evaziune-fiscala
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUȘI”, TG-JIUFACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE
Evaziunea fiscală din România
PROFESOR: GIORGIANA SIMIONESCU MASTERAND: FĂINĂ OANA DIANA
2016
1
Cuprins:
Introducere 3
Evaziunea fiscală. Definiţii. Tipuri de evaziuni fiscale. Implicaţii. 4
Legile evaziunii fiscale. Comparaţii între vechile legi şi noua lege. 7
Presiunea fiscală. 8
Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală. 9
Acţiuni în care SRI a participat la combaterea evaziunii fiscale. 10
Concluzii şi metode de contracarare. 11
Bibliografie 13
2
Introducere
Am ales ca temă evaziunea fiscală întrucât “împreună cu contrabanda este una dintre cele
mai folosite metode de obţinere a profitului din partea criminalităţii organizate şi terorismului.”1
A fost întodeauna activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul, lovind indivizii în averea lor, îi
atinge în cel mai sensibil interes, interesul bănesc. Evaziunea fiscală este una dintre cele mai
întâlnite infracţiuni de tip economic, prezentă în variate forme, atât pe plan local cât şi pe plan
internaţional. Gravitatea acestei practici reiese şi din implicarea tot mai activă a Serviciului
Român de Informaţii în acţiuni care urmăresc destructurarea unor organizaţii care practică
evaziunea fiscală. ”Conform unor estimări ale Asociaţiei Române a Băncilor, aproape 80% dintre
cazurile unde există indicii serioase privind spălarea de bani au în spate activităţi de evaziune
fiscală, domeniile principale fiind comerţul, sectorul imobiliar şi inclusiv serviciile financiare şi
bancare.”2 Scopul acestei lucrări este prezentarea gradului în care evaziunea fiscală este sursă de
finanţare pentru organizaţiile criminale din România, prezentarea şi discutarea normelor
legislative în vigoare, necesitatea implicării Serviciului Român de Informaţii şi înţelegerea cât
mai corectă a fenomenului. Voi prezenta câteva cazuri din perioada 2012-2013 în care grupări
criminale care se ocupau cu evaziune fiscală au fost destructurate cu sprijinul SRI, pentru a
1 La graniţa cu lumea interlopă – Anghel Stoica, Editura Neverland, Bucureşti 2011, pg.1932 Blog Victor Ponta “http://blogponta.wordpress.com/category/pareri-ferme/page/2/” 26.04.2013
3
sublinia importanţa diminuării acestui fenomen care are atâtea efecte negative asupra economiei.
În România există mai multe instituţii responsabile de prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,
printre care: Garda Financiară, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combaterea Spălării Banilor,
Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, Vama, Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul
IGPR, Garda de Mediu, Direcţia de Sănatate Publică, Departamentul pentru Lupta Antifraudă,
Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală ş.a.m.d., aceasta din urmă urmând a fii dezbătută
într-un capitol aparte.
O teorie a psihologiei spune că indivizii au tendinţa de a nu plăti decât ceea ce nu pot să
nu plătească. Omul are mereu tendinţa de a pune interesul particular înaintea interesului general.
Astfel, spiritul de evaziune naşte şi din simplul joc al interesului oricare ar fi cota impozitului
pus în sarcină şi este o formă a egoismului, omul fiind înclinat să considere impozitul mai mult
ca un prejudiciu decât ca o legitimă contribuţie la cheltuielile publice. “Acest spirit antifiscal
manifestat în special de către diferite categorii de contribuabili de la oraşe, îşi are originea în
România, de la primele încercări de adoptare în ţara noastră a concepţiilor moderne ale
universităţii şi uniformităţii impunerii.”3
Limitarea acestui fenomen, poate şi ar trebui să fie una dintre soluţiile de redresare a
echilibrului financiar public pentru România. Contextul economic actual, generat de criza
economico-financiară, agravează acestă infracţiune economică, care la rândul ei, adânceşte
această criză.
Consider acest fenomen foarte relevant pentru securitatea naţională, având în vedere
realitatea incontestabilă a evoluţiei acestuia şi a problemelor fundamentale ce le produce în plan
macroeconomic. Dovadă stă faptul că “deşi avem unele dintre cele mai ridicate cote de
impozitare din UE atât pentru TVA, cât şi pentru contribuţiile sociale obligatorii (două
componente care deţin, în medie, mai mult de 2/3 fiscalitatea actuală în statele membre UE), ţara
noastră este ultima din UE în ceea ce priveşte veniturile publice colectate, ca pondere în PIB.”4
Evaziunea fiscală. Definiţii. Tipuri de evaziuni fiscale. Implicaţii.
Evaziunea fiscală se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu
ajutorul cărora cei interesaţi se sustrag în total sau în parte obligaţiilor stabilite prin legile fiscale.
3 Evaziunea fiscală - Dan Drosu Şaguna, Mihaela Eugenia Tutungiu, Editura Oscar Print, Bucureşti 1995,
pg. 21 4 Economia subterană şi corupţia: - Iulian Viorel Braşoveanu, ASE 2010, pg. 75
4
Conform legii 241/2005 evaziunea fiscală este prezentată ca fiind "sustragerea prin orice
mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat şi fondurilor speciale
extrabugetare de către persoane fizice şi persoane juridice române sau straine denumite
contribuabili, a unei părţi din veniturile realizate". Prin sustragerea de la plata obligaţiilor statului
se încalcă nu doar un act normativ obişnuit, ci însăsi Constituţia României, care prevede că
“cetăţenii au obligaţia de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice.”
Evaziunea fiscală poate fi ilicită şi legală sau mai bine zis exploatarea insuficienţelor
legislative. Evaziunea fiscală legală este denumită şi “tolerată” şi reprezinta o formă elevată a
evaziunii fiscale în sensul ca se utilizează 'portiţele' din reglementările legale în domeniul fiscal.
Contribuabilul ocoleşte legea folosind combinaţii neprevăzute ale legilor şi deci “tolerată” prin
scăpare din vedere. Ea se întâlneşte mai ales în perioade când apar noi forme de întreprinderi sau
noi categorii de impozite. Procedând astfel, contribuabilii rămân în limita strict a drepturilor lor
şi statul nu se poate apăra decât printr-o legislaţie bine studiată, clară, precisă, ştiinţifică.
Singurul vinovat de producerea evaziunii prin astfel de mijloace este doar legiuitorul. În practică
faptele de evaziune bazate pe interpretarea favorabilă a legii, deci cazurile de evaziune fiscală
“legală” sunt foarte diversificate în funcţie de inventivitatea contribuabilului şi largheţea legii,
dar cele mai frecvent folosite sunt următoarele:
- Folosirea în anumite limite a prevederilor legale cu privire la donaţiile filantropice,
indiferent dacă acestea au avut sau nu loc.
- Scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă şi publicitate.
- Interpretarea favorabilă a dispoziţiilor legale care prevăd importante facilităţi penru
contribuţiile la sprijinirea activităţilor sociale, culturale, ştiinţifice şi sportive.
- “Constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă într-un cuantum mai mare decât
cel justificat din punct de vedere economic, micşorând astfel venitul impozabil.”5
- Cheltuieli cu diurna şi deplasarea personalului.
- Cheltuieli prin închirierea unor mijloace de transport folosite în scop personal.
- “Investirea unei părţi a profitului realizat în achiziţii de bunuri pentru care statul
acordă facilităţi, deşi utilitatea acestora nu este aceeaşi cu cea gândită de legiuitor, în
scopul creşterii economice şi dotării cu tehnologie modernă (exemplu: autoturismele).5 Evaziunea fiscală - Dan Drosu Şaguna, Mihaela Eugenia Tutungiu, Editura Oscar Print, Bucureşti 1995, pg. 24
5
- Întocmirea unor acte de plată a unor sume de bani din venituri pentru achiziţionarea
unor utilaje, maşini, materii prime sau alte bunuri, neprimite în realitate, pentru ca
după expirarea perioadei de impunere să-i fie returnate sumele plătite fictiv, cu
consecinţa diminuării impozitului.”6
Prin evaziune fiscală ilicită se înţelege acţiunea contribuabilului ce violează o prescripţie
legală cu scopul de a nu plăti impozitul cuvenit. Evaziunea fiscală este frauduloasă când
contribuabilul obligat să furnizeze date în sprijinul declaraţiei sale recurge la disimularea
obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de
sustragere de la plata impozitului. Dimensiunile evaziunii şi fraudei fiscal diferă de la o ţară la
alta în funcţie de legile şi realităţile fiscale ale acestora, iar “eficacitatea sistemului fiscal se
măsoară nu atât prin importanţa veniturilor fiscal atrase cât prin gradul de consimţire la
impozit.”7 Este greu să se poată determina toate formele de evaziune de acest gen, dar printre
cele mai întâlnite se află:8
- Înregistrările efectuate astfel încât să micşoreze rezultatele.
- Introducerea în țară de mărfă fără acte de proveniență pentru a fi sustrase de la plata
obligațiilor fiscale.
- Înregistrarea parțială a veniturilor realizate fie prin neîntocmirea documentelor de
evidența primară, fie prin înscrierea în acestea a unor date nereale cu privire la preț,
cheltuieli, cantități etc.
- Înscrierea unor prețuri/valori, chirii, dobânzi, garanții materiale mai mici decât cele
reale în diferite contracte încheiate de contribuabil (de vânzare-cumpărare a unor
bunuri mobile sau imobile, de furnizare mărfuri, de sponsorizare a unor activități etc).
- Necuprinderea unor operațiuni ce intră în sferă TVA în bază de calcul a taxei sau
necuprinderea în TVA a tuturor facturilor.
- Sustragerea de la plată TVA aferentă importului de bunuri prin prezentarea în vamă a
unor acte fictive de donație ori facturi externe subevaluate precum și neincluderea în
deconturi a TVA amânată la plată în vamă.
6 Evaziunea fiscală în România şi căile de prevenire a acesteia – Bogdan Jelea, Facultatea de Management, ASE7 Evaziunea fiscală - Dan Drosu Şaguna, Mihaela Eugenia Tutungiu, Editura Oscar Print, Bucureşti 1995, pg. 268 Evaziunea fiscală în România şi căile de prevenire a acesteia – Bogdan Jelea, Facultatea de Management, ASE
6
- Înființarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive.
- Nejustificarea cu documente legale a înregistrărilor în evidența contabilă.
- Înregistrarea în conturi personale a unor părți din beneficiu.
În practică, de multe ori, între legal şi ilegal nu există o ruptura ci, mai degrabă, o
continuitate, încercările succesive de a profita de lacunele legii conducând contribuabilul de la
legal la ilegal.
Evaziunea fiscală este întâlnită atât în cadrul economiei „de suprafaţă”, dar mai ales în
cel al economiei subterane. Astfel, ea “se împarte de asemenea în identificată, de către organele
de control financiar de stat, respectiv neidentificată. Ponderea evaziunii fiscale identificate este
mult prea mică însă faţă de dimensiunea evaziunii fiscale totale, ce include şi evaziunea fiscală
din economia subterană, adică evaziunea fiscală neidentificată.”9
Efectele pe care le are evaziunea fiscală ridicată sunt multiple. Ea încurajează economia
subterană, corupţia, conduce la scăderea PIB-ului, afectează stabilitatea economiei naţionale,
afectează puterea de cumpărare a monedei naţionale, creează unele inechităţi în plan social,
favorizează dezvoltarea reţelelor mafiote etc. “Evaziunea fiscală din România reprezintă una din
piedicile cele mai consistente în calea creşterii veniturilor bugetare”10. Colectarea impozitelor
este esenţială pentru existenţa statului, fără de care nu se poate concepe existenţa statului, făcând
parte organică din el. Impozitele sunt prin contribuţia lor legală o sarcină contributivă normală şi
vitală pe care cetăţeanul o suportă faţă de stat, în vederea susţinerii nevoilor necesare existenţei
statului şi pentru realizarea condiţiilor de dezvoltare ale societăţii. Prezenţa evaziunii fiscale va
genera şi motivarea pentru corupţie, deoarece aceasta creşte nivelul mitei oferite de contribuabili,
în timp ce corupţia scade eficacitatea penalizărilor şi probabilitatea auditării, ca instrumente de
combatere. Contribuabilii evazionişti consideră că şi dacă sunt descoperiţi, pot evita penalizările
sau alte sancţiuni legale prin mituirea auditorilor.
Legile evaziunii fiscale
Prima reglementare legislativă în domeniul fiscal după 1990 a fost Legea nr. 87 din 18
octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din
24 octombrie 1994. Apariţia legii a reprezentat recunoaşterea existenţei şi amplorii fenomenului
evazionist. Fiind prima lege în domeniu a avut o serie de disfuncţionalităţi, astfel că în 2005 a 9 Economia subterană şi corupţia: - Iulian Viorel Braşoveanu, ASE 2010, pg. 7010 “www.economie.hotnews.ro” aticol „În 2013, economia subterană din România a reprezentat circa 28,4% din PIB, adică 39,5 miliarde de euro” 06.01.2014
7
fost abrogată prin Legea nr. 241/2005. Principala modificare se referă la înăsprirea pedepselor,
iar legea stabileşte numai infracţiuni, nu şi contravenţii. Însă lasă posibilitatea de a se aplica
numai amenda dacă prejudiciul cauzat bugetului prin infracţiuni este mai mic de 100.000 de
euro. “Această lege are o dublă destinaţie, pe de o parte de a conştientiza contribuabilii despre
obligaţia de a contribui prin impozite şi taxe la suportarea cheltuielilor publice şi de a preveni
asupra consecinţelor sancţionatorii la care se expun în cazul sustragerii frauduloase de la
îndeplinirea îndatoririlor fiscale, iar pe de altă parte, de a constitui instrumentul juridic, în
temeiul căruia să fie angajată răspunderea penală a celor care, cu rea-credinţă, încalcă
prevederile legii.”11 Pedeapsa prevăzută pentru săvârşirea oricărei infracţiuni din cele prevăzute
la art. 9 lit. a – g este închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi. Conform art. 10,
alin. 1, în situaţia în care învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele
pedepsei prevăzute de lege se reduc la jumătate, singura cerinţă fiind aceea ca recuperarea să se
realizeze în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată.
Pe data de 19.03.2013 a fost publicată Legea nr. 50/ 14.03.2013 privind modificarea
Legii nr. 241/2005 penru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Are loc eliminarea efectivă
a posibilităţii de a sancţiona prin amendă contribuabilul, făcând ca pedeapsa cu închisoarea, în
condiţiile unor perioade de detenţie mai îndelungate, să devină sancţiunea certă pentru anumite
fapte de evaziune fiscală. Fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă,
documentele de evidenţă contabilă distruse în termenul înscris în documentele de control, este
considerată infracţiune, iar noua pedeapsă este închisoare de la 6 luni la 5 ani, în condiţiile în
care acest fapt putea fi sancţionat anterior cu o amendă de la 5.000 la 30.000 RON, şi numai dacă
era săvârşit cu intenţie. De la data intrării în vigoare a acestui act normativ, refuzul nejustificat al
unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu,
în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de 15 zile de la
somaţie, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 6 ani.12 În mod similar, împiedicarea, sub orice
formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în anumite locaţii cu
scopul efectuării verificărilor specifice, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 6 ani.
Presiunea fiscală
11 Reflecţii asupra noii legi pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale – Alexandru Boroi, Costel Căşuneanu
12 Legea nr. 50 / 2013, art. 4
8
Specialiştii atrag atenţia asupra unor limite ale utilizării impozitului în scopuri
economice: pericolul ca amploarea prelevărilor obligatorii să paralizeze iniţiativele
antreprenorilor, riscul afectării competitivităţii întreprinderilor, complicarea controlului şi
favorizarea fenomenelor de fraudă sau evaziune fiscală ş.a.m.d. Presiunea fiscală presupune
anumite limite de suportabilitate din partea contribuabililor. Dacă până la un anumit moment dat,
plata impozitului este realizată de bună voie de către contribuabilul cinstit, la un moment dat,
când impozitele depăşesc anumite limite ale suportabilităţii se produc fenomene care aduc grave
deservicii dorinţei statului de a colecta aceste venituri. Comportamentul contribuabilului devine
anormal, încercând permanent prin orice cale să se sustragă plăţii impozitului, sperând într-o
diminuare a presiunii fiscale. Presiunea fiscală “semnifică cât de apăsătoare sunt impozitele sau,
altfel spus, cât de mare este povara fiscală ce apasă pe umerii contribuabililor”.13 Presiunea
fiscală se determină prin raportarea cuantumului prelevărilor colectate la PIB şi nu al celor
datorate. “Presiunea fiscală este în general dată de rata fiscalităţii, care se calculează ca raport
între încasările fiscale inclusiv contribuţia la asigurările sociale de stat într-o anumită perioadă,
de regulă un an, şi valoarea produsului intern brut, realizat în aceeaşi perioadă, de o economie
naţională.”14 Percepţia contribuabililor este diferită faţă de impozitele directe şi cele ‘indirecte’ –
contribuţii sociale (pentru pensie, pentru sănătate). Dacă impozitul este perceput ca o pierdere
irecuperabilă, contribuțiile sociale sunt percepute drept o garanție sau o asigurare. Contribuția la
fondul pentru şomaj, nefiind de natura asigurării directe pe viitor este percepută ca o manifestare
a unei solidarități sociale. Dovada constă în capacitatea administrativă a statului, care este
diferită pentru cele două categorii de prelevări. De reţinut este faptul că o necorelare a sistemului
fiscal cu mediul economic poate să aibă consecinţe negative asupra viitorului ţării respective.
Presiunea fiscală necorespunzătoare şi care nu reflectă starea economică reală a ţării este una din
principalele cauze ale evaziunii fiscale.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
În cadrul ANAF se organizează şi funcţionează Garda Financiară, Autoritatea Naţională a
Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor
Publice a Municipiului Bucureşti. ANAF este considerată principala instituţie cu atribuţii în
13 Analiza presiunii fiscal şi parafiscale în România şi Uniunea Europeană – Dobrotă Gabriela, Chirculescu Maria Felicia.14 http://draganconstantin.finantare.ro/2011/06/25/filozofia-fiscalitatii/ Blog Drăgan M. Constantin - om de știință și profesor român, teoretician și practician al contabilității.
9
aplicarea politicii de administrare fiscală şi are misiunea de a asigura resursele pentru cheltuielile
publice ale societăţii prin colectarea şi administrarea eficace şi eficientă a impozitelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum şi de a furniza
informaţiile fiscale necesare conturării politicii economice a Guvernului. Pentru aceasta ia în
considerare respectarea a două principii: egalitatea contribuabililor în faţa impozitului şi eficienţa
colectării veniturilor bugetare.
A.N.A.F îşi îndeplineşte misiunea acţionând în baza a trei orientări prioritare: încurajarea
conformării voluntare pentru prevenirea fraudei fiscale, prin diversificarea şi creşterea calităţii
serviciilor şi asigurarea unor proceduri simplificate; combaterea fraudei prin promovarea unui
control fiscal de calitate şi orientat mai mult spre sectoarele cu risc ridicat de fraudă; eficacitate
şi eficienţă crescută în activitatea de colectare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale,
pentru a garanta veniturile bugetare necesare.15
Cazuri în care SRI a participat la acţiuni de combatere a evaziunii fiscale.
În urma percheziţiilor care au avut loc vineri, 8 iunie 2013, Serviciul de Combatere a
Criminalităţii Organizate Satu Mare şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sprijinul
informativ şi tehnic al SRI, au efectuat 24 de percheziţii în judeţele Satu Mare şi Maramureş la
sediile unor societăţi comerciale şi la domiciliile sau reşedinţele mai multor persoane, în scopul
destructurării unei grupări cu preocupări infracţionale pe linia evaziunii fiscale şi a spălării
banilor. În urma activităţilor desfăşurate au fost ridicate 23 de unitaţi PC, trei laptop-uri, 1.930
euro, 283.500 forinţi, 111.039 lei, 6.500 l alcool, 0,5 kg bijuterii de aur, trei ceasuri de mână de
lux, precum şi documente probante în cauză.16
Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism – Biroul Teritorial Caraş-Severin, împreună cu lucrătorii din cadrul Brigăzii de
Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara şi ai Serviciilor de Combatere a Criminalităţii
Organizate Caraş-Severin şi Mehedinţi, au efectuat un număr de 25 de percheziţii domiciliare pe
raza judeţelor Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj în cadrul unei acţiuni vizând destructurarea unui
grup infracţional organizat specializat în săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals, uz de
fals şi spălare de bani. Prejudiciul estimativ adus bugetului statului se ridică la suma de
15 http://www.anaf.ro16 http://www.satmareanul.net/ art. “Alcool, calculatoare, bijuterii şi ceasuri de lux ridicate de mascaţi în urma percheziţiilor de vineri”
10
aproximativ 7 milioane lei. Suportul informativ a fost asigurat de S.R.I. Caraş-Severin şi S.R.I.
Mehedinţi.17
Procurorii din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucureşti împreună cu ofiţerii de
poliţie judiciară de la Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat marţi 22 percheziţii
domiciliare, într-o cauză privind săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi complicitate la
evaziune fiscală. Persoanele vizate au efectuat numeroase achiziţii de metale şi pietre preţioase,
atât de pe piaţa internă, cât şi de pe teritoriul Turciei sau al altor state membre UE, pe care le-au
comercializat prin intermediul punctelor de lucru ale unei societăţi comerciale de profil
controlate de aceştia din Bucureşti, Craiova, Constanţa, fara a înregistra în evidenţa contabilă a
acestei societăţi şi fără a declara organelor fiscale operaţiunile comerciale derulate, cauzând
astfel bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de aproximativ 2.000.000 lei. Activităţile au
fost efectuate cu sprijinul de specialitate al Serviciului Român de Informaţii.18
“Dacă Fiscul ar face mâine o inspecţie fiscală la toate restaurantele din Bucureşti, ar
trebui să închidă în secunda doi 90% dintre localuri, deoarece majoritatea nu emit bonul fiscal.”19
Concluzii
Concluzia mea este că sistemul legislativ a fost foarte permisiv până la legea 50/2013, întrucât la
nivelul anului 2005, mărimea medie a prejudiciului prin evaziune a fost de 8.000 euro/caz20,
sancţiunea prin închisoare era prevăzută pentru prejudiciile de peste 100.000 euro/caz, iar
amenda se cifra la 65,1% din suma prejudiciată21. Multitudinea şi povara obligaţiilor impuse prin
legile fiscale au favorizat perpetuarea evaziunii fiscale. Pe lângă îmbunătăţirea sistemului
legislativ fiscal, în sensul adaptării la situaţia actuală a economiei şi nu doar la nevoile
ministerelor, consider că trebuie realizată şi o educaţie fiscală a cetăţenilor. O altă cauză care a
favorizat dezvoltarea evaziunii fiscale şi totodată a corupţiei au reprezentato schimbările de
personal pe criterii politice în sistemul fiscal, aceasta fiind o practică comună în ţările în curs de
dezvoltare. “În unele cazuri schimbările sunt atât de mari şi importante încât stabilitatea
instituţiilor este zdruncinată. Acolo unde numărul şi frecvenţa schimbărilor funcţionarilor publici
17 www.adevărul.ro art.“Descinderi ale DIICOT la oameni de afaceri din Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj pentru un prejudiciu de 1,6 milioane de euro”18 www.hotnews.ro art.” Percheziţii in Bucureşti, Ilfov, Dolj şi Constanţa într-un dosar de fraudă cu bijuterii”19 www.wall-street.ro art. „La un control serios al Fiscului ar trebui inchise 90% dintre restaurantele din Bucuresti” 06.12.201320 Evaziunea fiscală: o analiză a sloganului „plăteşte cu bani, nu cu ani” - Delia Cataramă pg.7121 Evaziunea fiscală: o analiză a sloganului „plăteşte cu bani, nu cu ani” - Delia Cataramă pg. 70
11
înregistrează mărimi ridicate, funcţionarii văd poziţiile ocupate temporar ca oportunităţi pentru a
se îmbogăţi rapid. De obicei, funcţionarii care sunt membri ai unui partid servesc interesele
politice ale acestuia, şi nu interesele comunităţii.”22 De asemenea, lipsa unui control bine
organizat, realizat de personal competent şi corect duce adesea la formele cele mai mari de
evaziune. Evaziunea fiscală este mai mare acolo unde cetăţenii manifestă mai puţină încredere în
instituţiile de stat, iată de ce una din prerogativele principale ale statului ar trebui să fie crearea
climatului de încredere şi de îmbunătăţire a imaginii funcţionarului public.
Evaziunea fiscală este păgubitoare atât statului cât şi contribuabilului. Statului pentru că
îl lipseşte de veniturile necesare îndeplinirii atribuţiilor sale esenţiale, iar contribuabilului prin
faptul că totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică, îngreunând umerii
celor care sunt corecţi şi plătesc aceste obligaţii. Fapt care îi determină şi pe aceştia din urmă să
ocolească legea când văd că aceasta este o practică obişnuită. De aceea, colaborarea S.R.I. în
acţiunile instituţiilor de control ale statului este necesară, mai ales că sumele prejudiciate sunt
enorme, cu am arătat în capitolul precedent, făcând din evaziunea fiscală o problemă majoră a
societăţii noastre, cu atât mai mult în condiţiile actualei crize economice şi ale dorinţei integrării
în U.E.
22 Economia subterană şi corupţia: - Iulian Viorel Braşoveanu, ASE 2010, pg. 75
12
Bibliografie:
Evaziunea fiscală (pe înţelesul tuturor) – Conf. univ. dr. Dan Drosu Şaguna, Asist. univ. Mihaela
Eugenia Tutungiu, Editura Oscar Print, Bucureşti 1995
La graniţa cu lumea interlopă – Anghel Stoica, Editura Neverland, Bucureşti 2011
Evaziunea fiscală – Nicolaie Hoanţă, Editura CH Beck 2010
Evaziuea fiscală. Comentarii şi exemple practice – Neculai Cârlescu, Editura CH Beck 2012
Economia subterană şi corupţia: probleme majore ale economiei româneşti - Iulian Viorel
Braşoveanu, Academia de Studii Economice 2010
Evaziunea fiscală ca fenomen monetar negativ - Vasile Marian, Institutul de Istorie „George
Bariţ” din Cluj-Napoca 2004
Evaziunea fiscală în România şi căile de prevenire a acesteia – Bogdan Jelea, Facultatea de
Management, ASE, Bucureşti
Evaziunea fiscală: o analiză a sloganului „plăteşte cu bani, nu cu ani” - Delia Cataramă, lucrare
prezentată la Conferinţa Internaţională „Politici financiare şi monetare în Uniunea Europeană”,
ianuarie 2013
Reflecţii asupra noii legi pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale – Prof.univ.dr.
Alexandru Boroi, drd. Costel Căşuneanu
Analiza presiunii fiscal şi parafiscale în România şi Uniunea Europeană – prof.univ.dr. Dobrotă
Gabriela, asist.univ. Chirculescu Maria Felicia, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea
Afacerilor, Tg Jiu 2010
Câteva consideraţii privind presiunea fiscală asupra agenţilor economici – Anca Georoceanu
(lucrare licenţă)
13
http://blogponta.wordpress.com; hotnews.ro; satmareanul.net; adevarul.ro; wall-street.ro; anaf.ro;
http://draganconstantin.finantare.ro
14