mandria dusmanul dragostei€¦ · capitolul 1. autobuzul gonea pe drumul pr`fuit. clare se...

DONNA KAUFFMAN

Mândria,

du[manul dragosteiTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

VALENTINA BRAN

ALCRISRomance

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

Autobuzul gonea pe drumul pr fuit. Clare se gândea, cuprins debucurie, c sc`pase de Londra. Se sim]ea în sfâr[it pe drumul ei, p`r`sindmetropola poluat [i foarte aglomerat .

De câteva mile, nu dep`[iser nici o caban . Str`b tuse mai devremecâmpii verzi [i p`duri frumoase. Urmase apoi un peisaj s lbatic [i dezolant, cuîntinderi de p`mânt mâlos [i dune de nisip.

Printre ceilal]i pasageri erau o femeie masiv de la ]ar care strângea înbra]e o saco[ înc`rcat [i un domn în vârst într-o hain lung de piele carepuf ia continuu dintr-o pip înnegrit . Acesta din urm o privea fix pe Clarecu ni[te ochi mari alba[tri, de parc erau amici. Ochii lor se intersectar .Autobuzul huruia pe drumul de lâng câmpul nesfâr[it.

Într-un final ajunser într-un sat împr`[tiat [i oprir lâng o cl dire public .– Aici este sta]ia dumneavoastr . domni[oar ! spuse [oferul [i-i d`du jos

valiza [i geanta de canava.Singura persoan de pe strad era un b ie]el care o inform c Creek

House era la un pas de drum. "Pasul, se dovedi îns a fi o mil bun de mers.Ajunse la poarta alb despre care îi spusese b iatul. L`s jos gen]ile [i î[i frec`încheieturile pe care le sim]ea în]epenite.

În timp ce se apropia de cas , un câine mare boxer ap`ru din tufi[. Acestase apropie de ea [i î[i vântur exuberant vârful cozii f când parad de putereasa.

user

Formato

gianninajollys

Soneria nu func]iona. B tu la u[ de câteva ori f r s primeasc vreunr`spuns. Atunci, î[i l s bagajele pe verand [i înconjur casa, c`utând intrareadin spate. Anun]ase când sose[te, a[a încât era de a[teptat ca cineva s-oprimeasc .

Poteca pietruit ducea c tre o gr`din . Acolo, sub un fag, st teau o femeieîn vârst [i o [col ri] . Femeia [edea lâng un [evalet, iar fata poza pentru ea.Era îmbr`cat în costum de baie [i purta o p l rie de paie de soare. Scena eraoarecum nea[teptat , iar Clare se întreb dac nu cumva gre[ise casa.

Boxerul, care sufla greoi, îi înconjur gleznele [i l tr scurt. În acelmoment artista [i modelul ei privir c tre ea.

– Bun ziua. Aici este Casa Creek, nu-i a[a? întreb Clare.Amândou s-au uitat mirate la ea, apoi feti]a întreb : – Sunte]i domni[oara Drake? – Da. Am trimis o telegram prin care spuneam c ajung la ora patru, dar

probabil nu a]i primit-o, r`spunse Clare– B`nuiesc c unchiul David a pus-o în portofel [i a uitat s ne spun ,

spuse feti]a. A]i încercat s intra]i pe u[a din fa] ? Soneria nu func]ioneaz . – Mi-am dat seama, r`spunse Clare amuzat .– Ce p`r ro[cat! P`r ro[cat perfect! spuse brusc femeia în vârst . Ea se

minuna de p`rul ro[u închis pe care Clare îl purta pe spate, prins într-o clam . – E vopsit? întreb ea dintr-o dat . Nu, nu, desigur c nu. O culoare atât

de special nu este niciodat artificial . |]i voi propune s fii urm torul meumodel, exclam doamna în vârst , domni[oar ……?

– Drake, ad`ug Clare.– Ce noroc extraordinar c po]i avea un p`r ro[cat, domni[oar Drake.

Am încercat o dat cu una din fetele din sat, dar p`rul ei era de culoareamorcovului [i avea [i acnee – destul de neinteresant , s`r`cu]a.

– }i-e foame? Noi tocmai am servit ceaiul. B`nuiesc c ceainicul este înc`destul de cald. Este [i o felie de pr jitur pe undeva, dac n-a [terpelit-o Josh,spuse feti]a

Ea se uit \njos [i lu un pache]el învelit în hârtie care z`cea în iarb .– Da, aici este iar ceainicul este sub scaunul m tu[ii Leo.

6 DONNA KAUFFMAN

A trebuit s învelim pr jitura, deoarece sunt cuiburi de viespi în pere]iiaceia.

De vreme ce nu era la o conferin] ca s stea în picioare, Clare se a[ez`într-un [ezlong liber [i î[i turn singur ni[te ceai. Pe tav era o a treia cea[c ;aceasta fusese destinat f r îndoial pentru unchiul David care era absent. Întimp ce mu[ca din pr jitur , realiz c era privit din nou într-un fel ciudat.Clare [tia c haina ei gri din [antung [i pantofii albi nu erau potrivi]i pentruvia]a de zi cu zi dintr-un sat îndep`rtat din Norfolk. Dar era totu[i pu]in dea[teptat s c l toreasc de la Londra în pantaloni largi [i sandale de plaj .

Pentru a alunga privirea lor ciudat , le spuse: – M tem c nu v [tiu numele. Femeia în vârst zâmbi. – Vai, ce neglijen] din partea noastr ! Draga mea, m tem c ne vei

considera extrem de necivilizate. Eu sunt Leonora Lancaster [i ea este nepoatamea, Jenny Clifford.

– Putem s -]i spunem pe numele de botez? întreb Jenny, în timp ce î[isc`rpina picioarele goale mu[cate de insecte. Tenul ei era m`sliniu [i avea omul]ime de pistrui pe frunte [i pe n`sucul cârn.

– Dac dore[ti. Numele meu este Clare. – }i se potrive[te. Întotdeauna mi-am imaginat c fetele cu numele Clare

trebuie s fie calme [i aranjate, cu un aer regal, spuse doamna Lancaster. E[tio persoan calm ?

– Nu [tiu, r`spunse Clare cu nesiguran] .– Va trebui s fii! Unchiul David intr în st ri de angoas când î[i pierde

noti]ele sau pipa. Câteodat ne ia ore s -l lini[tim! spuse Jenny, amuzat .– Este acas , acum? întreb Clare. – Ah, nu. Este afar pe lac [i studiaz Artemisia maritima. Nu se întoarce

pân la cin . {tii s navighezi?Clare d`du din cap în semn de dezaprobare.– Unchiul David m înva] s navighez Ploierul. Te va înv ]a [i pe tine dac`

vrei, spuse Jenny.Doamna Lancaster îi oferi lui Clare o ]igar pe care o fix într-un suport.

MÂNDRIA, DU{MANUL DRAGOSTEI 7

P`rea s aib peste [aizeci de ani. Manierele elegante mascau p`rul ei alb[i obrajii rida]i. Avea ochi alba[tri str lucitori [i purta o salopet de lucru carese asorta cu culoarea ochilor. Purta de asemenea ni[te br ] ri elegante care îiveneau bine pe mâinile-i înc flexibile.

– Jenny \[i petrece vara cu noi. So]ul nepoatei mele lucreaz în serviciulconsular în Siam, a[a încât îi este aproape imposibil s -[i petreac toat vacan]acu p`rin]ii ei, explic ea.

– Am primit o pereche de cercei din argint de Siam pentru când voi fimare. Am s ]i-i ar t când intr`m în cas .

– Probabil Clare ar vrea s vad camera în care va sta, draga mea. De cenu o conduci? suger doamna Lancaster.

Ele intrar în cas urmate de Josh.– }i-am preg tit camera de lâng mine, îi spuse Jenny, conducând-o pe

sc`ri. Clare î[i adun bagajele de pe verand .– M tem c boilerul face un zgomot teribil peste noapte, dar te vei

obi[nui repede, continu Jenny.Nu avea nimic din timiditatea obi[nuit a copiilor de vârsta, ei iar Clare era

un pic amuzat de aerul misterios al casei, care o surprinsese.Dormitorul era mic, cu un tavan foarte înalt [i cu mobil pictat , foarte

veche. În schimb perdeaua era str lucitoare, fluturând la fereastr [i un ghivecicu trandafiri de iunie st tea pe mas , umplând camera cu un parfum delicat.

– Po]i vedea golful de aici. Acum mareea este în reflux, dar la noapte veiauzi apa lovindu-se de mal, spuse Jenny.

Clare inspir mirosul specific al m`rii adus de briza de var . Acesta eraproasp t [i revigorant, dup aerul Londrei, st tut [i înc`rcat de petrol.

– Pot s stau cu tine în timp ce despachetezi? întreb Jenny.– Da, desigur. Clare î[i d`du jos jacheta [i deschise geamantanul. În timp

ce a[eza hainele în dulap [i maieurile în sertarul comodei, Jenny îi vorbeadespre sat [i locuitorii acestuia.

– Unchiul David a avut o secretar , dup cum [tii. O chema WinifredaBunberry. Era absolut groaznic , a[a încât bunicul a concediat-o [i i-a scrisunchiului James la Londra s -l roage s -i g`seasc una potrivit , spuse ea.

8 DONNA KAUFFMAN

– Ce era a[a de groaznic la domni[oara Bunberry? întreb Clare râzând.– Ah, era teribil de simandicoas [i de mod veche [i foarte speriat de

Josh. Jenny îl mângâie foarte afectuos pe câine pe gât. El este cel mai afectuoscâine din Norfolk, s [tii. Nu s-ar atinge nici de o musc , nu-i a[a dragule?

– Ei bine, sper c am trecut testul acesta. Cel pu]in nu mi-e fric de Josh,spuse Clare.

Jenny o privi direct în ochi. – De fapt, e[ti mult mai de treab decât ne a[teptam. Ai fost secretar mult

timp? Ar ]i foarte tân`r , spuse ea cu candoare. – Am dou`zeci [i [ase de ani [i lucrez de opt ani. Clare [i-a pus radioul portabil pe m`su]a de lâng pat.– Nu ai de gând s te m`ri]i? o întreb Jenny.Clare râse. – Sper c da. Dac cineva dr`gu] m va cere! – Sunt pe aici câ]iva b`rba]i destul de simpatici, preciz Jenny cu un aer

serios. Este Jim Foster, fiul b`canului, Peter Andrews care are o ferm încealalt parte a satului [i Paul Mallinson care locuie[te în centru. Este absolutsenza]ional [i foarte bogat. Are dou ma[ini, un majordom [i o tabacher dinaur.

– Trebuie s fie amuzant, spuse Clare ascunzând o grimas fa] de aceastcarte de vizit matrimonial a domnului Mallinson.

– Pot s m sp l pe mâini? întreb ea.Jenny s`ri de pe scaun, zicând: – S -]i ar t baia. Dup ce Clare se sp l pe mâini [i î[i aranj machiajul, coborâr în

sufragerie, unde doamna Lancaster era instalat confortabil într-un fotoliu [iasculta [tirile de la ora [ase. Când [tirile se terminar , doamna în vârst suger`s puteau servi un sherry înainte de cin .

– Ce te-a determinat s accep]i acest post, draga mea? întreb ea– M-am s turat de via]a de ora[. Am fost crescut la ]ar [i când am v`zut

anun]ul din The Times, m-am gândit c este o ocazie s m reîntorc, r`spunseClare.


– I-am spus despre domni[oara Bunberry, m tu[ Leo, zise Jenny.– O femeie groaznic ! remarc doamna Lancaster cu o expresie

dezaprobatoare. – Nepotul meu nu este desigur cel mai comod angajator, dar b`nuiesc c`

fratele lui ]i-a explicat acest lucru la interviu. – Am în]eles c domnul Lancaster nu sufer prostia, spuse Clare zâmbind.– Domni[oara Bunberry era complet prostu] , spuse femeia în vârst f r`

ocoli[uri. Oricum, tu ar ]i a fi o fat capabil [i îndr`znesc a spune c nu veiizbucni în plâns dac nepotul meu se enerveaz uneori.

În acel moment, o voce strident de femeie anun] din cel lalt cap t alcasei c cina era gata. Doamna Lancaster o conduse pe Clare c tre sufragerie.Dup ce se a[ezar , o femeie masiv de vârst medie, într-o rochie cuimprimeuri, veni în grab din buc t rie cu o tav cu [unc .

Aceasta este Hilda, comoara familiei. Aprecierea ei fa] de Clare a fost maistânjenitoare decât cea a doamnei Lancaster si a lui Jenny.

– Întârzie din nou, spuse Hilda iritat , când d`du mâna. Domnul Davidva întârzia [i la propria înmormântare dac nu are grij .

– Cred c va veni repede, spuse doamna Lancaster împ`ciuitor.– Un lucru bun este c nu avem o cin cald în seara aceasta, spuse Hilda

cu acreal în timp ce ie[ea.Clare ar fi savurat salata excelent al turi de [unc dac n-ar fi fost oarecum

stânjenit de faptul c urma s -l întâlneasc pe [eful ei cel nou când acesta seîntorcea de la studiul Artemisei maritima, indiferent ce însemna aceasta.

Fostul ei [ef fusese un om de afaceri [i nu [tia exact ce însemna s lucrezepentru un botanist distins care p`rea s fie o fire dificil . Fratele lui, care ointervievase la Londra, era un avocat de renume; un om amabil [i extrem derespectuos. El îi spusese c David Lancaster lucra la o carte despre via]aplantelor de coast [i avea nevoie de o secretar eficient pentru o perioad`de aproximativ patru luni. Clare recunoscuse sincer c nu avea cuno[tin]e debotanic , dar James Lancaster îi spusese c asta nu conta de vreme ce era obun dactilograf [i nu o deranja s lucreze dup un program dezordonat.Salariul era excelent, având în vedere c i se asigura pensiune complet . De

10 DONNA KAUFFMAN

asemenea, ideea de a sta patru luni de var la mare o ajutase s se decid .Acceptase postul f r s stea pe gânduri.

Imaginea ei mental despre domnul Lancaster era a unui om extrem deerudit, a unui om de [tiin] irascibil, de vârst medie. A[adar, când un b`rbatînalt, brunet, în jur de treizeci de ani se apropiase fluierând , ea îl luase dreptun prieten al familiei – posibil "minunatul", Paul Mallinson despre care îivorbise Jenny.

– Ai întârziat cincisprezece minute, David, îl cert doamna Lancaster. – Hilda e foarte sup`rat pe tine. El este nepotul meu, ad`ug pentru

Clare. – David, ea este domni[oara Clare Drake. Clare se înec pe loc cu o frunz de salat . Ea fu surprins prima oar de

doamna în vârst [i de Jenny dar era complet [ocat de noul ei [ef. Nu aveanimic în comun cu imaginea preconceput pe care o avea despre el.

Era foarte înalt [i de[irat, cu p`rul scurt negru [i tenul m`sliniu. În c`ma[alui decolorat [i pantalonii p ta]i de sare, ar ta mai degrab a pescar decât aspecialist în botanic .

Ei d`dur mâna. Strângerea de mân era ferm . Clare mai observ c`palma lui era uscat [i aspr .

– Domni[oara Drake spune c a trimis o telegram , spuse domni[oaraLancaster.

– Ah, da. A r`mas în buzunar [i am uitat s v spun. A]i g`sit greu casa? oîntreb el pe Clare.

– Nu, un b ie]el din sat mi-a ar tat drumul. – Dac îmi permite]i, o s m retrag s m sp l, spuse el.– De ce te-ai înecat [i ai fost [ocat când l-ai v`zut pe unchiul David? o

întreb Jenny când el p`r`si înc`perea. Clare ezit .– M a[teptam ca domnul Lancaster s fie mai în vârst , r`spunse ea.– Are treizeci [i unu de ani, o inform Jenny. – Ziua lui a fost s`pt mâna trecut . L-am dus pân la Sheringham, la

picturi, nu-i a[a m tu[ Leo? [i am servit dup aceea o cin cu fructe de marepe cinste.


– Da, iar tu ai fost bolnav jum tate din noapte, spuse Hilda rece, aducândo budinc f cut cu c`p[uni.

– Ei bine, a meritat, se ap`r Jenny. Nu-mi pas dac mi-a fost r`u. În plus,unchiul David mi-a dat ni[te rom s -mi treac stomacul. Î]i place romul, Clare?

– Nu cred c am b`ut vreodat , r`spunse Clare.– Unchiul David bea tone. El spune c îl ap`r de r`ceal [i fortific nervii.

Jenny se uita cu mare poft la c`p[unile pe care m tu[a tocmai i le pusese înfa] .

– În ciuda declara]iei exagerate, nu sunt un alcoolic, domni[oar Drake,spuse David Lancaster, în timp ce r`sucea p`rul lui Jenny. El se schimbase într-un flanel [i un pulover gros.

– A spus c putem s -i spunem Clare, zise Jenny. – A[a e. El se a[ez în capul mesei [i î[i t ie o bucat de [unc . – Din ce parte a ] rii e[ti? – Somerset, r`spunse Clare. – P`rin]ii mei au avut o ferm lâng }ara Galilor pân am împlinit

doisprezece ani. – Vei g`si aceast parte a ] rii arid în compara]ie cu regiunea de vest. Pân`

acum a fost o var excep]ional , dar într-o zi urât ne-am confruntat cu vremeafurioas din nord.

– Sper c ai adus haine groase, draga mea, spuse doamna Lancaster. Aeruleste foarte r`coros [i nop]ile sunt adesea reci chiar în miezul verii.

– Da, fratele domnului Lancaster m-a avertizat despre asta, spuse Clare.Dup mas , Lancaster o rug s -l înso]easc în birou pentru a discuta

despre activitatea ei. De îndat ce deschise u[a, ea observ c prima activitatecare se impune ar fi o cur ]enie de prim`var . Înc`perea era haotic . C`r]ile[i hârtiile invadau orice spa]iu, iar într-un col] era un fi[et în]esat cudocumente puse în dezordine. O plas mare de pescuit [i un colac defrânghie erau aruncate pe fotoliu, iar un acvariu plin cu buruieni de marez`cea pe podea.

Lancaster eliber fotoliul [i-i f cu semn s ia loc. El nu d`du semne c arregreta deranjul. Clare se gândi c nu avea asemenea obiceiuri.

12 DONNA KAUFFMAN

– M tem c ma[ina de scris este un model cam vechi, spuse el ar tândspre o ma[in`rie imens a[ezat pe o mas lâng geam. Dup ce a plecat fostamea secretar , am scris mai multe noti]e. Cred c în primele zile po]i s lerescrii, înainte s începem prima schi] . Scrisul meu este destul de cite], dardac nu în]elegi ceva, te rog s m întrebi. Unele nume latine sunt un picdificile.

El lu o pip dintr-un vas de pe [emineu [i o umplu cu tutun dintr-opung de piele p tat .

– Vei vedea c eu lucrez în salturi. Depinde foarte mult de vreme. Cât timpdureaz vremea frumoas , voi fi afar pe mla[tin aproape toat ziua, dar cândplou vom recupera tot ce ne-a r`mas în urm .

– Dar coresponden]a dumneavoastr , domnule Lancaster? întreb Clare.Am in]eles c vre]i s m ocup [i de asta?

– Nu este mare greutate. Dac voi avea vreo scrisoare de afaceri, am s ]i-o dictez dup micul dejun. Pe urm , po]i s o duci la po[t pân la ora patru,când ai timp. Ah, înc ceva. Preg tesc pentru luna viitoare o lucrare pentruSocietatea Ecologic Britanic . Va trebui scris [i va trebui multiplicat încâteva exemplare. Asta cred c este tot. Vom servi cafeaua în sufragerie.

Jenny se culc la opt si jum tate [i curând dup aceea, Clare se retrase [iea. {eful ei îi deschise u[a, iar ei i se p`ru c v`zuse o u[oar dezam`gire înochii lui. Cu siguran] , deoarece fusese nemul]umit de fosta domni[oar`Bunberry, acum era precaut în privin]a secretarelor [i implicit [i a capacit ]iiei.

În camera ei Clare se schimb într-un capot de cas [i se ghemui înscaunul de sub fereastr . Se apuc s -i scrie fratelui ei despre sosirea la CreekHouse.

Hal era fratele ei geam`n, cu 20 de minute mai mare decât ea. El fuseseplecat în Kenya în ultimul an, dar î[i scriseser în mod regulat, deoarece întreei era o leg tur foarte puternic . P`rin]ii lor muriser într-un accident dema[in când ei erau înc mici. Clare [i Hal se duseser s stea la Londra, cu om tu[ nec`s torit , pân la maturitate, când puteau s -[i asigure singuriexisten]a – el ca inginer civil [i ea ca secretar .


"Casa are vederea c tre un golf [i o întindere vast de p`mânt ml [tinos",scria ea. "Este o minunat lini[te [i pace dup Londra. Aud fo[netul m`rii dindep`rtare. Acesta este deocamdat un post temporar, dar nu m voi întoarcela Londra decât dac voi fi nevoit ".

F`cu o mic pauz , uitându-se prin camer . Deja se sim]ea ca acas [i înmod ciudat \n sigura] cum nu se mai sim]ise niciodat de când ea [i Haltrebuiser s p`r`seasc ferma din Somerset, în urma accidentului tragic.

Când î[i anun]ase fostul [ef c vroia s plece [i-i spusese despre noul post,el o considerase nebun .

– Dar ce ai s faci dup cele patru luni, domni[oar Drake? o întreb el,cu regretul c pierdea o secretar care era [i eficient , [i discret , [i dr`gu] .

– Nu [tiu, recunoscu ea. Îi era imposibil s -i explice dorin]a brusc de alocui la ]ar , într-o atmosfer calm [i foarte destins .

Acum, când briza m`rii adia [i o auzea prin fereastr , iar refluxul umpleagolful, era convins c a f cut bine c venise.

Ea termin scrisoarea [i era atent la lini[tea nop]ii. O u[ se deschisebrusc, iar râsul doamnei Lancaster plutea în aer.

Clare î[i aprinse o ]igar [i î[i fix ca obiectiv s mearg a doua zi în sat s -[i cumpere o piatr pentru brichet . Vocea lui David Lancaster îi atraseaten]ia. El spusese sec:

– Ei bine, acum c este aici va trebui s-o accept m, dar este pentru ultimadat c îl rog pe James s -mi g`seasc o secretar .

– Dar drag David, este simpatic ! r`sunar clar în noapte cuvinteledoamnei Lancaster. Are un p`r bogat minunat [i ni[te ochi str lucitori!

– Poate fi cheal [i chioar , din partea mea. Eu vreau eficien] – nustr lucire! ad`ug el repede.

– E un nonsens ce spui. Te plângeai mereu c doamna Bunberry eradin]oas . Faptul c aceast fat este foarte atr`g toare, nu înseamn c esteineficient . Pare s fie [i foarte inteligent [i capabil , replic matu[a lui.

Clare nu inten]ionase s trag cu urechea, dar tonul critic a lui Lancastero sup`r . Vru s închid geamul, dar se opri pentru a auzi r`spunsul lui.

– M intrig ce a adus-o aici, spuse el.

14 DONNA KAUFFMAN

– Cu greu se poate a[tepta s g`seasc un so] într-un loc precum Clint,de[i îndr`znesc s spun c poate încerca atunci când îl va întâlni pe PaulMallinson.

– Nu trebuie s fii sup`rat, David. {tii doar c nu toate femeile sunt la fel.Cred c este o fat deosebit . A spus c a fost crescut la ]ar , deci este normalca ea s -[i doreasc s plece departe de Londra. M`car d -i o [ans s arate cepoate, spuse doamna Lancaster cu repro[.

– Dac mâine îmi va scrie prost însemn`rile, o voi trimite înapoi [i îmi voicontinua munca singur, spuse el.

Clare închise geamul. Buna ei dispozi]ie se risipi [i avu o senza]ienepl cut pentru omul care o catalogase atât de repede. Avu un impuls demoment s coboare [i s -i spun c o s ia prima ma[in [i se întoarce laciviliza]ie. N-avea decât s -[i scrie cartea b tând la ma[in cu dou degete.Dup aceea, se gândi c era mai bine s stea [i s -i arate c de[i avea p`rulro[cat, nu era f r creier [i nu era la vân toare dup b`rba]i. Înc sup`rat decritica lui nedreapt , ea se duse la baie s se spele pe din]i.

Când se întoarse în camera ei, o g`si pe Hilda, care îi adusese o can cuciocolat cald .

– M-am gândit c asta te poate ajuta s te odihne[ti într-un pat str in. Nupentru c acest pat n-ar fi confortabil, dar sunt unele persoane c`rora le ia ozi – dou pentru a se obi[nui cu noul pat, spuse ea pe un ton pl cut.

– E foarte dr`gu] din partea ta, spuse Clare, mi[cat de acest gest. Hilda o privi lung. – E[ti cam palid , domni[oar . Asta nu este de mirare având în vedere c`

vii de la Londra. Nu [tiu cum pot tr i oamenii în poluarea aceea. Tonul eiacuza c Londra era acoperit permanent de o cea] deas .

– Nu e[ti cumva la un regim dintre acelea f r sens, sper? o întreb easuspicioas .

– Nu, am o poft enorm , îi r`spunse Clare zâmbind. Hilda morm i ceva, pu]in neîncrez toare. – Ei bine, \]i spun noapte bun . Micul dejun este la ora opt, dar

domni[oara Jenny se treze[te întotdeauna cum dau zorile. Ea î]i va aduce o


can cu ceai în jur de [apte [i jum tate. Baia va fi liber , deoarece domnulDavid se b`rbiere[te la ora [apte, iar doamna Lancaster ia micul dejun încamer .

– Noapte bun . Mul]umesc înc o dat pentru ciocolat , spuse Clare.Se urc în pat [i sorbi b`utura fierbinte [i cremoas . Se sim]i mai bine

v`zând c doamna Lancaster [i Hilda o acceptau.

***

A doua zi diminea] când Clare coborî la micul dejun, îl g`si pe [eful eicitind The Times. El sesiz prezen]a ei [i o salut . Pe urm , se retrase din nouîn spatele ziarului. Jenny mânca cereale dintr-un castron. Ea î[i duse degetulla gur în semn de avertisment c discu]iile nu erau dorite la micul dejun înacea cas . Era preg tit un platou mare cu [unc [i ou . Clare servi o mas`delicioas . În timp ce î[i turna o a doua cea[c de cafea, David Lancasterîmp turi ziarul [i îi spuse:

– Vei g`si noti]ele despre care ]i-am vorbit pe biroul meu, domni[oar`Drake. Vei g`si ni[te hârtie pentru ma[ina de scris în fi[et. Voi fi aici la prânz,a[a c dac vei avea întreb`ri, le putem discuta atunci.

– Pot veni cu tine? îl întreb foarte dornic Jenny.– Cred c da, n`zdr`vano, se strâmb el cu indulgen] . Clare î[i f cuse deja patul [i î[i aranjase camera, a[a încât se duse direct la

birou. Pentru a g`si hârtia de scris, a trebuit s r`stoarne totul in fi[et. A decisc cel mai bine era s reorganizeze biroul înainte s transcrie îngrijit noti]elescrise pe care Lancaster i le l sase pe birou.

Peste o or , camera era aproape de nerecunoscut. Biroul era gol, excep]ief când o scrumier [i o agend . Sertarele fi[etului se închideau cu u[urin] iarcon]inutul lor era aranjat cu grij . [tersese praful de pe rafturile c`r]ilor [icur ]ase pervazele geamurilor. Chiar [i [emineul, care fusese înfundat cuchibrite folosite, era acum curat.

16 DONNA KAUFFMAN

Hilda r`mase uimit când intr în camer aducând o cea[c cu cacao [ifursecuri proaspete cu unt.

– Pe cuvântul meu domni[oar , ce-ai f cut aici? exclam ea. – Totul arat foarte diferit… ca scos din cutie! – A fost ceva de lucru, cu siguran] , spuse Clare cu satisfac]ie.– Nu [tiu ce va zice domnul David. Niciodat nu m-a l sat s fac cur ]enie

aici – în afar de a aspira covorul din când în când. A înnebunit cânddomni[oara Bunberry i-a aruncat ni[te hârtii care-i trebuia, remarc Hilda.

– Poate înnebuni cât vrea din partea mea, spuse Clare u[or iritat . Nu potlucra confortabil în mizerie. Asta este.

În timp ce bea cacao, î[i f cea lista cu cele necesare. Atunci, o umbr seapropie de scaunul ei [i auzi o voce spunând:

– Bun , cine e[ti tu? Ea se uit nedumerit . Un b`rbat plin de el îi zâmbea prin fereastra

deschis . – Sunt noua secretar a domnului Lancaster. – Adev`rat? Intrusul p`ru amuzat. David crede cu siguran] în diversitate.

Este cumva pe acas ? Brunetul o cercet cu privirea.– Este afar , pe mla[tin împreun , cu Jenny. S -i transmit un mesaj?

întreb politicos Clare. El d`du din cap. – Nu este important. Crezi c Hilda mai are o cacao [i pentru mine? – Da, cred c da, spuse ea nesigur . Indiferent cine era, era cu siguran] foarte apropiat de [eful ei. – Nu vre]i s intra]i? Pentru a r`spunde, se apropie de pervazul geamului, ar tând c purta

pantaloni de c l rie.– M duc s-o întreb pe Hilda, spuse Clare.Hilda avu o can de cacao s -i ofere domnului. Dup descrierea lui Clare,

ea îi spuse c vizitatorul era domnul Mallinson, din Hall. Când Clare se întoarse, el st tea pe birou fumând. – Cum v cheam ? întreb el. Eu sunt Mallinson, Paul Mallinson.


– Clare Drake. A[adar, acesta era b`rbatul cu dou ma[ini, un majordom [i o tabacher`

de aur! Era cu siguran] atr`g tor în felul lui lipsit de griji [i oarecumnonconformist. P`rul îi c`dea pe frunte având o frizur b ie]easc [i avea ogur mare, mobil .

– Când ai venit? întreb el.– Ieri. Ea puse lista de necesit ti în buzunar. Puse hârtie [i plombagina în ma[ina

de scris, preg tindu-se de lucru. – Ce poate s aduc într-un loc retras ca acesta, o fat ca tine? – Pare mai degrab un sat atractiv, r`spunse Clare.– Cu alte cuvinte, motivele dumitale nu sunt treaba mea, spuse el

amuzându-se. Dup ce vei sta aici o s`pt mân , vei vedea c în locuri precumClint, noi avem o curiozitate f r margini. Nimic altceva, decât bârf .

– M tem c nu voi da ap la moar , spuse Clare.– Nu sunt a[a de sigur. Ochii lui erau plini de admira]ie. – Numai simplul fapt c e[ti tân`r [i simpatic este de-ajuns ca oamenii

s bârfeasc . Era evident c domnului Mallinson nu-i trebuia prea mult subtilitate

pentru a stârni bârfa satului, se gândea Clare. Ea îi zâmbi fermec tor [i-i ziseferm:

– Dac v-a]i terminat cana cu cacao, s [ti]i c am o mul]ime de treab . Îivoi spune domnului Lancaster c l-a]i c`utat.

El fu un pic uimit de aceast invita]ie politicoas de a pleca, dar nu eragenul s se [ocheze a[a încât plec bine dispus.

Dup ce el plec , Clare se apuc de scris în vitez . Pân la dou`sprezece[i jum tate, transcrise [i aranj cu grij cinci pagini de noti]e. Fiind mul]umitde munca ei de dinainte de mas , urc s se relaxeze. Când coborî, doamnaLancaster era în hol, fiind uimit de câteva scrisori.

– Aici erai, draga mea. Hilda mi-a spus c munceai din greu, a[a c nu te-am deranjat. Am în]eles c Paul a trecut pe aici. Ce p`rere ai despre el?

– A fost simpatic, spuse Clare neconving toare.

18 DONNA KAUFFMAN

Doamna Lancaster îi arunc o privire obiectiv .– Nu pari convins de ce spui. – Nu sunt foarte bun s apreciez oamenii la prima vedere, spuse Clare.– Problema lui Paul este c nu are nimic de f cut, spuse doamna Lancaster

în timp ce mergeau în sufragerie pentru a servi prânzul. El are o mul]ime debani [i î[i tr ie[te via]a într-o total relaxare. Nu este bine pentru un b`rbat devârsta lui s tr iasc a[a. Îi trebuie o so]ie.

– Nu m-a[ fi gândit c îi este a[a de greu s g`seasc una de vreme ce îimerge a[a de bine, coment Clare.

Doamna Lancaster râse [i spuse:– Ah, pe]itorii locului au încercat s -l prind de mult. Poate c este s lbatic,

dar nu este prost. Nu poate fi prins de cineva care se uit la contul lui din banc . Parc se

apropie Jenny, venind din gr`din . Jenny intr foarte entuziast , deoarece g`sise o buc ]ic de chihlimbar pe

plaj . – Unchiul David îl va [lefui pentru mine, anun] ea, ar tând comoara ei. – Cum te-ai descurcat cu noti]ele mele? o intreb Lancaster pe Clare în

timpul prânzului.– Nu am avut dificult ]i, mul]umesc. Probabil ve]i dori s verifica]i ce am

f cut înainte s continuu? r`spunse ea cu r`ceal . – S nu ui]i c mi-ai promis c m duci s navighez în dup -amiaza asta, îi

aminti Jenny ner`bd toare. – Bine. Începem imediat dup ce vorbesc un pic cu domni[oara Drake. – Domnul Mallinson v-a c`utat în diminea]a asta, dar nu v-a l sat nici un

mesaj, spuse Clare. – Da, n-a pierdut prea mult timp, spuse Lancaster în timp ce f cea un gest

discret de dezaprobare c tre matu[a lui. De[i nu prea în]elegea remarca, expresia de dezacord de pe fa]a doamnei

Lancaster ar ta c nu era de acea[i p`rere. Acest lucru confirma impresia luiClare c Lancaster era un om dezagreabil. Expresia fe]ei lui era arogant [itr`da o anumit duritate, chiar brutalitate. E drept c atunci când zâmbea c tre


Jenny, întreaga lui expresie se schimba [i putea fi luat drept un om simpatic[i plin de umor.

În timp ce ceilal]i serveau desertul, Lancaster se scuz [i se retrase în birou. O clip mai târziu, se auzit un lung [ir de înjur turi venind de pe hol. Pe

un ton extrem de furios, el îi ordon lui Clare s -l urmeze.

20 DONNA KAUFFMAN

Capitolul 2

– Ce naiba vrei s spui prin rearanjarea camerei? întreb furios Lancaster,când ea ap`ru în u[ .

– Am presupus c a]i vrut ca eu s o aranjez, domnule Lancaster, spuse eacalm.

– Oh, chiar ai f cut-o! Bine, dac vrei s î]i p`strezi acest loc de munc ,trebuie s nu mai presupui lucrurile, spuse el t ios. Pot s întreb unde ai pushârtiile pe care le-am l sat pe c`min?

– Sunt în al doilea sertar al fi[ierului, r`spunse Clare.– Foarte eficient! Acum, presupun c de fiecare dat când o s caut ceva,

va trebui s te întreb pe tine unde este, spuse el sarcastic– Cu siguran] , acesta este motivul pentru care ave]i o secretar , domnule. El o fulger cu privirea. – {tiam unde erau toate înainte s începi cur ]enia ta artistic . [i nu-mi mai

spune "domnule", în stilul acesta infatuat. – Dar eu nu [tiam unde erau toate, sublinie ea.Ochii lor se întâlnir [i iritarea dintre ei îi scânteie ca un curent electric.

Amintindu-[i remarcele compromi] toare pe care le auzise întâmpl tor de lageamul dormitorului ei cu o noapte înainte, toate acestea erau prea multpentru o fire ru[inoas cum era Clare. Din fericire, doamna Lancaster intr încamer chiar în acel moment.

– Sfinte Dumnezeule, biroul arat chiar locuibil, spuse ea.

– Femeia aceea, Bunberry, avea o lips grav de metode. O scotea dinmin]i cu dezordinea ei pe biata Hilda. Dup cum v`d, tu vei fi foartefolositoare pentru cas , draga mea.

La acest remarc pu]in nepl cut , sim]ul umorului lui Clare calm totul.– Dac însemn`rile sunt satisf c toare, domnule Lancaster, încep s`

dactilografiez restul, spuse ea.El arunc o privire prin teancul de hârtii ordonat pe care ea i-l înmânase.– Da, se pare c sunt corecte, spuse el concis.– De ce nu vrei s munce[ti în gr`din ? suger domni[oara Lancaster. – Voi face ultimele retu[uri la portretul lui Jenny, a[a c nu-]i voi distrage

aten]ia. David, vrei te rog s duci m`su]a pe peluz ? Se face foarte cald întimpul dup -amiezii în aceast camer , nu e pl cut pentru Clare s fie închis`aici în timp ce noi ceilal]i ne bucur`m cu to]ii de soare.

F`r s scoat un cuvânt, Lancaster ridic m`su]a [i o duse prin hol. Clarenu putea s -[i dea seama dup fa]a lui dac mai avea ceva de comentat asuprasubiectului cur ]eniei. Acum cel pu]in î[i va cunoa[te adversarul, dac vaîncerca s-o terorizeze, gândi ea

Era pl cut s stai la umbra fagului cu domni[oara Lancaster în apropierelucrând pe [evaletul ei – picta fundalul, a[a c absen]a modelului nu ostânjenea – [i Josh se r`sucea în somn pe lâng gard. Biroul lui Clare dinLondra avea vedere c tre firma Strand [i persista continuu zgomotul traficului[i mirosul în]ep tor al gazelor evacuate. Acum, eliberat de ora[, sim]ea o starede simpatie pentru milioanele de oameni care erau obliga]i s tr iasc înmijlocul înv lm`[elii din timpul aglomera]iei la orele de vârf.

Gândurile ei zburau spre întâlnirea furtunoas pe care o avusese cuangajatorul ei. Nu era cazul s -i suspecteze capacit ]ile, concluzionase ea. Elp`rea în schimb s aib unele obiec]ii personale în ceea ce o privea.

Clare [tia c era o tân`r atractiv . Atât ea cât [i Hal mo[teniser p`rulro[cat [i ochii c`prui deschis de la mama lor, o irlandez de o frumuse]eizbitoare care-[i sacrificase cariera de cânt rea] str lucitoare pentru c`s toriacu Charles Drake, un fermier s`rac. De[i moartea lor fusese o lovitur`puternic pentru copiii lor, Clare era convins c era mai bine c muriser`

22 DONNA KAUFFMAN

împreun . P`rin]ii ei împ`rt [iser acea armonie minunat care ilumineaz`câteodat o c`snicie [i ar fi fost iremediabil pierdu]i unul f r cel lalt.

Animozitatea profund a lui David Lancaster n-o enervase, pentru c eanu acceptase niciodat , ca multe alte fete, admira]ia masculin ca ceva ce i secuvenea. Câteodat sim]ea un curios sentiment de vin din cauza aspectuluiei [i în sinea ei nu era lini[tit .

Nu cu mult timp în urm , un b`rbat care-l pl cea, dar pe care nu-l iubea,o acuzase c era o escroac .

– E[ti rece ca o piatr , Clare, îi spusese nervos. Fa]a ta este ca o floare, dareu cred c n-ai deloc inim .

Sup`rat din cauza distrugerii prieteniei lor – n-ar fi ghicit c Stephen seîndr`gostise de ea – se enerva de multe ori din cauza afirma]iilor lui aspre. Eraoare rece – incapabil s iubeasc ? Era adev`rat c , la dou`zeci [i [ase de ani,se crezuse o victim a acestei emo]ii confuze, dar atunci fusese o rela]ie scurt[i nesatisf c toare. Unii b`rba]i pe care-i cunoscuse ar fi fost ni[te so]iexcelen]i, dar nu treziser în ea decât simpatie [i respect. Ea nu experimentaseniciodat emo]ia s lbatic , tumultuoas , cântecul inimii, despre care atâ]iapoe]i scriseser .

Hal, care urm`rea mereu [i era urm`rit de c tre sexul opus, o nec jea înleg tur cu asta.

– A[tep]i prea multe, b trânico, spunea el afectuos. Dragostea nu este oemo]ie care cutremur lumea. Este un joc. O iei prea în serios. F o schimbare,nu te mai st pâni. Clare d`dea afirmativ din cap.

– Nu pot s flirtez cu neru[inare, cum faci tu. Pe de alt parte, uit -te lamocirla în care intri – ca atunci când erai logodit cu dou fete deodat .

El continua s zâmbeasc :– Da, a fost mai degrab o eroare tactic . M întreb dac înc mai scrâ[nesc

din din]i, s`racele. Aducându-[i aminte de conversa]ie, cum st tea în gr`dina din Creek

House, Clare zâmbi. Hal era un incorigibil frâng tor de inimi, dar avea atâtafarmec încât pân [i fetele pe care le conducea voios prin gr`din nu reu[eauniciodat s -l deteste sincer.


În jurul prânzului, Hilda aduse o can mare cu limonad [i un platou cusandvi[uri cu castrave]i. Domin[oara Lancaster î[i puse deoparte paleta deculori [i spuse:

– Cred c merit m o pauz de zece minute. Vino [i spune-mi ce crezidespre pictura mea.

– Nu [tiu prea multe despre art , spuse Clare drept scuz .– Vai de mine, aceasta nu este art . Dup p`rerea mea, Arta cu A mare este

o veritabil p l vr`geal . Pictez pentru c îmi place, spuse b trân doamn`amuzat .

– Dar este foarte frumoas ...... exact ca Jenny! spuse Clare, studiindtabloul.

– Da, cred c am surprins expresia r`ut cioas . Cred c un portret artrebui s fie ca cel care pozeaz . În zilele noastre, multe dintre ele abia pot firecunoscute.

– A]i pictat dintotdeauna? întreb Clare.– Nu, am început s m ocup \n timpul r`zboiului. M-a ajutat s -mi

men]in un echilibru în via] . Bineîn]eles, ca fat tân`r desenam naturi moarte[i câteva acuarele anemice. În vremea aceea era considerat o realizareadev`rat pentru o femeie tân`r . Ah, cât mi-a[ dori s fiu tân`r în acestvremuri progresiste, când o femeie poate s fac ceea ce î[i dore[te! Acumcincizeci de ani via]a era îngrozitor de plictisitoare pentru noi, s [tii. St team[i a[teptam so]i – o ocupa]ie destul de deprimant . În cele din urm n-am mairezistat [i am fugit în India, ca misionar. Familia mea era îngrozit , erau pedeplin convin[i c mi-am luat lumea în cap.

B trâna doamn zâmbi, aducându-[i aminte. – Nu am regretat niciodat , spuse ea blând. Pe moment, cum gândurile

ei z`boveau în trecut, o ciudat , aproape tân`r str lucire lumin fa]a ei ridat ,[i Clare se întreb oare ce amintiri stârnise acea expresie fugar de o marefericire.

– Acum trebuie s cobor în grab la cutia po[tal , spuse vesel domni[oaraLancaster.

– Pot s merg eu în locul dumneavoastr ?

24 DONNA KAUFFMAN

– Mul]umesc drag , dar o mic plimbare îmi va face bine. Sunt în pericolde a deveni o b trân gras . Vino Josh, lene[ule!

Clare râse. Figura gra]ioas [i mersul voios al domni[oarei Lancaster eraugreu de asemuit cu vârsta ei, [i dac peste zece ani, ar fi fost obligat s ia unscaun cu rotile, ar fi fost probabil un model cu aburi cu o vitez periculoas`în schimbarea direc]iei.

La patru [i jum tate, Clare î[i termin însemn`rile [i intr în`untru, s-oîntrebe pe Hilda dac putea face o baie înainte de cin . Tocmai î[i vâra p`rulsub casca de baia când domni[oara Lancaster b tu la u[ :

– Paul Mallinson ne-a invitat la cin . Vrea s vii [i tu, draga mea? Nu este ochestie formal – po]i s te îmbraci cu orice rochie. Nu te gr`bi, nu plec`mpân la ora [apte.

În timp ce se îmbr`ca, Clare îi auzi pe David Lancaster [i pe Jennyîntorcându-se acas . Se întreb dac el va fi de acord ca ea s fie inclus îninvita]ia pentru cina de la Hall. Poate ar fi trebuit s -[i prezinte scuzele.

– Ei comedie, ar ]i magnific, spuse Jenny pe când cobora sc`rile. – M tu[a Leo [i unchiul David se schimb , [i eu voi merge cu Hilda s -[i

viziteze sora. Este o rochie nou ? – Nu, este veche, spuse Clare. Era atent cu îmbr`c`mintea ei, [i de obicei

purta alternativ fuste [i jerseuri sau rochi]e simple dar elegante din in. Daraceast rochie – cu talie sub]ire, un [antung cafea cu lapte cu o e[arf larg`din m tase de culoarea topazului – era peste m`sur de extravagant . Avea osimplitate minim [i o croial perfect pentru un model, iar culoarea palcontrasta cu p`rul ei. Purta o br ]ar de topaz [i cercei asorta]i careapar]inuser mamei sale .

– Ai avut o dup -amiaz pl cut ? – Nemaipomenit . Unchiul David m-a l sat s ]in cârma tot drumul, spuse

Jenny, înfulecând o banan`– Ai vreun frate sau sor , Jenny? – Nu înc . M`mica a[teapt un bebe, acum. Trebuie s se nasc în

septembrie, deci probabil va veni acas de Cr`ciun sau dac nu, voi merge euîn Bangkok, s -l v`d. Tu ai?


– Da, un frate geam`n. Este în Africa. – {i sunte]i identici? Clare încuviin] cu capul. – În afar de faptul c fratele meu este mai înalt [i are musta] . La sunetul pa[ilor care veneau în jos, se opri pentru moment [i î[i termin`

banana.Într-un costum gri obi[nuit [i cu o cravat închis , David Lancaster tot

reu[ea s arate ca un b`rbat a c`rui via] se consumase în aer liber.– Am terminat însemn`rile, domnule Lancaster, spuse ea.– Bine. El îi observ rochia. – N-ai nimic s pui pe deasupra? Josh las p`r peste tot în ma[in . Surprins c îi observ înf ]i[area, se duse sus s -[i ia o manta.Nu mult dup ora [apte, v`zându-le plecate pe Hilda [i pe Jenny în satul

învecinat, pornir spre Hall. Ma[ina era un model vechi care scâr]âia [i gemeaprotestatar pe când mergeau prin sat.

Se cl tinau pe piatra drumului [i puf iau încet în sus pe o alee m`rginitde un uria[ smârdar plin de flori liliachiu [i ro[u-intens. Hall era un conac înstil Georgian, cu un portic de piatr impresionant sub care era parcat oma[in la fel de rablagit ca a lor.

– Ah, vicarul [i Penny sunt aici, observ domni[oara Lancaster cândnepotul ei o ajut s ias din ma[in .

– Bun seara Henderson. Mi-e team c am întârziat pu]in. – Bun seara, doamn . Un servitor coborî pe sc`ri. – Domnul Mallinson este în bibliotec , cu domnul Conyers [i cu

domni[oara Penelope. Clare în]elese de ce majordomul i se p`ruse atât de impresionant lui

Jenny. Era un personaj înalt, irepro[abil, de o vârst nedefinit , cu un stil careunea stima cu demnitatea.

Le lu hainele [i îi conduse pân la bibliotec , unde st pânul s`u st tea devorb cu un prelat cu p`rul grizonant [i o fat tân`r .

– Bun . Am crezut c rabla voastr b trân s-a stricat din nou, David, spusePaul.

26 DONNA KAUFFMAN

– Domni[oar Drake, îng`dui]i-mi s vi-l prezint pe domnul Conyers,p`rintele nostru, iar dânsa

este Penelope Conyers. Domni[oara Drake este noua secretar a luiDavid, le explic el.

Pastorul Michael Conyers tr ia în Clint de treizeci de ani. Traiul bogat [iîndestulat îl ocoliser întotdeauna [i materiali[tii l-ar fi numit un ratat. Dar elnu intrase în Biseric pentru ambi]ii lume[ti, [i de[i fa]a lui era puternicbr`zdat [i costumul ros la man[ete, ochii lui reflectau un suflet mul]umit.Clare îl pl cu din prima clip .

Fata lui era o feti] ru[inoas în jur de nou`sprezece sau dou`zeci de ani.În timp ce-[i strângeau mâinile, o îmbujorare stânjenitoare îi sc ld fa]a.

– Acum, domni[oar Drake, ce a]i dori s be]i? Sherry? întreb Paulzâmbind lui Clare. De[i nu f cuse nici o remarc , ochii lui exprimau admira]iepentru rochia ei.

Pe moment, merser în sufragerie [i Clare se trezi stând între gazd [i vicar.Mâncarea [i vinul erau excelente, tacâmurile erau por]elan vechi de CrownDerby, pahare Waterford sclipitoare [i argint rie nep tat . Admirând tandrucea[ca distins plin de trandafiri albi în centrul mesei lustruite, Clare ghici c`trebuia s existe un personal mai mare în spatele priveli[tii.

Când Jenny spusese c Paul era bogat, crezuse c el era un mo[ier de ]ar`înst rit.

Dar acum în seara aceasta, î[i d`du seama c este extrem de bogat, pentruc reu[ea s men]in stabilimentul acesta luxos într-o perioad în caremajoritatea proprietarilor de p`mânt erau paraliza]i de taxele de mo[tenire [ide pre]urile crescânde pentru men]inerea propriet ]ii lor. Nu era de mirarec doamnele respectabile [i-l doreau ca ginere!

– E[ti foarte t cut , spuse el.– M gândeam ce c`min frumos ai. – O cas , o corect el. Nu va fi un c`min pân ce nu voi avea o so]ie cu

care s-o împart. – Paul, vei ]ine [i anul acesta Balul Seceri[ului? întreb domni[oara

Lancaster.


– Da, cred c da. M gândeam dac n-ar fi o idee bun s avem costumede bal mascat, pur [i simplu de dragul unei schimb`ri.

– Balul Seceri[ului este punctul principal al vie]ii noastre sociale, îi spusedomni[oara Lancaster lui Clare.

– Desigur, aceast cas este locul perfect pentru un dans de gal . Da, credc un costum de bal mascat ar fi destul de amuzant. Presupun c putemînchiria costume, chicoti ea.

– Mai bine m-a[ costuma în Vr jitoarea din Endor, pândind în labirint. – Oh, ave]i un labirint? întreb Clare ner`bd toare. – Îmi aduc aminte cum m-am pierdut o dat la Hampton Court când

eram copil. Eram total panicat pân când a ap`rut cineva [i m-a condus afar . – Destul de mul]i oameni s-au pierdut la ultimul bal în labirintul nostru,

spuse Paul cu o lic`rire mali]ioas în ochi.Dup cin se întoarser în bibliotec , [i Clare încerc s discute cu

Penelope Conyers, de[i fata era a[a de timid \ncât era dificil s -i smulgi uncuvânt. Dac ar fi [tiut s se aranjeze ar fi ar tat chiar dr`gu]. P`rul ei era de onuan] cenu[iu cu auriu, [i avea un ten delicat aproape transparent, dar f r`machiaj tr`s turile ei p`reau [terse [i nesemnificative. Rochia ei, de asemenea,era prea de mod veche pentru ea, [i în mod clar fusese f cut de croitoruldin sat. De[i Clare f cuse tot posibilul s se împrieteneasc , a fost o u[urarecând Paul se apropiase de ele.

– Vino, am s -]i ar t labirintul. Ceilal]i sunt absorbi]i de o foarteplictisitoare discu]ie politic , spuse el.

– Nu vii [i tu? o întreb Clare pe Penelope când v`zu c nu s-a mi[cat dinloc.

– Oh, Penny l-a v`zut-o de multe ori, spuse Paul.– De ce este atât de timid ? îl întreb Clare pe când traversau peluza.– Cine, Penny? N-am observat. Este tot timpul ocupat cu func]ionarea

parohiei pentru tat l ei. Presupun c se va c`s tori într-una din zile cu undiacon, [i va continua munca \mpreun cu el.

Labirintul se afla în spatele gr`dinii ascunse de trandafiri, [i pe când Pauldeschidea poarta [i p`[eau pe prima alee, el spuse:

28 DONNA KAUFFMAN

– Sper c nu e[ti nervoas ? Ea se uit scrut tor la el. – N-am mai fost aici de mult vreme [i poate am uitat ie[irea, se explic el,

tachinând-o din ochi. – Ast -sear ar ]i mai pu]in aspr [i operativ . Azi diminea] am fost destul

de uimit din cauza ta. At tai atât de grav pe când st teai în spatele ma[inii descris. Cum te în]elegi cu David?

– Munca este foarte interesant , r`spuse Clare evaziv.– Este un tip bun, dar prea serios, continu Paul. Trebuie s încerci s -l

înviorezi. Are nevoie de influen] feminin . – Nu am fost angajat s îndrum activitatea social a domnului Lancaster,

spuse Clare.Ie[ir din labirintul aleilor înguste spre centrul labirintului, unde se g`sea

o banc de lemn lâng un iaz mic cu caras-auriu. Lumina cald aurie a soareluide dup -amiaz str lucea pe suprafa]a apei [i formele scânteietoare pluteaugra]ios dedesubt.

– Sunt [i acum nedumerit, de ce o fat ca tine vine s lucreze aici. Nu-i a[ac nu fugi de o aventur sentimental nefericit ? \ntreb Paul pe când sea[ezau.

Clare râse [i neg din cap:– Dac vre]i s [ti]i, domnule Mallinson, mi-am dorit s tr iesc la ]ar câtva

timp. Este atât de simplu. – Mi se pare foarte ciudat, spuse el. Te vei plictisi de moarte într-o

s`pt mân sau dou . – Nu cred. Pot merge s înot [i s m plimb. – P i atunci, ai putea s m iei pe mine ca înso]itor, o sf tui el. Nu se [tie

niciodat ce caractere resping toare vei întâlni în acest loc uitat de lume. – Vorbe[ti ca m tu[a mea Constance, spuse Clare. Îmi d`dea tot timpul

avertismente groaznice despre pericolul excursiilor de la ]ar . Ar trebui s neîntoarcem.

Mai este pu]in [i soarele apune. – Î]i este frig? Uite, ia sacoul meu.


Nici nu apuc bine s protesteze, c el î[i d`du jos sacoul [i i-l puse peumeri.

– Vei fi liber duminic , nu-i a[a? o întreb . David nu te poate ]ine la ocn`[apte zile pe s`pt mân . De ce nu vii cu mine s navig`m? O voi ruga pemenajera mea s ne preg teasc un picnic.

– Nu [tiu dac ... Paul îi t ie vorba. – Te voi suna sâmb t seara în cazul în care vremea arat în[el toare,

spuse el ferm. Adu-]i un costum de baie cu tine. Sunt ni[te curente rele de-alungul acestui litoral, [i dac î]i voi ar ta cel mai bun loc s faci baie, nu ]i seva întâmpla nimic.

Pe când p`r`seau labirintul, Clare v`zu c ceilal]i st teau pe teras . Crezuc vede o lic`rire glumea] în ochii domni[oarei Lancaster când urcau sc`rile,[i în acel moment [i-ar fi dorit s nu poarte sacoul lui Paul.

Pu]in dup ora zece, au plecat spre cas`– Nu uita de întâlnirea noastr de duminic , îi reaminti Paul pe când îi

conducea la ma[in .În diminea]a urm toare, cerul era mohorât [i Lancaster începu lucrul la

prima parte a c`r]ii sale. El dicta încet, concentrându-se puternic, corectându-se din când în când. Apoi o ruga pe ea s reciteasc un pasaj întimp ce el asculta, uitându-se pe fereastr .

Pe la mijlocul dimine]ii, Hilda aduse într-o can cacao [i Lancaster î[iumplu pipa.

– Po]i s fumezi dac vrei, îi spuse lui Clare pe când ea îi înmâna o cea[c .– Nu, mul]umesc. În timp ce bea cacao, ea r`sfoia paginile de pe foile

stenografiate, verificând printre însemn`ri.– G`se[ti c este foarte plictisitor? întreb el.– Deloc, r`spunse ea politicos.– Presupun c nu e[ti în mod deosebit interesat de via]a plantelor. – Nu am studiat a[a ceva înainte – cel pu]in, nu plante de coast . {tiu

aproape toate florile de câmp uzuale. Fa]a ei se înmuiase la amintireaalbumului mare cu col]ul îndoit în care ea [i Hal lipeau [i etichetau ierburi [i

30 DONNA KAUFFMAN

flori pe care le g`seau pe gardurile vii. Ce ferici]i erau c ] rându-se prinprovincie, cu c ]elusul lor corcitur , Dickens, gâfâind în spatele lor.

Ea oft [i î[i d`du seama c Lancaster o privea, î[i puse repede cea[caînapoi pe tav [i se preg ti s -[i continue munca.

Pe la prânz, cerul se înseninase [i el îi spuse c va fi afar toat dup -amiaza.

– Nu îmi va lua mai mult de o or s transcriu aceste însemn`ri. Mai dori]is fac [i altceva? întreb Clare.

– Nu, nu mai este nimic de f cut. Apropo, noi de obicei mergemsâmbetele la Norwich, dac vrei s faci unele cump`r turi. Fire[te, duminicilele ai libere.

Ea îi mul]umi [i aproape ajunse la u[ când el o chem înapoi.– Domni[oar Drake, ieri cred c am fost inutil de nepoliticos – în

leg tur cu cur ]enia acestei camere. De fapt, se pare c este o îmbun t ]ire.În orice caz, a[ fi preferat s fiu consultat anticipat.

– Da, domnule Lancaster. Clare f cu o mic pauz , s vad dac mai avea ceva de ad`ugat, [i apoi se

duse sus. Probabil declara]ia aceea succint era modul lui de a-[i cere scuze,se gândi ea amuzat .

Dup un mic dejun luat devreme în diminea]a de sâmb t , plecar cu to]iila Norwich. Clare [i Jenny st teau pe bancheta din spate a ma[inii, cu Joshîntre ele, care avea în jurul gâtului o zgard stacojie [i limba îi atârna în timpce privea atent deasupra umerilor lui Lancaster.

Clare îi înaintase angajatorului ei o list cu papet ria necesar , [i el îid`duse un cec în alb pentru acoperirea cheltuielilor. Dar ea dorea s fac [iunele cump`r turi personale.

– Înainte s începem cump`r turile, hai s bem o cea[c de cafea, suger`domni[oara Lancaster în timp ce David parca ma[ina aproape de Catedral .Apoi continu spre Clare:

– Draga mea, dac n-ai nici un plan special, poate m aju]i s -mi aleg op l rie pentru s`rb toarea de la Parohie de s`pt mâna viitoare.

– Jenny, presupun c vrei s mergi cu David?


– Da, te rog. Unchiule David, mergi la magazinul de arme ast zi? Lancaster încuviin] :– Ne vom întâlni la prânz, la ora unu.Str`zile erau pline de oameni de la ]ar , totu[i era o atmosfer intim în

centrul de cump`r turi aglomerat care era destul de diferit de înv lm`[ealamul]imii impersonale din Strada Oxford sau din Piccadilly. Ascultând glasurilelente din Norfolk în timp ce a[teptau s fie servi]i în papet rie, Clare nu sim]easingur tatea [i sentimentul curios de izolare pe care îl încercase deseori înLondra. Î[i aranj s -[i ridice pachetul mai târziu în ziua aceea, [i o înso]i pedomni[oara Lancaster la galanteria de dam într-un magazin mare, pentru a-[i alege o p l rie.

– {i tu vei avea nevoie de o p l rie, draga mea, asta numai dac nu ]i-aiadus vreo p l rie cu tine, spuse b trâna doamn .

– S`rb toarea este pentru sat echivalentul curselor de cai de la Ascot, [inoi to]i ne d`m silin]a s ar t m elegant. Îmi aduc aminte c anul trecutdoamna Bagshott a avut o p l rie minunat – trei p`s`ri purpurii pe un cuibde tul verde.

Mi-a spus în tain c a apar]inut mamei dânsei, dar ar ta la fel de bine caoricare alt lucru pe care-l g`se[ti \n magazinile de ast zi.

Cump`r turile cu domni[oara Lancaster au fost o experien] minunat .Ea nu avea timp pentru complimente dezgust toare din partea vânz torilor,[i le spunea în fa] ce gândea.

– Te h`r]uiesc a[a de tare, drag , se confes ea lui Clare. – {tiu ce vreau, [i refuz s fiu înnebunit de o feti[can pân în 20 de ani

care crede c sunt mult prea b trân s port o asemenea p l rie în afar decazul când ar fi o bone]ic neagr . Dat fiind c ]i se potrive[te.... oh drag , cinciguinee. Cam scump, chiar [i pentru o p l rie!

În final domni[oara Lancaster î[i alese o toc ornat cu un m`nunchi deviolete care îi [edea destul de bine pe p`rul ei alb, în timp ce Clare î[i cump`r`o p l rie de pai de un crem pal cu o ghirland de mimoze în jurul calotei.

– Doamne Dumnezeule! Este aproape ora unu. Cum zboar timpul cândcineva se distreaz , exclam domni[oara Lancaster.

32 DONNA KAUFFMAN

– Cred c voi lua o gustare, spuse Clare, nedorind s -i deranjeze mai multdecât era necesar.

– Prostii. Vei lua prânzul cu noi. Ai nevoie de o mas decent dup odiminea] a[a de obositoare, spuse ferm domni[oara Lancaster.

Au sosit la restaurant [i au g`sit-o pe Jenny într-o discu]ie aprins cu chel-nerul.

– Unchiul David este la garderob , anun] ea. – M tu[ Leo, crezi c pot s -mi iau ca desert un Knickerbocker Glory?

Cost doi [ilingi dar e un pre] bun [i a[ putea s pl tesc jum tate din pre]ullui din banii mei de buzunar.

– Cred c finan]ele noastre o vor suporta, spuse m tu[a ei. – Ah, aici erai, David. Amândou am fost foarte extravagante [i ne-am

cump`rat ni[te p l rii încânt toare pentru s`rb toare. – Care sunt planurile dumneavoastr pentru dup -amiaza aceasta?

întreb el, aranjându-[i picioarele lungi sub mas .– Am o întâlnire la coafor, [i pe urm trebuie s -mi schimb permisul la

bibliotec , spuse domni[oara Lancaster consultându-[i agenda de buzunar. – Cu tine cum r`mâne? – Jenny vrea s mearg la parapeturile din castel. – Poate Clare vrea s v înso]easc . Merit s vizitezi castelul. – Vino Clare! Vom merge jos în carcerele subterane, unde torturau

prizonierii, spuse Jenny cu o pl cere macabr . – Dac pe domnul Lancaster nu-l deranjeaz , spuse Clare cu modestie.– Vino neap`rat, r`spunse el.Castelul era a[ezat pe o colin acoperit cu iarb în centrul ora[ului,

zidurile sale rezistente înmuiate de secole de vânt [i ploaie [i veri lungifierbin]i.

Ner`bd toare s nu piard turul dirijat al carcerelor subterane, Jenny îiconduse prin muzeu, acolo unde un grup de turi[ti americani a[tepta un ghids -i conduc în adâncurile castelului.

Carcerele subterane erau reci [i umede, [i erau expuse numeroase c tu[eruginite [i instrumente de tortur , relicve sinistre ale trecutului nemilos ale


Castelului. Clare se bucur când se întoarser la lumin [i-l urmar pe ghid însus pe o scar circular îngust pe creasta zidurilor.

– Nu te uita peste margine, numai în cazul în care nu ai rù de în l]ime,o avertiz Lancaster.

– Prefer s fiu aici sus decât jos în celule, spuse ea, privind atent în jos latraficul [erpuitor de jos din strad . Cred c am claustrofobie. Ur`sc s fiuînchis în subteran.

– Da, cred c de]inu]ii au avut vremuri macabre pe aici. Nu cu mult timpîn urm au ]inut înc execu]ii aici, conchise el.

– Ce via] grea [i înfior toare a fost pân în secolul acesta. Când tegânde[ti cât de mul]i s`rmani au fost deporta]i pentru furturi m`runte, spuseClare.

Pe când coborau în jos pe sc`rile [erpuitoare, Clare alunec pe o treaptuzat [i-l prinse de umeri pe Lancaster, pentru a nu c`dea.

– Tocurile tale sunt prea înalte pentru astfel de sc`ri, spuse el, echilibrând-o.

– Îmi pare rù. Cred c ne-am dezechilibrat amândoi. – }i-ai r`nit glezna? Ea î[i scutur capul. Degetele lui erau calde [i puternice pe bra]ul ei gol, [i spa]iul îngust scotea

în eviden] în l]imea [i l ]imea umerilor lui. Ei îi trecu prin minte c , dac el[i-ar fi dorit ar fi putut-o bara stând nemi[cat, [i în mod absurd, acest gând îid`du un fior ciudat.

Dumnezeule, ce reac]ie primitiv , se gândi ea.Coborând sc`rile în continuare, reflect la faptul c emanciparea

crescând a femeilor, îi face pe b`rba]i s devin din ce în ce mai pu]inprotectori [i viteji. În consecin] , un element delicat din rela]ia lor era înpericol s fie pierdut. Poate agresivitatea masculin a lui Lancaster stârnise înea du[m`nia.

P`r`sind Castelul, r t cir prin târgul de vite pân când Lancaster spuse cèste timpul s-o întâlneasc pe m tu[a lui pentru ceai. Josh, fiind închis înma[in de la vremea prânzului, era într-o stare violent [i se f cu de ru[ine în

34 DONNA KAUFFMAN

ceain`rie mu[când un pechinez care apar]inea unei doamne corpolente [irespectabile, scuturându-l de parc era un ghemotoc de vat .

Ordinea fu restaurat de Lancaster, care cu o galanterie surprinz toare,lini[ti st pâna indignat a pechinezului, în timp ce Josh se retrase sub mas cuurechile pe spate [i cu o expresie de poc in] umil .

– Nu este deloc amuzant, spuse Lancaster sever, în timp ce Jenny î[iascundea chicotelile dup meniu.

Dar, de îndat ce câinele de salon [ifonat plec , el rânji [i-i d`du voie luiJosh s ias din dizgra]ie.

– Domnul Mallinson a dat telefon de dou ori. A întrebat dedumneavoastr , domni[oar Drake, spuse Hilda când ajunser acas , pe cândse a[ezau la cin . I-am spus c a]i plecat în ora[ [i a spus c v va rechema laora nou .

– Mul]umesc, Hilda. Clare uitase c Paul aranjase s o sune în leg tur cu picnicul. Remarcase

c Lancaster se încruntase [i î[i adusese aminte ce-i spusese el m tu[ii sale, înprima noapte la Creek House.

– E pu]in probabil s g`seasc vreun so] într-un loc cum este Clint, dar îmipermit s spun c va încerca dac îl va întâlni pe Paul.

Dac îi place s cread despre mine c sunt profitoare, n-are decât, segândi ea nervos.

La ora nou , telefonul sun .– Presupun c este Paul pentru tine, drag , spuse domni[oara Lancaster.F`r s -l priveasc pe angajatorul ei, Clare se duse pe hol [i ridic`

receptorul.


Capitolul 3

– Acesta nu e un picnic, este un banchet! spuse Clare, uitându-se la Paulîn timp ce despacheta con]inutul co[ului.

St teau la ad`postul unei dune de nisip sub un cer senin, [i nimic altcevanu-i deranja decât murmurul unei gâze prin iarb [i ]ip tul trist al unuipesc`ru[ singuratic.

– O sup cald î]i va face bine dup înot, spuse el, întinzându-i un bol desup bine mirositoare.

– Hm, delicios! Faci totul în stilul `sta? – Cred c trebuie f cut tot ce este mai bun în via] . Cine [tie, mâine marea

poate s sparg canalul [i s ne m ture. Clare arunc o omid indiscret cudungi portocalii care urca pe glezna ei.

– Aceasta este o filozofie neobi[nuit pentru un om de la ]ar , nu-i a[a? – Dar eu nu sunt un om de la ]ar , doar c m-am n`scut aici. Atunci când

vine iarna, nu m vei prinde trudind prin z`pad . Am un apartament frumosîn ora[, unde hibernez pân când partea acesta de lume devine din noulocuibil .

– Oh, într-un fel iarna este cel mai bun timp, protest ea. Gânde[te-te latufi[urile înghe]ate [i focurile arzânde [i la patinaj. Nimicul [i n`molul oribil [imirosul de haine ude de care ai parte în Londra.

– Gânde[te-te la jocurile de dame anoste [i la serile lungi [i plictisitoare,r`spunse el evaziv. {tii c ar ]i ca o siren în costumul de baie verde [i cu p`rul

despletit? Ar trebui s -]i por]i p`rul mereu a[a. Cocul acela de [coal arat preaaranjat.

– Eu nu sunt o doamn cu timp liber. Cine m-ar angaja purtându-mi p`ruldespletit?

– Oricine cu capul pe umeri. David este un tip norocos. Trebuie s -l rogpe fratele lui s -mi g`seasc o secretar – numai dac nu obose[ti s clasificiplante marine [i s vii s lucrezi pentru mine.

Clare se servi cu pui [i o turti] de pateu. – Plante marine, cum le nume[ti tu, este ceva foarte interesant, spuse ea.Paul privi sceptic. – Tu ar trebui s fii manechin, nu o secretar , spuse el.– Nimic nu-mi displace mai mult, r`spunse Clare hot rât . O tân`r pe

care o cunosc a îmbr ]i[at cariera de modeling [i dup [ase luni au începutdurerile [i o indigestie nervoas . Pare o slujb fascinant , dar trebuie s supor]iore în [ir sub lumini fierbin]i cu fotograful care face instantanee dup`instantanee dac tu clipe[ti. Nu este pentru mine, mul]umesc.

– Dar c`s toria? întreb el. Sau nici ea nu te atrage? Clare râse. – Spui asta ca [i cum trebuie s m hot r`sc înainte de a fi prea târziu. – Deloc. M întrebam cum ai reu[it s ocole[ti starea de fericire pân`

acum. – Ei, îmi spun c este foarte bine ca mai întâi s m îndr`gostesc. Pot s`

mai iau unul din pateurile acelea grozave, te rog? – Scuze, sunt o gazd foarte proast . Serve[te-te, te rog. A[adar pân acum

nu te-ai îndr`gostit niciodat ? – Nu într-atât cât s m c`s toresc. Care a fost obstacolul? – Ce indiscret e[ti! – Normal. Când o fat frumoas spune c n-a fost îndr`gostit niciodat ,

atunci este vorba despre implica]ii psihologice profunde. Sunt intrigat.Serve[te-te te rog cu cafea [i poveste[te-mi!

El î[i schimb pozi]ia pentru a-i întinde ei cea[ca [i r`mase în spatele ei, sepropti pe un cot, vântul de mare ciufulindu-i p`rul s`u frumos [i îngrijit.


– Acum, spune-mi totul! Ea zâmbi. – Nu e nimic de spus. Este u[or de remarcat c trebuie s fii nec`s torit.

E[ti un celibatar convins? Paul d`du din umeri.– Departe de asta. Mi-ar pl cea o so]ie care s îmi înc lzeasc papucii [i

s -mi asculte necazurile. Din p`cate, nu pot g`si o fat care s m accepte. Fa]a lui fu pentru o clip foarte serioas [i Clare se bucur c vede o umbr`

de triste]e în ochii lui c`prui.– Ori, ele vor s m corectez – s m fac s muncesc pentru a m`

între]ine, [tii tu – sau au ochii pe contul meu din banc , ad`ug el. – Nu e[ti prea cinic? suger ea.– Aproape realist. Exist dou tipuri de femei. Cele frumoase [i cele bune.

B`nuiesc c într-una din zilele astea va trebui s decid care este mai pu]indiabolic – a fa] urât sau o fire lacom .

Clare privi un vapor mi[cându-se încet de-a lungul orizontului. Mareea seretr`gea l sând urme la suprafa] de-a lungul plajei unduioase. Mai departede-a lungul coastei erau multe bar`ci de distrac]ie [i pr`v lioare de înghe]at ,dar aici, cu excep]ia lor, malul nu era închiriat [i era mult lini[te.

– S presupun c ai g`sit o fat care era frumoas [i bun ? spuse ea.– Atunci, ar fi f r îndoial deja c`s torit sau complet imun la

dezmierd`rile mele. – M gândesc c ar fi mai în]elept dac ai alege fa]a urât , spuse ea

gânditoare. La urma urmei, frumuse]ea nu este un bun care dureaz , cândiube[ti oameni ale c`ror fe]e abia le remarci. Bineîn]eles gândirea uneipersoane este ceea ce conteaz .

Paul p`rea amuzat. – Probabil, dar c`s toria nu este o rela]ie intelectual . M întreb de ce

femeile se am`gesc pe ele însele cum c b`rba]ii sunt interesa]i de creierelelor. N-a existat pân acum niciodat o femeie care ar putea ra]iona logic. Elereduc totul la termeni emo]ionali. Dac un b`rbat dore[te o conversa]ieserioas , atunci merge în club sau la local.

38 DONNA KAUFFMAN

Dac el sperase c va trezi în ea un refuz indignat al acestei obliga]ii, atunciera dezam`git.

Clare spuse calm:– Dar nu confunda]i voi mintea cu intelectul? Oamenii inteligen]i nu sunt

în mod necesar dr`gu]i, toleran]i sau spirituali. Sigur acele calit ]i sunt dedeparte mai importante decât frumuse]ea fizic sau inteligen]a deosebit ?

Apoi râse, dându-[i înapoi o [uvi] de p`r care îi alunecase pe fa] . – Ce discu]ie solemn pentru o dup -amiaz fierbinte! Presupun c este

prea devreme dup mas ca s înot m din nou, nu?– Mult prea devreme, spuse lene[ Paul. – Hai atunci s c`ut m ambr . Jenny a g`sit chiar o bucat mare pe mal,

ieri. Ea s`ri în picioare, scuturându-[i nisipul de pe costumul de baie.– Dac [tiam c e[ti tipul energic nu ]i-a[ fi cerut, se plânse Paul în timp

ce o urma pe plaj . – Of, Doamne! Credeam c mergem s m înve]i s pescuiesc? – Nu este suficient vânt. Aici nu merge atât de repede. El o ajunse din urm [i-i prinse mâna într-o strângere u[oar .Pentru o secund , Clare se întreb dac ar fi în]elept s o retrag . Ea îl

pl cea [i se bucurase de picnic, dar nu era preg tit s se implice nici m`carîntr-un flirt u[or.

– Nu te îngrijora. Nu-]i fac avansuri! Ea se înro[i. Reflecta fa]a ei gândurile atât de transparent?– Te-ar deranja dac a[ face-o? întreb el.– A[ fi dezam`git de tine, spuse ea calm.– Este o reac]ie ciudat . De ce dezam`git ? – Pentu c nu-mi place flirtul accidental. – Acesta este un nume Victorian dr`gu] pentru el. M suspectezi c -mi

place s flirtez?Ea râse. – Da, pu]in. – Dar ]ie nu-]i place? Clare scutur din cap [i se aplec s caute o buc ]ic de piatr .


El îi eliber mâna [i î[i aprinse o ]igar . – {tii, tu [i David sem`na]i foarte mult. Ea îl privi, surprins . – Oh Doamne! Cum adic ? – Amândoi sunte]i ra]ionali. Puritani. Via]a este real , via]a este serioas . – A[a este, r`spunse Clare.– C ai toate motivele s te distrezi atâta timp cât po]i, sublinie el. {i flirtul

este parte din distrac]ie.Ea atinse cu degetele o pietricic veche [i perfect oval de la valurile

mareei.– Dar nu î[i pierde prospe]imea în felul acesta? întreb ea. S te joci cu

iubirea, vreau s spun. S faci un joc din orice ar trebui s fie important. – Dac o iei în serios, te po]i r`ni, spuse el plictisit. – Da ... dar [i dac o iei în serios, merit . Te va înv ]a mai multe despre

via] . Î[i d`du seama c nu vorbise niciodat despre iubire cu un b`rbat – cu

excep]ia lui Hal. Într-un fel, Paul îi amintea de fratele ei. Poate [i de aceea sesim]ise atât de lejer cu el imediat ce îl cunoscu. El nu avea nici o reticen] ,nici o toan , nimic din acele rezerve ostile care p`reau s -l caracterizeze peDavid Lancaster

– M întreb de ce domni[oara Lancaster nu este m`ritat ? spuse eaincon[tient.

– Ea este o doamn b trân atât de fermec toare [i trebuie s fi fost foartedr`gu] când era tân`r !

Paul î[i azvârli ]igareta. – Este mai degrab o poveste trist . A lucrat într-un spital de misiune în

India, înainte de r`zboi. Dup câte se pare, s-a îndr`gostit de un doctor – unindian.

– Da, mi-a spus zilele trecute c a fost în India. Presupun c nu s-au pututc`s tori din cauza prejudec ]ilor rasiale.

– Nu cred c dac i s-ar fi întors spatele, ar fi îngrijorat-o, spuse Paul. Darb`rbatul era c`s torit. Am în]eles c era un b`rbat cult – î[i luase diploma la

40 DONNA KAUFFMAN

Cambridge [i a[a mai departe. Dar el se c`s torise foarte tân`r, una dintreacele alian]e de familii care sunt aranjate din fraged copil rie. Bineîn]eles, învremurile acelea femeile indiene erau ]inute mai retrase, a[a c probabil aveafoarte pu]in în comun cu so]ia lui. Ea mi-a ar tat o poz de-a lui la un momentdat. Un b`rbat foarte dr`gu], cu ni[te ochi negri p trunz tori.

– Ce cumplit pentru ea. Dar asta îmi confirm starea pe care am avut-ofa] de ea. Nu este deloc înr it c a iubit pe cineva cu care nu se puteac`s tori. Îmi aduc aminte acum c atunci când vorbea despre India, fa]a eiavea un fel de str lucire – ca [i acum acolo i s-ar fi întâmplat ceva minunat,spuse Clare încet.

Se plimbar apoi f r s -[i vorbeasc , fata gândindu-se cu compasiune laiubirea f r speran] a tinerei Leonora Lancaster cu tân`rul doctor, în timp cePaul îi privea fa]a.

Paul Mallinson era un cinic recunoscut. Experien]a îl înv ]ase c femeileerau [irete, avare, creaturi geloase care trebuia tratate cu pruden] . Uneori leasemuia cu dihorii pe care el îi v`zuse în copil rie. Trebuie doar pentru pu]intimp s î]i îndrep]i aten]ia în alt parte [i din]ii lor ascu]i]i ca ni[te ace ar mu[camâna care le hr`ne[te.

El admitea c existau femei dulci [i dr`gu]e, dar erau invariabil la fel debanale ca [i budincile. Acum, privind fa]a oval a lui Clare [i ochii eimelancolici, se întreb dac era o fat iubitoare [i sincer .

El tocmai ie[ise de curând dintr-o leg tur furtunoas cu o tân`r`ambi]ioas care, având un temperament vulcanic, admisese c nu-i p`sa delocde el dar era preg tit s -l accepte pentru c era bogat. Dup provocareafermec toare a Marcelei – subtilitatea nu era punctul ei tare – el g`si aparentalips de [iretlicuri a Clarei foarte atr`g toare.

– M duc s -mi aduc casca de baie [i intr`m iar în ap , spuse ea. Începu s alerge, p`rul ei mi[cându-se pe umerii sl bu]i.– Vom face concurs, strig Paul.O ajunse din urm atunci când ea sosise la dune [i se urcar pe nisipul

moale. Râdeau când ajunser aproape f r respira]ie în locul unde amenjaser`picniciul.


Era ca un copil, gândi el, cu ochi lumina]i [i cu obrajii îmbujora]i. Gura ei,curbura dr`gu] de la gât spre umeri [i picioarele lungi [i sub]iri nu mai eraucopil re[ti. Pulsul lui crescu, dar înainte s-o poat atinge, ea s`ri \n picioare [iîncepu s caute în geanta de plaj dup casca alb .

– Anul trecut am mers la Cornwall în vacan] . Vremea a fost îngrozitoare.Nu mai m-am înc lzit a[a la soare de mult vreme, spuse ea.

– Vezi s nu te arzi, o avertiz el.– Nu m-am ars niciodat . Ea î[i fix curelu[a de la casc sub b`rbie. Înc`

o s`pt mân ca asta [i voi ar ta ca un ]igan. Nu vii? O c`rare din pietricele fine conducea c tre malul apei [i Clare p`[ea cu

aten]ie, mu[cându-[i buzele ori de câte ori sim]ea ascu]imea pietricelelor.– Este o agonie, trebuie s -mi cump`r ni[te papuci de plaj . Drept r`spuns, Paul o ridic în bra]e [i o duse a[a tot restul drumului. În

ciuda unei înf ]i[`ri slabe [i indolente, era surprinz tor de putenic.– Eu sunt prea grea pentru un astfel de cavalerism, protest ea.El o l s jos, cu genunchii în spuma învolburat , bra]ul lui întârziind în

jurul taliei ei. Ochii lor se întâlnir pentru câteva clipe.– Clare... Ea scutur din cap. – Nu, Paul. Nu strica ce este între noi. – O reac]ie foarte m`gulitoare! zâmbi el crispat. Ea \i atinse u[or bra]ul. – Îmi placi foarte mult. Hai s nu complic`m lucrurile. El o privi cum se afunda din ce în ce mai adânc în apa verde. Dup aceea

o v`zu plonjând brusc într-un val. Apoi ap`ru la suprafa] , râzând [iscuturându-[i apa de pe fa] .

– Vino! Este la fel de fierbinte ca ... un val o lu pe nea[teptate.Zâmbind, el se arunc în ap . Vântul începu s adie [i cerul era acoperit cu grupuri de nori trandafirii

atunci când se întoarser navigând de-a lungul golfului.– Fii atent la cap! strig Paul când schimbar cursul [i senza]ia fu

deosebit .

42 DONNA KAUFFMAN

Clare nu mai navigase niciodat înainte cu un vas mic [i sim]ea c era oexperien] minunat . Valurile care izbeau prora, scâr]âitul b`rcii, mi[carea eiplan , toate combinate îi d`deau un sentiment de libertate [i bun dispozi]ie.Îi p`ru r`u când Paul cârmi barca în canalul nisipos, între albiile ml [tinoasemirosind a sare. Ajunser la locul de ancorare.

– Ce spui, iei cina cu mine? Ar fi p`cat s sfâr[im ziua atât de devreme,spuse el în timp ce treceau pe lâng ambarca]iune spre locul unde era parcatma[ina lui sport.

– Mul]umesc, dar trebuie s plec. Am promis c voi poza domni[oareiLancaster în seara aceasta.

– Atunci, ce spui despre o lec]ie special de naviga]ie mâine noapte? – Nu [tiu când voi fi liber . Este posibil ca domnul Lancaster s vrea s`

lucrez. – Dar nu e[ti prea încurcat , nu? întreb el.– Nu, bineîn]eles c nu, spuse Clare, cumva indignat . Este doar pentru

c orele mele de lucru sunt schimb toare [i de aceea nu pot face aranjamenteprecise în timpul s`pt mânii.

El încuviin] [i spuse:– Atunci, te voi suna. Mul]umesc pentru ziua de ast zi. Clare îl privi plecând într-un nor de praf. Se plimb apoi pe c`rarea spre

Creek House, fredonând ceva u[or.Era un b`rbat dr`gu]. Sub acea masc a cinismului se g`sea adev`ratul

Paul Mallinson [i ea b`nuia c nu era atât de nep`s tor [i de dezam`git. Oh,nici o îndoial , era un crai, dar într-un fel, sim]ea c nu era cu totul un playboyinactiv, ducând o existen] în c`utarea pl cerii. Sau sunt dus în eroare defarmecul lui? se întreb ea. Bineîn]eles c manierele lui atente [i m`gulirealini[tit a ochilor lui c`prui n-au însemnat nimic dar o tehnic lini[tit ar puteafi periculos de în[el toare.

Drumul de edec conducea la o poart în gardul gr`dinii de la CreekHouse [i Clare g`si restul familiei stând pe peluz .

David Lancaster citea în timp ce m tu[a lui mo] ia, iar Jenny st tea jos peiarb [i-l peria pe Josh.


– Bun . Te-ai distrat? întreb Jenny, atingându-l pe Josh cu peria în timpce el lua o buc ]ic neastâmp`rat de pe vârful piciorului ei.

– Au fost acolo [i turti]e de pui? Paul are de obicei mâncare super pentrupicnicuri.

– Da, pui [i pr jituri cu fructe [i piersici uscate, admise Clare, uitându-sesurâz toare la expresia de copil gelos.

– Arat mai dr`gu] cu p`rul a[a, nu-i a[a, unchiule David? întreb Jenny.Lancaster î[i ridic ochii din carte [i o m`sur pe Clare de la puloverul de

piersic pân la [ortul scurt. Ea era con[tient c p`rul ei zburlit dup c l toriacu barca [i picioarele descoperite nu aduceau deloc a femeie de afaceri.

– Trebuie s m duc s îmi aranjez lucrurile, spuse ea în grab cru]ându-l pe el de orice comentariu asupra ]inutei ei.

În urm toarele s`p`mâni satul se afl sub entuziasmul preg tirilor pentrus`rb toarea Casei Parohiale care se ]inea sâmb t dup -amiaza.

Atunci când nu era ocupat cu hârtiile ei, Clare o ajuta pe domni[oaraLancaster s adune [i s trieze colabor`rile la Elefantul Alb a c`rui sarcin erape umerii doamnei în vârst . Vineri seara au mers la Biseric s decorezestrana. Vremea era înc fierbinte [i BBC-ul previzionase valuri de c lduri, a[ac exista o oarecare team c acestea ar fi putut s ajung pân la ei.

În timp ce Lancaster îns ila o fâ[ie de hârtie creponat de un ro[u aprinsîn fa]a stranei lor, Clare [i Jenny prindeau o pancart care anun]a târgul ceurma s aib loc. Domni[oara Lancaster împreun cu un membru alcomitetului de organizare erau în biroul parohului, discutând aranjamentelefinale.

Tocmai atunci sosi [i Hilda cu o cutie de fructe conservate în cas [i fructeproaspete pentru sec]ia de produse. Clare râse tare când î[i aduse aminte deremarca pe care Hilda o f cuse de diminea] .

– Care este gluma? întreb Lancaster.– Hilda nu este de acord ca inaugurarea s`rb torii s fie f cut de o

celebritate de film, explic Clare. – Ea mi-a spus în aceast diminea] c ar fi mai bine s avem o

personalitate politic sau o doamn de rang.

44 DONNA KAUFFMAN

Lancaster zâmbi.– {i cine este aceast fat ? N-am auzit niciodat de ea. – Andrea Ashley? Este destul de cunoscut . De obicei, joac roluri de fete

rele. Atunci, Lancaster puse jos ciocanul [i spuse: – M duc pân la Trafalgar, s beau un pahar cu bere. Apoi, ca un gând

care îi trecu prin cap: – Nu vrei s bei ceva? – Da, a[ vrea. Aici se munce[te cu ardoare. Traversar paji[tea c tre hanul satului. Salona[ul era gol, majoritatea

b`rba]ilor preferând barul. – Ce dore[ti s bei? întreb Lancaster în timp ce proprietarul ap`ru dup`

tejghea. – Sherry? Cidru? – Cidru, v rog. – Un cidru [i o bere brun , George. Se a[ezar pe o canapea de piele [i Lancaster î[i aprinse pipa. Clare se

întreb dac era plictisit pentru c acceptase invita]ia lui. Dac ar fi venit singur,probabil c acum ar fi fost în bar vorbind cu fermierii sau aruncând s`ge]i la]int .

Cidrul era foarte învior tor. Î[i aduse aminte de o zical din West Countrype care o înv ]ase de la un supraveghetor al tat lui ei, un om b trân [i ursuz,cu un accent din Somersetshire atât de limpede \ncât vizitatorii nu în]elegeauniciodat nimic din ce spunea.

– Berea dup cidru face un bun c l re], cidru dup bere face un omindispus, murmur ea cu jum tate de voce.

– Unde ai înv ]at asta? întreb Lancaster.– De la un b`rbat în vârst care obi[nuia s lucreze pentru tat l meu.

Mi-e team îns c nu ar fi fost de acord cu asta. Ea indic paharul ei:– Cidrul în aceast parte a lumii noastre se ]ine în butoaie [i este mult mai

puternic.


– Am auzit despre cum ai p`r`sit West Country. Am în]eles c nu-]i placeLondra.

Ea îi povesti pe scurt despre moartea p`rin]ilor [i cum ea [i Hal plecaser`s locuiasc la o rud mai în vârst într-o pia] lini[tit din Kensington.

– Trebuie s fi fost foarte greu pentru tine. – A fost mai greu pentru fratele meu. Presupun c fetele se adapteaz mult

mai u[or. Hal avea un dezgust pentru toate. Cred c în parte, to]i acei anipetrecu]i cu m tu[a Constan]a l-au f cut s plece în Africa. El tânjea dup`spa]iu.

– Da, pot s în]eleg aceasta. Îmi aduc aminte când eram la pension deobicei m sim]eam îngr`dit. Dac e[ti crescut aproape de mare, atunci î]i intr`în sânge, spuse Lancaster.

– A]i locuit din totdeauna aici? El scutur din cap:– M-am n`scut în Columbia Britanic . Tat l meu era geolog [i era într-o

expedi]ie de cercetare în mun]ii Stânco[i pe vremea aceea. De obicei, mamamergea cu el afar de cazul când era vorba de vreun teritoriu dur. Atunci, ealocuia în sate, undeva aproape de amplasament. Excursia p`rea s fie urm`ritde o piaz rea. Tat l meu a fost ucis într-o c`dere de stânc [i mama a muritla na[terea mea.

– Oh ... ce îngrozitor! Lancaster \[i scutur pipa.– Am fost trimis s tr iesc cu un unchi [i când b trânul a murit, mi-a l sat

mo[tenire Creek House. Dup ce m-am întors de la Universitate, m-am stabilitaici.

– {i fratele dumneavoastr .?A tr it tot aici? – Nu, el era deja la [coala preg titoare atunci când p`rin]ii au murit. El a

fost crescut de cineva dintre rudele mamei. – Nu sem`na]i deloc, spuse Clare.Lancaster zâmbi:– James ]i-ar mul]umi pentru aceast observa]ie. El este un om foarte

prosper. Ar trebui s ne întoarcem la lucru.

46 DONNA KAUFFMAN

user

Formato

gianninajollys

Clare î[i d`du seama c vorbeau de dou`zeci de minute, cu o prietenieperfect . Lancaster p`rea s fi uitat formalismul lui obi[nuit. Acum, cunoscândcâte ceva din trecutul lui, înclina s -[i schimbe p`rerea despre el ca fiind unom mândru, arogant, dispre]uitor cu oamenii mai pu]in plini de ei decât elînsu[i.

Probabil c stilul lui venea de undeva de departe, din copil rie. Era posibils fie chiar timid.

***

|[i petrecu diminea]a urm toare ajutând-o pe domni[oara Lancaster s`aranjeze lucrurile în stran . La miezul zilei, toat lumea se gr`bea acas pentruo gustare, pentru c inaugurarea urma s aib loc la ora dou .

{i doar pu]in mai devreme se descoperise c nimeni nu adusese unporumbel – primul premiu într-una dintre competi]ii – de la o ferm`îndep`rtat [i Lancaster se oferi s -l aduc el. El se întoarse când restul familieiterminase masa [i Jenny se n`pusti imediat afar s vad porumbelul, care ]ipaprotestând într-o lad de lemn.

– Noi trebuie s plec`m de aici în jur de doousprezece [i jum tate. Undeam pus biletele pentru loterie? Sunt sigur c vom întârzia, îi anun]domni[oara Lancaster.

Apoi se gr`bi urcând repede sc`rile [i murmurând ceva nedeslu[it.Lancaster schimb o privire amuzat cu Clare:– Exist o adev`rat revolu]ie pentru aceast s`rb toare, mai mult decât

pentru tot restul anului, spuse el plictisit. M tu[a Leo va fi complet extenuatîn aceast sear [i nu poate s se lini[teasc .

– Da, dar se bucur enorm de aceast s`rb toare. Ea [i Hilda erau într-oadev`rat panic pân s vii tu aici. Ele se gândeau c Josh plecase pe furi[ cufriptura de pui rece pentru sanvi[urile servite pe teras la petrecere.

– {i el le-a mâncat?


– Nu. Hilda le-a pus pe bufetul din buc t rie ca s fie în siguran] [i le-auitat acolo. Trebuie s m schimb, altfel nu voi fi gata la timp.

La sfatul domni[oarei Lancaster, Clare decisese s îmbrace o rochieîncre]it de m tase de culoarea m`rului verde. La început, crezuse c va fi preaoficial pentru un bazar de ]ar , dar b trâna doamn o asigurase c toatlumea îmbr`ca cele mai bune haine cu aceast ocazie [i c a purta o rochieobi[nuit ar fi fost un afront la importan]a acestei s`rb tori.

– Clare, vrei te rog s m aju]i s schimb rochia? o rug Jenny, vârândcapul în camer pe nea[teptate.

– Oh, nu-]i la[i p`rul s atârne pe spate? o întreb ea pe Clare în timp ceaceasta se ocupa de nasturii ei de la rochie. Tu e[ti atât de dr`gu] !

Când copilul o lu la goan , Clare se opri nesigur în fa]a oglinzii. Apoi,cu un gest impulsiv, trase clama [i l s s -i cad p`rul peste fa] ca un v lgalben ro[ietic. Se potrivea de minune cu p l ria cu pene pe care [i-ocump`rase din Norwich sîmb ta trecut . Dar la dou`zeci [i [ase de ani, eraoare prea b trân pentru cîrlion]i?

O privire scurt aruncat pe ceas îi ar t c mai avea doar câteva minuteca s se hot rasc . Ei bine, de ce nu? Nimeni nu se va uita la ea cât timp AndreaAshley va fi pe teras .

Fixându-[i p l ria cu un ac împodobit cu perle împrumutat de ladomni[oara Lancaster, lu în grab po[eta [i coborî sc`rile, fusta ei fo[nind de-a lungul balustradei.

– Ei! ar ]i ca o stea de cinema, spuse Jenny admirând-o din u[a buc t riei.– Eu am adus ma[ina... Lancaster, întorcându-se tocmai atunci din gr`din , se opri uimit. Ochii lui

alba[tri se plimbar de la gleznele ei pân la p l ria cu borurile ei întinse careîi umbrea fa]a zâmbitoare.

{i Clare, întâlnindu-i privirea, sim]i cum inima ei se opre[te [i o senza]ieneobi[nuit o furnic pe [ira spin`rii.

48 DONNA KAUFFMAN

Capitolul 4

– ... [i acum, doamnelor [i domnilor, permite]i-mi s v-o prezint pefaimoasa actri] de film care a venit tocmai din Londra pentru a deschides`rb toarea noastr – domni[oara Andrea Ashley!

Pe când vicarul se a[ez , aplauze vioaie r`bufnir , urmate de fluier turi dela tinerii din zon .

Andrea Ashely a[tept pân ce aplauzele încetar . Stând în centrul estradeim`rginite cu ferig , mâinile sale albe se împreunar u[or, ar tând incredibilde frumoas . Femeile din audien] se uitar lung, cu invidie la rochia ei plisatdin [ifon de un galben pal [i la p l ria în form de petale de culoare galben-trandafiriu ce st tea pe p`rul ei negru str lucitor.

Cuvântarea ei a fost scurt , [i când s-a terminat un b ie]el împins de mamasa mândr , i-a înmânat un buchet de garoafe ro[ii.

Cu un zâmbet str lucitor, rupse o floare din buchet [i o vâr\ în butonieralui. Urm o izbucnire de aplauze pe când un fotograf de la ziarul localimortaliz acest gest încânt tor, [i dup aceea urm turul pr`v lioarelor [imul]imea se împr`[tie.

Pentru urm toarele dou ore, Clare [i Jenny erau ocupate cu chio[culElefan]ii Albi.

Nego]ul era rapid, cea mai neverosimil pies de bibelou î[i g`seacump`r tor zelos, [i fu o u[urare când domni[oara Lancaster ap`ru [i le spuses mearg s se distreze cât timp ea va prelua chio[cul.

Jenny alerg s ob]in semn tura Andreei Ashley în caietul ei de autografe,[i Clare se plimb pe peluz pân la cortul de gust ri pentru o cea[c de cafea,când Penelope Conyers o interpel :

– Ai vrea s te speli pe mâini? Prespun c mâinile tale sunt lipicioase dup`atâta timp de servire.

– Da, ar trebui. N-am crezut c va fi o munc a[a de grea, spuse Clare,urmând-o în Parohie.

– Nu-i a[a c domni[oara Ashley este încânt toare? remarc Penny pecând urcau scara.

– Stra[nic de fermec toare. N-am mai v`zut-o de la premier . Ce faceacum?

– Bea ceaiul cu Paul. Clare zâmbi. Paul era pe mâini bune. Dup ce î[i sp l mâinile în baie, Penny o invit în dormitor s î[i aranjeze

p`rul.– Trebuie s m întorc la treab , spuse ea. – G`se[ti ie[irea? – Desigur. Mul]umesc c mi-ai dat ocazia s m aranjez, spuse Clare cu

recuno[tin] .Penny ezit de parc ar fi vrut s spun ceva, dar se r`zgândi [i se gr`bi s`

ias .Pe când î[i piept na p`rul, Clare arunc o privire în jurul camerei. Ea

observ c în afar de un peisaj [ters în acuarel deasupra patului [i o tapiseriealbastr de m tase pe scrin, nu existau alte decora]iuni personale. Patul îngustde fier cu o cuvertur de un galben pal [i scaunul din lemn de lâng el, îireamintea de o sec]ie dintr-un spital, [i se întreb de ce Penny nu aveaciud ]eniile pe care majoritatea fetelor le colec]ioneaz .

Pe masa de toalet nu erau cosmetice, nici c`r]i pe geam, [i nici m`car opereche de papuci l sat sub franjurile cuverturii.

Amintindu-[i timiditatea acut a fetei la prima lor întâlnire [i hainele eiaiurea, Clare avu impresia c este ceva în neregul cu stilul ei de via] . Paul îispusese c era întotdeauna ocupat ajutându-[i tat l la parohie, dar nu era

50 DONNA KAUFFMAN

normal ca o fat de vârsta ei s exclud toate celelalte preocup`ri [i s aib ocamer atât de lipsit de personalitate.

Trebuie s o întreb pe domni[oara Lancaster despre ea, gândi Clare întimp ce cobora sc`rile.

Pe când traversa înc o dat peluza, fu acostat de o doamn masiv înro[u.

– Ah, domni[oar Drake, ve]i ghici câte boabe de fasole am în acestborcan? Pre]ul pentru un r`spuns apropiat este o sticl de sherry, sunt sigur`c vre]i s v încerca]i norocul.

– Da, sigur. Cât cost ? – {ase penny, dac dori]i. {i cum v place munca cu distinsul nostru

botanist? întreb doamna în ro[u, viclean.– Oh... foarte mult, mul]umesc. Clare se întreb cine Dumnezeu era.– Un b`rbat încânt tor [i str lucitor în domeniul s`u, desigur. Admir

b`rba]ii inteligen]i. Din p`cate, unii membri ai comunit ]ii noastre mici –"Doamna în ro[u" urm`ri un poten]ial client [i se gr`bi într-acolo, f r s -[itermine propozi]ia.

Ce femeie extraordinar , se gândi Clare, urm`rind-o cum se îndrepta spreun fermier c`runt care ar ta de parc nici el [i nici familia lui nu aveau nevoiede sherry.

Deci, credea despre David Lancaster c este un b`rbat încânt tor? seîntreb ea. Farmecul era ultima calitate pe care Clare i-ar fi atribuit-oangajatorului ei. Paul avea farmec pân la un grad primejdios, dar s apliciacest adjectiv specific, cu implica]iile sale de prietenie degajat , era ca [i cumai spune unui alsacian fioros "c ]elu[ dr`gu]”. {i totu[i, lipsindu-i farmecul,Lancaster avea ceva irezistibil, într-un fel, c`ruia îi era greu s -i rezi[ti, caapropierea dulceag a lui Paul.

Dându-[i brusc seama c st tea tot acolo unde doamna în ro[u o l sase,Clare î[i opri [irul gândurilor [i se duse spre cortul cu ceai. Firea lui Lancasternu era problema ei. Dar pe când cump`ra un ceai dulce [i tare de la so]iacârciumarului, se v`zu pe sine stând în hol la Creek House, privind în ochiilui David Lancaster, cu inima b tându-i neregulat ca, a unei p`s`ri speriate.


Acum, gândindu-se la acel moment, mâna îi tremur atât de violent càproape î[i v`rs ceaiul.

Cred c îmi pierd min]ile, se gândi ea aiurea. N-are nici un sens. Nici m`carnu-mi place b`rbatul.

{i totu[i, realitatea incontestabil era c în hol, pentru câteva secunde,cunoscuse o pâlpâire de emo]ie pe care n-o mai sim]ise niciodat . F`r s`realizeze c nu-[i bùse ceaiul, puse cea[ca înapoi pe mas [i î[i croi drum prinmul]ime spre ie[irea cortului.

– Nu vii s vezi Competi]ia Genunchilor Noduro[i? o trase Jenny demânec .

– Oh... da, dac vrei, spuse ea cu un aer absent.– A[ vrea ca unchiul David s încerce, spuse Jenny. – Sunt sigur c ar câ[tiga, dar nu vrea s intre. Premiul este o sticl de

whisky. Spre nefericirea feti]ei, whiskyul a fost câstigat de un l ptar ai c`rui

genunchi nu se comparau cu cei ai unchiului David.– Ai ob]inut semn tura domni[oarei Ashley? o întreb Clare. Jenny

încuviin] din cap. – Vorbea cu Paul. El i-a spus c ar trebui s fac un film despre Elena din

Troia. Cine a fost ea, Clare? Clare zâmbi:– O frumoas regin din Grecia. Jenny diger meditativ aceast informa]ie.– Deci, Paul a vrut s spun c domni[oara Ashley este frumoas , remarc`

ea.– O remarcabil deduc]ie, dragul meu Holmes, spusese David Lancaster

din spatele lor.Jenny zâmbi:– Simplu, dragul meu Watson, spuse ea cu înfumurare.El se întoarse spre Clare:– A]i bùt ceai? – Da mul]umesc.

52 DONNA KAUFFMAN

– Un b`rbat care vinde înghe]at este lâng poart , suger Jenny cusperan] .

– Dori]i o înghe]at , domni[oar Drake? – Mi-ar pl cea. – Bine. Trei înghe]ate, cadet Jenny. Te vom a[tepta aici. El arunc o

moned de doi [ilingi c tre ea.Pentru câteva minute, au stat t cu]i. Apoi Lancaster zise: – Ce crede]i despre festivalul nostru anual? – Îmi place enorm. Jenny [i cu mine ne-am uitat adineauri la Competi]ia

Genunchilor Noduro[i. A fost foarte dezam`git c n-a]i vrut s participa]i. El râse:– Cred c respectivul eveniment a stârnit scrâ[nituri de din]i din partea

comitetului. Unul sau doi conservatori au crezut c este sub demnitateasatului.

– Sunt sigur c nu este la fel de subversiv ca expozi]ia bebelu[ilor, spuseClare.

– Mamele ale c`ror copii nu câ[tig întotdeauna arunc priviri ucig toarecampionului. Apropo,

cine este femeia cu borcanul de boabe de fasole? Tocmai o z`rise pedoamna în ro[u încercând s aga]e al]i concuren]i.

– Unde? Oh, este domni[oara Bassett, venerabila noastr înv ] toare. V-ab tut [i pe dumneavoastr la cap s ghici]i numere?

Clare încuviin] din cap:– Se pare c este o admiratoare a dumneavoastr . – Doamne fere[te! Hai s ne ascundem dup aceast dughean în cazul

în care ne vede [i încearc s ne vînd restul biletelor ei. Se ascunser în spatele cortului Institutului pentru Femei [i el îi ofei o

]igar .– Domni[oara Bassett este o persoan onorabil , dar vorbe[te de î]i vine

s -]i iei t lp`[i]a. Trebuie s ai grij s nu te ademeneasc într-una dinEvenimentele ei Culturale.

Odat m-a pisat s vorbesc despre botanic .


– Oh, aici era]i! Am crezut c a]i plecat. Jenny alerg spre ei cu treiînghe]ate de vanilie.

– Cred c ar trebui s m duc s v`d dac domni[oara Lancaster nu arenevoie de ajutor, spuse Clare dup ce tremin înghe]ata.

– Bine.... voi veni cu tine, spuse David.Treceau pe lâng cortul ghicitoarei când marchiza fu dat la o parte [i ie[i

Andrea Ashley, urmat de Paul.– Bun , spuse el vesel. – Domni[oar Ashley, vi-i prezint pe domni[oara Drake [i pe domnul

Lancaster. Actri]a d`du mâna cu ei.– Ni s-a citit în palm de c tre ]iganca Lee. Este foarte bun , spuse Paul.– Nu v uita]i atât de sceptic, domnule Lancaster. Pentru c mi-a spus c`

voi întâlni un str in înalt [i brunet în viitorul apropiat [i uite, sunte]i aici în fa]acortului ei, îi zâmbi Andrea Ashley.

– Uimitor! spuse el sarcastic.Clare [tia c dac i-ar fi r`spuns ei pe acel ton t ios, s-ar fi înro[it. Dar actri]a

râse pur [i simplu [i spuse frivol: – Oh, [tiu c este un nonsens, dar este amuzant, nu crede]i? – Din p`cate, unii oameni sunt destul de aiuri]i s le ia în serios, spuse

Lancaster.– {i ce dac ? Nu cred c face r`u nim`nui dac va crede c se va c`s tori

cu un milionar sau c va trece oceanul. Ea îl privi cu ochii ei mari [i negriprovocator. Era un truc pe care Clare v`zuse c -l folosea în filmele ei, [i erouldin film ceda întotdeauna, imediat. Dar expresia lui Lancaster se în`spri [i maitare.

– Ghicitori, horoscop, pariuri de fotbal..... sunt toate forme proste[ti deevadare din realitate, spuse el r`spicat.

– Ei bine, cred c acest lucru se aplic [i la filme. Nu aproba]i nici filmele,nu-i a[a, domnule Lancaster? observ actri]a glacial.

El d`du din umeri:– Merg des la cinema, dar trebuie s remarc c filmele obi[nuite sunt

desemnate s apeleze la un nivel sc`zut de inteligen] .

54 DONNA KAUFFMAN

– A[a este, spuse Paul vesel. – Merg la film s m recreez, nu s m scald într-o dram sumbr . De[i

tonul lui era amuzant, Clare v`zu o scânteie de furie în ochii lui, [i [tia c seînfuriase pe Lancaster din cauza criticii lui ustur toare.

– Cred c ar trebui s avans`m spre tarab , suger ea în grab .– Atunci ne vedem mai târziu. Paul zâmbi c tre ea, [i o conduse pe

domni[oara Ashley mai departe. Era imposibil de v`zut dac ea se sim]iseofensat .

– Ce încânt toare este, spuse Clare inten]ionat, când se dep`rtar de ei.– Dac admiri înf ]i[area aceasta înzorzonat , r`spunse Lancaster scurt.– Da, o admir. Cred c este una dintre cele mai frumoase fete pe care

le-am v`zut vreodat . – {i probabil rezistent . – De ce naiba crede]i c este a[a? M gândeam c ar ta destul de natural

[i prietenos. Gura lui se strâmb dispre]uitor. – Da, o înf ]i[are frumoas are un efect hipnotic asupra majorit ]ii

oamenilor. Din p`cate ascunde o fire mai pu]in atractiv . – Este absurd, spuse Clare t ios. – Niciodat n-am fost de acord cu zicala c frumuse]ea este doar la

suprafa] . De ce oamenii atractivi sunt mai pu]in pl cu]i decât cei ano[ti? – Deoarece [tiu c sunt atractivi, cum le spune]i dumneavoastr . {i î[i

folosesc aspectul în beneficiul lor. – Este o gre[eal s generaliza]i, argument Clare. – Este ca [i cum a]i spune c oamenii cu b`rbie scurt sunt slabi sau c`

oamenii gra[i sunt buni. Este doar un cli[eu. El nu r`punse [i, iritat de expresia lui batjocoritoare, ea îi spuse: – Nu v plac prea mult femeile, chiar dac sunt frumoase sau nu, nu-i a[a,

domnule Lancaster? El se încrunt , [i ea ghici c acuza]ia aceasta impulsiv îl atinsese. Pe

moment, crezu c va ignora aceast remarc , dar el spuse apoi încet: – Am descoperit c femeile nu sunt foarte de încredere.


Era pe punctul de a dezmin]i aceast acuza]ie cu oarecare for] când î[id`du seama c au ajuns la chio[cul m tu[ii lui. Domni[oara Lancaster vindeaultimul articol din stoc, o acoperitoare pentru a p`stra ceaiul fierbinte înceainic, împletit de culoarea maz`rei.

– Gata..... s-au vândut toate! spuse doamna b trân cu satisfac]ie \n timpce cump`r torul se dep`rta.

– Acum trebuie s verific încas`rile noastre [i s depun banii la vicar. Separe c ne-am descurcat mult mai bine decât anul trecut. Vre]i s m ajuta]i s`num`r banii, dragii mei? Nu vreau s pierd expozi]ia de bebelu[i de la ora cinci[i jum tate.

În dup -amiaza urm toarei zile, Clare se preg ti pentru o plimbare. Vroias ias de pe [osea [i s cerceteze o potec de câmp când un claxon puternicse auzi din spatele ei [i-l v`zu pe Paul în ma[ina lui crem decapotabil ,zburând de-a lungul drumului.

– Venisem s te iau, spuse el, oprind ma[ina lâng ea. – Mi-au spus c s-ar putea s nu fi ajuns departe. M întrebam dac n-ai

vrea s mergem pân la Sheringham? – Nu sunt prea îmbr`cat pentru civiliza]ie, spuse Clare, uitându-se la fusta

ei din dril [i la pantofii ei comozi. Vremea era mohorât [i î[i pusese un jerseu c lduros vechi deasupra

c`m`[ii de bumbac. – Ar ]i destul de civilizat pentru mine! Vino! Nu este cine [tie ce zi [i acea

potec duce doar la o carier de piatr veche, spuse Paul, ]inând u[a deschis . Numai când au ajuns la Sheringham [i s-au instalat într-un col] lini[tit al

unei ceain`rii au început s vorbeasc despre festival.– Ar tai foarte încânt tor ieri în rochia aceea verde, spuse el în timp ce o

chelneri] veni [i lu comanda pentru o pl cint cald cu unt [i pr jiturele.– Mul]umesc. La fel de încânt toare ca domni[oara Ashley? întreb Clare

r`ut cios. Spre surprinderea ei, el nu par întrebarea cu galanteria u[oar cucare s-ar fi a[teptat.

– Este o fat foarte atr`g toare. Dar m îndoiesc s aib altfel de fire, spuseel serios.

56 DONNA KAUFFMAN

– Dup p`rerea ta, caracterul este important? întreb Clare. – Nu prea corespunde cu remarcile tale de pe plaj de ziua trecut . Ai

spus atunci c femeile sunt ori frumoase ori bune. – Poate îmi revizuiesc ideile. De ce ai fost a[a de ru[inat când ne-am

întâlnit în fa]a cortului ]ig`ncii? – Mi-a fost team c domni[oara Ashley s-a ofensat din cauza remarcelor

despre filme ale domnului Lancaster. Paul rânji:– A fost un pic prea sincer. De fapt, ea a primit cu bucurie acest lucru.

Femeile cad deseori prad acestei maniere dure a lui. Chelneri]a le aduse ceaiul [i Clare î[i turn în cea[c .– Cum te afecteaz pe tine acest lucru? întreb Paul– Cum m afecteaz pe mine ce anume? – Atitudinea lui David, de persoan sensibil . – Firea domnului Lancaster nu este problema mea, spuse ea vag.– Oh, haide, nu pretinde c e[ti a[a de deta[at . Este chiar un tip ar tos,

sau n-ai remarcat? – Da, presupun c este, admise ea.– Nu te distrage de la munc acest lucru? – Bineîn]eles c nu. Ce absurd! Se pare c e[ti obsedat de rela]iile

emo]ionale ale oamenilor, spuse ea aspru.El râse [i spuse:– Nu mai fi a[a de vehement . Te voi suspecta c î]i ascunzi adev`ratele

tale sentimente. Spune-mi, ce vei face când cartea lui se va termina? – Nu m-am hot rât înc . Am un frate în Kenya, poate m voi duce la el.

Îndr`znesc s spun c îmi voi g`si de lucru [i îmi place s c l toresc. Dup ceai s-au plimbat pe falez , [i Paul o distra cu descrieri amuzante

despre persoanele excentrice pe care le întâlnise în ultima sa vizit de peRivier . Era un excelent povestitor [i depresia inexplicabil ce o împinsesespre o plimbare solitar disp`ru complet. În timp ce se întorceau la ma[in ,ochii ei erau lumina]i de râsete.


– A[a este mai bine. P`reai destul de ab tut mai devreme, spuse el întimp ce porneau înapoi.

– Da eram, dar m simt mult mai bine acum, spuse ea cu recuno[tin] .Era dificil s te sim]i oropsit în compania lui Paul. Nu c ar fi avut motiv s sesimt deprimat . De[i în ultimul timp, l sând cu totul la o parte visultulbur tor, temperamentul ei de obicei lini[tit a l sat loc st rilor schimb toarede orgoliu [i deprimare.

– Am auzit c domni[oara Lancaster î]i picteaz portretul, spuse Paul.Clare încuviin] din cap:– Nici nu [tiam c este atât de greu s stai nemi[cat o perioad de timp.

Problema este c ar trebui s fiu o siren , [i ele stau în pozi]ii foarte ciudate. – }i-am spus c ar ]i ca o siren . Ce por]i? Costumul de baie verde? – Nu, o ghirland de alge marine. {i domni[oara Lancaster va cump`ra un

somon [i va reproduce solzii pentru coada mea. V`zându-i expresia, ea spuse: – {tiu c sun aiurea, dar în realitate este o pictur serioas . Domnul

Lancaster s-a pr`p`dit de râs când a auzit de somon [i m tu[a era destul desup`rat . Vezi tu, vrea s-o expun la Academia regal .

– Bravo ei! Sper s am la fel de mult cuget la vârsta ei. Este permis s-ovedem înainte?

– Nu. Ur`[te ca oamenii s -i vad lucr`rile înainte de a fi terminate. Nicimie nu îmi d voie s m uit.

– Care este poza? întreb Paul. }ii o scoic la ureche sau î]i piepteni p`rulcu un os de pe[te?

– Nu-]i voi mai spune nimic dac î]i ba]i joc, spuse Clare sever.– Îmi pare r`u, spuse el poc indu-se. – Nu ar trebui s fiu surprins dac va avea mare succes. De fapt, b trâna

doamn este un artist nea[teptat de cult, [i nu-mi pot imagina un model maibun pentru Lorelei decât tine.

V`zând sclipirea r`ut cioas din ochii ei, spuse: – M întreb dac m vei lua vreodat în serios? – Ar trebui? întreb ea tachinându-l.

58 DONNA KAUFFMAN

Spre surprinderea ei, o expresie destul de sumbr travers fa]a luiatr`g toare.

Apoi, el ridic din umeri [i rânji. – Poate c nu. Dar s [tii c pân [i craii au momentele lor de sobrietate. Mai târziu, Clare î[i aminti acea remarc .– Te sim]i indispus , draga mea? Ar ]i palid [i abia te-ai atins de cin . Clare abia reu[i un zâmbet [ters. – N-am dormit prea bine. Cred c este din cauza vremii furtunoase,

recunoscu ea. – Da, te încearc , consim]i domni[oara Lancaster. – Totu[i, prognoza spune ploaie, deci se pare c va fi a[a. Nim`nui nu-i

place s fie ab tut într-o vreme frumoas când anul trecut a fost foarte frig, dartrebuie s spun c aceast c ldur excesiv este extrem de obositoare, [i reapentru organism. Gr`dina este de-a dreptul pârjolit .

Ea \ncepu s compare recentul val de c ldur prelungit cu sezonul uscat[i musonii toren]iali din India, [i Clare se sim]i u[urat c nu se mai f ceareferire la paloarea sa [i la lipsa ei de apetit.

Se f cuser trei zile de când sosise o telegram din Kenya, informând-o c`Hal a fost r`nit într-un accident de motociclet . Trei zile de tensiune [inelini[te de nesuportat.

Din fericire era singur acas când b iatul de la telegraf îi adusesetelegrama. În prima faz , nu a sim]it decât o stranie toropeal . Dar pe urm ,efectul total al [tirii o lovise ca un pumn sub inim , [i se dusese în camera ei[i se întinsese cu fa]a în jos pe pat. îngrijorat . Dac Hal a murit.....

La vremea când familia se întoarse, Clare se for] s arate calm, temându-se de simpatia [i grija lor dac ar afla ce se întâmplase.

Zilele p`reau interminabile [i nop]ile erau [i mai cumplite. Dac Kenya n-ar fi fost a[a de departe! Dac ar fi putut fi acolo, cu el!

Extenuat de lipsa somnului, a[tept a doua telegram .... "cu p`rere der`u v inform`m..... Oh nu! Nu Hal! Nu singura persoan pe care o mai aveape lume!

– Domni[oar Drake!


Ea ridic privirea, n`uc ; era atât de adâncit în gândurile ei, c nu îl auzisepe Lancaster intrând în camer .

– A[ dori s mai fac câteva revizuiri la ultimul capitol, spuse el.Ea îl urm în birou, for]ându-[i mintea îngrijorat la concentrare.Lucrar neîntrerupt o jum tate de or pân când Lancaster spuse:– Vre]i v rog s reciti]i ultimul paragraf? Simbolurile prescurtate p`reau c joac în fa]a ochilor ei: "Drag`

Domnule, cu referire la consigna]ia de nuci de cocos – Ea se opri brusc.Aceasta nu avea nici o leg tur cu vegeta]ia dunelor de nisip.

– Ei bine? spuse Lancaster.Ea î[i mu[c buza [i spuse:– Îmi pare r`u. Nu m concentram. A[teptându-se la un repro[ ustur tor, tres`ri când el spuse încet: – Care este problema? Poate pot s v ajut. – P i, nimic ...– Uita]i, nu v-am dictat acele prostii doar ca s v fac s v sim]i]i prost. Este

clar c nu v sim]i]i bine sau v face]i griji pentru ceva. – Sunt pu]in obosit , spuse ea.Scrâ[netul pa[ilor pe aleea de pietri[ le distrase aten]ia.– Alo, ce este aceasta? O telegram pentru cineva? spuse Lancaster,

uitându-se afar pe geam.Inima lui Clare p`rea c nu mai bate. Se sim]i rece ca ghea]a [i foarte

sl bit . Asta este. Sosise momentul de care se temuse. Auzi soneria sunând [ipa[ii greoi ai Hildei traversând holul. Se auzir ni[te murmure de voci [i apoiu[a se deschise.

– O telegram pentru dumneavoastr , domni[oar Drake. Cu o oroare total , se uit la plic. Trebuie s fiu calm , se gândi ea frenetic.

Nu trebuie s vad ... "Opera]ie reu[it . Fratele dumneavoastr face progrese.Nu trebuie s v mai teme]i".

Era atât de sigur c va auzi ve[ti proaste, c pentru câteva clipe cuvintelenu avur sens. Apoi, cu o mare u[urare care o l s ame]it [i tremurând,realiz c totul este bine. Hal nu va muri.

60 DONNA KAUFFMAN

– Sunte]i bine? \ntreb Lancaster.Ea î[i d`du seama dintr-o dat c el îi ]inea bra]ul [i atât el cât [i Hilda se

uitau la ea de parc st tea s cad la picioarele lor.– Da, desigur. Nu sunt ve[ti rele, se bâlbâi ea, cople[it de u[urare.– Nu mi-au pl cut niciodat mesajele telegrafice. Te zguduie un pic, spuse

Hilda, morm ind dezaprobator \n timp ce ie[ea din camer .– Ar trebui s sta]i jos, o sf tui Lancaster. – Da cred c voi sta jos. Vede]i, a[teptam s aflu; vocea ei se stinse u[or

[i-i înmân telegrama.– {tia]i c este bolnav, nu-i a[a? spuse Lancaster dup ce o citi.– Da. A mai sosit o telegram acum trei zile. Au spus c este foarte bolnav,

c nu sunt deloc speran]e. – Draga de tine. Deci, asta era problema! Compasiunea din vocea lui o

uimi. – Cred c un p`h`ru] de rom î]i va face bine, spuse el blând. Îl privi cum traverseaz biroul [i îi umple un p`h`rel.– Poftim. El zâmbi [i o atinse pe umeri, lini[titor.Apoi, spre ru[inea ei, Clare î[i sim]i buzele tremurând. Lacrimile care nu

se v`rsaser în acele zile [i nop]i lungi, izbucnir dintr-o dat [i-i udar fa]a, [itremur atât de violent, c romul se v`rs pe mâna ei.

– Îmi cer mii de scuze..... Un hohot de plâns o înecase [i bâjbâi orbe[tedup o batist .

Lancaster îi lu paharul din degetele tremurânde [i o ridic în picioare.Dar numai dup ce reac]ia se potoli, ea realiz c o ]inea în bra]ele lui.


Capitolul 5

Înro[indu-se puternic, Clare se îndep`rt . Oare ce gânde[te el despre ea!?– Acum, sufl pe nas [i bea romul, spuse Lancaster calm.P`rea netulburat de furia ei, dar ea era sigur c suflete[te trebuie s fi fost

dezgustat de astfel de manifest ri. Era vorba de înduio[area lui – tonulcomp timitor cu care el i se adresase care o f cuse s -[i piard controlul.

Î[i bù romul ascult toare, respirând mai greu din cauza t riei lui.– Îmi pare rù c m-am purtat astfel, domnule Lancaster, se scuz ea, cu

o voce tremurând . – {tii, cred c este timpul s -mi spui David. – Oh....da, dac vrei, se bâlbâi ea.– Ar fi trebuit s ne spui când a sosit prima telegram . Nu este bine s te

ocupi singur de toate problemele importante. Presupun c n-ai dormit multîn ultima perioad . Poate ar fi o idee bun s mergi s te odihne[ti dup cin ...

– Nu m simt deloc obosit . În plus, exist [i sec]iunea de dun de nisipde terminat, spuse ea zâmbind pentru prima oar dup câteva zile.

– Aceea poate s a[tepte, spuse el ferm.Con[tient c lacrimile trebuie s -i fi stricat machiajul, Clare spuse:– Pot s merg sus [i s m schimb? – Bineîn]eles. {i eu a[ putea s -mi schimb tricoul. Pentru prima oar ea observ c era o urm umed pe um`rul tricoului

sù.

– Îmi pare foarte r`u, spuse ea înro[indu-se din nou.– Nu-]i mai face probleme, spuse el politicos, deschizându-i u[a.La ora ceaiului, Jenny le spuse c se împrietenise cu doi copii americani

care î[i petreceau vacan]a în afara satului.– Numele lor erau Annabel [i Tod, scurtarea de la Todhouse, spuse ea. {i

mama lor poart costum de baie [i tat l lor are p`rul tuns periu] .– Presupun c ne a[tept m s g`sim buc ]ele de gum de mestecat peste

tot în cas dac rela]iile cu americanii se leag , spuse David plictisit.– Da, mi-au dat dou pachete, spuse Jenny. Pot s merg iar la ei dup ceai? – Dac e[ti sigur c nu se simt deranja]i de tine. – Oh, nu. Domni[oara Harker a spus c pot merge la ei ori de câte ori

vreau. – {i eu trebuie s merg la întâlnirea Asocia]iei Feminine, spuse

domni[oara Lancaster. – Clare, ai vrea s vii cu mine? Avem o conferin] despre vasele cositorite

prezentat de un director din Collingford. Înainte ca ea s r`spund , David spuse:– O iau pentru o lec]ie de navigat, m tu[ Leo.– Fii atent la vreme, drag , îi recomand domni[oara Lancaster. Sunt

convins c în scurt timp va fi o furtun . – Vom vedea. El privi rochia lui Clare. – Eu ar trebui s m schimb în pantaloni largi [i tu adu-]i un pulover în

cazul în care ne prinde vreo ploaie toren]ial . Clare î[i d`du seama c , departe de a fi iritat de metoda lui arogant de

a o invita la pescuit, sim]ea deja o nelini[te în emo]ia anticipat a acesteiposibilit ]i. Dup confuzia ei de a fi izbucnit în hohote pe pieptul lui, î[i d`duseama c întâmplarea avea [i o parte amuzant .

În mod normal, ar fi fost ultima persoan pe care cineva [i-ar fi putut-oimagina mângâind o femeie în lacrimi – o astfel de situa]ie era mai degrab`valabil pentru Paul – el dep`[ise îns criza ei cu un tact surprinz tor [i cubun tate.


Ce enigm era b`rbatul, reflect ea. Ea nu uitase remarcele luidispre]uitoare în noaptea în care sosise acolo; [i apoi urmase incidentul de las`rb toare, când el fusese atât de b`d`ran cu Andrea Ashley. Acum ar tase c`putea fi foarte fermec tor. Totul era foarte confuz.

O or mai târziu acostar barca într-un golfule] mic [i merser pân laplaj ..

Imediat ce trecuser prin canalul complicat dintre albiile ml [tinoase,David îi d`duse voie ei s ]in cârma, explicându-i cum s se foloseasc de vântastfel încât Curlew s pluteasc u[or pe ap . Se dovedi a fi un instructorr`bd tor [i de[i exista un num`r confuz de termeni tehnici, încrederea [ipl cerea ei cre[teau cu fiecare curs.

– Ai fost cumva un ghid pentru fete? întreb el în timp ce amândoi sea[ezar pe nisip.

– Nu, n-am fost. De ce? El scoase dou lungimi de funie din buzunarul de la pantaloni.– Nu este de prea mare importan] s [tii s navighezi dac nu po]i s legi

barca în siguran] atunci când ancorezi. Acesta este nodul de m`r.|nfipse o bucat de lemn în nisip [i reu[i s arate un nod de m`r [i un cerc

în jurul lui. În timp ce ea exersa nodurile, el spuse: – Ai fi vrut mai degrab s mergi la conferin] ? – Nu, nu sunt interesat în mod special de cositorie. Nu prea am avut mult

de ales, nu-i a[a? El îi arunc o privire scurt .– M-am gândit c ]i-ar face bine s ie[i aici pentru o or . – Da, a[a e. Exist ceva calm în sunetul m`rii. Ca muzica organic . Îmi

aduc aminte c am citit cândva o poezie despre asta. Cred c era de Byron...|[i încre]i fruntea, încercând s -[i aduc aminte cuvintele.

– Exist un farmec în p`durile neumblate... spuse el încet.– Da, a[a este. Ce urmeaz ?

"Exist bucurie [i pe un ] rm pustiu

64 DONNA KAUFFMAN

Exist un loc, unde nimeni nu e str in nim`nuiLâng marea cea nesfâr[it [i lâng muzica din glasul ei."

Ea t cu un timp, mi[cat de cuvintele poemului [i de modul în care el lerostise.

– Ce trist sun , spuse ea. Ca o renun]are. – Îmi imaginez c este ceea ce [i-ar dori s fac cei mai mul]i dintre noi,

spuse el. S renun]i la lume [i s g`se[ti un ] rm lini[tit departe de haosul vie]iimoderne.

Din p`cate chiar [i izolarea cost bani, în aceste vremuri. – Chiar ]i-ai dori a[a ceva? întreb Clare, curioas . Sigur. Dificultatea este

s g`se[ti un refugiu adev`rat. Acum cincisprezece ani oricine ar fi putut s`navigheze pe m`rile sudului, dar acum exist foarte pu]ine locuri undecondi]iile de via] sunt favorabile [i au sc`pat a[a-numitei noastre civiliza]ii.

– Tu ai putea s -]i construie[ti o colib pe aceste dune [i s devii sihastruldin Clint.

– Pe lâng acestea, ar urma s fiu asaltat de reporterii de ziare [i declarv`z tori, urma]i de inspectorul sanitar [i de membrii consiliului local.

Clare râse. – Da, presupun c a[a este. În plus, acum c iepurii au fost extermina]i,

vei avea mai degrab o diet limitat . Ea lu o mân de nisip [i privea cum nisipul se scurgea printre degetele

ei..– Presupun c majoritatea oamenilor au vise secrete despre o via] ideal .

Din acest motiv am ajuns s ur`sc Londra – sentimentul de a fi prins într-oenorm rutin .

– Ce ai alege s faci dac ai putea s -]i schimbi modul de via] ? Clare privi gânditoare marea, cu bra]ele ei încol cite în jurul genunchilor

ridica]i. – Via]a mea ideal nu depinde de o mo[tenire nea[teptat sau de o insul

izolat . A[ vrea s m m`rit , s am o cas la ]ar [i trei copii. – Acest ideal nu este greu de împlinit.


– Nu...cu excep]ia c`s toriei, care pare s fie chiar mai mult decât un jocde noroc.

– C`s toria este ca orice alt parteneriat, îmi imaginez. Î]i spune s asumicontractul având o idee clar despre obiga]iile [i r`spunderile pe care leimplic . Dar dac chestiunile practice sunt amestecate cu multe nonsensuriemo]ionale.... El d`du din umeri foarte expresiv.

– Adic te gânde[ti la iubire? spuse ea monoton. – B`nuiesc c o po]i numi a[a. – Eu nu cred c trebuie s îmi fac griji pentru o c`s torie de tipul unui

contract de afaceri, r`spunse ea repede, înghe]at de tonul lui sarcastic. – El func]ioneaz foarte satisf c tor în alte ] ri. – Posibil, acolo unde femeile sunt mul]umite s fie gospodine adulate. Nu

po]i s te a[tep]i ca un astfel de sistem s fie aplicat în Anglia, unde majoritateafetelor î[i câ[tig existen]a de la vârsta de optsprezece ani sau chiar maidevreme, [i care sunt obi[nuite s fie tratate ca inteligente [i responsabile într-o sfer mai larg decât buc t ria [i odaia copiilor.

– În mod sigur, din punctul de vedere al unei femei, obiectul c`s torieieste s -[i câ[tige siguran]a financiar – luxul, dac este norocoas – [i pentrutoate acestea \[i asum conducerea casei [i na[terea copiilor.

– Probabil c acest fapt a fost adev`rat pentru bunicile noastre, dar ast zinu mai este a[a. Am cunoscut multe femei al c`ror standard de via] a sc`zutbrusc atunci când s-au c`s torit.

– Aceasta trebuie s fi f cut via]a so]ilor lor un adev`rat infern, spuse elsarcastic.

– Deloc, se opuse Clare, indignat . Noi nu suntem toate ni[te materialistelacome, s [tii.

Apoi se întrerupse brusc. – Îmi pare r`u, începusem s vorbesc ca un consilier al ap`r`rii. Mai exist

[i alte moduri pe care ar trebui s le cunosc? – Dou sunt suficiente pentru o singur lec]ie. Mai bine ne-am întoarce.

Mareea se va întoarce într-o jum tate de or . Clare se ridic în picioare [i scutur nisipul de pe costumul de baie.

66 DONNA KAUFFMAN

În apusul de soare, marea era str`b tut de un ro[u-intens [i auriu. |l urm îndeaproape, privind pa[ii lui mari. I se p`rea c modul în care un

b`rbat merge este un indiciu asupra caracterului s`u. Paul se mi[ca încet, f r`grab , cu o gra]ie indolent care reflecta o atitudine u[oar [i lene[ fa] devia] . David p`[ea hot rât, cu capul drept, astfel c trebuia s se gr`beasc s`]in pasul cu el.

La marginea apei, el se întoarse [i o a[tept s-o ajute.– Crezi c te por]i descurca pe tot parcursul canalului? – Voi încerca. Un vânt vijelios se ridic brusc în timp ce ei se apropiau de canal [i David

lu cârma. Primele pic turi u[oare de ploaie atinser fa]a lui Clare cândatinser duna de acostare [i încetinir barca. Atunci, începu s plou toren]ial.

– Haide! Va trebui s alerg`m repede. |i prinse mâna [i o trase pe ] rmul noroios spre drumul de edec. Abia ajunser acas când un bubuit de tr`snet deschise cerurile.– Ne-am întors exact la timp, spuse David. Observasem acei nori

îngr`m`dindu-se spre est, dar n-am crezut c vor ajunge deasupra noastr atâtde repede.

– Sper c Jenny n-a ie[it afar pe furtuna asta, spuse Clare nelini[tit , întimp ce o raz de lumin spintec cerul întunecat.

– Hilda, Jenny s-a întors? strig David.Hilda veni de la buc t rie, ar tând îngrijorat .– Nu, nu este aici, domnule David. El î[i privi ceasul.– Nou [i un sfert, m gândesc c trebuie s fi plecat de la prietenii ei

americani pân acum. Po]i s conduci? o întreb el pe Clare.Ea încuviin] din cap.– Po]i s vii cu ma[ina pe drumul principal? Eu voi merge peste câmpuri,

\n cazul în care a luat-o pe scurt tur . Nu-mi place deloc c este afar singur`pe vremea asta.

– Da, bineîn]eles, voi lua ma[ina, spuse Clare gr`bit .


Ea lu cheile când afar se auzi o b taie în fa]a u[ii [i Jenny [i PaulMallinson î[i f cur apari]ia în`untru.

– Au, ce noapte! gâfâi Paul, trântind u[a în urma lor.– Dumnezeule, e[ti ud leoarc , copil ! exclam Hilda când o v`zu pe

Jenny cu rochia lipit de corp [i cu p`rul [iroind. – Noi tocmai plecam s te c`ut m, spuse David. – Mai bine te-ai duce s te schimbi de hainele astea ude. – Pot s beau ni[te rom? întreb Jenny.– Rom, chiar a[a! O baie fierbinte [i pâine [i lapte pentru tine, domni[oar ,

o mustr Hilda pe Jenny.– Eu am luat-o de pe drumul principal, spuse Paul, [tergându-[i fa]a cu o

batist . Cred c ea vizitase familia care a parcat caravana \n lunca b trânuluiHarrison.

– Da, sunt americanii cu copii de vârsta lui Jenny, spuse David.– Presupun c a fost pl cut când a plecat sau poate n-ar fi trebuit s-o lase

s plece. Aceast vijelie s-a dezl n]uit în câteva minute, spuse Paul, ridicându-[i vocea din cauza unui bubuit de tunet.

– Pofte[te în sufragerie. Noi tocmai ne-am întors de la o plimbare cu barca.M tu[a Leo este la o conferin] a Asocia]iei feministe.

– S fac o can de cafea, Hilda este ocupat cu Jenny spuse Clare.– Dac nu te deranjeaz . – S te ajut m? întreb Paul. – Nu, mul]umesc. Într-un minut sunt gata. Când aduse tava cu ce[tile de cafea în sufragerie, cei doi b`rba]i st teau la

fereastr [i priveau furtuna. Amândoi s`rir în picioare când intr [i Paul lu`tava [i o a[ez pe o m`su] joas .

– Hm, miroase excelent. Se pare c ai tot felul de talente, spuse elzâmbind.

Clare turn cafeaua [i apoi se a[ez într-un fotoliu.– Eu credeam c femeile sunt nervoase cînd tun , spuse Paul dup ce se

auzi o bubuitur puternic de tunet. – Îmi plac furtunile – atâta timp cât nu sunt afar , r`spunse Clare.

68 DONNA KAUFFMAN

– Nu-mi spune c î]i plac [i [oarecii! – Da, chiar îmi plac. Eu [i cu fratele meu p`str`m o "prinz toare de

[oareci", de ani de zile de când eram copii. Eu nu ]ip [i nu m urc pe cel maiapropiat scaun atunci când v`d un [oarece, dac asta este ceea ce crezi.

– Nimic nu este mai înnebunitor decât o femeie care face isterii într-ositua]ie de urgen] , continu David.

Paul îi arunc o privire mai degrab sfid toare. – Da, sunt de acord în cazul unei urgen]e adev`rate, spuse el. Dar în

general, deplâng aceast tendin] a femeilor de a fi practice [i independente,adùg el cu rùtate.

– Bine. Data viitoare când va fi o furtun sau v`d un [oarece, \mi voi aduceaminte s m arunc în bra]ele tale [i apoi voi le[ina, spuse Clare râzând.

Era atât de obi[nuit cu acest schimb de replici cu Paul, \ncât când observò încre]itur expresiv pe fa]a lui David ro[i, sim]indu-se ca [i cum ar fi fostvinovat de o remarc de prost gust.

Pentru a înrùt ]i [i mai mult situa]ia Paul spuse: – Din p`cate, David se g`se[te în pozi]ia de a te face mai fericit decât

mine. – Se pare c furtuna a trecut. Cerul este din nou str lucitor, spuse Clare

în grab . Mai dori]i cafea? – Eu nu, spuse David. Cred c am sc`pat briceagul pe drumul de edec.

Dac m scuza]i, voi merge s -l caut. Dup ce el plec , Paul spuse: – {tii, sperasem c ai putea avea o influen] asupra b trânului, dar m tem

c s-a vindecat de trecut. – Nu putem fi cu to]ii frivoli, spuse Clare cu o not de asprime.– Este o împuns tur pentru mine? întreb el.– Nu ... dar vorbe[ti ca [i cum este senil. Nu este cu mult mai b trân decât

tine. – Bine, gata despre David, spuse Paul. Eu venieam s te v`d atunci când

am întâlnit-o pe Jenny. M întrebam dac ai dori s iei cina [i s dansezi într-o sear s`pt mâna viitoare, la un club bun pe care îl [tiu. Nu este bine s`nu te distrezi deloc.


– Mi-ar pl cea s vin. Mul]umesc, Paul.– Ce spui de miercurea viitoare? – Ar fi super. – Bine. Este mai bine s plec. B`nuiesc c David crede c am o influen]

nu prea bun asupra ta.– Ce nonsens! Se ridic pentru a-l conduce.– Probabil c dac a[ fi în locul lui, a[ sim]i la fel. Chiar dac nu î]i este fric`

de furtuni [i de [oareci, ai o iscusin] de a dezv lui un instinct puternic deap`rare, p`pu[ic , spuse el.

Dup ce el plec , Clare se întoarse în camer [i deschise ferestrele. Cerulera acum întunecat dar la fel de clar ca [i cum nu ar fi fost nici o furtun . |lv`zu pe David urcând prin gr`din [i strig :

-}i-ai g`sit briceagul? – Da. Printr-un noroc nea[teptat a c`zut pe un teren de pietri[ [i nu în

noroi, r`spunse el.– Paul a plecat acas . Cafeaua mai este cald , dac mai dore[ti. – Mul]umesc. – Cred c domni[oara Lancaster va sosi curând acas , spuse Clare în timp

ce el intra în camer .St tur t cu]i câteva minute [i apoi David spuse brusc: – Ai spus c nu te temi de furtuni atâta timp cât nu e[ti afar . Mai devreme,

ai fost de acord s iei ma[ina s-o cau]i pe Jenny. – Da, dar asta este altceva. – {i dac am fi fost prin[i în timp ce str`b team golfule]ul? – Tu ar fi trebuit s [tii ce ai de f cut. El o privi [i Clare ad`ug : – Ai sentimentul c e[ti singur cu elementele naturii care sunt mai degrab`

înfrico[ toare. Ce s-ar fi întâmplat dac am fi fost prin[i? – Nimic. Am fi fost pu]in zdruncina]i [i uzi leoarc . – Cred c o furtun adev`rat în mijlocul oceanului trebuie s fie o

experien] terifiant .

70 DONNA KAUFFMAN

– Da, este chiar terifiant, spuse el. Te face s -]i dai seama cât suntem defiravi. Odat îmi aduc aminte c ... El se opri brusc.

– Da? spuse Clare, încurajându-l.– Oh, nimic. Tocmai eram pe punctul de a te plictisi cu câteva amintiri de

pe mare. – Nu m-ar fi plictisit. – Totu[i nu voi risca. Unele lucruri sunt mai plictisitoare [i mai monotone

decât experien]ele altor oameni. Clare îl analiz atent . De ce era atât de în]ep tor? Atât de refractar s`

r`spund cu prietenie? O dat sau de dou ori se relaxase [i vorbise simplu [inatural, dar aceste st ri nu au durat niciodat . Nimeni nu poate fi sigur c`urm toarea sa remarc nu va fi primit cu o t cere de ghea] sau un refuz.

Aten]ia ei pentru aceast problem fu întrerupt de întoarcereadomni[oarei Lancaster.

– Voi urca s -i spun lui Jenny noapte bun , spuse David când m tu[a luirelata p`r]ile cele mai interesante ale conferin]ei.

– Voi v-a]i distrat cu lec]ia de naviga]ie? o întreb ea pe Clare când el ie[iafar .

– Da. A]i avut dreptate despre vreme. Aproape c am fost prin[i defurtun , iar Jenny a venit acas ud leoarc . Din fericire, Paul a întâlnit-o pedrum [i a condus-o acas .

– Mi-a fost team c v poate prinde afar , spuse domni[oara Lancaster.Ai fi fost cu totul în siguran] cu David, dar ar fi fost nepl cut pe ap .

Mai târziu, în timp ce Clare se schimba pentru noapte în camera ei, fraza"cu totul în siguran] cu David”, îi revenea mereu în gând.


Capitolul 6

– E[ti gata, Clare? a sosit Paul. }i-a adus ni[te flori. Oh…ce rochiesuperb ! Ar ]i grozav.

Jenny intr în dormitor, plin de admira]ie.– A[ fi dorit s fiu suficient de mare ca s port rochie lung , spuse ea cu

regret.Clare zâmbi. – Mai ai pu]in r`bdare, doar vreo cinci ani. – Cinci ani sunt o ve[nicie. Hilda spune c vom fi lua]i de val înainte s`

[tim unde suntem. M tu[a Leo i-a spus s nu fie a[a de pesimist . Ce înseamn`de fapt pesimist?

– Cineva care vede partea goal a paharului. – Te intorci foarte târziu disear ? – Nu [tiu. Nu foarte târziu; de fapt nu pot [ti. Oricum, î]i voi povesti totul

mâine diminea] . – Vei bea probabil [ampanie, suger Jenny, oftând cu invidie. Clare î[i puse m`nu[ile [i e[arfa [i mai arunc o ultim privire în oglind . Dup cum spusese [i Jenny, rochia ei era de efect. Era un cadou de

desp`r]ire de la Hal, când acesta plecase în Africa. Era f cut dintr-un materialalb cre], se mula pe coapsele ei zvelte [i c`dea în falduri în jurul gleznelor.Pelerina era ca o tunic greceasc , purtat pe ambii umeri [i prins cu un clipscu perle.

Pentru a se asorta cu rochia, î[i aranjase p`rul într-un coc clasic în vârfulcapului [i-l prinsese cu o agraf cu perle.

Observând o expresie speculativ pe fa]a lui Jenny, o \ntreb : – Ce spui? – M gândeam c ar fi distractiv dac Paul s-ar îndr`gosti de tine. Ai putea

sta în continuare aici pentru totdeauna, în loc s pleci dup ce unchiul Davidtermin cartea.

– Nu cred c este realist, spuse Clare f r s fie îngrijorat . – Paul te place foarte mult. }ie nu-]i place de el? – Ba da, desigur. Dar oamenii nu se c`s toresc doar pentru c se plac. Paul ap`ru imediat ce ea intr în camer .– Bun seara. Cu o plec`ciune, el îi oferi o ghirland cu orhidee.– Ce dr`gu]! Î]i mul]umesc! Clare voia s o prind de pelerin când el îi spuse: – Nu face asta! Dac a[ fi [tiut c vei ar ta ca o zei] greceasc , ]i-a[ fi adus

liliac. Pune-o te rog în geant . – Vom l sa u[a din fa] deschis . S ave]i o sear frumoas , draga mea. S`

ai grij de ea, Paul, spuse doamna Lancaster amabil. În timp ce mergeau cu ma[ina prin sat, Paul îi spuse: – Ai o rochie foarte atractiv . Ai tr it o via] tumultuoas în Capital ? – Moderat . Ador s dansez. Mai pu]in când este foarte aglomerat [i n-ai

loc s te mi[ti. – Clubul din sat este destul de spa]ios [i are [i o teras în caz c în`untru

este prea aglomerat. Este de fapt un conac pe care proprietarii nu l-au pututîntre]ine financiar.

Începuse s se întunece când ajunser la club [i parcar în fa]a por]ilor.Terasa era iluminat cu becule]e colorate. Un grup de militari americaniîmpreun cu so]iile lor se îndreptau agale c tre fântâna luminat . Muzica dedans era purtat de aerul serii.

Paul o ajut pe Clare s coboare din ma[in . Urcar sc`rile [i intrar în hol. – Bun seara, doamn . Bun seara, domnule Mallinson.


V-am rezervat o mas lâng fereastr , domnule. {eful de sal o lu înainte [i-i conduse c tre o mas aflat sub o fereastr`

înalt fran]uzeasc . – Ce înc`pere încânt toare, spuse Clare când Paul terminase de vorbit cu

chelnerul. – M-am gândit c \]i va pl cea. În plus, au un buc tar [ef elve]ian de prim`

clas [i o pivni] excelent . – Proprietarii locuiesc în continuare aici? întreb ea.– Nu, s-au mutat în c`su]a de la intrarea în curte. Camerele de sus sunt

folosite pentru petreceri private [i cred c ofi]erul comandant al uneia dintrebazele americane are un apartament în aripa de vest. Ca fapt divers, am vizitatcasa cu trei ani în urm , când încercau s o vând . Era într-o stare destul deproast [i nu puteau g`si un cump`r tor. Au pus ceva capital împreun [i audeschis un club. A demarat lent, dar pe urm jum tate din ]inut l-a descoperitbrusc [i acum…uite, po]i vedea [i singur .

– Ce poveste dr`gu] , spuse Clare. – Este p`cat când case vechi deosebite trebuie demolate sau transformate

în birouri Dup o mas pl cut , Paul suger c puteau servi o cafea [i un lichior pe

teras . Se întunecase deja [i fântâna str lucea în lumin . – Jenny ar fi invidioas dac m-ar vedea acum. Este ner`bd toare s`

creasc [i s mearg la dans. Cred c m va trezi în zori [i îmi va cere odescriere am`nun]it a întregii seri, spuse Clare.

Paul râse. – Peste vreo cinci, [ase ani va fi o tân`r atr`g toare [i r`sf ]at . Pe vremea

aceea eu voi fi deja în vârst cu p`rul grizonant [i cu gut , ad`ug el amuzat. – Hai s dans`m [i s uit m de asemenea perspective deprimante. Dup cum se a[tepta, era un excelent dansator. O ]inea strâns dar delicat

ca s nu aib dificult ]i în a-l urma [i pentru a putea savura muzica. La sfâr[itulunui dans vioi, p`r`sir ringul de dans [i Paul suger s fac o mic plimbare.

– }i-e bine sau s -]i aduc pelerina? o întreb el.– Nu, mul]umesc. Este o sear pl cut , nu mi-e frig.

74 DONNA KAUFFMAN

user

Formato

gianninajollys

El o lu de bra] [i traversar gazonul. O luar pe o alee care ducea printr-o gr`din italian împrejmuit cu brazi. La cap tul cel lalt al gr`dinii eraun umbrar acoperit de liane. Când trecur pe lâng el, auzir un râs vesel, apoit cere întrerupt de [oapte vesele.

Involuntar, Clare deveni nervoas , iar Paul se uit spre ea.– Ce s-a întâmplat? }i-e team c te-am adus aici s fac dragoste cu tine ?

întreb el încet.Ea nu r`spunse, iar el se a[ez în fa]a ei, ca s -l priveasc \n ochi.– Ei? – Ce întrebare imposibil , Paul! – Poate c da. Dar reac]ia ta m interesa. Nu te-ai gândit mai devreme c`

poate a[ vrea? Ea se eliber din strânsoarea lui [i o lu înainte.– Ca s fiu sincer , m-am gândit. – {i te-ai gândit ce ai fi f cut dac ap`rea situa]ia?– Nu. Nu pl nuiesc astfel de lucruri. – Desigur, [tiai dac avansurile mele erau acceptate sau nu. Ea f cu o pauz [i rupse o frunzuli] dintr-un tufi[, pe care o frec între

degete.– Ce conversa]ie extraordinar !El râse [i o lu de mân , mergând mai departe.– De asta m-ai adus aici? – Nu. M-am gândit c va fi pl cut s fim singuri aici, dar nu pentru acel

motiv. – Dar ce nepoliticos. Desigur, ar fi fost mult mai politicos s spui c e[ti

ner`bd tor s m iei în bra]e, dar convenien]ele \]i interzic asta, protest eaamuzat .

– Nu m-ai fi crezut. – Nu, desigur, admise ea. – Nu cred c dai dou parale pe convenien]e [i cred c nu ]i-ai dorit

niciodat nimic cu adev`rat. – Am descoperit c via]a \]i ofer sau nu ce î]i dore[ti – caz în care nu prea

ai ce s faci.


– Aceasta este o filozofie cam retrograd . Dac toat lumea ar abandonasperan]a de a ob]ine lucruri care la prima vedere sunt imposibile, înc amlocui în pe[teri.

– Ah, dar eu vorbeam despre dragoste, îi aminti el.– Ceea ce tu nume[ti dragoste, îl corect ea. – Cred c acum îmi vei ]ine o moral . E timpul s ne întoarcem. Dansar din nou. De data aceasta o ]inea mai strâns decât înainte [i se

priveau în ochi.Între dansuri, st teau pe teras [i beau [ampanie pân când Clare spuse: – Nu mai pot Paul. Dac mai beau un pahar, încep s v`d dublu. – Un pic de [ampanie nu-]i va face rù. – Nu, sincer. Nu vreau s stric seara [i s m simt rù ca dup o be]ie,

insist ea.– Mica mea Puritan ! râse el dar f r s fie rùt cios [i f r s insiste s mai

bea un pahar. Se f cuse miezul nop]ii când plecar de la club.– Te-ai sim]it bine? întreb el.– Da, foarte bine. A fost o sear perfect . Ea oft [i î[i l s capul pe sp tarul scaunului, sim]indu-se foarte relaxat . Paul vru s -i ia mâna iar ea îl l s .– Ce pierdere a unei nop]i divine – m refer la to]i cei ce dorm deja,

murmur ea. – Dar pentru un cer înstelat superb, trebuie s mergi în Orientul

îndep`rtat. Am fost în China cu ani în urm [i stelele erau ca diamantele,întregul cer str lucea, spuse Paul.

În timp ce traversau satul, ceasul de bord ar ta c trecuse de miezul nop]iicu dou`zeci de minute. Clare î[i puse e[arfa pe umeri. I-ar fi pl cut s seplimbe cu ma[ina prin noapte, leg`nat de viteza redus a ma[inii, cu degetulcel mare al lui Paul mângâindu-i palma.

– Iat c am ajuns acas , spuse el, oprind la cap tul potecii.O ajut s coboare [i merser pe potec pân la intrare. El deschise poarta

[i Clare ar fi putut s intre dar el o strângea mai tare.

76 DONNA KAUFFMAN

Se uit întreb tor la el [i în secunda urm toare buzele lor se atinser .– Nu ]ipi dup ajutor? întreb el încet.Ea cl tin din cap.Se s`rutar din nou. Al doilea s`rut nu a mai fost a[a de delicat. Ini]ial se

l s dus de val, dar pe urm se desprinse din bra]ele lui. – Î]i mul]umesc pentru seara frumoas , Paul, spuse ea repede [i alerg în

cas traversând gr`dina.St tea înc rezemat de u[ când auzi ma[ina plecând.Dragul de Paul, se gândi ea cu afec]iune. Atr`g tor [i generos – [i mult mai

pu]in dur decât vrea s par . Acum [tia c nu va sim]i niciodat pentru el cevamai profund decât prietenie. Al doilea s`rut dovedise asta. Cât timp o s`rutasetandru, a sim]ise pl cere la atingerea buzelor lui, dar când o strânsese mai tare[i-i sim]ise b t ile inimii, nu mai r`spunsese cu aceea[i pasiune.

Era aceea[i poveste veche. Ar ta bine, era agreabil [i era aproape tot ce-[iputea dori o femeie. Dar nu era [i nu putea fi vreodat îndr`gostit de el.

De ce? se gândi ea. De ce? Ce este în neregul cu mine?Pe urm î[i aduse aminte c un alt b`rbat o privise [i întreaga ei fiin] se

înfl c`rase.Brusc holul se umplu de lumin . Ea clipi.– Mi s-a p`rut c aud pa[i, spuse David Lancaster.St tea în sufragerie în dreptul u[ii, cu o pip într-o mân [i cu o carte în

alta.– M-ai speriat. Credeam c toat lumea doarme, se bâlbâi ea.– Ai avut o sear frumoas ? – Da. Încânt toare. Pelerina îi c`zu pe podea [i se aplec s o ridice.– Este ni[te cafea pe aragaz, dac dore[ti o can . – Mul]umesc. Ar fi grozav. El disp`ru în buc t rie, iar ea se duse tiptil în sufragerie [i se a[ez în

balansoarul galben.Oare o a[teptase pe ea sau citind, nu [i-a dat seama cât era ceasul?Apoi î[i deschise geanta [i scoase o oglind . Ar fi p`cat s arate ro[ie [i

r`v`[it . Asta ar justifica toate suspiciunile lui legate de ea.


Când se întoarse cu tava cu cafea, ea st tea la fereastr , f r s fie con[tientc draperia verde îi scotea în eviden] rochia alb [i p`rul ro[cat.

Ea se a[ez din nou în balansoar [i lu cea[ca pe care el i-o oferi.– Vrei o ]igar ? – Nu, mul]umesc. El îi privea picioarele iar ea uitându-se în jos, realiz c î[i d`duse jos

sandalele.– Ah, îmi pare r`u…, – Nu fi stânjenit de mine. Te în]eleg c e[ti obosit dac ai dansat toat

seara. – A[a este. Ea îi povesti despre club.– Hm, cred c e[ti foarte bine tratat acolo. Nu am fost acolo pân acum.

E un local scump, spuse el.– Cred c da, confirm Clare, gândindu-se la cin [i la [ampanie.– Începe s te oboseasc via]a noastr lini[tit ? o întreb el.– O nu, r`spunse ea imediat. M-am sim]it bine în seara aceasta dar dac`

ie[i în fiecare sear poate deveni plictisitor [i banal. Ceasul din bibliotec b tuse de ora unu f r un sfert [i terminându-[i

cafeaua, ea spuse: – Mai bine merg la culcare, altfel voi întârzia mâine diminea] . Mul]umesc

pentru cafea. – Po]i s te treze[ti mai târziu dac vrei, spuse el.– Da…noapte bun . – Noapte bun . În patul lui, Paul Mallinson bea un pahar cu brandy. |[i schimbase hainele

de sear cu un halat de m tase. De[i era trecut de unu noaptea, nu-i era delocsomn.

Era desigur ridicol, dar seara aceea îl dezam`gise. Se gândea la timpul de când se întorsese din capital c dou luni în acel

loc erau suficiente pentru a-l indispune. {tia totu[i în adâncul inimii c nuatmosfera banal din sat îi alungase nep`sarea obi[nuit .

78 DONNA KAUFFMAN

Clare era cauza tulbur`rii lui. Paul, b iete, e[ti în pericol…mare pericol, î[i spuse el. Dac nu vei fi atent,

te vei îndr`gosti de ea. {i de ce nu? Este atr`g toare, foarte atr`g toare [i are[i minte, ceea ce nu prea po]i s spui despre multe fete.

Asemenea multor b`rba]i care tr iau intens [i î[i pierdeau vremea f r vreourm de con[tiin] , acum se gândea la c`s torie cu o fat inocent fa] deexperien]a lui.

Da, se gândi el serios, puteam s fiu [i mai r`u. Mult mai r`u. Merit s iauîn calcul.

În timp ce mergea la baie pentru a face un du[, nu se gândea c va venivremea când atitudinea lui încrezut se va dezumfla ca un balon, [i nici nu arfi ghicit c în patul ei din Creek House, Clare se gândea nu la s`rut rile lui, cila un alt b`rbat.


Capitolul 7

S`pt mâna urm toare, domni[oara Lancaster plec la Edinburgh, s steala un prieten invalid pentru câteva zile. Dup plecarea ei de diminea] ,domnul Alfred Cobble, me[terul satului, sosi s zugr`veasc buc t ria [i întimpul micului dejun, David se gândi s ia un picnic pe plaj , l sându-i peHilda [i pe Alfred s se certe netulbura]i. Jenny fu încântat [i fugi sus s î[i iacostumul de baie, dar Clare spuse c mai bine ar r`mâne acas , pentru c nuterminase de retranscris ultimele noti]e.

– Oh, las -le pe mai târziu, spuse Lancaster nep`s tor. – Trebuie s profit m de vremea aceasta [i în orice caz nu te vei putea

concentra o dat ce Hilda [i Alfred încep s se certe. Nu-l poate suporta peb trân, de[i este un zugrav destul de bun. Apropo, ai primit deja ve[ti de lafratele t u?

– Da, indirect. Ar tându-i scrioarea care st tea pe tava ei: "Bra]ul drept îieste bandajat", a scris o asistent pentru el. Pare foarte vesel [i spune c va ie[idin spital cam în zece zile.

– Este bine. A fost o perioad plin de griji pentru tine. – Era mult mai r`u dac a[ fi fost la Londra. To]i a]i fost foarte amabili cu

mine, spuse Clare cu recuno[tin] .David îi arunc o privire plin de pasiune. Ar fi vrut s spun ceva dar pe

urm se r`zgândi. Pe la ora zece erau deja pe plaj .

Jenny î[i arunc sandalele. – M duc s înot. Hai s ne întrecem pân la ap , unchiule David! Atât ea cât [i David aveau costumele de baie sub tricou [i blugi, dar Clare

trebuia s se schimbe. Îi urm`ri cum se gr`beau spre plaj , înainte s se ascund dup o dun de

nisip pentru a-[i pune costumul de baie.Era foarte priceput cu copiii, reflect ea. Era p`cat c nu avea [i el copii,

pentru c Jenny îl adora [i indiferent cum se purta cu al]i oameni, cu nepoatalui neastâmp`rat era tot timpul bun [i r`bd tor. Dar ca s ai copii, trebuie s`ai [i nevast , [i buna dispozi]ie [i r`bdarea îi lipseau în totalitate în atitudineafa] de femei.

Cât timp se schimb , ei ie[ir din ap [i se jucau de-a capra. Marea erafoarte cald , [i intrând în ap pân la brâu, Clare se cufund , se întoarse pespate [i plutea lene[ spre mal, savurând leg`natul valurilor [i razele soareluide pe fa]a ei.

Era pierdut într-un vis idilic când sim]i lâng ea o mi[care în ap . Capulstr lucitor al lui Jenny ie[i la suprafa] .

– Nu este magnific? Mai are pu]in [i fierbe. Mi-a[ fi dorit ca Josh s nu fiea[a un locuitor de uscat. Încerc`m s îl convingem s intre în ap , dar nu vreas se clinteasc . Uite!

Amândou se ridicar în picioare în ap [i Clare v`zu c David st teaaproape de mal [i scotea sunete de încurajare c tre boxer, care st teadispre]uitor la mal, retr`gându-se gr`bit când un val se sp`rgea prea aproapede l bu]ele sale.

– Nu-re nici un rost, nu este un câine de ap , ]ip David. Înaint în apa mai adânc [i începu s înoate c tre ele cu mi[c`ri puternice

de crawl.– S aduc mingea, unchiule David? – Da, dac vrei, scumpo. – Cred c ave]i un pe[te în familie, spuse Clare uitându-se dup fata care

înota înapoi spre mal. – Are mi[c`ri foarte sigure pentru vârsta ei.


– Da, este o juc`u[ , aprob David. În ciuda tonului s`u degajat, exista oscânteie de mândrie dr`g`stoas în ochi lui.

St tea în ap pân la piept, [i umerii lui la]i str luceau în razele soarelui.A[a ar trebui s fie un b`rbat, se gândi Clare dintr-o dat . Nu pirpiriu, palid [icu umeri mici, ci bronzat, drept [i puternic. El se întoarse pe jum tate, [i eav`zu \i mu[chii încorda]i sub pielea neted` bronzat`. Absorbit` \ncontemplare nu observ un val care se retr`gea de pe bancul de nisip [i careo dezechilibr .

– E[ti bine? O mân îi prinse bra]ul [i fu scoas la suprafa] . |ncerc s ia aer dup`

izbitura valului. Încuviin] din cap, icnind [i tu[ind. – Este mai bine acum? Ea încuviin] din cap. – A fost numai vina mea. Nu eram atent . – Hm, nu este o senza]ie pl cut când un val trece peste tine. – Mul]umesc c m-ai pescuit. – Fere[te-te, mai vine unul, o avertiz el.Instinctiv, îi prinse bra]ul pentru sprijin, dar al doilea val se sp`rsese

înainte s ajung la ei [i trecu mai departe lene[.– Nu st m bine aici. Ar trebui s st m în ap mai adânc sau mai aproape

de plaj , spuse el.– Da? Nu cred.Vocea ei amu]i când îi întâlni ochii. Inima începu s -i bat mai repede. O

senza]ie pe care nu o mai sim]ise niciodat , trecu prin ea; o amestec tur`stranie de team [i dorin] .

Pe sub ap , mâinile lui îi atinser mijlocul, întâi u[or [i pe urm durerosde puternic. Mu[chii f lcii sale se încle[tar [i ochi lui str lucir straniu. Dejaerau foarte aproape unul de cel lalt, dar se sim]ea tras ori de mâinile lui depe mijlocul ei, ori de fluxul m`rii, ori de voin]a ei, nu putea s -[i dea seama.{tia doar c în câteva secunde va fi în bra]ele lui.

– Hei! vocea lui Jenny r`sun pe suprafa]a apei. – Clare! David! Veni]i!

82 DONNA KAUFFMAN

Capul lui David se în l] brusc [i un spasm sau ceva asem`n tor cu o furieîi travers chipul. Pe urm trecu [i expresia lui era din nou nep`s toare. F`r`nici un cuvânt, o eliber [i se arunc mai încolo în ap [i pic turi de ap c`zur`pe umerii ei goi.

Restul dimine]ii îl petrecur jucând volei. Dup prânz, Jenny plec cu Joshs caute chihlimbar [i David î[i aprinse o ]igar [i disp`ru în spatele dunelor.

Clare î[i a[ez prosopul [i se întinse. Era bucuroas c pentru un timpr`mase singur , pentru a-[i pune ordine în gândurile confuze. Dar efortul dediminea] o mole[ise [i dup câteva minute, pleoapele sale clipir [i seînchiser .

Strig tul ascu]it al unui pesc`ru[ o trezi, se rostogoli pe o parte [i se întinsedup ceas, care era în buzunarul gen]ii de plaj . Trei [i zece minute. Adormisede peste o or . Nu c ar fi contat în mod deosebit, se gândi ea, întinzându-sevoluptuos. Ce albastru era cerul, exact nuan]a ceainicului ei de Bristol, era unadin comorile ei.

– Cerul, arca albastr interminabil , f r o briz , o arip , un nor...! Dintr-o dat î[i d`du seama c nu era singur . Cineva era aproape,

privind-o. Cu o grab pe care numai oamenii ru[ina]i o au când sunt prin[iîntr-o relaxare complet , se ridic [i se uit împrejur.

La câ]iva centimetri de ea, David era întins pe nisip.– Am crezut c te-ai dus s te plimbi, spuse ea scurt.– Am fost. M-am întors acum o jum tate de or . Dormeai bu[tean. Ochii lui o privir o secund , [i alunecar în jos spre corpul [i spre

picioarele ei frumos bronzate.Un val de ro[ea] acoperi obraji ei. Cum îndr`znea s se uite a[a la ea?– Unde este Jenny? întreb ea în]epat .– La o jum tate de mil mai sus, pe plaj . Clare lu jacheta ei de lân [i [i-o puse pe umeri.– }i-e frig? întreb el.– Da, îmi este un pic r`coare, spuse ea.Soarele era arz tor. Nim`nui nu-i era frig într-o astfel de dup -amiaz . Ea

[tia, [i [tia c [i el [tie [i c râde de minciuna ei.


– O ]igar ? – Mul]umesc. – De ce te-ai enervat adineauri? întreb el, dup ce î[i aprinser ]ig`rile.– Credeam c sunt singur . Este destul de enervant s te priveasc cineva. – În]eleg, \mi cer scuze. Data viitoare te voi trezi. Dintr-o dat , enervarea ei se evapor . Nu exista nici un motiv s fie

sup`rat . Dac Paul s-ar fi uitat la ea în acel mod, nu s-ar fi ofensat.– Ai un p`r frumos, spuse el încet.Surprins , se mir . Era prima dat când îi adresa observa]ii personale, [i

nu [tia cum s se comporte.Înainte s -i r`spund , el ridic mâna [i-i atinse o [uvi] rebel de pe frunte.

Înc o dat , ea sim]i team [i pl cere.Degetele lui îi atinser tâmpla [i rotunjimile delicate ale fe]ei ei. Cu o

mi[care rapid îi prinse capul în mâinile sale [i o trase brutal spre el.Pentru un minut, st tea lipit de inima lui în timp ce el se apropia de fa]a

ei întoars în sus. Cu un val de bucurie, sim]i b t ile rapide ale inimii lui submâinile ei [i încordarea mâinilor care o îmbr ]i[au. Apoi, la fel de brusc cumo cuprinsese, tot atât de rapid îi d`du drumul.

{ocat de gestul lui, vru s spun ceva, dar v`zu la timp cauzacomportamentului lui ciudat.

– Doamne, ce sete îmi este! Mai este vreo sticl de limonad în co[?întreb Jenny cu speran] , a[ezându-se lâng ei.

– Cred c da, scumpo. Lancaster c`ut în co[ule]. – Vrei s bei ceva, Clare? – Da, te rog. Ea îi ocoli privirea. Era atât de calm! Inima ei b tea \nc`

nebune[te [i i se p`rea greu s ]in paharul de plastic pe care i-l d`du el..– Un b`nu] pentru gândurile tale? spuse el [i ochii lui lucir mali]ios.– Mintea mea este goal , spuse ea cu r`ceal , provocându-l.– M duc s mai înot, anun] Jenny s`rind în sus.Sprâncenele lui David se arcuir ironic. Clare [tia ce vrea s spun . Ori o

vor înso]i pe Jenny în ap , ori vor r`mâne acolo. Alegerea era a ei. Pentru

84 DONNA KAUFFMAN

moment, era tentat s r`mân , s fie îndr`znea] [i obraznic . Apoi îi trecuprin minte c , în starea lui, era capabil s-o lase în urm . Era mai bine s-o cread`la[ decât s ri[te umilirea de a r`mâne singur . Dac m`car n-ar avea aceastdorin] în[el toare de a fi în bra]ele lui.

– Vin cu tine, Jenny, spuse ea, privindu-l din coada ochiului.Dar fa]a lui era de necitit, [i pentru o secund , se întreb dac nu-i lua

decizia ca pe un refuz. Totu[i, ar trebui s vad c nu putea s -i provoacemângâierile lui oricât [i-ar fi dorit.

Mergând spre mare, se întreb dac era o nebunie s lase lucrurile s`scape de sub control.

Pân ast zi, nu se ar tase deloc atras de ea, ar putea fi doar o staretrec toare, provocat de vremea frumoas .

Apoi,mai putea fi luat în considerare rela]ia lor de zi cu zi. Deoarece tr iauîn aceea[i cas [i lucrau la ore flexibile, era greu s -]i închipui c el esteangajatorul ei [i ea este secretara lui. Oricine se poate gândi c eu sunt oservitoare [i el este st pânul conacului, se gândi ea glacial. Oh Doamne, cecomplicat este via]a!

– Nu vrei s te joci cu mingea? O mân mic îi trase bra]ul [i o v`zu peJenny privind-o curios.

– Îmi cer scuze, m-am z`p`cit. Da, m joc, spuse Clare în grab .|n urm toarea or , era prea ocupat cu aruncatul [i prinsul mingii galbene

pentru a se gândi la complexitatea vie]ii.În timpul ceaiului, Jenny flec`ri volubil, dar nici Clare nici David nu prea

aveau ce s spun . Dup aceea, [i Jenny obosi de atâta flec`real ; se întinser`pe nisip, încercând f r tragere de inim s rezolve cuvinte încruci[ate din TheTimes.

– Ce cotrob ie câinele la? Î]i miroase geanta de vreo cinci minute, spuseDavid pe nea[teptate.

– Josh, ce vrei s faci? Clare se întinse [i-l plezni pritenos pe boxer.– Oh, la naiba! Am uitat c am o ciocolat în geant . Vino înapoi imediat,

bestie lacom . Josh! Arunc-o!


Josh, sim]indu-se neglijat, î[i învârti ochii [i se retrase, dând spasmodic dincoada lui scurt .

Clare se ridic în picioare [i se întinse dup el, dar el ]â[ni [i ea râzând defigura lui caraghioas cu ciocolata în gur , renun] s -l urm`reasc . Nu-[ipusese espadrilele dup înot, [i alergând în nisip dup câine, sim]i o durereascu]it în talpa piciorului drept. A fost suficient s cad , [i în momentul încare se ridica, David [i Jenny erau deja lâng ea.

– Ce s-a întâmplat? E[ti r`nit ? – Nu, numai o c`z tur . Cred c mi-am t iat piciorul drept. Se echilibr pe un picior [i verific rana.– Doamne, sângereaz , spuse Jenny însp imântat . – Josh, câine r`u ce e[ti, uite ce i-ai f cut bietei Clare! – N-a fost vina lui. Cred c este doar o zgârietur . Probabil de la o bucat

de sticl . Trebuia s îmi pun espadrilele în picioare. – Este o t ietur afurisit , spuse David. Primul lucru este s sp l m nisipul

cu ap de mare. }ine-te bine! F`r a a[tepta permisiunea ei, o ridic în bra]e [i o lu spre mare.– Serios, nu este necesar. Nu este atât de grav, protest Clare.– Po]i s faci tetanos [i de la o în]ep tur de ac, spuse el scurt. – Jenny, prinde blestematul la de câine, te rog. Dac a mâncat ciocolata,

va lua o mam de b taie. – Doar se juca, protest Clare.– Nu te contrazice, feti]o. La marginea apei, o l s jos [i o puse s se ]in de umerii lui cât timp îi

sp la piciorul.– Hm, adânc dar curat , spuse el îndat . – Ar trebui s avem iod în co[, [i am o batist curat s te bandaj m pân`

ajungem acas . Cu toate acestea, nu vei putea merge pe picior o or , dou . – Ce întâmplare trist . Îmi pare r`u, spuse Clare nec jit .El vroia s-o ridice din nou.– Pot s ]op i, spuse ea cu stâng`cie.– Protestezi s fii dus în bra]e?

86 DONNA KAUFFMAN

– Nu, desigur c nu. Dar nu sunt prea grea? – O s supravie]uiesc. David o ridic [i spuse:– Pune]i bra]ele în jurul gâtului meu, ca s m echilibrez.Dorind s nu fi f cut atâta caz, Clare î[i strecur bra]ele în jurul gâtului lui.

Fe]elor lor erau foarte aproape [i ea avu un impuls nes`buit s -[i a[eze obrazulpe um`rul lui.

Jenny îi întâlni la jum tatea drumului pe plaj , tr`gându-l pe Josh de les .– A mestecat doar pu]in din ea. Cred c îi pare rù. – Bine, de data asta a sc`pat. Fugi pân la barca pneumatic , te rog. Ar

trebui s fie ni[te vat în dul pior, spuse DavidInstruind-o pe Clare s nu-[i pun piciorul jos, o a[ez jos [i cùt în

buzunar dup o batist curat .– Strânge din din]i. Iodul va ustura ca naiba, spuse el scurt.A usturat. Clare tres`ri [i strânse pumnul, dar când David se uit la ea, se

chinui s zâmbeasc , de[i se albise.– Bravo. E un remediu vechi, dar te face bine. Ia o înghi]itur de suc de

portocale. Îi umpluse paharul [i i-l înmânase. Dup ce-l bù, usturimea mai trecuse.– Vrei s î]i pui jacheta? întreb el.Ea încuviin] din cap. – Da, te rog. S-a f cut cam frig în ultima jum tate de or . Trebuia s -mi fi

schimbat costumul de baie. – Cred c putem pleca acas dup ce î]i bandaj m piciorul, spuse el,

ajutând-o s -[i pun jacheta. – Doamne Dumnezeule, ai mâinile înghe]ate. D -le încoace!|i lu mâinile între mâinile lui calde [i le frec energic.– N-ar fi trebuit s te las s stai în ap a[a de mult. Vocea lui suna curios

de tandru, de parc ar fi fost un copil care trebuia protejat [i alinat.Spre mâhnirea ei, Clare sim]i lacrimi în]epându-i pleoapele. Încerc s -[i

retrag mânile, dar el le ]inea în continuare.– Clare, uit -te la mine!


Încet, î[i ridic fa]a. Nu mai râdea de ea acum. Expresia lui era grav , [iochii lui alba[tri p`reau c cerceteaz atent reac]ia ei.

Apoi se aplec [i gura lui o atinsese u[or pe a ei.Era cea mai scurt dezmierdare, dar când d`du drumul mâinilor ei [i se

ridic , ea [tia cu certitudine [i bucurie c -l iubea.– Uite-o pe Jenny cu vata, spuse el încet. Zece minute mai târziu, rana era frumos bandajat [i co[ul împachetat. De

data asta, Clare aprob cu încântare s fie luat în bra]e. Era imagina]ia ei sauo ]inea mai aproape acum? Încerc s -[i fereasc fa]a [i s nu-[i încordezemâinile pe umerii lui. Dorea s se uite la el, s -i ating p`rul închis [i ondulatde la baza gâtului. Dar cu Jenny mergând în spatele lor era imposibil s -[idezv luie sentimentele.

Ajun[i la barca pneumatic , o a[ez atent la pup .– Stai confortabil? – Da, mul]umesc. Cuvintele, atât de banale singure, p`reau acum c au o semnifica]ie mai

adânc .Tot drumul înapoi spre locul de ancorare vroia s strige în gura mare

fericirea ei. S-a întâmplat. S-a întâmplat în sfâr[it. Sunt îndr`gostit .Hilda îi întâmpin la u[a dinspre gr`din , plesc ind îngrijorat la vederea

piciorului bandajat al lui Clare.– Ce mai este [i asta? – Doar o t ietur , Hilda, spuse David calm. Cum merge zugr`veala? – Acest Cobble! Este de-ajuns s m scoat din min]i, spuse Hilda concis.

Nu v pute]i imagina ce mizerie a l sat! Îmi va lua o s`pt mân s fac curat.Am o cin cald pentru voi, deci nu întârzia]i prea mult aranjându-v .

– Poate ar trebui s-o aju]i pe Clare, suger el.– Nu, nu. M descurc, insist Clare.Cu ajutorul lui Jenny, ]op i pân sus. Singur în camera ei, nu putea s se

ab]in s nu strige în gura mare. Îl iubesc. Îl iubesc pe David.Amintindu-[i târziu afirma]ia Hildei de a nu întârzia, î[i lu pieptenul [i

începu s -[i aranjeze p`rul r`v`[it. Reac]ia ei imediat era s se îmbrace cu cea

88 DONNA KAUFFMAN

mai frumoas rochie, dar î[i d`du seama c nu putea face acest lucru f r`comentariile provocatoare ale Hildei [i Jenny. Dar nu exista nici unimpediment s nu poarte noul pulover de ca[mir pe care îl cump`rase înNorwich în ultima duminic , atunci când fuseser la cump`r turi.

Î[i d`du jos repede costumul de baie [i scotoci în sertar dup lenjeriecurat .

Fusese o zi lung . Jenny probabil se va duce devreme în pat [i cudomni[oara Lancaster plecat , vor fi singuri. Singur cu David. Un tremur deexcita]ie trecu prin ea [i î[i încheie pantalonii marin`re[ti cu degetelenesigure.

– E[ti gata, Clare? o strig Jenny prin u[ .– Nu chiar. Du-te jos. Pot s cobor [i singur sc`rile. Scoase puloverul din celofan [i-l puse pe ea. Avea nuan]a pal de turcoaz,

cu ]es tura pufoas de lân . Se d`du cu un ruj de culoarea corai [i cu parfumpe încheieturi [i pe gât.

Jenny [i David erau deja în sufragerie când ea [chiop t în`untru. El seridic imediat [i-i trase un scaun.

– Cum mai este piciorul? Mai doare? – Nu, aproape. Probabil voi putea pune mâine un plasture. Pielea mea se

vindec foarte rapid. Hilda preg tise o caserol de pui urmat de [arlot de zmeur [i Clare se

mir ce poft nebun avea. Ca de obicei, au luat cafeaua în salona[ [i dup câte sperase ea, nu dur`

mult pân Jenny începu s ca[te [i s clipeasc des.– Scumpo, du-te la culcare, spuse David, ciufulind p`rul copilei.– Oh, înc nu, unchiule David, este destul de devreme. – Du-te, spuse el ferm.– Pot s citesc un pic? El î[i privi ceasul. – Jum tate de or , nu mai mult. Nu uita s te speli pe din]i. Jenny adun colec]ia zilei de scoici [i pietre [i-i s`rut de noapte bun .

Dup ce u[a se închisese dup ea, Clare sim]i o tulburare. Acesta era


momentul pe care-l a[teptase, [i acum c sosise, calmul ei p`rea c d`deaînapoi, l sând-o nervoas [i sfioas ca o [col ri] .

– Înc o cea[c de cafea? întreb repede.– Mul]umesc. Î[i aduse cea[ca [i a[tept pân i-o umplu. Când îi oferi o

]igar , ea accept cu ner`bdare, în speran]a c fumatul îi va calma nervii.În loc s se întoarc la scaunul lui, se a[ez pe canapea lâng ea, cu un bra]

întins astfel încât degetele lui aproape îi atingeau umerii.– }i-a pl cut ziua de azi? întreb el.Ea îi arunc o privire rapid . Era o întrebare sincer sau nu?– Da, foarte mult. Pe Riviera cred c nu era mai cald. – Era sigur mai aglomerat. Am fost convins s merg o dat la Nisa. A fost

mai r`u decât la Blackpool. – Nu mi te imaginez tol nindu-te sub o umbrel \ntr-o sta]iune elegant ,

spuse ea, zâmbind.– Este un compliment? – Speram s fie. Mi-am imaginat c Riviera era împânzit de oameni de

afaceri scor]o[i sau gigolo lingu[itori. – Mul]umesc c m-ai exclus din ambele categorii, spuse el politicos.Ea a[ez cea[ca goal pe tav . }igara ei aproape se terminase [i avu

senza]ia ciudat c el a[teapt s-o sting . Degetele ei tremurar [i cap tul ]ig`riic`zu în poala ei.

Mâinile lui luar scrumul înainte s -i ard pantalonii. Îndep`rt o p`rticic`de scrum ro[u-aprins.

– Pari destul de distrat . Ce te sup`r ? – Nimic. Nu m concentram. Ca [i cum ar fi fost hipnotizat , îl urm`ri cum arunc ]igara în scrumier [i

o stinge.– Încerci s ocole[ti inevitabilul, Clare? întreb el calm [i în aceea[i

secund mâna lui alunec de pe canapea pe umerii ei. Apoi, cealalt mân îilu b`rbia, apropiindu-i fa]a spre el. Câteva minute o examin atent, fa]a luineexprimând nici ironie, nici ging`[ie. Ochii lui str luceau în a[a fel încât i sepuse un nod în gât.

90 DONNA KAUFFMAN

– Clare... vocea lui era r`gu[it .Nici unul dintre ei nu auzi pa[ii care traversau holul, dar o b taie în u[ îl

f cu pe David s sar în picioare, rostind în`bu[it o înjur tur .– Domni[oar Clare, am uitat complet s v spun c a sosit pentru

dumneavoastr , ast zi, aceast cutie. Hilda st tea în pragul u[ii, fa]a ei rotund exprimând scuze, ]inând în

mâini o cutie alb .– Oh... mul]umesc Hilda. Clare spera ca vocea ei s sune normal.– Am fost atât de tulburat cu Cobble, care a murd`rit buc t ria, c mi-a

ie[it complet din minte, explic Hilda, punând cutia pe canapea. – Dac nu m-a[ fi întins dup ni[te hârtie, ar fi stat acolo pân diminea]a.

Am ascuns-o din calea lui Cobble, în cazul în care ar fi picurat-o cu vopsea. – Nu-i nici o problem . Nu cred s fie ceva important. Noapte bun , Hilda. – Noapte bun , domni[oar . Noapte bun , domnule David. S închid u[a

principal acum sau ve]i ie[i din nou? – Închide-o, desigur. Noapte bun . Vocea lui era aspr , dar Hilda nu

observ nimic neobi[nuit, [i înc murmurând scuze din cauza neglijen]ei ei,ie[i.

– Suntem sorti]i s fim întrerup]i, spuse el amuzat.– Poate ar trebui s m duc la culcare, spuse Clare– Pentru numele lui Dumnezeu! – Ei bine, m tu[a ta este plecat [i în acest caz ...Privirea lui se îndrept c tre cutie. – Nu o deschizi? – Oh... da, cred c ar trebui. El îi d`du un cu]ita[ [i ea t ie panglica [i deschise cutia. În`untru, pe o

bucat de vat st tea o splendid crengu] de gardenia. Cu un strig tinvoluntar de pl cere, o ridic din cutie [i mirosi floarea delicat .

Apoi, v`zu cartea de vizit pus între frunzele lucioase.Pe ea, era scris neglijent: cu cuvintele cântecului, "E[ti ca lumina lunii. Voi

veni vineri. Vei lua cina cu mine înc o dat ? Paul". Un zâmbet îi ap`ru pe buze.


Tipic pentru el s trimit flori tocmai din Londra când putea foarte bines sune la Hall [i comande un buchet de flori pentru a-i fi adus din sera lui.

– De la Mallinson? Tonul lui Lancaster era t ios. – Da. Nu-i a[a c sunt frumoase? Le pusese u[or înapoi în cutie [i cartea de vizit o strecur în buzunar.– Crezi c este în]elept s îl încurajezi? – Nu te în]eleg, spuse ea, cu o sinceritate uimit .– Vreau s spun c un b`rbat de genul lui nu ofer cadouri unei femei f r`

s a[tepte ceva în schimb. Dac ar fi lovit-o, n-ar fi fost a[a de [ocat . Pentru câteva secunde, \l privi

împietrit , uimit de ce aude. Dar expresia rigid de pe fa]a lui îi confirm c`auzise bine.

F`r s -[i c`ute cuvintele ea spuse distant:– Nu este o afirma]ie cam nepl cut despre un om care se presupune c`

este prietenul t u? – Se întâmpl s fie adev`rat, r`spunse el t ios.– Nu sunt de acord. Paul este o persoan încânt toare, nu a[a .... ca tine. El râse, un fel de sunet ironic f r voio[ie.– B`rba]ii boga]i sunt considera]i de sexul vostru încânt tori. Ea în]epeni, ochii ei luceau furios.– Adic , ce vrei s sugerezi? – Nu sugerez nimic. Doar te avertizez – deoarece pari destul de naiv –

c Paul nu este un partener adecvat pentru o flirt idilic. Tu e[ti genul care op ]e[te. Dac î]i dai seama de acest lucru [i vrei s -]i asumi acest risc... Ridic`din umeri expresiv.

– Cum îndr`zne[ti? explod ea, rigid din cauza indign`rii. Dintre toatemanifest rile condamnabile ale necredin]ei fa] de mine – acesta sigur este celmai dezgust tor!

– Codul nostru moral se pare c este diferit, spuse el cu r`ceal . – Cât faci parte din aceast cas , este problema mea s nu te faci de râs. Gura lui Clare se curb dispre]uitor.

92 DONNA KAUFFMAN

– Poate sunt angajata dumneavoastr , domnule Lancaster, dar asta nu v`d dreptul s v amesteca]i în via]a mea personal . Îmi aleg singur prietenii,[i mi-e team c insinu`rile dumneavoastr nu îmi vor schimba sentimentelefa] de Paul Mallinson.

El trase din ]igar , privind-o într-un fel în care o f cu s -[i strâng pumnii.– Deci, am avut dreptate în estim`rile mele de la început. E[ti ca restul

sexului t u, în definitiv. – Cred c pot s am grij de mine f r supravegherea ta, spuse ea cu

înfocare.– Nici nu m îndoiesc, conveni el dezagreabil. – Evenimentele de azi au fost foarte amuzante pentru tine. Presupun c`

în absen]a lui Mallinson te plictiseai.– E[ti insuportabil! Tremura de furie acum, mai sup`rat decât fusese vreodat în via]a ei.– Nu-]i face griji. Nu voi mai fi în[elat nici o secund , spuse el mieros.Controlându-[i firea cu un efort suprem, Clare lu cutia cu gardenii [i se

îndrept c tre u[ , dar el îi t ie calea– Las -m s trec, te rog! vocea ei tremura din cauza furiei reprimate.– Desigur. Dar mai întâi, avem ni[te treburi nerezolvate. Mi-e team c`

pân acum am fost un înlocuitor slab pentru Mallinson. Poate nu este târzius -mi îmbun t ]esc tehnica.

Cu o mi[care rapid , îi prinse încheieturile [i o trase c tre el.– Nu te zbate. Nu po]i s scapi. – Las -m ! Las -m ... te rog ... Dintr-o dat , i se f cu team de el, vocea ei îl implor .– Poate asta te va înv ]a minte s fii mai pu]in încrez toare în a-]i purta de

grij , spuse el brutal.Pentru câteva secunde, ea se zb tu disperat s se elibereze [i dup aceea,

dintr-o dat , ced [i st tu f r vlag [i supus în bra]ele lui. Strânsoarea lui ced`pu]in [i ea crezu c -i va da drumul, dar cu un murmur o înclin [i pusest pânire pe gura ei.


Capitolul 8

Clare aprinse veioza [i privi ceasul. Dou`sprezece [i jum tate. Se întinsedin nou pe pat, arajându-[i p`rul dezordonat de pe fa]a fierbinte.

Trecuser doar trei ore de când urcase sus în camera ei? Buzele ei încàrdeau de la ferocitatea s`rutului lui [i se sim]ea slab [i tremurând ca [i cumar fi trecut printr-o încercare fizic zguduitoare [i abia putea s cread c seterminase.

Prima ei reac]ie fusese furia: o furie teribil \mpotriva ei îns`[i, pentru c`cedase [i capitulase puterii lui superioare. Apoi furia se transformase în ru[inedeoarece, cu p`rere de rù, recunoscuse adev`rul. Indiferent de sentimentelepe care le avusese mai înainte, în mometul în care gura lui pusese st pânirecu o furie s lbatic pe gura ei, sim]ise durere dar [i pl cere. Chiar [i acum,gândindu-se cât de neputincioas fusese, sim]i un val de bucurie primitiv .

{i mai rù \nc , atunci când îi d`duse drumul, nu se d`duse înapoi dinfa]a lui, cu dispre] [i cu împotrivire. Dac el [i-ar fi cerut iertare [i ar fi s`rutat-o din nou, mai tandru de aceast dat , s-ar fi cuib`rit în bra]ele lui. Înschimb, el o d`duse deoparte [i disp`ruse în gr`din , l sând-o s -[i vin în fire.

Unde era acum? Nu-i auzise pa[ii pe sc`ri sau \n dormitorul lui. Trebuia s`fie înc afar . La ce se gândea oare? Ea nu putea nici m`car încerca s`ghiceasc . Nu era de în]eles cum o astfel de scen l-ar fi afectat, pentru c nimicdin comportamentul lui anterior nu i-a dat vreun indiciu despre ie[irea dinaceast noapte.

N-ar fi visat niciodat c purtarea lui glacial ar fi ascuns o pasiune atât devulcanic .

Dar nici n-ar fi b`nuit c ea îns`[i ar fi capabil de astfel de sentimentefurtunoase. Cu luni în urm , un b`rbat îi spusese c avea o inim de piatr , [iea îl crezuse. Acum [tia c nu era adev`rat [i nu fusese niciodat . Adev`rul erac nici un b`rbat nu trezise vreodat în ea emo]ii atât de adânci – pân înaceast noapte. În bra]ele lui David, întregul ei corp tremurase ca r`spuns [ipentru prima oar atinsese culmile extazului. Cât de diferit de s`ruturile luiPaul, care nu treziser decât afec]iune [i o slab pl cere.

Cu mintea plin înc de gânduri confuze, adormi.David nu ap`ru la micul dejun diminea]a urm toare, dar cum mergea

diminea]a frecvent la mla[tini [i î[i lua micul dejun la întoarcere, absen]a luitrecu neobservat .

Era ocupat cu dactilografiatul în birou -g`sind c era foarte dificil s seconcentreze -când îl auzi vorbindu-i Hildei în buc t rie [i un moment maitârziu ap`ru în u[ , aducându-[i tava cu micul dejun.

– Bun diminea]a. Nimic la po[t ?– Ba da, trei scrisori. El închise u[a, a[ez tava pe pervazul ferestrei [i lu scrisorile pe care ea i

le întinse.– Înainte de a începe s lucr`m, spuse el ar trebui s discut m o problem`

personal . Clare sim]i cum un val de ro[ea] îi acoper obrajii, dar nu spuse nimic.– Mai întâi, trebuie s -mi cer scuze pentru ce s-a întâmplat noaptea

trecut . El st tea în fa]a ferestrei, cu spatele la ea, astfel încât nu putu vedea

expresia lui dar vocea lui suna straniu.– Îmi cer scuze pentru comportamentul meu. N-am nici o îndoial c

te-ai gândit s -]i dai demisia. Ar fi foarte normal, în situa]ia dat . Cu toate c nuam nici un drept s fac a[a ceva, a[ vrea totu[i s te rog s -]i schimbi decizia.Dup cum [tii, am avut deja o secretar [i dac tu pleci voi avea nevoie de cevatimp s g`sesc pe cineva, ceea ce înseamn c voi întârzia cu cartea. Sunt foarte


nelini[tit s-o termin pân la sfâr[itul lui septembrie [i acesta este motivulpentru care te rog s r`mâi. Te asigur c incidentul din noaptea trecut nu seva repeta.

Clare îl ascult într-o t cere n`ucitoare. Gravitatea a ceea ce spusese el eraconvingerea lui c ea era pe punctul de a-[i da demisia, [i ei nici nu-i trecuseprin cap a[a ceva.

Pentru c timp de câteva minute nu r`spunse nimic, el se întoarse [ispuse:

– S o iau ca pe o neacceptare a scuzelor mele? – Oh, nu. Accept scuzele tale, spuse Clare în grab .– Este mai mult decât merit. Î]i mul]umesc. Î]i propun s uit m amândoi

tot ce s-a întâmplat. Acum, dac e[ti gata, voi r`spunde la aceste scrisori. Pân dup -amiaz târziu, Clare avusese posibilitatea s cread c proble-

ma era încheiat . Ea î[i d`du seama c exact acela era modul în care trebuias se a[tepte ca el s reac]ioneze. Nimic nu avea voie s interfereze cu muncalui.

David chiar crezuse c puteau uita ce se întâmplase? Poate c el putea. Darea?

Voia ea s uite totul?Sunt dep`[it de aceast situa]ie, gândi ea, suspinând.Urm toarele trei zile fur lipsite de orice eveniment. Domni[oara

Lancaster se întoarse din Sco]ia; Paul se întoarse de la Londra [i el cu Clareluar cina într-un hotel de pe coast , dar ea nu avea starea necesar pentrutachin`rile lui [i sub pretextul unei dureri de cap, îl rug s o duc acas maidevreme.

În cea de-a patra dup -amiaz , lucra cu David în birou, când se auzi g l giepe hol.

– Unchiule David! S-a întâmplat ceva îngrozitor. L-am pierdut pe Josh! Jenny intr în camer ca o vijelie, cu fa]a plin de suferin] .– L-ai pierdut? Unde? – Noi ne jucam de-a indienii în p`dure [i el a disp`rut. L-am strigat, l-am

tot strigat, dar el n-a ap`rut. Sunt convins c i s-a întâmplat ceva îngrozitor.

96 DONNA KAUFFMAN

Gura ei tremura [i dou lacrimi i se prelinser pe obraji.– Ia-o u[or, puiule. Lancaster o trase în bra]ele lui. Acum spune-mi exact

ce s-a întâmplat. Jenny î[i înghi]i lacrimile [i se scotoci dup o batist .– }ine-o pe asta, i-o întinse David pe a lui. – Acum, începe cu începutul. – P i ... Jenny î[i sufl nasul [i inspir adânc. – Domni[oara Harker a f cut un picnic pentru noi [i l-am l sat pe Josh s`

p`zeasc totul lâng copacul mare de pe plaj , [tii, acela pe care ]i-ai crustatnumele când erai copil. Când ne-am întors înapoi s mânc`m, el nu mai eraacolo [i am crezut c plecase s cunoasc împrejurimile, cum face adesea. Noiam continuat s ne juc`m o perioad [i apoi Annabel [i-a t iat piciorul \ntr-osârm ghimpat [i sângera, a[a c Tod a spus c trebuia s mearg acas . Joshnu se întorsese a[a c am început s -l c`ut m peste tot [i apoi Tod a spus c`probabil s-a plictisit [i s-a dus acas . Dar nu este în gr`din [i Hilda nu l-a v`zut,a[a c s-a pierdut, s`racul.

– Nu plânge Jenny scump , spuse în grab David, pentru c fa]a eipistruiat se strâmb din nou. M a[teptam s hoin`reasc prin jur [i s seîntoarc la timp. Trebuie s fi fost foarte plictisitor pentru el s p`zeasc`mâncarea. Poate c a auzit un [oarece [i l-a vânat. Uite, dac nu este înapoipân la cin , o s m duc s -l caut; totu[i, sunt sigur c se va întoarce acas`pentru mâncarea lui, tic losul mic.

– Chiar crezi a[a ceva? întreb Jenny, plin de speran] .– Se va întoarce, o asigur unchiul ei. Acum, du-te [i spal -te pe fa] . Dup ce plec , el î[i frec b`rbia plin de gânduri.– Nu este genul lui Josh s hoin`reasc departe, \i spuse el lui Clare.– Sper s se întoarc repede, zise ea. – Jenny îl iube[te atât de mult, \ncât va fi într-o stare de panic dac nu se

va întoarce pân la ora ei de culcare. – Da, cred c a[a va fi. La ora cinei, nu era înc nici un semn c Josh s-ar fi întors. Jenny abia se

atinse de frig`nelele de pâine unse cu brânz topit în bere care era mâncarea


ei favorit [i de[i membrii mai în vârst ai casei î[i ascunser grija crescând ,conversa]ia fu for]at .

La ora opt [i jum tate, David spuse:– Arat de parc s-ar fi ascuns într-o vizuin sau ad`post. O s merg s`

cercetez prin împrejurimi. F`r nici o îndoial , schel l ie dup ceaiul lui, a[ac nu va fi dificil s -i dau de urm .

– Las -m [i pe mine s vin, unchiule David, st rui Jenny.– Mai bine ai sta acas în cazul în care se întoarce, r`spunse David.– Poate Clare nu se va sup`ra s mearg cu tine. Este mai u[or s acoperi

o distan] mare în doi, suger domni[oara Lancaster.– Da, a[ fi bucuroas s fiu de ajutor, spuse repede Clare.– O s -mi pun o c`ma[ veche. P`durile sunt pline de mure. Vom lua

ma[ina pân la pârleaz, spuse David. Urc s m schimb [i cobor în dou`minute.

David era deja la volan când ea alerg spre garaj. El fixa o baterie nou cuajutorul unei lanterne.

– Am preg tit totul [i pentru cazul în care vom c`uta prin întuneric,explic el.

– Ce crezi c ar fi putut s i se întâmple? întreb Clare când ie[ir pepoart .

– M tem c ar fi putut c`dea într-o capcan veche. – Oh, nu! Cu câ]iva ani în urm ea [i Hal g`siser un câine prins într-una dintre acele

capcane crude de prim`var [i î[i aminti modul înfior tor în care îi fuseseprins piciorul. |l duseser acas , dar tat l lor aruncase o privire la câineleam`rât, spusese brusc c ar fi fost mai bine s omoare animalul. Gândul la Joshzb tându-se s se elibereze singur dintr-o capcan era oribil.

– Avem nevoie de [ase oameni pentru a[a ceva, spuse David în timp cetreceau pârleazul.

– P`durea este aproximativ rectangular [i se întinde pe aproape un sfertde mil , a[a c dac`

tu po]i acoperi partea din stânga, atunci eu voi lua dreapta.

98 DONNA KAUFFMAN

Exist o mla[tin la marginea ei. Cine ajunge primul, ar fi bine s -l a[tepte[i pe cel lalt.

O jum tate de or mai târziu Clare se târa prin tuf ri[ [i se g`si singur lamarginea p`durii. Nu fusese nici un semn de la Josh, de[i f cuse pauz dup`fiecare câ]iva metri ca s asculte un scheunat în`bu[it. Singurele semnefuseser fo[netele de crengi [i o dat sau de dou ori îl auzise pe Davidstrigând de la distan] .

Dac Josh fusese prins într-o capcan , era firesc s fi fost prea epuizat cas poat r`spunde la strig tele lor, caz în care ar fi putut colinda regiunea toatnoaptea f r s -l g`seasc .

Ea privi de-a lungul [an]ului [i în acel moment David ap`ru de la margineap`durii.

– Nici un semn, strig el, îndreptându-se spre ea. – Ce este acolo? întreb Clare ar tând de-a lungul câmpului de orz de

cealalt parte a [an]ului.– Tufi[urile acelea, vrei s spui? Aceea este o veche carier de piatr . Am

putea s arunc`m o privire. Po]i s sari [an]ul? Ea privi plin de îndoieli [uvoiul lent care se afla la patru picioare

adâncime sub ea. Malul îndep`rtat ar ta ca un loc nesigur [i nu avea nici odorin] s plonjeze pân la genunchi în noroi.

– Stai. O s trec eu primul [i o s te prind dac aluneci, spuse el.El s`ri peste [an] [i în timp ce Clare se temea.– Hai, n-o s te las s cazi. Scrâ[nind din din]i [i a[teptându-se s cad în ap , se arunc dincolo de

[an]. Picioarele ei aterizar pe marginea malului care se surp chiar înainte caea s se dezechilibreze. David o prinse de bra]e [i o s lt cu mult siguran] .

– Tocmai ai reu[it! Te sim]i bine? – Da, cred c da. Ea scoase un oftat de u[urare. – Ascult ! Un strig t neputincios r`sun de-a lungul câmpului.– Este Josh. Trebuie s fie la cariera de piatr . Vino!


El începu s fug de-a lungul lanului de orz. Clare îl urm , poticnindu-seîn p`mântul bolov`nos. Un ciulin o zgârie, dar nu sim]i nimic. Abia eracon[tient c se mi[ca.

– Uit -te pe unde calci, este aproape de râp pe partea aceasta, o avertiz`el. Uite-l. Uit -te la acele tufi[uri.

O s cobor. Tu r`mâi aici. – Este mult prea pr`p`stios aici, ]ip Clare, dar el deja se îndep`rtase de

margine.Îngrozit c ar fi putut c`dea, îi privi statura cum se dep`rta. I se p`ru o

ve[nicie pân ajunse pe fundul carierei.– {i-a fracturat piciorul din spate, ]ip David. O s am nevoie s -l scot de

aici. Exist o ferm dincolo de deal. Spune-le ce s-a întâmplat [i roag -i s nedea o funie.

O or mai târziu, Clare st tea cu capul lui Josh în poala ei, pe bancheta dinspate a ma[inii de la ferm .

– S`rmanul b ie]el! Doctorul va veni [i va îngriji r`nile tale [i piciorul t uva fi ca nou foarte curând.

Josh îi linse mâna ca semn de mul]umire, dând ochii peste cap ca [i cums-ar fi scuzat pentru necazul pe care îl produsese.

Cu ajutorul fermierului [i al fiului s`u, reu[iser s -l scoat din cariera depiatr [i acum c rana cea adânc de pe coast fusese sp lat [i bandajattemporar, p`rea c rezistase bine chinului.

Domni[oara Lancaster a[tepta la poart atunci când ajunser acas .– M gândeam c nu o s mai veni]i niciodat , spuse ea. – Jenny a plâns continuu ultima or . Tocmai a a]ipit, complet epuizat ,

s`raca. – Totul este bine. L-am g`sit la vechea carier de piatr . S-a r`nit la un

picior, dar se va vindeca, spuse David.Duser câinele în cas pe o targ improvizat , când Jenny tocmai ie[ea din

sufragerie, cu ochii adormi]i. În clipa când îl v`zu pe Josh, scoase un ]ip t de bucurie [i o zbughi spre

el cu fa]a radiind de bucurie.

100 DONNA KAUFFMAN

Când în cele din urm emo]ia sc`zu [i Hilda hr`ni câinele cu o tav plin`de jum`ri [i bun t ]uri pe care Josh le \nghi]i cu o poft nemaipomenit ,David î[i aduse aminte c l sase ma[ina lâng barier .

– Nu po]i s o la[i acolo, doar în noaptea asta? suger domni[oaraLancaster.

– Constable Potter îmi va trimite cita]ie c am blocat drumul, spuse el cuun zâmbet obosit ...

– Haide Jenny, este timpul s mergi la culcare. – Nu s-ar putea ca Josh s doarm în camera mea doar noaptea asta? se

rug ea.– Pentru el este mai bine aici. Eu cred c va dormi dou`zeci [i patru de

ore, spuse David ferm.– Tu trebuie s fii obosit , drag , spuse domni[oara Lancaster când el

plec s aduc ma[ina. Noi nu îl vom a[tepta pe David. Clare abia protest c nu era deloc obosit [i dorea foarte mult s -l a[tepte

pe David, a[a c îi urm sus [i le spuse noapte bun . Se decisese s doarm`jos, dar cu mâna pe clan]a u[ii î[i d`du seama c domni[oara Lancaster le-arfi putut auzi vocile.

Cu p`rere de r`u, se dezbr`c [i se sp l pe din]i. Tocmai intrase în patcând auzi ma[ina întorcându-se.

Cu b t i rapide de inim , îi ascult pa[ii urcând pe sc`ri. Minutele trecur`[i lini[tea se a[ternu din nou.

O a[tepta oare pe ea? Ce proast fusese c se dezbr`case.În cele din urm îl auzi urcând [i închizând u[or u[a de la dormitorul lui.|[i puse picioarele pe cear[afurile reci [i se întinse. A[a era deci cântecul

inimii ...farmecul lin al iubirii. Cât de oarb fusese c nu putuse s -l recunoasc`mai înainte.

Clare se trezi devreme [i era deja îmbr`cat când Hilda îi aduse cea[ca cuceai.

– Jenny înc doarme. Ar fi bine s se odihneac pu]in [i dup -amiaz ,spuse ea.

– Da, a[a este. Mul]umesc, Hilda.


Clare î[i f cu patul [i coborî. Se opri un moment în u[a de la sufragerie,sim]ind o stare de agita]ie, pu]in timiditate. Ca de obicei, David citea TheTimes.

– Bun diminea]a. – Bun diminea]a. Spre surprinderea ei, abia î[i ridic privirea de pe articolul pe care-l citea. Terminându-[i cafeaua, el împ turi ziarul.– Medicul va fi aici la nou [i jum tate, a[a c n-are sens s începem lucrul

pân nu termin cu Josh. – Da, presupun c da. Acum c se uita la ea, sim]ea c r`m`sese f r glas.El î[i împinse scaunul [i ea crezu c va veni în jurul mesei [i o va lua în

bra]e, ar tându-i cu buzele tot ceea ce spuseser ochii lui noaptea trecut .Dar, spre uimirea ei, el lu scrisorile [i plec din camer .Când masa fu cur ]at , Clare urc în camera ei. Era o prostie s fie sup`rat

pe plecarea brusc a lui David de la micul dejun. La urma urmei, Hilda ar fiputut vâr\ capul pe u[ în orice moment.

Nu trecuse ora prânzului când veterinarul plecase deja, iar David st tea jos[i-i dicta. Ea [tiu înc o dat c adoptase tactica de a ignora ce se petrecuse.Orice îi spuseser ochii lui noaptea trecut , în aceast diminea] ei erau la felde reci ca albastrul m`rii.

102 DONNA KAUFFMAN

Capitolul 9

Dou s`pt mâni înainte de festivalul de dans de la Prim`rie, Clare o întâlnipe Penny Conyers la po[ta satului.

– Cred c lucrezi prea mult, spuse ea, v`zând cât de sl bit [i palid ar tatân`ra.

– Sunt pu]in obosit , recunoscu ea. A fost o s`pt mân foarte înc`rcat .Domni[oara Tubbs, femeia noastr care vine în fiecare zi, este bolnav , [i eua trebuit s m ocup de toate, [i mar]i a fost [i excursia cu [coala de duminic ,care trebuie întotdeauna organizat .

{i peste toate acestea, miercuri am f cut dulcea] din produc]ia noastr dec`p[uni.

– Î]i place s te ocupi de cas ? întreb Clare atunci când î[i f cur`cump`r turile [i traversar împreun .

– Da, nu m-am gândit, spuse Penny. Bineîn]eles, casa noastr este preamare pentru doi oameni, iar buc t ria este îngrozitor de învechit . Dac amavea un cuptor modern [i un boiler electric, totul ar fi mai u[or. E[ti gr`bitsau ai timp s bem o cafea?

– A[ bea una cu mare pl cere, spuse Clare.Cu toate c Penny nu vedea nimic neobi[nuit s aib grij de casa tat lui

ei ca [i de alte sarcini la parohie. Clare nu putu s nu simt c pentru o fat de vârsta ei responsabilitatea

era prea mare.

Stând în buc t ria de la casa parohial , urm`rind-o pe Penny cumpreg tea cafeaua, Clare î[i dori s o poat ajuta s dep`[easc acea însu[ireveche pe care o c`p tase din copil rie: lipsa încrederii.

– O s mergi la bal? întreb ea.Penny d`du din cap, dar nu p`ru foarte entuziasmat .– Cu ce te vei îmbr`ca? o întreb Clare.– Cea albastr de m tase, cred. N-am nici o alt rochie lung [i mi se pare

prea costisitor s cump`r una nou doar pentru o sear . – Nu, sunt foarte scumpe, încuviin] Clare. Cum arat cea albastr ? – }i-o ar t imediat, spuse Penny. – M-am gândit s -i schimb gulerul. Poate m po]i sf tui ce s fac cu el. Tu

por]i întotdeauna haine atât de dr`gu]e. Ea privi rochia turcoaz a lui Clare, cucureaua ei de velur de culoarea scor]i[oarei.

– Da, bineîn]eles. Îmi plac combina]iile, spuse Clare repede.Penny urc sc`rile [i coborî repede cu o rochie de m tase albastr \n bra]e.

O expuse în fa]a ei [i Clare î[i reprim o grimas de groaz . Nu numai c erade un albastru prea strident pentru tenul fetei, dar stilul era demodat [i multprea înc`rcat pentru vârsta ei.

– {tii, albul este cel mai potrivit pentru tine, spuse ea prudent. Nu tesup`ra pe mine, dar nu cred c aceast rochie este potrivit pentru un bal. Te-ai gândit s -]i faci una nou ? Ar costa jum tate din cât te-ar costa unacump`rat [i mi-ar pl cea s te ajut dac nu ai mult timp de pierdut.

– Chiar ai face asta pentru mine? spuse Penny plin de ardoare. Apoi î[i mu[c buza [i spuse cu p`rere de r`u: – Chair n-am nevoie de o rochie nou . Pe asta am purtat-o doar de patru

sau cinci ori. – Câ]i bani ai putea s -]i permi]i pentru una nou ? spuse Clare vioaie, pe

un ton aspru. Era hot rât ca Penny s nu mearg la bal în rochia aceea oribilde m tase albastr , dac putea s o ajute..

– Am pus [ase peni deoparte, dar nu sunt sigur , – Doamne Dumnezeule ai putea s ai o rochie splendid pentru jum tate

din aceast sum , spuse Clare cu ner`bdare.

104 DONNA KAUFFMAN

Bumbacul este foarte ieftin [i ai putea s î]i faci o rochie lung cu patrumetri.

– Dar de unde s cump`r materialul? întreb PennyClare ezit un moment, apoi se ridic [i spuse plin de convingere: – Ai încredere s ]i-l cump`r eu? Noi mergem la Norwich în fiecare

sâmb t , a[a c a[ putea s cump`r materialul s`pt mâna aceasta [i atunci ne-ar r`mâne zece zile s facem rochia. Ai un creion? Î]i voi desena modelulcare cred c ]i se potrive[te. Ceva foarte simplu, cu o urm de albastru care sepotrive[te cu ochii, uite a[a...

Cùt în geant dup o bucat de hârtie [i luând creionul pe care Pennyi-l întinse, f cu rapid o schem .

– Uite. Ce zici de asta? Penny se întinse peste umerii ei [i studie desenul f cut în grab .– Dar o astfel de rochie ar costa o avere, spuse ea nesigur .– Nu, nu va costa. Eu am închiriat pe vremuri un apartament cu un

manechin [i ea m-a înv ]at ni[te trucuri s fac tipare pentru haine superbe.Dac mi-l la[i mie, î]i voi face o rochie care va ar ta ca una de un milion dedolari [i practic nu va costa nimic. La urma urmei, este o ocazie special !

I-a luat ceva timp s o conving pe Penny c planul nu era deloc exagerat.În cele din urm Penny se l s convins [i insist s -i dea patru peni dineconomiile ei [i, pentru c înc era pu]in nelini[tit , Clare lu banii [i î[i lu`r`mas-bun înainte ca Penny s -[i schimbe p`rerea.

În timpul dup -amiezii Paul o sun [i o întreb dac i-ar pl cea s fac oplimbare cu ma[ina în seara aceea. Dup ce verific dac David nu va aveanevoie de ea dup ce va bea ceaiul, accept invita]ia [i stabili s se întâlneascùndeva pe drum, la ora [ase.

În timpul ceaiului, David spuse c o va scoate pe Jenny cu barca la oplimbare de o or [i o întreb pe Clare dac dorea s vin cu ei.

– Îmi pare rù, dar am o întâlnire, spuse ea.– Cu Paul? întreb Jenny.– Da. O s mergem undeva la un han pe care l-a descoperit el, spuse

Clare.


– Probabil o s te distrezi mai mult decât s navighezi în jurul golfului,remarc David. Ea b`nuia c nu era de acord cu ea, pentru c -i displ ceaprietenia ei cu Paul, [i niciodat n-ar fi crezut c ea ar fi preferat mai mult s`petreac seara plimbându-se cu barca.

Nu mai spera în nici o posibilitate de prietenie cu el, de[i scena dinnoaptea când Paul îi trimisese buchetul de flori, ca [i incidentul de pe canal,când îl c`utaser pe Josh, îi ar tau c nu era indiferent la prezen]a ei. Nu aveanici un motiv s presupun c el sim]ea ceva mai mult decât o atrac]ie fizic`fa] de ea.

Plec îngândurat s -l întâlneasc pe Paul, [i de[i, ca întotdeauna,r`spunse imediat la veselia lui, r`m`sese totu[i cu un sentiment u[or denelini[te.

Ei merser undeva într-un han la ]ar , pe malul unui râu. Era foarte pl cuts stai pe paji[te \n spatele hanului [i s prive[ti o familie de lebede alunecândîn jos spre s lcii.

Erau la o distan] nu prea mare de un alt cuplu, care st teau îmbr ]i[a]i,cu capetele lipite unul de cel lalt. Din când în când fata râdea, la ceva ceb`rbatul spunea [i o dat Clare îl v`zu cum se apropie [i mai mult de ea [i os`rut pe obraz. Probabil c erau logodi]i [i mai târziu, când se va întuneca,probabil vor hoin`ri împreun spre cas , îmbr ]i[a]i, f cându-[i planuripentru viitor.

M întreb dac vreodat voi fi a[a, gândi Clare. Câteodat , aveasentimentul c timpul trecea pe lâng ea [i r`mânea undeva în urm ,desp`r]it de lucruri de care celelalte fete se bucurau. Dou`zeci [i [ase de aninu era foarte mult, dar tinere]ea nu dura pe vecie [i p`rea c nu ajunge la niciun rezultat cu via]a ei. Era posibil s fie destinat s r`mân singur , s nu aib`niciodat o cas a ei [i copii? P`rea o perspectiv deprimant .

– Ai o expresia mai mult decât stranie, spuse Paul zâmbindu-i. La ce tegândeai?

Clare sorbi din Cinzano [i râse. – M gândeam la mine îns`mi d`ruindu-mi-se un ceas [i un biscut uria[

de argint dup treizecei de ani de serviciu cu d`ruire, spuse ea.

106 DONNA KAUFFMAN

– Ce idee extraordinar !. El î[i ridic sprâncenele, uluit. – Serviciu credincios? Doar nu consideri aceast munc de secretariat ca

o activitate pe via] , nu-i a[a? – Nu am gândit a[a pân cum de curând. Dar acum cred c este posibil

s fie a[a, admise ea.– Doamne, ce perspectiv ! Asta este ceea ce vine dup ce te-ai îngropat la

]ar . – Nu [tiu, nu toat lumea se c`s tore[te, spuse ea cuminte. S -l lu`m pe

domnul Lancaster, de exemplu. Eu nu cred c el o va face. – Oh, David este excep]ia de la regul . El a l sat ghinionul s -i r`v`[easc`

via]a. B`nuiesc c [tii despre ce este vorba? – Nu. – A fost p`r`sit, spuse Paul scurt.– Dar de ce? întreb Clare, surprins .El îi arunc o privire ciudat [i ea spuse în grab , – Îmi pare r`u, n-ar fi trebuit s te întreb a[a ceva. Nu m prive[te pe mine. – Nu este nici un secret, spuse Paul. A fost logodit acum câ]iva ani cu o

fat [i ea a g`sit pe cineva mai bogat [i l-a p`r`sit în ultimul moment. El era înspital în acel timp [i a suportat greu lovitura.

– Ce cruzime înfior toare! N-am [tiut nimic despre aceasta. – Majoritatea oamenilor au uitat totul – mai pu]in David. Acesta este

motivul pentru care nu este entuziasmat de farmecul t u. – Nu. Acum pot în]elege, spuse Clare u[urat . Aceast informa]ie întâmpl toare îi clarific multe despre angajatorul ei

care o indusese în eroare. Bietul David! Nu era de mirare c n-avea încredereîn femei.

– Era o fat dr`gu] ? întreb ea.– Da, o frumuse]e de femeie, cred. Eu n-am întâlnit-o niciodat , dar din

toate spusele, era o mic prostituat care mergea pân la cap t. Aceasta l-a condus pe David la un dispre] fa] de frumuse]e. Atunci când

el spusese Andreei Ashley c frumuse]ea era superficial , se gândea la fata care-l tratase cu atât de mult cruzime. Clare era atât de cufundat în


aprecierile pe care le Paul le f cuse asupra complexit ]ii caracterului luiDavid,\ncât când el spuse c este timpul s plece, î[i d`du seama c deja seîntunecase.

Întrebându-se dac o suspecta de a fi interesat exagerat de trecutul [efului ei, f cu un efort s fie vorb`rea] pe drumul de întoarcere.

Când ajunser în cap tul str`zii, el opri ma[ina. – Presupun c nu te pot ademeni pân acas la mine pentru un pahar

înainte de culcare? – Nu, dar î]i mul]umesc pentru aceast ie[ire. – Nu este târziu. Nu aprobi vizitele la celibatari acas sau m suspectezi

înc de inten]ii dezonorante? – Bineîn]eles c nu, dar [tii cum este satul.El î[i d`du capul pe spate izbucni într-un hohot de râs.– Dumnezeu s te binecuvânteze, scumpo. Tu e[ti prima femeie care a

fost vreodat îngrijorat de p`strarea reputa]iei mele, dar m tem c este dejao cauz pierdut .

– De ce te crezi drept un tic los? îl întreb ea.– Tu nu crezi c sunt? – Nu, nu cred. Eu cred c doar pretinzi c e[ti unul, spuse ea hot rât .– M tem c nu este mult lume de aceea[i p`rere cu tine. – Probabil c nu te cunosc foarte bine. – Chiar crezi asta? – Da, cred. El î[i puse mâinile peste ale ei [i le strânse. – {tii, ai un efect foarte lini[titor asupra mea, spuse el calm. Nu [tiu cum

se întâmpl aceasta. Te-ar deranja dac te-a[ s`ruta de noapte bun ? Înainte ca ea s poat r`spunde, î[i \nclin capul [i o s`rut u[or pe buze. – Cred c ar fi mai bine s pleci înainte s fiu tentat s -]i schimb p`rerea

aceea bun pe care o ai despre mine. Sâmb t diminea] , David îi conduse la Norwich [i Clare merse s caute

materiale pentru rochia de bal a lui Penny. Cump`r un cupon de bumbacalbastru cu flori albe.

108 DONNA KAUFFMAN

Materialul o cost exact cei patru peni pe care-i d`duse Penny [i puse cevadin proprii ei bani [i alese un satin fran]uzesc scump.

În drumul spre restaurantul unde trebuia s -i întâlneasc pe ceilal]i s`m`nânce, trecu pe lâng un magazin de pantofi unde observ în vitrin opereche de sandale de m tase albastr [i dintr-un impuls, intr în`untru [i-icump`r , sperând c nimerise m`rimea lui Penny.

– Ce pachete interesante, coment domni[oara Lancaster când Clareajunse la restaurant [i se a[ez pe scaunul pe care David i-l re]inuse.

– O ajut pe Penny s -[i fac rochia de bal. Cea pe care o are nu estepotrivit [i am convins-o c ar avea nevoie de ceva mai str lucitor pentru oschimbare, explic ea.

– Nu [tiam c femeile se ajut unele pe altele s -[i îndeplineasc aceacondi]ie extrem de supraevaluat , r`spunse David ridicându-[i sprâncenele.

– Depinde de femei, r`spunse Clare uitându-se în ochii lui. – {i chiar dac nu e[ti de acord cu ceva str lucitor, cred c totu[i admi]i c`

Penny are tr`s turile unei fete foarte dr`gu]e. – Sigur. M întrebam doar dac pudra [i machiajele elaborate erau chiar

necesare, fu el de acord– N-am nici cea mai mic inten]ie s-o încurajez s foloseasc trusele de

machiaj, cum le nume[ti, [i dac tu crezi c hainele ei actuale sunt potrivite,atunci nu prea apreciezi modelele, spuse Clare vioaie.

El nu îi r`spunse nimic, a[a c se întreb dac nu cumva fusese preadeschis .

– Sunt cu totul de acord cu tine, spuse decis domni[oara Lancaster. – Biata fat , nu are ni[te haine decente, care i se potrivesc. Este foarte

frumos din partea ta c vrei s-o aju]i. Tu ai un gust excelent, draga mea, [i sunt convins c o vei face s arate

superb.În seara aceea, în timp ce restul casei se uita la televizor, Clare întinse

materialul pe o mas de buc t rie [i croi rochia lui Penny. Alesese un modelfoarte simplu, cu o linie plin de vol na[e la gât [i mâneci pu]in umflate, [tiindc lui Penny nu i-ar fi pl cut s poarte ceva sofisticat.


Curând dup ora nou , David trecu prin buc t rie ca s -l ia pe Josh la oplimbare. El privi materialul de pe mas , dar nu f cu nici o remarc . Ojum tate de or mai târziu, se întoarse [i-i d`du câinelui biscuitul de sear [iap .

Clare era aplecat peste mas , sco]ând acele din materialul t iat dup`modelul de hârtie. |[i sp lase p`rul dup -amiaz [i-l ondulase u[or pe frunteaei .

– Ai f cut mult croitorie de dam ? întreb David, uitându-se la materialulcroit.

Ea îi arunc o privire. – Obi[nuiam s -mi croiesc singur majoritatea hainelor atunci când am

început s lucrez, dar n-am câ[tigat prea mult din asta. Nu este complicat. El atinse bumbacul. Materialul fragil p`rea s pun în eviden] puterea [i

masculinitatea mâinilor lui bronzate.– Î]i place aceast culoare? îl întreb ea. – Da, îmi place albastrul. Exist o floare numit ceap de mare de

prim`var . Nu este ceva obi[nuit de-a lungul acestei coaste. Se obi[nuia s se fac din

aceast plant medicamente contra tusei, acum câ]iva ani. – Adic Scilla verna? spuse ea zâmbind.– De unde [tii despre aceast plant ? – Tu ai men]ionat-o în capitolul despre plantele de mla[tin , spuse ea.– Trebuie s ai o memorie foarte bun . – Unele dintre nume sunt atât de dr`gu]e. Ca l ptuci de miel [i tamarisc,

spuse ea– Da, ele sunt. Nu mi-am dat seama c te interesau. – La început n-am fost. Apoi am mers s m plimb de-a lungul mla[tinii [i

am observat o floare galben cu ]epi pe care n-o v`zusem înainte [i am c`utat-o într-una din c`r]ile tale [i am aflat c se numea iarb gras de mare.Dup aceea, am început s înv ] numele tututor plantelor de pe lâng`mla[tini, recunoscu ea.

El t cu un moment.

110 DONNA KAUFFMAN

– M tem c în timpul cinei ai gândit c sunt foarte iritabil – despre toateaceste lucruri, spuse el indicând materialul.

– Da. Am gândit chiar a[a, spuse ea serioas .– Îmi pare r`u. Îndr`znesc s spun c sunt foarte dep`[it de timp în multe

privin]e, spuse elEa î[i plec fruntea, pentru a ascunde în]elegerea din ochii ei. David

\ntorsese spatele la orice ar fi putut s -i aminteasc faptul c femeile sunt dedorit, gândi ea. Trebuie s-o fi iubit foarte mult pe fata aceea, dac am`r`ciuneadurase to]i ace[ti ani.

Luni seara, Clare duse rochia la casa parohial pentru prima prob .– }i-au ajuns banii? întreb Penny, nelini[tit .– Uite, ai aici restul, spuse Clare. Sim]i ea c într-un astfel de caz, o mic minciun era justificat . Când Penny î[i scoase bluza [i fusta, l sând s se vad un furou uzat dar

curat, Clare o ajut s îmbrace rochia pe care o îns ilase cu o zi înainte.– Hm, trebuie s ridic`m pu]in linia de talie. Unde am pus boldurile? A[a

este mai bine. Acum, întoarce-te [i las -m s v`d dac spatele cade corect. – Oh, ce dr`gu]! exclam Penny cu o pl cere copil reasc pe m`sur ce

se rotea u[or. – Da, este o mare [ans c aceste stiluri sunt înc la mod , spuse Clare.

Apropo, am un mic cadou pentru tine. Se îndrept spre cutia pe care o pusese pe un scaun.– Un cadou! Oh, ce este? spuse Penny, curioas . – Deschide [i uit -te!– Oh, Clare, sunt superbe, dar nu pot s le accept. Trebuie s fi costat o

avere. Ea se uit la sandalele de m tase cu mare pasiune.– În acest caz eu ar trebui s le arunc, spuse Clare nep`s toare. – Picioarele tale sunt mult mai mici decât ale mele. Cel pu]in a[a arat .

Încearc -le s vezi dac ]i se potrivesc. – Penny î[i scoase pantofii ei de fiecare zi [i î[i vâr\ picioarele în sandalele

de dans.– Uau, se potrivesc perfect.


Fa]a ei se întunec . – Dar nu pot ...– Oh, ba da, po]i. Dac nu crezi c pot s -]i termin rochia [i c este o

pierdere de timp, sublinie Clare.– Oh ... sunt atât de dr`gu]e. Nu cred c pot le rezista. Î]i mul]umesc foarte

mult, Clare. Nu-mi dau seama de ce e[ti atât de dr`gu] cu mine. – Te rog, spuse Clare. Acum, dac sco]i rochia, o s o trag la ma[ina ta. Ai

o po[et de sear ? Dac nu, m gândesc s facem una din buc ]ile de materialr`mase.

Penny tocmai terminase de îmbr`cat când se auzi o cioc`nitur în u[ [icineva strig "Este cineva aici?

– Este Paul, spuse Penny încremenit . Ce Dumnezeu poate s vrea? – Poate s -l vad pe tat l t u, suger Clare.Penny î[i aranj p`rul ciufulit [i ie[i repede afar . Un moment mai târziu,

se întoarse urmat de Paul.– Bun . Mi s-a spus c erai aici. M întrebam dac ai vrea s facem o

plimbare pe coast în sus. Câ]iva prieteni de-ai mei dau o petrecere [i le-amspus c voi veni, îi spuse el lui Clare.

– Îmi pare r`u, nu pot, Paul. Noi suntem foarte ocupate cu croiala. – Nu po]i s-o la[i pentru mâine? întreb el.– Nu. Este foarte important. În plus, nu sunt nici îmbr`cat potrivit. Dar

î]i mul]umesc pentru invita]ie. Penny lu câteva ace care c`zuser pe podea [i Clare îi arunc lui Paul o

privire plin de în]eles: “Ce spui dac ai invita-o pe ea? “El î[i ridic sprâncenele [i d`du din cap.– Bine, dac nu te pot convinge s vii, atunci plec. Îmi pare r`u c am picat

a[a. El spuse noapte bun [i plec .– Ar fi trebuit s te duci, spuse Penny când u[a din fa] se închise în urma

lui. A[ fi putut s fac toate acele încre]ituri. – Da, dar nu voiam s merg în mod special, r`spuse Clare. Ea observ c obrajii lui Penny se coloraser [i în timp ce punea boldurile

la locul lor în cutie, mâna îi tremura u[or.

112 DONNA KAUFFMAN

Este îndr`gostit de el, gândi Clare. Iar dac nu este, atunci are o stare deparalizie fa] de el. S`raca, mai degrab ar ajunge la stele. Este firesc,bineîn]eles. El este chiar genul de tip care atrage o fat de vârsta ei. Sau s fifost doar timiditatea care s aib un astfel de efect? Nu, sunt convins c esteceva mai mult.

La sfâr[itul s`pt mânii, Clare termin rochia [i f cu o mic po[et care s`se asorteze. O invit pe domni[oara Lancaster s o vad , iar aceasta fuseseîncântat .

– M simt ca Cenu[`reasa, spuse Penny, plimbându-se prin fa]a oglinzii.– Eu cred c ar fi un plan bun dac a[ veni din nou dup -amiaz [i te-a[

ajuta s -]i aranjezi fa]a [i p`rul, suger Clare. – Nu te-ai sup`ra, nu-i a[a, domni[oar Lancaster? – Deloc. Draga mea, tu ce vei purta la bal? – Nu [tiu înc , spuse Clare. Am aruncat o privire prin magazine sâmb ta

trecut , dar n-am v`zut nimic care s -mi plac .Voi merge mâine din nou, dac ie[im. Am deja o rochie prezentabil , dar

simt nevoia s -mi cump`r ceva special. Am cheltuit foarte pu]ini bani de cândsunt aici, a[a c o rochie nou nu-mi va goli contul.

– A[ putea s -]i împrumut colierul meu negru. Are aproape cincisprezeceani, dar la vârsta mea moda nu este important , spuse domni[oara Lancaster

Duminic dup -amiaz Clare îl întâlni pe Paul pe plaj .– Te-ai distrat bine la petrecere? îl întreb ea.– A fost un stoc enorm de gin [i blonde, r`spunse el.– Atunci, a fost chiar foarte bine c n-am mers cu tine, r`spunse ea

amuzat de tonul lui, ghicing c voia s-o supere.– Îmi pare r`u. A fost o triste]e pur . De fapt, nu m-am distrat deloc. Se

pare c mi-am pierdut gustul pentru astfel de lucruri, spuse el repede– De ce ai f cut fa]a accea atât de ciudat când am sugerat c ar trebui s`

o întrebi pe Penny? întreb ea.– Dumnezeule, nu era genul ei de petrecere, spuse el.– {i dac ar fi fost, ai fi rugat-o s vin ? – Nu mi s-ar fi întâmplart a[a ceva. Penny este doar un copil.


Poate î]i vei schimba p`rerea atunci când o vei vedea la bal, gândi Clare.– Uite c vine David, spuse Paul.Ea se întoarse [i-l v`zu îndreptându-se spre ei, cu un prosop de baie

atârnând pe um`rul lui. Ar fi trecut pe lâng ei salutându-i, dac ea nu s-ar fiîndreptat spre el, spunându-i:

– Mergi s îno]i? Pot s vin cu tine? Dup aceea, nu i-a fost clar de ce f cuse un astfel de gest. Atât el cât [i Paul

r`m`seser mira]i, dar înainte ca s poat refuza, ea spusese în grab : – M duc pân în cas s -mi iau lucrurile. Revin într-un minut. Când se întoarse, Paul plecase [i David arunca lene[ pietricele în ap .

Fluxul crescuse [i navigar pân la promontoriu, apoi se plimbar pe plaj .Nici unul dintre ei nu spuse nici un cuvânt.

T`cur tot timpul cât înotar , se uscar [i se plimbar înapoi pân la barc .Apoi, Clare rupse t cerea spunând:

– Sper c nu te-a sup`rat venirea mea. – De ce ar trebui s m sup`r? – Poate c ]i-ai dorit s fii singur. – Nu crezi c ]i-a[ fi spus dac ar fi fost cazul? spuse el cu o lic`rire de umor

în ochi.Ea râse: – Da. Cel pu]in nu ocole[ti adev`rul de dragul polite]ii, râse ea – Cel pu]in...? întreb el cu o urm de ironie. G`se[ti c totu[i caracterul

meu las de dorit în alte privin]e? – N-am vrut s sune a[a, r`spunse ea ro[ind. El râse [i o ajut s urce în barc .– {i eu am o piele foarte sub]ire, spuse el.Brusc, râser împreun .Atmosfera ]inu pân ajunser acas .– Vrei ni[te cafea? suger Clare.– Bun idee. El o urm pân în buc t rie [i se rezem de dulap în timp ce ea umplu

ibricul [i scoase ce[tile [i farfurioarele. Ea era foarte con[tient de intimitatea

114 DONNA KAUFFMAN

scenei [i ridicându-[i privirea, v`zu c o privea într-un fel care spunea c [i elsim]ea c ldura [i armonia dintre ei. Apoi, f r nici un motiv aparent, c lduradin ochii lui disp`ru [i tr`s turile fe]ei se în`sprir .

Clare se întoarse pentru a-[i ascunde disperarea. Nu exista nici o îndoialc sim]ise [i el la fel; dar sentimentul nu durase. El nu dorise s dureze.


Capitolul 10

În dup -amiaza balului, Clare merse cu bicicleta pân la casa parohial .Penny o a[tepta la poart , cu ochii str lucind de emo]ie.

– Deci, în primul rând trebuie s -]i aranj m p`rul, [i pe urm î]i facmanichiura, spuse Clare \n timp ce intrau în`untru.

– Sper s nu ar t ca o proast , spuse Penny, brusc nesigur .– Desigur c nu. Ar ]i încânt tor. – Mi-a[ dori s am siguran]a ta. Tu nu e[ti niciodat agitat sau neîndemânatic , murmur Penny

meditativ. "Ce pu]in [tii, fata mea", se gândi Clare.Dup ce îi sp l [i aranj p`rul fetei, ie[ir în gr`din .– Dup ce î]i termin unghiile, voi face un ceai. Ce culoare de oj î]i place

cel mai mult? spuse Clare. – Nu cred c ar trebui s m dau cu ceva prea sclipitor, spuse ea nesigur.– Sunt de acord. Nu ]i s-ar potrivi. Ce zici de nuan]a asta de roz închis?

suger Clare. Dup aceasta Penny se supuse cu blânde]e ajutorului lui Clare. În sinea

ei, dorea s ajung la bal ar tând str lucitor [i impecabil. Visase zile întregi laadmira]ia care va ap`rea în ochii lui Paul când o va vedea în rochia alb . Darera doar un vis, un vis mirific care nu se va putea realiza. În ciuda încuraj riilui Clare, încrederea ei oscil astfel încât din când în când [i-ar fi dorit s nu

mearg deloc la bal, sau s mearg în rochia ei albastr de m tase în care ease sim]ea în normalitatea ei modest .

La ora cinci fetele întinser masa de ceai [i b tur în u[a biroului undeparohul î[i preg tea slujba de Duminic .

– Bun , ce este? spuse el, zâmbind la bigudiurile de pe capul fiicei lui cândli se al tur .

– Clare îmi aranjeaz p`rul. Uite, î]i plac unghiile mele? Penny î[i ar tunghiile date cu oj roz.

– Foarte frumos, draga mea. V`d c voi înso]i dou frumuse]i în seara asta.Cât timp avem s ajungem acolo?

– Tat , trebuie s fii gata la opt f r un sfert. }i-am scos costumul negru [i]i-am f cut pantofii.

– Ah, mi-am amintit c am ceva pentru tine, spuse el, sco]ând un [erve]eldin buzunarul de la piept.

Penny desf cu [erve]elul cu ner`bdare [i ridic un [irag de perle.– Oh, tat , sunt superbe! S`ri de la locul ei [i-i s`rut fa]a ridat .– Caroline le-a purtat în ziua nun]ii noastre. Erau un cadou din partea

bunicului ei, care era un om foarte bogat, spuse domnul Conyers– Vrei s spui c sunt perle adev`rate? El încuviin] din cap. – Cred c închiz toarea merge înc . Am vrut s le p`strez pân împlineai

dou`zeci [i unu de ani, dar cred c aceasta este o ocazie deosebit . – Perle adev`rate! murmur Penny cu ne\ncredere, pip ind [iragul cu

admira]ie. Oh Clare, sunt atât de frumoase, m voi sim]i ca o regin ! Dup ceai, f cur baie [i se întinser în pat pân când veni timpul s se

îmbrace.– Parc ar fi Ajunul Cr`ciunului. Abia a[tept s vin ora opt. {tii, anul trecut

am avut grip [i nu m-am putut duce la bal. Am fost foarte dezam`git , spusePenny f r suflare

Ea flec`ri mai departe, prea exaltat ca s mai poat dormi.În sfâr[it, limba ceasului ar t [ase [i jum tate [i s`ri agitat , ner`bd toare

s se îmbrace.


user

Formato

gianninajollys

– Acum, nu vei spune nimic pân nu termin machiajul [i aranjatul p`ruluit u, o avertiz Clare, punând un prosop peste umerii ei.

– Bine, fu de acord Penny. N-ar fi caraghios dac nimeni nu m-arrecunoa[te?

Ea râse, dar Clare v`zu c mâinile ei tremurar [i ghici cât era de nervoas .Peste jum tate de or , se d`dunapoi [i-[i examin munca. Transformarea

era incredibil .– Po]i s te ui]i acum, spuse ea calm.Penny fugi c tre oglind . Un minut întreg se holb la imaginea ei cu

suspiciune.– Nu-mi vine s cred! Vai... ar t dr`gu] ..... foarte dr`gu] , [opti ea– Bine\n]eles c ar ]i dr`gu] , spuse Clare blând.Experimentul îi dep`[ise a[tept rile. P`rul auriu al lui Penny se r`sucea în

inele lucioase în jurul fe]ei ei mici în form de inim . Machiat corespunz tor,tenul ei l ptos devenise transparent ca petalele unei camelii, [i un fard depleoape discret de culoarea safirului îi accentua ochii de un albastru gen]ian.Pentru a accentua delicate]ea tenului ei, Clare folosi un ruj ro[u-deschis [ipudr simpl .

De la o fat palid [i nesemnificativ , Penny înflorise.– Oh, Clare... cum a[ putea s -]i mul]umesc? Nu am visat niciodat c a[

putea ar ta a[a, se bâlbâi ea.Ochii ei se umplur de lacrimi [i Clare spuse în grab : – S nu îndr`zne[ti s plângi. Î]i vei strica machiajul [i trebuie s m`

preg tesc [i eu, altfel voi ajunge acolo ar tând ca o ceap degerat . Penny râse. – Îmi pare r`u c sunt a[a de proast , dar po]i s -]i imaginezi cum este s`

te prive[ti în oglind [i s vezi o fa] cu totul nou . – Este aceea[i pe care o ai de dou`zeci de ani, numai c ]i-ai vârât în cap

c erai urât . Haide, îmbrac -te [i pe urm du-te [i buim`ce[te-l pe tat l t u!La [apte [i jum tate, amândou erau gata. – Ce bine contrast m, ca Trandafirul Ro[u [i Alb ca Z`pada, spuse Penny.– S sper`m c vor fi doi Fe]i-Frumo[i la bal, r`spunse voios Clare.

118 DONNA KAUFFMAN

Pentru câteva secunde privirile lor se întâlnir , fiecare dintre eleîntrebându-se dac cealalt îi [tie secretul.

– Acum, trebuie s ne prezent m tatei. Penny î[i strânse fusta [i ie[i pe palier.– Penny, tu e[ti? Nu-mi g`sesc m`nu[ile, drag , strig domnul Conyers de

pe hol.Penny zâmbi. – Prive[te-l cum le[in din cauza [ocului! [opti ea.Clare se aplec peste balustrad [i o privi cum cobora. Deja avea o alt

]inut [i f r nici un dubiu ar ta încânt tor în rochia ei simpl alb-albastr , cufusta lung cu vol na[e [i [iragul de perle în jurul gâtului sub]ire, alb.

Domnul Conyers c`uta m`nu[ile în scrinul din hol [i o z`ri pe fiica sanumai când coborâse deja la jum tatea sc`rilor.

Se a[ternu un moment de t cere cât timp o privi, apoi Penny spuse:– Ei bine... ar t frumos? F`r nici un cuvânt, tat l ei desf cu bra]ele, [i ea s`ri ultimele trepte

aruncându-se în bra]ele lui.– Pentru câteva secunde, am crezut c este mama ta. Ar ]i minunat, draga

mea. Atât de minunat ca [i ea, spuse el blând.Nedorind s întrerup acest moment intim, Clare se retrase în umbr`

pân când Penny o strig :– Clare, unde e[ti? Tata nu te-a v`zut înc . Apoi, zâmbind, cobor\ la ei.– Am pus un pled în spatele ma[inii, s ne protej m rochiile, spuse Penny

în timp ce tat l ei o complimenta pe Clare pentru înf ]i[area ei.– Acum, dac îmi spui [i unde sunt m`nu[ile, plec`m. – În camera de zi. Am cârpit unul dintre degete. Penny alerg s le recupereze.– Cred c în seara asta v voi vedea foarte pu]in, spuse parohul vesel,

ajutând-o pe Clare s -[i pun mantoul. Ea râse:– Nu se [tie niciodat . Poate Paul a adus o gr`mad de frumuse]i [i noi

vom fi complet eclipsate.


– M simt ca Cenu[`reasa, spuse Penny pe când urcau cu grij pe locuriledin spate ale ma[inii,

întinzându-[i fustele. – Oh Clare, cum po]i s fi a[a de calm ? Nu e[ti emo]ionat ? – Ba da, sigur c sunt. Sunt îngrozit , se gândi ea. Acum c nu mai ridica moralul lui Penny, se

sim]i cu nervii la p`mânt. Pentru ea, balul avea o semnifica]ie special . Era maimult decât o ocazie festiv . Ast sear îl va întâlni pe David pe teritoriul ei [inu pe al lui. Dac influen]a romantic a lumân`rilor, a muzicii vesele [i a buneidispozi]ii nu va schimba atitudinea lui fa] de ea, atunci episodul de lâng [an]va fi în opinia lui numai un accident nefericit. În adâncul inimii, credea totu[ic nu este chiar a[a, dar urm toarele ore vor clarifica situa]ia.

Acest sentiment al aventurii viitorului o împinsese s caute o rochiespecial în magazinele din Norwich. În final, de[i pre]ul era de dou ori maimare decât ar fi vrut s dea, alese un costum cu pantaloni largi din dantelalb pe care cu siguran] David îl va g`si somptuos [i spectaculos. În timp cese apropiau de Hall, era plin de îndoial .

Paul era la u[ , s -i întâmpine. Clare fu distras de la propriile ei îndoieli,de expresia comic de uimire de pe fa]a lui când o v`zu pe Penny. Spreamuzamentul ei, Penny reu[i s -[i ascund emo]ia [i-l salut , nu cu timiditateacare o caracteriza, ci cu o oarecare demnitate calm . Înv ]a repede!

O slujnic îi conduse sus pentru a-[i da jos mantourile.– Domni[oara Lancaster a sosit deja? o întreb Clare.– Nu, domni[oar . Deci, înc nu este aici. Cu un sentiment de u[urare, se dezbr`c de hain .– Ascult ! A început s cânte orchestra, exclam Penny. – E[ti gata? Nu vreau s pierd nici un minut. Pe moment doamna Harker, mama prietenei americane a lui Jenny, se

ar t . Clare o întâlnise în sat [i o prezent pe Penny.– Ei bine, este un sfâr[it minunat pentru vacan]a noastr , spuse Janine

Harker cât timp o a[teptau.

120 DONNA KAUFFMAN

– Mi-am dorit dintotdeauna s v`d interiorul unei case vechi, [i so]ul meul-a întâlnit de domnul Mallinson [i el ne-a invitat aici. {i am un mesaj pentrudumneavoastr , domni[oar Drake. {tii, nu suntem prea entuziasma]i s`l s`m copiii singuri în rulot [i presupun c Annabel i-a spus lui Jenny c noivenim aici, deoarece cu pu]in timp în urm domnul Lancaster a venit la noi [ia sugerat ca ei s -[i petreac seara acas la dumneavoastr [i mi-a spus s v`anun] c vor ajunge aici la opt jum tate.

– Ce idee bun . Jenny nu va fi dezam`git c nu va veni, dac o s fie cuAnnabel [i cu Tod.

– A[a este. Sper numai ca buc t reasa dumneavoastr dr`gu] s -i poatstruni pe terori[tii mei, spuse doamna Harker, râzând.

În rochia ei neagr sofisticat ar ta prea tân`r [i vioaie ca s fie mama adoi copii adolescen]i.

– Domnul Mallinson ne-a rugat s aducem [i câ]iva prieteni cu noi,ad`ug ea.

– Cliff [i-a sunat câ]iva prieteni de la baz [i au venit aici în dup -amiazaasta. Presupun c este o lips de b`rba]i prin locurile acestea, de[i nu cred c`dumneavoastr amândou duce]i lips de parteneri. Mergem jos?

Prietenii so]ului ei se dovedir prea înal]i, blonzi, tineri uria[i cu uniformeimaculate, care nu au pierdut vremea rotindu-le pe Penny [i Clare pe ringulde dans.

Dup ce reu[ise s ob]in informa]ia c partenerul ei era din Texas,locotenentul Joe Wilder era ner`bd tor s prosl veasc splendoarea statuluilui de ba[tin . Era un tân`r pl cut [i un dansator nemaipomenit, astfel încâtClare se sim]i \ncântat .

– Fii atent , parc am fi la Hollywood, exclam el.Muzica se termin [i se retraser pe teras . – În Texas avem ni[te conace frumoase, dar presupun c nu aceea[i

atmosfer . Trebuie s le scriu alor mei despre acest lucru, spuse locotenentul. Henderson, majordomul, ap`ru în spatele lor cu o tav de cocteiluri, [i

locotenentul fu [i mai impresionat.Privindu-[i rapid ceasul, Clare v`zu c este aproape opt jum tate.


Musafirii soseau unii dup al]ii [i poate chiar în acest moment David oajuta pe m tu[a lui s coboare din ma[in .

– Vrei s mai dansezi? întreb locotenentul.– Mi-ar face pl cere. Când David o va vedea, vroia s fie vesel [i bine dispus .Sala de bal devenea din ce în ce mai plin , rochiile femeilor ca ni[te aripi

de fluture str luceau în contrast cu lambriul alb [i auriu. Estrada muzicienilorera înconjurat de o mare banchet de hortensii, [i miresmele gr`dinii sestrecurau prin u[iile terasei, amestecându-se cu parfumul de Chanel [i Lanvin.

Rotindu-se sub candelabrele de cristal, Clare în]elese ce dorise s spun`tân`rul american despre atmosfera din cas . Aproape dou sute de ani aceastfrumoas sal a fost scena dansurilor, râsetelor [i flirturilor solemne [i frivole.

La sfâr[itul dansului, s-au dus spre canapeaua în stil rococo unde st teau[i ceilal]i. Abia spunând ceva, Clare se al tur flec`relii vesele. Minutele p`reaunesfâr[ite, când deodat b`rba]ii se ridicar în picioare [i întorcându-se, o v`zupe domni[oara Lancaster venind spre ei, cu David în spatele ei.

Nu-l v`zuse niciodat în haine de gal , [i ar ta foarte distins, astfel încâtinima ei tres`ri de admira]ie.

Î[i permise s arunce o privire la el dup ce tân`rul american fu prezentat.Domni[oara Lancaster [i grupul f cu loc nou-veni]ilor. David se aplecase sprePenny, [i dup ro[ea]a bucuroas din obrajii fetei, Clare presupuse c îicomplimenta rochia.

Pe urm , c`pitanul Jacobs se ridic [i spuse:– Îmi acorda]i urm torul dans, domni[oar Drake? C`pitanul Jacobs era [i el un dansator des`vâr[it, dar de[i se bucura de

naturale]ea cu care o învârtea prin sal , trebuia s fac un efort s nu se uitela grupul de pe canapea.

Urm torul dans aduse un al doilea partener lui Clare, un b`rbat în vârstîn haine militare, cu o musta] zburlit care se prezentase drept colonelulLyndon din satul vecin, Greenstaithe.

– În seara aceasta este ca în vremurile de demult, gâfâi el, prinzând-o detalie [i învârtind-o prin mul]ime cu mai mult vigoare decât fine]e. {ti]i,

122 DONNA KAUFFMAN

obi[nuiam s vin aici când tat l tân`rului Mallinson tr ia. Întotdeauna a fostuna dintre cele mai frumoase case din regiune. Nu [tiu cum se descurc`b iatul `sta atâta timp c t Guvernul încearc s ne jupoaie. Ar trebui s seînsoare. Are nevoie de o femeie frumoas pentru rolul de st pân într-un locca acesta.

Urm torul ei partener fu vicarul.– Te distrezi? întreb el cu bun`voin] .– Într-o cas a[a de frumoas nici nu se poate altfel, spuse ea.– Da, este o cas frumoas . P`cat c Paul n-are familie, dar cred c se va

însura într-una din zile, aprob elClare se întreb dac [tia c fiica lui era îndr`gostit de Paul. P`rea c nu.Pe moment, Penny trecu pe lâng ei, dansând în bra]ele locotenentului

Wilder. Ar ta de milioane, [i buzele ei zâmbeau radios, iar ochii ei alba[triistr luceau ca ni[te bijuterii.

– Cred c sunte]i foarte mândru de ea, spuse Clare u[or.Vicarul p`rea sup`rat.– {ti]i, domni[oar Drake, mi-am dat seama în seara aceasta c în

preocup`rile mele pentru bun`starea parohiei sunt vinovat de neglijareabun`st rii copilului meu, spuse el sobru. "Mi-e team c Penny n-a avutocaziile favorabile pe care o fat de vârsta ei ar trebui s le aib . Am l sat-o preamult timp s m ajute la parohie, în loc s aib rela]ii cu tineri de vârsta ei.

– Dar sunt sigur c lui Penny îi place s v ajute, spuse Clare \n grab . Separe c este complexat din cauza înf ]i[`rii ei – de[i cred c începând cuseara asta nu va mai crede despre ea c este urât , ad`ug ea, zâmbind.

– Amândoi î]i suntem foarte recunosc tori, spuse el cu sinceritate.Prietenia ta a însemnat foarte mult pentru ea. Am observat ce radioas adevenit în ultima

vreme. Nu sunt un om bogat, dar am ni[te bani pu[i deoparte. M`întrebam dac e[ti atât de amabil s-o duci la Norwich într-una din zile [i s oaju]i s -[i aleag ni[te haine noi.

– Da, desigur. Mi-ar face pl cere. Este ceea ce are nevoie, de[i presupunc va protesta spunând c este o extravagan] .


Va fi o so]ie minunat , deoarece este atât de dulce [i de generoas . – Da, seam`n cu mama ei. Dac so]ia mea ar fi tr it, aceste lucruri nu

s-ar fi întâmplat, desigur. Pot numai s sper c neglijen]a mea n-a produs r`niirecuperabile, spuse domnul Conyers cu blânde]e.

– Nu trebuie s gândi]i a[a, protest Clare. Penny v este devotat [i nu afost nefericit , sunt convins de asta. Acum când [tie c este la fel deatr`g toare ca orice alt fat , asta va schimba totul.

– Nu cred c va fi singura femeie tân`r care va fi o so]ie minunat .Domni[oara Lancaster mi-a spus c ]i-ai pierdut ambii p`rin]i [i c e[ti aproapesingur pe lume. Poate de aceea ai darul de a în]elege problemele altoroameni. Sper s -]i g`se[ti fericirea, draga mea, spuse vicarul.

Muzica se termin [i se întoarser la domni[oara Lancaster [i familiaHarker. Peste câteva momente, Penny se înapoie cu David. Se ]ineau de mân`[i Clare sim]i [ocat un pic de gelozie. Îmi pierd sim]ul m`surii, se gândi earu[inat . David o cunoa[te pe Penny de ani de zile [i este cu unsprezece animai în vârst decât ea.

Orchestra începu un vals, [i vicarul o invit pe domni[oara Lancaster ladans, urma]i de Cliff Harker cu Penny [i locotenetul Wilder cu doamnaHarker. Clare se juca t cut cu paharul de cocteil gol.

– Ai vrea s dansezi? Dac ar fi fost un str in dintr-un vagon de tren cerându-i permisiunea s`

deschid geamul, vocea lui n-ar fi sunat atât de amabil [i de impersonal.Pentru prima dat în acea sear , ochii lor se întâlnir [i ea [tiu cu certitudinec deja se pr`bu[ise.

F`r nici un cuvânt, îl urm pe ringul de dans.{i apoi, la atingerea mâinii lui, se întâmpl ceva miraculos cu ea. De

s`pt mâni tr ia emo]ii pe muchie de cu]it, for]ându-se s par calm [inep`s toare, când tot timpul fierbea de nesiguran] [i dor. Acum, dintr-o dat ,re]inerile ei se rupser [i [tia numai c -l iube[te [i c nu mai poate s -[iascund sentimentele. Mâine, dac trebuie, va pleca de la Creek Housedeparte, s nu-l mai revad niciodat , dar în seara asta, pentru câteva ore, î[iva l sa emo]iile s se dezl n]uie [i va uita consecin]ele.

124 DONNA KAUFFMAN

Închise ochii, abandonându-se muzicii.{i apoi, sim]i cu bucurie bra]ul care o trage mai aproape [i mâna lui

strângând-o mai tare pe a ei, pân când se lipi de el.Întreb tor, deschise ochii [i se uit la el, [i inima i se în l] , deoarece ochii

lui alba[tri nu mai erau ostili [i reci, ci plini de pasiune.Nici unul dintre ei nu era con[tient de privirile speculative [i curioase

care-i urm`reau cât timp alunecau u[or prin sal într-o armonie perfect ,uitând de toat lumea. Melodia se sfâr[i [i ei erau într-un impas.

– Vino pe teras , spuse David r`gu[it.Bra]ul lui era înc pe mijlocul ei [i nu [i-o retrase cât treceau prin u[ile

înalte în \ntunericul de afar .Într-un petic de umbr , o trase spre el, uitându-se la fa]a ei cu o expresie

atent [i iscoditoare. În str lucirea difuz a felinarelor, pielea ei avea str lucireade m`rg`ritar al alabastrului, [i mâna lui se mi[c [i-i mângâie spatele gol.

– Oh Doamne, de ce e[ti atât de frumoas ? Crezi c sunt f cut din piatr ?C pot s lucrez cu tine zi dup zi neb`gând de seam cât de minunat e[ti?Crezi c pot s -]i rezist la nesfâr[it? [opti el cu voce grav .

– Vrei s -mi rezi[ti, David? întreb ea blând.O îmbr ]i[ s lbatic, atingându-i u[or cu buzele tâmplele.– Nu pot. Dumnezeu [tie cât m-am str`duit. Dac ai [ti ce mi-ai f cut,

Clare! spuse el violentSunetul unor pa[i [i voci îi întrerupse. David înjur încet [i-i d`du drumul.– Trebuie s vorbesc cu tine. Labirintul este singurul loc unde vom avea pu]in intimitate în seara asta,

spuse el repedeTraversar terasa, trecând pe lâng cuplul care-i deranjase. În momentul

în care coborau sc`rile spre peluz , o matroan zdrav`n cu o rochie dedantel gri n`v li din sala de bal [i ]ip cu viclenie:

– Aici era]i, domnule Lancaster. S nu-mi spune]i c a]i uitat promisiuneade a dansa valeta împreun . Cred c nu v deranjeaz s -l împrumut pentrucâtva timp, îi spuse lui Clare.


Fa]a lui David era furioas , dar în aceast împrejurare cu greu putea s`refuze dansul f r a fi obraznic.

– Nu voi z`bovi. Vrei s m a[tep]i aici? întreb el re]inut.Ea încuviin] din cap [i-l strânse de mân , dup care el o urm pe

matroan în sala de bal.Clare st tu nemi[cat câteva secunde, savurând bucuria ei. Apoi se

întoarse [i fugi în jos pe trepte spre peluz . Inima ei era atât de plin debucurie, \ncât ar fi vrut s strige în gura mare. Era ca [i cum ar fi ie[it la lumin`dintr-un tunel lung [i întunecat. Întregul ei corp tremura de extaz, î[i ridic`privirea spre stelele str lucitoare [i murmur o rug`ciune de mul]umire [iu[urare.

Trecu pe lâng gr`dina cu trandafiri când auzi un zgomot în spatele ei [icineva o strig :

– Hei, a[teapt -m ! Era Paul. Uitase complet de existen]a lui.– Unde te duci? Te-am c`utat, spuse el, ajungând-o din urm .Clare zâmbi radios la el, [i cu un gest de bucurie spontan î[i întinse bra]ele.

Dragul de Paul! Ar fi atât de bucuros dac ar [ti.– Problema cu aceste întruniri este c s`rmana gazd este atât de ocupat

s -[i între]in musafirii c nu mai apuc s se distreze, spuse el cu triste]e. Ar ]ifermec tor în seara asta, scumpa mea.

– Este o ocazie fermec toare, râse ea. Oh, Paul, sunt atât de fericit !Apoi, deoarece el era par]ial responsabil de starea ei, ea se ridic pe v`rfuri

[i-l s`rut pe obraz.Ce s-a întâmplat apoi a fost un co[mar. În loc de întreb`rile tachinatoare

la care s-ar fi a[teptat, o cuprinse într-o îmbr ]i[are pasionat [i o s`rut pebuze. Înainte ca ea s -[i recapete sim]urile, el spuse r`gu[it:

– C`s tore[te-te cu mine, Clare! Spune c te c`s tore[ti cu mine. Oh,draga mea, frumoasa mea, nu [tii c te iubesc? Te doream de s`pt mâni. M`iube[ti [i tu, nu-i a[a? Nu, nu nega, micu]a mea timid [i scump . Am v`zut înochii t i. Spune da, îngerul meu, [i voi anun]a în seara asta. Va fi un finalperfect pentru bal.

126 DONNA KAUFFMAN

– Paul! Cu un ]ip t de groaz se smulse de lâng el.Pentru câteva secunde, el o privi surprins; apoi, cu râsul lui binecunoscut,

se întinse dup ea [i spuse: – Nu trebuie s fii sfioas [i modest cu mine, scumpo. Te-am speriat?

N-ar trebui s ar ]i atât de dezirabil , Clare.... Cu un suspin de disperare, ea încerc s -i reziste, dar era prea puternic

pentru ea, [i protestele ei chinuite erau în`bu[ite de ap`sarea fl mând abuzelor lui. Jum tate le[inat de [ocul acestei izbucniri violente, Clare lovi cao nebun cu pumnii încle[ta]i pieptul lui, dar el îi prinse încheieturile [i os`rut mai departe cu patim crescând .

Se termin la fel de repede cum începuse. Într-un moment, se d`duînapoi de groaz din cauza îmbr ]i[`rii lui brutale; în cel lalt moment eraliber , eliberat atât de rapid încât î[i pierdu echilibrul [i c`zu. Tremurând desil , î[i îngrop fa]a în palme, neputându-[i st pâni hohotul de plâns ce seridica din gâtul ei.

Un geam t în surdin o trezi la realitate. Ame]it , deschise ochii. Paul eratrântit pe iarb , frecându-[i falca [i chircindu-se. Între ei st tea David, cu fa]aplin de furie, masându-[i mâna dreapt .

– David.... oh, slav cerului! Cu un strig t de u[urare se \ndrept spre el.– Adun -te! Nu ne trebuie o gr`mad de martori. Înainte ca ea s se arunce în bra]ele sale binecuvântate, el se aplec [i-l

ajut pe Paul s se ridice în picioare.– Ar fi mai bine s te strecori prin ser [i s te aranjezi dac nu vrei ca

musafirii t i s [tie ce ai vrut s faci. Data viitoare când vrei s faci a[a ceva, arfi mai bine s te duci într-un loc mai izolat, spuse el mânios

Însp imântat , Clare îl privi pe Paul cl tinându-se spre cas .– L-ai lovit! bolborosi ea.– Da, l-am lovit. Nu-]i fie team . Va avea o falc umflat mâine, dar se va

face bine, spuse David scurt– A fost groaznic, spuse ea. Era ca un maniac. Nici nu mi-a[ fi închipuit.....

Oh, de ce a trebuit s se întâmple în seara asta?


Apoi, privindu-l, înghe] .Cu siguran] , nu se credea c ea era de vin .– Nu-mi imaginez nimic, spuse el cu un accent crud. Paul n-o fi stâlpul

cavalerismului, dar nici m`car el nu [i-ar pierde capul f r încurajar, [i f r s`a[tepte r`spunsul ei, se întoarse [i plec .

128 DONNA KAUFFMAN

Capitolul 11

Clare st tea pe marginea patului, [i cu palmele î[i atingea fruntea care odurea. Prima raz de lumin a zorilor trecu prin fereastr [i ceasul ar ta [ase[i un sfert. Toat noaptea st tuse întins f r s doarm , chinuit de suferin][i umilin] . De dou ori î[i aruncase hainele cu inten]ia de a împachetalucrurile ca s plece înainte ca restul casei s trezeasc , dar r`m`[i]ele bunului-sim] îi spuseser c astfel de ac]iuni ar fi de-a dreptul proste[ti, pentruc primul autobuz nu va pleca din sat înainte de ora zece [i nu putea s`mearg pe jos cinci mile pân la sta]ia Greenstaithe în noaptea întunecoas ,cu un geamantan greu de c`rat.

Acum, tremurând de oboseal , î[i trase pe ea pantalonii [i costumul debaie [i se furi[ pe sc`ri, sim]ind c dac ar mai sta în camer înc o or , arînnebuni.

Josh se târa în patru labe în co[ul lui atunci când intr în buc t rie [i cânddescuie u[a din spate, el o împinse [i s`ri în gr`din . Aerul dimine]ii era rece[i proasp t [i când ie[i pe poarta mic , sentimentul groaznic de sufocaredisp`ru. Pe m`sur ce se aproia de canal, durerea de cap se u[ura [i putu s`gândeasc mai clar.

Un lucru era sigur. Nu va sta nici o or în plus mai mult decât era necesarla Creek House, pentru c de acum înainte nu putea fi decât o ur [i mai mareîntre ea [i David Lancaster.

Un val de repulsie o travers .

Ce proast fusese: ce prostie s cread c era îndr`gostit de el. Nu fusesenimic mai mult decât o atrac]ie fizic irezistibil care acum o umplea dedezgust.

Cât de spre David, el nu cuno[tea în]elesul, sensul iubirii. Ajungând la cotul canalului, se a[ez pe un bolovan [i privi în gol ]inuturile

ml [tinoase pustii. Poate c era mai bine în felul acesta. Deznod`mântul ar fivenit mai devreme sau mai târziu [i acum putea pleca [i s încerce s uiteîntreaga fars ru[inoas . El abia i-a putut r`spunde atunci când i-a dat de [tire[i s`pt mâna viitoare pe timpul acesta va fi din nou la Londra.

Ceva cald se atinse de piciorul ei [i privind în jos, îl v`zu pe Josh stândlâng ea, ochii lui c`prui melancolici privind-o fix, ca [i cum ar fi sim]it c aveanecazuri [i oferindu-i mult afec]iune. Ea îi mângâie urechile catifelate [i elscoase un [uierat de pl cere [i-i linse glezna cu limba lui roz aspr .

"Oh, Josh, nu este adev`rat! Nimic din toate acestea nu sunt adev`rate.Înc îl iubesc teribil. Îl voi iubi întotdeauna. Oh, ce m voi face?"

Cu un suspin dezn`d jduit, alunec jos lâng b trânul câine [i î[i lipi fa]ade gâtul lui. Aceasta era limita cea mai de jos a degrad`rii ei: aceea în caremintea ei se umplea de sil [i dezgust la ideea c iubirea ei nu era dorit . Înstr fundurile inimii ei, flama iubirii continua s ard . Oricât de mult încerca s`se conving c iubirea se transformase în ur , o voce slab din sinea ei st ruiac totul era o slab preten]ie, c iubirea o dat d`ruit , nu poate fi niciodatredobândit .

Cum pot continua s -l iubesc când tot ceea ce simte pentru mine estedispre] [i neîncredere? gândi ea cu am`r`ciune. Chiar [i acum, dac vine [i î[icere iertare, i-o voi acorda.

Dar el n-o va face. El nu [i-ar cere niciodat iertare de la nimeni. {i nu m-a iubit niciodat cu adev`rat, pentru c în iubire exist încredere [i el n-areîncredere în nici o femeie.

Cum ar putea s cread c a[ merge din bra]ele lui direct în cele ale luiPaul? Oh, dac nu ar fi promis s danseze cu femeia aceea mizerabil , nimicdin toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Ast zi ar fi fost cea mai frumoas zi dinvia]a mea [i acum este cea mai groaznic .

130 DONNA KAUFFMAN

Oh, David, dragul meu, cum pot s te scot din gândurile mele când defiecare dat când închid ochii, v`d fa]a ta, ascult ecoul vocii tale [i simtatingerea mâinii tale? Cum pot s înfrunt viitorul [tiind c nu te voi mai vedeaniciodat [i c fiecare zi va fi un pustiu trist, f r scop [i f r sens?

Prima raz de soare str`b tu cea]a [i în cele din urm se ridic în picioare[i lu drumul înapoi spre cas .

Hilda tocmai cobora sc`rile cînd intr în cas [i, cu un salut abia morm it,Clare trecu în grab pe lâng ea.

|[i aranja patul când se auzi o cioc`nitur la u[ [i ap`ru Jenny.– Ei bine, a fost frumos? Te-ai distrat? Ai b`ut [ampanie? Cu cine ai dansat?

întreb ea emo]ionat .Clare fu cumva obligat s povesteasc despre bal, de[i g`si dificil s`

simuleze entuziasmul pe care Jenny îl a[tepta evident. Majoritatea detaliilorp`reau s fi fost [terse cu totul din mintea ei de scena aceea groaznic dingr`dina de trandafiri.

Uitase c Tod [i Annabel Harker fuseser în cas [i micul dejun fu un chin,pentru c cei trei copii erau ner`bd tori s li se povesteasc festivit ]ile în toatedetaliile lor.

Singura u[urare fu c David nu ap`ru la mas . Hilda spuse c anun]ase c`va fi \n mla[tini pân la prânz.

– Totu[i, ce s-a întâmplat cu el c nu s-a dus la culcare pân la ora trei m`dep`[e[te, ad`ug ea pe un ton misterios.

Dup micul dejun, Jenny îi înso]i pe tinerii Harker înapoi la rulota lor [iClare intr în birou. Se sim]ea foarte obosit [i tânjea dup somn, dar î[i d`duseama c dac mergea s doarm , probabil c ar fi dormit dou`sprezece ore[i acest fapt era imposibil. Trebuia s -l vad pe David imediat ce se întorcea.

|[i a]inti ochii pe clapele ma[inii de scris când auzi un zgomot prinfereastr [i, ridicând privirea, îl v`zu pe Paul.

Se privir un timp, apoi el spuse încet:– Pot s -]i vorbesc o clip , Clare? Reac]ia ei instinctiv era s -l roage s plece [i s-o lase în pace, dar ceva de

pe fa]a lui o convinse s reac]ioneze altfel. R`spunse cu indiferen] :


– Da, bineîn]eles. – Am venit s -mi cer scuze pentru noaptea trecut . Nu m a[tept s m`

ier]i – m-am purtat ca o brut – dar vreau s [tii c îmi pare sincer rù, spuseel dup o pauz dificil .

– Este în ordine, Paul. {tiu c n-ai vrut s te compor]i în felul acela. Hai sùit m, spuse ea cât se poate de firesc.

– Eu nu pot s uit ce-a fost, spuse el cu o voce nefireasc . N-am dormittoat noaptea gândindu-m la ce-a fost. Oh, [tiu c nu este o scuz s spun càm bùt prea mult – nu exist nici o scuz pentru comportamentul meu –dar îmi este foarte ru[ine; [i dac exist vreun mod în care pot s dovedesc cà[a este...

Se întrerupse brusc, apoi continu :– Acum, voi pleca. Trebuie s fii foarte obosit . Nu te voi mai deranja. – Paul ... a[teapt ! – Da? Se uit la ea plin de nelini[te [i ea v`zu cât era de tras de fa] , ce

înf ]i[are s lbatic avea. Avea cearc`ne mari sub ochi [i o cut amar \n col]ulgurii.

– Nu pleca a[a, spuse ea repede. Bineîn]eles c te iert. Nu a fost chiar a[aîngrozitor. Ai fost ... pu]in bine dispus ... [i m-ai s`rutat. Nu este sfâr[itul lumii.Te rog, nu te sim]i atât de rù.

El o privi cu adev`rat surprins:– Adic nu m ur`[ti? – Bineîn]eles c nu. Cum a[ putea? Noi am fost întotdeauna buni prieteni.

Vino, hai s uit m ce s-a întâmplat. Apoi îi întinse mâna.Într-o mi[care curioas plin de ezitare, îi lu mâna în mâna lui.– E[ti un înger. Orice alt fat ... spuse el r`gu[it– Mi-ai promis c vom uita, îi reaminti ea.Nu este u[or s ui]i când ai r`nit pe cineva pe care ... pe care-l iube[ti. Nu,

nu te retrage, draga mea. Trebuie s spun adev`rul. Am fost jalnic noapteatrecut , dar nu atât de jalnic \ncât s nu [tiu ce am spus. Te-am rugat s tec`s tore[ti cu mine [i am vrut acest lucru. Dumnezeu [tie c n– am nici undrept s î]i spun a[a ceva acum, dar nu m mai pot st pâni mult vreme.

132 DONNA KAUFFMAN

Pentru prima oar în via] m-am îndr`gostit – de tine, Clare. Nu credeam c`exista ceva ca dragostea pân ai venit aici [i de fiecare dat când te-am întâlnit,am sim]it c mi se întâmpla ceva deosebit. {tiu c nu sunt cu adev`rat unb`rbat, dar cu ajutorul t u a[ putea face ceva din via]a mea, chiar [i acum. A[avea grij de tine, Clare, ]i-a[ d`rui orice ai vrea tu. Am putea fi foarte ferici]iîmpreun . Vrei s te gânde[ti la ce ]i-am spus, draga mea?

Sinceritatea lui era evident , iar expresiaa din ochii lui era diferit devechea admira]ie plictisit .

Ce ironie, gândi ea. El îmi ofer toate lucrurile dup care tânjesc –tandre]e, mângâiere [i iubire. Dar pentru c nu este omul potrivit, nimic nuare sens.

– Paul ... nu [tiu cum s -]i r`spund, spuse ea nesigur . Sunt foarte onoratc ai vrea s te c`s tore[ti cu mine [i îmi placi foarte mult, dar ...

– Dar nu m iube[ti? {tiu asta, Clare. Dar m gândesc c , în timp, esteposibil s ajungi s m iube[ti [i pân atunci nu-]i voi cere nimic din ceea cenu e[ti preg tit s oferi.

– Nu în]elegi, spuse ea trist . N-ar fi cinstit s m c`s toresc cu tine în felulacesta, [tiind c niciodat nu-]i voi putea oferi mai mult afec]iune.

– Niciodat ? întreb el încet.Ea d`du din cap: – Nu, niciodat . El îi eliber mâna [i se întoarse. – E[ti îndr`gostit de David, nu-i a[a? Fa]a ei fu plin de durere [i el o strânse la piept, atingându-i p`rul cu mult

afec]iune.– Draga mea, ar fi trebuit s ghicesc acest lucru. – El nu m iube[te, spuse ea dezam`git . Dar cum a[ putea s m`

c`s toresc cu tine când ... Ea nu putu termina fraza.– Nu po]i s -]i petreci restul vie]ii singur , spuse el plin de tandre]e. – Am putea pleca undeva departe, într-o croazier . Ai spus adesea c ]i-ar

pl cea s c l tore[ti. Cu timpul, îl vei uita. Ai încredere în mine, nu-i a[a?


{tii c nu te-a[ for]a niciodat . – Oh, Paul, sunt atât de confuz . Atât de z`p`cit . D -mi timp s gândesc.

Sunt atât de obosit , c abia [tiu ce spun, îl rug ea.El o s`rut u[or pe p`r: – Îmi pare r`u, dulcea]a mea, spuse el plin de remu[c`ri. Trebuie s fii

epuizat . Te voi l sa în pace pân mâine. Doar aminte[te-]i c te iubesc foartemult!

Dup ce el plec , se a[ez în fotoliul de piele [i închise ochii. Ceîncurc tur f r speran] era totul! C Paul, craiul incorigibil s se fi îndr`gostitde ea atunci când inima ei era distrus de David, era lovitura final . De ce acestlucru numit dragoste face din oricine ce vrea?

Acum, Paul va suferi torturile pe care ea tocmai le îndura.El îi spusese c nu se a[tepta ca ea s -l iubeasc , dar putea o c`s torie s`

reu[easc f r iubire?Bineîn]eles, va veni timpul când va deveni nelini[tit [i nesatisf cut. El are

atât de mult de oferit [i ea atât de pu]in. Ca so]ie a lui, ar avea tot ce [i-ar dorio femeie, dar ce ar putea ea oferi în schimb? Nimic decât o prietenie afectiv ,un substitut s`rac pentru focul str lucitor al iubirii. În ori ce caz, c`s toria cuPaul ar însemna existen]a la Hall, [i într-o comunitate atât de mic ar fiimposibil de evitat întâlnirile ocazionale cu David. Se smulse din acestegânduri. Nu, ar fi fost o adev`rat nebunie chiar [i s ia în considerare un astfelde pas. Dac n-ar fi fost atât de trist [i de pustiit , i-ar fi spus imediat c nuputea niciodat s se c`s toreasc cu el în loc s pledeze pentru timp degândire.

Trebuie s fi adormit, pentru c atunci când deschise ochii, PennyConyers era aplecat asupra ei:

– Hello. Îmi pare r`u dac te-am trezit. Am venit prin buc t rie, [i Hildam-a rugat s -]i aduc o gustare.

– Mul]umesc. Clare lu cea[ca de cafea pe care Penny i-o întinse. – Ar ]i foarte r`v`[it , spuse ea.– Da, mai devreme am sim]it ochii pu]in împ ienjeni]i, dar este de la

oboseal . Poate c ar trebui s m odihnesc dup -amiaz .

134 DONNA KAUFFMAN

Tu ce p`rere ]i-ai f cut despre bal? – A fost ... extraordinar, spuse Clare foarte prudent .– Dup prima or , nu te-am v`zut prea mult. La ce or ai plecat?– Oh, în jur de ora dou . Clare încerc s -[i reaminteasc drumul spre cas , cu domni[oara

Lancaster sporov ind bucuroas cu David, [i cu ea cufundat într-o t cerecumplit . Nu-[i aducea minte clar ce se întâmplase între scena din gr`dina detrandafiri [i plecarea lor. Î[i aminti c dansase cu mai mul]i b`rba]i ale c`rorfe]e îi ap`reau din când în când estompate, [i asta era totul.

– Tu te-ai distrat? o întreb pe Penny.– Da, a fost nemaipomenit, spuse Penny vesel [i apoi, spre oroarea lui

Clare, fa]a ei se strâmb [i izbucni în lacrimi.– Penny! Ce Dumnezeu se întâmpl ? strig Clare s`rind în picioare [i

punându-[i mâinile în jurul tinerei.– Nimic. Absolut nimic, rosti printre suspine Penny, c`utându-[i batista.

A[a sunt eu. Sunt a[a o proast ! Clare a[tept pân se lini[ti pu]in [i apoi spuse calm:– Ceva s-a întâmplat [i te-a întristat. Po]i s -mi spui ce este? Penny î[i sufl nasul [i î[i [terse ochii.– Îl iubesc atât de mult, Clare. De ani de zile ... de când eram foarte mic .

Noaptea trecut m-am gândit c totul va fi altfel, c m va remarca [i m vatrata ca pe o femeie, nu ca pe un copil. Dar n-a fost deloc a[a, abia mi-a vorbit.

– Cine, Penny? Despre cine vorbe[ti?– Despre Paul, bineîn]eles. A[adar avusese dreptate. Penny era îndr`gostit de Paul. Inima lui Clare

era chinuit de mil pentru ea.– E[ti sigur c -l iube[ti? o întreb . – Este mult mai mare decât tine, draga mea. – {tiu, spuse Penny, nefericit . Se opri din plâns, dar expresia ei era a unei

fiin]e oropsite. {tiu c este absurd. Noi nu avem nimic în comun [i el nu î[i vaîntoarce niciodat privirea asupra mea. Dar asta nu m împiedic s -l iubesc.Nu po]i s nu iube[ti, oricât ar fi de lipsit de speran] .


Suspin [i ridic din umerii pleca]i.– Îmi pare rù. Nu [tiu ce m-a f cut s spun toate astea. Un zâmbet crispat

ap`ru pe buzele ei.– {tii, când ai venit aici pentru prima oar , am fost foarte geloas , am [tiut

c Paul era atras de tine [i am sim]it c nu suportam s v`d asta. Apoi mi-amdat seama c tu erai îndr`gostit de David [i m-am gândit atunci c exista [ipentru mine o mic [ans . Era o nebinie, [tiu, pentru c Paul nici nu [tia cèxist. Cum ar fi râs, dac ar fi [tiut ce sim]eam eu!

– Cum adic tu credeai c eram îndr`gostit de David? întreb repedeClare

Atunci când tu însu]i e[ti îndr`gostit, devii mai sensibil la sentimentelecelorlal]i oameni, spuse calm Penny. Nici la tine nu merge foarte bine, nu-ia[a?

Clare î[i mu[c buza. – Nu. – Ce u[oar ar fi via]a dac n-am avea inimi, oft , Penny. – Presupun c ar trebui mai bine s bem cafeaua, pentru c se va r`ci. – Cum [tii tu ... c nu-mi merge bine? întreb Clare. – Pentru c îl cunosc de mult pe David. Nu este u[or s -l iube[ti. De când

fata aceea l-a p`r`sit – credeam c [tii toate astea, nu-i a[a? – el însu[i a e[uat[i n-a mai permis nim`nui s se apropie de el. M-am gândit c tu vei fi probabilcea care va reu[i s sparg toate aceste bariere, dar probabil c a pierdutcapacitatea de a mai iubi vreodat pe cineva. Am`r`ciunea este un sentimentgroaznic. Te roade pe dinùntru [i cred c lui a[a ceva i s-a întâmplat.

Clare bù cafeaua c ldu] . {i iat c acum [i eu sunt pe cale s devin maiînver[unat , gândi ea nefericit .

– Trebuie s plec. Tata vrea micul dejun diminea]a devreme, spuse Penny.Exist un avantaj în a fi fiica preotului. Nu ai niciodat timp s fii deprimat. Larevedere, Clare, te rog, iart -m c te-am deranjat cu problemele mele.

Clare o v`zu în u[ [i atunci lu ce[tile de cafea [i le duse la buc t rie. – Iat c vine domnul David, spuse Hilda, aruncând o privire pe fereastr .

Cred c acum va dori o bùtur cald .

136 DONNA KAUFFMAN

S plece f r s ia micul dejun dup toate cele întâmplate noaptea trecut !N-am auzit de un asememnea nonsens!

Clare î[i adun toate puterile. Asta este, gândi ea. Trebuie s termin cupovestea asta. Cu cât întârzii mai mult, cu atât va fi mai greu.

Când se duse în hol, David intr prin u[a de la gr`din . P`rul lui era zbârlit[i nu se b`rbierise înc .

– Pot s -]i vorbesc? spuse ea imediat.Ochii lui erau ca ni[te s`ge]i albastre [i un moment crezu c o va ingnora. Apoi, el spuse scurt: – Dac dore[ti! ... [i trecu pe lâng ea, \ndreptându-se spre birou.Tremurând, Clare îl urm . {tia c acesta urma s fie cel mai nepl cut

dialog din via]a ei [i pentru c el era evident într-o stare foarte stabil .– Da, domni[oar Drake? spuse el lini[tit în timp ce ea închidea u[a.Clare î[i ridic fruntea [i se for] s -i întâlneasc ochii.– Vreau s -mi dau demisia, spuse ea rece.– În]eleg. Când crede]i c ve]i pleca? – Cât de repede posibil. Îmi pare r`u dac asta \ncurc lucrurile cu cartea

dumneavoastr , dar ... – Nu este nevoie de scuze, i-o t ie el. Vrei s pleci [i asta este tot ce

conteaz . N-ai semnat contractul. Pot s [tiu motivele tale? Ea ezit pu]in. În mod sigur n-ar fi putut s -[i imaginze c ar fi putut

r`mâne dup ultima noapte.– Credeam c sunt evidente, spuse ea rece.– Într-adev`r. În acest caz, sunt un exemplar unic de ciud ]enie, pentru

c mie nu-mi sunt deloc evidente. – Plec pentru c a devenit imposibil pentru mine s r`mân aici, spuse ea

t ios.– Oh, [i cum am reu[it eu asta? – Prin comportamentul t u de noaptea trecut [i în alte ocazii. Ar fi trebuit

s plec de aici cu multe s`pt mâni în urm . – Vrei s spui c e[ti sup`rat pentru c l-am doborât pe prietenul t u

Mallinson. Nu-m nici o îndoial c po]i s -i aranjezi penele zburlite.


Trecuse mult timp de când Clare nu-[i mai pierduse controlul. Ultimaoar se întâmplase când v`zuse un grup de b`d`rani care batjocoreau un b iatinfirm. Atunci, ca [i acum, sim]i revolta pân în m`duva oaselor.

– Cum îndr`zne[ti s stai acolo cu rânjetul acela batjocoritor ca [i cum aifi undeva sus, mai sus decât oricine altcineva? Ce drept ai s -l judeci pe Paul?Tu nu ]i-ai pierdut niciodat controlul? Dar b`nuiesc c lipsa ta de bun`voin]nu conteaz . Tu e[ti atât de ocupat s -i condamni pe ceilal]i din motiveinsignifiante, \ncât nu ]i se întâmpl niciodat s vezi cât e[ti de egoist, deintolerabil [i de fanatic! strig ea plin de furie

F`cu apoi o pauz ca s respire [i el continu pe un ton rece ca ghea]a: – Acest discurs extraordinar este necesar pentru plecarea ta, domni[oar`

Drake? – Da, cred c este. Este vorba despre cineva care cândva ]i-a spus adev`rul

despre tine, domnule Lancaster. Tu po]i s calci în picioare pe oricine, o [tii.Din prima zi când am venit aici, m-ai suspectat de parc a[ fi fost o dam`între]inut , când de fapt tot ceea ce îmi doream era lini[te [i pace, [i oschimbare fa] de Londra. Nu doar o dat tu m-ai acuzat c îmi zboar gândulla Paul Mallinson, când el n-a fost niciodat pentru mine decât un bun prieten.De dou ori m-ai for]at cu s`ruturile tale, apoi eu te-am vr jit, [i \n ultimanoapte ]i-ai pierdut iar`[i controlul [i în mai pu]in de zece minute ai doborâtun om pentru ofensa pe care tu tocmai o comisesei. Cred c ar trebui ca eus fiu onorat de aten]iile tale. Bine, eu nu sunt! Sinceritatea se afl undeva suspe lista mea de virtu]i, domnule Lancaster [i mi se pare c e[ti cel mai ipocritom pe care l-am întâlnit vreodat . Pur [i simplu pentru c ai fost cândvabatjocorit, ai l sat s te deformeze [i s te am`rasc pân acolo \ncât vezipropriul t u cinism reflectat în oricine altcineva...

Termin , oripilat de ceea ce spusese. S -l acuze de egoism [i de ipocrizieera justificabil, dar s -i judece [i s -i repro[eze trecutul era o cruzime care oînsp imânt .

Palid [i respirând greu, a[tept ca el s replice. Dar el nu spuse nimic.– Îmi pare r`u. N-am dreptul s -]i vorbesc în felul acesta. O s plec imediat,

spuse ea distrus .

138 DONNA KAUFFMAN

user

Formato

gianninajollys

– Din contr , vei pleca la sfâr[itul s`pt mânii. Indiferent de ceea ce simteu, trebuie s insist s n-o întristezi pe m tu[a mea, spuse el.

Din acest motiv, a[ fi îndatorat dac ai încerca s -]i ascunzi revoltaîmpotriva mea atâta vreme cât r`mâi aici. Po]i s -i spui m tu[ii mele c ]i s-aoferit un post bun la Londra [i cum cartea mea este aproape terminat , veiputea pleca cât de repede vrei.


Capitolul 12

În timpul prânzului, David le d`du vestea c în curând Clare îi va p`r`si.Jenny era cea mai mâhnit , deoarece se ata[ase foarte tare de ea, dar

domni[oara Lancaster, de la care te a[teptai s fie foarte suprins , a primitvestea foarte calm.

Atât de calm încât Clare se sim]i vizibil jenat . {tia c dac doamna ar fidescusut-o, nu ar fi putut s-o mint cu "un post excelent la Londra", n`scocitde David.

De[i îi împ`rt [ea dorin]a de a nu o nelini[ti pe m tu[a lui, sim]ea c ar fifost mai bine s îi spun adev`rul. Motivul lui de a t inui scopul real al plec`riiei nu-i era foarte clar; poate credea c m tu[a lui va încerca s -i împace, ceeace îi va spori [i mai mult ru[inea.

– În acest caz, ar trebui s termin pictura, spuse domni[oara Lancastercând în]elese c , aceasta va pleca de la Creek House sâmb t .

– Presupun c vrei s -]i continui cartea, David, dar poate o învoie[ti peClare cam pentru o or în dup -amiaza asta.

– Desigur, spuse el.Imediat dup mas , se retraser în dormitorul de oaspe]i, care era folosit

ca studio.– Cred c e[ti obosit dup seara trecut , draga mea. Nu va dura mult. Lucr în lini[te pentru câteva minute, apoi spuse: – Spune-mi, ai fost fericit aici?

– Da, foarte fericit , spuse Clare.Într-o mare m`sur , era adev`rat. Începuse s îndr`geasc satul lini[tit [i

mla[tinile mari t cute. Pentru domni[oara Lancaster, Jenny [i Hilda, sim]ea oafec]iune sincer .

– Î]i vom sim]i lipsa. Întinde mâna stâng pu]in. Este mai bine. Am speratc î]i vrei prelungi [ederea aici.

Clare o privi cu aten]ie, dar ea era ascuns dup [evalet.– Cartea este aproape terminat , a[a c oricum trebuia s plec într-o

s`pt mân , dou , spuse ea cu stâng`cie.– Da, dar eu nu m gândeam la carte. – Nu în]eleg, – E[ti sigur , draga mea? Domni[oara Lancaster o privi peste marginea

pânzei cu o expresie întreb toare, [i Clare, sim]indu-se vinovat , realiz c`David o subestimase pe m tu[a lui. Nu fusese p`c lit deloc.

– V rog s nu crede]i c am vrut s v p`c lesc, spuse ea scuzându-se.Problema este c domnul Lancaster s-a gândit.... am crezut amândoi...... OhDoamne, este a[a de greu de explicat.

– Mie îmi pare destul de simplu. Adev`rul este, cred eu, c tu [i David a]iajuns la un impas [i a pleca este cea mai u[oar cale.

Clare se înro[i. {tia oare toat lumea ce sim]ea pentru el?– Am avut o ceart , spuse ea pe un ton jalnic. Eu ... eu mi-am piedut

cump tul [i am fost foarte nepoliticoas cu el. Nu mai pot r`mânedup asta. – Am dreptate când presupun c -l iube[ti, nu? o întreb doamna

Lancaster. Pentru moment, Clare se sim]i tentat s nege. Apoi spuse, cu o voce

gâtuit : – Da, ave]i dreptate. – Dar el nu te iube[te?– Nu m-a pl cut niciodat [i dup ce i-am spus azi-diminea] , cred c`

trebuie s m urasc , spuse ea cu un aer obosit.Spre u[urarea ei, domni[oara Lancaster nu mai continu subiectul.


Jum tate de or mai târziu, î[i puse jos pensulele [i spuse: – Gata! Am terminat în sfâr[it! Acum, vino [i spune-mi ce crezi. Clare se duse în fa]a tabloului [i-l privi. Dup câteva minute, spuse încet:– Este foarte bun. Prea m`gulitor, desigur, dar culorile sunt frumoase [i

aproape vezi algele alunec toare din fundal. – Nu este deloc m`gulitor, spuse domni[oara Lancaster direct. Ai tr`s turi

frumoase [i sensibile, copila mea [i cred c am prins exact aceast tr`s tur ata.

Ea î[i aprinse o ]igar , [i urm`ri munca finalizat cu un ochi critic.Pictura o reprezenta pe Clare rezemat de o piatr privind în jos într-o

balt nu foarte adânc . Fundalul era umbros [i erau sugerate solzi [i aripi de pe[te str lucitoare.

Pielea de pe fa] [i bra]e avea o nuan] verzuie pal , [i toat pictura eradominat de o coam m t soas de p`r ro[cat-auriu str lucitor. F`r a în]elegetehnicile picturii, Clare admise c era o pictur foarte reu[it [i pentru un artistamator la vârsta domni[oarei Lancaster, ca un triumf.

– Dac a[ fi în locul t u, a[ încerca s dorm înainte de ceai. David a ie[it,[i nu po]i munci dac nu te odihne[ti pu]in, o sf tui domni[oara Lancaster,

Deja începuse s resimt efectele nop]ilor nedormite [i a episoduluifurtunos din birou. Clare nu se opuse. Se duse în dormitorul ei, î[i d`du josrochia [i se întinse în pat, sub cuvertur . Imediat, c`zu într-un somn adânc.

Fu trezit de o ap`sare u[oar pe umeri.– }i-am adus o cea[c de ceai, spuse Jenny blând. Te sim]i mai bine? – Mda, eram foarte obosit , spuse Clare sorbind din ceaiul dulce,

fierbinte, [i dorind s stea acolo tot restul zilei.– Îmi pare r`u c te întorci la Londra, spuse Jenny. Nu po]i s stai un pic

mai mult? – Îmi pare r`u dar nu pot, Jenny scump . Trebuie s -mi trimi]i o carte

po[tal din Bangkok, de Cr`ciun. – Da, î]i voi trimite, promise Jenny. Oricum, îmi pare bine c ai venit s`

lucrezi pentru unchiul David. Ar fi fost groaznic s fie înc o secretar de tipulBunberry.

142 DONNA KAUFFMAN

– Biata domni[oara Bunberry. O vei uita vreodat ? – Nu cred. Nu po]i s ui]i oameni care sunt a[a de nepl cu]i, spuse feti]a

solemn.Clare î[i lu pardesiul [i merse pe jos prin sat pân la Hall. C`dea o ploaie

u[oar [i i se p`ru c toamna plutea deja în aer.Henderson se uit la ea mirat când îi deschise u[a [i ea îl întreb dac Paul

era acas . O rug s a[tepte în camera de zi [i se duse s -[i caute st pânul.Câteva minute mai târziu, Paul intr în grab .– Clare! Draga mea, de ce n-ai sunat? A[ fi venit s te iau. E[ti foarte ud ? – Nu, deloc. Am vrut s m plimb. El îi lu haina de ploaie [i o puse pe un scaun.– Vino în bibliotec , spuse el.Doar dup ce îi oferi un scaun confortabil lâng focul din biblioteca [i

turn în dou pahare sherry, spuse: – Este o pl cere nea[teptat . Am crezut c nu e[ti de acord s m vizitezi. – A trebuit s vin, spuse ea încet. Paul, î]i mai aminte[ti ce mi-ai spus

azi-diminea] ? – Nu este ceva ce se poate uita atât de repede, draga mea, r`spunse el cu

un zâmbet sec.– }i-am cerut timp de gândire. A fost o gre[eal din partea mea. Am venit

s -]i spun c nu m pot c`s tori cu tine, Paul. – În]eleg. Oricare ar fi fost sentimentele lui, nu se reflectau pe fa]a sa. E[ti

sigur c este r`spunsul t u final? o întreb cu blânde]e.– Da, foarte sigur . O lini[te lung se a[ternu în timp ce el contempla lichidul din paharul s`u.În final, el spuse:– Ce stranie este via]a asta! Când ai venit aici, am crezut c te pot face s`

m iube[ti. Nu începusei s ]ii la David. Atunci, am crezut c e[ti doar o fat frumoas`

[i destul de interesant . În momentul în care mi-am dat seama c e[ti mai mult decât atât, mult

mai mult, pierdusem ocazia. Asta este.


Î[i arunc ]igara în foc.– Ce se va întâmpla acum? – Plec...... Duminic . Eu..... lucrurile au luat-o razna azi-diminea] . Este mai

bine s plec cât mai repede. – Ai unde s te duci? – Nu, dar am s g`sesc în curând ceva de lucru. – Este din cauza a ce s-a întâmplat la bal? – Par]ial. S-ar fi întîmplat oricum. – Ce prost este David, spuse el cu o urm de am`r`ciune.Clare se ridic .– La revedere, Paul. Î]i mul]umesc pentru toat bun tatea fa] de mine.

Mi-a[ fi dorit s nu se termine a[a. El zâmbi: – Poate a fost mai bine. Cel pu]in, mi-ai redat încrederea în femei.

Scrie-mi dac ai pu]in timp liber. A[ dori s aflu cum î]i mai merge. – El îi lu mâna într-ale lui [i-i privi fa]a palid [i nefericit . Apoi î[i puse

bra]ele în jurul ei [i o s`rut pe obraz.– Ai grij de tine, draga mea. Dac te vei r`zgândi vreodat ...|i d`du drumul [i, orbit pe jum tate de lacrimile de mil [i regret pentru

c -l r`nise, fugi afar din camer , î[i smulse pardesiul [i ie[i.Ploua mai tare, [i când ajunse la Creek House, p`rul ei era lipit de frunte

[i apa picura între omopla]ii ei.Cum trecu holul, domni[oara Lancaster o strig :– Clare, tu e[ti? Ea se opri în u[a salonului.– Doamne Dumnezeule, ce ud e[ti! Du-te repede [i schimb -te. Hilda a

f cut cafea, a[a c nu întârzia. Clare se gr`bi sus [i î[i întinse pardesiul pe suportul pentru prosop. Î[i

schimb pantofii, î[i usc fa]a [i f r s -[i mai retu[eze machiajul, cobor\ însalon.

– Sunt pe punctul de a-mi dezveli opera de art , spuse domni[oaraLancaster, f când semn c tre tablou, care era proptit de bibliotec , acoperit deo bucat de muselin .

– Oh, gr`be[te-te, m tu[ Leo. Abia a[tept s-o v`d, o gr`bi Jenny

144 DONNA KAUFFMAN

Domni[oara Lancaster puse cea[ca jos [i se duse spre bibliotec . Apoi, cuun gest rapid [i dramatic, d`du la o parte bucata de muselin .

Pentru Clare, urm toarele minute fuseser interminabile. Nu se gândea c`b trâna doamn vroia s fac o ceremonie din asta, [i era foarte ru[inat , nunumai pentru ea ci [i pentru David, care va fi obligat s comenteze.

– Doamne, este magnific! Jenny fusese prima care a rupt t cerea.– {i care este p`rerea ta, David? întreb domni[oara Lancaster.El studie pictura cu ochi severi.– Este o lucrare îndemânatic , spuse el scurt [i apoi, cu o scuz`

murmurat , se ridic [i ie[i din camer . Domni[oara Lancaster îl privi cumie[ea din camer [i un zâmbet vag îi ap`ru în col]ul gurii.

Ultimele zile ale lui Clare la Creek House s-au scurs încet. Scrise la oagen]ie de recrutare onorabil din Londra, rugându-i s -i g`seasc un loc demunc , de[i înc nu se hot râse dac va merge sau nu la fratele ei în Kenya.În timpul orelor de lucru, David p`stra o polite]e glacial , [i ea f cea eforturis se poarte ca [i cum situa]ia era normal .

În diminea]a ultimei zile el spuse brusc:– Ai destui bani s te între]ii pân î]i g`se[ti un alt loc de munc ? – Da, mul]umesc, r`spunse ea politicos.El o privi câteva secunde cu o expresie pe care ea n-o putu în]elege. Apoi,

el ridic pu]in din umeri [i continu s dicteze.În acea sear , Clare î[i împacheta ultimele lucruri când auzi un ]ip t ascu]it

de jos. Se gr`bi s coboare [i o întâlni pe Hilda, care ie[ea din salon de parc`diavolul o fug`rea.

– Ce s-a întâmplat? întreb Clare t ios.– Oh domni[oar , am tras o sperietur ! Cine ar fi putut s fac a[a un

lucru r`u? Ce va spune domni[oara Lancaster? Nu mi-a venit s cred ochilor.Oh, Doamne, va fi cumplit când îi voi spune.

– Ce s-a întâmplat? Despre ce vorbe[ti? întreb Clare uluit .– Pictura, domni[oar . Hilda se [terse pe frunte [i se pr`bu[i într-un scaun

de pe hol.


– Ce este cu pictura? – Are o gaur mare în mijlocul ei. De m`rimea unei farfurii. Atâta munc`

irosit . Domni[oara Lancaster va fi sup`rat . Clare se repezi în salon. Pânza st tea tot lâng bibliotec , dar a[a cum

spusese Hilda, era o gaur zim]at unde fusese fa]a.Ea se uit cu groaz . Cine....? Sim]i o mân pe um`rul ei [i, întorcându-se,

o v`zu pe domni[oara Lancaster lâng ea.– Îmi era team c asta se va întâmpla, spuse b trâna doamn încet.– Vre]i s spune]i..... c v-a]i a[teptat? întreb Clare cu uimire.– Într-un fel, este un omagiu adus îndemân`rii mele. – Nu în]eleg. De ce ar da cineva n`val [i ar distruge pictura? N-ar trebui

s chem`m poli]ia? – Nimeni nu a dat n`val , spuse domni[oara Lancaster cu calm. Este cum

s-ar spune "o munc de interior". Este enervant ca una din cele mai bunelucr`ri ale mele s fie distrus , dar am [tiut în ce m amestec.

Lui Clare îi trecu prin minte c din cauza [ocului mintea domni[oareiLancaster se tulburase. Dar înainte s se gândesc ce s fac , domni[oaraLancaster spuse:

– Nu \n]eleg,i draga mea? David este vinovatul. – David? Dar este imposibil! De ce ar face David un lucru a[a de teribil?

Oh nu! Nu are nici un sens! gâfâi Clare– Îmi imaginez c a g`sit-o....... iritant ..... [i a ac]ionat din impuls. El are

un caracter destul de violent în unele circumstan]e. Ce bine c am trimis-o peJenny la po[t . Vom ascunde epava înainte s se întoarc ea. Este prea tân`r`s în]eleag de ce se întâmpl astfel de lucruri.

Ame]it , Clare o privi cum ridic pictura distrus de pe bibliotec [i oîncuie în dulap. Apoi mângâie um`rul lui Clare.

– Draga mea, nu te nelini[ti din cauza asta. Clare ridic spre ea o fa] torturat .– M ur`[te atât de mult? murmur ea jalnic.– Nu a distrus pictura pentru c te ur`[te, spuse domni[oara Lancaster

blând.

146 DONNA KAUFFMAN

Nu vezi, copila mea, te iube[te! Ani de zile a l sat memoria unei suferin]evechi s -i chinuiasc inima. Acum, mândria lui nu îl las s admit c este dinnou vulnerabil.

– Dar ce pot s fac eu? murmur Clare.– Ai putea s te duci la el [i s -i spui c -l iube[ti. – Oh nu! Nu, n-a[ putea face asta niciodat , protest ea.– Din cauza mândriei tale? întreb domni[oara Lancaster. Unul dintre voi

trebuie s cedeze pentru a fi ferici]i. Mândria este du[manul dragostei, copilamea. Multe inimi au suferit deoarece mândria a fost mai puternic decâtdragostea.

Întins în pat în seara aceea – ultima sear pe care o va petrece în cameramic de sub strea[in – Clare se gândi la ce-i spusese domni[oara Lancaster.Urcase înainte ca David s se întoarc , [i se întreb oare ce î[i spuseser el [im tu[a lui. Era oare posibil ca dragostea s -l împing s loveasc orbe[tepictura? Sau era ur ? Ur deoarece îi bulversase via]a [i reînviase amintiri pecare se str`duise s le uite?

– Nu [tiu! Nu [tiu! murmur ea în întuneric.A doua zi diminea] , î[i duse bagajele jos [i se duse la micul dejun în

costumul de c l torie. David nu era la mas . Cu siguran] , nu o va l sa s plecef r s -[i ia r`mas-bun! Îi era foarte greu s vorbeasc [i s m`nânce.

La zece f r un sfert, Hilda îi aduse un co[ule] cu merinde.– La revedere, domni[oar . Îmi pare r`u c pleca]i. Sper c ve]i fi fericit

la noul dumneavoastr loc de munc . – La revedere, drag Hilda. Mul]umesc c te-ai ocupat de mine. Nu voi uita

niciodat mâncarea ta delicioas . Hilda îi scutur mâna [i se întoarse în buc t rie.– Unde poate fi unchiul David? {tie c autobuzul pleac la zece, spuse

Jenny cu ner`bdare. – Cred, dac nu v sup`ra]i, c a[ prefera s merg singur la sta]ia de

autobuz, spuse Clare domni[oarei Lancaster. Desp`r]irile sunt întotdeaunadepresive.


– Desigur , draga mea. S -mi dai de [tire cum î]i merge. Orice s-arîntâmpla, m voi gândi întotdeauna la tine cu afec]iune.

– Mul]umesc. Mul]umesc pentru tot, drag m`tu[ Leo, spuse Clare în grab ,

s`rutându-i obrajii ve[teji]i. – Mai bine plec acum. La revedere, Jenny. S nu ui]i cartea po[tal din

Bangkok. Î]i voi trimite adresa mea. La revedere, Josh. O îmbr ]i[ repede pe Jenny, mângâie câinele [i aproape fugi din camer ,

ochii ei umplându-se de lacrimi.În hol st tea David, cu valiza ei în mân .Prea istovit s vorbeasc , Clare trecu pe lâng el [i ie[i pe u[ . Când

ajunser aproape de sta]ia de autobuz, Clare î[i reveni pentru a spune: – Mul]umesc. Mi-e team c bagajul este destul de greu. – Prea greu pentru tine s -l duci, spuse el. – Ar trebui s iei un hamal la Greenstaithe sau conductorul poate te va

ajuta. – Da. Acesta este momentul. Momentul când a[ putea s -mi sacrific mândria [i

s -i spun c -l iubesc. Dar cu siguran] , dac m iube[te, vede asta în ochii mei.Autobuzul hurui pe drum [i se opri în sta]ie. David îi d`du conductorului

bagajul ei; apoi se întoarse c tre ea, cu mâinile întinse.Ea îi lu mâna [i tot ceea ce sim]ea pentru el era exprimat pe fa]a ei.– La revedere. Sper c vei fi bine, spuse el.– La revedere... David. El d`du drumul mâinii ei, se urc în autobuz [i î[i ocup locul. Autobuzul

porni. Ea nu se uit înapoi.

148 DONNA KAUFFMAN

Capitolul 13

– Sunte]i bine, domni[oar ? Cuvintele se înregistrar în mintea lui Clare f r nici un sens, ca [i cum

le-ar fi auzit într-un autobuz aglomerat. Apoi o mân îi atinse um`rul,întrebarea fu repetat [i observ c un poli]ist st tea lâng ea. Se uit absentla fa]a pl cut de sub casc .

– V sim]i]i r`u, domni[oar ? Ea cl tin din cap, tulburat .– Nu. Eu... eu vreau doar s m gândesc. – A[ pleca acas dac a[ fi în locul dumneavoastr . Nu are sens s sta]i în

ploaie decâ în cazul în care sunte]i obligat . Cu reac]ia confuz a unei persoane care î[i pierduse complet sim]ul

realit ]ii, v`zu c pelerina lui era umed .– N-am observat c plou , spuse ea cu stâng`cie.– N-a]i p ]it nimic, nu-i a[a domni[oar ? – Oh, nu. Desigur c nu, îl asigur ea în grab .El încuviin] din cap, mul]umit: – Dac îmi asculta]i sfatul, ve]i bea ceva fierbinte dup ce ajunge]i acas .

Nu este bine s sta]i în umezeal , [ti]i. – Da.... da, desigur. Noapte bun , domnule poli]ist. Clare reu[i s`

zâmbeasc [i plec în grab , con[tient c o urm`re[te. Nici nu era de mirarec o întrebse dac se sim]ea bine. Numai vagabonzii [i nebunii mai r t ceau

pe o noapte ca aceasta. Cât timp st tuse acolo, hipnotizat de vârtejurile apeiîntunecate de sub pod? Zece minute? Jum tate de or ? Umerii jachetei saleerau uzi leoarc , [i fusta umed se lipea de picioarele ei.

Trebuie s m adun, se gândi ea. S-a terminat. S-a terminat de os`pt mân . Nu mai are rost s fiu deprimat . Uit -l, proasto! Uit c a existatvreodat un sat numit Clint [i un b`rbat cu numele David....

David! Numele era ca o în]ep tur ascu]it într-o ran deschis . Cât timp– câte luni triste – pân când rana se va vindeca?

Gura ei se încle[t de durere [i gr`bi pasul, ca [i cum ar fi vrut s -[idep`[easc gândurile.

Un cuplu care st tea în sta]ia de autobuz o privi curios, aten]ia lor fiindatras de suferin]a evident de pe fa]a ei palid .

Clare trecu pe lâng ei, surd la aluziile lor murmurate. De o s`pt mân`– de când se întorsese la Londra – tr ia într-o suferin] hipnotic adânc ,desp`r]it de lumea înconjur toare de o dezn`dejede profund din cauzaviitorului nesigur [i al efortului de a-l înfrunta.

G`sise o locuin] într-o cas de închiriat posomorât din Bayswater [i întimpul zilei mergea kilometri întregi de-a lungul râului pân când extenuareafizic o for]a s se întoarc în camera ei posomorât . Chiar [i atunci st teadeseori treaz în orele târzii care se scurgeau încet. Mintea ei era chinuit desutele de amintiri de care nu avea sc`pare.

Propriet reasa o mustrase deja c venea foarte târziu [i începu s fug ,temându-se de înc o întâlnire cu zgrip]uroaica aceea. Poate o a[tepta unr`spuns de la compania de avioane. Îi promiseser c îi vor rezerva un locc tre Kenya cât mai repede posibil. Posibilitatea de a se întâlni cu Hal erasingura ei speran] . Poate în Africa, înconjurat de oameni [i locuri care nuaveau nici o leg tur cu trecutul, va putea s uite [i s-o ia de la început.

Foarte multe femei singure tr iau fericite, cu o via] împlinit . Timpul o vaînt ri, chiar dac r`nile nu se vor vindeca de tot [i poate într-o zi se va trezi [iva g`si c acea amintire î[i pierduse puterea s-o tortureze, c ce p`rea o agoniede neînl turat devenise o umbr , un regret vag a ceea ce ar fi putut fi.

Ce ar fi putut fi! Cele mai triste cuvinte din lume.

150 DONNA KAUFFMAN

Mâinile ei se încle[tar atât de tare încât unghiile îi intrar în palm .Doamne Sfinte, nu m l sa s m gândesc, te rog nu m l sa s m gândesc!Oh, David, dragul meu, de ce nu po]i s m iube[ti? De ce a mers a[a prost?Ce te-a f cut s m ur`[ti când eu te iubeam cu disperare?

La col]ul drumului care ducea la locuin]a ei, încetini. Orologiul uneibiserici b tu ora unsprezece [i ea î[i mu[c buza nervos.

Doamna Hardleigh închisese sigur u[a pân acum, [i va fi furioas dederanj. Poate nu o va l sa s intre. Data trecut când Clare întârziase, f cusecâteva observa]ii r`ut`cioase despre respectabilitatea gospod`riei [i achiria[ilor care nu men]ineau respectabilitatea casei.

Înt rindu-se s întâmpine izbucnirea furioas a doamnei Hardleigh, Clareîncerc u[a. Dup cum se temea, era închis . Era pe punctul de a trage deinelul de metal când un zgomot de pe strad o f cu s se întoarc .

Pentru câteva secunde, nu recunoscu silueta înalt care st tea acolo. Apoi,cu un strig t în`bu[it, le[in .

Când Clare î[i rec`p t cuno[tin]a, era culcat pe o canapea, într-o camer`str in . Încercând s se ridice, fu împins u[or înapoi pe pernele moi.

– Stai un pic întins . Nu ai de ce s î]i faci griji. Ai le[inat [i ]i-ai spart capul,dar totul va fi bine spuse David Lancaster blând.

St tea pe marginea canapelei [i ea se uita întreb tor la fa]a întunecat pecare crezuse c nu o va mai vedea niciodat .

– David, nu în]eleg. De ce e[ti aici? spuse ea f r putere.Îi lu mâinile într-ale lui. – Deoarece trebuie s te g`sesc, Clare, spuse el încet.– Dar... de ce? – Pentru c vreau s fii so]ia mea. Ea închise ochi. Era un vis. Nu putea fi real. Îl pierduse pentru totdeauna.

Era doar un vis n`scut din dorin]a [i nefericirea ei. Întregul ei corp începu s`tremure incontrolabil, [i toate lacrimile pe care nu le putuse v`rsa în ultimele[apte zile [i nop]i, dintr-o dat izbucnir .

– Oh, draga mea, nu plânge. O lu în bra]e [i o ]inu aproape de el,însp imântat de violen]a lacrimilor ei.


În sfâr[it, furtuna suferin]ei încet [i ea z`cea relaxat [i epuizat \n bra]elelui.

– Clare, po]i s m ier]i vreodat ? Dumnezeu [tie c nu merit dup cumm-am purtat cu tine. Mi-am dat seama în aceast ultim s`pt mân ce orb amfost. Aproape am înnebunit când am realizat c te-am pierdut pe veci. Pân`când ai plecat, nu mi-am dat seama c a[ putea s iubesc o femeie atât de multîncât s simt via]a inutil f r ea.

Încet, ea î[i ridic fa]a spre el. – M iube[ti? Chiar m iube[ti? – Mai mult decât orice [i pe oricine din lume, [i dac m vei l sa, î]i voi

dovedi toat via]a. – Oh...! Cu un icnet de bucurie, se cuib`ri în bra]ele lui. – Nu-mi vine s cred c este adev`rat, spuse ea cu o voce joas . Te-am

dorit de atâta timp. Am crezut c voi muri de dor. Spune-mi c nu visez, David;e[ti chiar aici [i chiar se întâmpl acest lucru?

– Sunt chiar aici iubita mea, spuse el blând. Te-am g`sit [i nu î]i voi dadrumul niciodat .

Pentru câteva minute, ea st tu nemi[cat , sim]ind o fericire trecându-i prinfiecare nerv al corpului ei.

– Clare... uit -te la mine! El îi ridic fa]a u[or.– Nu pot! protest ea cu vocea tremurând.– E[ti cea mai frumoas femeie din lume, îi spuse el blând.O b taie u[oar în u[ îi întrerupse.David pufni: – La naiba, cred c este doctorul. M-am gândit s -l chem`m, draga mea,

în cazul în care ai f cut o mic contuzie. Intra]i, doamn Rogers. O femeie în vârst î[i vâr\ capul pe u[ .– Doctorul MacLean este aici, domnule David. – Bine, pofte[te-l în`untru! Domni[oara Drake pare s fie în regul , dar

mai bine ne asigur`m. Doamna Rogers se retrase [i David spuse:

152 DONNA KAUFFMAN

– În cazul în care te întrebi unde e[ti, acesta este apartamentul frateluimeu James. }i-l aminte[ti nu? El te-a intervievat pentru postul de secretar .

Înainte s continue, doctorul, un b trân sco]ian ager, intr înùntru. Elexamin capul lui Clare. Ea tres`ri când doctorul îi pip i rana cu degetele.

– Nu ave]i de ce s v face]i griji, spuse el lini[titor. Mai târziu s-ar putea sàve]i o durere cumplit de cap, dar craniul pare s fie intact. {ti]i, este greu s -l spargi. Cum a]i c`zut?

– A le[inat [i s-a lovit la cap când a c`zut, spuse David.– A le[inat? Doctorul îi lu pulsul, evaluând-o din priviri. – Când ai mâncat ultima oar , fata mea? – Nu mai ]in minte. Azi-diminea] , cred, se bâlbâi Clare.– Ce ai mâncat? – Oh, o bucat de pâine pr jit [i ni[te ceai. Nu prea mi-a fost foame. – Dup cum se vede, te-ai cam înfometat zile întregi, spuse el sever.Clare se înro[i [i arunc o privire rug toare lui David.– Va fi bine acum, spuse el. O vom hr`ni, doctore. Doamna Rogers este o

buc t reas de prima mân . – A[a s face]i. Are nevoie de o zi, dou în pat, îi sf tui doctorul.Dup o mustrare aspr , dar nu brutal despre pericolul înfomet rii, David

o rug s se întind în timp ce el merse s -i aduc o cin u[oar pe care opreg tise menajera.

– M`nânc atât cât po]i, draga mea, o îndemn el, punând tava pe masamic de lâng canapea. Este vina mea c e[ti în starea aceasta. Merit s fiucriticat. Doamne, când m gândesc c poate nu te-a[ fi g`sit niciodat ...

– Cum m-ai g`sit? întreb ea, sorbind dintr-o sup excelent cald .– Am cùtat în jum tate de hoteluri din Londra [i pe urm mi-am adus

aminte când ai spus c vrei s te duci la fratele t u [i m-am dus la agen]iile dezbor. N-au fost prea dispu[i s -mi dea adresa ta, dar am reu[it s o smulg dela ei. Gazda ta nu m-a l sat s a[tept în cas – era foarte suspicioas cu minedin nu [tiu ce motiv – [i am stat pe strad pân te-ai întors.

– Dumnezeule, toate lucrurile mele sunt acolo.


Nu m va mai primi acolo, se v it Clare alarmat .– Nici nu-]i închipui c te las s te întorci în locul acela. Vei sta aici.

Doamna Rogers locuie[te aici, deci este o cas respectabil . Î]i vom aducebagajele diminea] . Voi vorbi eu cu doamna b trân dac vrea scandal, spuseel ferm.

– Ar fi trebuit s primesc biletul oricând. Oh, David dac nu veneai.... – Mul]umesc lui Dumnezeu c am venit. Tremuri. Ce este? }i-e frig? Î]i voi

aduce o p tur . – Nu, este doar o reac]ie, cred, spuse ea în grab . Vezi tu, eu nu mai

speram nimic din diminea]a în care ne-am desp`r]it. Era ca [i cum mi-a[ fi l sato parte din mine acolo. De ce m-ai l sat s plec? De ce nu mi-ai spus atunci c`m iube[ti?

– Nu [tiu Clare, oft Orgoliul, presupun. Nu mai are nici un rost acum. Se a[ternu un moment de t cere cât timp el se uit gânditor în gol, cu fa]a

sobr . Pentru prima dat , ea observ cât era de tras la fa] [i cât de îndureratar ta.

– Sunt multe lucruri pe care trebuie s ]i le explic. Unele dintre ele pot s`a[tepte, dar este ceva ce trebuie s -]i spun acum, dac nu e[ti prea obosit ,spuse el în cele din urm .

Ea î[i scutur din cap, ghicind ce va urma.– Cu mult timp în urm , am fost logodit cu o fat pe nume Caroline Lyall.

Nu era mai mult decât o infatuare copil reasc , dar nu [tiam pe atunci. Erafoarte frumoas , am fost vr jit de ea [i nu am încercat s m gândesc cum eraea în realitate. Era pe vremea când studiam la Universitate. Trebuia s nec`s torim când mi-am luat diploma. Apoi, o perioad am z`cut r`nit în spitalcu spatele în ghips – avusesem un accident la rugby.

El f cu o pauz ; sim]indu-i dezgustul pentru trecut, ea îi lu mâna într-aei.

– În ziua nun]ii noastre, am primit o scrisoare în care-mi spunea c totula fost o gre[eal . Îi p`rea foarte r`u, dar se m`rita cu altcineva. Am aflat maitârziu c era un om de afaceri bogat, destul de b trân cât s -i fie tat , continu`David.

154 DONNA KAUFFMAN

De[i tonul lui tr`da c incidentul fusese dep`[it, Clare sim]i mânieîmpotriva acestei fete care se purtase atât de crud cu el.

– Presupun c am acceptat greu din cauz c eram bolnav. Dac a[ fi fostbine, poate n-a[ fi fost atât deprimat. Dar stând în spital opt s`pt mâni, n-amavut altceva de f cut decât s m gândesc. Dup ce am fost pe picioare, mi-amjurat s nu mai las nici o femeie s -[i bat joc de mine. Vezi tu, Caroline a fostprima femeie pe care am cunoscut-o [i am crezut c toate femeile sunt f cutedin acela[i aluat. Po]i s în]elegi asta?

Ca r`spuns, ea îi lu mâna [i o puse pe fa]a ei. În lumina disper`rii ei, erau[or s -[i imagineze cinismul înver[unat care îl aruncase în pr`pastia de laînceput, p`r`sit atât de crud în timp ce el avea nevoie de consolare. Nu era demirare c vedea toate femeile egoiste [i avare.

Dup ce te-am v`zut, mi-am dat seama c e[ti tot ce [i-ar fi dorit un b`rbat. Degetele lui le strânser pe ale ei. – M-am for]at s fiu dur [i neprietenos – când de fapt m îndr`gosteam

de tine. În noaptea în care îl g`sisem pe Josh în carier , era s spun adev`rul.Apoi mi-am adus aminte de Caroline [i mi-am pierdut curajul. Dac erai maipu]in atractiv , ar fi fost mai u[or, dar aspectul t u – p`rul t u, ochii t i [i figurata – îmi aduceau tot timpul aminte de gre[eala pe care o f cusem mai demult.Când am crezut c te îndr`goste[ti de Paul, eram nebun de gelozie. El avea totce î[i dorea o femeie.

– Nu [i pentru mine David, îl întrerupse ea blând. Nu te-am vrut decât petine. De aceea am ie[it cu el. M-am gândit c dac ai ]ine la mine, gelozia arînvinge mândria. Nu mi-am dat seama c de fapt a[a am înr`ut ]it lucrurile.

– Po]i vreodat s m ier]i c am crezut c e[ti o alt vân toare de averi? oîntreb el umil.

– N-am ce s iert. Uit lucrurile acelea urâte pe care ]i le-am spus. Oh, cemai conteaz acum? Miracolul este c povestea noastr are un final fericit.

– Un început fericit, o corect el. – Cu pu]in noroc, sfâr[itul fericit va fi peste vreo cincizeci de ani. Câteva

ore mai devreme m resemnasem c voi fi o fat b trân , spuse ea tremurând.– Doamne fere[te! Nu vrei o nunt cu fast, nu?


Ea neg din cap, râzând: – Numai o nunt , David. – Termin -]i sandvi[urile. Este trecut de miezul nop]ii [i este timpul s`

dormi, spuse el.– Unde este fratele t u? întreb Clare, mâncând cuminte sandvi[ul cu pui.– La un dineu oficial respectabil, spuse David.– E[ti sigur c nu se sup`r c stau aici? – Sigur c nu. Vei fi cumnata lui peste câteva zile. Ai terminat? O voi ruga

pe doamna Rogers s te ajute. – Nu sunt o invalid , protest ea.– Nu protesta, spuse el ferm. De acum încolo nu-mi mai asum nici un risc

cu tine, draga mea. – Sun a[a de ciudat s -mi spui a[a, zise ea vis toare. M gândeam cum ar

fi fost, dar nu puteam niciodat s -mi imaginez c vei spune cuiva "drag`". Eraiîntodeauna a[a de scor]os.

– Numai aparent. Erau momente când m ab]ineam foarte greu s nuarunc pe geam ma[ina aia de scris nenorocit [i s fac dragoste cu tine.

– Adev`rat? Eu m întrebam dac m vei s`ruta vreodat , spuse ea pozna[.– Doctorul MacLean a spus c ar trebui s stai lini[tit o zi, dou . Nici o

tulburare emo]ional . Expresia lui era serioas , dar ochii lui erau juc`u[i.– Oh, f cu ea o fa] lung .– Prostu]o! izbucni el în râs. Crezi c pot s rezist dou zile f r s te s`rut?

Se aplec spre ea [i cu o bucurie de nedescris, Clare se pred în bra]ele luiputernice. Vila era pe un deal dominâd o plaj privat . Vuietul m`rii ajungeancamer ca o muzic lini[titoare.

Toat ziua soarele ar t cu o str lucire mediteranean , [i seara gr`dina erasc ldat în razele lunii. La sfâr[itul primei s`pt mâni, Clare [tia c de acumîncolo cuvântul "paradis” va evoca o viziune secret a acestui spa]iu izolat aRivierei italiene.

Stând pe balcon, privind cum apusul se reflect în marea calm , eraconvins c orice ar fi adus viitorul, amintirea bucuriei de acum nu va putea finiciodat umbrit .

156 DONNA KAUFFMAN

– Clare..... unde sunt butonii mei? Zâmbind se întoarse în dormitor. David era aplecat peste m`su]a de

toalet , c`utând în trusa ei de cosmetice.– Cred c le-ai ascuns. De când ne-am c`s torit nu mai îmi g`sesc nimic,

o acuz el.– Regre]i graba ta? – Nu în totalitate. Îi prinse e[arfa neglijeului [i o trase spre el. – Dar tu? Ai regrete? Ea arbor o expresie nehot rât .– Este prea devreme s m pronun]. Întreab -m peste [ase luni.

Doamne, uit -te la ceas. Trebuie s m îmbrac, altfel întârziem. Îi smulse e[arfa din mân , dep`rtându-se înainte ca el s-o prind . – Butonierele tale sunt în cutia de pro]elan din comod . – Nu î]i vei face p`rul cu chestie aceea rotitoare, nu? întreb el pe când ea

î[i ridica pieptenele.– Ba da, vroiam. De ce? – Îmi place mai mult cum este acum. Veni în spatele ei [i î[i îngrop mân în p`rul ei bogat [i m t sos.– Ar ]i ca o ]ig`ncu[ cu p`rul despletit. Dac î]i aranjezi p`rul altfel, ar ]i

prea oficial. – Cred c este mai potrivit pentru un dineu. Signora Riviera este foarte

elegant . – Nu este atât de frumoas ca tine. El se aplec [i s`rut curba um`rului ei. – La naiba cu dineul! Mi-ar pl cea s stau mai degrab aici. Clare râse:– Ce creatur antisocial e[ti! Am crezut c însur toarea te va vindeca.Fa]a ei se \nduio[ .– Nu trebuie s st m pân târziu, dragule, [i familia Riviera este un cuplu

foarte de treab . – {tiu c sunt.


Buzele lui se apropiar de fa]a ei. – Dar nu vreau s`-mi petrec luna de miere dezvoltând rela]ii

anglo-italiene. – Dar tu ... Cuvintele ei fuseser oprite dup ce gura lui o g`sise pe a ei.– Asta te va înv ]a minte s nu te mai contrazici cu stâp`nul [i patronul

t u, o tachin el. Câteva minute mai târziu, ea deschise ochii [i se uit fermecat la el. – Acum, îmbrac -te, draga mea, altfel vom \ntârzia Clare se întinse vis toare dup pudrier . Când David o s`ruta a[a, avea o

senza]ie ciudat , ca [i cum se topea toat .Era un iubit doritor [i înfl c`rat, [i se mira c putuse s cread c era

scor]os [i lipsit de emo]ii. Câteodat avea impresia c s-a m`ritat cu un str in, pentru c pe m`sur`

ce zilele treceau, un nou David se dezv luia progresiv. |l iubea pe când era foarte nepoliticos [i repezit, dar acum descoperise c`

so]ul ei avea o \nclina]ie nea[teptat c tre nebunii, un haz copil resc pe carele controla cu stricte]e. Cu al]i oameni era la fel de t cut [i retras, dar cu ea erafoarte tandru [i cald.

Ea acceptase c va exista întotdeauna o parte din el pe care o va ]ineascuns de ea, dar în schimb se trezise în posesia întregii lui inimi.

– De ce ai expresia aceasta solemn ? întreb el, z`rindu-i privirea.Înainte de a r`spunde, Clare se dezbr`c de neglijeul ei [i î[i trase rochia

peste cap.– M-am gândit cum ar fi fost dac lucrurile nu ie[eau a[a, spuse ea încet.El o privi cum î[i face ultimele retu[uri.– Vino pe balcon pentru câteva secunde. Mai avem câteva minute, spuse el Unul lâng cel lat, se rezemar de

balustrad [i priveau ultimii nori ro[ietici care se pierdeau în cerulîntunecat.

– Î]i mai aduci aminte când am vorbit despre a g`si un loc retras de lume?o întreb David înceti[or.

158 DONNA KAUFFMAN

– Vrei s` spui farmecul de pe ]`rmul singuratic? murmur` ea, amintindu-[i seara când st tuser pe plaja de la Clint [i când pentru prima datel fusese relaxat.

– Ai vorbit [i despre "confundarea" problemelor practice ale c`s toriei cuo mul]ime de prostii sentimentale, îi aminti ea.

Un zâmbet crispat îi ap`ru pe buze: – Nu trebuie s -mi aminte[ti ce prost mare am fost, iubita mea. – Ai renun]at la ideea unei insule pustii?Îi lu mân [i o duse la buzele lui: – Am realizat acum c o insul p`r`sit nu este o solu]ie. Tu mi-ai oferit

tot ce am c`utat. Ea î[i puse capul pe um`rul lui. – Via]a este ca un ] rm pustiu, spuse ea. – Dar cred c Byron nu avea dreptate. Farmecul este atunci când g`se[ti

pe cineva cu care s-oîmpar]i [i nu vei mai fi singur niciodat .

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

mandria dusmanul dragostei€¦ · capitolul 1. autobuzul gonea pe drumul pr`fuit. clare se...

Documents