre

98 JUDITH SMITH

trecutul lui p`stra cu siguran]` acest gen de fotografii laad`post de privirea indiscre]ilor. Tân`ra se gândi cu triste[ec` pe ea n-o fotografiase niciodat`. Dar de ce ar fi f`cut-o? Caln-avea de gând s` p`streze nici o amintire despre ea! De alt-fel, dac` nu s-ar fi sim]it r`u, ar fi condus-o f`r` nici un regretla aeroporul din Nairobi.

Ar fi fost poate mai bine? Ar fi fost deja \n avion, gândindu-secu nostalgie la clipele magice petrecute cu Cal \n savan`.Deodat`, fata regret` c` cedase dorin]ei de a r`mâne lâng` el.Cal avea chef s` fie singur. De ce s`-i impun` prezen]a ei maimult? Putea foarte bine s` g`seasc` un hotel \n Mombasa [imâine s` plece la Nairobi. N-avea rost s` prelungeasc` aceast`situa]ie care-i stânjenea pe amândoi.

– M` duc s` iau bagajele, spuse Cal. F`-]i un ceai dac`vrei.

Ochii lui gri-verzui exprimau o blânde]e neobi[nuit`.– Pe ale mele s` nu le dai jos, r`spunse Frankie.Surprins, Cal o privi.– Ce vrei s` spui cu asta? }i-e team` s` nu-mi for]ez

um`rul?– Te-am \nso]it pân` aici pentru c` erai prea sl`bit ca s` con-

duci. Chiar mâine am s` iau avionul spre Londra. Ast`-sear`prefer s` m` culc la un hotel. Tu n-ai decât s`-mi ar`]i unul dinMombasa.

Frankie se \ntoarse spre u[a de sticl` care d`dea pe teras`.O plaj` cu nisip fin, absolut pustie, se \ntindea sub ochii ei

APUS DE SOARE 99

pân` la mare. Acest loc era un adev`rat paradis terestru, ooaz` \ncânt`toare unde i-ar fi pl`cut s` petreac` zile \ntregif`r` s` fac` nimic... dar trebuie s` plece de-aici cât mai repede.Cal avea dreptate, era imposibil s` rezi[ti tenta]iei \ntr-un locatât de divin!

– Nu e[ti obligat` s` pleci, relu` Cal.– Ba da, trebuie!– {i cum ai de gând s` ajungi la Nairobi, dac` nu sunt

indiscret?– Nu [tiu. Cu un taxi, de exemplu, sau un autobuz.– Nu, nu e prudent pentru o femeie singur`. Mai bine iei

avionul. Am s`-]i cump`r un bilet.Cal se \ntrerupse, privindu-[i interlocutoarea.– Amân`-]i plecarea pentru mâine, continu` el. E[ti obosit`,

trebuie s` te odihne[ti. {i ar fi p`cat s` nu profi]i de plaj`!Mâine diminea]` o s` te duc la o agen]ie de voiaj. Ce p`rere ai?

Frankie oft`.– E frumos din partea ta, dar [tiu cât \]i dore[ti s` fii singur.

E tot la fel de simplu s` iau o camer` la hotel, a[ putea s` m`odihnesc lini[tit` \n a[teptarea plec`rii.

Deodat`, Cal se apropie de ea [i \i puse mâinile pe umeri.Aceast` atingere o \nfior`, a[a \ncât trebui s` lase repede ochii\n jos ca s` nu i se citeasc` tulburarea.

– Nu mai sunt foarte sigur c` vreau s` fiu singur, Frankie.Mi-ar pl`cea s` r`mâi, m`car pân` mâine diminea]`.

Tân`ra ridic` ochii timid`.

100 JUDITH SMITH

– Chiar ]i-ar pl`cea?Cal zâmbea.– Da. E[ti binevenit` aici. S` nu mai vorbim despre Nairobi

pân` mâine, de acord?Sufocat` de emo]ie, femeia cl`tin` din cap \n semn de \ncu-

viin]are. |i cerea s` r`mân`! O singur` fraz` fusese de ajunspentru ca dorin]a ei de a pleca s` dispar`. Cum s` interpretezeaceast` invita]ie? Dorea pur [i simplu s`-i mul]umeasc` pentruc`-l condusese pân` aici, sau ]inea pu]in la ea?

Cal disp`ru \n vestibul, ca s` revin` \n clipa urm`toare cuo saltea \n mân`.

– Noaptea asta, o s` dorm pe teras`, anun]` el. Canapeaua\]i apar]ine!

Frankie se duse s`-[i ia geanta din ma[in`. Când se\ntoarse, Cal se schimbase deja. Acum purta un tricou [i un[ort de bumbac alb care-i eviden]iau pielea bronzat`.

– Ar trebui s` te duci s` faci o baie! \i suger` el pe un tonglume]. Nimic nu e mai potrivit pentru destinderea dup`atâtea ore de drum!

– N-am costum!– Nu conteaz`! |]i garantez c` nimeni nu vine niciodat` pe

plaja asta...– Dar eu...– Eu am s` profit ca s`-mi fac siesta! |]i promit c` n-am s`

deschid ochii.Frankie pufni \n râs.

APUS DE SOARE 101

– Bine. Recunosc c` mor de poft` s` fac o baie.Tân`ra se duse \n baie s` se dezbrace. Ie[i \nf`[urat` \ntr-un

prosop, cu p`rul lung fluturându-i pe umeri. Podeaua delemn mângâiat` de soare \i \nc`lzea u[or t`lpile. Când travers`terasa, Cal disp`ruse. Marea str`lucea sub soare invitând-o lasc`ldat. Frankie trase adânc aer \n piept, exaltat` de fru-muse]ea naturii \nconjur`toare. Cobor\ repede pân` la ap`.Nisipul ardea. L`sând prosopul s` cad`, plonj` imediat \n apac`ldu]`. |not` mult timp de-a lungul ]`rmului, uitând dintr-odat` toate nepl`cerile zilei. Când se \ntoarse pe nisip, sesim]ea relaxat` [i plin` de entuziasm. Cum de putea s` se gân-deasc` s` plece din locul `sta minunat? Ziua aceasta laMombasa promitea s` fie una dintre cele mai frumoase dinvia]a ei!

Când ajunse la bungalou, Cal era pe teras`. A[ezat pe un[ezlong, el \[i cur`]a cu minu]iozitate materialul foto. Era atâtde concentrat la ceea ce f`cea \ncât n-o auzi apropiindu-se.

Frankie \ncetini pasul, admirându-i pe furi[ corpul muscu-los, bronzat de soare. V`zându-i pieptul gol, sim]i un fioramintindu-[i de ceasurile petrecute la c`p`tâiul lui.Contururile acestui corp superb nu mai aveau nici un secretpentru ea. Tân`ra femeie \[i d`du seama c` iminenta lordesp`r]ire \i a]â]ase sentimentele fa]` de Cal [i c`-l dorea maimult decât oricând. Doar el putea s` sting` flac`ra care-iincendia corpul...

|n clipa aceea, Cal ridic` privirea [i o v`zu.

102 JUDITH SMITH

– Ei, ai f`cut o baie bun`? \ntreb` el plimbându-[i privireape rotunjimile ei feminine.

– Da, r`spunse Frankie ro[ind.Insisten]a privirii lui o tulbura atât de mult \ncât gândurile

i se \mbulzeau \n cap. Pusese la \ndoial` emo]ia ei? Otr`daser` ochii prin str`lucirea lor prea vie? Citise \n ei dorin]acare o mistuia chiar când \i vorbea?

– Temperatura apei nu coboar` niciodat` sub dou`zeci [icinci de grade, relu` Cal. Ai timp s` mai faci o baie \nainte decin`, dac` vrei.

– Nu, o s` fac un du[ [i m` schimb, r`spunse Frankieintrând \n bungalou.

Nu se gr`bi sub du[, reu[ind sub moment s` alunge toatenecazurile din minte. De ce-[i punea atâtea \ntreb`ri pe seamalui Cal din moment ce a doua zi pleca la Londra? Nu trebuies` se mai fr`mânte: dorin]a care o mistuia n-avea sens! Cal, nuera omul care s` se lase antrenat de dezv`luirea pasiunii. |lb`nuia chiar c` era blazat fa]` de femei [i incapabil s` se\ndr`gosteasc` cu adev`rat.

Când s` se [tearg`, Frankie v`zu c` prosopul era ud. Dece s` nu \mprumute unul al lui Cal? Cu siguran]` c` mail`sa unul \n bungalou. Frankie deschise pe rând toate dula-purile din baie dar nu g`si decât produse de toalet` [i câte-va haine de var`. Unde putea s`-[i ]in` prosoapele?Singurul loc unde nu c`utase era o valiz`. Ridicând capa-cul, descoperi \ncântat` o \ntreag` colec]ie de ]es`turi

APUS DE SOARE 103

africane de culori aprinse. Asta era! Frankie scoase o bucat`mare, m`t`soas`, cu dominant` de ro[u, pe care [i-o\nf`[ur` ca pe un sari. O \ncânt` imaginea pe care i-o reflec-ta oglinda [i se hot`r\ s` p`streze ]inuta pentru sear`, cuacordul lui Cal.

Când \l \ntâlni din nou \n salon, el pusese dou` pahare peo m`su]`, [i un vas de arahide. Uimirea se \ntip`ri pe chipullui când o v`zu venind.

– C`utam un prosop! Mi-am permis s`-]i deschid valiza,spuse timid Frankie. N-am putut rezista tenta]iei s` \ncercunul dintre acele „pareos”. Sunt minunate.

– Bine-ai f`cut. Scuz`-mi surprinderea. Acesta a apar]inutunei femei pe care am cunoscut-o cu mult timp \n urm` [im-a [ocat s`-l v`d pe tine!

Frankie sim]i c` \i \nghea]` sângele \n vene. O iubise pefemeia aceea? O gelozie cumplit` o cople[ea.

– |l dau jos, spuse ea scurt.– Nu, te rog!Frankie se opri nehot`rât`.– E o poveste veche, continu` el. |n orice caz, ]ie ]i se

potrive[te ro[ul mai bine ca ei.Frankie lu` paharul pe care i-l \ntindea el [i se a[ez` pe

canapea.– |n orice caz, poate c` nu sunt singura care l-am purtat

de-atunci, remarc` ea sfid`toare.Cal se \ncrunt`.

104 JUDITH SMITH

– De ce spui asta?– |n ziare apari mereu \n compania unor femei dr`gu]e...

m` \ntrebam dac` bungaloul `sta nu e cumva un „cuibu[or denebunii”.

– E o mare diferen]` \ntre a \nso]i o femeie la un cocteil [ia avea o idil` cu ea.

– Doar nu vrei s`-mi spui c` \ntre]ii rela]ii strict profesio-nale cu toate femeile care-]i dau roat`?

Cal o privi surprins.– Ascult`, Frankie. Când sunt la Londra am multe ie[iri.

Asist deseori la vernisaje [i la cocteiluri un pic prea mondenedup` gustul meu. Acolo am ocazia s` \ntâlnesc multe femei\ncânt`toare [i s` m` fotografiez la bra]ul lor. Asta nu\nseamn` c` se \ntâmpl` ceva \ntre noi!

Ro[ie de ru[ine, Frankie l`s` ochii \n jos.– Sunt o proast`, Cal. Nu [tiu ce m-a apucat.– |n]eleg reac]ia ta. Mul]i oameni sunt impresiona]i de pro-

fesia de fotoreporter [i-mi cer s` le povestesc experien]ele melede pe teren. De cele mai multe ori, realitatea \i decep]ioneaz`.

– Care realitate? \ntreb` Frankie privindu-l cu aten]ie.Aceea pe care o ascunzi fa]` de toat` lumea?

– Ce vrei s` spui?– Am citit din \ntâmplare o scrisoare care-]i era adresat`,

aranjându-]i lucrurile când erai bolnav. Am aflat c` e[tibinef`c`torul unui orfelinat din India!

Cal ridic` din umeri.

APUS DE SOARE 105

106 JUDITH SMITH

– E prea mult spus. De fapt, i-am sus]inut financiar \nmomentul \n care au avut nevoie. Pentru mine n-a \nsemnato sum` considerabil`, dar pentru ei a fost mult. Ace[ti bani i-auajutat s` supravie]uiasc` pân` la urm`torul ajutor guverna-mental. Nu v`d de ce m-a[ fi l`udat c` le-am f`cut un dar. Suntal]i oameni mult mai genero[i ca mine, care nu dau bani ci \[iofer` disponibilit`]ile, via]a. Ei sunt adev`ra]ii binef`c`tori.

Frankie zâmbi.– Sunt lini[tit` s` [tiu c` e[ti un om obi[nuit, Cal!Acesta \[i plimb` privirea pe formele senzuale pe care

]es`tura fin` de m`tase le l`sa s` se \ntrevad`.– |n locul t`u, nu m-a[ sim]i atât de lini[tit` s` fiu \n com-

pania unui om obi[nuit, \ncheie Cal cu ironie.|[i termin` paharul [i se ridic`.– Te las s`-]i termini lini[tit` aperitivul. Am de dat urgent

un telefon. E o cabin` \ntr-un hotel din apropiere. Dau o fug`pân` acolo [i cu ocazia asta iau [i ceva pentru cina de disear`.

Frankie se preg`tea s` se ridice.– Stai jos, ordon` el. Ast`-sear` nu faci nimic. E[ti invitata

mea, de acord?– De acord, r`spunse ea cu un zâmbet larg.Gânditoare, ea \l privi plecând. Trebuia s` recunoasc` un lucru

clar: era \ndr`gostit` de Cal Fenton. |ndr`gostit` nebune[te.

Capitolul 11

|n noaptea aceea, epuizat` de drumul lung, Frankie dormiadânc [i f`r` vise. Când se trezi, auzi fo[netul \ndep`rtat almarii [i \[i aminti c` era \n bungaloul lui Cal.

|n ajun, petrecuser` o sear` minunat` pe teras`, mâncândcreve]i pr`ji]i, sub cerul \nstelat. Cal \i vorbise mult desprereportajele lui, [i tân`ra \i pusese \ntreb`ri \n leg`tura cu undocumentar pe care-l v`zuse \n Yorkshire.

– N-am fost de acord s` m` filmeze, remarcase el simplu,dar n-au ]inut seama de p`rerea mea.

Pentru prima oar` de când se cuno[teau, Cal i sedest`inuia, vorbind cu simplitate despre lucruri care ei nu-id`deau pace s` doarm`: boala, moartea, suferin]ele r`zboiu-lui. Val nu era un om f`r` inim`, \[i spuse ea, ci unul extremde pudic, care p`stra \n adâncul sufletului suferin]ele [iregretele lui.

Frankie se d`du jos din pat [i se \nf`[ur` \n pare-ul ei. Soareleera aproapre de zenit, dar o u[oar` briz` r`corea atmosefera.Tân`ra ie[i pe teras` [i contempl` marea turcoaz, care str`lucea\n mii de sclipiri sub cerul radios. Cal dormea \nc`, \ntins pesalteaua lui de lân`. Expresia lui calm` o lini[ti pe Frankie:\nseamn` c` \n noaptea aceea nu avusese co[maruri!

F`r` s` fac` vreun zgomot, ea cobor\ pe plaj`. Ast`zi o s`\nceap` ziua cu o baie \n valuri.

Când se \ntoarse \nspre bungalou, \l z`ri pe Cal, cu unprosop legat \n jurul coapselor, \n picioare pe teras`. El \izâmbi [i cobor\ spre ea.

– Ei, apa e bun`?– Minunat`! exclam` Frankie.Pânza lipit` de piele luase formele ei voluptuoase, f`când-o

extrem de sexy. Când ochii lui Cal z`bovir` asupra trupului ei,Frankie se sim]i brusc cuprins` de un val de c`ldur`, \n timpce dogoarea \i urca \n obraji. Cal o dorea, era sigur` de acestlucru. Tot la fel de sigur` c` trebuia s` plece \nainte cainevitabilul s` se produc`!

Dar Cal \i \ntrerupse [irul gândurilor.– M` duc s` fac baie! spuse el. Pe curând.Frankie \l privi dep`rtându-se \n pas alerg`tor. |ncet, ea

urc` pân` la bungalou. Când se \ntoarse, \l v`zu departe,aruncând prosopul pe nisip, plonjând \n ap`. Inima i sestrânse. Trebuia s` plece, s` plece cât mai departe [i cât maicurând posibil. Ar suferi s` nu-l mai vad` pe Cal, dar fiecare zipetrecut` lâng` el f`cea [i mai grea desp`r]irea.

108 JUDITH SMITH

De cum se \ntoarse la bungalou, Cal \ncepu s`me[tereasc` [i Frankie plec` s` se a[eze pe plaj` dup` celuase o carte despre fotografie. Hot`rât` s` capete cevaculoare \nainte de \ntoarcerea \n Anglia, \[i l`s` \n jospare-ul, descoperindu-[i sânii rotunzi [i frumos contu-ra]i.

– Ei, \nve]i multe lucruri, nu-i a[a? \ntreb` deodat` Cal caretocmai ap`ruse \n spatele ei.

Frankie tres`ri. Preocupat` de articolul pe care-l citea, nu-lauzise apropiindu-se. Cal o privi f`r` nici o stânjeneal`, ca [icum ar fi admirat o oper` de art`. Luat` prin surprindere,tân`ra \[i ridic` \n grab` pare-ul [i-i arunc` o privire plin` derepro[.

– Fii atent` cum te expui la soare, spuse el pe un tondezinvolt. |n baie e o crem` de protec]ie. Te sf`tuiesc s` teungi cu ea, ai pielea foarte alb`.

– Mul]umesc pentru sfaturi dar tocmai eram pe punctul s`m` \ntorc, r`spunse Frankie ridicându-se. Trebuie s`-mi facbagajele.

– Bagajele? \ntreb` Cal uimit urmând-o.– Ai uitat c` ast`zi plec la Nairobi? Tu n-ai decât s` m` la[i

\n Mombasa la autobuz, dac` vrei.Cal scutur` din cap.– Ce s-a-ntâmplat? Nimeni nu te oblig` s` pleci azi!Frankie \i arunc` o privire sever`.– Haide, Cal, gânde[te-te. {tii foarte bine ce-o s` se-ntâm-

ple dac` r`mân.

APUS DE SOARE 109

– Bine\n]eles, Frankie. Dar adu-]i aminte c-am vrut s` vinsingur [i c` tu ai insistat s` m` urmezi! Dac` am cedat, a fostdoar pentru ca s`-]i fac pl`cere. |]i datoram asta dup` ajutorulpe care mi l-ai dat.

– Nu-mi datorezi nimic, r`spunse tân`ra. Te-am \ngrijit a[acum a[ fi \ngrijit pe oricine.

– Eu n-am \n]eles lucrurile \n felul `sta! remarc` el privind-ocu aten]ie.

Tulburat`, Frankie \[i \ntoarse privirea.– M` dus s`-mi fac bagajele. Când putem pleca?– Am o \ntâlnire la Mombasa la ora trei. Te las unde vrei.– Perfect!Frankie intr` cu pas hot`rât \n salon, \n timp ce Cal \nce-

pea s` trieze h`r]ile rutiere pe care le etalase pe jos, pe teras`.

C`l`toria pân` \n centrul ora[ului se desf`[ur` \n lini[te.Fiecare era cufundat \n gândurile lui. Cal opri ma[ina \ntr-opia]` mic`.

– M-am gândit din nou la fotografiile tale. M` \ntâlnesc cuun prieten fotograf care o s`-mi developeze primele filmef`cute la Masai Mara. Dac` vrei, \i dau [i filmele tale [i o s` leai \n dou` ore.

– A[ vrea mult s` le v`d.Frankie \l privi surprins`.– {i eu a[ fi \ncântat`! Poftim, ]ine rolele.Frankie scoase din geant` [ase role \nf`[urate cu grij` \n

hârtie.

110 JUDITH SMITH

– Unde pot g`si o agen]ie de voiaj?– O s` ne ocup`m imediat [i de asta. Profit` de timpul pe

care-l ai ca s` te plimbi prin ora[ul vechi, e destul de pitoresc.Fata \l privi b`nuitoare.– Haide, ai \ncredere-n mine. N-am de gând s`-]i fac vreo

fars` de prost gust, spuse Cal pe un ton sec.– Bine. La ce or` ne putem \ntâlni?Cal f`cu un semn cu capul \n direc]ia unui hotel care se

\n`l]a \n mica pia]`.– Pe terasa hotelului Saint Georges. S` zicem pe la ora

cinci. |]i convine?– Da, foarte bine, spuse Frankie coborând din ma[in`. Pe

mai târziu.Tân`ra plec` f`r` s` \ntoarc` privirea. Cal o l`sase la mar-

ginea ora[ului vechi [i ea se plimb` la \ntâmplare pe str`zi,admirând \n trecere vechile case \n stil portughez, cu balcoanedin fier forjat [i por]ile cu stâlpi sculpta]i. O str`du]` o con-duse pân` \n vechiul port unde erau ancorate dhouri, acelecor`bii arabe cu un catarg [i pânza triunghiular` care asiguraualt`dat` comer]ul cu Arabia. De-a lungul cheiului, arome demirodenii necunoscute se \mpr`[tiau pe u[ile deschise alemagazinelor, se amestecau cu parfumul de fructe de mangocoapte, a[ezate \n co[uri pe acela[i trotuar.

Dar Frankie nu era deloc sensibil` la exotismul ora[uluivechi. Nu se putea gândi decât la plecarea ei. Când veni ora\ntâlnirii cu Cal, se sim]i u[urat`: totul se va terminacurând.

APUS DE SOARE 111

Frankie se a[ez` sub o umbrel` pe terasa hotelului SaintGeorges [i comand` o oranjad`, \n a[teptarea lui Cal. Lini[tealocului era tulburat` de explica]iile [i râsetele unor marinarienglezi, instala]i la cel`lalt cap`t al terasei \n comapnia a treifemei \mbr`cate european. Dup` câteva minute, unul dintremarinari, un tip solid cu p`rul ro[u [i cu fa]a plin` de pistrui,p`r`si grupul ca s` vin` spre Frankie. Ochii umezi [i mersulnesigur te f`ceau s` te gânde[ti c` nu era la primul pahar peziua de azi.

– Pot s` iau loc? o \ntreb` el pe tân`r`.– Nu. A[tept pe cineva.– M` cheam` Shane. Sunt cu treburi pe-aici. Pe tine cum te

cheam`?Exasperat`, Frankie r`spunse f`r` s` ridice ochii.– Jeanne.– |ncântat, Jeanne, spuse marinarul. Tu cel pu]in nu e[ti ca

femeile de la masa noastr`. Ele nu se uit` decât la portofelelenoastre!

|n timp ce vorbea, Frankie \l c`uta disperat` cu ochii peCal. Dar el nu mai venea. Deodat`, sim]i mâna umed` a mari-narului pe um`rul ei gol.

– Nu m-atinge! exclam` ea dându-i mâna la o parte. Las`-m`-npace, vreau s` fiu singur`.

Ea spera s`-l descurajeze pe marinar, dar vorbele ei avur`efectul contrar. Acesta o apuc` cu mâinile de umeri [i seaplec` spre ea s-o s`rute.

– Nu! ]ip` Frankie, respingându-l cu toate puterile.

112 JUDITH SMITH

Marinarul fu proiectat \napoi [i ea se mir` c` reu[ise s`\mping` un b`rbat cu un asemenea fizic. Dar când \l v`zu peCal luându-l de gât [i dându-l afar` de pe teras`, \n]elese c` nuera chiar atât de puternic`. |nso]itorul ei venise pe la spate [i-lluase pe marinar prin surprindere. Marinarul lu` o mutr`vinovat` [i se \ntoarse la mas` \n fluier`turile tovar`[ilor s`icare nu pierduser` nimic din cele \ntâmplate.

– Hai s` mergem! spuse Cal apucând-o de mân`.El o conduse la ma[in` [i o \mpinse \n`untru.– |ncet, Cal! protest` Frankie. Ce-i cu tine?F`r` s` piard` timp s`-i r`spund`, Cal demar` [i se angaj`

\n circula]ia intens` a orei de dup`-amiaz`.– {i agen]ia? \ntreb ̀Frankie. Trebuie s -̀mi cump`r bilet de avion.– Las`-m`-n pace! Ne \ntoarcem acas`.– Ce? strig` fata ie[indu-[i din fire. Mi-ai promis s` m` duci

la o agen]ie de voiaj.– N-ar fi trebuit s` te las s` te plimbi singur` prin Mombasa.

E un ora[-port cu lume pestri]`.– N-am avut nici un fel de probleme. Doar când am ajuns

la hotel, marinarul `la s-a luat de mine. |n orice caz, nu tre-buie s` faci o dram` din asta!

Doncolo de figura crispat` a lui Cal, Frankie \i ghiceafr`mântarea. Oare incidentul cu marinarul \l \nfuriase atât de tare?

– Cal, \]i repet, n-am p`]it nimic. |ncetine[te, te rog.– Las`-m` te rog \n pace! spuse el furios.Frankie se ghemui pe locul ei [i \[i frec` \ncheietura

mâinii de care o apucase Cal. Ea nu mai deschise gura

APUS DE SOARE 113

deloc, l`sându-l pe [ofer s` se concentreze asupra drumu-lui. Când ajunser` la bungalou, s`ri din ma[in` [i trântiportiera \n urma ei. Furioas` la culme, intr` \n salon f`r`s`-l mai a[tepte pe Cal [i se arunc` \n pat gata s` izbuc-neasc` \n plâns.

Cal intr` \n urma ei [i puse pe mas` fotografiile abia deve-lopate.

– Nu vrei s` [tii dac` fotografiile sunt bune? \ntreb` elcalm.

– Nu! r`spunse Frankie f`r` s` se \ntoarc`.– Ei bine, am s`-]i spun ce cred eu despre ele. Sunt exce-

lente. Ai un dar, Frankie, cu siguran]`.Frankie ridic` din umeri. |n clipa aceea, furia \i sufoca orice

alt sentiment.– Prietenul meu John crede exact acela[i lucru. Fotografiile

pe care le-ai f`cut acelor turi[ti japonezi \n excursie sunt celemai interesante. Vrei s` [tii ce-am f`cut?

Cal a[tepta un r`spuns, dar Frankie r`mase \ncordat` \nt`cerea ei.

– Le-am trimis lui Doug Mac Arthur, responsabilul ser-viciului foto de la Sunday Globe. sunt sigur c-or s`-iplac`.

Frankie oft` [i \[i \ncruci[` bra]ele.– Ei bine, uite o veste care nu prea are darul s` te \nvese-

leasc`!Frankie se ridic` [i se a[ez` \n fa]a lui pe pat. Soarele,

foarte jos la orizont, sc`lda salonul cu lumina lui ro[ie.

114 JUDITH SMITH

– {i vrei s`-]i mul]umesc \n genunchi?– M` a[teptam la mai mult entuziasm din partea ta, asta-i

tot. Când am venit s` m`-ntâlnesc cu tine, voiam s` te duc laJohn, s`-]i repete ce-mi spusese mie!

– {i \n loc de asta, m-ai târât pân` la ma[in` \n fa]a tuturor,f`r` s`-]i pese ce gândeam eu! |n orice caz, te por]i ca [i cumsentimentele celorlal]i n-ar avea nici o importan]`. {tiai foartebine c` voiam s` plec \n dup`-amiaza asta [i totu[i, ai f`cutcum ai vrut tu!

– Ai dreptate! recunoscu Cal. Eram furios. N-aveam nici unchef s` p`r`sesc Mombasa pe fug`.

– Eu nu voiam decât un lucru: s` iau autobuzul spreNairobi! Ar fi fost de ajuns s` m` la[i \n fa]a unei agen]ii devoiaj [i m-a[ fi descurcat singur`.

– |ncepe s`-mi par` r`u c` n-am procedat a[a, declara el iri-tat. Dar nu-]i face griji, o s` po]i plec` mâine. N-am s` te\mpiedic, ba dimpotriv`.

– O s` scapi de mine \n sfâr[it, asta vrei s` spui?– Nu. Mi-ar fi pl`cut ca lucrurile s` se desf`[oare altfel.– N-ar fi putut s` se petreac` altfel, Cal. Te fere[ti atât de

mult de mine \ncât e[ti inaccesibil. R`zboiul [i catastrofelenaturale nu te sperie \ns` dragostea te \ngroze[te.

– Ce [tii tu despre dragoste ca s` spui asta, Frankie?Ochii alba[tri ai tinerei lansau s`ge]i.– Te cunosc pe tine, [i [tiu ce rol joci tu. Acela al frumo-

sului misterios [i inaccesibil, care face inimile femeilor s` sescufunde!

APUS DE SOARE 115

Din doi pa[i Cal veni lâng` ea. O privi cu asemenea inten-sitate \ncât Frankie avu impresia c` pielea \i arde sub privirealui. Deodat`, o prinse de mâini [i o trase lâng` el.

– Nu sunt insensibil la orice, Frankie, te \n[eli. De câte oriam luptat cu mine \nsumi ca s` nu te strâng \n bra]e! Mi-erade ajuns s`-]i \ntâlnesc privirea, s`-]i z`resc silueta, s`-]i simtparfumul, pentru ca dorin]a s`-[i cear` drepturile!

Frankie \i sim]ea r`suflarea cald` pe fa]`. Furia ei se risipipentru a l`sa loc unei profunde disper`ri. |i venea s` secuib`reasc` la pieptul lui [i s` se abandoneze \n \mbr`]i[arealui! Dar \n acela[i timp, tân`ra femeie era perfect con[tient`de ce-o a[tepta dac` i-ar fi cedat: \n câteva zile totul s-ar fi ter-minat [i l-ar fi rev`zut \n Anglia! Nu, trebuia s` se lini[teasc`,s` g`seasc` puterea s`-i reziste! Frankie se \ncord` \n bra]elelui [i \ncerc` s` se elibereze din strânsoare.

– Las`-m`, Cal, m` doare! Vreau s` plec de-aici.Dar \n loc s-o lase, Cal se aplec` spre ea [i o s`rut` a[a cum

nu mai fusese niciodat` s`rutat`. Frankie sim]i cum i se\nmoaie picioarele. Buzele lui erau atât de dulci...

Cal \i acoperi cu s`rut`ri arz`toare fa]a, pân` la ureche,unde-i urm`ri cu limba sinuosul contur. Imediat, Frankie sim]iun val de pl`cere cotropind-o [i se lipi mai strâns de el.

– E[ti frumoas` [i atât de apetisant`, murmur` Cal. Tedoresc!

– {i eu, Cal! A[teptam de mult clipa asta.Cal o \nl`n]ui cu pasiune [i rev`rs` asupra ei un potop de

s`rut`ri din ce \n ce mai ap`sate pe buze, pe fa]` [i pe gât.

116 JUDITH SMITH

Sim]ind-o pe Frankie arcuindu-se sub s`rut`rile lui pasionate,\[i strecur` mâna pe sub tricoul ei [i-i mângâie cu blânde]epielea fin`. Ea sim]i ca o lav` arz`toare r`spândindu-i-se \nvene. Dulcea]a buzelor lui Cal, c`ldura corpului s`u, o\mpiedicau s` se gândeasc` la ce se \ntâmpla cu ea.

Când Cal \i scoase tricoul [i [ortul, l`sând-o goal` \n fa]alui, Frankie nu sim]i nici o stânjeneal`. Nici un b`rbat n-oadusese pân` aici.

Cal \i contempla conturul sânilor, mijlocul sub]ire [i rotun-jimea coapselor cu o admira]ie vizibile.

– E[ti minunat`, [opti el cu un glas tremurând de emo]ie.Beat de pasiune o strânse lâng` el mângâindu-i p`tima[

umerii, coapsele, sânii... Deodat`, nemaiputându-se st`pâni,o lu` pe sus s-o duc` \n pat. Frankie \l trase peste ea [i-idescheia unul câte unul nasturii c`m`[ii. Mâna ei cobor\ pepieptul lui pân` la cureaua de piele pe care o desf`cu.

Excitat de \ndr`zneala ei, Cal se descotorosi [i de restul dehaine [i se lipi de ea. Contactul cu acest trup viril \i sporiemo]ia lui Frankie \n timp ce mâna ei aluneca de-a lungulspatelui lui... Inima \ncepu s`-i bat` gata s`-i sparg` pieptulcând \n]elese urgen]a dorin]ei lui, [i \l privi nelini[tit`.

– E pentru prima oar`, Cal.– Te doresc, Frankie, dar nu vreau s` te oblig s-o faci.– {i eu te doresc.Cal o strânse lâng` el pe tân`ra femeie [i trupurile lor

devenir` unul singur pe pat. Frankie avea impresia c` se scu-funda \ntr-un ocean de pl`cere, a c`rui existen]` nici n-o

APUS DE SOARE 117

118 JUDITH SMITH

b`nuise pân` atunci. Oferindu-se pentru prima oar` ardoriib`rb`te[ti a iubitului ei, tân`ra scoase un ]ip`t ascu]it. Cal olini[ti cu un s`rut pe buzele-i arz`toare, [i Frankie \nchiseochii dorind, s` simt` mai intens extazul \mpreun`rii lor.Unde se aflau? Cât dur` \nl`n]uirea lor? Frankie n-ar fi pututs` spun`, pl`cerea fulminant` o f`cu s` uite totul.

R`maser` mult timp \mbr`]i[a]i savurând fericirea f`r` s`rosteasc` un cuvânt. Pe urm` Frankie se dep`rt` pu]in de Cal[i-i mângâie cu vârful degetelor p`rul negru care-i acopereapieptul.

– N-am fost niciodat` atât de fericit`, Cal, spuse ea privin-du-l \n ochi.

Cal \i zâmbi.– A fost minunat, Frankie.– {tii, acum dup` ce m-ai f`cut s` simt ce-nseamn`

dragostea, sunt geloas` pe femeile pe care le-ai cunoscut\naintea mea!

– N-ai de ce. E[ti singura care conteaz`, \n prezent. {i dac-aivrea, te-a[ mai iubi pân` mâine diminea]`, f`r` s`-]i las nici oclip` de r`gaz.

Frankie se ghemui la pieptul lui cu un oftat de mul]umire.– Nu-mi doresc nimic altceva, Cal. Sunt a ta pentru tot-

deauna.

Capitolul 12

Când Frankie se trezi a doua zi, soarele era deja sus pe cer[i inunda salonul \n lumin`. Cal, lungit al`turi, o privea tan-dru.

– E[ti foarte frumoas`, Frankie, spuse el. Nu m` satur s` teprivesc.

Tân`ra sim]i c` ro[e[te de pl`cere. Se putea s` spun`adev`rul? De noaptea trecut` [tia c` nu putea iubi un altb`rbat cum \l iubea pe Cal. Cu vârful degetelor, \i mângâiepieptul a c`rui musculatur` perfect` o admirase deseori. Apoi,dintr-un impuls de moment se aplec` peste el c`utându-ibuzele.

– Frankie, ce faci? S` nu-mi spui c` asta ai \nv`]at la [coal`,de la surori?

Ea izbucni la rândul ei \n râs [i \l s`rut` u[or pe buze.– Tu m-ai \nv`]at, Cal. Noaptea trecut`.– Adev`rat?

– Bine\n]eles! exclam` tân`ra femeie.– Ei bine, felicit`ri. |nve]i repede! r`spunse Cal strângând-o

lâng` el.Frankie \[i sim]i trupul luând parc` foc, \n timp ce Cal o

mângâia f`r` \ncetare, din ce \n ce mai senzual. Acum nimicnu mai avea importan]`, \n afar` de dorin]a tumultuoas` de ase abandona \n bra]ele lui, de a se l`sa purtat` de vârtejulame]itor al dragostei.

Tulburat` de dorin]`, Frankie se l`s` antrenat` \ntr-o lumede senza]ii \mb`t`toare [i trupurile lor se \nl`n]uir` \ntr-unbalet ame]itor. |n ajun, Frankie se gândise c` atinsese culmeavolupt`]ii, dar descoperi, \ncântat`, c` pl`cerile dragostei erauinfinite [i sim]i o fericire \nc` [i mai intens` ca prima oar`.

Mult mai târziu, Cal se \ntinse lâng` ea [i \i contempl`chipul cu tandre]e. Ochii de azur ai tinerei femei str`luceau \ntimp ce un zâmbet radios \i lumina fa]a. Cal privi afar` [i\nchise ochii pe jum`tate, orbit de soare.

– Trebuie s` fie ora prânzului, spuse el. Mi-e o foame delup, ]ie nu?

Frankie pufni \n râs.– Am uitat s` cin`m asear`, remarc` ea.Cal o privi cu o asemenea intensitate \ncât Frankie \[i sim]i

inima b`tându-i mai repede.– Am uitat totul, \ncepând cu inten]iile mele bune, declar` el.– {i eu, dar nu regret nimic!Cal oft` [i o mângâie pe obraz.

120 JUDITH SMITH

– Nu ne-am luat m`surile de prevedere, Frankie. Dup`-amiaz` o s` trag o fug` la Mombasa.

Frankie sim]i o mare emo]ie. Risca s` r`mân` gravid`?Gândul `sta, departe de a o speria, \i umplu inima de bucurie.Purtând copilul lui Cal ar fi avut impresia c` avea o parte dinel \nsu[i. Dar el cum ar fi reac]ionat dac` temerile lui se con-cretizau? Tân`ra femeie l`s` ochii-n jos de team` s` nu-iciteasc` tulburarea.

– Trebuie s` trec pe la po[t`. Poate mi-a scris Elaine.– Dar treaba ta s-a terminat acum.– Da, dar trebuie s` \ncep s` preg`tesc urm`torul repor-

taj.Chipul lui Frankie se \ntunec` [i Cal \i mângâie buclele cas-

tanii care-i c`deau pe umeri.– Tu [tii ce \nseamn` via]a de fotograf. Mereu \ntre dou`

avioane...– {tiu, [i \nc` foarte bine! N-are rost s`-mi mai spui.|n ciuda teribilei nelini[ti care-i punea un nod \n gât, ea

reu[i s` adauge.– Nu-]i face griji, Cal. Sunt perfect con[tient` c` aventura

noastr` n-are viitor.„N-are viitor”. Aceste cuvinte \i str`punser` inima ca ni[te

pumnale. Totu[i, reu[i s`-i \nfrunte privirea lui Cal f`r` s` cli-peasc`.

– Sau cel pu]in a[a v`d eu lucrurile, continu` ea. N-am degând s` m` ata[ez de cineva. Sunt prea tân`r` pentru asta.

APUS DE SOARE 121

Cal \i privi câteva clipe chipul \ntunecat. Apoi se ridic`brusc [i-[i \mbr`c` pantalonii.

– Am \nv`]at s` tr`iesc \n prezent, Frankie. Pentru c`\mprejur`rile sunt cele care sunt, s` profit`m de fiecare clip`care ne-a r`mas.

Timp de dou` zile, tr`ir` a[a, clipa prezent`, f`r` s`\ndr`zneasc` s` se gândeasc` la ziua de mâine. |nv`]ar` s` secunoasc` de parc-ar fi tr`it \mpreun`. Era destul ca Frankie s`\nchid` ochii pentru a-[i \nchipui c` respir` parfumul lui Cal,c` simte mângâierea mâinilor lui pe pielea ei.

Zilele se scurgeau lini[tite, \ntre plaj`, b`ile \n mare [iplimb`rile lungi pe ]`rm. Noaptea \mbr`]i[`rile lor pasio-nate durau ore \ntregi [i, de fiecare dat`, aveau impresia c`n-or s` se potoleasc` niciodat`, atât de nem`rginit` eradorin]a lor.

***

|ntr-o zi, când st`teau \ntin[i pe plaj`, Frankie nu se putuab]ine s` nu-i pun` lui Cal o \ntrebare care o chinuia de multtimp.

– Cal, ai \ntâlnit [i alte femei aici?– Da, r`spunse el dup` o clip`. Dar asta n-are nici o

importan]`.

122 JUDITH SMITH

– {i s-a petrecut acela[i lucru care se \ntâmpl` acum cunoi? \ntreb` Frankie cu o voce tremur`toare.

Cal o apuc` de mân` [i o strânse u[or.– Nu, asta n-are nici o importan]`. Niciodat` vreo femeie

nu m-a f`cut atât de fericit.Frankie sim]i cum inima i se strânge. |l iubea pe Cal din tot

sufletul. {i \n ciuda tinere]ii [i a lipsei ei de experien]`, aveacertitudinea c` n-o s` mai \ncerce niciodat` un sentiment atâtde profund fa]` de alt b`rbat.

Cum putuse s` cread` c` era posibil` o scurt` aventur`cu Cal? Tocmai se condamnase s` tr`iasc` cu nostalgia aces-tei iubiri pierdute! De ce nu fugise atunci când mai aveatimp? F`r` \ndoial` c` nutrise speran]a incon[tient` de aschimba cursul lucrurilor. Dar un om precum Cal Fentonnu putea fi schimbat. El nu va fi niciodat` b`rbatul unei sin-gure femei...

– Nu plânge, Frankie!Cu un gest plin de blânde]e, el [terse o lacrim` de pe

obrazul tinerei. Urm` o t`cere, apoi Cal continu`:– M` simt atât de bine \mpreun` cu tine! Din nefericire, \n

curând va trebui s` plec.El oft`.– Acum \n]elegi de ce nu m-am ata[at niciodat` de o

femeie? Eu tr`iesc clipa, nu pot s` fac altfel.– Ba da, po]i! exclam` Frankie. E de ajuns s` ]i se dea ni[te

condi]ii!

APUS DE SOARE 123

– Nu-i chiar atât de simplu, Frankie!Deodat`, se ridic` [i-[i scutur` prosopul pu]in mai departe.

Frankie se a[ez` s`-l priveasc`. Chipul \i era atât de crispat, [iprivea cu \nc`p`]ânare marea.

– Sunt unele lucruri pe care nu le [tii despre mine, con-tinu` el. Dac` le-ai afla, cu siguran]` n-ai mai vrea s` m` veziniciodat`.

– Nu-i adev`rat! Nimic n-o s` schimbe sentimentele melepentru tine! ]ip` tân`ra cu vehemen]`.

– Nu [tii ce vorbe[ti!Frankie primi r`spunsul lui ca pe o palm`. O duru atât de

tare \ncât fu cât pe ce s` izbucneasc` \n plâns. Dar etalându-[iam`r`ciunea n-ar fi f`cut decât s` sporeasc` dispre]ul lui Calfa]` de ea. A[a \ncât f`cu un imens efort s` se lini[teasc`. Seridic` [i \[i potrivi pare-ul \n jurul taliei.

– |mi pare r`u, Frankie, n-am vrut s` te fac s` suferi, spuseCal apropiindu-se de ea.

– N-ai de ce s` te scuzi. |n definitiv, nu mi-ai promis nicio-dat` nimic.

Cal o apuc` de b`rbie silind-o s`-l priveasc` \n ochi.– Ai toat` via]a \naintea ta [i un talent nebun. Crede-m`, ai

viitor.– Atunci, p`streaz`-m` ca asistent`! |nv`] atâtea de la tine!

spuse ea rugându-l din ochi.– Nu, e imposibil. {tii [i tu foarte bine c` sunt obi[nuit s`

lucrez singur.

124 JUDITH SMITH

– Um`rul nu ]i s-a vindecat \nc`!– Ba da, practic s-a vindecat. Ascult`, Frankie, e[ti pe cale

s-o apuci pe un nou drum \n via]a ta, [i \m presentimentul c`fotografia o s`-]i deschid` noi orizonturi. Eu n-am s`-]ideschid nici unul. Nu vreau s` te fac p`rta[` la via]a meanebuneasc`, meri]i mai mult!

– Atunci, de ce practici meseria asta?– Pentru c`-mi convine via]a asta.Frankie p`li.– Cal, nimeni nu poate s` tr`iasc` singur toat` via]a. |ntr-o

zi o s` te saturi s` fii martor la toate nenorocirile din lume [io s` fie prea târziu. Vei fi singur cu gândurile tale.

Cal o privi fix, ca pierdut \ntr-un vis. Deodat`, se r`suci pec`lcâie [i porni c`tre bungalou.

– Cal! strig` Frankie adunându-[i lucrurile \n grab`.A[teapt`-m`!

– Las`-m`, Frankie! r`spunse Cal f`r` s` se-ntoarc`. Amnevoie s` fiu singur.

Frankie se opri brusc. Cu un nod \n gât, ea \l priveadep`rtându-se. De ce o respingea? Ceva se schimbase \ntre ei.Avea impresia c` el luase o hot`râre: aceea de a o p`r`si. Darde ce? Erau atât de ferici]i amândoi!

Tân`ra femeie \ntoarse spatele bungaloului [i \ncepu s`mearg` de-a lungul plajei. Nu regreta nimic. |n câteva zile,cunoscuse mai mult` fericire decât \n toat` via]a ei. {i peurm`, se schimbase [i ea. I se p`rea c` este mai matur`, mai

APUS DE SOARE 125

\n]eleapt`. Bine\n]eles, Cal f`cuse din ea femeie [i o f`cuse s`descopere pl`ceri pe care nu [i le-ar fi imaginat niciodat`, darasta nu era totul.

Datorit` lui, Frankie \[i g`sise drumul. Hot`rârea ei eraluat`: orice s-ar fi \ntâmplat, trebuia s` continue \n direc]iaasta [i s` devin` o fotograf` \mplinit`. R`mânea s` fac` opreg`tire, pentru c` mai avea \nc` atâtea de \nv`]at. |n fond,aceast` perspectiv` o bucura. Pentru prima oar` \n via]`,tânara avea sentimentul c` [tia cine era. Toate tr`s`turile decaracter pe care m`tu[a Jenny le criticase atât, elanul, seteade imposibil, \ndr`zneala, ]inteau \n sfâr[it s` se exprimeliber!

Pentru o clip`, ochii \i sclipir` de bucurie. Dar triste]ea\n`bu[i rapid acest moment de exaltare. F`r` Cal, toateastea nu \nsemnau nimic. Proiectele ei profesionale i sep`reau ne\nsemnate \n compara]ie cu suferin]ele pricinu-ite de desp`r]irea lor. Niciodat` n-avea s`-[i revin`, erasigur`. Fericirea ei nu putea fi complet` f`r` prezen]a luial`turi.

Când se \ntoarse la bungalou, ziua era pe sfâr[ite. O form`se profila de \ndep`rtare: Cal venea \n \ntâmpinarea ei.Frankie privi apropiindu-se silueta zvelt`, cu strângere deinim`. Soarele care asfin]ea \i colora pielea cu un reflex caldde chihlimbar. C`ma[a lui alb`, descheiat`, flutura \n vânt,dezv`luindu-i pieptul puternic, [i blugii \i conturau [oldurile\nguste [i pulpele puternice. Frankie \[i sim]i b`t`ile inimii

126 JUDITH SMITH

accelerându-se. P`rul lui negru, fluturat de vânt, ochii atât delimpezi [i lumino[i, gura lui senzual`... va avea \ntr-o ziputerea s` le priveasc` pentru ultima oar`?

Dar Cal o cuprinsese deja \n bra]ele lui [i o priveanelini[tit.

– E târziu! |ncepusem s` m` nelini[tesc!– Aveai de lucru. N-am vrut s` te deranjez, min]i ea.Cal se aplec` spre ea [i o s`rut` pe buze.– Nu mi-ar fi stat mintea la treab`, dac` ai fi fost \n preaj-

ma mea.Petrecându-[i bra]ele pe dup` gâtul lui, ea \[i ridic` fa]a

spre el a[teptând un nou s`rut. Când buzele fierbin]i ale luiCal le \ntâlnir` pe ale ei, o pl`cere inefabil` o cople[i.

– Vino, s` ne \ntoarcem, spuse el.Se \ntoarser` \n lini[te pân` la bungalou. Cal \[i petrecuse

un bra] pe dup` talia lui Frankie. Ajuns \n fa]a casei, el se\ntoarse [i-[i puse mâna strea[in` la ochi ca s` admire asfin]itul.

– R`mâi aici! spuse el brusc. M` \ntorc imediat.Câteva minute mai târziu ap`ru din nou, cu aparatul de

fotografiat dup` gât.– O, nu! protest` Frankie ghicindu-i inten]iile.– E[ti splendid`, r`spunse simplu Cal.Deja se \nvârtea \n jurul ei cu aparatul de fotografiat,

hot`rât s` nu-i lase nici un r`gaz.Frankie, râzând \n hohote, \ncepu s` alerge s` scape, dar \n

cursa ei pare-ul se desf`cu. |n timp ce \ncerca s`-l prind` la

APUS DE SOARE 127

loc, auzi declicul aparatului. Ro[ie de ru[ine, ridic` ochii spreCal, dar acesta continua netulburat s-o fotografieze.Consecven]a lui o f`cu s` râd` pe tân`ra femeie care pân` laurm` \ntr` \n joc [i adopt` atitudinea unui manechin \ntr-o[edin]` foto.

– Uite c` s-a terminat rola, spuse Cal punându-[i aparatulla loc.

– A[teapt`-m` o clip`, m` \ntorc imediat! strig` Frankie\nainte s` dispar` la rândul ei \n cas`.

Ea se \ntoarse cu aparatul pe care i-l \mprumutase Cal.– S`-mi iau revan[a, anun]` ea v`zându-l pe Cal.– Nu, nu-mi place s` fiu fotografiat! obiect` acesta \ncor-

dat.– E[ti teribil de sexy, când e[ti furios, \i spuse Frankie

f`cându-i o serie de fotografii.Amuzat, Cal zâmbi, [i Frankie profit` s`-l mai prind` o dat`

\n cadru.– Sunt sigur` c` asta o s` fie reu[it`, spuse ea l`sând aparatul jos.Cal se apropie de ea [i o \mbr`]i[` tandru.– E prima oar` când zâmbesc \ntr-o fotografie!Frankie \l privi cu ochii radiind de bucurie.– E nevoie de un \nceput \n toate.Tân`ra femeie se ridic` pe vârfuri ca s`-l s`rute pe Cal pe

buze [i \n schimb, el o strânse \n bra]e [i o s`rut` p`tima[.Frankie \nchise ochii, dorindu-[i din toat` inima ca acestmoment de fericire s` nu fie ultimul.

128 JUDITH SMITH

Capitolul 13

Frankie \[i aminti mult timp aceast` noapte cald` de var`.|mbr`]i[`rile lor pasionate se prelungiser` pân` \n zori, ca [icum cei doi aman]i \[i d`deau seama de nesiguran]a iubirii lor[i voiau s` guste pentru ultima oar` bucuria intens` a volupt`]ii.Adormiser` unul \n bra]ele celuilalt, dar Fankie avusese unsomn agitat. Se trezise foarte devreme [i, ca s` nu-l trezeasc` peCal, ie[ise s` se plimbe pe plaj`.

La \ntoarcere z`ri un om cu [apc`, \ndreptându-se cu bici-cleta c`tre bungalou. Era po[ta[ul... Nelini[tit`, Frankie \lstrig` [i omul ocoli bungaloul s` vin` la ea.

– Am dou` telegrame, spuse el \ntinzându-i dou` plicuri.Cu inima b`tându-i cu putere Frankie citi adresele b`tute la

ma[in`. Una din telegrame era pentru ea, cealalt` pentru Cal.– A venit po[ta[ul? \ntreb` Cal care abia se trezise.St`tea \n cadrul u[ii, cu un prosop legat de mijloc [i cu

p`rul \nc` ud.

– Cred c` e sfâr[itul vacan]ei noastre, spuse Frankie sup`rat`.Figura lui Cal se \n`spri.– Tot trebuia s` se-ntâmple \ntr-o bun` zi!Frankie \i \ntinse telegrama lui [i o deschise pe a ei cu

febrilitate.„Fotografii excelente Posibil` publicare F`r` comentarii

Contacta]i repede Mac Arthur Responsabil serv cu foto.Sunday Globe.”

|ncântat`, Frankie flutur` telegrama ei pe sub ochii lui Cal.– |mi iau fotografiile! exclam` ea triumf`toare.– Minunat! Te felicit, Frankie!– Mul]umesc.|n ciuda mândriei [i a bucuriei de a-[i vedea fotografiile

apreciate de un profesionist, Frankie nu se putu ab]ine s` nuse uite la plicul maro pe care-l ]inea Cal \n mân`. Un singurgând era \n mintea ei: destinul ei depindea de mesajul acesteitelegrame.

Cal f`cu câ]iva pa[i pe teras` ca s` ia distan]` \nainte s`deschid` plicul. Descifr` imediat con]inutul, [i r`mase o clip`nemi[cat, cu ochii lipi]i de linia orizontului. Când \[i reveni,expresia lui resemnat` o alarm` pe Frankie.

– Care-i mesajul? \ntreb` ea cu glas tremur`tor.– Plec iar`[i \n misiune. Jurnalul vrea s` m` ocup de

arestarea braconierilor.– Te \ntorci la Masai Mara?Cal \ncuviin]` din cap.

130 JUDITH SMITH

– Trebuie s` m` \ntâlnesc cu echipa de supraveghere arezerva]ie, care va lucra \mpreun` cu poli]ia. Vor s`-i sur-prind` \n flagrant delict! Am b`nuit eu c` a[a vor decurgelucrurile dar am a[teptat confirmarea [efului de redac]ie.

– O s` ai nevoie de mine s` conduc! interveniFrankie.

– Nu! E mult prea periculos. |n orice caz, o s`-mi trimit` ocolaboratoare.

Frankie crezu c` o s` i se opreasc` inima.– O colaboratoare?– Da, o ziarist`. Ea o s` conduc` Land Roverul. O s` ajung`

ast`zi dup`-amiaz`.Cal f`cu o pauz`, apoi continu`, cu ochii la Frankie:– Aventura se opre[te aici, Frankie. Cred c` ar fi mai

bine s` te gânde[ti s` iei avionul de ora cinci de laNairobi.

Indignat` de gelozie, Frankie \l s`get` cu privirea pe Cal.Urma s` plece \n savan` cu alt` femeie! De bun` seam` c` nuva rezista prea mult farmecelor rivalei sale!

– Pierzi una, g`se[ti alta!– Nu amesteca lucrurile, Frankie. Plec \napoi \n savan` ca

s` lucrez, n-am nimic altceva \n minte.– Atunci de ce te gr`be[ti s` m` trimi]i \n Anglia \nainte de

sosirea acestei femei? – Pentru c` prefer s`-mi iau la revedere \ntre patru ochi,

uite de ce.

APUS DE SOARE 131

– La revedere sau adio? \ntreb` ea cu voce ascu]it`.Durerea ei era imens`. |n bungaloul acesta f`cuser`

dragoste pentru prima dat`, se plimbaser` mân` \n mân` de-alungul acestei plaje. Era paradisul lor, [i nu voia ca o alt`femeie s`-l \mpart` cu Cal.

– Totul are un sfâr[it, Frankie, re\ncepu Cal. S` ne desp`r]imca doi buni prieteni, asta va face desp`r]irea mai u[oar`.

Mai u[oar`! Lui Frankie \i venea s` urle, dar nu reu[i s` scoat`nici un sunet. Cum putea s` fie desp`r]irea lor mai u[oar`?Nebun` de furie, trecu prin fa]a lui Cal f`r` s`-l priveasc`.

– M` duc s`-mi fac bagajele! spuse ea printre din]i.Frankie \nchise u[a trântind-o cu putere [i \[i arunc` gean-

ta pe pat. Ca un automat, \ncepu s`-[i \ncarce lucrurile f`r`s`-[i mai dea osteneala s` le strâng`. O ziarist`! {i-o \nchipuiaf`r` probleme. O femeie de treizeci de ani cu un p`r ca ocoam` de leu, cu blugi mula]i, cu sânii ca doi porumbei\mpungând c`ma[a kaki, sigur` de ea [i de efectul pe care-lproducea asupra b`rba]ilor. Cât o ura deja!

Când deschise u[a care d`dea spre teras`, Cal disp`ruse. |lz`ri departe, aruncând pietre \n mare. |[i l`sase neglijenttelegrama pe saltea, f`r` m`car s-o \mp`tureasc`. Roas` decuriozitate, Frankie se a[ez` s-o citeasc`.

Consternat`, nici nu \ncerc` s`-[i st`pâneasc` lacrimilecare-i [iroiau pe obraji. Presim]irea ei se adeverea! Cal oa[tepta pe una dintre fostele lui amante [i pe ea o trimitea laplimbare \nainte de sosirea celeilalte.

132 JUDITH SMITH

Ridicând ochii, v`zu silueta lui Cal care se apropia. L`s`gr`bit` telegrama [i fugi \n baie s` se spele pe fa]`. Când veniel, Frankie era a[ezat` \n salon citind un ziar. Cal ghici \n ochiiei ro[ii c` citise telegrama [i veni s` se a[eze lâng` ea. Tân`ra\l privi cu triste]e.

– Ce s-a-ntâmplat la Islamabad?– E o glum` \ntre noi, Frankie.– A fost metresa ta! spuse ea sc`p`rând scântei din ochi.– E o poveste veche.– Deci e adev`rat?– E adev`rat, dac` ]ii s` [tii!Exasperat, Cal se ridic` [i se duse \n fa]a u[ii deschise s`

priveasc` oceanul.– Cal, re\ncepu Frankie. O mai iube[ti?– Nu fi proast`, Frankie. |ntre mine [i Tania n-a fost nicio-

dat` vorba de dragoste. Am avut o scurt` leg`tur` acum treiani. Nimic serios.

– Dup` ce-]i scrie ea, nu s-ar zice c` afacerea e clasat`!remarc` Frankie pe un ton amar.

– Dar pentru mine este! r`spunse el pe un ton care nuadmitea replic`. {i acum, dac` e[ti gata, mi-ar pl`cea s`plec`m.

Cu moartea \n suflet, Frankie se ridic` [i-[i lu` gean-ta.

C`l`toria pân` la aeroport se desf`[ur` \n lini[te. Cal seocup` de toate formalit`]ile de \ntoarcere, [i \i \nmân` bile-

APUS DE SOARE 133

tul pentru Londra. Telefon` la hotelul din Nairobi ca s` tri-mit` direct la aeroport valiza pe care o l`sase Frankie acolo.Când se \ntoarse la ea, la difuzor se anun]a \mbarcarea ime-diat`.

– O s` m` ui]i, Frankie. E[ti atât de tân`r`.R`nit`, Frankie \l privi cu r`ceal`.– F`r` \ndoial` c` n-am s` uit atât de repede ca tine. Eu nu

sunt atât de obi[nuit` cu desp`r]irile, r`spunse Frankie cuvocea gâtuit`.

Cal o lu` \n bra]e [i o s`rut` pe buze. Frankie se abandon`pre] de o clip` \mbr`]i[`rii lui, tulburat` de atingerea atât depl`cut` a buzelor lor apoi cu un efort disperat, se desp`r]i deel.

– Du-te repede s-o a[tep]i pe Tania, spuse ea cu ironie,ave]i de lucru!

– Nu vorbi a[a, Frankie!– |mi pare r`u c` r`mâi cu o imagine proast` despre mine,

murmur` ea \ncet.|[i lu` geant` [i se \ndrept` spre u[`.– Frankie! strig` Cal.Frankie se \ntoarse, cu ochii plini de lacrimi. Privirile lor se

\ntâlnir`, cople[ite de suferin]`.– La revedere! spuse Cal cu emo]ie \n glas.Frankie \i f`cu un semn cu mâna [i disp`ru.

134 JUDITH SMITH

***

La \ntoarcerea la Londra, Alice fu prima persoan` pe care ov`zu Frankie. Prietena ei \i f`cu un compliment.

– E[ti str`lucitoare, Frankie. Nu [tiu ce ]i-a f`cut CalFenton, dar te g`sesc parc` \nflorit`. Da, \ntr-adev`r, te-aischimbat.

– A trebuit s` m` obi[nuiesc cu felul lui mai repezit de-a fi!r`spunse Frankie silindu-se s` zâmbeasc`.

Se hot`râse s` nu sufle nim`nui vreo vorb` despre aventuralor, nici m`car celei mai bune prietene a ei. Cu cât avea s` vor-beasc` mai pu]in despre Cal, cu atât avea s`-l uite mai repede.

M`tu[a Jenny venise s-o a[tepte la gara din York. O\ntâmpin` pe Frankie cu mare bucurie.

– Am stat ca pe ghimpi, mi-am f`cut o mie de problemepentru tine, [tiindu-te singur` \n savan` cu b`rbatul `la!

– Totu[i a fost bine, m`tu[`! Cal mi-a \mprumutat unaparat de fotografiat când eram la Masai Mare [i acum [tiu cevreau s` fac! Vreau s` devin fotograf!

De \ndat` ce se instal` la m`tu[a Jenny, Frankie \l sun`pe Mc Arthur de la Sunday Globe. Acesta coment`\ndelung fotografiile ei din Africa [i-i propuse s` vin` laLondra s` se-ntâlneasc`.

– P`i... tocmai am ajuns \n Yorkshire, \ncerc` ea s`protesteze.

APUS DE SOARE 135

– Domni[oar` O’Shea, dac` vrei \ntr-adev`r s` devii fotore-porter, te sf`tuiesc s` te prezin]i la biroul meu mâinediminea]` la ora zece, replic` Mr Arthur.

– Foarte bine, voi fi, r`spunse Frankie.|nchise telefonul oftând. Ar fi trebuit s` sar`-n sus de bucurie

c` avea \ntâlnire cu Marc Arthur, dar am`r`ciunea o \mpiedicas` priveasc` viitorul cu optimism. Dep`rtarea nu atenuase delocsentimentele ei pentru Cal. Ba dimpotriv`, i se p`rea c` aveamai mult` nevoie de el acum când, se desp`r]iser`.

***

|ntâlnirea cu Marc Arthur a fost benefic`. Acesta, entuzias-mat de fotografiile ei, \i propuse un nou reportaj, de data asta\n Anglia. Frankie accept`, dar \[i d`du seama imediat c` sfa-turile lui Cal i-ar fi fost indispensabile.

Dou` s`pt`mâni mai târziu, ea se \ntoarse s`-l vad` pe MarcArthur [i \i m`rturisi confuzia \n care se afla.

– |mi lipsesc no]iuni tehnice de baz`. Am nevoie de operioada de preg`tire \nainte de a m` lansa \n reportaj.

– Ai dreptate, Frankie. {i mi-ai dat o idee: de ce nu l-aiasista pe Cal Fenton timp de câteva luni, dac` tot \l cuno[ti?{tii bine c` e cel mai bun fotograf al nostru!

– Nu! exclam` Frankie. Nu cred c` ar fi o idee prea bun`.– |n locul t`u, m-a[ gândi de dou` ori. Prive[te ultimul lui

reportaj, e art` curat`!

136 JUDITH SMITH

Doug Marc Arthur \i \ntinse Sunday Observer.Coperta \i era consacrat` lui Cal, [i inima lui Frankie

\ncepu s` bat` frenetic când \l avu \n fa]a ochilor. Poza al`turide o femeie care trebuia s` fie Tania. A[a cum \[i imaginaseFrankie, ea era foarte frumoas`: \nalt` [i sub]ire, cu p`rulnegru [i lung fluturându-i pe umeri. |n fotografie, ea \i zâm-bea lui Cal, cu o expresie triumf`toare pe fa]`. Frankie sim]iimediat pumnalul geloziei. Cal [i Tania formau o perecheextrem de seduc`toare... |n mod ciudat, Cal avea un aervis`tor pe care nu i-l cuno[tea. Ochii lui nu priveau obiectivulci p`reau c` privesc orizontul, ca [i cum ar fi fost pierdut \ngândurile lui.

Frankie se \nfior` v`zând frumosu-i chip ars de soare, ochiigri-verzui, gura aceea pe care o adorase...

– I-au g`sit pe braconier vinerea trecut`, spuse Mac Arthurluându-i ziarul. Dar nu asta am vrut s`-]i ar`t, prive[te maidegrab` fotografiile lui Cal.

Deschise ziarul la pagina din mijloc [i i-l \ntinse din nou luiFrankie.

Fotografiile erau uimitoare: scenele, surprinse pe viu, eraude o frumuse]e care-]i t`ia r`suflarea. Cal ar`tase masacruls`vâr[it de braconieri [i justifica arestarea lor \n cele mai micidetalii. V`zându-i pe oamenii aceia cu c`tu[e la mâini, Frankiesim]i c` i se strânge inima. Atâtea amintiri erau legate de aceleimagini.

St`pânindu-[i emo]ia, tân`ra plie ziarul.

APUS DE SOARE 137

– Fotografiile sunt superbe, spuse ea. {i articolul, l-a]i citit?– Bine\n]eles. E foarte la obiect. Tania e o ziarist` experi-

mentat`. |mpreun` formeaz` o echip` grozav`.– Bine\n]eles, \ncuviin]` Frankie \ntorcându-[i privirea.– Atunci, relu` Mac Arthur, ai vreo idee \n leg`tur` cu

preg`tirea pe care dore[ti s-o faci?– Da, m-am informat. Mi-ar pl`cea s` intru la [coala de

fotografie din Londra. Au un curs intensiv de [ase luni.– E o idee excelent`. {coala are o reputa]ie bun`. O s`-]i

dau o scrisoare de recomandare. |n orice caz, n-o s` ai nici odificultate s` fii admis`. |n general, studen]ii lor \[i vândfotografiile la Sunday Globe dup` ce-[i termin` studiile, nu\nainte, ca tine. Dar b`nuiesc c` ai cu cine s` semeni. Mike afost unul dintre cei mai buni fotografi ai no[tri. F`-]i [coala [ivino dup` aceea, de acord?

S`pt`mânile petrecute la [coala de fotografie i se p`rur`secole. Totu[i, când era \ntr-o [edin]` de lucru sau \[i deve-lopa fotografiile \n laborator, punea atâta suflet \n ceea cef`cea \ncât nu se mai gândea la nimic altceva. Perioada petre-cut` la [coal` o l`murise clar asupra unui lucru: viitorul ei erafotografia. Activitatea asta o pasiona [i profesorii considerauc` are talent.

Frankie ar fi avut o perioad` foarte fericit` dac` ar fi reu[its`-l uite pe Cal. Dar acesta era \n permanen]` \n gândurile ei[i seara ea se r`sucea \n pat, neputând s` adoarm` pentru c`

138 JUDITH SMITH

amintirea nop]ilor lor de dragoste era \nc` vie. Unde se aflaCal acum? Din când \n când d`dea peste o fotografie de-a luicare tocmai fusese publicat`, aflând cu ocazia asta c` fusese \nCiad sau Guatemala. Nu primise nici o veste de la el.

|n fond, era mai bine a[a. Cal n-o iubea. O f`cuse s`\n]eleag` clar acest lucru trimi]ând-o peste noapte \n Anglia.Ea nu mai avea loc \n via]a lui! De bun` seam` c` o uitase deja[i o \nlocuise cu Tania sau cu o alta!

{ase luni mai târziu, ob]inându-[i diploma cu men]iuneafoarte bine, Frankie se duse la Sunday Globe, \narmat` cumapa de prezentare. Mac Arthur o primi cu c`ldur` [i se uit`cu interes la fotografiile ei.

– Bravo. Ai c`p`tat o mare m`iestrie. Ce-ai zice de unreportaj \n Egipt? |l trimit pe unul dintre ziari[tii no[tri pe un[antier arheologic [i are nevoie de cineva ca s` fotografiezeultimele rezultate ale s`p`turilor. C`l`toria o s` fie destul deobositoare, trebuie s` te avertizez de la \nceput. Dar e unreportaj foarte interesant.

– Când e plecarea, domnule Mac Arthur?O c`l`torie \n Egipt! Aceste [ase luni petrecute la [coal` o

ofiliser`. Ideea de a pleca s` descopere o ]ar` str`in` \i trezeanoi energii. Nimic nu s-ar fi potrivit mai bine pentru a uita decea]a londonez` [i a-[i schimba gândurile!

– Bine, relu` Mac Arthur. Pleci \ntr-o s`pt`mân`.Se uit` la ceas.

APUS DE SOARE 139

– Din p`cate, acum n-am timp s`-]i spun mai multe, sunt \n\ntârziere. Sunt a[teptat la vernisajul expozi]iei lui Cal Fenton.

Cal era la Londra! La anun]ul acestei ve[ti, Frankie \[i sim]iinima b`tând s`-i sparg` pieptul [i trebui s` fac` un efort mareca s`-[i ascund` tulburarea.

– De ce nu m-ai \nso]i? Cred c` sunt fotografii din Africa.Or s` te intereseze cu siguran]`.

– Da, bine\n]eles, articul̀ ea, incapabil̀ s̀ se gândeasc ̀la ce spunea.– S` ne gr`bim, altfel o s` ajungem prea târziu. Vernisajul

se va termina peste o or`.Erau deja \n taxi. De ce acceptase? Cal va fi acolo, cu siguran]`.

Nu \ndr`znea s`-[i imagineze \ntâlnirea lor, ce aveau s`-[i spun`,sau s` nu-[i spun`... poate Cal se va face c` n-o recunoa[te?

Frankie era cu nervii \ntin[i la maxim. Când Mac Arthur\mpinse u[a galeriei, ea se \ntoarse pe jum`tate, gata s-ozbugheasc` \napoi, dar mul]imea care se \nghesuia \n`untru of`cu s` se lini[teasc`. Era atâta lume \ncât [ansele s` setrezeasc` nas \n nas cu Cal erau minime, asta dac` el se aflaacolo. Având oroare de evenimentele mondene, era foarteposibil s` fi profitat de primul pretext pentru a disp`rea!

Totu[i, Frankie se uit` cu grij` \mprejurul ei \nainte de a sedesprinde de micul grup care se formase \n jurul lui MacArthur, ca s` mearg` s` vad` fotografiile lui Cal. Prima parte aexpozi]iei ref`cea traseul reportajelor din ultimii trei ani [idescoperi fotografii pe care avusese deja ocazia s` le vad`ap`rute \n diverse ziare.

140 JUDITH SMITH

Pe urm`, venea o parte intitulat` „confra]i”. Un camera-man filma o rebeliune, culcat la p`mânt ca s` nu fie reperatde serviciul de ordine, un ziarist lua un interviu unui mem-bru al I.R.A. cu fa]a ascuns` de o cagul`... [i deodat`, Frankie\l v`zu pe tat`l ei. Zâmbea, stând la mas` cu al]i ziari[ti peterasa unei cafenele [i \nchina un pahar \n cinstea fotografu-lui. Fotografia fusese f`cut` la Beirut, Era probabil ultimul luipahar.

Frankie sim]i c`-i dau lacrimile [i trebui s` se dep`rteze oclip` ca s` se lini[teasc`. Automat se opri \n fa]a ultimeifotografii, „Dou` femei la Mombasa”, [i nu reac]ion` imediatla propria ei imagine. Pentru c` despre ea era vorba! De ea [ide Tania! |[i aminti scena... Cal se dusese s`-[i caute aparatul[i o fotografiase \n timp ce ea \ncerca s`-[i aranjaze pare-ul.Modelul \l privea pe fotograf cu repro[, dar \n acela[i timp \iadresa un zâmbet tandru. Reac]ia amoroas` care lega modelulde fotograf era de la sine \n]eleas`.

Fotografia Taniei n-avea spontaneitatea celeilalte.|mbr`cat` cu un costum de baie ultimul model, cu ochiiascun[i de ochelarii de soare, Tania poza \ntr-un[ezlong, cu un pahar \n mân`. Geloas`, Frankie \i admir`silueta perfect`, p`rul piept`nat cu grij`, machiajul dis-cret care-i punea \n valoare ochii mari turcoaz. Erafemeia fatal`.

Era evident c` fotograful voia s` sublinieze contrastul \ntretinere]ea [i dezinvoltura lui Frankie [i sofisticarea Taniei.

APUS DE SOARE 141

|ns`[i ideea de a le compara una cu cealalt` \i stârni furiatinerei femei. F`r` \ndoial` c` le considera ca pe ni[te trofee,[i aprecia la una ceea ce nu avea la cealalt`.

R`nit` \n amorul propriu, Frankie se r`suci pe c`lcâie [ic`ut` din priviri ie[irea.

– Deci tu e[ti, spuse o voce feminin` cu accent str`in.La doi pa[i de ea era frumoasa brunet` din fotografie.– Tania?Aceasta \ncuviin]` zâmbind.– Cal nu mi-a spus niciodat` numele t`u. Cum te cheam`?

\ntreb` ea arogant`.– Francesca O’Shea, r`spunse Frankie jignit`.Cu siguran]` Cal nu-i spusese nimic Taniei despre aventura lor.– M` \ntrebam de ce-a fost Cal atât de distant la sosirea

mea \n Africa, relu` frumoasa Tania. Acum, \n]eleg tot!O privi pe Frankie cu condescenden]`.– E drept c` tinere]ea are farmecul ei!– Ce vrei s` insinuezi? replic` Frankie exasperat`. I-am fost

asistent` [i-atâta tot.– S` fim serio[i! exclam` Tania suficient de tare \ncât s` se

\ntoarc` dou`-trei capete spre ea. Doar n-o s` m` faci s` credc` i-ai fost doar asistent`!

F`cu un semn cu capul \n direc]ia fotografiei.– O asistent` nu se plimb` pe jum`tate dezbr`cat`,

domni[oar` O’Shea! Dar nu \n]eleg de ce e[ti atât de ofensat`.La urma urmei suntem amândou` \n aceea[i situa]ie.

142 JUDITH SMITH

– Cum a[a?Tania se apropie de ea [i-i spuse \ncet.– Cal este un c`l`u al inimilor. Crede-m`, \l cunosc de

mult` vreme. Ei bine, n-a stat niciodat` mai mult de trei lunicu o femeie! Tot ce-l intereseaz` e munca lui. Restul nu edecât divertisment.

– Ai cu siguran]` dreptate, dar asta nu m` intereseaz`deloc. {i acum, scuz`-m` te rog!

Tremurând de indignare, Frankie \[i croi drum prinmul]ime, c`utând cu disperare ie[irea. |n clipa \n care ie[ea peu[` sim]i o mân` care o prinse de um`r. Frankie se \ntoarse s`protesteze dar r`mase cu gura c`scat`, neputând s` scoat` niciun sunet \mpietrit` de surpriz`. Cal! R`maser` ochi \n ochi, ca[i cum ar fi fost singuri pe lume.

– Frankie! exclam` el \n sfâr[it, vizibil \ncântat s-ovad`.

Dar \nainte s` aib` timp s-o re]in`, tân`ra femeie se pre-cipit` afar` [i alerg` pe trotuar \n c`utarea unui taxi. Dar vai,degeaba cercet` valul de ma[ini care treceau pe strad`, nuz`rea nici unul. Cineva alerg` \n urm` ei. Total bulversat`,Frankie continu` s` mearg` cu pa[i mari.

– A[teapt`-m`, Frankie!Tân`ra femeie se \ntoarse. |mbr`cat \n smoching negru [i

c`ma[` alb`, Cal avea mult` prestan]`. Cu figura lui serioas`,ai c`rei obraji se mai supseser` \n ultimele luni, era teribil deseduc`tor.

APUS DE SOARE 143

– Nu vreau s` te v`d, spuse Frankie cu glas tremur`tor.– Atunci de ce-ai venit la vernisaj?– L-am \nso]it pe Doug Mac Arthur. M-a anun]at \n ultima

clip`, n-am avut timp s` m` r`zgândesc.– Ai venit cu Doug? Deci ai devenit fotograf?– Da.Cal f`cu un pas \napoi ca s-o vad` mai bine.– S` [tii c` te-ai schimbat.– Sub trenci, Frankie purta o bluz` de crep [i o fust`

dreapt` care-i punea \n valoare picioarele lungi. P`rulpiept`nat pe spate era prins cu cleme de sidef. Pu[toaicatimid` care se prezentase la el vara trecut` se transformase\ntr-o femeie \mplinit` [i sigur` pe ea.

– Da, m-am schimbat, declar` ea \nfruntându-i privirea. Numai sunt naiv` cum eram.

– Ce se-ntâmpl` cu tine?– S` nu-mi spui c`-]i pas` de mine!– Bine\n]eles c`-mi pas`!– Ai un fel ciudat de a o ar`ta!Cal o privi trist dar nu r`spunse. Tensiunea dintre ei

era aproape palpabil`. |n timp ce st`teau nemi[ca]i unul\n fa]a celuilalt, un val de senza]ii o cople[i pe Frankie. Serev`zu pe aeroportul din Mombasa, \n ziua plec`rii,cople[it` de mâhnire. Nimic nu se schimbase de atunci.Lunile de desp`r]ire nu atenuaser` dragostea ei pentruCal.

144 JUDITH SMITH

– Am urmat un curs intensiv la {coala de fotografie, spuseea. {i acum caut de lucru. Am deja o propunere.

– Te-a[ putea ajuta.– Nici nu se pune problema!Vru s` fug`. S`-l revad` pe Cal, acum, când totul se termi-

nase \ntre ei, era insuportabil.– Scuz`-m`, sunt gr`bit`, ad`ug` ea. Trebuie s` plec.– A[teapt`-m` aici, am ceva pentru tine, strig` Cal

\ndep`rtându-se \n fug`. Vin \n dou` minute!Se \ntoarse \n scurt timp cu un plic mare \n mân`.– }ine! E una dintre fotografiile din expozi]ie. }ineam s ̀]i-o dau.Surprins`, Frankie se uit` lung la plic.– Sper c` nu e fotografia pe care mi-ai f`cut-o mie?– Nu. Ia-o, ordon` Cal punându-i plicul \n mân`. Nu te uita

imediat. A[teapt` s` ajungi acas`.Frankie \i arunc` o privire \ntreb`toare. Ce \nsemna acest

cadou? C` avusese \ntr-adev`r inten]ia s-o revad`?– {tiu c` ar putea s`-]i par` greu de crezut, dar n-am

\ncetat nici o clip` s` m` gândesc la tine, Frankie. M` \ntre-bam ce se-ntâmpl` cu tine, dac` e[ti fericit`!

– Cum puteai crede c` sunt fericit` dup` ce se-ntâmplase\ntre noi?! exclam` Frankie.

– |mi pare r`u c` lucrurile s-au terminat a[a. Dar era inevitabil.– Bine\n]eles, continuarea pove[tii era deja stabilit`! O

a[teptai pe Tania [i eu n-aveam decât s` plec.Privirea lui Cal se \ntunec`.

APUS DE SOARE 145

– Plecam la treab`, de asta te-am trimis \napoi la Londra.– M` crezi proast`? Am v`zut fotografia Taniei al`turi de a

mea. |n locul t`u, le-a[ fi intitulat „Trofee de vân`toare”!– N-ai deloc dreptate! Nu s-a-ntâmplat nimic \ntre mine [i

Tania.Deodat`, Cal o prinse pe Frankie de umeri [i se uit` adânc

\n ochii ei.– Am s`-]i m`rturisesc ceva, Frankie. Niciodat` n-am fost

atât de fericit ca atunci, cu tine, la Mombasa.Deodat`, cineva deschise u[a galeriei [i \l strig` pe Cal.

Acesta \ntoarse capul.– Da, vin imediat! strig` el. Trebuie s` ]in un discurs,

Frankie. Vino cu mine [i dup` aceea vom merge s` cin`m\mpreun`. Doar tu [i eu.

Frankie l`s` ochii-n jos. Inima \i b`tea \n piept ca un cio-can. Sufletul \i spunea da, dar ra]ionea n-o l`sa s` accepte. Nutrebuia s`-[i mai fac` iluzii. Povestea lor se terminase, nu maiavea nimic de a[teptat de la Cal. Se trezi r`spunzându-i:

– Nu, Cal. |mi pare r`u, nu pot s` accept invita]ia ta. N-arerost s` \ncerci s` m` cau]i, nu mai am nimic s`-]i spun.

V`zându-l pe Cal stupefiat de reac]ia ei, se r`suci pe c`lcâie[i plec` f`r` s` arunce o privire \napoi.

– Hai, Cal! Vii? strig` din nou b`rbatul din u[a galeriei.Nehot`rât, Cal o privi pe Frankie disp`rând dup` col]ul

str`zii, \nainte de a se-ntoarce spre galeria unde lumea \la[tepta.

146 JUDITH SMITH

Capitolul 14

|ncepuse s` plou` [i ma[inile \i \mpro[cau cu ap` petrec`torii impruden]i care se aventurau pe marginea trotuaru-lui. Frankie tocmai trecuse de parcul Regent. Mai avea \nc`dou` str`zi de traversat [i ajungea acas`. Dup` ce-l p`r`sise peCal, ideea s` strige dup` un taxi i se p`ruse absurd`: s` se\ntoarc` pe jos i-ar fi luat doar dou`zeci de minute [i \n oricecaz mersul pe jos i-ar fi prins foarte bine.

Dar aceast` plimbare nocturn` nu fusese de ajuns ca s`-idomoleasc` resentimentele fa]` de Cal. Revederea nu f`cusealtceva decât s`-i confirme temerile: pentru el povestea lor seterminase pentru totdeauna. F`r` \ndoial` c` \i p`rea sincerr`u c-o f`cuse s` sufere, motiv pentru care-i d`duse ofotografie.

Frankie \mpinse u[a apartamentului ei [i arunc` trenciulpe un scaun. Avea de gând s` se \ntind` \n pat [i s` nu se maigândeasc` la nimic.

{i unde mai pui c` crezuse c`-l cunoa[te! Se l`sase am`git`de farmecul lui [i \l \nzestrase cu calit`]i pe care nu le avea:tandre]e, generozitate, sinceritate! De fapt, Cal era un omcinic, care-i manipula pe ceilal]i dup` bunul lui plac. O uitaseatât de repede!

Frankie \nchise ochii, cople[it` de triste]e. Cât de searb`d`i se p`ruse via]a dup` ce se \ntorsese din Africa! |i pierise totentuziasmul. Nici m`car pasiunea pentru fotografie nu fusesede ajuns pentru a umple vidul pe care-l sim]ea \n ea. Ceabsurditate! |n acela[i timp, Cal [i Tania se plimbau pe plajadin Mombasa, bra] la bra]. Bine\n]eles, Cal se ferise s`-i vor-beasc` despre ea celei care-i luase locul, dar Tania nu se l`sa\n[elat`!

Deodat`, soneria de la u[` r`sun` \n apartamentul lini[tit.Cine putea fi? Alice era plecat` \n Sco]ia pentru câteva zile [iea nu a[tepta nici o vizit`.

Cu inima b`tându-i tare, Frankie alerg` s` deschid` u[a. |nfa]a ei era Cal, gâfâind, cu p`rul ud lipit pe frunte.

– {i discursul t`u? \ntreb` Frankie.– Pu]in \mi pas` de el. Pot s` intru?– Nici vorb`! Credeam c` te-am f`cut s` \n]elegi clar c` nu

mai vreau s`-]i vorbesc.– Nu plec pân` nu-]i vorbesc.Frankie citi o asemenea hot`râre \n privirea lui \ncât \l l`s`

pân` la urm` s` intre. El se debaras` de trenciul ud [i f`cucâ]iva pa[i prin camer`, gânditor.

148 JUDITH SMITH

– Parc ̀aveai ceva s -̀mi spui? \ntreb ̀Frankie apropiindu-se de el.– De ce e[ti atât de agresiv`, Frankie? S-ar zice c` m` ur`[ti!– Da, te ur`sc! strig` tân`ra femeie cu ochii scânteind de

furie. N-aveai dreptul s` expui o fotografie a mea pe jum`tatedezbr`cat`, \n expozi]ia ta.

– Credeam c-o s` fii flatat`.– Bine\n]eles c` nu! Acum toat` lumea b`nuie[te ce s-a-ntâm-

plat \ntre noi.– Ei [i?– Ei [i, nu-mi place s`-[i bat` joc lumea de mine!Chipul lui Cal se \ntunec` [i se \ncrunt`.– Cine [i-a b`tut joc de tine?– Prietena ta Tania n-a sc`pat prilejul.Cal cl`tin` din cap \n semn de dezaprobare, cu o privire

trist`. P`rul lui negru ca smoala, \nc` ud, forma cârlion]i pefrunte, f`cându-l mai seduc`tor ca oricând. Frankie sim]i c` ocuprinde o senza]ie ciudat`. De câte ori \l mângâiase pe fa]`,de câte ori \l s`rutase pe buzele lui tentante? Amintirea acelorclipe fericite f`cu s`-i bat` inima mai tare [i, ca s` scape defr`mântarea ei, se hot`r\ s` rup` t`cerea.

– Nu te ur`sc pentru c` ai avut o aventur` cu Tania. |ndefinitiv are mult farmec. Dar ce m` mâhne[te profund e c`te-ai gr`bit s-ajungi \n bra]ele ei imediat dup` plecareamea.

– Nici vorb`! N-a fost nimic \ntre noi! De altfel, aventuranoastr` la Masai Mara a fost mult mai dificil` decât

APUS DE SOARE 149

prev`zusem. Tania a fost bolnav` dou` zile la rând, a[a \ncâtn-am avut de ales [i am trecut la volan când um`rul m` maidurea \nc`. Serviciul de securitate a rezerva]iei nu s-a doveditprea cooperant. Din cauza lor, a fost cât pe ce s` ne r`t`cimprin savan` [i s` pierdem urma braconierilor. |n sfâr[it, amavut parte de o salv` de focuri \n timp ce gardienii care ne\nso]eau nu erau autoriza]i s` trag` nici un foc. E un miracolc` suntem \nc` vii!

La gândul c` el ar fi putut fi \mpu[cat, pe Frankie o trecur`fiorii. Dar cu un suprem efort de voin]` \[i reveni.

– Doug Mac Arthur ]i-a elogiat munca.– Iat` [i rezultatul! Braconierii au fost aresta]i [i opinia

public` a fost alertat`. Se pare chiar c` Na]iunile Unite vorvota o lege care s` pun` cap`t acestui gen de practici.

Ochii lui Cal str`luceau de mândrie.– Felicit`ri! Tu [i Tania forma]i o echip` excelent`, remarc`

Frankie cu sarcasm.– Tania e o coechipier` foarte bun`.– {i de via]`, \mi \nchipui. Cum s-a desf`[urat sejurul

vostru la Mombasa?– N-am stat acolo decât dou` zile.– Dar cel pu]in era]i \mpreun`! replic` Frankie geloas`.– |ntr-adev`r. Eu [i Tania ne-am certat tot timpul.Frankie \l privi ne\ncrez`toare.– Adev`rat? |n cazul `sta, de ce-ai ]inut s`-i apar` [i ei

fotografia \n expozi]ie?

150 JUDITH SMITH

– Din cauza contrastului cu imaginea ta. Tu ai toate atu-urile tinere]ii. Tu nu \ncerci s` fii frumoas`, e[ti a[a de lanatur`. Tania ia o poz` atât de sofisticat` \ncât \[i pierde totfarmecul.

Cal se apropie de tân`ra femeie [i o privi \n adânculochilor. Era atât de aproape de ea \ncât Frankie \i sim]eamângâierea r`sufl`rii pe fa]`.

– Nu [tiu ce te-a f`cut s` crezi Tania, continu` el. |norice caz pot s` te asigur c` nu s-a \ntâmplat nimic \ntrenoi.

– Cât a[ vrea s` te cred!Cal oft`.– Ascult`, Frankie. O cunosc pe Tania de mult timp. Acum

trei ani, am avut o scurt` aventur` cât am fost la Islamabad.Mi-am dat repede seama c` nu eram \ndr`gostit de ea [i prinurmare am r`mas doar buni prieteni. De cum a sosit \n Africa,am \n]eles c` spera la mai mult decât o simpl` re\ntâlnire, dara fost profund decep]ionat`. {i pe urm`, când a v`zutfotografia ta, a b`nuit imediat c` era ceva \ntre noi. De fapt, ce]i-a spus la vernisaj?

Frankie ezit` s` vorbeasc`, dar zâmbetul cald al lui Cal olini[ti.

– Te-a g`sit foarte distant la \nceput [i a dedus c` eu eramla mijloc.

– E drept, recunoscu Cal. Eram disperat. Aveam atâtanevoie de tine.

APUS DE SOARE 151

– }i-am lipsit?– Mai mult decât oricare alt` femeie! M` \ntrebam unde

erai, ce f`ceai, cu cine... a[ fi vrut atât de mult s` fiu cu tine!– Puteai s`-mi dai telefon!Frankie \[i aduse aminte de toate nop]ile petrecute a[tep-

tând un telefon. Sperase atât de mult s` aud` \ntr-o zi glasullui Cal. Uneori, cuprins` de o speran]` nebun`, anula o \ntâl-nire, de team` s` n-o sune chiar \n seara aceea. Dar minuneanu se \ntâmplase.

– Am vrut s` te sun de mai multe ori, spuse Cal. Formamnum`rul dar \nchideam de fiecare dat` \nainte s` sune.

– De ce?– {tiam c` m` urai teribil. {i pe urm`, credeam c` a[a e mai

bine pentru amândoi.– Atunci, de ce-ai venit aici?Cal o apuc` de mân` [i o strânse u[or.– Pentru c` trebuia s` te rev`d. Erai atât de frumoas`

adineauri. N-am putut suporta ideea c` te pierd a douaoar`.

O contempl` cu tandre]e, apoi, foarte \ncet, \i s`rut` deli-cat mâna pe care-o ]inea \n palma lui. Stânjenit`, Frankie \[itrase mâna [i f`cu un pas \napoi.

– N-are rost, Cal. Ai avut dreptate de la \nceput. N-ar fi tre-buit s` ced`m \n fa]a impulsurilor. Am aflat-o [i eu, dar eraprea târziu. Eram prea \ndr`gostit` de tine ca s` rezistfarmecului t`u. Un timp, am fost destul de naiv` s` cred c`

152 JUDITH SMITH

pân` la urm` o s` m` iube[ti. Când am [tiut c` nu m` mai vrei,am crezut c` e sfâr[itul lumii. Nu mi-a[ fi \nchipuit s` suf`r atâtpentru un b`rbat.

Frankie se lini[tise [i continu` cu o voce calm`:– M` \ntreb ce a[tep]i de la mine, Cal. Mâine sau poimâine

o s` fii \n Afganistan sau \n Argentina, la mii de kilometri dis-tan]`. Mi-a trebuit mult timp s` \n]eleg, dar acum [tiu, c`aceast` via]` de c`l`tor prin toat` lumea e singura care-]i con-vine. {i e incompatibil` cu a mea. N-am nici un chef s` vii [i s`pleci din via]a mea când vrei tu.

Deodat`, emo]ia fu prea puternic`. Ochii i se umezir` [ibuzele \ncepur` s`-i tremure.

– Dac` a[a vedeai tu lucrurile, e mai bine s` pleci [opti ea.Chipul lui Cal se \ntunec`.– Am venit s`-]i vorbesc, Frankie. Sunt unele lucruri pe

care ]ineam s` ]i le spun.Se gândi câteva clipe \nainte s` continue:– Când te-am \ntâlnit, am \n]eles imediat c` tu erai alt-

fel decât femeile pe care le cunoscusem pân` atunci. Dincauza asta, am fost \nc` de la \nceput foarte distant cu tine.|mi jurasem s` nu cedez farmecului t`u. De asemenea,când s-a-ntâmplat ceea ce ne temeam amândoi, am vrut s`cred c` era vorba de o simpl` atrac]ie fizic`. Mi-era preateam` s` recunosc adev`rul! {i adev`rul era c` te doream\n fiecare clip`, c` nu suportam ideea s` fiu desp`r]it detine.

APUS DE SOARE 153

Mica flac`r` aurie care se aprinsese \n privirea lui Cal o\ngrozi pe Frankie. O dorea mai mult ca oricând! |n ciudavoin]ei ei, tân`ra femeie \[i sim]ea corpul reac]ionând lac`ldura acestei priviri, [i luând foc ca o tor]`. De luni \ntregise gândea la re\ntâlnirea lor, dar reac]ia ei dep`[ea tot ce-[iputuse \nchipui.

– Când a venit telegrama Taniei, am v`zut \n ea ultimasolu]ie de salvare. E drept, credeam c` te pot uita. Voiam s` teuit... pentru binele t`u.

Cal se apropia de ea [i o prinse de umeri.– |ncearc` s` \n]elegi. Sunt un b`rbat f`r` obliga]ii.

Niciodat` n-am tr`it mai mult de câteva luni cu o femeie. Tue[ti atât de tân`r`, Frankie, atât de vulnerabil`. Meri]i maimult decât pe mine. |mi pare r`u c` te-am f`cut s` sufeiinutil dar credeam c` `sta e singurul mijloc s` te despart demine. Trimi]ându-te peste noapte \n Anglia, credeam c-o s`m` consideri atât de la[, \ncât n-o s` mai vrei s` m` reveziniciodat`.

Cu lacrimi \n ochi, Frankie \l \ntreb`:– Ai l`sat special telegrama Taniei ca s-o citesc [i eu?Cal \ncuviin]` dând din cap.– Nu voiam s` te ata[ezi de mine.– Nimic n-ar fi putut s`-mi schimbe sentimentele pentru

tine. Când m-am \ntors aici, am crezut c` \nnebunesc. M` gân-deam la tine de diminea]` pân` seara [i nimeni [i nimic nu teputea [terge din memoria mea.

154 JUDITH SMITH

– Am ceva important s`-]i spun, care te poate face s` ter`zgânde[ti, zise Cal.

Expresia lui avea o gravitate pe care ea nu i-o cuno[tea.– Te-ai uitat la fotografia pe care ]i-am dat-o mai devreme?– Nu, nu \nc`.Frankie c`ut` cu privirea plicul [i \[i aduse aminte c`-l

l`sase \n vestibul când sosise.– M` duc s`-l caut.Se \ntoarse dup` câteva clipe cu plicul, pe care-l deschise

\n fa]a lui Cal. Figura tat`lui ei \i ap`ru, zâmbitoare, cu ochiivii. Nelini[tit, Cal pândea reac]iile tinerei femei.

– E o copie m`rit` a fotografiei expuse la galerie, explic` el.A fost f`cut` la Beirut, \n ziua mor]ii lui.

Frankie tres`ri. Cal \l \ntâlnise deci pe tat`l ei chiar \nainteaaccidentului.

– |n seara aceea ie[iser`m cu to]ii la restaurant s`s`rb`torim aniversarea unuia dintre ziari[tii din grup. Dup`aceea, eu n-aveam chef s` m` duc la hotel [i nici Mike. Am ple-cat deci s` ne plimb`m prin cartier. Trecând prin fa]a ruinelorunei case am v`zut ni[te copii care se jucau printre d`râm`turi.L-am rugat pe Mike s` m` a[tepte pân` fac ni[te fotografii.

Ochii lui Cal se \ntunecar` brusc.– |n timp ce eu le f`ceam câteva fotografii pu[tilor, el m-a

a[teptat rezemat de o ma[in` câ]iva metri mai departe,re\ncepu el. Dup` ce-am terminat, am venit la el la ma[in`.Totul s-a petrecut foarte repede. Mike a ]ipat [i m-a \mpins vio-

APUS DE SOARE 155

lent \napoi. Am c`zut pe trotuar. Când am ridicat capul, Mikenu mai era acolo. Nu mai era decât carcasa ma[inii \n fl`c`ri.

Sub [ocul acestei revela]ii, Frankie \[i ]inu respira]ia [i seuit` fix la Cal.

– Au venit ni[te oameni s` m-ajute, continu` el. Aveamimpresia c` traiam un co[mar. Le strigam s`-l ajute pe Mike darnici unul nu m` asculta. Deodat`, l-am v`zut, \ntins pe jos pu]inmai departe [i am \n]eles c` pentru el nu mai era nimic de f`cut.

Cal t`cu o clip`, cu privirea pierdut`. Apoi o privi peFrankie \n ochi.

– N-am [tiut niciodat` ce auzise sau v`zuse Mike \nmomentul \n care m-a \mpins. Tot ce [tiu e c` mi-a salvat via]a,sacrificându-[i-o pe-a lui.

O t`cere ap`s`toare se instal` \ntre ei.– F`r` mine, tat`l t`u ar tr`i [i acum. A[ fi preferat s`-[i

salveze via]a lui \n loc s` mi-o salveze mie.Frankie ridic` spre el ochi plini de lacrimi.– Tu nu e[ti vinovat deloc, Cal. Vinova]i sunt cei care au

pus bomba [i sunt r`spunz`tori pentru moartea tat`lui meu.Cal cl`tin` din cap.– Bine\n]eles, ei sunt adev`ra]ii vinova]i. Dar nu pot s` nu

m` gândesc c` am [i eu o parte de vin` \n povestea asta.– Dac-a[ fi [tiut toate astea mai devreme, te-a[ fi \n]eles mai

bine, Cal. |n orice caz, un lucru a[ vrea s` [tii: n-am fost nicio-dat` mai fericit` decât am fost cu tine! {i sunt sigur` c` tata arfi fost fericit s` ne vad` \mpreun`.

156 JUDITH SMITH

– Nu sunt atât de sigur. Cred c-ar fi preferat s` te vad` \ncompania unui b`rbat a[ezat.

– Pe tine te vreau, Cal! exclam` Frankie cu ochii sclipindde bucurie. {i prefer s` te v`d practicând meseria care-]i placedecât s` trebuiasc` s` renun] la tine.

Figura lui Cal se lumin ̀brusc [i un zâmbet palid ap r̀u pe buzele lui.– Cred c` a[ putea cu u[urin]` s`-mi limitez deplas`rile.

M-am gândit mult \n ultimele s`pt`mâni. A venit timpul s` duco via]` mai ordonat`.

Nevenindu-i s` cread`, Frankie scrut` chipul lui Cal, alec`rui tr`s`turi exprimau acum calm [i lini[te.

– Când m-am \ndr`gostit de tine eram disperat, recunoscuel. Eram sigur c-o s` m` dete[ti când o s` afli cum a murit tat`lt`u. De asta am preferat s` distrug totul \ntre noi.

Inima lui Frankie \ncepu s`-i bat` nebune[te \n piept. Calera \ndr`gostit de ea! {i ea \l crezuse insensibil [i cinic!

– S` [tii c` aveam unele b`nuieli, declar` ea deodat`. Cândai delirat, ai spus ceva despre o ma[in` care exploda. N-amputut s` nu fac leg`tura cu accidentul tat`lui meu.

Cal zâmbi [i mângâie cu blânde]e mâna tinerei femei. Oprivi \ndelung, contemplându-i ochii, p`rul, gura.

– N-am vrut s` te iau \n Africa. N-am vrut s` m`\ndr`gostesc de tine. N-am vrut s` devin amantul t`u. {i totu[i,din clipa \n care te-am \ntâlnit am [tiut c-a[a o s` se-ntâmple.

Cal o trase lâng` el [i o \mbr`]i[` tandru. La atingereamâinilor lui, mii de amintiri \i revenir` \n minte lui Frankie.

APUS DE SOARE 157

– |]i aminte[ti de incidentul cu marinarul beat dinMombasa? \ntreb` Cal. Când l-am v`zut c-a pus mâna pe tine,am crezut c` \nnebunesc de gelozie. L-a[ fi plesnit dac-ar fi\ncercat s` te s`rute.

– De ce nu mi-ai spus?– N-am vrut s` recunosc fa]` de mine \nsumi c` te iubesc.

Dar când ai plecat, mi-am dat seama cât de mult aveam nevoiede tine. De tine, Frankie, de prezen]a ta! Am suferit atât demult din cauza desp`r]irii noastre.

– Câte suferin]e inutile!Privirea lui Cal deveni grav`.– Nu cred c-au fost inutile, Frankie. A trebuit s` te

dep`rtezi de mine ca s`-]i dai seama ce voiai s` faci \nvia]`. Cât despre mine, eu trebuia s`-]i vorbesc despretat`l t`u. {i doar o situa]ie disperat` putea s`-mi dea cura-jul s-o fac.

Frankie \[i adânci ochii alba[tri \n cei ai lui Cal.– Tata spunea mereu c` trecutul e trecut [i c` nu folose[te

la nimic s`-]i faci griji pentru ni[te lucruri pe care nu mai po]is` le schimbi. Avea dreptate: trebuie s` tr`ie[ti \n prezent.

– |n prezent [i viitor, spuse Cal cu o voce din care r`zbeaemo]ia. Eu am tr`it prea mult \n efemer. Nu suportam ideeade a m` stabili undeva sau de a m` lega de cineva. Acum vreaus` tr`iesc cu tine toat` via]a!

– {i eu, Cal. Nu vreau pe nimeni altcineva.Cal puse st`pânire pe buzele tinerei femei [i o s`rut` p`tima[.

158 JUDITH SMITH

APUS DE SOARE 159

– Hai s` ne c`s`torim, Frankie. Cât mai repede!Frankie sim]i un val de fericire cople[ind-o [i \l privi pe Cal

cu un zâmbet radios.– Trebuie s`-i spun m`tu[ii Jenny!Tân`ra femeie deveni deodat` gânditoare.– Am acceptat un reportaj \n Egipt [i trebuie s` plec \n

cursul s`pt`mânii viitoare. Dar pot \nc` s` renun], dac` vrei?Cal se dep`rt` pu]in de Frankie [i zâmbi.– Nu-i nimic, draga mea. Am s` te-a[tept. Dar te sf`tuiesc

s` nu te \ndr`goste[ti de un alt fotograf!Frankie pufni \n râs.– Imposibil. Nu sunt doi ca tine \n lume!Cal o strânse din nou cu putere [i o s`rut` cu ardoare.– Dragostea mea, murmur` el lâng` buzele ei. A[teptam

aceast` clip` de atâta timp!Frankie se mul]umi s` zâmbeasc`, apoi l`s` capul pe spate

ca s`-i ofere buzele. Cal pecetlui unirea lor printr-un lungs`rut, plin de o ardoare ame]itoare, care valora cât toatepromisiunile din lume.

Sfâr[it