Anuí LI Blaj, 18 Ianuarie 1941 Numărul 3 PROPRIETAR—DIRECTOR

AUGUSTIN P O P A

Redacţ ia ş i a d m i n i s t r a ţ i a BLAJ, J U D . T Â R N A V A MICĂ

I N S E R A T E

;onform regulamen. de a-plicare a tarifului comer­

cial, categoria V.

REDACTOR

DUMITRU NEDA

Foaie înscrisă în Registrul do publicaţii al Trib. Târnava-Mîcî

sub Nr. 2—1938.

ABONAMENTE Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 l u n i . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

Foaie bisericească — Apare în fiecare Sâmbătă

Divinul element uman (ch.) Când a exclamat Tertulian: „O

'estimonium anlmae naturaliter christianae", se gândea la perfecţiunile fireşti pe care le-a olăsmuit Dumnezeu în fiinţa noastră, perfec­ţiuni pe care, evident, le şi vrea cultivate, aşa cum ni le respectă. Din această dotă minu­nată a firii notăm azi mai ales mintea şi voinţa noastră cu lucrările lor: cunoaşterea adevărului, iubirea binelui, nestrămutata do­rinţă după ele, când nu le avem şi curata bu­curie când le posedăm.

Dorea Zaheiu, „căuta să vadă pe Isus cine este." Aşa de mare era dorinţa aceasta a lui, încât neputându-l vedea altfel — fiind mic de stat —. a alergat înainte şi „s'a suit într'un smochin ca să-L vadă.

Venind Mântuitorul, n'a neglijat dorinţa lui, ci i'a aprins-o şi mai mult, zicând: „Zahee grăbeşte de te coboară", ca să mă vezi, ca să mă ai, căci pentru a satisface o dorinţă aşa de mare, „astăzi în casa ta mi se cade să ră­mân." — S'a învăpăiat inima lui Zaheiu, „şi grăbindu-se, s'a coborît şi L-a primit, pe Dân­sul bucurându-se. — Nu ştiu ce s'a mai putut petrece în casă. Ştim doar atât că o faptă mare a fost făgăduită generos: „iată jumă­tate din averea mea o dau săracilor; şi de-am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împâtrat."

Dacă vreai o si de luminare spirituală, opreşte-te un ceas şi cumpăneşte dorinţa lut Zaheiu.

Atunci, ca şi azi, era un Zaheiu şi mulţi curioşi în jurul lui Isus. Azi mulţi vorbim despre El, mulţi ne lăudăm cu El, dar puţini H dorim cu adevărat, chiar şi din cei ce sun-tejn ai Lui.

A venit Hristos în lume şi a trăit intre noj, a învăţat şi ne-a lăsat în mâni întreaga rinduială a mântuirii. Câţi ne batem capul cu asta ?

Trăeşte Hristos în Biserică şi azi, cu toată învăţătura Lui şi cu toată puterea mân­j i i . Câţi „caută să-L vadă" pe El însuşi Personificat în Biserică ?

Trăeşte Hristos pe altarele noastre în yzasfânta Taină şi se jertfeşte acolo necon-

en(t. Câţi îl adoră şi câţi II cercetează? A venit Hristos în sufletele noastre prin

'z> Şi, poate, de multeori prin celelalte bote, Tai, Câţi dorim să-L mai primim în casa Masta a noastră, pentru a-L cunoaşte mai

^ne< Pentru a-L iubi mai sincer, pentru a ne , U c u r a rfe El şi pentru a putea fi stimulaţi

foptă ca Zaheiu? Tu, Zaheiul cel de azi, ai uitat oare că

bme-t casa ta se cade să rămân?" ,Gră-kn t e d e t e c o o o a r ă » d i n mândria ta, Şi din hotdit0 d i n U r a t a ? l d i n l ă c o m i a t a ' d i n

.ca», - t a ş i d i n sensualitatea ta şi doreşte a s ă vezi pe Isus."

cu temem — Mici încrestări în legătură cu reînvierea şcoalei confesionale -

de N. Br înzeu

In aceeaş zi mi-a adus poşta biletul dela Bucureşti, care ne salută cu deviza:

„Fi-va iarăş primăvară şi Român stăpân în ţară . . ."

şi un plic, cu stampila poştei Blaj, în care era o scrisoare mai lungă. Scrisoarea e semnată : „Unul dintre nenumăraţii anonimi ai Neamu­lui". Nu ştiu pentruce doreşte autorul să rămână anonim, doar cauza pentru care ple­dează îi îace cinste. Mai mult: se pare că el face parte din tagma acelora, cari în cele trecute vremi au muncit în ogorul sfânt al educării şi conservării neamului, au muncit în rolul umil de „erou necunoscut", ca das­căl sau ca preot. După fericita Unire a nea­mului, au ajuns alţii la roluri de îndrumători, ei au rămas tot necunoscuţi. Astăzi, când necazurile par că ne-au readus la vederea clară a lucrurilor, tresaltă eroii noştri ano­nimi, li-se pare că mai pot lua şi ei cuvântul. Dar nu doresc să iasă din poziţia în care se găsesc; rămân anonimi!

Onoare lor! *

„Nu întrebaţi — zice — că cine Vă scrie, sau de unde scrie, căci nu interesează". — Aievea! interesează ce scrie.

„Ajungându-mi în mână, întâmplător, No. 1 al ziarului „Unirea" din 4 I 1941, am cetit cu multă satisfacţie . . . fiindcă a trecut ora 12, totuş începem să deschidem ochii, şi doar', doar', se va găsi cineva în această ţară, care va remedia r ă u l . . . "

Şi dupăce arată relele pe cari le-a pro­dus la sate desfiinţarea şcoalei confesionale, cere o acţiune generală pentru reînfiinţarea acestei scoale. In aceeaş vreme el cere şi reforma învăţământului secundar, resp. a celui Universitar, mai ales în ce priveşte educaţia profesorilor.

Şi cu modestia ce nu poate lipsi acestui fel de cuvântători, autorul încheie: „Fie ca aceste umile rânduri să contribue măcar cu o picătură, în marea grijilor Neamului, griji ce se ridică ca un nor, tot mai cumpli t . . . Dumnezeu să ne a ju te . . .

Da, Neamul nostru are un ocean de griji, de preocupări ale viitorului 1 Intre ace­stea e, desigur, şi educaţia viitoarelor gene­raţii, în trebare: ,ce perspective ni-se deschid nouă, în această situaţie ?

. *

Impresii dela consfătuirea avută la Bu­cureşti în 13 Dec. 1940:

Unul dintre domnii mai mari dela Mini­

ster, văzând că noi punem, în termeni ca te­gorici, chestia şcoalelor confesionale, ne-a răspuns :

— Bine, înţeleg: şcoală confesională; dar pentruce numai' în Ardeal?

— Aşa este, am zis noi: să se facă şcoală confesională pe întreagă ţa ra !

Dar vede ţ i : replica ni-o făcuse omul cu alt gând, nu pentru a accelera teza noastră .

A doua zi, un alt domn mare, ne-a spus : — Şcoală confesională! Avea înţeles în

alte vremuri, dar azi, când Statul e favorabil Bisericii!...

— Dar vedeţi , Statul e servit prin oa­meni şi oamenii sunt de multe feluri. Unde poa te garanta d. Ministru de fiecare învăţător dela sate? Trebue o legătură organică, nu numai de prietinie, între şcoală şi Biserică. Şi mai ceva : un s ta t favorabil trebue să-i dea Bisericii tot ce-i poa te da, pentru vre­muri, când s'ar putea schimba situaţia. Noi nu concepem o revenire a ţării noastre la regimurile liberalo-masonice, cum nici bolşe­vicii din Rusia nu concep o revenire Ia re ­gimul burghez; totuş, când d. Titulescu a obţinut dela Litvinow biserica rusească din Bucureşti, guvernul rus a pus în scrisoare rezerva : In caz că regimul din Rusia s'ar schimba, acordul nu mai este va l ab i l . . .

*

Lupta noastră pentru şcoala confesională va fi o luptă grea şi va reclama multă ac­ţiune de luminare, de convingere a celor în drept şi a publicului chiar.

Noi, cei de dincoace de Carpaţi, am avut şcoală confesională. Noi ştim ce vrem. Dincolo de Carpaţi nu a existat asemenea şcoală, iar un lucru necunoscut nu se poa te dori! Dar o diferenţiere a regimului şcolar, pe regiuni, nu se prea admite într'un stat unitar.

De altă parte — şi asta e mai grav — Statul naţional legionar are ca model statul naţional socialist şi cel fascist. In Germania regimul a găsit încă în fiinţă şcoli confesio­nale, alături de cele ale Statului. Nu l e -a desfiinţat, având probleme mai urgente de rezolvit. Dar spiritul rasial, de care e pătruns regimul naţional-socialist, ţine în mână în­t reagă formarea tineretului. Acelaş lucru e şi în Italia: regimul fascist nu a reintrodus în­văţământul confesional, a admis doar propu­nerea relgiei, — încolo: ştim ce lupte grele a avut Biserica pe t ema organizaţiilor tine-rimeil

O deosebire, mare deosebire, este între

}pv 2 U N I R E A

noi şi cele două state de cari vorbim: a îi ro- ş mân înseamnă a fi în aceeaş vreme creştin; j religia creştină e de esenţa rasei noastre;nu j se concepe stat adevărat român, lără nota de creştin.

Rămâne să se v a d ă : bine şi cum aplică pe teren, in aceeaş vreme, principiile de rasă şi de religie la noi?

Iată pentruce am spus că o luptă grea ne aşteaptă. Numai cu simplă teză nu merge. Ea s'a pus de atâtea ori; s'a pus chiar în sinodul eparhial ort. dela Bucureşti la 1930, când regretatul Vasile Goldiş a cerut reîn- ! fiinţarea şcoaleler confesionale în Ardeal şi j Basarabia. Sinodul a adoptat — şi a tâ t !

Se impune o muncă de lămurire a che­stiunii, de găsirea soluţiei celei mai potrivite chiar şi pentru împrejurările dela noi, cari s'au mai schimbat dela 1922 încoace. Dar vom reuşi. Să ne servească de exemplu: j propunerea religiei în şcoalele primare se i făcea în vechiul regat de către învăţători, ţ Cât a trebuit, până ce a trecut pe mâna ! preoţilor? Dar a reuşit. Aşa va fi şi cu tran- ;

sîormarea învăţământului în seus naţional- j religios. Şi cu el transformarea conducerii şcolare şi a educaţiei învăţătorilor în aşa fel, ca să corăspundă pe deplin, intereselor vi­tale ale neamului!

Cine mai are ceva de spus?

Clipe n e u i t a t e . Sâmbătă, 28 Decemvrie l940,supt-rioiii şi noi alumnii Colegiului „Pio Român" din Roma, am avut parte de o ne­spusă bucurie, salutând în mijlocul nostru pe noul ministru al României pe lângă Sf. Ssaun, pe d. Grigorcea.

Domnul Ministru a sosit la Colegiu îna­inte cu ceva de ova 12, însoţit fiind de d. consilier Scorţeseu şi de d. secretar Gaîiţă. Când a intrat în salonul de primire, corul a intonat „Trăiască Regele". A urmat apoi cu­vântul de bun sosit al Părintelui Rector Iosif E. Eurard care, în câteva cuvinte bine simţite, a tălmăcit sentimentele de care suniem stă-

o FOIŢA „UNIRII" •

Cu sf. Pavel în timpul octavei d e rugăciuni pentru unirea bisericilor

(18—25 Ianuarie)

Azi, în lumea creştină, a început octava de rugăciuni pentru unirea în credinţă a 'tu­turor popoarelor; a început octava de rugă­ciuni pentru realizarea idealului preconizat de isus: „Ca toţi să fie una, precum tu, Părinte, eşti întru mine, şi eu întru tine, ca şi ei întru noi una să fie" (Ioan, 17, 21).

S'a inaugurat această minunată operă azi, Când Biserica latină sărbătoreşte „Catedra sf. Petru", simbolul uuităţii creştine; şi se va Sfârşi în 25 1. c , cu sărbătoarea ^Conversiu-tiea sf. Pavel"

Ziua întâij prin urmare, comemorează pe sf. Petru, apostolul şi vârhovnicul care, atunci când Isus • asistă la prima schismă, a mărturisit: „Doamne, la cine vom merge? 'Cuvintele vieţii veşnice tă le ala (Ioan, 6, 68). Iar ziuă din urmă comemorează pe sL Pavel, "apostolul neîntrecut în păstrarea adevărului: ;Şi înger diii ceriu <ie v ' a r propovădui alt-

"ceva de ce am propovăduit noi^ anatemă- să fie' (Gal. 4, 8). • i "'• N ici când «el doi apostoli' tfatt' fost mai actuali ca in zilele noastre: evanghelia e în-

pâniţi în aceste clipe: „Vizita Excelenţei Voastre ne aduce o mare bucurie, şi este totodată şi o mare mângăere pentrucă toţi a-lumnii deaici sunt fii ai Ardealului românesc, şi mulţi sunt din părţile acelea ardelene cari au fost răpite cu forţa şi pe nedreptul, şi-au fost puse sub jugul unui neam strein şi duş­man". In continuare Păr. Rector arată care e menirea noastră, şi a celor de sei, de a ne forma în spiritul de jertfă pentru binele comun, „după pilda preoţilor uniţi ardeleni de totdeauna." Inchee as:gtuv>ndu-I pe noul trimis ai Ţării de dragostea şi devotamentul nostru al tuturor îndemnându-1 totodată să «e cunoască şi să ne preţuiască.

Părintele Aurel Leiuţiu, ca interpret al simţirilor noastre, dupăee-i urează bun venit în Colegiu! „PiO~Româti" 5 continuă arătând cum: „tn virtutea îndoitei romanităţi în care ne plămădim, noi ştim să îmbrăţişăm cu focul dragostei ere.-tino atât pe ceice ne iubesc cât şi pe ceice ne urăsc. Dar în acelaş t imp a pus stăpânire asupra voinţei noastre dârza şi apriga hotărîre de a ne încinge coapsele cu sabia arhanghelieă a adevărului, pentru a sfărma cătuşile minciunei şi ale impilaris cu cari duşmanii noştri cutează să ne îngrădească din nou libertatea şi strălucirea Ardealului nostru străbun. In fiecare din noi retrăieşte un Vasile Lueaciu, un Augustin Bune» şi în­treaga pleiadă de neîmblânziţi luptători, cari formează cununa nepieritoare de mândrie şi glorie'a Bisericii noastre romane unite, pentru cauza Românismului. . ."

După aceasta coral, condus de clericul han Dan, a executat câteva colinzi foarte bine alese. — La sfârşit Domnul Ministru ne-a mulţumit tuturora pentru manifestaţia de dra­goste cu care a fost primit, asigurându-ne totodată de sprijinul şi bunăvoinţe Domniei Sale. Imediat apoi, în tovărăşia Păriuţilor Su­periori Iosif E. Evrard, Rector, şi Gh. Cosmn, vice-rector, Domnul Ministru a vizitat Colegiul rămânând foarte mulţumit de tot ceeace a

găsit. După care, mulţumindu ne i n c g a placat dintre noi în aplauze şi cântec „Mulţi ani trăiască". [

Cu ziua de azi Colegiul nostru dinjj :

înscrie pe răbojul vremii o nouă p a g i ^ afirmare şi de mândrie creştinească şi t

1

nească. (A. Moisiu) \

Cadrele pastoraţiei modera Pe zi ce trece, manifestările vieţii Jt

tot mai variate, împrejurările de trai se schiffl|' şi astfel problemele care îl privesc p e 0 ^ înoiesc mereu. De aceejj mijloacele da a pat,'1

pătrunde la semenul nostru pentru a-1 ]ţ lege, a-1 cunoaşte şi a-I ajuta iu lipsurile Ie­rnai ales intime, spirituale, t rebue să projţ seze şi ele. Iată de ce şi pastoraţia, 8 â U | 4 locul de care ss foloseşte păstorul suflet pentru a întâlni pe credinciosul său - J multeori învăluit în atâtea diferite mentalii şi împrejurări de viaţă — pentru a-1 1 scos din calea pierzării şi a-i atrage Ia o viaj trăită mai la umbra Bisericii, — trebua sâpt greseze şi ea, adaptându-se vieţii prinsa: concretul s ă u atât de variat. Metodele vst! nu se mai potrivesc vremurilor noi; iar/j care problemă ae viaţă închide în sine oiw problemă morală.

Astăzi, preotul singur — în cele u mult-! «;azuri — nu este suficient pentrucă poată face o pastoraţie a cărei eficacitate se ioiinda la toţi şi la toate. Pe lângă oi gaţiile strict necesare (slujbe, predici, adu nistrarea sf. taine, cateheză etc.) preotul ti bue să vadă şi de o i g m i z m e a religioasă credincioşilor după vârstă, sex şi ocupaţi preotul trebue să vadă de bolnavii şi dei racii din parohie; trebue să fie mereu în« tact cu autorităţile administrative, penii'! nu poate rămânea indiferent la nimic ce întâmplă în familia credincoşilor săi. Ele părintele care trebue să ştie despre fiec fiul al său, cine este, cum trăeşte, ce face

saşi actualitatea întrupată; sf. Petru e actual prin urmaşul său Papa dela Roma; sf. Pavel e actual prin minunatele sale epistole, cari ne prezintă viaţa umană şi divină a unui apostol sub toate aspectele ei.

Şi fiindcă cei chemaţi să colaboreze la unirea Bisericilor sunt mai întâi preoţii, cari prin viaţa lor trebuie să fie imagini vii a lui Isus, aşa cum a fost sf. Pavel, facem câteva reflexii asupra acestui pioner care a lucrat mai mult ca oricine pentru ca viaţa Mântui­torului să fie trăită de aşa, încât toţi să fie una în credinţă şi în fapte.

Dar se mai poate vorbi de unire în zi­lele noastre atât de anormale ? Nu e utopie a cugeta la ,aşa ceva? E adevărat : sunt greu­tăţi, dar au fost şi la începutul creştinismului. Priviţi pe sf; Pavel : se lansează în luaiea păgână şt s e d u c e pr intre /oameni „plini de toată nedreptatea, de viclenie,... de răutate,... dé pizmă, de ucidere,... grăitori de rău, ne­ascultători de părinţi,... fără de dragoste... (Rom., I, 29—31), şi. încă într'o aşa măsură şi într 'un număr aşa de mare încât apostolul exclamă: jToţi s'au abătut, împreună-netreb-nici s'ău făcut', nu este cel ce face bine nu este până la unul" (Rom., 3,:12).

Disperează sf: Pavel.în faţa acestei si­tuaţ i i? Nu! El e convins că dacă se va pre­zen ta câ un adevărat ucenic a lui Isus, sufle­tele îl vor primi 0 F,realităţile; hu speciale sunt doua: b) iubirea, b) Suferinţa

a )Sf . Pavel ştie că / H W f e a e semnm

distinctiv al unui apostol, pentrucă Hristo

spus-o: „Dm aceasta vor cunoaşte toţi, sunteţi uceiicii mei, de veţi avea diil' între voi" (Ioan, 13, 35); din acest motiv:, rurscă nouă vă dau vouă, ca să vă iubip pe altul* (Ioan, 13, 34).

Apostolul înţelegând perfect de J m n t e a dascălului, propune porunca iubm cea mai înaltă dintre toate, căci „De a? limb le omeneşti şi îngereşti, iară dr4 nu am, făcutu :m'am ca nişte aramă sun»'1

5 şi chimval răsunător. Şi de aş avea pr°r(

I şi de aş şti toate tainele şi toată şt»D' i de aş avea toată credinţa, încât să mut n»«

iară dragoste nu ara, nimica nu sunt. î A tfj

.aş împărţi toată avuţia mea, şi aş <*a , meu să : l arză, iară dragoste nu am, n i e

folos nu-mi este" fi- Coi., 13, 1—3). : Aşa stând lucrurile, îndeamnă pe° 3 1

să fie „cu toată smerenia şi blândeţea» c_ delungă ; răbdare, îngăduind unul aj| f l l

dragoste" (Efes., 4, 2), „ca toţi să g^V şi să nu fie între voi desbinări, ci sâ/j niţi intr'un gând şi întru o înţelegere I 1, 10). Lucru ce trebuie practicat n u

în mijlocul bucuriilor,' ci şi în mijl e C . u l ' rinţelor; Pavel premerge cu exemple s

b) Suferinţele lui sunt enorme-.1* Din partea mediului în <&re .

Dela Jidovi de cinci ori câte p a t r » z e C

ţ

una a luat, de trei ori cu toiege a f o f fl)

( odată a fost bătut cu pietri , de t f e l

t

sf armat corabia; o noapte şi o zi î ° t r l 1

U N I R E A P a g . 3

'din negare

^ î n t r ' o parte, şi peste 'puţin cade, căci r „ cunoscut pericolul ce ponte ameninţa -

aîaltă. - nimic na este care să ue statornicia în bine. Ne mulţumim că

., vine regulat la biserică, şi rămânem

cea I Î

seama .ca o. naştere liniştiţi, fără să ne dăm

81-tata:' în viaţa conjugală, p o a t e deschide căi | 0 1 W prăpastie sufletească, sau atrage spre fapte )UtlDâ!iă atunci nebănuite. Creştinul a u poate fi \ H w e ş t i n adevărat dacá au este creştin integrai. )

fie cu ochii în \

ucreaza intre şi în

mizerii, şi se

înjură,,se plânge şi se murmură şi de unde mulţi dacă ies vindecaţi trupeşte rămân răniţi sufleteşte. Preotul va trebui să se ocupe de toţi credincioşii săi, dar nu va pataa să se desjntereseze nici- de cei .de alte religii. Acel oftat, divin de pătrunzător şi de nostalgic,.ieşit

..ea în t™ili*> 0 t ° v â r â ş 5 e n o * i v f ' ° ° P s ă I din p i , p t u l Mântuitorului: „şi alte oi am care : e n i tă pa neaşteptate, poate schimba oneşti- \ nu sunt din staulul acesta...' va trebui să

f;e pentru preot im îndemn nu num-ui de apostolat, dar şi du misionarism.

(Va urma) Pr. E. P o p a .

i | lDe aceea păstorul 'trebue "•"patru, să• vegheze mereu, să -ştie toate, să "prevadă orice, ea astfel toate să ie prevină şi j Tisserant a trim:s I. P. Saie păr. Mitropolit

P e n t r u u n i r e a tuturor. Em. Sa Caid.

fiecăruia să-i poată da îndrumarea de cuviinţă, - t Astăzi, când lumea e atât de 'mul t 'ob iş -^ni tă cu spectacolele şi cu. discursurile, cu întrunirile şi cu mulţimea, astăzi adunarea ^ tu ro r la biserică şi predica comună, nu mai ^ s t e ceva care impresioneze îutr 'atâta • încât !Sa 'să-I lege pe om cu totul de preceptele morale. T%toă când deci, rămânem, îu biserică, nu vom 'fyutea schimba viaţa credinciosului. E indefinit *ie m:ire deosebire între atmosfera d:n bise­

rică şi cea de afară. Pe străzi şi în case, pe 1 Bpieţe şi în localuri, este o atmosferă cu totul a(%ntrară celei din biserică. Ş i fiindcă aceasta a'eiim urmă de multe ori nu pătrunde până ic'ia suflet, ci abia dacă la mulţi ajungă până ad'la simţuri, şi astfel după o slujbă sau o

('predică nu se aleg cu e hotarire fermă, ci lasifoar cu un sentiment trecător sau o impresie paffagară. tocmai de aceea omul de azi respiră deiinereu ua aer îmbâcsit de ispite, de prejude-n«ăţi, de faipe mentalităţi şi nenumărate sinin-aistele. Ar trebui ca atmosfera bisericii să-i ur-ceRărească mereu. Dar aceasta nu se poate

îlesldecât prin acţiunea continuă a preotului, care ;ie«m trebue să rămână la altar sau amvon, ci :aee?a trebui să intre şi îu atelier sau magazin,

Alexandru o scrisoare care ne este spre mân­gâiere, şi îndemn ia '.urmare, tuturor. — Scri­soarea e aceasta:

„Sfântul Părinte... mi-a manifestat bu­curia cu care aşteaptă octava de rugăciuni pentru Unire, ce an de an se celebrează între 18 şi 25 Ianuarie. Şi în aşteptarea acestei bucurii, Sanctitatea Sa a avut bunătatea de a mă asigura că şi în anul acesta, in timpul octavei, va celebra o sf. Liturghie la inten-ţiunile acestei devoţiuni.

Pentru mine e un lucru foarte plăcut de a aduce aceasta Ja cunoştinţa Revereudisimi-lor Prelaţi şi Superiori cari atârnă de Sf. Con­gregaţie Orientala, convins fiind că exemplul Sf. Părinte valorează mai mult decât orice alt îndemn de a însufieţs pe preoţi şi cre­dincioşi în a ţinea, cu un zel cât mai mare, Octava de rugăciuni. Lucru ce se va face şi din motivul că relele şi., pericolele de desbî-nare a sufletelor sunt tot mai mari, ceeace ne face să simţim cu atât mai intim din ce iubire profundă e izvorîtă rugăciunea Dum-nezeesculni Răscumpărător: „Ut unum sint."

Intenţiunile speciale, cari sunt a se avea în vedere zi de zi, în decursul octavei, şi pen­

tru izbânda cărora sunt a se face rugăciunile şi actele benevole de pietate, sunt următoa­rele :

In 18 lanuarte: întoarcerea tuturor „ce­lorlalte oiţe la staulul lui Petru." — In 19 Ianuarie: Întoarcerea tuturor orientalilor la unitatea catolică. — I n 20 Ianuarie: Conver­t irea luteranilor şi a celorlalţi protestanţi din Europa la sf. Biserică Catolică. — In 21 Ia­nuarie: Convertirea anglicanilor la supunere faţă de Scaunul Apostolic al Romei. — In 23 Ianuarie: Pentru ca toţi creştinii din A-merica să devină una în Credinţă şi Unire cu Vicarul Iul Hristos. — In 23 Ianuarie: Pen­tru pocăirea inimică şi o viaţă bună a catoli­cilor răi şi a apostataţilbr. — In 24 Ianua­rie: Increştiuarea tuturor păgânilor.

A c t i v i t a t e p i l d u i t o a r e . In ziua de 12 Ianuarie c , după amiaz, a avut loc in saloa­nele restaurantului „Bucur" din Timişoara întâlnirea amicală de cunoştinţă a Românilor uniţi, organizată în cinstea fraţilor ardeleni refugiaţi, de către „Agrul" local, al cărui pre­şedinte este d. Dr. Ion Ţenchea, avocat.

Serata a avut un mare succes, partici­pând peste 300 de persoane în frunte cu Păr. vicar Dr. luliu Raţiu şi d. prof. univ. Dr. Alexandru Borza, vice-preşedinte girant al comitetului central. A luat parte deasemenea Reuniunea „Sf. Măria" cu prezidentele, Dnele: Iulia Dr. Maior şi Flavia Dr. Munteanu, p r e ­cum, şi o numeroasă delegaţie de studenţi din par tea „Astru"-lm. A fost o entuziastă mani­festare de simpatie şi solidaritate a Banatului pentru fraţii ardeleni refugiaţi şi o profundă înţelegere pentru necazurile şi durerile lor.

Dl Preşedinte Ţenchea, într'o simţită cu­vântare , a arătat scopul acestei întruniri ami­cale : acela de a ne apropia, de a ne cunoaşte şi a ne înfrăţi. Necesi tatea înfrăţirii es te mai acută ca oriunde în Banatul bântuit de ma­terialism şi de curente subversive, cari sapă la temeliile morale şi spirituale ale comuni­tăţii româneşti. — De încheiere d. preşedinte

isteţ;petrecut, cu primejdii pe ape, în necazuri )ţi,lela tâlhari, în necazuri dela nea nul său... în <af(>evoi îa pu S t i e , . . ; n 0 s tene!e şi în supărare, , ff:D foame şi în sete (// Cor 24 - 27). ţide 2 i Din partea ispitelor: „Văd aită lege

Şira măduiările mele, luptând împotriva legii j tjfM'i mele, şi dându mă pe mine rob legii 0^catului- {Rom. 7, 23). Iar când se roagă aş D u t n a e z e u s a alunge ispitele dela el i-se ra/Spunde: »D.-stul îţi este darul m e u : căci iătt''"'eAea m e a intru neputinţe se vede desă-o r o 3 , ( i , r ! i t ă ! W Cor. i2, 9). La care apostolul as-i D ţa , j : d t 0 r 5 'g e n e r o s exci.itnă: „Aşa dară cu bu-rsJ^ • l n a ' V o * u iăuda mai mult intru neputin-

S\i: £lele> °a să locuiască întru mine puterea $ VI Cor. 12, 9).

n i ^ n d . r i n t e l e 5 1 asaltează necontenit cău-L t i | S ă l a l ^ a t ^ d e l a idealul evangelic. Dar e

o a  o r i c ^ a V e l Ş t i e U n a b u n ă ' Ş i ° S p u n e C 3 '

' ' (ftsl " C î n e D e v a d e s P a r î ' P e n o i d e d r a " ' • ' " i u 6 8 1 1 1 '

H r i s t o s ? Necazul sau strâmtoarea, % « P r î m e i d i a ' s a u foametea, sau goiătatea, S a t e P r e « u m es 'e scr is : „Pentru tine

^ m ^ ° m 0 r î t i î n t 0 f l t ă z i u î l » socotitu-ne-am " " « s t e a 0 1 d ° i u n g h t , r e - " C- lotru toate a-

' A n t r * . ^ r u i m ' P " n cel ce ne-a iubit pe noi. S3%U . t a r e c r e z e u » «â:nici moartea, nici

Ji e ' . m c i î n g T i i , nici căpeteniile, nici pute-

•V'tirrT1 C e ' e d ° a c u m » n i e i e e l e viitoare, nici c i, | (le u e

e a ' n i c i orice altă făptură, nu poate să ' c a P a r t ă P e n o i d e d r a g ° 8 t e a l u i Dumne-

f L 6 a e s * e în H r s t o s Isus Domnul no-° « . 8, 3 5 - 3 9 ; .

Cu astfel de sentimente Pavel merge dela Ierusalim la Antiochia, din Corint în Efes, din Tesalonic în Creta, din Cipru la Roma, spunându-le tuturor: „Cu bucurie voiu cheltui şi mă voiu cheltui şi pe mine, pentru sufletele voastre" (II Cor. 12, 15j. Motivul era iubirea, pentrucă „mai măre dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca să-şi pună cineva sufletul său pentru prietenii săi." (Ioan, 15, 13). D e aceea ar dori să fie despărţit chiar şi de Hristos, numai ca pe; Evrei — neamul S â u — să-i mântuiască. (Rom. 9 ,3 ) . Viaţa lui se identifică cu a lui Isus în aşa fel, încât poate rost i : „Cu Hristos împreună m'am răs­tignit; iară deviez , de acum nu mai viez eu, ci viază întru mine Hristos" (Cal. 2, 20)

Era pentru prima bară că sufletele în­tâlneau astfel de glasuri, cu cari nu se puteau compara nici filosofia greacă, nici vulturii Ro­mani; erau cuvinte purtătoare de Iubire cu scopul de a uni pe toţi în acelaş crez. Ura îşi arată colţii, iar ciocnirea fu inevitabilă; de unde trei secole de persecuţiuni, trei secole de martiri. . .

„Totuşi înzădar — observa Monsen. 01-giati — catacombele îşi înmulţiau mormintele, căci după cum la Ierusalim^ după trei zile, răsunau trâmbiţele învierii, tot aşa la Roma, după- trei secole de persecuţiuni, iubirea iese victorioasă de subt pământ, iar pe cer apare lui Constantin emblema iubirii cu inscripţia:

In acest semn vei învinge.* " Urmează ereticii cari se pun în slujba

urei ca să distrugă unitatea bisericii, dar iu­birea caută s'o menţină, fiind nutrită de doc­trina paulină ce formează un fir neîntrerupt dela sf. Iustin la Irineu, dela Ioan Gură-de-Aur la Augustin, dela Vasile Cel Mare la Am-brosie şi Ion Damasehinul.

Barbarii încearcă să şteargă creştinismul de pe faţa pământului, dar nu reuşesc. De aceea se încreştinează. Şi unii devin creştini buni. Alţii, deşi au luat o formă de creştinism, n'au asimilat — ca popor — nimic din doc­trina creştinismului. Aşa Ungurii, pe spatele cărora — tocmai diu acest motiv — apasă cele 13 „Vai vouă..." adresate de Isus fari­seilor făţarnici. In anul 1940 Ungurii au reuşit să se înfrăţească deplin cu ei, răstignind nea­mul românesc. Dar noi ne-am înfrăţit cu Isus, aşa că din această răstignire în mod firesc va urma moartea pentru ei şi viaţa pentru noi.

Luther distruge unitatea Bisericii, dar sf. Ignaţiu prin exerciţiile sale spirituale conduce milioane de suflete la unirea cu Isus, iar pe Sf. Francise Xaveriu îl trimite ca pe ţermurile Indiei, Japoniei şi Chinei să împlânte crucea lui Hristos. '

Apoi în zilele noastre apare o t inără fe­cioară : Teresa de Pruncul Isus, care prin ati­tudinea ei paulină — iubirea faţă de suflete — face ca lumea întreagă să fie zgdduită de un freamăt supranatural.

Avem lipsă ca Biserica şi Neamul nost ru să fie străbătută de un astfel de f reamăt; a-vem lipsă de unire naţională şi religioasă.

U N I R E A

spune că Agrul local va îmbrăţişa toate do­leanţele fraţilor uniţi şi le va da tot con­cursul.

Din partea refugiaţilor vorbeşte d. proj. Cosma, din Oradea, arătând puterea credinţei noastre, singură în stare să ne refacă viaţa de odinioară a naţiei. Mulţămeşte apoi bănă­ţenilor pentru căldura cu care au fost primiţi şi spune că în loc de lozinca: „Bănatu-ifruncia" mai bine i s'ar fi potrivit: „Bănatul are inimă." — Deasemenea a mai vorbit Păr. Septimiu Popa, care în meşteşugite vorbe de spirit a evocat rolul femeii bănăţene în viaţa publică.

Păr. vicar Dr. Iuliu Raţiu a anunţat că, datorită ostenelilor Dlui Victor Serbac, ve­stitul cor al Reuniunii corale de sub prezi­denţia d. proî. Al. Borza, s'a reorganizat în Timişoara şi va cânta la biserica din Fabric sub conducerea d. Zeno Vancea.

Atmosfera plăcută din sală a fost între­ţinută de inepuizabilul umor al d. Dr. Simion Haţegan şi hazliile poezii în graiu bănăţean ale d. preşedinte Ţenchea.

Ştiri mărunte P e r s o n a l e . Ven. Ordinariat al Lugojului a

făcut mai nou o numire de protopop: păr. Valeriu Pavetoniu dela Orăştie la Lupeni, ca paroh I şi protopop al Jiului, şi două promoţii: păr. Cornelia Zasloţi proî. de religie în Lugoj şi păr. Dr. Virgil Puşcaşiu, detaşat la Timişoara dela Ohabaforgaciu, au fost distinşi cu titlul de protopopi onorari.

P o m e n i r e a lui Moţa şi Marin. Dintre legio­narii ce au plecat, acum patru ani, în Spania, să lupte sub steagurile gen. Franco împotriva bolşe­vismului ce ameninţa să năpădiască peninsula iberică, au căzut eroic Ionel Moţa şi Vasile Marin,

Timpul cel mai potrivit e octava de rugă­ciuni, destinată acestui scop. Sf. Pavel să ne fie tovarăşul acestor zile sfinte. El a lucrat mai mult ca oricine pentruca toţi să fie una în Hristos {Gal. 3, 28).

Să nu fie preot care să nu celebreze în zilele acestea cel puţin o sf. Liturghie cu in-tenţiunea aceasta Lucru pe care-1 face şi Sf. Părinte dela Roma. Şi în special pentru o-rientali, după cum relatează „L'Ossetvatore Romano.*

Să nu fie creştin care să nu se apropie de sf. sacramente spre acest scop.

Să nu fie elev şi elevă c a i să nu-şi re­vizuiască şi cerceteze conştiinţa, pentru a-şi da seama de importanţi acestor zile, precum şi de pregătirea ce trebuie să şi-o însuşească pentru ca mâine să poată fi făuritorii unirii religioase şi naţionale a tuturor românilor.

In zilele acestea la Roma, în biserica Sant' Andrea della Valle, se celebrează Li­turghii in toate riturile Bisericii. Intr'o zi se celebrează în ritul nostru român. Fac acest lucru clericii noştri dela Colegiul Pio-Romeno, cu toată căldura sufletului lor. Ei bine, din partea străinilor Liturghia clericilor noştri e considerată ca cea mai frumoasă dintre toate. Fie ca zilele acestea să contribuie cât mai mult la acea operă pentru care Isus s'a rugat: „Ca toţi să fie una, precum tu, Pă­rinte, eşti întru mine, şi eu întru tine, ca şi ei întru noi una să fie" (Ioan, 17, 21).

Atunci cu siguranţă vor simţi cu toţii dela Nistru pânj la Tisa, ce înseamnă cuvin­tele psalmistului: „tată acum ce e bun sau ce e frumos, fără numai a lăcui fraţii îm­preună"

Pr. A l e x . T o d e a

în urgia dela Majadahonda. Pomenirea acestor in S neamului nostru s'a făcut Luni, în 13 tan. c î n toată ţara, s lujindu-se parastase pentru fletelor lor şi relieîându-se jertfa adusă de dansa şi sensu l ei.

M ă s u r ă f er i c i t inspirată . Ministerul de In­terne, cu adresa No . 56.03 1940 (cum aflăm din înăl­ţarea" de ieri) a comunicat Prefecturii jud. Sibiu, că s'a interzis întrebuinţarea Crucii şi a altor o-biecte sfinte ca embleme la diferite localuri cum ar fi, de ex., magazinele , restaurantele, hotelurile ş. a., cari n'au n i m i c comun nici cu sf. Cruce, nici cu alte obiecte sfinte. Credem c ă ace laş lucru s a adus la cunoştinţa tuturor Prefecturilor din ţară, ca să se purceadă în consecinţă. Şi întru cât n ar fi cazul, trebue intervenit nesmintit ca aceas tă mă­sură să se ia pe toată linia.

R e c e n s ă m â n t g e n e r a l . In iarna aceasta se va face un recensământ general al populaţiei Ro­mâniei . Cu acest lucru a fost însărcinat , printr'un decret-lege, Ministerul coordonării. Pentru lumea evreiască se va face un recensământ spec ia l . Pre­şedinte al recensământului pe ţară a iost numit d. Octavian Onicescu , prof. univers i tar; c o m i s a r ge­neral d. avoca t Negru, iar secretar g e n e r a l d. Georgescu.

T e l e v i z i u n e a în culori. D in Londra v ine şti . rea că un special is t englez a isbutit depl in î n stră­daniile sale de a afla taina manifestării te lev iz iuni i în culori. Zilele trecute, cum scriu g a z e t e l e , s'a făcut o prea convingătoare demonstraţ ie în faţa presei, descoperitorul — d. Baird — arătând ziariş­tilor un ecran lung de 75 cm. şi larg de 60 cm., pe care se desfăşurau imagini, d e s e n e şi gravuri în culori naturale, transmise de un radio învec inat . — Noua descoperire va a v e a un vi i tor strălucit, îndată ce zilele cumplitului m ă c e l în curs s e vor ii încheiat.

L o c a l e . D u m i n e c a vi i toare, a lui Zaheiu, va predica în catedrală păr. Dr. Leon Sârbu, rectorul Internatului „Vancean" de băeţi .

A v a n t a g i i c a r i au î n c e t a t . C. F. R., acor­daseră, la v r e m e a sa, o seamă de a v a n t a g i i de că­lătorie refugiaţilor. In urma une i hotărîri m a i re­cente a direcţiei generale C. F. R., cu data de 15 Ian. c , au încetat toate acele avantagi i . Totodată a încetat şi efectuarea transporturi lor pe baza foilor de drum pentru bagaje, efecte de strămutare, şi altele de aces t fel.

A l t e m o n e t e . Ministerul de F inanţe a iost autorizat să bată şi să pună în c irculaţ ie m o n e t e noi, d iv iz ionare , de cupru, de 1 şi 2 Lei , pentru înlocuirea actuale lor monete , cari m a i a u putere circulatorie până la 31 Martie 1941. Presch imbarea se v a face la administraţ i i le de î n c a s ă r i şi plăţi şi la percepţi i le f iscale . Emis iunea monete lor noi de 1 şi 2 Lei v a îi până la concurenţa s u m e i de 150.000.000 Lei de fiecare fel,

S a l a r i i n o u i . S'a primit u n p r i n c i p i u : Salarul să r ă s p l ă t e a s c ă într 'adevăr m u n c a d e p u s ă şi să a-sigure demni ta tea funcţionarului , oferind mini­mul de ex i s tenţă atât pentru el , c â t ş i pentru fa­mil ia sa . Ş i s'a tradus în faptă a c e s t principiu în ielul a c e l a c ă s'a hotărît majorarea salariilor mai mic i de 8000 Lei lunar. Pentru preoţi s'a fixat: l icenţiaţi î n t e o l o g i e , cu 2 gradaţ i i : 5111 Lei; preot cu seminar , gr. doi , cu 2 gradaţ i i : 4290 Lei. Asta chiar de la începutul carierii . — Gradaţii le au fost întregite c u 15 la sută.

H e n r i B e r g s o n , filosoful francez de renume mondia l , a murit, î n ziua de 5 lan. c , în vârstă de pes t e 80 de ani . A reprezintat cu tenacitate şi au­toritate curentul spiritualist î n îilosofia vremurilor m a i noui , a v â n d de luptat c u matadori i mici şi mari ai material i smului . Limpede şi e legant în tot ce a scris ş i a spus , H. Bergson lasă după sine o moş ten ire ce- i as igură nemurirea în lumea cuge­tătorilor. Fifosofia creştină, deşi nu-1 aprobă întru toate , î i v a păstra şi ea amintirea cu st imă.

V i s u l N e g u s u l u i . Rasul Taîari, ajuns prin v i o l e n ţ ă ş i şiretlicuri, împărat al flbisiniei, ca să fie p u s apoi pe fugă de Italieni, cât să nu 'se mai o p r e a s c ă p â n ă în Londra, acum se află în Sud c a refugiat. Şi c u m are vreme de făcut planuri 9",' şl făurit unul , p e care 1-a spus la frunză ş i la iarha D â n s u l v a instaura, tn Addis-Abeba, capitala Rh-' s inie i , un g u v e r n constituţional . , . H s t a « ÎL . " ' v a fi din nou, tot dânsul, Negus al M o S ' ^

P o s t u r i l e v a c a n t e de bisericanî M - • * Educaţ ie i Naţionale , Cultelor T n ^ M l m s t e r u l

I ' K U M a l i u ^emmarum, B,J,- '

cânte în prezent , să hu m a i poată fi „ prin noui numir i , n ic i pr in înaintări , încadra , deocamdată , m a i în tâ i c l e r i c Toate formalităţi le de n u m i r e în curs, posturi , s e suspendă, afară de ace lea r ^ numir i făcute , î n m o d va labi l , de eparhii data de 1 Ianuarie 1941 inc lus iv . Trans! ^ numir i le de refugiaţi s e vor face numai %[. e c h i v a l e n t e ca grad ş i s a l a r i u . ';

F r a n ţ a c â r m u i t ă d e u n triumvirat p face faţă or icăror greutăţ i in terne şi n ^ i l

reşalul Peta in , In urma d e m i s i e i d. Charles^1' a procedat l a reorgan izarea organului de* cere a ţării cre ind u n tr iumvirat . Care trV v a fi a l că tu i t din dd . : A m i r a l Darlan — J"

«CM, a v e a şi preşed inţ ia — genera lu l Hunt^. Pierre Flandin . ]

A v i z . Parohi i le car i n u a u înaintat la) n is traţ ia F inanc iară de c o n s t a t a r e declam n u a l e p e n t r u impunerea la echivalent , - c a , j ' t r e b u e s c făcute între 1 Sept , ş i 31 Dec. a I«J an —, le po t îna inta p â n ă la data de 31 \^ î n b a z a ordinului Min. d e F i n a n ţ e cu Nr. 38)) 11 Ian. 1941.

f T i t u s D o m ş l a , protopop-onorar, atj c e l e v e ş n i c e la Lugoj, î n z iua de Crăciun, tnj d e 79 de ani , la puţ ină v r e m e dupăce trecs pens i e , după 50 de ani d e pastoraţ ie în acen r o h i e : Y a l e a l u n g ă , din apropierea Lugojul; Fie- i partea cu drepţiit

f A u r e l i u U r z i c ă , judecătorul-consili: Curte de A p e l în pens i e , c u n o s c u t ca mi probitate j u d e c ă t o r e a s c ă şi fermitate ardeta s'a stins din v i a ţ ă la Blaj , în 9 Ian. c , într'alj a n al v ieţ i i . — O d i h n e a s c ă în p a c e !

T e l * î c n u i „Un

B . L u g o j . Suntem de aceeaşi părere: dac acuma n'am biruit în lupta pentru învierea ; confesionale, nu-i motiv să capitulăm. Cine vt adevărat înoirea neamului în spirit creştinesc, i să nu vrea tipul de şcoală care singur corespund ţări creştine. — Chestiunea cu „anonimul" n-o gem. Ne-aţi putea lamuri ?

I. S i b i u . Nu. Nu ne-a uitat nici „Tele» A venit şi el să ne hiritisească din prilejul jnt „Unirii". A făcut chiar un teribil efort să fie i Şi, după lăudabilă caznă, a reuşit să inseileze toarele rânduri înduioşetoare : „Unirea", foaia ceaşcă dela Blaj, împlinind al 50-lea an de a anunţă că, din acest prilej, are în pregătire M festiv, care va apărea în câteva zile. începând! jumătate de veac, dorim confraţilor, crescuţi in catolic al «Romei eterne» să-şi îndrepte drago luarea aminte — cel puţin în aceeaşi măsura Bucureşti. Soarele răsare, nu la apus, ci la răsă cel românesc numai la Bucureşti — a spus-o,pi tate, un valoros représentant al scrisului rom — Mulţumim pentru sfat. II primim şi urmăm ( tenie. In ambele înţelesuri pe care Ie poate ave vrem să dăm Bucureştilor nu numai grija pas'01

care o merită întâia şi cea mai puternica a parohie, ci şi a doua reşedinţă a mitropolitului N e lipseşte, evident, o mare biserică centrali s a putut clădi, fiindcă anumite intervenţii se* site de o largă perspectivă româneasca, n'au « Primăriei Capitalei să ne dea un teren potriviţi a făcut, de altfel, pentru toate confesiunile Ş> pământului !) Confraţii dela „Telegraful" ne-ar de folos în această privinţă : să stăruie şi ei >a

drept pentru obţinerea terenului, de care aven Iută nevoe, pentruca să dăm Bucureştilor „toata tea şi luarea aminte" pe care o merită. - V® confraţii au înţeles altfel csestiunea. Ceva rna şi mai bizantin. Fără să fim acasă în subtilităţile duh, care pare şi el „etern" în anumite reda' nmm totuşi cam ce vreau să spună. Dacă-i a bănuim, apoi s 'au ostenit de prisos cu sfaturile neyoe de ele în propria familie. Să facâ, d'« cunositate, o comparaţie între volumele dm «; „lelegrafului" şi cele 50 ale „Unirii". Se v< numaidecât care a fost mai aproape de Bucu, care de alte capitale neeterne. Mai domo. « lecţiile. — Mai ales că. în ce priveşte răsăritul. tot un „valoros représentant al scrisului rom ^ U S : , n i ; s e . T

p a r e > c ă - a i c i > la Blaj, a răsărit»» manilor". Nu ştim care din doi o fi având *

sîbiu°i î n S ă C ă n î C i U n u l n ' a s p u S a Ş a

î- » F' B r e z ° i - Mulţumim pentru interesJj1

L„ C a , n u v a P u t e m urma sugestia. Nu poW» uTe^-are s ă s e Plătească prin celebrfl „l,9nk D ! n m a î multe motive. Vă vom SPU, H £ n A c e } a P e c a r e 1-a invocat şi preotiA" « Î L * 0 1 ' , c a r e n ' a tr£>s clopotele când a p% serică pe vlădicul s ă U : n'avea c lopote ! . - ;? am avea, poatecă tot nu le-am trage. Fu»*» n l S H J ° C m . a i î n s P i r i t u l rânduelilor ce teŞZ plătirea s t ipend ier pentru celebrarea de