UNIVERSITATEA "AL. I. CUZA" IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

ELITEC - ŞCOALA ECONOMICĂ POSTUNIVERSITARĂ

Specializarea Contabilitate şi Audit

An I, sem. I, anul univ. 2006-2007

LEGISLAŢIE FISCALĂ

P r o f . u n i v . d r . G h e o r g h e V O I N E A- Supor t de curs -

o c t o m b r i e 2 0 0 6

2

CUPRINS

CAP.I TRĂSĂTURILE, FUNCŢIILE ŞI ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR.................................5

1.1.TRĂSĂTURILE IMPOZITELOR, TAXELOR ŞI CONTRIBUŢIILOR.....................................................................................51.2. PRINCIPIILE AŞEZATE LA BAZA IMPOZITELOR ŞI CRITERIILE DE IMPUNERE ÎN RELAŢIILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE. CONVENŢIILE FISCALE.......................................................................................................................91.3. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR..............................................................................................................131.4. CLASIFICAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR..............................................................................................................141.5. EVAZIUNEA FISCALĂ..............................................................................................................................................161.6. PRINCIPIILE GENERALE ALE CODULUI FISCAL DIN ROMÂNIA................................................................................17

CAP. II IMPOZITUL PE PROFIT................................................................................................................................19

2.1. CONTRIBUABILII DE IMPOZIT PE PROFIT ŞI COTE DE IMPOZITARE..........................................................................192.2. CALCULUL PROFITULUI IMPOZABIL........................................................................................................................202.3. PARTICULARITĂŢILE ÎN DEDUCTIBILITATEA CHELTUIELILOR CU PROVIZIOANE ŞI REZERVE.................................232.4. DEDUCTIBILITATEA CHELTUIELILOR CU DOBÂNZILE ŞI DIFERENŢELE DE CURS VALUTAR....................................242.5. AMORTIZAREA FISCALĂ.........................................................................................................................................252.6. CONTRACTE DE LEASING........................................................................................................................................272.7. PIERDERI FISCALE...................................................................................................................................................272.8. REORGANIZĂRI, LICHIDĂRI ŞI ALTE TRANSFERURI DE ACTIVE ŞI TITLURI DE PARTICIPARE...................................272.9. ASOCIERI FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ............................................................................................................282.10. ASPECTE FISCALE INTERNAŢIONALE....................................................................................................................292.11. REGULILE SPECIALE APLICABILE VÂNZĂRII – CESIONĂRII PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE ŞI TITLURILOR DE PARTICIPARE..................................................................................................................................................................302.12. PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE............................................................302.13. REŢINEREA IMPOZITULUI PE DIVIDENDE..............................................................................................................31

CAP. III IMPOZITUL PE VENIT.................................................................................................................................32

3.1. CONTRIBUABILI ŞI CATEGORII DE VENITURI IMPOZABILE......................................................................................323.2. DETERMINAREA VENITURILOR IMPOZABILE ALE PERSOANELOR FIZICE.................................................................34

A. Venituri din activităţi independente.............................................................................................................34B. Veniturile din salarii....................................................................................................................................37C. Venituri din cedarea folosinţei bunurilor....................................................................................................40D. Venituri din investiţii....................................................................................................................................41E. Veniturile din premii şi jocuri de noroc.......................................................................................................42F. Veniturile din pensii.....................................................................................................................................43G. Venituri din activităţi agricole.....................................................................................................................43H. Venituri din alte surse..................................................................................................................................44

3.3. DECLARAŢIA PRIVIND VENITUL REALIZAT.............................................................................................................453.4. IMPOZITAREA PROPRIETĂŢILOR COMUNE ŞI A ASOCIAŢIILOR FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ............................463.5. ASPECTE FISCALE INTERNAŢIONALE......................................................................................................................473.6. OBLIGAŢII DECLARATIVE ALE PLĂTITORILOR DE VENIT CU REGIM DE REŢINERE LA SURSĂ A IMPOZITELOR........48

CAP. IV IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR, IMPOZITUL PE VENITURILE OBŢINUTE ÎN ROMÂNIA DE NEREZIDENŢI ŞI IMPOZITUL PE REPREZENTANŢE.................................49

4.1. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR...........................................................................................494.2. IMPOZITUL PE VENITURILE OBŢINUTE DIN ROMÂNIA DE NEREZIDENŢI.................................................................504.3. IMPOZITUL PE REPREZENTANŢE..............................................................................................................................52

CAP. V TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ.............................................................................................................53

5.1. TRĂSĂTURILE TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ....................................................................................................535.2. SFERA DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ.......................................................................................535.3. PERSOANE IMPOZABILE..........................................................................................................................................545.4. OPERAŢIUNI IMPOZABILE.......................................................................................................................................545.5. LOCUL OPERAŢIUNILOR IMPOZABILE.....................................................................................................................575.6. FAPTUL GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ...........................................................585.7. BAZA DE IMPOZITARE ŞI COTE DE IMPOZITARE......................................................................................................595.8. OPERAŢIUNI SCUTITE DE TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ....................................................................................60

3

E. SCUTIRI PENTRU EXPORTURI SAU ALTE OPERAŢIUNI SIMILARE PENTRU LIVRARI INTRACOMUNITARE ŞI PENTRU TRANSPORTUL INTERNAŢIONAL..........................................................62

5.9. REGIMUL DEDUCERILOR.........................................................................................................................................635.10. DETERMINAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ DE PLATĂ SAU A SUMEI NEGATIVE DE TAXĂ, REGULARIZAREA ŞI RAMBURSAREA TAXEI....................................................................................................................655.11. OBLIGAŢIILE PERSOANELOR LA PLATA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ...........................................................66

CAP. VI ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALE......................................................................................................68

6.1. SFERA DE APLICARE A ACCIZELOR ARMONIZATE...................................................................................................686.2. REGIMUL DE ANTREPOZITARE................................................................................................................................706.3. DEPLASAREA ŞI PRIMIREA PRODUSELOR ACCIZABILE AFLATE ÎN REGIM SUSPENSIV.............................................716.4. OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR DE ACCIZE.................................................................................................................716.5. SCUTIRI DE LA PLATA ACCIZELOR..........................................................................................................................726.6. ALTE PRODUSE ACCIZABILE...................................................................................................................................736.7. TAXE SPECIALE PENTRU AUTOTURISME SI AUTOVEHICULE...................................................................................746.8. IMPOZITUL LA ŢIŢEIUL DIN PRODUCŢIA INTERNĂ..................................................................................................746.9. SISTEMUL DE SUPRAVEGHERE A PRODUCŢIEI ŞI IMPORTULUI DE PRODUSE ACCIZABILE.......................................75

CAP. VII TAXELE VAMALE........................................................................................................................................76

7.1 FUNCŢIILE TAXELOR VAMALE ŞI CLASIFICAREA.....................................................................................................767.2. AUTORITATEA VAMALA ŞI ROLUL EI IN APLICAREA REGLEMENTĂRILOR VAMALE...............................................767.3 REGIMURILE VAMALE..............................................................................................................................................80REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE SI REGIMURILE VAMALE ECONOMICE....................................................................807.4. ALTE DESTINAŢII VAMALE.....................................................................................................................................827.5. DATORIA VAMALĂ................................................................................................................................................837.6 DREPTUL LA ACTIUNE, PROHIBITII SI RESTRICTII, SANCTIUNI.................................................................................86

CAP. VIII IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE...........................................................................................................87

8.1 IMPOZITUL ŞI TAXA PE CLĂDIRI...............................................................................................................................878. 2 IMPOZITUL ŞI TAXA PE TEREN................................................................................................................................918.3. IMPOZITUL ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT................................................................................................938.4. TAXE PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR ŞI AUTORIZAŢIILOR.......................................................958.5. TAXE PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE RECLAMĂ ŞI PUBLICITATE................................................................968.6. TAXA HOTELIERĂ...................................................................................................................................................968.7. IMPOZITUL PE SPECTACOLE....................................................................................................................................97

8.7.1.2. Taxele de timbru pentru actele şi serviciile............................................................................................................1038.8 FACILITĂŢI COMUNE..............................................................................................................................................107

CAP. IX CONTRIBUŢII LA SISTEMUL PUBLIC DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE........................................................................................................................................................................110

CAP. X CONTRIBUŢII LA FONDURILE SPECIALE............................................................................................114

10.1. FONDUL SPECIAL PENTRU SĂNĂTATE PUBLICĂ..................................................................................................11410.2. FONDUL NAŢIONAL UNIC PENTRU ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE..............................................................11410.3. FONDUL NAŢIONAL DE SOLIDARITATE...............................................................................................................11510.4. FONDUL SPECIAL AL DRUMURILOR PUBLICE......................................................................................................11510.5. FONDUL SPECIAL AL AVIAŢIEI CIVILE................................................................................................................11610.6. FONDUL SPECIAL PENTRU DEZVOLTAREA SISTEMULUI ENERGETIC...................................................................11610.7. FONDUL SPECIAL PENTRU PROTEJAREA ASIGURAŢILOR.....................................................................................11710.8. FONDUL CULTURAL NAŢIONAL..........................................................................................................................11710.9. FONDUL CINEMATOGRAFIC NAŢIONAL...............................................................................................................11810.10. FONDUL PENTRU MEDIU...................................................................................................................................11910.11. FONDUL NAŢIONAL DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE.......................12010.12. FONDUL SPECIAL DE SOLIDARITATE SOCIALĂ PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP........................................120

CAP. XI PROCEDURA FISCALĂ..............................................................................................................................122

11.1. DOMENIUL DE APLICARE A CODULUI DE PROCEDURĂ FISCALĂ.........................................................................12211.2. PRINCIPII GENERALE DE CONDUITĂ ÎN ADMINISTRAREA IMPOZITELOR, TAXELOR, CONTRIBUŢIILOR ŞI A ALTOR SUME DATORATE BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT.................................................................................................12211.3. SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC FISCAL.........................................................................................................12311.4. CREANŢELE FISCALE ŞI OBLIGAŢIILE FISCALE...................................................................................................123

4

11.5 COMPETENTELE ORGANELOR FISCALE...............................................................................................................12511.6. ACTELE EMISE DE ORGANELE FISCALE...............................................................................................................12611.7 PRINCIPII ASEZATE LA BAZA ADMINISTRĂRII ŞI APRECIERII STĂRII FISCALE......................................................12611.8. ÎNREGISTRAREA FISCALĂ ŞI EVIDENŢA CONTABILĂ ŞI FISCALĂ.........................................................................12811.9 DECLARAŢIA FISCALĂ.........................................................................................................................................13011.10 STABILIREA IMPOZITELOR, TAXELOR, CONTRIBUŢIILOR ŞI A ALTOR SUME DATORATE BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT................................................................................................................................................................13011.11. INSPECŢIA FISCALĂ...........................................................................................................................................131

CAP. XII COLECTAREA CREANŢELOR FISCALE.............................................................................................134

12.1. SFERA COLECTĂRII CREANŢELOR FISCALE ŞI TERMENELE DE PLATĂ.................................................................13412.2. STINGEREA CREANŢELOR FISCALE PRIN PLATĂ, COMPENSARE ŞI RESTITUIRE...................................................13412.3. DOBÂNZI ŞI PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIERE............................................................................................................13612.4. ÎNLESNIRI LA PLATĂ...........................................................................................................................................13712.5. CONSTITUIREA DE GARANŢII ŞI MĂSURILE ASIGURATORII.................................................................................13712.6. PRESCRIPŢIA DREPTULUI DE A CERE EXECUTARE SILITĂ ŞI A DREPTULUI DE A CERE COMPENSAREA SAU RESTITUIREA CREANŢELOR FISCALE............................................................................................................................13812.7. STINGEREA CREANŢELOR FISCALE PRIN EXECUTARE SILITĂ..............................................................................13812.8. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CAZIERULUI FISCAL......................................................................................147

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................................149

5

CAP.I TRĂSĂTURILE, FUNCŢIILE ŞI ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELORCAP.I TRĂSĂTURILE, FUNCŢIILE ŞI ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR

1.1.1.1. Trăsăturile impozitelor, taxelor şi contribuţiilorTrăsăturile impozitelor, taxelor şi contribuţiilor

Constituirea resurselor financiare publice se realizează, în principal, pe seama impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor prelevate de la persoane juridice şi fizice.

Impozitul a apărut odată cu primele forme de organizare statală şi a evoluat în strânsă legătură cu funcţiile şi sarcinile statului.

Impozitul exprimă contribuţia bănească obligatorie a persoanelor fizice şi juridice stabilită prin lege la bugetul statului, cu titlu definitiv sau nerambursabil şi fără echivalenţă directă şi imediată, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Prin urmare, rolul principal al impozitului se manifestă în plan financiar, el reprezentând mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din această definiţie, rezultă trăsăturile principale ale impozitului, şi anume:

În primul rând, impozitul reflectă contribuţia obligatorie în formă bănească a persoanelor fizice şi juridice la bugetul de stat şi bugetele locale. Caracterul obligatoriu al impozitului exprimă faptul că, plata acestuia către stat este impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Dreptul de a institui impozite revine organelor puterii centrale şi locale.

Impozitul reprezintă o plată care se face către stat, cu titlu definitiv sau nerambursabil. Resursele financiare prelevate la dispoziţia statului sub forma impozitelor sunt destinate acoperirii cheltuielilor publice;

Transferul de valoare de la persoanele fizice şi juridice la bugetul statului prin impozit, se realizează fără contraprestaţie directă şi imediată. În schimbul sumelor plătite la buget sub formă de impozite nu se solicită contraprestaţii din partea organelor statului. Prelevarea unor sume la buget sub formă de impozit, fără contraprestaţie directă şi imediată deosebeşte impozitul de taxe şi de contribuţii;

Impozitul se stabileşte prin norme juridice de către puterea legislativă. În spiritul acestei trăsături, rezultă că nu se pot percepe cu orice titlu contribuţii directe sau indirecte dacă nu sunt reglementate prin norme juridice.

Impozitele se individualizează prin obligativitatea aşezată la baza stabilirii şi virării lor la buget.

Impozitele contribuie la finanţarea cheltuielilor publice reflectate în bugetul de stat sau bugetele locale.

Gradul de fiscalitate la nivelul economiei naţionale se stabileşte ca un raport procentual între încasările la buget sub forma impozitelor şi contribuţiilor sociale, pe de o parte, şi produsul

intern brut, pe de altă parte. Gradul de fiscalitate la nivelul economiei naţionale depinde de sfera prelevărilor obligatorii ce se iau în calculul indicatorului de fiscalitate.

În sens larg, gradul de fiscalitate (sau rata presiunii fiscale) la nivel macroeconomic poate fi exprimat ca raport între încasările la buget sub forma impozitelor şi contribuţiilor sociale, pe de o parte, şi P.I.B., pe de altă parte. În sens restrâns, gradul de fiscalitate se reflectă prin raportul procentual dintre încasările la buget sub forma impozitelor şi P.I.B.

În practică, se întâlnesc şi alţi indicatori de măsurare a gradului de fiscalitate, printre care: Rata fiscalităţii consolidate, care elimină anumite prelevări cu scopul de a determina

mai exact partea de venituri fiscale destinată finanţării activităţii administraţiilor publice; Rata fiscalităţii nete, care elimină din prelevările obligatorii partea redistribuită direct

agenţilor economici şi persoanelor fizice, în special sub forma subvenţiilor pentru întreprinderi şi a prestaţiilor sociale pentru familii.

La nivel de individ, gradul de fiscalitate (sau presiunea fiscală individuală ) reprezintă raportul dintre totalul prelevărilor obligatorii suportate de către contribuabil şi totalul veniturilor

6

realizate. Presiunea fiscală individuală exprima povara fiscală pe care contribuabilul este nevoit să o suporte în cursul unei perioade de timp (lună, an).

Influenţa pe care o exercită impozitul asupra venitului se poate reflecta cu ajutorul ratei marginale a impunerii (R), respectiv a raportului dintre creşterea impozitului (I) şi creşterea venitului (V).

Rata medie a impozitului rezultă ca un raport între impozitul plătit (Ip) şi totalul venitului(V) realizat de o persoană: I = Ip / V.

Gradul de fiscalitate poate fi urmărit şi la nivel microeconomic (Gfm) prin raportul procentual între prelevările obligatorii (Pob) şi valoarea adăugată (Vad), conform relaţiei:

La nivelul agentului economic, problema fiscalităţii trebuie analizată atât prin prisma ponderii prelevărilor obligatorii în valoarea adăugată, cât şi în funcţie de structura prelevărilor obligatorii (impozitul pe profit, contribuţia pentru asigurările sociale, contribuţia pentru şomaj, impozitul pe clădiri, pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport etc.).

Între nivelul presiunii fiscale şi activitatea economică există o strânsă legătură, şi anume: o fiscalitate ridicată determină reducerea activităţii de producţie şi de investiţii a agenţilor economici, reducerea cererii de mărfuri şi servicii, frânarea creşterii economice. Dimpotrivă, o fiscalitate moderată impulsionează activitatea de producţie, investiţiile, cererea de mărfuri şi servicii, stimulează creşterea economică.

Fiscalitatea generală se referă la raportul dintre veniturile fiscale încasate la buget şi produsul intern brut, iar fiscalitatea locală reflectă ponderea impozitelor şi taxelor locale în veniturile contribuabililor.

Fiscalitatea are următoarele obiective principale: să asigure resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice; fiscalitatea este chemată să influenţeze şi asupra repartiţiei veniturilor, contribuind la

realizarea echităţii în suportarea sarcinilor fiscale; fiscalitatea trebuie să stimuleze interesul agenţilor economici pentru realizarea unor

acţiuni economice şi al populatiei în realizarea unor venituri. fiscalitatea constituie un mijloc de dezvoltare a responsabilităţii cetăţeanului faţă de

cerinţele publice şi de administrare a resurselor publice.Prin intermediul impozitelor şi taxelor participă la formarea fondurilor financiare publice:

regiile autonome, societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste, asociaţiile cu scop lucrativ, persoanele fizice, persoanele juridice şi fizice nerezidente.

Fiscalitatea se aplică în strânsă legătură cu principiile şi concepţiile unor discipline, cum sunt dreptul administrativ, finanţele publice, contabilitatea, dreptul comercial, dreptul civil.

Taxele reprezintă plăţi efectuate de către persoane fizice şi juridice pentru serviciile prestate de organele de stat sau instituţiile publice, cu ocazia primirii, întocmirii, eliberării unor acte ori a rezolvării unor interese legitime ale părţilor.

Taxele îndeplinesc majoritatea trăsaturilor specifice impozitelor, si anume: caracter obligatoriu, titlu definitiv, (nerambursabile), urmărire în caz de neplată. Spre deosebire de impozite care nu presupun o contraprestaţie (sau contraserviciu) din partea statului, taxele dau dreptul plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu. Insă, se poate afirma că taxele sunt asimilate impozitelor datorită obligativităţii aşezate la baza perceperii lor.

Taxele depind de natura serviciilor prestate de către organele de stat şi instituţiile publice, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce reprezintă obiectul serviciilor. Plătitorii taxelor pot fi

7

persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită prestarea unor servicii de către organele de stat şi instituţiile publice. Perceperea taxelor se realizează pe baza următoarelor principii:

principiul universalităţii, conform căruia orice serviciu solicitat organelor de stat sau instituţiilor publice este supus la plata taxelor;

principiul unicităţii, după care pentru un serviciu prestat se datorează o singură taxă; principiul plăţii anticipate, conform căruia taxele se plătesc înaintea prestării serviciilor

de organele de stat şi instituţiile publice.După natura lor, taxele se pot clasifica astfel: taxe judiciare, taxe notariale, taxe

extrajudiciare, alte taxe.Dupa obiectul operaţiunii care se efectuează şi urmează a fi taxată, taxele pot fi de două

feluri: taxe de timbru si taxe de înregistrare.În funcţie de mărimea lor, taxele de timbru pot fi: fixe, proporţionale şi progresive. Taxele

fixe se aplică la cererile şi acţiunile care nu se evaluează în formă bănească (schimbarea numelui, eliberarea copiilor de pe acte). Taxele proporţionale şi progresive se aşează asupra serviciilor evaluate în bani.

Taxele de timbru se plătesc în numerar, prin virament şi prin aplicarea de timbre mobile fiscale. Taxele de timbru se plătesc în numerar şi prin aplicarea de timbre mobile fiscale de către populaţie, iar regiile autonome, societăţile comerciale şi instituţiile publice achită taxele prin virament.

Contribuţiile reprezintă alături de impozite şi taxe, mecanisme de constituire a resurselor financiare publice, care reflectă sumele ce se plătesc, în mod obligatoriu sau facultativ de către persoanele fizice şi juridice în vederea constituirii unor resurse financiare publice din care se acoperă cerinţe sau acţiuni din domeniul public.

Contribuţiile se aseamănă cu impozitele sub anumite laturi: unele contribuţii reflectă sumele plătite în bani, cu caracter obligatoriu, de persoane

juridice şi fizice stabilite prin reglementări specifice, în vederea constituirii unor resurse financiare publice;

resursele financiare publice provenite din contribuţiile persoanelor juridice şi fizice se folosesc pentru acoperirea unor cerinţe din domeniul public: ocrotirea persoanelor care îşi pierd capacitatea de muncă sau depăşesc o anumită vârstă,

ocrotirea sănătăţii, solidaritate cu persoanele fără venituri, imbunătaţirea stării drumurilor, constructia de şosele.

După alte trăsături, contribuţiile se deosebesc de impozite prin: contribuţiile se plătesc de anumite persoane juridice şi fizice stabilite prin legile cu

privire la acţiunile şi cerinţele din domeniul public; contribuţiile sunt destinate acoperirii unor cerinţe publice delimitate de cele ce se

acoperă din bugetul de stat sau bugetele locale; unele contribuţii au la bază principiul obligativităţii participării persoanelor juridice şi

fizice, iar altele sunt aşezate pe principiul facultativităţii;În cadrul contribuţiilor se pot delimita contribuţiile sociale obligatorii, care se plătesc pentru

protecţia şomerilor, asigurări de sănătate şi asigurări sociale.

Funcţiile impozitelor

Pe lângă funcţia de instrument principal de mobilizare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice, impozitul a devenit instrument de politică economică şi socială deoarece influenţează asupra evoluţiei vieţii economico-sociale, precum şi asupra redistribuirii veniturilor şi a averii in societate

a. Funcţia impozitului de instrument de mobilizare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice

8

Impozitul a fost instituit ca un instrument financiar la dispoziţia statului pentru mobilizarea resurselor financiare necesare satisfacerii cerinţelor publice. Prelevările obligatorii sub forma impozitelor depind de obiectivele şi acţiunile ce se înscriu în bugetul statului, în cadrul unei perioade. Pe lângă impozite, se pot mobiliza şi alte resurse de finanţare a cheltuielilor publice. Mărimea impozitelor, ca expresie a funcţiei de finanţare a cheltuielilor publice, depinde de dimensiunea şi complexitatea acţiunilor din sectorul public.

b. Funcţia de redistribuireImpozitul reprezintă un instrument financiar prin intermediul căruia se urmăreşte repartiţia

echitabilă a obligaţiilor fiscale între diferite persoane. Prin funcţia de redistribuire, impozitul contribuie la repartizarea echitabilă a resurselor şi la corectarea unor disparităţi în repartiţia veniturilor.

c. Funcţia de instrument de influenţare a activităţii economice, de stimulare a realizării unor activităţi economice şi de corectare a dezechilibrelor economico-financiare

Impozitul reprezintă un instrument de politică economică, care influenţează asupra activităţii economice şi corectează unele dezechilibre economico-financiare. Funcţia impozitului de instrument de stabilizare a activităţii economice se poate exercita în cazul în care factorii de piaţă nu asigură, în mod spontan, echilibrul între cerere şi ofertă. Impozitul reprezintă un instrument la dispoziţia statului care influenţează asupra realizării echilibrului global.

În calitate de instrument de politică economică, impozitul exercită influenţă stabilizatoare sau corectoare asupra proceselor economice. Impactul impozitului în corectarea unor dezechilibre din economie depinde de concepţia aşezată la baza dezvoltării economice.

În optica dezvoltării economice pe baza doctrinei liberale, cheltuielile publice şi impozitul trebuiau să fie scăzute pentru a nu influenţa asupra activităţii economice, investiţiilor, schimburilor comerciale etc.

După optica intervenţionistă, sectorul public are un rol important în economie care presupune redistribuiri şi cheltuieli publice. Impozitul reprezintă un instrument ce poate fi utilizat pentru a influenţa comportamentul agenţilor economici şi al contribuabililor, în general, precum şi pentru a contribui la realizarea unor obiective sociale, în principal, în vederea reducerii discrepanţelor dintre venituri şi averi.

Sub aspectul rolului atribuit impozitului de instrument de influenţare a activităţii economice, Arthur Laffer a susţinut că economia unui stat se poate redresa printr-o reducere a impozitelor. Impozitele mai reduse - în opinia lui Arthur Laffer - contribuie la creşterea productivităţii muncii, la diminuarea numărului şomerilor prin locurile de muncă create, la reducerea inflaţiei datorită investiţiilor suplimentare, la creşterea ofertei şi la scăderea pe termen mediu a deficitelor bugetare. În vederea susţinerii acestor idei, Arthur Laffer a întocmit un grafic în care a reprezentat evoluţia impozitului, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de “Curba Laffer”.

După reprezentarea grafică, curba care reflectă evoluţia impozitului creşte într-o primă fază deoarece concomitent cu sporirea presiunii fiscale cresc veniturile fiscale, dar numai până la un anumit punct maxim notat cu M, după care curba devine descendentă, deoarece impozitele ridicate frânează creşterea economică sau presiunile suplimentare nu antrenează proporţional creşterea veniturilor fiscale.

9

În practică, se constată că nu se poate identifica cu exactitate mărimea pragului de impozitare începând de la care presiunea fiscală este considerată excesivă. Acest prag diferă de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta.

Prin prisma funcţiilor sale, impozitul are un rol financiar, economic şi social. În plan financiar, impozitul reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

În plan economic, rolul impozitului se manifestă ca instrument de influenţare de către stat a vieţii economice. Sub acest aspect, impozitul are rol de stimulare sau de restrângere a investiţiilor, producţiei sau a consumului unor mărfuri, de extindere sau restrângere a relaţiilor comerciale cu exteriorul, de corectare a dezechilibrelor din economie (inflaţie, şomaj, deficit bugetar, deficit al balanţei de plăţi externe etc.).

În plan social, rolului impozitului se concretizează prin faptul că, prin intermediul său, statul urmăreşte o distribuire mai echitabilă a resurselor în societate, precum şi realizarea unor obiective cu caracter social. În legătură cu primul aspect, se remarcă folosirea impozitului ca instrument de diminuare a inegalităţilor de venit şi de avere prin adoptarea unui sistem de impozitare progresivă a acestora, prin acordarea de facilităţi contribuabililor care au venituri reduse şi celor care au copii sau persoane aflate în întreţinere. Cu privire la al doilea aspect, impozitul este un instrument de politică socială destinat satisfacerii unor obiective sociale, cum ar fi: creşterea natalităţii (prin instituirea unui impozit special în sarcina persoanelor fără copii sau prin acordarea de facilităţi fiscale persoanelor cu copii), limitarea consumului de produse considerate dăunătoare sănătăţii (prin supraimpozitarea produselor cum ar fi: tutunul, băuturile alcoolice) etc.

1.2. Principiile aşezate la baza impozitelor şi criteriile de impunere în relaţiile economice1.2. Principiile aşezate la baza impozitelor şi criteriile de impunere în relaţiile economice internaţionale. Convenţiile fiscaleinternaţionale. Convenţiile fiscale

Fundamentarea aşezării şi perceperii impozitelor se realizează pe baza principiilor de echitate fiscală, de politică financiară, de politică economică şi socială.

a. Principiul echităţii fiscale presupune ca la venituri comparabile şi de aceeaşi natură să se plătească impozite egale.

Echitatea în suportarea impozitelor se realizează prin aplicarea anumitor măsuri:

10

aprobarea unui minim neimpozabil, în vederea protejării persoanelor cu venituri reduse; stabilirea unor reguli generale cu privire la aşezarea şi calcularea impozitelor; fundamentarea impozitelor pe baza mărimii venitului şi a situaţiei personale a

plătitorului.Sarcinile fiscale se repartizează pe baza criteriului de echitate orizontală şi a criteriului de

echitate verticală. Echitatea orizontală urmăreşte asigurarea egalităţii în faţa impozitului şi se realizează atunci când contribuabilii cu situaţii familiale şi venituri similare plătesc acelaşi impozit . Echitatea verticală urmăreşte realizarea egalităţii prin impozit şi presupune diferenţierea impozitului, în funcţie de capacitatea contributivă a unei persoane.

Echitatea se mai realizează şi prin sistemul cotelor de impozitare. Se cunosc mai multe feluri de impunere, şi anume: impunere în sume fixe şi impunere în cote procentuale(proporţionale, progresive şi regresive).

Impunerea în sume fixe sub forma unei dări pe locuitor (cunoscută şi sub numele de capitaţie), nu ţine seama de mărimea venitului, a averii şi nici de situaţia personală a contribuabilului. O asemenea impunere s-a practicat în orânduirea feudală şi la începutul celei capitaliste şi a fost înlocuită, întrucât nu a răspuns principiului de echitate fiscală.

Impunerea în cote procentuale proporţionale presupune aplicarea aceleiaşi cote de impozit, indiferent de mărimea materiei impozabile,menţinându-se aceeaşi proporţie între mărimea venitului (averii) şi mărimea impozitului datorat. Această impunere corespunde principiului egalităţii contribuabililor în faţa impozitelor şi se practică, atât în cazul unor impozite directe (de exemplu, în cazul impozitului pe profit), cât şi în cazul impozitelor indirecte (taxa pe valoare adăugată, taxe vamale etc.). Însă, impunerea în cote procentuale proporţionale nu are în vedere faptul că puterea contributivă a diferitelor persoane creşte pe măsură ce obtin venituri mai mari sau posedă averi mai importante.

Impunerea în cote procentuale progresive se caracterizează prin creşterea cotei impozitului odată cu creşterea materiei impozabile. Impunerea progresivă îmbracă două forme, şi anume:

impunere în cote progresive simple (globale) când se aplică aceeaşi cotă de impozit asupra întregii materiei impozabile ce aparţine unui subiect al impozitului. Impozitul de plată se determină ca produs între mărimea materiei impozabile şi cota de impozit corespunzătoare acesteia. Deşi aceasta impunere are la bază creşterea cotei de impozit pe măsura sporirii mărimii materiei impozabile prezintă neajunsul că dezavantajează contribuabilii care obţin venituri al căror nivel se situează la limita imediat superioară celei până la care acţionează o anumită cotă de impozit.

impunere în cote progresive compuse (pe tranşe) presupune divizarea materiei impozabile ce aparţine unui contribuabil pe tranşe, fiecăreia corespunzându-i o anumită cotă de impozit. Impozitul de plată se determină prin însumarea impozitelor parţiale calculate pentru fiecare tranşă a materiei impozabile respective. Această impunere înlătură neajunsul pe care-l prezintă impunerea în cote progresive simple. Cotele progresive compuse se aplică în special, la impunerea veniturilor obţinute de persoanele fizice.

Impunerea în cote procentuale regresive presupune reducerea procentului din venitul perceput sub formă de impozit pe măsură ce venitul creşte. Acest tip de impunere este practicat la impozitele indirecte. De pildă, în cazul unor taxe, cota procentuală scade pe măsura creşterii contravalorii serviciilor.

b. Principii de politică financiarăDin punct de vedere al politicii financiare, impozitul presupune un randament fiscal ridicat,

stabilitate, elasticitate şi simplitate.Asigurarea unui randament fiscal ridicat necesită îndeplinirea următoarelor condiţii: impozitul să aibă un caracter universal. Aceasta înseamnă că toate persoanele fizice sau

juridice care obţin venituri din aceeaşi sursă sau care posedă acelaşi gen de avere să plătească impozit. De asemenea, universalitatea impozitului presupune ca întreaga materie impozabilă ce apartine unei persoane sa fie supusă impozitării;

11

să nu existe posibilitatea de sustragere de la impunere a unei părţi din materia impozabilă;

mărimea cheltuielilor privind aşezarea şi perceperea impozitelor să fie cât mai redusă.Prin prisma practicii se constată că, în cazul unor impozite, aceste condiţii nu sunt

respectate existând diverse posibilităţi de sustragere de la plata impozitului.Randamentul fiscal al unui impozit se apreciază fie prin maximizarea mărimii sale la un cost

dat, fie prin minimizarea costului de gestiune la un randament propus. Asigurarea randamentului fiscal depinde de aplicarea principiilor şi a normelor juridice pe o perioadă mai mare de timp.

Stabilitatea impozitului necesită ca randamentul acestuia să rămână constant şi să nu depindă de evoluţia vieţii economice. Prin urmare, randamentul impozitului nu trebuie să crească în condiţiile sporirii volumului producţiei, investiţiilor şi a veniturilor şi nici să scadă în condiţiile reducerii volumului acestora.

În realitate, încasările din impozite nu prezintă stabilitate datorită evoluţiei oscilante a producţiei, desfacerilor, investiţiilor, care la rândul lor influenţează în acelaşi sens dinamica produsului intern brut.

Elasticitatea impozitului presupune ca volumul încasărilor din impozite să poată fi adaptat în permanenţă la necesităţile de resurse financiare ale statului. Prin urmare, atunci când se înregistrează o creştere a cheltuielilor bugetare este necesar ca volumul încasărilor din impozite să crească şi invers. În toate ţările lumii se constată o creştere continuă a cheltuielilor publice, ceea ce implică necesitatea sporirii volumului încasărilor din impozite. Impozitul are nevoie de o anumită flexibilitate pentru a se adapta la factorii conjuncturali. Dacă baza de impozitare este sensibilă la evoluţia activităţii economice, impozitul poate să reprezinte un instrument de stabilizare economică.

Impozitul necesită o anumită simplitate prin care să asigure administrare eficientă, acceptare de către contribuabili şi transparenţă.

c. Principii de politică economică şi socialăImpozitul reprezintă atât un mecanism de procurare a veniturilor necesare acoperirii

cheltuielilor publice cât şi un instrument de impulsionare a dezvoltării unor activităţi, de stimulare sau reducere a producţiei ori a consumului unor marfuri, de influenţare a relatiilor de comerţ exterior.

În vederea realizarii principiilor de politică economică se pot adopta anumite măsuri: reducerea impozitelor directe pentru a stimula acumularea de capital şi investiţiile, atragerea investiţiilor străine, realizarea unor acţiuni economice; scutirea de plata unor impozite şi taxe; aplicarea unor taxe vamale ridicate sau reduse; restituirea parţială sau integrală a impozitelor aferente mărfurilor exportate, etc.

Impozitul constituie o variabilă a politicii bugetare prin care statul acţionează pentru a realiza stabilizarea conjuncturală a economiei naţionale.

În unele state, prin impozitele practicate se urmareşte şi realizarea unor obiective sociale, cum ar fi: încurajarea sau reducerea natalităţii (prin micşorarea sau majorarea poverii fiscale a familiilor); limitarea consumului unor produse dăunatoare sănătăţii (majorarea accizelor la tutun şi băuturi alcoolice); stimularea contribuabililor la acţiuni caritabile( prin deducerea, in anumite limite, din venitul impozabil a sumelor folosite în acest scop); etc.

Criterii de impunere în relaţiile economice internaţionaleÎn condiţiile în care, rezidenţii unui stat realizează venituri sau deţin averi din alte state, care

sunt supuse la plata impozitului în cele două state se manifestă dubla impunere internaţională. Aceasta se explică prin politica fiscală a statelor şi prin particularităţile sistemelor de impozite.

În practica relaţiilor economice internaţionale se aplică anumite criterii la impunerea veniturilor sau averilor din alte state, şi anume1 :

1 Vezi: Iulian Văcărel şi a., Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, p. 438

12

criteriul originii veniturilor (sau criteriul teritorialităţii), conform căruia veniturile se impun de autoritatea fiscală din ţara unde se realizează veniturile sau se află bunurile impozabile, indiferent de naţionalitatea sau de reşedinţa beneficiarilor de venituri;

criteriul domiciliului fiscal (sau criteriul rezidenţei), după care veniturile se supun la plata impozitului de autoritatea fiscală din statul unde îşi are domiciliul persoana respectivă, indiferent dacă veniturile se realizează din statul respectiv sau din alte state;

criteriul naţionalităţii, după care impunerea veniturilor sau a averii se realizează de autoritatea fiscală din ţara de care aparţine ca naţionalitate contribuabilul pentru veniturile realizate sau averea deţinută în ţara respectivă.

Ţările dezvoltate exportatoare de capital susţin criteriul domiciliului fiscal (rezidenţei), în schimb ţările în curs de dezvoltare sunt interesate să aşeze, la baza impunerii, criteriul originii veniturilor.

Dubla impunere din relaţiile internaţionale poate fi evitată prin măsuri legislative unilaterale aplicate de statele interesate, prin înţelegeri bilaterale sau multilaterale între state. În unele cazuri, statele acordă reduceri sau scutiri de impozite pentru anumite venituri obţinute din străinătate, în vederea protejării rezidenţilor. În alte cazuri, autorităţile fiscale ţin seama de impozitele plătite de rezidenţii lor în străinătate.

În vederea evitării sau corectării dublei impuneri a veniturilor, care se realizează din alte state se aplică anumite procedee:

scutirea(exonerarea) totală constă în faptul că venitul realizat în străinătate de rezidentul unui stat şi care a fost impozitat acolo se scade din venitul total impozabil sau nu se include în venitul impozabil din ţara de reşedinţă;

scutirea(exonerarea) progresivă presupune includerea în venitul total impozabil din ţara de reşedinţă şi a venitului realizat din altă ţară. Cota de impunere corespunzătoare întregului venit se aplică numai la venitul realizat în ţara de reşedinţă.

creditarea “obişnuită” presupune scăderea directă din impozitul datorat în statul de rezidenţă a impozitului plătit în străinătate pentru venitul obţinut acolo, până la concurenţa impozitului intern ce revine la venitul respectiv;

creditarea totală sau integrală conform căreia din impozitul datorat în statul de rezidenţă se scade integral impozitul plătit în străinătate, chiar dacă impozitul plătit în străinătate este mai mare decât impozitul intern aferent acelui venit.

Comitetul fiscal al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică a elaborat un proiect al convenţiilor bilaterale fiscale pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor. Principalele impozite incluse în convenţiile internaţionale pentru evitarea dublei impuneri sunt: impozitul pe salariu, impozitul pe veniturile din lucrări de litere, artă, ştiinţă, impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi juridice nerezidente, impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri şi terenuri, impozitul pe veniturile din activităţi lucrative, meserii şi profesii libere.

Conform convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri, beneficiile societăţilor mixte se impun pe teritoriul statului în care se realizează venitul şi unde există sediul stabil de exploatare. Veniturile realizate din activităţi profesionale independente cu un sediu stabil se impun în statele în care se desfăşoară activităţile. Veniturile din dobânzi, dividende, redevenţa pentru brevete, se impun în ambele state contractante, în proporţii convenite de acestea. Proprietăţile imobiliare şi veniturile acestora se impun în statul pe teritoriul căruia se află proprietăţile respective. Veniturile din salarii şi alte remuneraţii similare se impun în statul în care se desfăşoară activitatea remunerată.

Convenţiile fiscale încheiate între România şi alte state pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cuprind norme, grupate pe articole, cu privire la următoarele elemente: persoane vizate, impozite vizate, definiţii generale, rezident, sediul permanent, venituri imobiliare, beneficiile întreprinderilor, transport internaţional, întreprinderi asociate, dividende, dobânzi, redevenţe, comisioane, câştiguri din capital, profesii independente, tantieme, artişti şi sportivi, pensii, funcţii publice, profesori şi cercetători, avere, metode pentru eliminarea dublei impuneri,

13

nediscriminare, procedura amiabilă, schimb de informaţii, agenţi diplomatici şi funcţionari consulari, intrarea în vigoare şi denunţarea.

Convenţia pentru evitarea dublei impuneri delimitează persoanele rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

Impozitele vizate includ, în principiu, impozitele pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia din statele contractante, al unităţilor administrativ teritoriale sau al colectivităţilor locale, oricare ar fi sistemul de percepere.

Impozitele pe venit şi pe avere sunt reprezentate de impozitele pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente ale venitului, ori ale averii, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra plusvalorii.

Definiţiile generale se referă la state contractante, persoană, societate, întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a altui stat contractant, trafic internaţional, autoritate competentă, naţional.

Procedura amiabilă presupune ca o persoană care apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de către ambele state îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformă cu dispoziţiile unei convenţii, indiferent de căile prevăzute de dreptul intern al acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărei rezident este persoana respectivă.

Autoritatea competentă trebuie să urmărească dacă reclamaţia este întemeiată şi dacă ea nu este în măsură să dea o soluţie corespunzătoare, să rezolve cazul, pe cale de înţelegere amiabilă, cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării dublei impuneri.

Autorităţile competente ale statelor contractante se angajează să efectueze schimb de informaţii pentru aplicarea prevederilor unei convenţii fiscale. Informaţiile primite de un stat contractant sunt ţinute secrete şi nu sunt comunicate decât persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea şi încasarea impozitelor vizate, cu procedurile de urmărire sau deciziile de recursuri.

1.3. Elementele tehnice ale impozitelor1.3. Elementele tehnice ale impozitelor

a. Obiectul impozitului reprezintă elementul concret asupra căruia se aşează şi calculează un impozit. Obiectul unui impozit poate să îl constituie veniturile, profitul, bunurile, serviciile. Uneori sunt necesare precizări asupra modului de determinare a venitului impozabil, respectiv ce scăzăminte se pot efectua din venitul brut sau ce venituri se includ şi ce venituri nu se încadrează în obiectul impozitului. Pentru stabilirea impozitului pe clădiri se realizează o evaluare a clădirilor, în vederea aplicării impozitului. Venitul agricol anual impozabil se determină pe baza normelor de venit stabilite pe hectar, diferenţiate pe zone de fertilitate, zone de favorabilitate şi categorii de folosinţă a terenurilor;

b. Subiectul impozitului desemnează persoana fizică sau juridică prevăzută prin lege să plătească impozitul la buget. Subiectul impozitului mai are obligaţia să declare veniturile sau bunurile dobândite, să ţină evidenţa lor şi să calculeze impozitul. Subiectul impozabil este cunoscut şi sub denumirea de contribuabil.

c. Plătitorul impozitului reprezintă persoana fizică sau juridică care are obligaţia să plătească impozitul către buget la un anumit termen. În principiu, plătitorul impozitului este subiectul impozabil, dar uneori plătitorul poate fi o altă persoană decât subiectul impozabil. De pildă, în cazul impozitului pe salarii, subiectul impozabil îl constituie persoana fizică care realizează venituri sub formă de salarii, iar plătitorul este persoana juridică ce plăteşte salarii şi care are obligaţia să calculeze, să reţină impozitul şi să-l vireze la bugetul de stat.

d. Suportatorul impozitului desemnează persoana fizică sau juridică din al cărei venit se suportă impozitul. În cazul în care, suportatorul este o altă persoană decât subiectul impozabil se manifestă repercusiunea impozitelor. Spre deosebire de impozitele directe la care subiectul este şi suportatorul impozitului, în cazul impozitelor indirecte impozitul este suportat de persoana care cumpără bunurile şi serviciile impozabile.

14

e. Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte un impozit. În cazul impozitului pe venit, sursa o reprezintă venitul realizat de persoana respectivă. Prin urmare, în acest caz, sursa impozitului coincide cu obiectul impozitului. În cazul impozitelor pe avere, de regulă, sursa impozitului este reprezentată de venitul obţinut pe seama averii respective (de exemplu, la impozitul pe clădiri sursa este reprezentată de veniturile proprietarului).

f. Unitatea de evaluare are menirea să măsoare obiectul impozabil. În cazul impozitului pe venit, unitatea de evaluare o reprezintă unitatea monetară în care se exprimă venitul. Unitatea de evaluare poate fi reprezentată şi de unităţi de măsură naturale, ca de exemplu: m2 pentru construcţii, arii (ha) pentru terenuri; capacitatea cilindrică a motorului, pentru mijloacele de transport; kg, litru, bucată pentru unele impozite indirecte.

g. Cota de impunere (cota impozitului) reprezintă impozitul ce revine unei unităţi de impunere (evaluare). Impozitul poate fi stabilit în sumă fixă pe unităţi de măsură naturale (de exemplu, impozitul pe terenuri ocupate de clădiri şi alte construcţii) sau în cote procentuale. Acestea din urmă pot fi: proporţionale, progresive şi regresive.

Cotele procentuale proporţionale se deosebesc prin faptul că se aplică aceeaşi cotă de impozit indiferent de mărimea materiei impozabile. Asemenea cote se practică atât în cazul impozitelor directe (de exemplu, în cazul impozitului pe profit) cât şi în cazul impozitelor indirecte (taxa pe valoare adăugată, taxe vamale etc.).

Cotele procentuale progresive se caracterizează prin faptul că sunt mai mari pe măsura creşterii venitului. Progresivitatea se realizează prin gruparea veniturilor pe tranşe şi aplicarea unor cote crescătoare la fiecare tranşă de venit.

Cotele procentuale regresive se caracterizează prin aceea că, cota impozitului scade pe măsură ce baza de calcul sporeşte.

h. Termenele de plată arată momentele la care trebuie să se plătească impozitul la bugetul de stat sau la bugetele locale. Termenele de plată depind de mărimea şi natura veniturilor şi de momentul realizării lor. Neplata impozitului până la termenul stabilit antrenează obligatia contribuabilului de a achita dobânzi şi majorări de întârziere, calculate în funcţie de mărimea impozitului ce trebuie vărsat la bugetul statului şi de durata întârzierii.

i. Asieta cuprinde totalitatea măsurilor adoptate de organele fiscale cu privire la stabilirea subiectului impozitului, identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile, determinarea cuantumului impozitului şi perceperea acestuia.

1.4. Clasificarea impozitelor şi taxelor

Impozitele se pot structura în funcţie de mai multe criterii, printre care: după obiectul impunerii, frecvenţa realizării, modul de aşezare şi percepere, raza de aplicare, etc.

a. Ţinând seama de obiectul impunerii, impozitele se grupează în: impozite pe venit, impozite asupra averii (clădiri, terenuri, etc.) şi impozite asupra consumului (cheltuielilor);

b. După frecvenţa aplicării, impozitele se împart în: impozite permanente şi impozite incidentale. Impozitele permanente se încasează la anumite termene, iar cele incidentale se aplică şi se încasează o singură dată;

c. Modul de aşezare şi percepere diferenţiază impozitele în: impozite directe şi impozite indirecte.

Impozitele directe se stabilesc nominal şi se percep de la persoane fizice şi juridice, în funcţie de veniturile realizate şi de valoarea bunurilor deţinute. Prin modul de aşezare a impozitelor directe se urmăreşte realizarea echităţii fiscale.

Impozitele directe la rândul lor se pot clasifica în: impozite reale şi impozite personale. Impozitele reale se aşează asupra obiectelor materiale, fără să ţină seama de situaţia personală a subiectului, fiind cunoscute sub denumirea de impozite obiective sau pe produs (impozitul funciar, impozitul pe clădiri, etc.). Impozitele personale se aşează asupra veniturilor sau averii, depind de

15

situaţia personală a subiectului impozabil, fiind denumite impozite subiective (impozite pe venit, impozite pe avere).

Impozitele indirecte reflectă sumele care se percep la buget cu prilejul vânzării unor bunuri sau prestării unor servicii, fiind cuprinse în preţurile de vânzare şi în tarifele acestora. Spre deosebire de impozitele directe,care vizează venitul sau averea , impozitele indirecte vizează cheltuirea acestora.

Impozitele indirecte se individualizează prin anumite trăsături, şi anume: au o bază largă de aplicare şi necesită cheltuieli mai reduse de aşezare şi urmărire; nu se pot diferenţia în suficientă măsură, în funcţie de starea socială a beneficiarilor de

bunuri şi servicii; sunt dependente de consumul de bunuri şi servicii; influenţează asupra preţurilor şi tarifelor, precum şi asupra raportului dintre cerere şi

ofertă. în cazul lor, prin lege se atribuie calitatea de platitor al impozitului altei persoane fizice

sau juridice decât suportatorului acestora.Principalele forme ale impozitelor indirecte sunt: taxele de consumaţie, monopolurile fiscale

; taxele vamale; taxele de timbru şi de înregistrare.d. În funcţie de modul de aşezare şi stabilire, impozitele se grupează astfel: impozite care se calculează şi virează la buget de către contribuabili: impozitul pe profit,

impozitul pe salarii, impozitul pe spectacole, taxa pe valoarea adăugată; impozite care se determină de organele fiscale pe baza declaraţiilor de impunere şi a

proceselor verbale de impunere: impozitul pe venit, impozitul pe clădirile persoanelor fizice, impozitul pe terenuri.

e. Ţinând seama de bugetul în care se încasează şi de organele de stat care administrează veniturile, se deosebesc: impozite ce alimentează bugetul de stat, impozite şi taxe ce se încasează şi administrează prin bugetele locale.

Veniturile fiscale ce se încasează la bugetul de stat se grupează, la rândul lor, în impozite directe şi impozite indirecte.

În sfera impozitelor directe încasate la bugetul de stat se încadrează: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente, impozit pe profitul obţinut din activităţi comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii privind protecţia consumatorilor, impozitul pe dividende de la societăţile comerciale.

Impozitele indirecte încasate la bugetul de stat includ: taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele vamale. În categoria alte impozite indirecte se cuprind: taxe pentru jocuri de noroc, majorări şi penalităţi de întârziere pentru venituri nevărsate la termen, taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare, taxa pentru activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale, taxe judiciare de timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială, taxele extrajudiciare de timbre, amenzi judiciare, venituri din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, taxa asupra unor activităţi dăunătoare sănătăţii şi din publicitatea lor, taxa de timbru social asupra jocurilor de noroc, taxa de timbru social asupra automobilelor noi din import, contribuţia agenţilor economici din turism, impozitul pe ţiţeiul din producţia internă şi gazele naturale, taxe de autorizare pentru comercializarea alcoolului, băuturilor alcoolice, produselor din tutun şi a cafelei, venituri cu destinaţie specială din comisionul pentru servicii vamale, venituri cu destinaţie specială din cotele aplicate asupra veniturilor realizate în domeniul aviaţiei civile.

Impozitele şi taxele locale se clasifică după bugetul în care se mobilizează şi prin care se administrează în: impozite ce se încasează în bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti şi impozite ce se realizează prin bugetele judeţelor şi al municipiului Bucureşti.

Veniturile fiscale din bugetele locale sunt formate din: impozite directe şi impozite indirecte.

16

Impozitele directe din bugetele locale cuprind: impozitul pe profit de la regii de importanţă locală, impozite şi taxe de la populaţie, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură, impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice, alte impozite directe.

Impozitele şi taxele de la populaţie se referă la: impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice, impozitul pe teren, alte impozite şi taxe de la populaţie.

În grupa alte impozite directe se încadrează: taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane juridice, alte încasări din impozite directe.

Impozitele indirecte din bugetele locale sunt formate din impozitul pe spectacole, taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare, taxe de timbru pentru contestaţiile şi plângerile asupra sumelor constatate şi aplicate prin acte de control sau de impunere, taxe extrajudiciare de timbru, alte încasări din impozite indirecte.

f. În funcţie de cotele aplicate asupra veniturilor impozabile sau a valorii bunurilor, se deosebesc:

impozite în sume fixe; impozite care se stabilesc pe baza cotelor procentuale progresive; impozite calculate pe baza cotelor procentuale proporţionale; impozite cu caracter regresiv.

1.5. Evaziunea fiscală1.5. Evaziunea fiscală

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale, de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine care au calitatea de contribuabil după legislaţia română.

Din definirea evaziunii fiscale se desprind unele trăsături: evaziunea fiscală exprimă o sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor,

taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine care au calitatea de contribuabil după legislaţia română;

evaziunea fiscală reflectă o sustragere prin orice mijloace în întregime sau în parte de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale;

în sfera obligaţiilor din impozite, taxe şi contribuţii sunt incluse sumele datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale;

evaziunea fiscală se referă la sustragerea prin orice mijloace în întregime sau în parte de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoane fizice şi persoane juridice române sau străine care sunt contribuabili după legislaţia română.

În funcţie de modul în care poate fi săvârşită, evaziunea fiscală are doua forme: evaziune fiscală frauduloasă şi evaziune fiscală realizată la adăpostul legii.

Evaziunea fiscală frauduloasă reflectă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate către bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, prin încălcarea legislaţiei fiscale. Evaziunea fiscală frauduloasă se sancţionează cu amendă sau pe cale penală. Formele principale sub care apare evaziunea fiscală frauduloasă sunt: ţinerea de evidenţe contabile nereale; întocmirea de declaraţii de impunere false; întocmirea de declaraţii vamale false la importul sau exportul de mărfuri; întocmirea de documente de plată fictive; practicarea de preţuri sau de cote de adaos comercial la un nivel mai ridicat decât al celor afişate, etc.

17

Evaziunea fiscală legală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor datorită prevederilor din legile fiscale ce pot fi interpretate în favoarea contribuabilului. Aceasta formă de evaziune fiscală poate să apară atunci când legislaţia ţarii permite scoaterea de sub incidenţa impozitelor, parţial sau total, a unor venituri sau componente ale averii. De pildă, în condiţiile în care veniturile realizate de unele categorii de persoane fizice sunt impozitate pe baza unor norme medii de venit, subiecţii impozitului care realizează venituri mai mari decât norma medie nu plătesc impozit pentru diferenţa respectivă.

Evaziunea fiscală legală poate fi evitată prin corectarea şi perfecţionarea conţinutului legii care a facut-o posibilă.

Persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine au următoarele obligaţii în domeniul impozitelor şi taxelor2:

activităţile permanente sau temporare generatoare de venituri impozabile se pot efectua numai pe baza unei autorizaţii emise de un organ competent sau a unui alt temei prevăzut de lege;

contribuabilii sunt obligaţi ca în termen de cinci zile de la înregistrare să declare la organul fiscal pe a cărui rază teritorială îşi au sediul, datele legate de subunităţi constituite sub forma sucursalelor, filialelor, magazinelor şi orice alte locuri unde desfăşoară activităţi aducătoare de venituri, băncile şi conturile bancare în lei şi în valută, indiferent de locul unde funcţionează;

contribuabilii trebuie să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate, aferente activităţilor desfăşurate, prin întocmirea registrelor şi a altor documente stabilite;

contribuabilii sunt obligaţi să declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile şi imobile aflate în proprietate sau obţinute cu orice titlu legal de creanţă;

persoanele fizice sau juridice care realizează venituri, deţin bunuri mobile sau imobile, ori desfăşoară activităţi supuse impozitelor şi taxelor au obligaţia să plătească la termen sumele datorate bugetului;

contribuabilii sunt obligaţi să permită efectuarea controlului şi să pună la dispoziţia organelor de control toate documentele contabile, evidenţele şi orice alte elemente materiale sau valorice solicitate în vederea cunoaşterii obiectelor sau sumelor impozabile sau taxabile.

Contribuabilii pot fi verificaţi, din punct de vedere al respectării dispoziţiilor legale de organizare şi desfăşurare a activităţii economice producătoare de venituri impozabile sau bunuri supuse impozitelor şi taxelor, de către autorităţile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi din unităţile teritoriale, de Garda Financiară şi de alte persoane împuternicite de lege.

1.6. Principiile generale ale Codului fiscal din România1.6. Principiile generale ale Codului fiscal din România33

Codul fiscal reuneşte legislaţia fiscală privind impozitele şi taxele care deţin peste 85% din veniturile bugetare: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi, impozitul pe reprezentanţe, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitele şi taxele locale. Prin elaborarea şi adoptarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal se evită multitudinea reglementărilor fiscale, modificările şi contradicţiile dintre diverse prevederi, se simplifică regulile de impozitare, se asigură abordarea corelată şi coerenţa unitară a impozitelor şi taxelor.

Codul fiscal reflectă cadrul legal privind aşezarea, stabilirea şi încasarea impozitelor şi taxelor, indiferent de bugetul la care se încasează acestea. Cadrul de administrare al impozitelor şi taxelor este asigurat prin Codul de procedură fiscală.

Impozitele şi taxele reglementate prin Codul fiscal se aşează, stabilesc şi încasează pe baza anumitor principii:

a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate pentru a asigura condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin. Prin

2 Vezi: Legea nr. 87 / 1994 privind combaterea evaziunii fiscale, în M. of. pI, nr. 299 / 1994, art. 2-73 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cap. II, art. 3

18

intermediul acestui principiu se urmăreşte ca reglementările fiscale să capete un caracter neutru şi să asigure acelaşi impact, indiferent de categoriile de investitori, capitaluri, formă de proprietate;

b) certitudinea impunerii presupune ca prin elaborarea de norme juridice clare să se elimine interpretările arbitrare. De asemenea, certitudinea impunerii, care constă în stabilirea precisă pe fiecare plătitor a termenelor, acestuia modalităţilor şi sumelor de plată, îi permite acestuia să urmărească sarcina fiscală ce îi revine şi să determine influenţa fiscalităţii asupra producţiei şi afacerilor derulate;

c) echitatea fiscală necesită diferenţierea impozitelor, în funcţie de capacitatea contributivă a contribuabililor, prin impunerea diferenţiată a veniturilor, în funcţie de mărimea acestora;

d) eficienţa impunerii urmăreşte ca prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal să se exercite influenţă pozitivă asupra mediului de afaceri şi asupra situaţiei persoanelor fizice.

Codul fiscal se modifică şi completează numai prin lege, promulgată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare şi se aplică de la începutul anului următor.

În vederea aplicării unitare a principiilor şi normelor din Codul fiscal s-a prevăzut crearea Comisiei fiscale centrale, care are misiunea să analizeze impactul prevederilor din Codul fiscal şi să propună măsuri de îmbunătăţire.

Ministerul Finanţelor este autorizat să elaboreze norme metodologice, în vederea aplicării principiilor şi normelor din Codul fiscal.

Prevederile Codului fiscal urmăresc asigurarea unei mai bune predictibilităţi cu privire la impactul impozitelor asupra mediului de afaceri şi asupra întăririi disciplinei impozitelor.

Prin intermediul unei legislaţii coerente se asigură cunoaşterea cadrului fiscal în care îşi desfăşoară activitatea atât agenţii economici cât şi populaţia.

În elaborarea Codului fiscal s-a mai urmărit promovarea stabilităţii legislative, reducerii fiscalităţii, combaterea evaziunii fiscale şi modernizarea legislaţiei fiscale, în vederea alinierii la normele Uniunii Europene.

În vederea eliminării unor interpretări, capitolul al treilea al Codului fiscal explică semnificaţia unor termeni şi a unor expresii.

Codul fiscal prevede reguli de aplicare generală aşezate la baza impozitelor, şi anume: plata impozitelor în moneda naţională a României; veniturile impozabile sunt formate din veniturile în numerar şi/sau în natură; dreptul autorităţilor fiscale de a nu lua în considerare o tranzacţie care nu are scop economic sau să reîncadreze forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic în stabilirea unui impozit sau a unei taxe; aplicarea unor metode la stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor dintre persoane şi delimitarea veniturilor care se consideră a fi obţinute din România, indiferent dacă sunt primite în România sau în străinătate.

Prevederile Codului fiscal sunt de natură să asigure îndeplinirea cerinţele aşezate la baza sistemului fiscal:

distribuirea cât mai echitabilă a sarcinilor fiscale; administrarea corectă, conform legii, a sumelor încasate din impozite în condiţii de

transparenţă; încasarea impozitelor cu costuri de administrare cât mai reduse.

CAP. II IMPOZITUL PE PROFITCAP. II IMPOZITUL PE PROFIT11

1 Legea nr. 571/22 dec. 2003 privind Codul fiscal, titlul II în M. of. nr. 927/23 dec. 2003 şi Legea nr.343/2006

19

2.1. Contribuabilii de impozit pe profit şi cote de impozitare2.1. Contribuabilii de impozit pe profit şi cote de impozitare

Contribuabilii care sunt obligaţi să plătească impozitul pe profit sunt reprezentaţi de următoarele persoane2:

a. persoanele juridice române;b. persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu

permanent în România;c. persoanele juridice străine şi fizice nerezidente care desfăşoară activităţi în România într-

o asociere fără personalitate juridică;d. persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi

imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română;

e. persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică română.

De la plata impozitului pe profit sunt scutite:a) trezoreria statului;b) instituţiile publice pentru fondurile publice constituite, inclusiv veniturile extrabugetare,

potrivit Legii privind finanţele publice şi Legii privind finanţele publice locale;c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;d) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;e) cultele religioase pentru veniturile estimate din activităţi economice, care sunt utilizate

pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil;f) cultele religioase pentru veniturile din activităţi economice şi pentru veniturile obţinute

din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, precum şi pentru veniturile obţinute din chirii, dacă sumele se utilizează, în anul curent sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrările de construire, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice pentru învăţământ şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) instituţiile de învăţământ particular acreditate şi cele autorizate legal pentru veniturile realizate în anul curent sau în anii următori;

h) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de proprietari, recunoscute potrivit legii locuinţei nr. 114/1996 pentru veniturile din activităţi economice, care sunt utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;

i) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;j) Fondul de compensare a investitorilor;k) Banca Naţională a României.De asemenea, sunt scutite de la plata impozitului pe profit organizaţiile nonprofit,

organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale pentru următoarele tipuri de venituri: cotizaţii şi taxe de înscriere ale membrilor; contribuţii băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor; taxele de înregistrare; veniturile obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive şi din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive; donaţiile, banii sau bunurile primite prin sponsorizare; dividendele, dobânzile şi veniturile realizate din vânzarea – cesionarea titlurilor de participare obţinute din plasarea veniturilor scutite; veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole; resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile; veniturile realizate din acţiuni ocazionale: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau profesional potrivit statutului acestora; veniturile excepţionale

2 Legea nr.571/2003, Titlul II, cap. I, art. 13

20

rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea acestora, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică; veniturile din reclamă şi publicitate realizate de organismele nonprofit de utilitate publică, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu excepţia impozitării vânzării – cesionării proprietăţilor imobiliare şi a titlurilor de participare (10%) care au fost dobândite după 31 decembrie 2003 şi sunt deţinute cel puţin doi ani şi a altor cazuri reglementate.

Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor şi a cazinourilor sau pariurilor sportive şi la care impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute este mai mic de 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri.

2.2. Calculul profitului impozabil2.2. Calculul profitului impozabil33

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă (Vt) şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal (Cht), din care se scad veniturile neimpozabile (Vni) şi se adaugă cheltuielile nedeductibile (Chnd).

Pi = (Vt – Cht) – Vni + ChndÎn cazul bunurilor mobile şi imobile produse de către contribuabili şi valorificate în baza

unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile la termenele prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare acestor venituri sunt deductibile la aceleaşi termene scadente conform contractelor încheiate între părţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Odată exercitată opţiunea, producătorul nu mai poate reveni asupra acesteia. Din punct de vedere contabil, veniturile din vânzarea produselor finite şi descărcarea gestiunii se înregistrează integral în momentul livrării.

Veniturile neimpozabile la calculul profitului impozabil sunt următoarele:a) dividendele primite de la o persoană juridică română;b) diferenţele favorabile (creşterile) de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate ca

urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor, sau a primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung, reprezentand actiuni detinute la societati afiliate, titluri de participare si investitii detinute ca imbobilizari si inregistrate.

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile.

d) veniturile neimpozabile prevăzute în acorduri şi memorandumuri. e) veniturile din anularea obligaţiilor unei persoane juridice, dacă obligaţiile se anulează în

schimbul titlurilor de participare la respectiva persoană juridică.În vederea determinării profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile

numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, astfel:a) cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către

contribuabil;b) cheltuielile efectuate pentru protecţia muncii şi cheltuielile pentru prevenirea

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;c) cheltuielile privind asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi

cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă, boli profesionale sau riscuri profesionale; aceste cheltuieli sunt deductibile numai in măsura în care beneficiarul plăţii, în caz de producere a riscului, este agentul economic;

3 Legea nr. 571/2003, titlul II, cap. II si Legea nr. 343/2006

21

d) cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. În categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate se includ şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare;

e) cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi străinătate efectuate de salariaţi şi administratori;

f) contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;g) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii şi contribuţiile pentru fondul

destinat negocierii contractului colectiv de muncă;h) cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat;i) cheltuielile de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi,

participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative;j) cheltuielile de cercetare – dezvoltare;k) cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice,

introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management;l) cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;m) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi

industrie, organizaţii sindicale şi organizaţii patronalen) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în cazul

debitorilor pentru care s-a închis procedura de faliment prin hotărâre judecătorească, când debitorul este dizolvat sau lichidat fără succesor, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, precum şi atunci când debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează tot patrimoniul. Acest ultim fapt, apreciem, că trebuie confirmat de o terţă persoană pe bază de documente justificative certificate. Dificultăţile financiare majore care afectează întreg patrimoniu sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale determinate de calamitaţi naturale, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război.

Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de până la 2% aplicată asupra diferenţei

rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România şi în străinătate, în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

c) cheltuielile sociale în limita unei cote de 2% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului realizate; sub incidenţa acestei limite intră cu prioritate: ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate în cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile aflate sub patronaj.

În cadrul acestei limite pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de masa, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariaţilor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă inclusiv transportul pentru salariatii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie, contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;

d) perisabilităţile, în limitele stabilitate de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate4;

4 O.M.F.P. nr.1654/03.11.2004 privind metodologia de aprobare a coeficienţilor maximi de consumuri tehnologioce, specifice activităţii de depozitare, manipulare, distribuţie şi transport a uleiurilor minerale şi produselor petroliere în M.

22

e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivite prevederilor legii anuale a bugetului de stat;

f) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau asociaţiile profesionale, în limita echivalentului în lei a 2.000 euro anual;

g) cheltuielile cu provizioane şi rezerve în anumite limite;h) cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar în limita prevederilor;i) amortizarea în limitele stabilite;j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii în limita

stabilită de echivalent 200 euro pe an fiscal, pentru fiecare participant;k) cheltuielile cu primele de asigurare voluntare de sănătate în limita echivalentului în lei a

200 euro pe an, pentru fiecare participant;l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în

localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, sunt deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari respectiv chiriaşi, locatari;

m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţa proprie personală a unei persoane fizice folosită şi în scop personal sunt deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii, în baza contractelor încheiate între părţi;

n) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere şi de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuţii şi justificate cu documente.

În sfera cheltuielilor nedeductibile se încadrează:a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit curent datorat, inclusiv cele

reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, impozitul pe profit amânat, precum şi impozitele pe profit sau venit plătite în străinătate;

b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile române. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine, ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorărilor al căror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri;

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli;

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;

e) cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste bunuri şi servicii;

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune;

g) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare

Of. nr. 1076/18 noiembrie 2004;H.G. nr 831/27.05.2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admise de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare în M. Of. nr. 522/10.06.2004

23

aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea – cesionarea acestora;

i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;j) cheltuielile privind contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt

reglementate de actele normative;k) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului, care nu

sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;l) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat;m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, prestări de servicii sau asistenţă,

pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestarii acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii si pentru care nu sunt contracte;

n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care contribuabilul este autorizat sau sunt utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing.

o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu peste partea acoperită de provizion sau cele trecute pe cheltuieli în alte condiţii decât închiderea procedurii de faliment sau deţinute la agenţii economici aflaţi în dificultăţi financiare majore care le afectează întreg patrimoniul. În cazul înregistrării unor cheltuieli deductibile sau nedeductibile de această natură, contribuabilii care soldează astfel de clienţi neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana juridică debitoare;

p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat si cheltuielile privind bursele private efectuate potrivit legii5.

Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat precum si cheltuielile privind bursele private scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

sunt în limita a 3 ‰ din cifra de afaceri; nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat; cheltuielile cu taxele si cotizatiile catre organizatiile neguvernamentale si asociatiile

profesionale care au legatura cu activitatea desfasurata si care depasesc echivalentul in lei a 4000 euro anual.

2.3. Particularităţile în deductibilitatea cheltuielilor cu provizioane şi rezerve2.3. Particularităţile în deductibilitatea cheltuielilor cu provizioane şi rezerve66

Provizioanele şi rezervele sunt deductibile astfel:a) rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului

contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu;

b) provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor;c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie

2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, dacă îndeplinesc cumulativ condiţiile:

sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004; sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei; nu sunt garantate de altă persoană;

5 Vezi Legea nr. 32/19.05.1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare6 Legea nr. 571/2003, titlul II, cap. II, art. 22 si Legea nr. 343/2006

24

sunt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului; au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.d) provizioanele specifice constituite potrivit legii de organizare si functionare de catre

institutiile de credit, institutiile financiare nebancare, precum si provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice similare;

e) provizioanele constituite de fondurile de garantare;f) rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare;g) provizioanele de risc pentru operaţiunile de pe pieţele financiare;h) provizioanele constituite în limita unui procent de 100% din valoarea creanţelor asupra

clienţilor (altele decât cele de la punctele d), f), g), i), care îndeplinesc următoarele condiţii: sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007; creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de

deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti; sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului; au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;i) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu

neîncasate, pentru partea neacoperită din provizion;

2.4. Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar2.4. Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar77

Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit.

În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este trei, începând cu 1 ianuarie 2005 cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. Cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, până la deductibilitatea integrală a acestora.

Pentru împrumuturile valută, în situaţia în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobândă, deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitărilor.

Dobânzile şi pierderile din diferenţele de curs valutar, în legătura cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare şi cele care sunt garantate de stat cele aferente imprumuturilor obtinute de la institutiile de credit romane si straine, de la institutiile financiare nebancare, nu se încadrează în aceste principii.

În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia societăţilor bancare române sau străine, sucursalelor băncilor străine, cooperativelor de credit, societăţilor de credit ipotecar, dobânda deductibilă este limitată la:

a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei;

b) nivelul ratei dobânzii anuale pentru anul 2004 este de 9% pentru împrumuturile în valută. Acest nivel se actualizează prin hotărâre a Guvernului.

2.5. Amortizarea fiscală2.5. Amortizarea fiscală88

Cheltuielile aferente achiziţionării, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării la calcularea profitului impozabil.

7 Legea 571/2003, titlul II, art. 23, Legea nr. 343/20068 Legea 571/2003, titlul II, art. 24, Legea nr. 343/2006

25

Mijlocul fix amortizabil este reprezentat de orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servici, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;c) are o durată de utilizare mai mare de un an.De asemenea, sunt considerate mijloace fixe amortizabile:a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere,

concesiune, locaţie de gestiune şi altele;b) mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de

înregistrare ca imobilizări corporale (se includ la valoarea rezultată din cheltuielile ocazionate de realizarea lor);

c) investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile, precum şi pentru lucrări de deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la suprafaţă;

d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investiţiile efectuate din resurse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;

f) amenajările de terenuri.Nu sunt considerate active amortizabile: terenurile, inclusiv cele împădurite; tablourile şi

operele de artă;, fondul comercial; lacurile, bălţile, iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii; bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare; orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii; casele de odihnă, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.

Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină astfel:a) în cazul construcţiilor se aplică metoda de amortizare liniară;b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv, maşini, utilaje, instalaţii, computere,

contribuabilul poate opta pentru metoda de amorizare liniară, degresivă sau accelerată;c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil contribuabilul poate opta pentru metoda de

amortizare liniară sau metoda degresivă.In cazul metodei de amortizare liniare, amortizarea se calculeaza prin aplicarea cotelor de

amortizare liniare la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil. Cota de amortizare liniara se calculeaza prin raportarea numarului 100 la durata normala de utilizare a mijlocului fix.

In cazul metodei degresive, amortizarea se calculeaza prin multiplicarea cotelor de amortizare liniare cu unul din coeficientii urmatori:

1,5 – daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 2 si 5 ani;2,0 – daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 5 si 10 ani;2,5 - daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.Daca se aplica metoda de amortizare accelerata, amortizarea se calculeaza in primul rand

pana la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix si in urmatorii ani prin raportarea valorii ramase de amortizare la durata normala ramasa de utilizare a mijlocului fix.

Amortizarea fiscală se calculează astfel:a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;b) pentru cheltuielile de investiţii efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul

public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesiune sau de închiriere;

c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;

26

d) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor liniar pe o perioadă de 10 ani;

e) amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţa minerală utilă.

Amortizarea pe unitate de produs se recalculează din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă, din 10 în 10 ani la saline.

f) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de legea locuinţei;

h) numai pentru autoturismele folosite de angajaţi cu funcţie de conducere şi administrare, în limita unui autoturism de persoană.

Contribuabilii care investesc în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile, destinate activităţilor pentru care aceştia sunt autorizaţi şi care nu aplică regimul de amortizare accelerată, pot deduce cheltuielile de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie. Valoarea rămasă de recuperat pe durata normală de utilizare se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%.

Pentru achiziţiile de animale şi plantaţii, deducerea este de 20% şi se acordă astfel:a) pentru animale, la data achiziţiei;b) pentru plantaţii, la data recepţiei finale de înfiinţare a plantaţiei.Pe baza principiilor menţionate, se amortizează şi mijloacele fixe achiziţionate în baza unui

contract de leasing financiar cu clauză definitivă de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, la expirarea contractului de leasing financiar.

Ministerul Finanţelor Publice elaborează normele privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe9 şi la propunerea acestuia se aprobă prin Hotărâre a Guvernului.

In cazul mijloacelor fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila. Castigurile sau pierderile rezultate din vanzarea ori din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe, se calculeaza pe baza valorii fiscale a acestora (valoarea fiscala de intrare a mijloacelor fixe diminuata cu amortizarea fiscala)

2.6. Contracte de leasing2.6. Contracte de leasing1010

În cazul leasingului financiar, utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional locatorul/finanţatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de utilizator, în cazul leasingului financiar şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatarul deduce chiria (rata de leasing).

2.7. Pierderi fiscale2.7. Pierderi fiscale

9 Vezi H.G. nr. 2139/31.11.2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe în M. Of. nr. 46/13 ianuarie 200510 Legea 571/2003, titlul II, art. 25, Legea nr. 343/2006

27

Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se efectuează în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa, prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către contribuabilii nou înfiinţaţi sau de către cei care preiau partimoniul societăţii absorbite.

Contribuabilii care au fost (sau sunt) plătitori de impozit pe venit şi care anterior, cumulat la data de 31 august 2001, au realizat pierdere fiscală o recuperează în următorii 5 ani consecutivi cuprinşi între data înregistrării pierderii şi data la care au revenit la sistemul de impozitare a profitului.

2.8. Reorganizări, lichidări şi alte transferuri de active şi titluri de participare2.8. Reorganizări, lichidări şi alte transferuri de active şi titluri de participare1111

În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică, se aplică următoarele reguli:

a) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile;b) valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu valoarea fiscală a

acelor active la persoana care contribuie cu activul.c) Valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele

este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contribuţie de catre persoana respectivă. Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi, fie sub

formă de dividend, fie ca urmare a operaţiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil, şi se datorează impozit.

Regulile menţionate se aplică următoarelor operaţiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plăţii impozitelor:

a) fuziunea între două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la oricare persoană juridică care fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică succesoare;

b) divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la persoana juridică iniţială beneficiază de o distribuire proporţională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;

c) achiziţionarea de către o persoană juridică română a tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activităţi economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare;

d) achiziţionarea de către o persoană juridică române a minimum 50% din titlurile de participare la altă persoană juridică română, în schimbul unor titluri de participare la persoana juridică achizitoare şi, dacă este cazul, a unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10% din valoarea nominală a titlurilor de participare emise în schimb.

Operaţiunile de reorganizare menţionate anterior se impozitează astfel:a) transferul activelor şi pasivelor nu se tratează ca un transfer impozabil;b) schimbul unor titluri de participare deţinute la o persoană juridică română cu titluri de

participare la o altă persoană juridică română nu se tratează ca transfer impozabil;c) distribuirea de titluri de participare în legătură cu divizarea unei persoane juridice

române nu se tratează ca dividend;d) valoarea fiscală a unui activ sau pasiv este egală pentru persoana care primeşte un astfel

de activ, cu valoarea fiscală pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat;e) amortizarea fiscală pentru orice activ se determină în conformitate cu regulile care s-ar fi

aplicat de persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc;

11 Legea nr. 571/2003, titlul II, cap. II, art. 27, Legea nr. 343/2006

28

f) transferul unui provizion sau al unei rezerve nu se consideră o reducere sau anulare a provizionului sau rezervei, dacă un alt contribuabil le preia şi le menţine la valoarea avută înainte de transfer;

g) valoarea fiscală a titlurilor de participare care sunt primite de o persoană, trebuie să fie egală cu valoarea fiscală a titlurilor care sunt transferate de către această persoană;

h) valoarea fiscală a titlurilor de participare rezultate din divizare care au fost deţinute înainte de a fi distribuite se alocă între aceste titluri de participare şi titlurile de participare distribuite, proporţional cu preţul de piaţă al titlurilor de participare, imediat după distribuire.

În cazul în care o persoană juridică română deţine peste 15%, respectiv 10% incepand cu 2009, din titlurile de participare la o altă persoană juridică română care transferă active şi pasive către prima persoană juridică prin una din operaţiunile de reorganizare menţionate, anularea acestor titluri de participare nu se consideră transfer impozabil.

După data aderării României la Uniunea Europeană, principiile se aplică persoanelor juridice care sunt rezidente în oricare stat membru al Uniunii Europene. În acest caz transferul de active şi pasive nu se consideră a fi transfer impozabil dacă se îndeplinesc oricare din următoarele condiţii:

a) activele şi pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent în România şi continuă să fie utilizate pentru a genera profit impozabil în România;

b) activele şi pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent al persoanei care transferă activele şi pasivele situat în afara României.

Transferul unui provizion sau al unei rezerve se consideră a fi o reducere impozabilă a provizionului ori a rezervei respective, dacă provizionul sau rezerva provine de la un sediu permanent, situat în afara României.

2.9. Asocieri fără personalitate juridică2.9. Asocieri fără personalitate juridică1212

În cazul asocierilor fără personalitate juridică, veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare în asociere.

Orice asociere fără personalitate juridică dintre persoane juridice străine, care îşi desfăşoară activitatea în România, trebuie să desemneze una din părţi care să îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui asociat. Persoana desemnată răspunde de: înregistrarea asocierii la autoritatea fiscală competentă; conducerea evidenţei contabile a asocierii; de plata impozitului în numele asociaţilor; depunerea declaraţiei fiscale; furnizarea de informaţii în scris către fiecare asociat, cu privire la partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care este atribuită acestuia, precum şi la impozitul care a fost plătit la buget în numele acestui asociat.

Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează în următorii 5 ani consecutivi.

2.10. Aspecte fiscale internaţionale2.10. Aspecte fiscale internaţionale1313

Veniturile unui sediu permanentPersoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent

în România datorează impozit pe profitul atribuibil sediului permanent din România.Profitul impozabil se determină în următoarele condiţii:a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile

impozabile;b) numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii de venituri se includ în cheltuielile

deductibile.

12 Legea nr. 571/2003, titlul II, cap. II, art. 2813 Legea nr. 571/2003, titlul II, cap. III

29

Veniturile obţinute de persoane juridice străine din proprietăţili imobiliare si din vânzarea – cesionarea titlurilor de participare

Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea – cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română au obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

Veniturile din proprietăţile imobiliare situate în România includ următoarele:a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România;b) câştigul din vânzarea – cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate

de proprietatea imobiliară situată în România;c) câştigul din vânzarea – cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică,

dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice, sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România;

d) veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câştigul din vânzarea – cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.

Orice persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România, sau din vânzarea – cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română are obligaţia de a plăti impozitul pe profit şi de a depune declaraţii de impozit.

Creditul fiscalOrice persoană juridică română sau persoană juridică străină cu sediul permanent în

România, care plăteşte veniturile din proprietăţi imobiliare, către o persoană juridică străină, are obligaţia de a reţine impozitul calculat din veniturile plătite şi de a-l vira la bugetul de stat.

Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile sunt impozitate atât în România cât şi în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit.

Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit la profitul impozabil obţinut în statul străin sau la venitul obţinut din statul străin.

Impozitul plătit unui stat străin este dedus numai dacă persoana juridică română prezintă documentaţia corespunzătoare din care să rezulte că impozitul a fost plătit catre statul strain.

Pierderi fiscaleOrice pierdere realizata printr-un sediu permanent din strainatate este deductibila doar din

veniturile obtinute din strainatate.

2.11. Regulile speciale aplicabile vânzării – cesionării proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de2.11. Regulile speciale aplicabile vânzării – cesionării proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participareparticipare

Regulile speciale de impozitare se aplică persoanelor14 juridice române şi străine care vând – cesionează proprietăţi imobiliare situate în România sau titluri de participare deţinute la o persoană juridică română, dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

a) contribuabilul a deţinut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de doi ani;

b) persoana care achiziţionează proprietatea imobiliară sau titlurile nu este persoană afiliată contribuabilului.

14 Legea nr. 571/2003, titlul II, cap. IV

30

În cazul câştigurilor rezultate din vânzarea – cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română, care depăşesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare – cesionare, impozitul pe profit se stabileşte prin aplicarea unei cote de 10% la diferenţa rezultată.

Câştigul rezultat din vânzarea – cesionarea proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa pozitivă între:

a) valoarea realizată din vânzarea – cesionarea unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi

b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăţi.Pierderea rezultată din vânzarea – cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi

a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română se recuperează din profiturile impozabile rezultate din aceleaşi operaţiuni, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.

Pierderea rezultată dintr-o vânzare – cesionare a proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa negativă între:

a) valoarea realizată din vânzarea – cesionarea proprietăţilor imobiliare sau a titlurilor de participare; şi

b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare.Valoarea fiscală pentru proprietăţile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileşte

astfel:a) în cazul proprietăţilor imobiliare, valoarea fiscală este reprezentată de costul de

cumpărare, construire sau îmbunătăţire a proprietăţii redus cu amortizarea fiscală aferentă proprietăţii;

b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscală este costul de achiziţie, inclusiv comisioane, taxe şi alte sume plătite, aferente achiziţionării titlurilor.

2.12. Plata impozitului pe profit şi depunerea declaraţiilor fiscale2.12. Plata impozitului pe profit şi depunerea declaraţiilor fiscale1515

Contribuabilii, societati comerciale bancare, persoane juridice romane si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine, au obligatia de a plati impozit pe profit anual cu plati anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflatie. Termenul pana la care se efectueaza plata impozitului anual este termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit.

Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara si plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii, altii decat cei mentionati anterior, au obligatia de a declara si plati impozitul pe profit trimestrial, pana la data de 25 inclusiv, a primei luni urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozitul.

Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financiar anterior, depun declaraţia de impunere definitivă şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat (pentru trim. IV) până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.

Persoanele juridice care încetează să existe au obligaţia de a depune declaraţia anuala de impozit pe profit si platesc impozitul pana la data depunerii situatiilor financiare la registrul comertului.

Contribuabilii au obligaţia sa depuna declaraţia anuală de impozit pe profit până la data de 15 aprilie inclusiv a anului urmator.

15 Legea nr. 571/2003, titlul II, cap. V

31

2.13. Reţinerea impozitului pe dividende2.13. Reţinerea impozitului pe dividende1616

O persoană juridică română care plăteşte dividende către o persoană juridică română are obligaţia să reţină şi să verse impozitul pe dividende reţinut către bugetul de stat.

Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică română.

Impozitul pe dividende care se calculează şi se reţine se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

CAP. III IMPOZITUL PE VENITCAP. III IMPOZITUL PE VENIT11

3.1. Contribuabili şi categorii de venituri impozabile3.1. Contribuabili şi categorii de venituri impozabile

În practica fiscală se pot aplica modalităţi diferite de aşezare şi calculare a impozitului pe veniturile persoanelor fizice:

impunerea separată a fiecărui venit provenit dintr-o anumită sursă, realizat de o persoană fizică;

impunerea globală a veniturilor persoanelor fizice.Impunerea separată a veniturilor permite tratarea diferenţiată a veniturilor în ceea ce priveşte

modul de aşezare şi nivelul cotelor de impozit, deoarece cotele diferă în funcţie de natura veniturilor. Persoanele care realizează venituri din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu sunt afectate de consecinţele progresivităţii impozitului şi sunt stimulate să lucreze mai mult.

Impunerea globală presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de provenienţă şi supunerea venitului cumulat la un singur impozit. Impunerea globală a veniturilor asigură o echitate în suportarea impozitelor, datorită aplicării cotelor progresive, implică o deducere personală de bază, una suplimentară şi ţine seama de creditul fiscal extern.

Contribuabili2

Contribuabilii care datorează impozitul pe venit sunt: persoanele fizice rezidente; persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul

unui sediu permanent în România; persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România; persoanele fizice nerezidente care obţin alte venituri.În sfera de cuprindere a impozitului pe venit se incadrează următoarele venituri:a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturile

obţinute din orice sursă, atât din România cât şi din afara României;b) în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele menţionate anterior, numai

veniturile obţinute din România, care sunt impuse la nivelul fiecărei surse din categoriile de venituri impozabile;

c) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România, venitul net atribuibil sediului permanent;

d) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară activitate dependentă în România, venitul salarial net din activitatea respectivă;

e) în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obţin venituri din închirierea sau altă formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare situate în România sau din transferul

16 Legea nr. 571/2003, titlul II, cap. VI1 Legea nr. 343/20062

32

titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română, venitul determinat pe baza regulilor corespunzătoare categoriei respective.

Persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă timp de 3 ani consecutivi vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă din România cât şi din afara României, începând cu al patrulea an fiscal.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit3

Categoriile de venituri ce se supun impozitului pe venit sunt: venituri din activităţi independente; salarii; venituri din cedarea folosinţei bunurilor; venituri din investiţii; venituri din pensii; venituri din premii; venituri din activităţi agricole, definite potrivit legii; venituri din alte surse.Următoarele venituri nu sunt impozabile:a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, acordate din

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, inclusiv indemnizaţia de maternitate, precum şi cele de aceeaşi natură primite de la alte persoane, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă;

b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepţia câştigurilor primite de la societăţile de asigurare ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;

c) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau de deces, conform legii;

d) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât cele plătite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaţionale şi cele finanţate de la bugetul de stat;

e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice, conform dispoziţiilor legale;

f) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat;g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare;

h) drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi elevii militari ai unităţilor de învăţământ din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţa naţională şi persoanele civile, precum şi cele ale gradaţilor şi soldaţilor concentraţi sau mobilizaţi;

i) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare profesională în cadru instituţionalizat;

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie;k) veniturile din agricultură şi silvicultură, cu anumite excepţii;l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare pentru

activităţile desfăşurate în România, în calitatea lor oficială, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional;

3 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. I, art. 43

33

m) veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în străinătate;

n) veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor internaţionale din activităţile lor desfăşurate în România în calitatea lor oficială;

o) veniturile primite de cetăţenii străini pentru activitatea de consultanţă desfăşurată în România, în conformitate cu acordurile de finanţare nerambursabilă încheiate de România cu alte state;

p) veniturile primite de cetăţenii străini pentru activităţi desfăşurate în România, în calitate de corespondenţi de presă, pe baza reciprocităţii, acordate cetăţenilor români pentru veniturile din astfel de activităţi;

q) sumele reprezentând diferenţa de dobândă subvenţionată pentru creditele primite;r) subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacă subvenţiile sunt acordate în

conformitate cu legislaţia în vigoare;s) veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau natură primite de persoanele cu handicap,

veteranii de război, invalizii şi văduvele de război, accidentaţii de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmaşii eroilor – martiri, răniţilor, luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, precum şi persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945;

t) premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şi la jocurile olimpice;

u) premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport obţinute de elevi şi studenţi în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi studenţi nerezidenţi în cadrul competiţiilor desfăşurate în România;

v) prima de stat acordată în conformitate cu prevederile Legii nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ;

z) alte venituri care nu sunt impozabile.Cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din: activităţi independente;

salarii; cedarea folosinţei bunurilor; investitii; pensii; activităţi agricole; premii; alte surse, este de 16% aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din categoria respectivă. De la cota de impozit menţionată fac excepţie anumite venituri.

Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Venitul impozabil realizat pe o fracţiune de an se consideră venit anual impozabil. În cazul în care intervine decesul contribuabilului în cursul anului, perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic.

3.2. Determinarea veniturilor impozabile ale persoanelor fizice3.2. Determinarea veniturilor impozabile ale persoanelor fizice

A. Venituri din activităţi independente4

Veniturile din activităţi independente includ: veniturile comerciale, veniturile din profesii libere, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.

Veniturile din activităţi independente ale persoanelor fizice române şi străine ce sunt supuse la plata impozitului pe venit se delimitează prin faptul că se realizează în mod individual sau pe baza unui contract de asociere în vederea realizării de activităţi producătoare de venit, asociere care nu dă naştere unei persoane juridice.

Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ. Existenţa unei activităţi independente se delimitează pe baza următoarelor criterii: libera alegere a desfăşurării activităţii, riscul pe care şi-l asumă

4 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. II

34

întreprinzătorul, activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi clienţi, activitatea se poate desfăşura nu numai direct ci şi cu personalul angajat de întreprinzător.

Veniturile comerciale reflectă veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestări de servicii, precum şi din practicarea unei meserii.

Veniturile din profesii libere se referă la veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert-contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau alte profesii asemănătoare, desfăşurate în mod independent.

Veniturile din profesii liberale se individualizează prin faptul că sunt obţinute din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere în domeniul ştiinţific, artistic şi educativ.

Veniturile din drepturile de proprietate intelectuală se deosebesc prin faptul că se realizează din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provenite din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor.

Nu sunt venituri impozabile:a) veniturile obţinute prin aplicarea efectivă în ţară de către titular sau, după caz, de către

licenţiaţii acestuia a unei invenţii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau după caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculaţi de la data începerii aplicării şi cuprinşi în perioada de valabilitatea a brevetului;

b) venitul obţinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.Venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între venitul brut

şi cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea simplă, cu anumite excepţii.

Venitul brut reflectă: sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii, veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legătură cu o activitate independentă; câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii; veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu concura cu altă persoană; veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.

Nu sunt considerate venituri brute: aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia; sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice; sumele primite ca despăgubiri; sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.

Din venitul brut se deduc numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului şi care îndeplinesc următoarele condiţii generale:

să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

să respecte regulile privind amortizarea;Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:a) cheltuielile de sponsorizare şi mecenat efectuate si pentru acordarea de burse private în

limita unei cote de 5% din baza de calcul;b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul;c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă

localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

35

d) cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;

e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative;f) cheltuielile reprezentând tichete de masă acordate de angajatori;g) contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii facultative de pensii

ocupaţionale, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;h) prima de asigurare voluntara de sănătate în limita echivalentului în lei a 200 euro anual

pentru o persoană;i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât şi în scopul personal al

contribuabilului sau asociaţilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuieli care este aferentă activităţii independente;

j) cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru salariaţi şi contribuabili;k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice utilizate în desfăşurarea

activităţii, pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;

l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria – rata de leasing – în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar;

m) cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul.Baza de calcul se determina ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile deductibile, altele

decat cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de protocol, cotizatiile la societati profesionale.

Nu sunt deductibile următoarele cheltuieli:a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul

României sau în străinătate;c) impozitul pe venit datorat, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele care sunt deductibile;e) amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere datorate autorităţilor române şi

străine, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;f) donaţiile de orice fel;g) ratele aferente creditelor angajate;h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de imobilizări corporale de

natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale;

i) cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;

j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă în gestiune sau degradate şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliţă de asigurare;

k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale;l) impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;m) alte sume prevăzute de legislaţia în vigoare.Venitul net dintr-o activitate independentă care se desfăşoară individual, fără salariaţi se

determină pe bază de norme de venit, care se elaborează de Ministerul Finanţelor Publice. Aceste norme conţin nomenclatorul activităţilor independente pentru care venitul net se poate determina pe bază de norme de venit şi precizează regulile ce se utilizează pentru stabilirea lor.

Normele de venit se stabilesc şi publică anual de către Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmează să se aplice normele respective.

Venitul net ce se determină pe bază de norme de venit la contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an, se reduce proporţional cu perioada lucrată.

36

În cazul în care contribuabilii desfăşoară două sau mai multe activităţi, venitul net din aceste activitati se stabileşte pe baza celei mai ridicate norme de venit.

În cazul în care contribuabilul desfăşoară o activitate prevăzută şi o altă activitate de altă natură, venitul net din activităţi independente se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă.

Venitul net din activitatea de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:

cheltuială deductibilă egală cu 40% din venitul brut; contribuţiile sociale obligatorii plătite.În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrări de artă monumentală, venitul net se

stabileşte prin deducerea din venitul net a următoarelor cheltuieli: o cheltuială deductibilă egală cu 50% din venitul brut; contribuţii sociale obligatorii plătite;În cazul exploatării de către moştenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi

în cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de sultă şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, venitul net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de venituri, fără aplicarea cotei forfetare de cheltuieli.

În vederea determinării venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii completează numai partea din Registrul – jurnal de încasări şi plăţi referitoare la încasări.

Contribuabilii care obţin venituri din activităţile independente, impuşi pe bază de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real. Opţiunea se manifestă prin cerere adresată organului fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăşurat activitate şi în anul precedent, respectiv în termen de 15 de zile de la începerea activităţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Plătitorii următoarelor venituri au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite:

venituri din drepturi de proprietate intelectuală; venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie; venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat

comercial; venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor, convenţiilor civile încheiate

potrivit Codului civil; venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară; venitul obţinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil,

care nu generează o persoană juridică.Impozitul ce se reţine se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii

următoare celei în care a fost plătit venitul.Contribuabilul care desfăşoară o activitate independentă are obligaţia să efectueze plăţi

anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, cu excepţia veniturilor menţionate anterior, pentru care plata anticipată se efectuează prin reţinere la sursă.

B. Veniturile din salarii5

Veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani şi/sau natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau forma sub care se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.

În vederea impunerii sunt asimilate salariilor şi alte venituri:

5 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. III;

37

a) indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, conform legii;

b) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

c) drepturi de soldă lunară, indemnizaţii, prime, premii, sporuri şi orice alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

d) indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenită administratorilor la companii / societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regii autonome;

e) sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;

f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de direcţie şi în comisia de cenzori;

g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite;h) indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări

sociale;i) sumele acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte entităţi neplătitoare

de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;

j) indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenită administratorilor societăţilor comerciale;

k) orice alte sume sau avantaje de natură salarială, ori asimilate salariilor.Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile:a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca

urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor; cadourile oferite salariaţilor;

b) tichetele de masă şi drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor;c) contravaloarea folosirii locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii, potrivit

repartiţiei de serviciu;d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor publice,

angajaţilor consulari şi diplomatici;e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de

lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico – sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii;

f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă, la nivelul unui abonament lunar;

g) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, a indemnizaţiilor primite pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului;

h) sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;i) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată la încadrarea într-o unitate situată

într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor;j) sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe

unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, precum şi plăţile compensatorii primite de personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine publică, siguranţă naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii;

38

k) sumele reprezentând plăţi compensatorii acordate personalului militar şi poliţiştilor;l) veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator;

încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator se face prin aprobarea organelor competente;

m) sumele sau avantajele primite de persoanele fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv;

n) cheltuielile efectuate de angajatori pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului legată de activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;

o) costul abonamentelor telefonice şi a convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;

p) avantajele sub forma dreptului la stock – options plan la momentul angajării şi implicit la momentul acordării.

r) diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi dobânda practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite.

Persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul in România, precum şi persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă timp de trei ani consecutiv au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază.

Deducerea personală se acordă persoanelor fizice in functie de venitul lunar brut.De asemenea, se acorda deducere pentru persoanele în întreţinere: soţia/soţul, copiii sau alţi

membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile sau neimpozabile nu depăşesc o anumita suma.

În cazul în care o persoană este întreţinută de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii între părţi.

Suma reprezentând deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute.

Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere: persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţă de peste 10.000m2 în

zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000m2 în zonele montane; persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi

zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat, din cultivarea şi din valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole, indiferent de suprafaţă.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar care se datorează se determină astfel:a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul

determinate venitul net din salarii aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:

- deducerea personală acordată pentru luna respectivă;- cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;- cotizaţia la schemele facultative de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se

depăşească echivalentul în lei a 200 euro;b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de

calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

In cazul veniturilor din salarii si/ sau a diferentelor de venituri din salarii stabileste putine perioade anterioare, impozitul se calculeaza si se retine la data efectuarii platii si se vireaza pana la data de 25 alunii urmatoare celei in care s-a platit.

Contribuabilul poate deduce din veniturile impozabile salarii obtinute la functia de baza, cheltuielile efectuate pentru economisire in sistem colectiv pentru domeniul locativ.

39

Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii, pentru sustinerea entităţilor nonprofit care funcţionează potrivit legii, unitatilor de cult, precum si pentru acordarea de burse private.

Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri şi să-l vireze la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Informaţiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în fişele fiscale, care sunt completate de plătitorul de venituri, pe întreaga durată de efectuare a plăţii salariilor. Plătitorul de venituri are obligaţia să păstreze fişele fiscale pe întreaga durată a angajării şi să transmită organului fiscal competent o copie, pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul fiscal expirat.

Plata impozitului pentru anumite venituri salarialeContribuabilii care îşi desfăşoară activitatea în România şi care obţin venituri sub formă de

salarii din străinătate, precum şi persoanele fizice române care obţin venituri din salarii, ca urmare a activităţii desfăşurate la misiunile diplomatice şi posturile acreditate în România, au obligaţia de a declara şi de a plăti impozit lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal.

Misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentanţele organismelor internaţionale sau ale societăţilor comerciale, organizaţiilor economice străine, autorizate să-şi desfăşoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajaţii lor, care obţin venituri din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligaţiile privind calculul reţinerea şi virarea impozitelor pe veniturile din salarii.

C. Venituri din cedarea folosinţei bunurilor6

Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt reprezentate de veniturile în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal.

În sfera acestor venituri se încadrează veniturile din închirieri şi subînchirieri de bunuri mobile şi imobile, precum şi veniturile din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal.

Veniturile obţinute din închirieri şi subînchirieri de bunuri imobile provin din cedarea folosinţei locuinţei, caselor de vacanţă, garajelor, terenurilor a căror folosinţă este redată în baza unor contracte de închiriere, inclusiv a unei părţi din acestea utilizate în scop de reclamă, afişaj şi publicitate.

Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se stabilesc pe baza contractului încheiat între părţi, în formă scrisă şi înregistrat la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Contractul în formă scrisă se înregistrează la organul fiscal în a cărui rază teritorială este situat bunul generator de venit, dacă sunt bunuri imobile sau în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contribuabilul, dacă sunt bunuri mobile.

Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, stabilite pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între părţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării chiriei sau arendei.

În vederea determinării venitului brut , la sumele încasate din chirie în bani şi echivalentul în lei al veniturilor în natură se adaugă valoarea cheltuielilor ce sunt, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.

Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se determină prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.

6 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. V

40

Contribuabilii pot opta, prin excepţie, pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor, în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Contribuabilul care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, datorează plăţi anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat.

D. Venituri din investiţii7

Veniturile din investiţii includ: dividendele; venituri impozabile din dobânzi; câştiguri din transferul titlurilor de valoare; venituri din operaţiuni de vânzare – cumpărare de valută la termen pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare.

Dividendul exprimă orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani şi/sau natură, în favoarea acţionarilor sau asociaţilor din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi a contului de profit şi pierderi.

Veniturile neimpozabile includ: veniturile din dobânzi la depozitele la vedere/conturile curente; veniturile din dobânzi aferente titlurilor de stat, şi obligaţiunilor municipale, veniturile sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienţilor constituite în baza Legii nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistemul colectiv pentru domeniul locativ.

Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii şi părţile sociale, reprezintă diferenţa pozitivă/negativa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, costurile aferente tranzactiei.

În cazul tranzacţiilor cu acţiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, preţul de cumpărare la prima tranzacţionare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni cumpărate la preţ preferenţial, în cadrul sistemului stock options plan, câştigul se determină ca diferenţă între preţul de vânzare şi preţul de cumpărare preferenţial, diminuat cucosturile aferente tranzactiei..

În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiţii, câştigul se determină ca diferenţă între preţul de răscumpărare şi preţul de cumpărare/subscriere .

În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părţilor sociale, câştigul din înstrăinarea părţilor sociale se determină ca diferenţă pozitivă între preţul de vânzare şi valoarea nominală/preţul de cumpărare.

Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare – cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen reprezintă diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste operaţiuni în momentul închiderii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului. Castigul net anual se determina ca diferenta intre castigurile si pierderile inregistrate in cursul anului respectiv.

Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora.

Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobandite, contractele civile incheiate din data de 1 ianuarie 2007 se impun cu o cota de 10% din suma acestora.

Câştigul din transferul titlurilor de valoare, altele decat partile sociale si valorile ... in cazul societatilor inchise se impune cu o cotă de 1%.

7 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. V, Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003.

41

Venitul realizat din lichidare/ dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice se impune cu o cotă de 16%.

Persoanele juridice care plătesc dividende acţionarilor sunt obligate să calculeze, reţină şi vireze impozitul pe veniturile sub formă de dividende, odată cu plata dividendelor. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul în care dividendele distribuite nu se plătesc acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Impozitul asupra veniturilor sub formă de dobânzi se calculează şi reţine de către plătitorii de astfel de venituri în momentul calculului şi se virează de către aceştia lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face calculul dobânzii.

Impozitul pe câştigul din transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii şi părţi sociale, precum şi din operaţiuni de vânzare cumpărare de valută la termen, se calculează, reţine şi virează de intermediari sau alţi plătitori de venit, după caz.

În cazul câştigurilor din răscumpărarea titlurilor de participare la un fond deschis de investiţii, obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine societăţii de administrare a investiţiilor.

În cazul câştigului din transferul dreptului de proprietate asupra părţilor sociale şi valorilor mobiliare în cazul societăţilor închise, obligaţia calculării şi reţinerii impozitului revine dobânditorului de părţi sociale sau de valori mobiliare, în momentul încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi.

Impozitul asupra veniturilor din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice, obţinute de către acţionari/asociaţi persoane fizice, se calculează şi reţine de persoana juridică.

E. Veniturile din premii şi jocuri de noroc8

În sfera veniturilor din premii se cuprind veniturile din concursuri, altele decât cele sportive. Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la jocurile de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, altele decât cele realizate ca urmare a participării la jocuri de tip cazinou, maşini electronice cu câştiguri.

Venitul net din premii rezultă ca diferenţa dintre venitul din premii şi suma reprezentând venit neimpozabil.

Venitul sub formă de premii dintr-un singur concurs se impune, prin reţinere la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net.

Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului brut. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine plătitorilor de venituri.

Veniturile obţinute din premii şi din jocuri de noroc în bani şi/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită la 600 lei pentru fiecare concurs sau joc de noroc, realizate de la acelaşi organizator sau plătitor intr-o singura zi nu sunt impozabile.

Impozitul calculat şi reţinut în momentul plăţii venitului este impozit final şi se virează la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

F. Veniturile din pensii9

Veniturile din pensii reprezintă sumele primite drept pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri

8 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. VIII, Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.9 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. VI

42

de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat.Venitul impozabil lunar din pensie se determină prin deducerea din suma veniturilor

din pensii a unei sume fixe neimpozabile si a contributiilor obligatorii calculate, retinute si suportate de persoana respectiva .

Impozitul pe veniturile din pensii se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii. Impozitul calculat se reţine la data efectuării plăţii pensiei şi se virează la bugetul de stat, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul reţinut fiind final.

În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin împărţirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.

Veniturile din pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaş.

G. Venituri din activităţi agricole10

Veniturile din activităţi agricole sunt cele provenite din activităţi de: cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor în sere şi solarii, special destinate acestor scopuri, şi/sau în sistem irigat; cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor; din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele, valorificarea produselor agricole dupa recoltare in stare naturala de pe terenurile proprietate privata sau luate in arenda, catre unitati specializate pentru colectare, unitati de procesare industriala.

Venitul net dintr-o activitate agricolă se determină pe bază de norme de venit care se stabilesc de către direcţiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi se aprobă de către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice. Normele de venit se stabilesc, se avizează şi se publică până cel târziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplică aceste norme (pe unitate de suprafaţă).

Dacă o activitate agricolă este desfăşurată de un contribuabil pe perioade mai mici – începere, încetare şi alte fracţii de an– decât anul calendaristic norma de venit aferentă acelei activităţi se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic pe parcursul căruia se desfăşoară activitatea.

În cazul în care o activitate agricolă a unui contribuabil înregistrează o pierdere datorită calamităţilor naturale, norma de venit aferentă activităţii se reduce, astfel încât să reflecte pierderea.

Contribuabilii care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, pentru activitatea respectivă.

Contribuabilul care desfăşoară o activitate agricolă poate opta pentru determinarea venitului net din acea activitate, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Contribuabilii care desfăşoară o activitate agricolă la care venitul net se determină pe bază de norme de venit au obligaţia de a depune anual o declaraţie de venit la organul fiscal competent, până la data de 15 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. Dacă contribuabilul începe să desfăşoare o activitate agricolă după data de 15 mai ,declaraţia de venit se depune în termen de 15 zile de la momentul începerii activităţii.

În cazul în care contribuabilul determină venitul net din activităţi agricole, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, este obligat să efectueze plăţi anticipate aferente acestor venituri la bugetul de stat, la termenele prevăzute. Platile anticipate se regularizeaza de organul fiscal competent prin decizia de impunere anuala.

10 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. VII

43

H. Venituri din alte surse1111

În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri, fara a fi limitate:În această categorie se includ, însă nu sunt limitate, următoarele venituri, fara a fi limitate:a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate,a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate,

în cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţieîn cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii;generatoare de venituri din salarii;

b) câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurareb) câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare;încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare;

c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentruc) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sauanumite bunuri, servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;în baza unor legi speciale;

d) veniturile primite de persoanele fizice sub formă de onorarii din activitatea de arbitrajd) veniturile primite de persoanele fizice sub formă de onorarii din activitatea de arbitraj comercial.comercial.

Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de cătreImpozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut. Impozitul calculat şiplătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut. Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a luniireţinut reprezintă impozit final şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.următoare celei în care a fost reţinut.

I. Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal:I. Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal:La transferul dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia prin acte juridiceLa transferul dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice

între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupraîntre vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit sau se calculează:terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit sau se calculează:

a) Pentru constructiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum si pentru terenuriPentru constructiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum si pentru terenuri de orice fel fara constructii dobandite intr-un termen de pana la 3 aniinclusiv:de orice fel fara constructii dobandite intr-un termen de pana la 3 aniinclusiv:

-- 3% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv;3% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv;-- peste 200.000 lei – 6.000 lei+2% din valoarea ce depaseste 200.000 lei.peste 200.000 lei – 6.000 lei+2% din valoarea ce depaseste 200.000 lei.b) Pentru imobile dobandite la o data mai mare de 3 ani:- 2% pana la valoarea de 200.000 inclusiv;- peste 200.000, 4000+1% la valoarea ce depaseste 200.000 lei.Impozitul nu se datoreaza :a) la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si constructiilor de orice fel prin

reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor speciale;b) la dobandirea dreptului de proprietate cu titlu de donatie intre rude si afini pana la gradul

al treilea inclusiv;La transmiterea dreptului de proprietate si a dezmembramintelor acestuia cu titlul de

mostenire nu se datoreaza impozit, in cazul in care succesiunea este dezbatuta si finalizata in termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. Daca succesiunea nu se finalizeaza in termen de 2 ani, mostenitorii datoreaza un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

3.3. Declaraţia privind venitul realizat3.3. Declaraţia privind venitul realizat1212

Pierderea fiscală anuală înregistrată din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor şi din activităţi agricole se poate compensa cu rezultatele pozitive obţinute din aceeaşi sursă de venit. Pierderea care rămâne necompensată în cursul aceluiaşi an fiscal devine pierdere reportată.

Pierderile se reportează conform următoarelor reguli: reportul se efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în următorii cinci ani

consecutivi; dreptul la report este personal şi netransmisibil;

11 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. IX, Ordonanţa de Urgenţă nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.12 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. X.

44

pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei de cinci ani, reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului.

Contribuabilii şi asociaţiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal, sunt obligaţi să depună la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia să depună o declaraţie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între părţi. Declaraţia privind venitul estimat se depune o dată cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între părţi.

Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care din motive obiective estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal anterior depun odată cu declaraţia privind venitul realizat şi declaraţia estimativă de venit.

Contribuabilii care determină venitul net pe bază de norme de venit, precum şi cei pentru care cheltuielile se determină în sistem forfetar şi au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, odată cu cererea de opţiuni, şi declaraţia de venit estimat.

Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil datorat pentru sponsorizarea entităţilor non-profit. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării sumei reprezentând până la 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil datorat revine organului fiscal competent.

Contribuabilii realizează venituri din activităţile independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activităţi agricole sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit, cu excepţia veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.

Plăţile anticipatePlăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare sursă de venit, pornind

de la venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor. La impunerile efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute, contribuabilii datoreaza drept plata anticipata suma pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal.

Plăţile anticipate se efectuează în patru rate egale până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepţia impozitului pe veniturile din arendare pentru care plata impozitului se efectueaza pe baza deciziei emisa de declaratia privind venitul realizat.

Contribuabilii care determină venitul net anual din activităţi agricole, pe bază de norme de venit sau prin utilizarea datelor din contabilitatea în partidă simplă, datorează plăţi anticipate la bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit în două rate egale, astfel: 50% din impozit până la 1 septembrie inclusiv şi 50% din impozit, până la data de 15 noiembrie inclusiv.

În vederea stabilirii plăţilor anticipate se utilizează cota unică de impozit de 16%, precum si venitul anual estimat, în situaţiile în care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaraţia specială pentru anul fiscal precedent, după caz.

Declaraţia privind venitul realizatContribuabilii care realizeaza venituri in mod individual sau intr-o forma de asociere din

activitati independente, din cedarea folosintei bunurilor din activitati agricole au obligatia de a depune o declaraţie privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.

Declaratia privind venitul realizat se completeaza pentru castigul net anual/pierderea neta anuala rezultate din:

45

a) tranzactii cu titlu de valoare altele decat partile sociale si valorile mobiliare in cazul societatilor inchise;

b) operatiuni de vanzare – cumparare de valuta la termen pe baza de contract si orice alte operatiuni de acest gen.

c) Declaratii privind venitul realizat nu se depun la urmatoarele categorii de venituri: venituri nete determinate pe baza normelor, venituri sunb forma de salarii si venituri asimilate salariilor, venituri din investitii, venituri din activitati agricole, venituri din transferul proprietatilor imobiliare.

Contribuabilii nu sunt obligaţi să depună declaraţie de venit la organul fiscal competent pentru:

a) venituri nete determinate pe baza de norme de venit cu exceptia contribuabililor care au depus declaratii de venit estimativ;

b) venituri sub forma de salarii si asimilate salariilor pentru care informatiile sunt cuprinse in fisele finale care au regim de declaratii de impozite;

c) venituri din investitii, precum si venituri din premii si jocuri de noroc a caror impunere este finala;

d) venituri din pensii;f) venituri din transferul proprietatilor imobiliare;g) venituri din alte surse.Diferenţele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în

termen de cel mult 60 zile de la data comunicării deciziei, perioadă pentru care nu se calculează şi nu se datorează sumele prevăzute, privind colectarea creanţelor bugetare.

3.4. Impozitarea proprietăţilor comune şi a asociaţiilor fără personalitate juridică3.4. Impozitarea proprietăţilor comune şi a asociaţiilor fără personalitate juridică1313

Venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinători legali, înscrişi într-un document oficial şi se atribuie proporţional cu cotele – părţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.

Fiecare asociere fără personalitate juridică necesită ca asociaţii să încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea activităţii, care să cuprindă date referitoare la: părţile contractante; obiectul de activitate şi sediul asociaţiei; contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi; cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contribuţiei fiecăruia; desemnarea asociatului care răspunde de îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei fată de autorităţile publice; condiţiile de încetare a asocierii.

Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal teritorial în raza căruia îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.

Venitul/pierderea anual/anuală, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociaţilor, proporţional cu cota procentuală de participare corespunzătoare contribuţiei fiecarei persoane.

Profitul/venitul cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoană juridică română plătitoare de impozit pe profit sau microîntreprindere care nu generează o persoană juridică, este asimilat în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activităţi independente, din care se deduc contribuţiile obligatorii în vederea obţinerii venitului net.

Impozitul reţinut de persoana juridică în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoană juridică română care nu generează o persoană juridică, reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual pe venit. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului, determinat potrivit legislaţiei privind impozitul pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.

13 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. XI

46

3.5. Aspecte fiscale internaţionale3.5. Aspecte fiscale internaţionale1414

Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară o activitate independentă, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate la venitul net anual impozabil din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului permanent.

Venitul net dintr-o activitate independentă ce este atribuibil unui sediu permanent se determină, astfel:

în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;

în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor venituri.Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară activităţi dependente în România sunt supuse

impunerii, potrivit impozitării veniturilor din salarii, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:a) persoana nerezidentă este prezentă în România timp de una sau mai multe perioade de

timp care, în totalitate, depăşesc 183 de zile din orice perioadă de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauză;

b) veniturile salariale sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident;c) veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu permanent în România.

Persoanele fizice rezidente, cu domiciliul în România, precum şi cele care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă timp de trei ani consecutiv datorează impozit pentru veniturile obţinute din străinătate de natura celor a căror impunere în România este finală.

Veniturile realizate în străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.

Contribuabilii care deţin venituri din străinătate au obligaţia să le declare, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului.

Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleaşi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România, a impozitului plătit în străinătate, denumit credit fiscal extern.

Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ, următoarele condiţii: impozitul stabilit, pentru venitul obţinut în străinătate a fost efectiv plătit în mod direct

de persoana fizică sau reprezentantul său legal ori prin reţinere la sursă de către plătitorul venitului. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ eliberat de autoritatea fiscală a statului străin respectiv angajator, în cazul veniturilor din salarii; alt plătitor de venit, pentru alte categorii de venituri;

venitul pentru care se acordă creditul fiscal face parte din categoriile de venituri stabilite prin legislaţia in vigoare.

Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului impozabil din străinătate.

Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice din România, a căror impunere în România este finală se supun impozitării, recunoscându-se impozitul plătit în străinătate, sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.

În vederea calculării creditului fiscal extern, sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice rezidente, precum şi impozitul aferent, exprimate în unităţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naţională a României, se vor transforma astfel:

din moneda statului de sursă într-o valută de circulaţie internaţională, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din ţara de sursă;

14 Legea nr. 571/2003, titlul III, cap. XII

47

din valuta de circulaţie internaţională în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Pierderile fiscale obţinute de contribuabili persoane fizice rezidente dintr-un stat străin se compensează numai cu veniturile de aceeaşi natură şi sursă din străinătate, pe fiecare ţară înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea care nu este acoperită se reportează pentru o perioadă de 5 ani fiscali consecutivi şi se compensează numai cu veniturile de aceeaşi natură şi sursă, din statul respectiv.

3.6. Obligaţii declarative ale plătitorilor de venit cu regim de reţinere la sursă a impozitelor3.6. Obligaţii declarative ale plătitorilor de venit cu regim de reţinere la sursă a impozitelor

Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, sunt obligaţi să calculeze, să reţină, să vireze si sa declare impozitul reţinut la sursă pana la termenul de virare. De asemenea, platitorii de venituri cu regim de retinere ca sursa a impozitelor, au obligatia sa depuna o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului. De la termenul mentionat, fac exceptie platitorii de venituri din salarii, platitorii de venituri din transferul titlurilor de valoare care au obligaţia să depună declaraţia până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul fiscal expirat.

CAP. IV IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR, IMPOZITUL PECAP. IV IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR, IMPOZITUL PE VENITURILE OBŢINUTE ÎN ROMÂNIA DE NEREZIDENŢI ŞI IMPOZITUL PEVENITURILE OBŢINUTE ÎN ROMÂNIA DE NEREZIDENŢI ŞI IMPOZITUL PE

REPREZENTANŢEREPREZENTANŢE

4.1. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor4.1. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor11

Potrivit Codului fiscal, microîntreprinderea este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

are înscris în obiectul de activitate producţia de bunuri materiale, prestarea de servicii şi/sau comerţul;

are de la 1 la 9 salariaţi inclusiv; a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;

1 Legea 571/2003 privind Codul fiscal, titlul IV

48

capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.

Microîntreprinderea plătitoare de impozit pe profit poate opta pentru plata impozitului pe venit începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplineşte condiţiile menţionate.

Pentru sistemul de impozit pe veniturile microîntreprinderilor nu pot opta persoanele juridice române care desfăşoară activităţi în domeniul bancar, al asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii, desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor, precum şi cele care au capital social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 angajaţi.

Baza impozabilă în vederea calculării impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

veniturile din variaţia stocurilor; veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; veniturile din exploatare, reprezentând cota – parte a subvenţiilor guvernamentale şi a

altor resurse pentru finanţarea investiţiilor; veniturile din provizioane; veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului de stat, care

nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil; veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare, pentru pagubele

produse la activele corporale proprii.Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 2% in anul 2007, 2,5% in anul

2008, 3% in anul 2009.Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit comunică opţiunea organelor fiscale

teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.

Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declaraţia de impozit pe venit.

Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic. În cazul unei persoane juridice care se înfiinţează sau îşi încetează existenţa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

În cazul unei asocieri fără personalitate juridică dintre o microîntreprindere plătitoare de impozit şi o persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă, microîntreprinderea are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vărsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizică, prin aplicarea cotei de 3% la veniturile ce îi revin din asociere.

4.2. Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi4.2. Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi22

Obiectul impozabil este reprezentat de veniturile brute impozabile realizate de nerezidenţi din activităţi desfăşurate pe teritoriul României.

Veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt:

dividende de la o persoană juridică română; dobânzi de la un rezident; dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este

o cheltuială a sediului permanent; redevenţe de la un rezident;

2 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, titlul V, cap I

49

redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevenţa este o cheltuială a sediului permanent;

comisioane de la un rezident; comisioane de la un nerezident care are sediul permanent în România, dacă comisionul

este o cheltuială a sediului permanent; venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România; venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanţă din

orice domeniu, dacă veniturile sunt obţinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;

veniturile reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice române;

venituri din servicii prestate în România; venituri din profesii independente desfăşurate în România – doctor, avocat, inginer,

dentist, arhitect, auditor – în cazul în care sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul unui sediu permanent sau în mai multe perioade care nu depăşesc în total 183 zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;

venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat în măsura în care pensia lunară depăşeşte un plafon;

venituri din transportul internaţional aerian, naval, feroviar, rutier ce se desfăşoară între România şi un stat străin;

venituri din premii acordate la concursuri organizate în România; veniturile obţinute la jocurile de noroc practicate în România, obţinute de la acelaşi

organizator într-o singură zi; venituri realizate de nerezidenti din lichidare sau dizolvare fara lichidare a unei persoane

juridice romane.Nu sunt supuse impozitului pe veniturile obţinute din România de rezidenţi următoarele: veniturile unui nerezident care sunt atribuibile unui sediu permanent în România; veniturile unei persoane juridice străine obţinute din proprietăţi imobiliare situate în

România sau din transferul titlurilor de participare deţinute într-o persoană juridică română; venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate desfăşurată în

România; veniturile unei persoane fizice nerezidente, obţinute din închirierea sau altă formă de

cedare a dreptului de folosinţă a unei proprietăţi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deţinute într-o persoană juridică română.

Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi se varsă la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.

Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute: 10% pentru veniturile din dobânzi si redevente, daca beneficiarul este o persoana

juridica rezidenta intr-un stat membru; 20% pentru veniturile obţinute din jocurile de noroc; 16% în cazul oricăror venituri impozabile obţinute din România.Impozitul ce trebuie reţinut se calculează diferit de modul menţionat anterior, în următoarele

situaţii:a) pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite de nerezidenţi ce au calitatea de

administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie, potrivit veniturilor din salarii;b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de

stat, conform veniturilor din pensii.Impozitul reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare

celei în care s-a plătit venitul.Veniturile nerezidentilor scutite de impozit cuprind: dobânda la depozitele la vedere cont curent;

50

dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise şi/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Naţională a României, precum şi de bănci sau alte instituţii financiare care acţionează în calitate de agent al Guvernului român;

dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de o societate comerciala , dacă instrumentele/titlurile de creanţă sunt tranzacţionate pe o piaţă de valori mobiliare reglementata de o autoritate a statului si dobanda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emiţătorului instrumentelor/titlurilor de creanţă;

premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România ca urmare a participării la festivalurile naţionale şi internaţionale artistice, culturale, sportive finanţate din fonduri publice;

premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenţi la concursurile finanţate din fonduri publice;

veniturile obţinute de nerezidenţi din România, care prestează servicii de consultanţă, asistenţă tehnică şi alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finanţate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internaţionale şi statul român, ori persoane juridice române, inclusiv autorităţi publice, având garanţia statului român, precum şi în cadrul contractelor finanţate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda percepută pentru împrumuturi se situează sub nivelul minim de 3% pe an;

veniturile persoanelor juridice străine care desfăşoară în România activităţi de consultanţă în cadrul unor acorduri de finanţare gratuită încheiate de guvernul României, autoritate publica, cu alte guverne sau organizaţii internaţionale guvernamentale sau nonguvernamentale;

după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele plătite de intreprindere care este o persoană juridică română unei persoane juridice rezidente in alt stat membru sau a unui sediu permanent sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor deţine minim 15% din titlurile de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului. Conditia de detinere va fi de 10% din anul 2009;

dupa data aderarii Romaniei la UE, veniturile sub forma de economii, sub forma platilor de dobanda de persoane fizice in statele membre ale UE sunt scutite de import;

veniturile din economii sub forma platilor de dobanda sau redevente obtinute din Romania de persoane juridice rezidente in statele membre ale UE sunt scutite de impozit, daca beneficiarul efectiv al dobanzilor si redeventelor detine minimum 25% din valoarea/numarul titlurilor de participare la persoana juridica romana, pe o perioada neintrerupta de cel putin 2 ani care se incheie la data platii dobanzilor sau redeventelor.

Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit, prevăzută în convenţie, care se aplică acelui venit. În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia internă sunt mai favorabile decât cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de impozit mai favorabile.

Plătitorii de venituri care au obligaţia să reţină la sursă impozitul pentru veniturile obţinute de contribuabili din România, depun declaraţie la autoritatea fiscală competentă până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care s-a plătit impozitul.

Nerezidentul poate depune o cerere la autoritatea fiscală competentă prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plătit la bugetul de stat.

4.3. Impozitul pe reprezentanţe4.3. Impozitul pe reprezentanţe33

Persoanele juridice care au o reprezentanţă autorizată să funcţioneze în România au obligaţia de a plăti un impozit anual.

3 Legea nr. 571/2003, titlul V, cap II

51

Impozitul pe reprezentanţe pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ziua în care se efectuează plata impozitului către bugetul de stat.

În cazul în care o persoană juridică străină, în cursul unui an fiscal înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă în România, impozitul datorat pentru acel an se calculează proporţional cu numărul de luni de existenţă a reprezentanţei în anul fiscal respectiv.

Persoana juridică străină care datorează impozitul pe reprezentanţă are obligaţia de a depune o declaraţie anuală la autoritatea fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.

Persoana juridică străină care înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă în cursul anului fiscal, are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 zile de la data la care reprezentanţa a fost înfiinţată sau desfiinţată.

CAP. V TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂCAP. V TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

5.1. Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată5.1. Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect ce se aplică asupra operaţiunilor privind livrările de bunuri, importul de bunuri, prestările de servicii, precum şi asupra operaţiunilor asimilate acestora.

În România, taxa pe valoarea adăugată s-a introdus de la 1 iulie 1993, pe baza prevederilor Ordonanţei Guvernului României nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată. În prezent taxa pe valoarea adăugată este reglementată prin Codul fiscal1.

Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit indirect care are un randament mai bun şi capacitatea de a preveni evaziunea fiscală, deoarece în vederea deducerii se solicită documente cu privire la mărfurile achiziţionate.

În calitate de impozit indirect, taxa pe valoarea adăugată combate procesul de suprastocare şi de realizare a producţiei fără desfacere asigurată. Persoanele impozabile sunt interesate să vândă producţia şi să colecteze taxă din care să scadă taxa aferentă bunurilor cumpărate.

Taxa pe valoarea adăugată contribuie la realizarea transparenţei şi a încrederii în raporturile dintre stat şi agenţii economici. Persoanele impozabile achiziţionează mărfurile pe bază

1 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, M. of. nr. 972/23 XII 2003

52

de documente pentru a putea deduce taxa pe valoarea adăugată.Valoarea adăugată, în sensul aplicării taxei în ţara noastră, este echivalentă cu

diferenţa dintre vânzările şi cumpărările unui produs de la acelaşi stadiu al circuitului economic.

5.2. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată5.2. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată22

În sfera operatiunilor impozabile se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) operatiunile care constituie o livrare de bunuri sau sunt asimilate cu livrarile de bunuri, sau o prestare de servicii, efectuată cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila;d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una din activitatile economice.În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se încadrează şi importurile in Romania,

daca locul importului este in tara.De asemenea, se considera ca reprezinta operatiuni impozabile si urmatoarele oparatiuni

efectuate cu plata:a) o achizitie intracomunitara de bunuri, altele decat mijloacele de transport noi sau

produse accizabile efectuate de o persoana impozabila ce actioneaza ca atare sau de o persoana juridica neimpozabila care nu beneficiază de anumite derogări;

b) o achizitie intracomunitara de mijloace de transport noi efectuata de orice persoana;c) o achizitie intracomunitara de produse accizabile efectuata de o persoana impozabila

care actioneaza ca atare, sau de o persoana juridica impozabila.Achizitiile intracomunitare de bunuri care indeplinesc anumite conditii nu sunt considerate

operatiuni impozabile:a) sunt efectuate de o persoana impozabila care efectueaza numai livrari de bunuri sau

prestari de servicii pentru care taxa nu este deductibila sau de o persoana neimpozabila;b) valoarea totala a acestor achizitii intracomunitare nu depaseste pe parcursul anului

calendaristic curent sau nu a depasit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro al cărui echivalent în lei se stabileşte prin norme;

De asemenea, nu sunt considerate operatiuni impozabile in Romania:a) achizitiile intracomunitare de bunuri a caror livrare in Romania ar fi scutita;b) achizitia intracomunitara de bunuri, efectuata in cadrul unor operatiuni triunghiulare de o

persoana impozabila denumita cumparator/revanzator care indeplineste anumite conditii.Operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată denumite operaţiuni

impozabile pot fi:a) operaţiuni taxabile la care se aplica cotele stabilite;b) operaţiuni scutite de taxa cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe

valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate,

c) operaţiuni scutite de taxa fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxă şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate;

d) importul si achizitia intracomunitara scutite de taxa pe valoarea adaugata.

5.3. Persoane impozabile5.3. Persoane impozabile33

Persoana impozabilă este reprezentată de orice persoană, care desfăşoară de o manieră independentă, indiferent de loc, activităţi economice delimitate, oricare ar fi scopul şi rezultatul acestor activităţi.2 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap II şi completarea legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal3 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap III

53

Prin activităţi economice se delimitează activităţile producătorilor, comercianţilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi profesiilor libere sau asimilate, precum şi exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

De o manieră independentă, nu acţionează angajaţii sau orice alte persoane care sunt legate de un angajator, printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creeaza un suport intre relaţia angajator-angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea muncii sau alte obligaţii ale angajatorului.

În cadrul persoanelor impozabile nu se cuprind instituţiile publice pentru activităţile pe care le desfăşoară în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi percep cotizaţii, redevente si taxe sau onorarii sau alte plăţi.

Instituţiile publice pot fi considerate persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care sunt scutite pentru activităţile următoare: telecomunicaţii, furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică şi agent frigorific, transportul de bunuri şi de persoane, servicii prestate de porturi sau aeroporturi, livrarea bunurilor noi produse pentru vânzare, activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale, depozitarea, activitatea organelor de publicitate comercială, activitatea agenţiilor de călătorie, activitatea magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare.

5.4. Operaţiuni impozabile5.4. Operaţiuni impozabile44

Prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar.

Expresia de bunuri reflectă bunurile corporale mobile şi imobile prin natura lor sau prin destinaţie. În sfera bunurilor mobile corporale se încadrează şi energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific şi altele de aceeaşi natură.

De asemenea, se consideră livrări de bunuri următoarele:a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care

prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite;c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile.În sfera livrărilor de bunuri se mai încadrează:- preluarea de către persoanele impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de către

acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată daca taxa aferenta bunurilor respective sau partilor componente a fost dedusa total sau partial;

- preluarea de catre o persoana impozabila a bunurilor mobile achizitionate sau produse de catre acestea pentru a fi puse la dispozitia unor persoane in mod gratuit, daca taxa aferenta bunurilor respective sau partilor componente a fost dedusa total sau partial;

- preluarea de catre o persoana impozabila a bunurilor mobile corporale achizitionate sau produse de catre acestea pentru a fi utilizate in scopul unor operatiuni care nu dau drept de deducere, daca taxa aferenta bunurilor respective a fost dedusa total sau partial la data achizitiei;

- bunurile constatate lispsa din gestiune;Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii sau

acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a societăţii constituie livrare de bunuri.

În cazul a doua sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă bunul este transferat direct beneficiarului final.

4 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap IV

54

În sfera livrărilor de bunuri nu se încadrează transferul de bunuri efectuat cu ocazia operaţiunilor de transfer total sau parţial de active şi pasive ca urmarea a fuziunii şi divizării societăţilor comerciale, dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă.

În situaţia în care primitorul bunurilor este o persoană impozabilă, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de deducere parţial, operaţiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părţilor componente a fost dedusă total sau parţial.

În sfera livrărilor de bunuri nu se încadrează:a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră;b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în

condiţiile stabilite prin norme;c) perisabilităţile în limitele prevăzute de lege;d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul companiilor promotionale, pentru

încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor;

f) acordarea de bunuri, de mica valoare în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege.

Livrarea intracomunitara reprezinta o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru de catre furnizor sau de persoana catre care se efectueaza livrarea, ori de alte persoane in contul acestora.

Prestările de servicii includ orice operaţiuni care nu constituie livrări de bunuri, astfel:a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de

leasing;b) transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor,

mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană

sau a tolera o acţiune ori o situaţie;d) prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi

publice;e)intermediară efectuată de comisonari, care acţionează în numele şi în contul comitentului

atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.Prestările de servicii cu plată sunt considerate următoarele operaţiuni:a) utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în

scopuri ce nu au legătură cu activitatea sa economică, sau pentru a fi puse la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pentru valoarea adăugată pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parţial;

b) prestările de servicii efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică pentru uzul personal al angajaţilor săi sau al altor persoane.

În sfera prestărilor de servicii cu plată nu se încadrează utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, punerea gratuită la dispoziţia altei persoane a unor bunuri sau prestarea de servicii gratuită în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat, protocol precum şi în scopuri publicitare sau stimulării vânzărilor.

În cazul în care o persoană impozabilă acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane se consideră că a primit şi prestat ea însăşi acele servicii.

Prestările de servicii de către mai multe persoane, prin tranzacţii succesive presupun ca fiecare tranzacţie să fie o prestare separată şi să se impoziteze distinct.

La operaţiunile care implică o livrare de bunuri şi/sau prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri şi/sau prestare de servicii cu plată.

55

Achizitiile intracomunitare reflecta obtinerea dreptului de a dispune, ca si proprietar de bunuri corporale expediate sau transportate la destinatia indicata de cumparator, de catre furnizor sau de catre alta persoana, in contul furnizorului sau al cumparatorului, catre un alt stat membru, altul decat cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

De asemenea, se asimileaza achizitiilor intracomunitare cu plata:a) utilizarea in Romania de catre o persoana impozabila, in scopul desfasurarii activitatii

economice proprii a unor bunuri transportate sau expediate de acesta, sau de alta persoana, in numele acesteia din statul membru pe teritoriul caruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achizitionate, dobandite ori importate de catre acesta, in scopul desfasurarii activitatii economice proprii, ori daca expedierea acestor bunuri, in scopul in care ar fi fost efectuat din Romania, in alt stat membru;

b) preluarea de catre fortele armate romane pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din cadrul fortelor armate de bunuri pe care le-au dobandit in alt stat membru care este parte a Tratatului Atlanticului de Nord si la a caror achizitie nu s-au respectat regulile generale de impozitare din acel stat membru, in situatia in care importul bunurilor nu a putut beneficia de scutire.

În aceeasi sfera se mai incadreaza achizitia intracomunitara efectuata cu plata de bunuri a caror livrare daca ar fi fost realizata in Romania ar fi fost tratata drept o livrare de bunuri cu plata.

Importul de bunuri constă în intrarea de bunuri în Comunitate care nu indeplinesc conditiile din tratatul de instituire a Comunitatii Europene precum si intrarea de bunuri in comunitate dintr-un teritoriu tert.

5.5. Locul operaţiunilor impozabile5.5. Locul operaţiunilor impozabile55

Potrivit prevederilor Codului fiscal se consideră a fi locul livrării de bunuri:a) locurile unde se găsesc bunurile în momentul în care începe expedierea sau transportul

bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumparator sau de un terţ;b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de catre furnizor sau de catre o alta

persoana in numele furnizorului, in cazul bunurilor care fac obiectul unei instalari sau a unui montaj;

c) locul unde se găsesc bunurile în momentul în care sunt puse la dipozitia cumparatorului, in cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren sau partea din parcursul transportului de pasageri efectuata în interiorul Comunitatii.

Locul prestărilor de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul de la care sunt efectuate serviciile.De la acest principiu sunt prevăzute următoarele excepţii:

a) locul unde sunt situate bunurile imobile pentru prestările de servicii efectuate în legătură directă cu bunurile imobile;

b) locul unde se efectuează transportul în funcţie de distanţele parcurse în cazul transporturilor altele decat cele de transport intracomunitar de bunuri;

c) locul de placare a unui transport intracomunitar de bunuri;d) locul unde sunt prestate serviciile accesorii transportului, cum sunt: încărcarea –

descărcarea, manipularea si servicii similare acestora; e) in statul membru de plecare a transportului, pentru serviciile de intermediere prestate in

legatura cu un transport comunitar de bunuri de catre intermediarii care actioneaza in numele si in contul altor persoane;

5 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap V

56

f) locul unde se presteaza serviciile accesorii pentru serviciile de intermediere prestate in legatura cu servicii accesorii transportului intracomunitar de bunuri;

g) locul unde clientul caruia ii sunt prestate serviciile este stabilit sau are un sediu;h) in cazul livrarii de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau al livrarii de

energie electrica catre un comerciant persoana impozabila, locul livrarii se considera locul unde comerciantul persoana impozabila este stabilit sau are un sediu fix pentru care se livreaza bunurile, iar in absenta unui astfel de sediu, locul unde acesta are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita;

i) in cazul livrarii de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau de energie electrica, in situatia in care o astfel de livrare nu se regaseste locul asa cum s-a mentionat anterior, locul livrarii este reprezentat de locul in care cumparatorul utilizeaza si consuma efectiv gazul natural sau energia electrica.

Prin delegare, in cazul unei vanzari la distanta care se efectueaza dintr-un sistem membru spre Romania locul livrarii se considera in Romania, daca livrarea este efctuata de catre un cumparator persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila care beneficiaza de derogare daca se indeplinesc urmatoarele conditii:

a) valoarea totala a vanzarilor la distanta al caror transport sau expediere in Romania se realizeaza de catre un furnizor in anul calendaristic in care are loc o anumita vanzare la distanta, inclusiv valoarea respectivei vanzari la distanta depaseste plafonul pentru vanzari la distanta de 35.000 euro;

b) furnizorul a optat in statul membru din care se transporta bunurile pentru considerarea vanzarilor la distanta care presupune transportul bunurilor din acel stat membru in Romania, ca avand loc in Romania.

Locul livrarii este intotdeauna in Romania, in cazul vanzarilor la distanta de produse accizabile efectuate dintr-un stat membru catre persoane neimpozabile din Romania.

Locul achizitiei intracomunitare de bunuri se considera a fi locul în care se gasesc bunurile in momentul in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor.

Daca o achizitie intracomunitara a fost supusa la plata taxei in alt stat membru si, in Romania baza de impozitare se reduce in mod corespunzator in Romania.

5.6. Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată5.6. Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată66

Faptul generator al taxei intervine la data livrarii bunurilor sau la data prestarii serviciului.

Livrarile de bunuri in baza unui contract de consignatie sau in cazul operatiunilor similare, cum ar fi stocurile la dispozitia clientului, livrarile de bunuri in vederea testarii sau a verificarii conformitatii se considera bunuri livrate la data care consignatarul sau beneficiarul devin proprietari.

La livrarile de bunuri imobile, faptul generator intervine la data la care sunt indeplinite formalitatile privind transferul titlurilor de proprietate de la vanzator la cumparator.

Prestarile de servicii decontate pe baza de situatii de lucrari, cum sunt serviciile de constructii-montaj, consultanta, cercetare, expertiza si alte servicii similare dau nastere la faptul generator la data emiterii situatiilor de lucrari sau la data la care sunt acceptate de beneficiar.

Livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăţi succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrică se consideră că sunt efectuate în ultima zi a perioadei specificate in contract pentru palta bunurilor.

Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator şi

intervine:a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de

servicii;

6 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap VI

57

b) la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. De la acest principiu, se exceptează avansurile încasate pentru plata importurilor şi a drepturilor vamale stabilite şi orice avansuri încasate pentru operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care sunt în sfera de aplicare a taxei.

La serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în străinătate pentru care beneficiarii au obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitării parţiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la acea dată.

În cazul operaţiunilor de închiriere de bunuri mobile şi al operaţiunilor de leasing extern, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenţei sau arendei.

La livrările de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în ţară, la operaţiunile de leasing intern, la închiriere, concesionare sau arendare de bunuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenţei sau arendei. Dacă se încasează avansuri faţă de data prevăzută în contract, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data încasării avansului.

În cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări şi plăţi succesive – energie electrică şi termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi altele similare – exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantităţile livrate şi serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea.

Exigibilitatea pentru livrari intracomunitare de bunuri scutite de taxa intervine la data care este emisa factura pentru intreaga contravaloare a livrarii in cauza, dar nu mai tarziu de a cinsprezecea zi a lunii urmatoare celei in care a intervenit faptul generator.

In cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrari similare in statul membru in care se face achizitia.

Exigibilitatea taxei, in cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri intervine la data la care este emisa factura catre persoana care efectueaza achizitia pentru intreaga contravaloare a livrarii de bunuri, dar nu mai tarziu de a cinsprezecea zi a lunii urmatoare celei in care a intervenit faptul generator.

5.7. Baza de impozitare şi cote de impozitare5.7. Baza de impozitare şi cote de impozitare77

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este formată:a) pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartidă

obţinută sau care urmează să fie obţinută de furnizor sau prestator, din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni;

b) preţurile de cumparare sau, în lipsa acestora costul din momentul livrării, pentru preluarea de către persoane impozabile a unor bunuri achiziţionate sau fabricate de către acestea, pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată, sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice sau juridice, în mod gratuit, la bunurile constatate lipsă din gestiune, precum si pentru achizitii intracomunitare;

c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii.

În baza de impozitare se mai cuprind:a) impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu exceptie taxa pe valoarea

adăugată;b) cheltuielile accesorii de natura: comisioanelor, cheltuielilor de ambalare, transport şi

asigurare solicitate de catre furnizor/prestator cumparatorului sau beneficiarului.În baza de impozitare nu se cuprind:

7 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap VII

58

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor;

b) sumele reprezentând daune – interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile sau tarifele negociate;

c) dobânzile percepute pentru dupa data livrarii sau prestarii, pentru plati cu intarzieri;d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără

facturare;e) sumele achitate de furnizor sau prestator, in numele si in contul clientului si care apoi se

deconteaza;Baza de impozitare se reduce, în următoarele situaţii:a) dacă au fost emise facturi fiscale şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial

înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, in conditiile anularii totale si partiale a contractului de livrari sau prestare de servicii;

b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea , calitatea, preţurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) în situaţia în care rabaturile, remizele si celelalte reducerile de preţ sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

d) daca, contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului, (ajustarea este permisă începând cu data de la care se declară falimentul);

e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa pentru ambalajele care circulă prin facturare.

La bunurile importate, baza de impozitare este formată din valoarea în vamă, la care se adaugă taxe, impozite, comision, alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.

În baza de impozitare, se mai cuprind cheltuielile accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare (primul loc de destinaţie a bunurilor îl reprezintă cel care este stipulat pe documentul de transport care însoţeşte bunurile la intrarea în ţară).

În cazul în care suma ce reflecta baza de impozitare la import de bunuri se exprima în valută se converteşte în monedă naţională, în conformitate cu metodologia stabilită.

Cotele de taxă pe valoarea adăugată8

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată în România este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată sau care nu sunt supuse cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

a) servicii de acces in castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologie, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii si evenimente culturale, cinematografice;

b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau in principal publicităţii;

c) livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora cu excepţia protezelor dentare;d) livrările de produse ortopedice;e) medicamente de uz uman şi veterinar;f) cazarea în sectorul hotelier.

8 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap VIII

59

Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul ţării pentru livrarea produselor.

5.8. Operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată5.8. Operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată99

A. Sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată următoarele activităţi de interes general:a) spitalizarea, îngrijirile medicale si operatiuni strans legate de acestea, desfăşurate de

unităţi autorizate, indiferent de forma de organizare, respectiv: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi, pe lângă aceste unităţi. De asemenea, sunt scutite serviciile de cazare, masă şi tratament prestate cumulat de către persoanele impozabile, autorizate să îşi desfăşoare activitatea în staţiuni balneoclimaterice şi a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament, precum şi serviciile funerare prestate de unităţile sanitare;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicienii dentari şi livrarea de proteze dentare efectuată de către stomatologi şi de către tehnicieni dentari;

c) prestările de îngrijire şi supraveghere la domiciliu a persoanelor efectuate de personal specializat cu exercitarea profesiunilor medicale şi paramedicale;

d) transportul bolnavilor şi persoanelor accidentate în vehicule special amenajate în acest scop de catre entitati autorizate;

e) livrări de organe, de sânge şi de lapte de provenienţă umană;f) activitatea de învăţământ desfăşurată de unităţile autorizate;g) livrarea de bunuri realizate de căminele şi cantinele pe lângă instituţii publice, precum şi

prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute;

h) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri legate de asistenţa şi/sau protecţia socială efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;

i) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri legate de protecţia copiilor şi a tinerilor efectuate de instituţiile publice, sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;

j) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv în schimbul unor cotizaţii fixe, conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor, în condiţiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă;

k) servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice prestate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia fizică;

l) prestări de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri legate nemijlocit de acestea efectuate de instituţii publice, precum şi operaţiile care intră în sfera impozitului pe spectacole;

m) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de unităţi ale căror operaţiuni sunt scutite (lit. a), f), k) cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă spijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale;

n) activitatile specifice posturilor de radio si televiziune, altele decat activitatile de natura comerciala;

o) serviciile postale, precum si livrarea de bunuri aferente acestora;p) prestarile de servicii efectuate de catre grupuri independente de persoane, ale caror

operatiuni sunt scutite sau nu intra in sfera de aplicare a taxei.B. Alte operaţiuni scutite de taxă pe valoarea adăugatăa) servicii bancare şi financiare:- acordarea şi negocierea de credite, precum administrarea creditului de către persoana care

îl acordă;

9 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap IX

60

- acordarea, negocierea şi preluarea garanţiilor de credit, a garanţiilor colaterale pentru credite, precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

- orice operaţiune legată de depozite şi conturi financiare, inclusiv si alte efecte de comert;- emisiunea, transferul şi/sau orice operaţiuni cu moneda naţională sau străină, cu excepţia

monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecţie;- emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu titluri de participare, titluri de creanţe,

cu obligaţiuni si alte valori mobiliare;- gestionarea fondurilor comune de plasament şi/sau fondurilor comune de garantare a

creanţelor efectuate de unităţile constituite în acest scop;b) operaţiunile de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi prestările de servicii aferente

acestor operaţiuni efectuate de persoanele care intermediază astfel de operaţiuni;c) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfăşoare astfel

de activităţi;d) livrarea la valoarea nominala de timbre postale utilizate pentru asemenea servicii;e) arendarea, concesionarea şi închirierea de bunuri mobile, cu anumite excepţii;f) livrarea de catre orice persoana a unei construcţii, a unei părţi a acesteia si a terenului pe

care este construita;g) lucrările de construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere de monumente care

comemorează combatanţi, eroi, victime de război şi ale Revoluţiei din decembrie 1989;h) transportul fluvial de persoane din Delta Dunării şi pe reţele Orşova-Moldova Nouă,

Brăila-Hârşova, Galaţi-Grindu;i) valorificarea obiectelor şi veşmintelor de cult, religios, tipărirea cărţilor de cult, teologice

sau cu conţinut bisericesc care sunt necesare practicării cultului, precum şi furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult;

j) livrarea de bunuri către Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare ca efect al dării în plată, sau bunuri adjudecate de către agenţia respectivă, cu stingerea totală sau parţială a obligaţiilor de plată ale unui debitor;

C. Sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.

Dacă persoanele impozabile înregistrate fiscal realizează ulterior operaţiuni sub plafonul de scutire se consideră că sunt în regimul special de scutire.

D. Operaţiuni de import de bunuri si achizitii intracomunitare scutite de TVAÎn cadrul operaţiunilor de import la care se acordă scutire de taxă pe valoarea adăugată se

încadrează:a) importul si achizitia intracomunitara de bunuri a caror livrare in Romania este in orice

situatie scutita de taxa pe valoarea adaugata; b) achizitia intracomunitara de bunuri a caror import in Romania este in orice situatie scutit

de taxa;c) achizitia intracomunitara de bunuri pentru care persoana care cumpara bunurile ar avea

dreptul la rambursarea integrala a taxei care s-ar datora, daca achizitia nu ar fi scutita; d) importul definitiv de bunuri care indeplineste conditia de scutire definitiva de taxe

vamale;e) importul de bunuri de catre misiunile diplomatice si birourile consulare care beneficiaza

de scutire de taxe vamale;f) importul de bunuri de catre fortele armate ale statelor memebre NATO pentru uzul

acestora sau al personalului civil insotitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, in cazul in care aceste forte sunt destinate efortului comun de aparare;

g) importul de bunuri de persoana care a exportat bunurile in afara comunitatii pentru a fi supuse unor reparatii, transformare, adapatare, asamblare, daca valoarea corespunde bunurilor exportate;

61

h) reimportul de bunuri in Romania efectuat de persoana care a exportat bunurile in afara comunitatii in aceeasi stare in care se aflau in momentul exportului;

j) importul in porturi de capturi neprocesate sau conservate in vederea comercializarii inainte de a fi livrate de persoanele care efectueaza pescuitul maritim;

k) importul de gaze naturale prin sistemul de distributie a gazelor naturale si importul de energie electrica;

l) importul in Romania de bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu tert, atunci cand livrarea acestor bunuri de catre importator constituie o livrare scutita;

m) importurile de aur efectuate de Banca Nationala a Romaniei;

E. Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare pentru livrari intracomunitare şi pentru transportul internaţional

În categoria scutirilor de această natură se cuprind:a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara comunitatii de către furnizor sau de

altă persoană în contul său;b) livrări de bunuri expediate sau transportate în afara comunitatii de cumpărătorul care nu

este stabilit în interiorul ţării, sau de altă persoană în contul său, cu excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcaţiunilor de agrement şi avioanelor de turism sau a oricărui mijloc de transport de uz privat;

c) prestările de servicii legate direct de aspectul bunurilor sau de bunuri plasate în regimuri vamale suspensive;

d) prestarile de servicii de transport, prestarile de servicii accesorii transportului, precum si alte prestari de servicii legate direct de importul bunurilor si a caror contravaloare este inclusa in baza de impozitare a bunurilor importate;

e) prestarile de servicii asupra bunurilor mobile achizitionate, daca sunt plasate in regim de perfectionare activa;

f) transportul intracomunitar de bunuri efectuat din si in insulele care formeaza regiunile autonome: Azore, Madeira;

g) transportul international de persoane;h) prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigaţie, care îşi

desfăşoară activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum şi livrările de nave în întregul lor către aceste companii;

i) livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea directă a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a personalului acestora pe bază de reciprocitate;

j) livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea reprezentanţelor internaţionale interguvernamentale acreditate în România sau intr-un stat membru şi ai acestora, în limitele şi condiţiile prevăzute;

k) livrarile de bunuri netransportate in afara Romaniei sau prestarile de servicii efectuate in Romania, destinate uzului oficial al fortelor armate ale statelor straine NATO sau ale personalului civil care insoteste fortele armate;

l) livrarile de bunuri transportate sau expediate catre alt stat membru NATO destinate uzului oficial al fortelor armate ale altui stat;

m) livrarile de aur catre Banca Nationala a Romaniei;n) livrarile de bunuri catre organismele recunoscute care expediaza bunurile in afara

comunitatii ca parte a activitatii umanitare, caritabile sau de instruire.F. Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri:a) livrarea de bunuri care sunt plasate în anumite regimuri vamale;b) livrarea de bunuri efectuate in locatii din cadrul regimurilor vamale; c) prestările de servicii legate direct de operaţiunile menţionate;d) livrarile de bunuri care se afla in regim vamal de tranzit intern.

62

5.9. Regimul deducerilor5.9. Regimul deducerilor11

Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilitatii taxei.Orice persoană impozabilă înregistrată are dreptul să deducă taxa aferenta achizitiilor daca

acestea sunt destinate utilizarii in folosul urmatoarelor operatiuni: operatiuni taxabile; operatiuni rezultate din activitati economice pentru care locul prestarii se considera a fi

in strainatate; operatiuni scutite de taxa; operatiuni scutite de taxa de alta natura; operatiuni privind transferul activelor sau a unei parti a acestora ca urmare a unor

operatiuni de divizare sau fuziune.Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul

de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru:a) operaţiunile privind acordarea, în mod gratuit, de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor

publicitare, acordarea de bunuri în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat şi de protocol;

b) operaţiunile privind transferul de bunuri, cu ocazia fuziunii şi divizării şi aportul în natură la capitalul social al unei societăţi comerciale;

c) operaţiunile care reflectă bunurile distruse, ca urmare a unor calamităţi naturale, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, perisabilităţile în limitele prevăzute de lege;

Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată care se referă la:a) sumele achitate in contul clientilor si care apoi se deconteaza acestora, precum si taxa

aferenta sumelor incasate in numele si contul altei persoane care nus unt incluse in baza de impozitare a livrarilor;

b) pentru achizitiile de bauturi alcoolice si produse din tutun.În vederea exercitării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, persoană

impozabilă, trebuie să indeplineasca urmatoarele conditii:a) pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor care

i-au fost livrate sau urmează să fie livrate şi pentru prestările de servicii sa detina cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său, de către persoane impozabile;

b) pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată aferenta bunurilor importate sa detina declaraţie vamală de import sau un act constatator emis de organele vamale si documentele privind plata taxei.

Persoana impozabilă care a aplicat regimul special de scutire, respectiv cifra de afaceri anuală declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde lei şi ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată are dreptul de deducere a taxei la data înregistrării ca plătitor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii pentru:

a) bunuri de natura stocurilor, care se aflau la data la care persoana a fost înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

b) bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziţionate cu cel mult 90 zile anterior datei de înregistrare ca plătitor. În vederea exercitării dreptului de deducere se impune ca bunurile să fie folosite pentru operaţiuni cu drept de deducere şi persoana impozabilă să deţină o factură fiscală sau document legal aprobat.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu destinaţie specială finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale se deduce. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiţii, se reîntregesc obligatoriu disponibilităţile pentru investiţii. Sumele deduse în cursul unui an fiscal pentru obiective proprii de investiţii pot fi utilizate numai pentru plăţile aferente acelui obiectiv de investiţii.

1 Legea nr. 571/2003, titlul VI, cap X

63

Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică. Persoanele impozabile care nu au depăşit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent au o perioadă fiscală reprezentată de trimestrul calendaristic.

Persoanele impozabile menţionate sunt obligate să depună la organele fiscale teritoriale până la data de 25 ianuarie o declaraţie care să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent.

Persoanele impozabile care iau fiinţă în cursul anului trebuie să declare cu ocazia înregistrării fiscale cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în cursul anului, iar dacă aceasta nu depăşeşte 100.000 euro inclusiv, au obligaţia de a depune deconturi trimestriale în anul înfiinţări. Dacă cifra de afaceri obţinută în anul înfiinţării este mai mare de 100.000 euro, în anul fiscal următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, iar dacă cifra nu depăşeşte 100.000 euro perioada fiscală va fi trimestrul.

Deducerea taxei pentru persoane impozabile cu regim mixt si persoane partial impozabile.Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată care

realizează, sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită persoana impozabila cu regim mixt

Persoana care realizeaza atat operatiuni pentru care nu are calitatea de persoana impozabila, cat si operatiuni pentru care are calitatea de persoana impozabila este persoana partial impozabila.

Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, inclusiv investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni se înscriu distinct într-o coloana in jurnalul de cumpărare pentru aceste operaţiuni iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral.

Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii care nu sunt destinate realizării de astfel de operaţiuni se înscriu distinct intr-o coloana in jurnalul de cumpărare, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce.

Bunurile şi serviciile achizitionate pentru care nu se cunoaşte destinaţia în momentul achiziţiei, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt utilizate pentru cele două grupe de operaţiuni, se evidenţiază într-o coloana distincta din jurnalul de cumpărături. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achiziţii se deduce pe bază de pro – rată.

Pro – rata se determină ca un raport între: suma totala fara taxa, inclusiv subvenţiile legate direct de preţul acestora, şi suma totala a operaţiunilor care dau drept de deducere, cât şi a operaţiunilor care nu dau drept de deducere.

În cadrul sumei de la numitor se mai pot include: sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale în scopul finanţării de activităţi scutite, fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

Pro – rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro – rata definitivă determinată pentru anul precedent, sau pro – rata estimată în funcţie de operaţiunile prevăzute a fi realizate în anul curent.

Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal teritorial, la începutul unui an fiscal cel mai târziu la data de 25 ianuarie, nivelul pro – ratei provizorii aplicate, precum şi modul de determinare.

Pro – rata definitivă se determină în luna decembrie, în funcţie de realizările efective din cursul anului. Regularizarea deducerilor operate după pro – rata provizorie se realizează prin aplicarea pro – ratei definitive asupra sumei taxei pe valoarea adăugată deductibile aferente achiziţiilor prevăzute.

La cererea justificată a persoanelor impozabile organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro – rata să fie determinată lunar sau trimestrial.

64

5.10. Determinarea taxei pe valoarea adăugată de plată sau a sumei negative de taxă,5.10. Determinarea taxei pe valoarea adăugată de plată sau a sumei negative de taxă, regularizarea şi rambursarea taxeiregularizarea şi rambursarea taxei

În situaţia în care taxa pe valoarea adăugată (TVAa) aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate de o persoană impozabilă, care este dedusă într-o perioadă fiscală este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă operaţiunilor taxabile (TVAc), rezultă o diferenţă, denumită suma negativă a taxei pe valoarea adăugată.

În cazul în care taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor taxabile, exigibilă într-o perioadă fiscală, denumită taxa colectată este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, dedusă în acea perioadă fiscală, rezultă o diferenţă denumită taxa pe valoarea adăugată de plată pentru perioada fiscală de raportare.

După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prin decontul taxei pe valoarea adăugată.

Suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, în perioada fiscală de raportare rezultă din suma negativă a taxei pe valoarea adăugată din perioada respectivă, la care i se adaugă suma negativă a taxei pe valoarea adăugată reportate din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu a fost solicitată a fi rambursată.

Taxa pe valoarea adăugată cumulată, în perioada fiscală de raportare se determină, prin adăugarea la taxa pe valoarea adăugată de plată din perioada fiscală de raportare, a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului de taxă pe valoarea adăugată din soldul taxei pe valoarea adăugată de plată al perioadei fiscale anterioare.

Pe baza decontului de taxă pe valoarea adăugată, persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele care reprezintă regularizările de taxă şi să stabilească soldul taxei pe valoarea adăugată de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată.

Dacă taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată, rezultă un sold de taxă pe valoarea adăugată de plată în perioada fiscală de raportare.

În cazul în care suma negativă a taxei pe valoarea adăugată cumulată este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, în perioada fiscală de raportare.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare, sau pot reporta soldul în perioada fiscală următoare.

Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată aceasta nu se reportează în perioada fiscală următoare.

Soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată din perioada fiscală de raportare care este mai mic de 50 milioane lei inclusiv nu se poate solicita pentru rambursare, aceasta fiind reportată în decontul perioadei fiscale următoare.

5.11. Obligaţiile persoanelor la plata taxei pe valoarea adăugată5.11. Obligaţiile persoanelor la plata taxei pe valoarea adăugată

Persoanele obligate la plata taxei pe valoarea adăugată sunt:a) persoanele impozabile care efectueaza livrari de bunuri sau prestari de servicii taxabile; b) persoanele impozabile care beneficiaza de servicii si acestea sunt prestate de o persoana

impozabila care nu este stabilita in Romania;c) persoana inregistrata care beneficiaza de servicii si care a comunicat prestatorului codul

sau de inregsitrare in scopuri de TVA in Romania, daca serviciile sunt prestate de o persoana

65

impozabila care nu este stabilita in Romania;d) persoana inregistrata careia i se livreaza gaze naturale sau energie electrica, daca aceste

livrari sunt efectuate de o persoana impozabila care nu este stabilita in Romania;e) persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila care este beneficiarul unei livrari

ulterioare efectuate in cadrul unei operatiuni triunghiulare;f) persoana impozabila actionanad ca atare sau persoana juridica neimpozabila stabilita in

Romania, dar inregistrata prin reprezentant fiscal care este beneficiara unei livrari de marfuri sau prestari de servicii care au loc in Romania.

La importul de bunuri plătitori taxei pe valoarea adăugată sunt persoanele care importă bunuri în România.

Orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea şi încetarea activităţii sale ca persoană impozabilă.

Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor care realizează exclusiv operaţiuni, care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă are obligaţia să emită facturi fiscale pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar.

Persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate şi să verifice întocmirea corectă a acestora.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au următoarele obligaţii pe planul evidenţei operaţiilor impozabile:

a) să ţină evidenţa contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare şi taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii, precum şi cea deductibilă aferentă achiziţiilor;

b) să asigure condiţiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informaţiilor prevăzute de reglementările în vigoare şi conducerea evidenţelor din domeniul taxei pe valoarea adăugată;

c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operaţiunilor realizate atât la sediul principal, cât şi la subunităţi;

d) să contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile asocierilor în participaţiune. Drepturile şi obligaţiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile şi cheltuielile potrivit contractului încheiat între părţi.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească şi să depună lunar la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv, decontul privind taxa pe valoarea adugată.

Persoanele obligate la plata taxei pe valoarea adăugată trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată, potrivit decontului întocmit, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv.

66

CAP. VI ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALECAP. VI ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALE

6.1. Sfera de aplicare a accizelor armonizate6.1. Sfera de aplicare a accizelor armonizate

Accizele armonizate reprezintă taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din productia interna şi din import: bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun, produse energetice, energie electrica.

Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale sunt exceptate de la plata accizelor în limita a 300 litri cu o concentraţie alcoolică de 40 % în volum , pentru fiecare gospodărie individuală, pe an. Ţuica şi rachiurile de fructe care pot fi produse peste cei 300 litri, limită de producţie neaccizabilă, se supun regimului accizării.

Produsele menţionate sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în teritoriul respectiv.

Acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Eliberarea pentru consum este considerată:

a) orice ieşire inclusiv ocazionala a produselor accizabile din regimul suspensiv;b) orice producţie inclusiv ocazionala de produse accizabile în afara regimului suspensiv;c) orice import de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim

suspensiv;d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie

primă;e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost

introduse în sistemul de accizare.f) receptia de catre un operator inregistrat sau neinregistrat de produse accizabile deplasate.Mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal către un alt antrepozit fiscal în

România sau către o altă ţară ori antrepozit dintr-un stat comunitar al UE nu se consideră eliberare pentru consum.

Importul este considerat orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:

a) plasării produselor accizabile importate sub un regim vamal suspensiv în România;b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere, porturi libere.

67

Importul mai include: scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România; utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv; apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

În sfera produselor accizabile se încadrează: berea, vinurile (vinurile liniştite, vinurile spumoase), băuturi fermentate, altele decât berea şi vinul, produse intermediare şi alcoolul etilic conform codurilor şi elementelor de identificare din Codul fiscal1.

Accizele la unele produse se situează astfel2:

Denumirea produsului sau a grupei de produse

U/M Acciza (echiva-lent EURO/

U.M.)

1. Bere din care: 1.1. Bere produsă de producători

independenţi cu o capacitate de producţie anuală ce nu depăşeşte 200 mii hl inclusiv

2. Vinuri 2.1. Vinuri liniştite 2.2. Vinuri spumoase 3. Băuturi fermentate, altele decât berea

şi vinul 3.1. Liniştite 3.2. Spumoase4. Produse intermediare5. Alcool etilic

hl / 1 grad Plato

hl / la produs

hl / de produs

hl / produs

hl alcool pur

7,48

0,43

0,00

34,05

0,00

34,05

45

750

1 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, titlul VIII, cap. I, art. 1622 Legea nr. 571/2003, titlul VII, cap. I, art. 176

68

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină astfel:a) La bere, accizele se calculează în funcţie de: numărul de grade “Plato” (C), acciza unitară

în funcţie de capacitatea de producţie anuală(K), cursul de schimb(R), cantitate(litri)(Q).

100

QRKCA

b) La vinuri spumoase, băuturi fermentate (altele decât berea şi vinul) şi produse intermediare, accizele datorate bugetului de stat se determină pe baza: accizei unitare(K), a cursului de schimb(R) şi cantitatea (în litri)(Q).

QRK

A

100

c) Pentru alcool etilic, accizele(A) se determină în funcţie de: concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum(C), de acciza specifică(K), de cursul de schimb(R) şi de cantitate (în litri)(Q).

A= QRKC

100100

Grupa de produse din tutun pentru care se datorează accize cuprinde: ţigarete si ţigările de foi, tutun de fumat fin taiat, alte tutunuri de fumat.

Sumele datorate bugetului de stat drept accize pentru ţigarete (Act) se determină astfel: acciza specifică (A1) în funcţie de acciza unitară (K1), de cursul de schimb (R), şi de cantitatea exprimată în unitate de 1000 bucăţi ţigarete (Q1), iar acciza ad-valorem pe baza accizei specifice (K2), de preţul de vânzare cu amănuntul maxim declarat şi a cantităţii (Q2) ce reprezintă numărul de pachete de ţigarete aferente lui Q1.3

A1=K1RQ1

A2=K1PAQ2

At=A1+A2

Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul se stabilesc de fiecare agent economic producător intern sau importator şi se notifică Ministerului Finanţelor Publice. Înregistrarea de către Ministerul Finanţelor a preţurilor stabilite se face pe baza declaraţiei scrise a fiecărui agent economic.

Accizele pentru celelalte produse din tutun se determină astfel:- accizele la „ţigări şi ţigări de foi” (A) se calculează pe baza cantităţii exprimate în unităţi

de 1000 bucăţi de ţigări (Q), a accizei unitare (K) şi a cursului de schimb leu/euro;A=QKR

- accizele la “tutun de fumat” (A) se obţin în funcţie de cantitate în kg (Q), acciza unitară (K) şi cursul de schimb leu/euro (R).

A = QKRÎn sfera produselor energetice la care se datorează accize se încadrează următoarele

produse: benzină cu plumb, benzină fără plumb, motorină, păcură, gaz petrolier lichefiat, gaz metan, petrol lampant, gazul petrolier lichefiat, gazul natural, pacura, carbune cocs, identificate dupa codurile prevazute in Codul fiscal.

Produse energetice, altele decât cele menţionate (identificate după cod) sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil pentru incalzit sau carburant pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzit sau carburant echivalent.

Orice produs, destinat a fi utilizat drept combustibil pentru motor,este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie nu se considera livrare/eliberare de consum atunci când se efectuează în scopuri de producţie.

3 Legea nr. 571/2003, titlul VII, cap. I, art. 177

69

Accizele la produsele din grupa produse energetice sunt aşezate în sume fixe pe unitatea de măsură (echivalent EURO/TONĂ).

Plătitorii de accize pentru produsele energetice sunt agenţii economici producători, procesatori sau importatori.

6.2. Regimul de antrepozitare6.2. Regimul de antrepozitare44

Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Antrepozitul fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile. Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţie fiscală dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii principale:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi expedierea produselor accizabile;

b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.Autoritatea fiscală competentă notifică în scris autoritatea ca antrepozit fiscal în termen de

60 zile de la data depunerii documentului de autorizare.

6.3. Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv6.3. Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv55

În cadrul duratei deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:

a) deplasarea are loc între două antrepozite fiscale;b) produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de

însoţire, care satisface cerinţele prevăzute;c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu

claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător;e) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor.În cazul unui produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată

la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal;b) antrepozitul fiscal primitor indică, pe fiecare copie a documentului administrativ de

însoţire, tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit şi orice discrepanţă;c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să deţină de la autoritatea fiscală competentă

certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite;d) în termen de 15 zile de la primire, antrepozitul fiscal primitor returnează exemplarul 3 al

documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile.Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de

obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeşte de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ.

În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din Romania şi un birou vamal din teritoriul comunitar sau între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din Romania, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate.

6.4. Obligaţiile plătitorilor de accize6.4. Obligaţiile plătitorilor de accize66

4 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, titlul VII, art. 178-1855 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, titlul VII, art. 186-1916 Legea nr. 571/2003, titlul VII, sect. 6, art. 193-198

70

Accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care devine exigibilă. Neîndeplinirea obligaţiei de plată a accizelor cu mai mult de 5 zile calendaristice de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei de antrepozit autorizat şi închiderea activităţii până la data plăţii sumelor restante. În cazul importului unui produs accizabil care nu este plasat într-un regim suspensiv, momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize indiferent de faptul că datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

La produsele accizabile altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită, folosindu-se un document stabilit prin norma.

Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document astfel:a) mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de documentul

administrativ de însoţire;b) mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de factura ce reflecta

cuantumul accizei;c) transportul de produse accizabile, cand acciza a fost plătită este însoţit de factură sau aviz

de însoţire.Orice platitor de accize are obligaţia de a ţine registre contabile care să conţină informaţiile

pe care autoritatea fiscală competentă să le verifice.Orice antrepozitar autorizat obligat la plata accizelor poartă răspunderea pentru calcularea

corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat precum şi pentru depunerea la termenul legal a situatiilor.

După acceptarea condiţiilor de autorizare, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscală competentă o garanţie, care sa asigure plata accizelor care devin exigibile.

6.5. Scutiri de la plata accizelor6.5. Scutiri de la plata accizelor77

Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, dacă sunt destinate pentru:a) livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;b) organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice ale României si

membrii acestora, in limite si conditii stabilite;c) forţele armate aparţinând oricărui stat – parte la Tratatul Atlanticului de Nord cu

excepţia Forţelor Armate ale României;d) consumul aflat sub incidenta unui acord incheiat cu tari memebre sau organizatii

internationale.Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al

altor persoane fizice cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele şi in conformitate cu cerinţe prevăzute prin norme.

De asemenea, se acordă scutire de plata accizelor, alcoolului etilic şi altor produse alcoolice atunci când sunt:

a) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;

b) utilizate pentru producerea oţetului;c) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau băuturi nealcoolice

ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;d) utilizate pentru producerea de medicamente;e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate prepararii de alimente sau

bauturi nealcoolice;

7 Legea nr. 571/2003, titlul VII, sect. 7, art. 199-200

71

f) utilizate direct ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia să nu depăşească o limită concentrată de alcool;

g) eşantioane pentru analiza sau teste de producţie;h) utilizate în procedeele de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei;j) utilizate în industria cosmetică.În aceeasi categorie a scutirilor de la plata accizelor se mai incadreaza:a) produsele energetice folosite în orice alt scop decât combustibil sau carburant;b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aeronave,

altele decât aviaţia turistică în scop privat;c) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru navigaţie,

altele decât navigaţiile ambarcatiunilor de agrement în scop privat;d) utilizarea uleiurilor minerale în cadrul producţiei de electricitate şi în centralele

electrocalogene;e) produsele energetice utilizate în scopul testării aeronavelor şi vapoarelor;f) uleiurilor minerale injectate în furnale sau alte agregate industriale în scop de reducere

chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;g) uleiurile minerale care intră în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu

motor, distinate utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul;h) orice ulei mineral care este scos din rezerva de stat sau din rezerva de mobilizare, fiind

gratuit în scop de ajutor umanitar;i) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţii economici producători sau importatori,

utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de bătrâni şi orfelinatelor;j) orice ulei mineral utilizat de către persoanele fizice drept combustibil pentru încălzirea

locuinţelor;k) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţii economici producători sau importatori,

utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic şi apă caldă;l) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţii economici producători sau importatori

utilizat în scop industrial.

6.6. Alte produse accizabile6.6. Alte produse accizabile88

În sfera “alte produse accizabile” pentru care se datorează accize la bugetul de stat se încadrează: cafea verde, cafea prăjită, cafea solubilă inclusiv amestecuri din cafea solubilă, confecţii din blănuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur şi/sau platină, autoturisme şi autoturisme de teren, produse de parfumerie, arme si arme de vanatoare altele decat cele de uz militar, iahturi si alte nave, motoare cu capacitate de peste 25 CP.

Plătitorii de accize sunt agenţii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc, importă şi comercializează astfel de produse, iar la altele agenţii economici importatori..

Baza de impozitare a accizelor o reprezintă:a) pentru produsele din producţia internă – preţurile de livrare, mai puţin accizele, respectiv

preţul producătorului, care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obţinerea produsului respectiv;

b) pentru produsele din import – valoarea în vamă stabilită, la care se adaugă taxele vamale şi taxele speciale.

La cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă inclusiv amestecuri cu cafea solubilă accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea unor sume fixe pe unitate de măsură.

8 Legea nr. 571/2003, titlul VII, cap. II

72

De la plata accizelor pentru alte produse se acordă următoarele scutiri:a) produsele exportate direct de operatorii economici producători sau prin operatori

economici care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision;b) produsele aflate în regimuri vamale suspensive. Scutirea se acordă cu condiţia depunerii

de către operatorul economic importator a unei garanţii egale cu valoarea accizelor aferente, care se restituie la încheierea regimului vamal acordat;

c) orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordat instituţiilor de învăţământ, sănătate, cultură, ministere şi altor organe ale administraţiei publice, ale organizatiilor patronale si sindicale, asociatiilor, fundatiilor de utilitate publica, organisme internaţionale, organizaţii nonprofit şi de caritate;

d) produse livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare pe perioada în care au acest regim.

Agenţii economici exportatori de cafea prăjită, obţinută prin operaţiuni proprii de prăjire a cafelei verzi importate direct de aceştia, pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor plătite în vamă, aferente numai cantităţilor de cafea verde utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată.

Momentul exigibilităţii accizei intervine:a) pentru produsele din producţia internă, la data efectuării livrării, la data acordării

produselor ca dividende sau ca plată în natură, la data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, respectiv, la data înstrăinării ori utilizării în orice scop alt decât comercializarea;

b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar la data inregistrarii, momentul receptionarii acestora;

c) pentru produsele importate la data inregistrarii declaratiei vamale.Orice agent economic plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală

competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

6.7. Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule6.7. Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule

Taxele speciale se aplica pentru toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv comerciale cu exceptia celor echipate special pentru persoanele cu handicap.

Sumele datorate bugetului de stat sub forma taxelor speciale se calculeaza in lei pornind de la capacitatea cilindrica (A), tinand seama de taxa stabilita (B), de coeficientul de corelare a taxei (C) si de coeficientul de reducere a taxei in functie de deprecierea autoturismului/autovehiculului (D).

Taxa speciala =

Taxa este stabilita in euro pe centimetru cub si in functie de capacitatea cilindrica a motorului.

Taxele speciale se platesc cu ocazia primei inmatriculari in Romania.De la plata taxelor speciale pentru autoturisme sunt prevazute urmatoarele scutiri:a) incadrate in categoria vehiculelor istorice;b) provenite din donatii sau finantate direct din imprumuturi nerambursabile, precum si din

programe de cooperare stiintifica si tehnica acordate institutiilor de invatamant, sanatate si cultura, ministerelor, altor organe ale administratiei publice, structurilor patronale si sindicale, asociatiilor si fundatiilor de utilitate publica, de catre guverne straine, organisme internationale, organizatii nonprofit si de caritate.

73

6.8. Impozitul la ţiţeiul din producţia internă6.8. Impozitul la ţiţeiul din producţia internă99

La ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă, operatorii economici autorizaţi datorează la bugetul de stat un impozit ce se calculează prin aplicarea unor sume fixe stabilite pe unitatea de măsură (euro/tonă) asupra cantităţilor livrate de ţiţei.

Momentul exigibilităţii impozitului la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţie internă intervine la data efectuării livrării.

De la plata acestui impozit, sunt scutite cantităţile de ţiţei şi de gaze naturale din producţia internă, exportate direct de operatorii economici producători.

Orice operator economic, plătitor de impozit la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de impozit pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata impozitului pentru luna respectivă. Declaraţiile de impozit se depun la autoritatea fiscală competentăde către operatorii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declataţia.

6.9. Sistemul de supraveghere a producţiei şi importului de produse accizabile6.9. Sistemul de supraveghere a producţiei şi importului de produse accizabile1010

Sistemul de supraveghere fiscală se aplică tuturor antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic nedenaturat şi distilate.

La fiecare antrepozit fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate, se desemnează reprezentanţi permanenţi ai autorităţii fiscale competente denumiţi supraveghetori fiscali care vor fi prezenţi pe tot parcursul procesului de producţie.

În vederea înregistrării corecte a întregii producţii de alcool şi de distilate obţinute, fiecare antrepozit fiscal de producţie este obligat să fie dotat de antrepozitarul autorizat cu mijloace de măsurare, denumite contoare avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.

Supraveghetorii fiscali au obligaţia să verifice:- existenţa certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi recipientele de depozitare a

alcoolului;- înregistrarea corectă a intrărilor de materii prime;- înscrierea corectă a alcoolului şi a distilatelor obţinute în rapoartele zilnice de producţie şi

în documentele de transfer – predare către antrepozite de prelucrare sau de depozitare de produse finite;

- concordanţa dintre consumul energetic lunar, normele de consum de materii prime şi producţia de alcool şi distilate obţinută;

- realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool denaturat şi tehnic înscrise în evidenţele operative ale antrepozitelor de depozitare;

- centralizatorul lunar al documentelor de transfer către antrepozitele de prelucrare a alcoolului şi a distilatelor;

- realitatea livrărilor de alcool, indiferent de natura acestuia, către beneficiari, prin confruntarea cantităţilor eliberate din magazie cu cele înscrise în documentele fiscale speciale;

- modul de calcul, de evidenţiere şi de virare a accizelor datorate pentru alcool şi distilate, precum şi pentru băuturile spirtoase realizate de antrepozitarul autorizat de producţie, care îşi desfăşoară activitatea în sistem integrat;

- depunerea la termen, la organele fiscale teritoriale, a declaraţiilor privind obligaţiile de plată cu titlu de accize şi a decontului de accize.

Supraveghetorii fiscali au obligaţia de a înregistra într-un registru special toate cererile antrepozitarilor autorizaţi sau ale organelor de control privind sigilarea şi desigilarea instalaţiilor.

9 Legea nr. 571/2003, titlul VII, cap. III10 Legea nr. 571/2003, titlul VIII

74

Agenţii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze en-gros băuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială. Băuturile alcoolice livrate de agenţii economici producători vor fi însoţite de o copie a certificatului de marcă a producătorului din care să rezulte că marca îi aparţine.

CAP. VII TAXELE VAMALECAP. VII TAXELE VAMALE

7.1 Funcţiile taxelor vamale şi clasificarea7.1 Funcţiile taxelor vamale şi clasificarea

Taxa vamală reprezintă un impozit indirect perceput de stat asupra mărfurilor care trec graniţele vamale ale ţării respective. Taxele vamale sunt impozite indirecte, deoarece sunt aşezate asupra valorii mărfurilor care se tranzitează pe teritoriul unui stat. Pe lângă funcţia financiară, taxele vamale îndeplinesc o funcţie de stimulare a exporturilor, de lărgire a cooperării economice cu alte state şi de protejare a economiei naţionale.

În funcţie de obiectul impunerii se deosebesc: taxe vamale de import, care se aplică asupra mărfurilor străine ce se importă de o ţară; taxe de tranzit, care se calculează la trecerea mărfurilor prin ţara respectivă; taxe vamale de export, care se aplică asupra mărfurilor ce se exportă.După de modul de aşezare şi calculare, taxele vamale pot fi: taxe vamale specifice stabilite pe unităţi naturale (bucată, tonă, metru cub); taxe vamale ad-valorem aşezate sub forma cotelor procentuale aplicate la preţul

mărfurilor; taxe vamale mixte la care se îmbină taxa ad-valorem şi taxa specifică . Taxele ad-valorem se calculează prin aplicarea unor procente la valoarea vamală a

mărfurilor. Aceste taxe sunt dependente de oscilaţiile preţurilor marfurilor pe pieţele internaţionale.Aplicarea taxelor vamale specifice necesită detalierea tarifului vamal şi completarea acestuia

la orice modificare a structurii produselor importate. Taxele specifice sunt dependente de evoluţia fizică a importurilor.

În funcţie de scopul pentru care sunt instituite, taxele vamale se pot grupa astfel: taxe vamale care urmăresc formarea veniturilor statului şi care asigura realizarea

obiectivelor din politica fiscala; taxe protecţioniste sau prohibitive, care vizează crearea unor bariere în calea pătrunderii

mărfurilor străine pe piaţa naţională şi protejarea produselor autohtone;

7.2. Autoritatea vamala şi rolul ei in aplicarea reglementărilor vamale7.2. Autoritatea vamala şi rolul ei in aplicarea reglementărilor vamale

a) Atribuţiile autorităţii vamale1

Autoritatea vamală exercită în cadrul politicii vamale a statului atribuţiile conferite prin reglementări, în vederea realizării controlului vamal al marfurilor introduse sau scoase din ţară.

1 Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, in M.O. nr. 350/2006

75

Controlul vamal se efectuează prin birourile şi punctele vamale, de către personalul autorităţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi ale Autoritatii Nationale a Vamilor.

Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau scoaterea lor din ţară. În cazul în care se refuză prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze control vamal din proprie iniţiativă.

Agentul vamal are dreptul în vederea efectuării controlului vamal, să urce la bordul oricărei nave, inclusiv cele militare, aflate în porturile maritime sau fluviale.

Autoritatea vamală poate controla bunurile supuse reglementarilor vamale în orice loc pe teritoriul ţării. În acest scop, autoritatea vamală poate2:

să verifice, în condiţiile legii, clădiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta marfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal;

să preleveze, în condiţiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate în vederea identificării şi expertizării mărfurilor;

să efectueze investigaţii, supravegheri şi verificări, în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încălcare a reglementărilor vamale;

sa desfasoare activitati pentru gestionarea riscurilor; să exercite controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupraschimbului de marfuri

dintre Romania si alte tari, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale; să identifice pe bază de documente persoanele, care se află în raza de activitate a biroului

vamal, precum si persoanele care au legatura cu marfurile; sa participe, in conditiile legii, la realizarea livrarilor supravegheate; sa coopereze direct cu institutiile centrale romane sau administratii vamale straine; sa culeaga, prelucreze si utilizeze informatii specifice necesare pentru prevenirea si

combaterea incalcarii reglementarilor vamale.În vederea efectuării controlului vamal, instituţiile şi agenţii economici au obligaţia să pună

la dispoziţia autorităţii vamale, fără plată, datele şi informaţiile pe care le deţin, referitoare la bunurile supuse vămuirii.

Autoritatea Nationala a Vamilor si directiile regionale vamale exercita coordonarea, indrumarea si controlul efectuarii operatiunilor realizate de birourile vamale, asigurand aplicarea uniforma a reglementarilor vamale.

Teritoriul vamal al Romaniei cuprinde teritoriul statului roman, delimitat de frontiera de stat a Romaniei, precum si de marea teritoriala a Romaniei delimitata conform normelor dreptului international si legislatiei romane. Teritoriul vamal al Romaniei include si spatiul aerian al teritoriului tarii si al marii teritoriale.

Bunurile, mijloacele de transport se introduc sau se scot din ţară numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, in cadrul carora sunt organizate birouri vamale.

Bunurile intrate în ţară se înscriu în ordinea sosirii la frontieră, în registrul de evidenţă pe baza documentelor de transport şi a celor comerciale. În lipsa documentelor de însoţire, înscrierea mărfurilor se face pe baza constatărilor autorităţii vamale sau a altor documente prezentate organelor vamale de către cei interesaţi, din care rezultă mărfurile care urmează să fie supuse vămuirii.

b) Tariful vamal si clasificarea tarifara a marfurilor

Datoria vamala se determina pe baza Tarifului vamal al Romaniei care cuprinde: nomenclatura combinata a marfurilor, orice alta nomenclatura, taxele vamale si taxele efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile marfurilor, masurile tarifare preferentiale acordate

2 Legea nr. 86/2006, art.14.

76

unilateral de Romania pentru anumite tari, masurile tarifare care prevad o reducere sau o reducere a drepturilor aferente anumitor marfuri.

Clasificarea tarifara presupune ca pentru marfuri sa se stabileasca un cod tarifar si sa se respecte reguli generale ale conventiei internationale privind sistemul armonizat de denumire si codificare a marfurilor.

Autoritatea vamală poate, oricând şi în orice împrejurare, să efectueze controlul mărfurilor sau al mijloacelor de transport cerând descărcarea şi dezambalarea mărfurilor.

Titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acesteia este obligat ca, în termen de 30 de zile de la depunerea declaraţiei sumare, să solicite autorităţii vamale plasarea mărfurilor sub un regim vamal.

Mărfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declaraţii vamale corespunzătoare, care se completează de către titularul operaţiunii sau de către reprezentantul său, în formă scrisă şi se depune la biroul sau punctul vamal împreună cu documentele prevăzute în vederea acceptării regimului vamal solicitat. Data declaraţiei vamale acceptate este data înregistrării ei şi determină stabilirea şi aplicarea regimului vamal.

Autoritatea vamală poate aproba titularului operaţiunii sau reprezentantului acestuia, la cerere, să efectueze înainte de depunerea declaraţiei vamale verificarea felului şi a cantităţii mărfii şi să preleveze probe în vederea întocmirii şi depunerii corecte a declaraţiei vamale3.

Declarantul are dreptul să rectifice sau să retragă declaraţia vamală depusă şi acceptată de autoritatea vamală, numai în momentul începerii controlului fizic al mărfurilor.

După acceptarea declaraţiei vamale, autoritatea vamală procedează la controlul documentar al acesteia şi al documentelor însoţitoare şi poate cere declarantului să prezinte şi alte documente necesare verificării exactităţii elementelor înscrise în declaraţie. Autoritatea vamală poate proceda la controlul fizic al mărfurilor, total sau parţial, precum şi, dacă este cazul, la prelevarea de probe pentru expertize sau analize de laborator.

Declarantul are dreptul să asiste la controlul fizic al mărfurilor şi la prelevarea probelor. Dacă controlul fizic al mărfurilor se execută parţial, rezultatele acestuia pot fi luate în considerare pentru întreaga partidă de marfă înscrisă în declaraţia vamală.

Declarantul vamal are dreptul să ceară efectuarea controlului total al mărfurilor, când consideră că rezultatul controlului parţial nu este concludent.

Autoritatea vamală acordă liberul de vamă după efectuarea vămuirii, dar poate dispune eliberarea mărfii şi după depunerea documentelor de plată. Dacă regimul vamal prevede plata unor drepturi de import ori depunerea unei garanţii, liberul de vamă se acordă numai după îndeplinirea obligaţiilor.

Autoritatea vamală are dreptul ca din oficiu sau la solicitarea declarantului într-o perioadă de 5 (cinci) ani de la acordarea liberului de vamă să modifice declaratia vamala 4. În cadrul termenului mentionat, autoritatea vamală verifică orice documente, registre şi evidenţe referitoare la mărfurile vămuite sau la operatiunile comerciale ulterioare in legatura cu aceste marfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, orice persoană care se află în posesia actelor şi deţine informaţii în legătură cu mărfurile. De asemenea, se poate efectua controlul fizic al mărfurilor, daca acestea mai exista.

Dacă dupa verificarea declaratiei vamale controlul vamal ulterior constată că s-au încălcat dispozitiile vamale, adopta masuri pentru regularizarea situatiei.

c) Originea marfurilorOriginea nepreferentiala a marfurilor se stabileste in functie de anumite criterii: criteriul marfurilor produse in intregime intr-o tara cand numai o tara se ia in considerare

la atribuirea originii; criteriul transformarii substantiale, cand doua sau mai multe tari iau parte la producerea

marfurilor.

3 Lege nr. 86/2006;4 Legea nr. 86/2006, art.100

77

Marfurile originare dintr-o tara sunt reprezentate de marfurile obtinute in intregime sau produse in acea tara.

Marfurile a caror productie implica mai mult decat o tara sunt considerate originare din tara in care au fost supuse ultimei transformari sau prelucrari substantiale motivate economic, intr-o intreprindere echipata in acel scop.

Originea preferentiala se stabileste prin acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte.

d) Valoarea in vama a marfurilorValoarea în vamă reprezintă valoarea care constituie baza de calcul a taxelor vamale

prevăzute în Tariful vamal al României5. Determinarea valorii in vama se efectueaza potrivit prevederilor Acordului privind aplicare articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert.

La valoarea în vamă, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost incluse în preţ se adaugă:

cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română; cheltuielile de încărcare, descărcare şi de manipulare, conexe transportului mărfurilor de

import, aferente parcursului extern; costul asigurării pe parcursul extern.Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb stabilit şi comunicat de

Banca Naţională a României. Dacă, determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are

dreptul de a ridica mărfurile din vamă, la cerere, cu condiţia să constituie o garanţie in forma acceptată de autoritatea vamală. În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la executarea garanţiei şi operaţiunea de plasare a marfurilor sub un regim vamal.

Valoarea în vamă se declară de importator care este obligat să depună la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamă însoţită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii şi a cheltuielilor pe parcursul extern aferente.

În cazul în care nu s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial, deoarece importatorul nu a prezentat certificatul de origine a mărfurilor, titularul are dreptul să solicite restituirea taxelor încasate în plus. Cererea de restituire este acceptată, dacă a fost depusă în termenul de valabilitate a certificatului de origine. Certificatele de origine a mărfurilor, care sunt prezentate autorităţii vamale după expirarea termenului, pot fi acceptate dacă titularul operaţiunii dovedeşte că nerespectarea termenului se datorează unor circumstanţe excepţionale. Autoritatea vamală poate accepta certificatele de origine a mărfurilor dacă termenul de prescripţie a datoriilor statului nu a fost împlinit, iar mărfurile au fost prezentate autorităţii vamale şi au făcut obiectul unei declaraţii vamale înainte de expirarea termenului.

Călătorii şi alte persoane fizice cu domiciliul în ţară sau în străinătate pot introduce şi scoate din ţară bunurile aflate în bagajele personale care îi însoţesc fără a fi supuse taxelor vamale, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Bunurile care sunt declarate în scris de persoanele fizice sunt: armele, muniţiile, materialele explozive sau radioactive, nucleare, substanţele chimice

esenţiale; produsele şi substanţele stupefiante, psihotrofe, precum şi produsele şi substanţele

toxice; obiectele din metale preţioase, cu sau fără pietre preţioase, care depăşesc uzul personal; bunurile cu caracter cultural, istoric, artistic numai la scoaterea din ţară.Valoarea în vamă pentru bunurile introduse sau scoase din ţară de persoanele fizice se

stabileşte în lei, în funcţie de datele din “Lista de valori în vamă unice pe produse”. În cazul

5 ? Legea nr. 86/2006, art. 56-59.

78

bunurilor a căror valoare în vamă nu este prevazuta în lista de valori, valoarea în vamă se determină pornind de la valoarea stabilită pentru bunuri cu caracteristici asemănătoare.

Călătorii români sau străini în cazul micului trafic de frontieră, precum şi la alte treceri ocazionale, pot introduce în ţară fără plata taxelor vamale: îmbrăcăminte, încălţăminte şi alte obiecte de mică valoare, strict necesare pe durata călătoriei, în limita unor sume aprobate de autoritatea vamală.

Persoanele cu domiciliul în România trimise în străinătate în interes de serviciu pot scoate din ţară fără plata taxelor vamale: bunuri de uz personal, familial şi gospodăresc, materiale de studiu şi documentar, în general până la o valoare.

7.3 Regimurile vamale7.3 Regimurile vamale

Regimul vamal reflecta norme ce se aplica in cadrul procedurii de vamuire, in functie de scopul operatiunii si de destinatia marfii.

A. Punerea libera in circulatiePunerea libera in circulatie confera marfurilor straine statutul vamal de marfuri romanesti.

Punerea libera in circulatie atrage aplicarea masurilor de politica comerciala si indeplinirea formalitatilor prevazute pentru importul marfurilor si incasarea oricaror drepturi legal aprobate.

Regimurile vamale suspensive si regimurile vamale economiceRegimurile vamale suspensive si regimurile vamale economice

Regimurile vamale suspensive includ operaţiunile cu titlu temporar care au drept efect suspendarea plăţii taxelor vamale: tranzit, antrepozitare vamală, perfecţionare activă sub forma unui sistem cu suspendare, transformarea sub control vamal, admiterea temporară.

Regimurile vamale economice includ: antrepozitarea vamală, perfecţionarea activă, transformarea sub control vamal, admiterea temporară, perfecţionarea pasivă.

Utilizarea unui regim vamal economic este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autoritatea vamală.

Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile plasate in acest regim sau, in anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obtinute sub acest regim primesc o noua destinatie vamala.

B. Tranzitul vamal6

Tranzitul vamal constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială.

Regimul de tranzit vamal se încheie si obligatiile titularului se considera indeplinita atunci când mărfurile şi documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie. Autoritatea vamala descarca regimul de tranzit cand este in masura sa stabileasca pe baza compararii datelor disponibile la biroul vamal de plecare cu cele disponibile la biroul vamal de destinatie.

Titularul regimului de tranzit raspunde de prezentarea marfurilor in stare intacta biroului vamal de destinatie de aplicarea masurilor de marcare si sigilare si de respectarea deciziilor referitoare la regimul de tranzit.

Principalul obligat furnizeaza garantia pentru asigurarea platii datoriei vamale. Garantarea poate fi izolatia in cazul in care acopera o singura operatiune de tranzit si garantie globala care acopera mai multe operatiuni de tranzit.

6 Legea nr. 86/2006, art. 113-118

79

C. Antrepozitarea vamala7

Antrepozitul vamal reprezinta locul aprobat de autoritatea vamală, in care marfurile straine sa fie depozitate fara ca ele sa fie supuse drepturilor de import sau se depoziteaza marfuri romanesti ce beneficiaza de anumite masuri legate de exportul lor.

În antrepozitul vamal se permite intrarea mărfurilor străine, înainte ca ele să fie supuse obligaţiei de plată a datoriei vamale sau unor măsuri de politică comercială, precum şi mărfuri româneşti vămuite care sunt depozitate până la expedierea lor în străinătate.

Antrepozitul vamal poate fi public sau privat. Autoritatea vamală stabileşte condiţiile de organizare şi de funcţionare a antrepozitului vamal autorizat.

Deţinătorul antrepozitului este persoana autorizata sa gestioneze antrepozitul vamal, care are fata de autoritatea vamal anumite raspunderi:

să îndeplinească obligatiile ce decurg din depozitarea marfurilor aflate in regim de antrepozitare vamala;

să asigure supravegherea mărfurilor astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub controlul vamal;

să respecte conditiile stabilite prin autorizatie.În antrepozitele vamale pot fi depozitate şi mărfuri care sunt supuse operaţiunilor specifice

regimului de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal.Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal şi vămuite la import cheltuielile de

antrepozitare inclusiv cele de conservare, nu se adaugă la valoarea în vamă.Regimul de antrepozit vamal se poate încheia de titular prin plasarea mărfurilor sub

alt regim vamal.

D. Perfecţionarea activă8

Regimul de perfecţionare activă constă în supunerea, pe teritoriul vamal al României, la una sau mai multe operaţiuni de prelucrare a:

mărfurilor străine destinate reexportului, în afara teritoriului vamal al României, sub forma produselor compensatoare, fără ca aceste marfuri sa fie supuse drepturilor de import sau masurilor de politica comerciala;

mărfurilor puse in libera circulatie cu rambursare sau remiterea drepturilor de import aferente, daca sunt exportate in afara teritoriului vamal al Romaniei sub forma de produse compensatoare.

Mărfurile straine destinate reexportului in afara teritoriului vamal al Romaniei sunt supuse regimului de suspendare. Marfurile puse in libera circulatie se aplica sistemul cu rambursari.

În regimul de perfecţionare activă se pot efectua următoarele operaţiuni: prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mărfuri; transformarea mărfurilor; utilizarea unor mărfuri, care, deşi nu se regăsesc în produse compensatoare, permit sau

facilitează obţinerea acestor produse chiar dacă ele dispar total sau parţial în timpul folosirii lor.Produsele compensatoare sunt rezultatul obţinut în urma procesului de perfecţionare.

Mărfurile echivalente sunt mărfurile româneşti utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.

Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute din perfectionarea activa a unor cantitati determinate de marfuri din import. Marfurile echivalente trebuie sa fie de aceeasi calitate si sa aiba aceleasi caracteristici ca marfurile de import.

Autoritatea vamala aproba operatiunile de perfectionare activa precum si termenul in care produsele compensatoare trebuie sa fie exportate sau reexportate sau li se atribuie o alta destinatie vamala.

7 Legea nr. 86/2006, art. 119-1338 Legea nr. 86/2006, art. 134-149

80

E. Transformarea sub control vamal9

Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea pe teritoriul vamal al României, fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea de măsuri de politică comercială a mărfurilor străine pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transformă felul sau starea iniţială. Aprobarea de transformare sub control vamal a marfurilor se acordă de autorităţile vamale la cererea persoanei care efectuează operaţiunea respectiva.

F. Admiterea temporară10

Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul vamal al României, cu exonerare totală sau parţială de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică comercială, a mărfurilor străine destinate reexportului fara sa fi suferit vreo modificare. Autoritatea vamală stabileste un termen în cadrul căruia mărfurile trebuie să fie reexportate sau să primească o nouă destinaţie vamală. Termenul aprobat trebuie să permită ca scopul utilizării să poată fi realizat. Termenul maxim in care marfurile pot ramane in regimul de admitere temporara este de 24 luni.

Cuantumul drepturilor de import de platit pentru marfurile plasate sub regimul de admitere temporara cu exonerare partiala de drepturi de import se stabileste la 3% pentru fiecare luna sau fractiune de luna in care marfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporara cu exonerare partiala de drepturi de import din cuantumul drepturilor care ar fi fost platite daca astfel de marfuri ar fi puse in libera circulatie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporara.

Dacă mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declaraţiei de plasare a marfurilor sub acest regim.

G.Perfecţionarea pasivă11

Regimul de perfecţionare pasivă permite ca mărfurile româneşti sa fie exportate temporar în afara teritoriului vamal al Romaniei, în vederea supunerii acestora unor operaţiuni de perfectionare, iar produsele astfel rezultate sa fie puse in libera circulatie cu exonerarea totala sau partiala de drepturi de import.

Nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasivă mărfurile romanesti: al caror export ar da naştere la rambursări sau restituiri a drepturilorde import; care înaintea exportului au fost puse in libera circulatie cu exonerare totală de drepturi de

import, in functie de destinatia lor finala; al caror export implica acordarea rambursarilor la export sau pentru care potrivit

reglementarilor privind politica agricola se acorda un avantaj financiar decat aceste rambursari.Autoritatea vamală fixează termenul în care produsele compensatoare vor fi reimportate, pe

teritoriul vamal al României, rata de randament, fie metoda de determinare a acesteia. Exonerarea totala sau partiala de drepturi de import se acorda numai in cazul in care produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea in libera circulatie de titularul operatiunii sau de oricare persoana care are consimtamantul titularului.

H. ExportulRegimul de export permite scoaterea marfurilor romanesti in afara teritoriului vamal al

Romaniei. Regimul de export necesita aplicarea masurilor de politica comerciala, indeplinirea formalitatilor vamale si incasarea oricaror drepturi legale. Declaratia de export se depune la biroul vamal in a carui raza de competenta se afla exportatorul sau locul in care marfurile sunt ambalate, incarcate in vederea transportului.

9 Legea nr. 86/2006, art. 150-15610 Legea nr. 86/2006, art. 15711 Legea nr. 86/2006,

81

Liberul de vama pentru export se acorda cu conditia ca marfurile sa paraseasca teritoriul vamal al Romaniei in aceeasi stare in care se aflau in momentul acceptarii declaratiei de export.

7.4. Alte destinaţii vamale7.4. Alte destinaţii vamale

A. Zonele libere si antrepozite libere12

În zonele libere si antrepozitele libere sunt parte din teritoriul vamal al Romaniei sau incinte situate pe acest teritoriu, in care mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării drepturilor de import şi a măsurilor de politică comercială ca nu se afla pe teritoriul vamal al Romaniei atat timp cat nu sunt puse în libera circulatie si nu sunt plasate sub un alt regim vamal si nu sunt utilizate sau consumate sau consumate in alte conditii decat cele prevazute de reglementarile vamale, precum si marfurile romanesti ce beneficiaza pe baza plasarii lor intr-o zona libera sau intr-un antrepozit liber de măsurile legate de exportul marfurilor.

Durata stationarii marfurilor in zonele libere sau antrepozite libere este nelimitata. Staţionarea mărfurilor româneşti în zonele libere nu este limitată în timp. Perimetrele zonelor libere, punctele de intrare şi de ieşire ale acestora, sunt supuse supravegherii autoritatii vamale.

Autoritatea vamală are dreptul de a controla mărfurile, care intră în zonele libere sau antrepozite libere care staţionează ori care ies din acestea, pe baza documentelor de transport însoţitoare.

Mărfurile româneşti şi străine aflate în zonele libere şi care se scot din ţară nu sunt supuse obligaţiei de depunere a declaraţiei vamale.

Mărfurile româneşti care se introduc în zonele libere, precum şi mărfurile româneşti şi străine aflate în zonele libere şi care intră în ţară, necesită depunerea declaraţiei vamale.

Administraţia zonelor libere este obligată:- să comunice autorităţii vamale mărfurile aflate în zona liberă, care sunt supuse drepturilor

de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica comercială;- să informeze autoritatea vamală despre activităţile industriale, comerciale şi despre orice

altă activitate care se desfăşoară în zonele libere.În timpul staţionării în zonele libere sau antrepozit liber, mărfurile străine pot: sa fie puse in libera circulatie; sa fie plasate in regimul de perfectionare activa; sa fie plasate sub regimul transformare control vamal; sa fie plasate sub regimul de admitere temporara; sa faca obiectul manipularilor uzuale; sa fie abandonate in favoarea statului; sa fie distinse pe cheltuiala detinatorului.Persoana care desfasoara o activitate de depozitare, prelucrare, transformare, vânzare,

cumpărare de mărfuri în zona liberă, este obligată să înfiinţeze şi să ţină evidenţa operativă a mărfurilor în forma aprobată de autoritatea vamală.

B. Reexportul, distrugerea si abandonul13

Mărfurile străine pot fi reexportate. Reexportul constă în scoaterea marfurilor straine distruse, abandonate in favoarea statului din ţară prin depunerea declaraţiei vamale de reexport, în vederea vămuirii.

Mărfurile străine pot fi distruse dupa instiintarea prealabila a autoritatii vamale.În cazuri temeinic justificate, mărfurile străine pot fi abandonate cu acordul autoritatii

vamale. C. Mărfuri returnateMărfurile româneşti care după ce au fost exportate în afara teritoriului vamal al României

sunt reintroduse într-un termen de trei ani, la cererea titularului sunt exceptate de la plata datoriei vamale numai dacă sunt în aceeaşi stare în care au fost exportate.

12 Legea nr. 86/2006, 183-19913 Legea nr. 86/2006, art. 200

82

Mărfurile vămuite la import care ulterior au fost exportate şi sunt returnate în România sunt exceptate de la plata datoriei vamale.

În cazul în care la import, mărfurile au beneficiat de scutiri sau de taxe vamale reduse, se bucură de acelaşi tratament dacă la returnarea în ţară intră în aceleaşi condiţii ca la intrarea iniţială.

7.5. Datoria vamală7.5. Datoria vamală

A. Garantarea cuantumului datoriei vamale14

Autoritatea vamală are dreptul să solicite, conform reglementarilor vamale, constituirea unei garanţii pentru asigurarea plăţii datoriei vamale.

Garanţia poate fi constituită dintr-un depozit bancar sau printr-un garant. Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei, sau prin remiterea unor instrumente de decontare recunoscute de trezoreria statului.

Cuantumul garanţiei reprezintă suma exactă a datoriei vamale, dacă aceasta poate fi determinată în momentul în care este plătită. În cazul în care, cuantumul garanţiei nu poate fi determinat se ia în considerare suma cea mai ridicată a datoriei vamale care ar rezulta din operaţiunea de vămuire.

Autoritatea vamală, la cererea debitorului vamal, poate permite constituirea unei garanţii globale, care să asigure plata mai multor datorii vamale. Cuantumul garanţiei globale necesare pentru acoperirea unor datorii vamale, a căror sumă variază în timp, va asigura în momentul realizării acestor datorii suma totală de încasat.

Dacă în cursul derulării regimului vamal, autoritatea vamală constată că modalitatea de garanţie dată, nu mai asigură plata datoriei vamale, poate cere constituirea unei alte garanţii.

Debitorul vamal poate solicita restituirea garanţiei disponibile după ce datoria vamală a fost achitată sau poate să consimtă ca aceasta să fie folosită la altă operaţiune de vămuire.

B. Nasterea datoriei vamale15

Datoria vamala la import ia nastere prin:a) punerea in libera circulatie a marfurilor supuse drepturilor de import;b) plasarea unor astfel de marfuri sub regimul de admitere temporara cu exonerare partiala

de drepturi de import;Debitorul datoriei vamale este considerat declarantul. Debitor vamal solidar cu titularul

declaraţiei vamale acceptate şi înregistrate pot fi persoanele care au furnizat informatiile necesare înscrise în declaraţia ce a avut ca efect faptul ca o parte a drepturilor legale nu au fost incasate. Datoria vamală ia naştere şi în cazul în care mărfurile au fost introduse ilegal în ţară, precum şi în situaţia în care mărfurile româneşti se introduc în zonele libere.

Datoria vamală ia naştere si prin sustragerea de sub supravegherea vamala a marfurilor supuse drepturilor de import. Persoana care a sustras marfurile de sub supravegherea vamala devine debitor alaturi e orice persoane care au participat la sustragere si persoana care a cumparat sau a detinut marfurile.

Datoria vamală ia naştere şi în următoarele cazuri: neîndeplinirea uneia dintre obligatiile care rezulta in privinta marfurilor supuse

drepturilor de import, din depozitarea lor temporara sau din utlizarea regimului vamal sub care au fost plasate;

nerespectarea unor conditii care reglementeaza plasarea marfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import reduse sau zero in functie de destinatia lor finala.

La mărfurile aflate într-o zonă liberă care dispar, se consumă sau sunt utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de reglementările vamale aplicabile în acea zonă, datoria vamală ia naştere din acel moment. Persoana care aconsumat sau a utilizat marfurile, la care se adaugă cu orice persoana care a cunoscut sau stia că nu s-au respectat reglementările vamale aplicabile.

14 Legea nr. 141/1997, art. 151-15615 Legea nr. 86/2006, art. 223

83

Datoria vamală ia naştere şi în cazul în care se referă la mărfuri prohibite sau cu restricţie de orice natură la import.

Cuantumul drepturilor de import se stabileşte pe baza elementelor de taxare din momentul naşterii datoriei vamale. Dacă nu este posibilă stabilirea cu exactitate a momentului în care ia naştere datoria vamală, momentul în care se ia în considerare este acela în care autoritatea vamală constată că mărfurile se află într-o situaţie care face să se nască o datorie vamală.

Dacă la data constatării, autorităţile vamale dispun de informaţii din care rezultă că datoria vamală s-a născut într-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită pe baza acestor informaţii.

Datoria vamală ia naştere la locul în care s-au produs faptele care au generat-o. Dacă nu se poate determina locul în care a luat naştere datoria vamală se consideră că aceasta este locul în care autoritatea vamală constată că mărfurile se găsesc în situaţia de a genera această datorie.

C. Recuperarea cuantumului datoriei vamaleIn momentul in care se naste o datorie vamala autoritatea vamală evidenţiază, în registrele

contabile sau în alt suport echivalent, cuantumul ce se calculeaza pornind de la datele necesare si inregistrate.

Debitorul datoriei vamale ia cunoştinţă despre cuantumul datoriei prin declaraţia vamală acceptată şi înregistrată de autoritatea vamală. În cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală, a unui regim vamal suspensiv debitorul vamal ia cunoştinţă despre noua datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală.

Datoria vamală se achită înainte de liberul de vamă în cazul regimurilor vamale definitive, precum şi în cazul în care regimul vamal suspensiv se încheie în termen. La regimul vamal suspensiv, care nu se încheie în termen, datoria vamală devine exigibilă şi se stinge prin executarea de către autoritatea vamală a garanţiei constituite.

La datoriile vamale constatate ulterior liberului de vamă, Direcţia Generală a Vămilor poate acorda amânări şi reeşalonări de plată, în termenul legal de prescripţie.

În cazul mărfurilor reţinute de autoritatea vamală sau a celor pentru care s-a solicitat restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspendă până la stabilirea definitivă a regimului juridic al acelor mărfuri. Pe baza depunerii în avans, de către debitorul vamal, a unui depozit la vedere în contul autorităţii vamale, aceasta poate, în limita valorică a acestui depozit, să încaseze datoriile vamale.

Datoria vamală poate fi achitată şi de o terţă persoană pentru şi în numele debitorului din dispoziţia acestuia. Debitorul vamal poate să efectueze oricând plata anticipată a datoriei vamale.

În caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenţă, autoritatea vamală încasează dobânzi şi penalităţi şi poate aplica executarea silită.

D. Stingerea datoriei vamale16

Datoria vamală se poate stinge prin: plata cuantumului drepturilor; remiterea cuantumului drepturilor; invalidarea declaratiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implică obligatia de

plata a drepturilor; confiscarea definitivă a mărfurilor; distrugerea mărfurilor din dispoziţia autorităţii vamale abandonarea în favoarea statului; scăderea cantitativă a mărfurilor datorită unor factori naturali;

16 Legea nr. 86/2006, art. 165

84

pierderea mărfurilor datorită forţei majore.Termenul de prescriere a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de cinci ani de la data

acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import.Supravegherea vamală cuprinde orice acţiune a autorităţii vamale în vederea asigurării

respectării reglementărilor vamale şi a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală. Sunt supuse supravegherii vamale: mărfurile şi bunurile nevămuite la intrarea în ţară, mărfurile şi bunurile în tranzit, navele sub pavilion străin şi aeronavele străine pe timpul staţionării în apele teritoriale sau în porturi şi după caz în aeroporturi.

Supravegherea vamală se realizează prin ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal; înscrierea în registru documentele vamale; aplicarea de sigilii vamale la mărfurile, bunurile şi mijloacele de transport supuse regimului vamal; efectuarea de verificări selective la mijloacele de transport încărcate cu mărfuri nevămuite sau aflate în tranzit, efectuarea în cazuri de indicii de fraudă vamală, de verificări totale la mărfurile sau bunurile, care trec frontiera, în anumite perioade sau pentru unele categorii de mărfuri.

7.6 Dreptul la actiune, prohibitii si restrictii, sanctiuni7.6 Dreptul la actiune, prohibitii si restrictii, sanctiuni

Dreptul la actiune

Orice persoana are dreptul de a formula actiune impotriva deciziilor care o privesc direct adoptate de autoritatea vamala. De asemenea, persoana care a solicitat autoritatii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementarilorvamale si nu a primit raspuns la cererea sa in termen legal are dreptul de a formula o actiune.

Autoritatea vamala poate suspenda total sau partial executarea deciziei pana la solutionarea plangerii cand are motive intemeiate se considere ca decizia contestata nu respecta reglementarile legale penale sau ca poate produce un prejudiciu irecuperabil persoanei respective.

Prohibitii si restrictii

Marfurile a caror introducere sau scoatere de pe teritoriul vamal al Romaniei este interzisa sunt considerate marfuri cu restrictii.

Marfurile restrictionate sunt reprezentate de acele marfuri a caror introducere sau scoatere de pe teritoriul vamal al Romaniei este supusa unor conditii sau indeplinirii unor formalitati speciale.

Sanctiuni

Introducerea in sau scoaterea din tara, prin orice mijloace, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal a mărfurilor sau altor bunuri constituie infracţiunea de contrabandă.

Introducerea in sau scoaterea din tara, fara drept a armelor, muniţiei, materialelor explozibile, droguri, substantelor radioactive, substanţelor toxice, deseori reziduri ori materiale chimice, constituie infracţiunea de contrabandă calificată.

Folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri sau alta cantitate decât cele prezentate în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale.

Folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate reprezintă infracţiunea de folosire de acte falsificate.

Faptele care constituie contravenţii la reglementările vamale, procedura de constatare şi de sancţionare se stabilesc prin Regulamentul vamal.

Contravenţiile vamale săvârşite în incintele vamale şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni sub supraveghere vamală se constată şi sancţionează de către persoanele imputernicite de catre autoritatea vamală.

85

CAP. VIII IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALECAP. VIII IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE11

Impozitele şi taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale, ale unităţilor administrativ-teritoriale, în care contribuabilii îşi au domiciliul, sediul, punctele de lucru sau în localităţile care se află bunurile impozabile ori taxabile. Resursele financiare formate din impozite şi taxe locale se utilizează pentru cheltuielile publice care se finanţează din bugetele locale.

Informaţiile referitoare la impozitele şi taxele locale sunt de interes public, autorităţile administraţiei publice locale având obligaţia să asigure accesul liber şi neîngrădit la acestea.

Contribuabilii de impozite şi taxe localeContribuabili de impozite si taxe locale pot fi persoane fizice,precum şi persoanele

fizice care desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative ori exercită în mod individual sau prin asociere orice profesie liberă. De asemenea, contribuabili de impozite şi taxe locale sunt, persoanele juridice, respectiv entităţile reprezentate de persoane fizice înregistrate legal, ce au patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării unei activităţi.

Persoanele fizice şi persoanele juridice, în calitate de contribuabil au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe locale, stabilite de consiliile locale, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile judeţene, între limitele şi în condiţiile legii, la cheltuielile publice locale.

La stabilirea impozitelor şi taxelor locale se aplică următoarele principii:● pe baza principiului autonomiei locale, consiliile locale judeţene au competenţa să aprobe

majorarea unor impozite şi taxe locale în limitele şi condiţiile stabilite, precum şi să stabilească unele taxe locale:

principiul aplicării unitare a reglementărilor privind impozitele şi taxele locale necesită aplicarea unitară a acestora şi interzicerea instituirii altor impozite şi taxe;

aşezarea, calcularea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, autorităţile administraţiei publice locale, se bazează pe principiul transparenţei ceea ce înseamnă că îşi desfăşoară activitatea într-o manieră deschisă faţă de public;

informaţiile referitoare la impozitele şi taxele locale sunt de interes public ceea ce presupune că autorităţile administraţiei publice locale să asigure accesul liber şi liber şi neîngrădit .

8.1 Impozitul şi taxa pe clădiri8.1 Impozitul şi taxa pe clădiri

Impozitul pe clădiri reprezintă o contribuţie bănească anuală ce se datorează bugetului local, al comunei, al oraşului sau municipiului de catre persoanele ce deţin în proprietate clădiri, în raza căruia este situată clădirea în România.

În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau folosinţă, persoanelor juridice se stabileşte o taxă pe clădiri care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, în condiţii similare impozitului pe clădiri.

a. Obiectul impozabil

1 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în M. of. nr. 92/23.12.2003, titlul IX şi Ordonanţa Guvernului României nr. 83/19.08.2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în M. of. nr. 793/27.08.2004

86

Obiectul impozabil îl reprezintă clădirile proprietate a persoanelor fizice şi juridice situate în comunele, oraşele şi municipiile din România.

În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care, nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent de formă se impun cu începere de la data de întâi a lunii urmatoare celei în care au fost dobândite. Clădirile demolate, distruse, clădirile transmise în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili în cursul anului se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una din situaţiile menţionate. Scăderea de la impunere se acordă proporţional cu partea de clădire supusă unei astfel situaţii şi în funcţie de perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal.

b.Baza impozabilăBaza impozabilă a clădirilor ce aparţin contribuabililor – persoane fizice o reprezintă

valoarea lor stabilită potrivit unor criterii şi norme. Valoarea unei clădiri sau construcţii ce aparţine persoanelor fizice depinde de suprafaţa construită, desfăşurată şi de valorile impozabile pe metru pătrat de suprafaţă construită.

Valori impozabile în lei pe metru pătrat de suprafaţă construită desfaşurată la clădiri şi alte construcţii aparţinând persoanelor fizice:

Tipul clădirii

Cu instalatii de apa, canalizare, electrice, incalzire

lei/m2

(conditii cumulative)

Fara instalatii de apa, canalizare, electrice, incalzire lei/m2

1 Clădire cu/sau cu perete exterior de beton armat din cărămidă arsă sau din orice materiale rezultate în urma unui tratament termic exterior.

669 397

2 Clădiri cu pereţi din lemn,din piatră naturală, cărămidă nearsă, vălătuci, sau din alte materiale rezultate în urma unui tratament termic sau chimic.

182 114

3 Clădiri anexe exterioare cu pereţi din beton, cărămidă arsă, piatră şi din alte materiale asemănătoare

114 102

87

4 Construcţii anexe exterioare cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, şipci

68 45

5 Subsol, demisol sau mansardă utilizate ca locuinţă

75% din valoarea corespunzătoare fiecărei clădiri

4 Subsolul sau demisolul clădirilor utilizate în alte scopuri

50% din valoarea corespunzătoare fiecărei clădiri

Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi de zona în care

aceasta este amplasată, prin înmulţirea sumei determinate cu un coeficient de corecţie.

Zona în cadrul localităţii

Rangul localităţii

0 I II III IV VA 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

De asemenea, valoarea impozabilă a clădirii se reduce în funcţie de anul terminării acesteia astfel:

cu 20% pentru clădirea care are o vechime de peste 50 ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;

cu 10% pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;

În cazul clădirilor utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia determinată se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 de metri pătraţi sau fracţiune din aceştia.

Baza impozabilă a clădirilor proprietate persoanelor juridice o constituie valoarea de inventar înregistrată în contabilitate, care poate să fie reprezentată de următoarele:

- costul de achiziţie al clădirilor procurate cu titlu oneros;- costul de producţie la clădirile construite de unitatea patrimonială;- valoarea actuală determinată în funcţie de valoarea clădirilor ce prezintă caracteristici

tehnice şi economice similare sau apropiate la clădirile dobândite cu titlu gratuit;- valoarea de aport acceptată de părţi, la clădirile intrate în patrimoniul unei societăţi

comerciale, cu ocazia fuziunii, conform statutelor şi contractelor;- valoare rezultată în urma reevaluarii conform unor prevederi legale.La clădirile aflate în patrimoniu a căror valoare a fost recuperată integral pe calea

amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.În cazul unei clădiri care a fost reevaluată valoarea impozabilă este reflectată de valoarea

contabilă rezultată în urma reevaluării înregistrată în contabilitate.Impozitul pe clădirile ce constituie obiectul contractelor de leasing financiar se determină în

funcţie de valoarea şi înscrisă în contract şi din contabilitate şi se datorează de către locatar.

88

c. Cote de impozitareImpozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice (ICL) se calculează prin aplicarea cotei

de 0,1% construite şi desfăşurate asupra valorii impozabile a clădirii, (VI) determinată pe baza suprafeţei şi a criteriilor şi normelor de evaluare.

1,0xVI ICL În cazul contribuabililor persoane fizice care deţin în proprietate mai multe clădiri cu

destinaţia locuinţă, altele decât cele închiriate, impozitul pe cladiri se majorează astfel:a) cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;b) cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;c) cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;d) cu 100% pentru cea de a patra clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de

domiciliu.Ordinea numerică a proprietăţilor se determină în raport de anul dobândirii clădirii,

indiferent sub ce formă, rezultat din documentele care atestă calitatea de proprietar.Impozitul pe clădirile persoanelor juridice se calculează prin aplicarea cotei stabilite de

consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,25 şi 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea acestora.

În cazul, în care, persoanele juridice au dobândit clădiri înainte de 1998 nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor, cota impozitului pe clădiri cuprinsă între 5% şi 10% se aplică la valoarea de inventar a clădirii pâna la data primei reevaluări înregistrată în contabilitatea acestora.

d. Aşezarea şi plata impozitului pe clădiriImpozitul pe clădiri se constată şi stabileşte pe baza declaraţiei de impunere depuse de orice

persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire la compartimentul de specialitate al consiliului local, pe raza căruia se află clădirea sau construcţia respectivă, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, taxa înstrăinării sau concesionării.

Înstrăinarea unei clădiri prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra clădirii respective nu are stinse orice creanţe fiscale aflate în litigiu, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu cuvenite bugetului local al unei unităţi administrativ teritoriale unde este amplasată clădirea sau a celei unde îşi are domiciliul fiscal contribuabilul, cu termene scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea.

Impozitul pe clădiri se plăteşte anual în două rate egale până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri datorat pentru întregul an de către contribuabili până la data de 31 martie se acordă o bonificaţie de până la 10% stabilită prin hotărâre a consiliului local.

e. Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru:a) clădirile proprietatea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii

publice cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;b) clădirile care potrivit legii sunt clasate ca monumente istorice, de ahitectură şi

arheologie, muzee şi case memoriale, cu excepţia încăperilor acestora folosite pentru activităţi economice;

c) clădirile care prin destinaţie constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România componentele locale ale acestora, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

d) clădirile care constituie patrimoniul unităţilor de stat, confesional sau particular al instituţiilor de învăţământ autorizate provizoriu ori acreditate cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;

e) clădirilor unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

89

f) clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;

g) clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei autonome „Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat”, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;

h) clădirile funerare din cimitire şi crematorii;i) clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice;j) clădirile restituite potrivit art.16 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989;k) clădirile care constituie patrimoniu Academiei Române, cu excepţia încăperilor care sunt

folosite pentru activităţi economice;l) clădirile retrocedate potrivit art.1 alin.6 din OUG 94/2000 privind retrocedarea unor

bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România;m) clădirile restituite conf. art.1 OUG nr. 83/1999 privind retrocedarea unor bunuri imobile

care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România;n) clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hodrometeoretogice,

oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, clădirile din porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

o) clădirile care prin natura lor fac corp comun cu poduri viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

p) construcţiile speciale situate în subteran indiferent de destinaţia acestora şi turnurile de extracţie;

q) clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

r) clădirile care sunt utilizate pentru activitate social – umanitare de către asociaţii, fundaţii şi culte potrivit hotărârii consiliului local.

8. 2 Impozitul şi taxa pe teren8. 2 Impozitul şi taxa pe teren

a. Impozitul şi taxa pe terenOrice persoană care deţine în proprietate teren situat în România , în intravilanul sau în

extravilanul localităţilor datorează impozit şi taxa pe teren către bugetul local al comunei, oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul.

La terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă se stabileşte taxă pe teren, în condiţii similare impozitului pe teren.

Obiectul impozabil este reprezentat de terenurile deţinute în proprietate de către contribuabili, situate în municipii, oraşe şi comune în intravilanul sau în extravilanul localităţilor din România.

Terenurile dobândite în cursul anului indiferent sub ce formă, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite, iar impozitul se calculeaza proporţional cu perioada de timp rămasă până la sfârşitul anului fiscal.

În cazul terenului care face obiectul unui contract de leasing financiar, impozitul pe întreaga durată se datorează de locatar.

Terenurile care se vând în cursul anului se scad de la impunere, de la data de întâi a lunii următoare, iar impozitul se recalculează corespunzător.

Aşezarea şi calcularea impozitului pe terenuri şi a taxei pe terenuri

90

Impozitul pe terenuri se stabileşte anual, pornind de la suprafaţă şi ţinând seama de suma fixă pe metru pătrat de teren, diferenţiată în intravilanul localităţilor, pe ranguri de localităţi şi zone şi/sau categoria de folosinţă a terenului. La terenurile situate în extravilan impozitul este stabilit în sumă fixă pe hectar.

La terenurile amplasate în intravilan, înregistrate în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului exprimată în hectare cu suma corespunzătoare prevăzută în Codul fiscal.

Impozitul pe terenurile situate în intravilan pe anul 2005terenuri cu construcţii

lei/mp

ZonA în cadrul

localităţii

Rangul localităţii0 I II III I

VV

ABCD

6985

5800

4385

3000

5800438530001425

5095

3555

2250

1190

438530001425830

600

480

360

235

480

360

240

120

Impozitul pe terenurile din intravilan (It) se calculează prin aplicarea sumelor fixe în lei/mp ce revin rangului şi zonei la suprafaţa de teren deţinută de un contribuabil.

CfxStI t În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de

folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei exprimată în hectare cu suma corespunzătoare şi ponderarea cu un coeficient de corecţie.

Impozitul pe terenurile amplasate în intravilan- orice altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii

lei/mpN

r.C

rt.

Zona Zona/Lei/Hectar

Categorie de folosinţă

A B C D

123456

789

Teren arabilPăşune

FâneaţăVie

LivadăPădure sau alt teren cu

vegetaţie forestieră

Teren cu apeDrumuri şi căi ferate

201

51

53

33

82

0

151313253315

9xx

131111202513

1199

132011

xxx

91

Teren neproductiv 1

1xx

6xx

Contribuabilii, persoane juridice care deţin în proprietate terenuri amplasate în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii datorează impozit ce se calculează prin înmulţirea suprafeţei terenului exprimată în hectare cu suma prevăzută pe zone şi categorii de folosinţă dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- au prevăzut în statut ca obiect de activitate agricultura;- au înregistrat în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea obiectului de

activitate. În situaţia în care se modifică rangul localităţii, impozitul pe teren se schimba

corespunzător încadrării localităţii, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.Terenurile se încadrează pe zone în cadrul localităţilor şi pe categorii de folosinţă, în

intravilan şi extravilan de către consiliile locale în functie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi alte elemente specifice fiecărei unităti administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar – edilitar sau altor evidenţe agricole ori cadastrale.

Impozitul pe terenuri se constată şi stabileşte pe baza declaraţiei de impunere depusă de proprietarul terenului la compartimentele de specialitate ale consiliilor locale.

Impozitul pe terenuri se plăteşte la bugetul local anual în două rate egale: până la 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

Dacă impozitul pe teren datorat pe întregul an se plăteşte până la data de 31 martie inclusiv, a anului se acordă o bonificaţie de până la 10% stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Impozitul anual datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili persoane fizice şi juridice de până la 50 lei inclusiv se plăteşte integral până la primul termen de plată.

Terenurile pentru care nu se datorează impozit:In sfera terenurilor pentru care nu se datoreaza impozit pe teren se încadrează: terenurile pe

care sunt amplasate clădirile, pentru suprafaţa care este acoperite de clădire, terenurile aparţinând cultelor religioase recunoscute prin lege, terenurile cimitirelor, terenurile instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, terenurile aflate în proprietatea, administrarea sau folosinta instituţiilor publice, terenurile care prin natura lor sunt improprii pentru agricultură şi alte terenuri.

8.3. Impozitul asupra mijloacelor de transport8.3. Impozitul asupra mijloacelor de transport

Impozitul asupra mijloacelor de transport se percepe de la persoanele fizice şi persoanele juridice care deţin în proprietate vehicule cu tracţiune mecanică şi mijloace de transport pe apă. Impozitul asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică şi asupra mijloacelor de transport pe apă se datorează de către regii autonome, societăţi comerciale, persoane juridice şi persoane fizice care deţin în proprietate vehicule cu tracţiune mecanică şi mijloace de transport pe apă.

Impozitul asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi motocicletele care aparţin persoanelor cu

handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor

fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice care sunt utilizate.

92

Impozitul asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică deţinute de contribuabili depinde de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cm³ sau fracţiune din aceasta şi de natura mijlocului de transport.

Mijloace de transport Taxa lei/an

a) Autoturisme cu capacitate cilindrică de până la 2000 cm3

70000

b) Autoturisme cu capacitate cilindrică de peste 2000 cm3

86000

c) Autobuze, autocare, microbuze 140000

d) Autovehicule de până la 12 tone inclusiv 150000

e) Tractoare înmatriculate 93000

f) Motociclete, motorete, scutere 35000

Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se constată din cartea de identitate a autovehiculului şi din factura de cumpărare sau alte documente legale.

Impozitul pentru remorcile de orice fel, semiremorci şi rulote aparţinând contribuabililor se stabileşte în sumă fixă în funcţie de capacitatea acestora astfel:

Capacitatea lei/ana) până la o tonă inclusiv 70000b) peste o tonă dar nu mai mult de 3

tone23000

0c) peste 3 tone dar nu mai mult de 5

tone34600

0d) peste 5 tone 43800

0

La autovehiculele de transport marfă în masa totală autorizată de peste 12 tone, taxa în lei pe an este diferenţiată în funcţie de numarul axelor şi masa totală autorizată (în tone).

De asemenea, la combinaţii de autovehicule de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone impozitul în lei pe an depinde de numarul axelor şi masa totală autorizată în tone.

Resursele financiare provenite din impozitul asupra mijloacelor de transport se utilizează în exclusivitate pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construcţie a drumurilor de interes local şi judeţean şi constituie venit în proporţie de 60% la bugetul local şi respectiv 40% la bugetul judeţean. La municipiul Bucureşti, taxa constituie venit în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi de 40% la bugetul municipiului Bucureşti.

Impozitul anual asupra mijloacelor de transport pe apă care aparţin contribuabililor se aşează astfel: luntre, bărci fără motor folosite pentru uz şi agrement personal (119.000 lei/an), bărci fără motor folosite în alte scopuri (356.000 lei/an), bărci cu motor (711.000 lei/an), bacuri, poduri plutitoare (5.917.000 lei/an), şalupe (3.350.000 lei/an), iahturi (17.752.000 lei/an), remorchere şi împingătoare (până la 500 CP – 3.557.000 lei/an, între 501 – 2000 CP – 5.917.000 lei/an, între 2001 – 4000 CP – 9.468.000 lei/an, peste 4000 CP – 14.201.000 lei/an), vapoare pentru fiecare 1000 tdw sau fracţiune din acestea (1.184.000 lei/an), ceamuri, şlepuri şi barje fluviale în funcţie de

93

capacitatea de încărcare (până la 1500 tone – 1.184.000 lei/an, între 1501-3000 tone – 1.776.000 lei/an, peste 3000 tone – 2.959.000 lei/an).

Navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomitei nu sunt supuse impozitului asupra mijloacelor de transport.

În vederea stabilirii impozitului asupra mijloacelor de transport persoanele care deţin vehicule cu tracţiune mecanică sau mijloace de transport pe apă, completează declaraţie de impunere, pe care o depun la compartimentul de specialitate al autorităţii publice locale în raza căruia contribuabilul îşi are domiciliu sau sediul, după caz.

Impozitul pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului se datorează începând de la data de întâi a lunii următoare. În cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidenţele autorităţilor la care sunt înmatriculate, impozitul se scade cu data de întâi a lunii următoare.

Impozitul pentru mijloacele de transport se plăteşte anual în două rate egale până la datele de: 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.

Persoanele fizice sau juridice străine care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport au obligaţia de a achita integral impozitul datorat la data luării în evidenţă de către compartimentele de specialitate ale consiliilor locale.

În cazul plăţii cu anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabil, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv se acordă o bonificaţie de până la 10% inclusiv stabilită prin hotărâre a consiliului local.

8.4. Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor8.4. Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

Certificatele, avizele şi autorizaţiile eliberate contribuabililor sunt supuse unor taxe diferenţiate în funcţie de valoarea construcţiilor sau instalaţiilor, de suprafaţa terenurilor şi de natura serviciilor prestate.

Certificatul de urbanism se taxează astfel:

autorizaţia de construire se taxează cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor, inclusiv a instalaţiilor aferente acesteia, iar pentru clădirile cu destinaţie de locuinţe taxele de autorizare se reduc cu 50 %;

Suprafaţa terenurilor Taxa – lei/mp.- pentru mediul

urbana. până la 150 m2

inclusivb. între 151 şi 250

m2 inclusivc. între 251 şi 500

m2 inclusiv d. între 501 şi 750

m2 inclusiv e. între 751 şi 1000

m2 inclusiv f. peste 1000 m2

27.000 – 38.00040.000 – 50.00051.000 – 64.00065.000 – 77.00078.000 – 91.000

91.000 + 139 lei/m² pentru suprafeţe care depăşesc

1000 m²

- pentru mediul rural taxa este de 50% din taxa pentru mediul urban

94

autorizaţia de foraje şi escavări necesare studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol – pentru fiecare m2, taxa este până la 54.000 lei;

autorizaţia construcţiilor – organizare de şantier necesare execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate odată cu acestea, taxa este de 3% din valoarea autorizată a construcţiilor;

autorizaţiile de construire pentru organizarea de tabere, de corturi, căsuţe cu rulote, campinguri se taxeaza cu 2% din valoarea autorizată a lucrării sau a construcţiei;

autorizarea construcţiilor pentru: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi panourilor de afişaj a firmelor şi reclamelor, se taxează pentru fiecare m2 cu până la 54.000 lei;

autorizaţia de desfiinţare parţială sau totală a construcţiilor şi a amenajărilor se taxează cu 0,1% din valoarea impozabilă a acestora;

pentru prelungirea certificatului de urbanism precum şi a autorizaţiilor de construire, taxa este de 30% din valoarea taxei iniţiale;

autorizaţiile privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu taxa este până la 80.000 lei pentru fiecare racord;

avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului este taxat cu o sumă până la 107.000 lei;

certificatul de nomenclatură stradală se taxează cu sume până la 64.000 lei.Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor necesare desfăşurării unei activităţi din domeniul

economie se stabileşte de consiliul local în sumă de până 107.000 lei în mediul rural şi de până la 535.000 lei în mediul urban.

Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de Consiliul local de până la 130.000 lei.

Taxa pentru eliberarea de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri deţinute de consiliile locale şi este de până la 214.000 lei.

Taxele se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor solicitate de persoanele fizice şi juridice. Valoarea autorizată a lucrărilor precum şi suprafeţele de teren pentru care se percep taxe se stabileşte pe baza valorii declarate de persoana care solicită avizul.

8.5. Taxe pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate8.5. Taxe pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitateOrice persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România, pe baza

unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează o taxă. Cota de calculare a taxei pentru servicii de reclamă şi publicitate este cuprinsă între 1 şi 3% la valoarea serviciilor respective.

Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se plăteşte la bugetul local în raza căreia persoana prestează servicii de reclamă şi publicitate, lunar până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitateOrice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi

publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale către bugetul local al autorităţii administraţiei publice locale în raza căreia este amplasat panoul, afisajul sau structura de afisaj respectivă.

Valoarea taxei pentru afisaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă şi publicitate cu suma stabilită de consiliul local astfel:

a) În cazul unui afişaj în scop de reclamă şi publicitate la locul în care persoana derulează o activitate economică, taxa anuală este de până la 200.000 lei.

95

b) În situaţia oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, taxa este de până la 150.000 lei.

Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, se plăteşte anual anticipat sau trimestrial de către beneficiarul publicităţii, proporţional cu numărul de lunii de utilizare, la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază este expus afişul publicitar în patru rate egale până la datele 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie.

Instituţiile publice nu datorează taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate, precum şi pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice.

8.6. Taxa hotelieră8.6. Taxa hotelieră

Consiliile locale pot institui o taxă pentru şederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra căreia îşi exercita autoritatea.Taxa se stabileşte de consiliile locale şi poate fi cuprinsă între 0,5 şi 5% ce se aplică la tarifele practicate de unităţile de cazare.

Taxa hotelieră se virează la bugetul local al unităţii administrativ teritoriale unde este amplasat hotelul, lunar până la data de 10 a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.

Taxa hotelieră nu se aplică persoanelor fizice în vârstă de până la 18 ani persoanelor fizice cu handicap, pensionarilor, elevilor, studenţilor şi persoanelor fizice pe durata satisfacerii serviciului militar, veterani de război, văduve ale veteranilor de război.

Taxe specialeÎn vederea funcţionării unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice şi juridice,

consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot aproba taxe speciale.Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual, iar veniturile obţinute din acestea se

utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate privind înfiintarea serviciilor publice locale, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare ale acestor servicii.

Hotărârile consiliilor locale şi judeţene privind perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice şi juridice plătitoare vor fi afişate la sediul acestora sau vor fi publicate în presă. Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestaţie în termen de 15 zile de la afişarea sau publicarea acestora.

Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile publice locale oferite de instituţia de interes local potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia sau de la cele care sunt obligate să efectueze prestaţii.

Consiliile locale şi judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităţilor publice (gaze naturale, apă, energie electrică) pentru existenţa pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ teritoriale a reţelelor de apă de transport şi distribuire a energiei electrice şi a gazelor naturale.

Alte taxe localeConsiliile locale sau consiliile judeţene pot institui o taxă zilnică de până la 100.000 lei

pentru utilizarea temporară a locurilor publice, vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură şi arheologice. Sumele provenite din asemenea taxe se constituie ca venituri proprii ale bugetelor locale şi se plătesc anticipat.

Consiliul local sau Consiliul Judetean pot institui taxe zilnice pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor destinate să funcţioneze în scopul obţinerii de venit. De asemenea, consiliul local poate stabili o taxă anuală de până la 300.000 lei pentru vehicule lente.

8.7. Impozitul pe spectacole8.7. Impozitul pe spectacole

Impozitul pe spectacole reprezintă un impozit indirect ce se încasează în bugetul local al unităţii administrativ teritoriale unde are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă

96

activitate distractivă.Plătitorii impozitului pe spectacole sunt persoanele fizice şi juridice autorizate să organizeze

permanent sau ocazional manifestări artistice, competiţii sportive, activităţi artistice şi distractive de videotecă şi discotecă cu plată. Instituţiile publice nu datorează impozitul pe spectacole.

Impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotelor procentuale corespunzătoare, asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor la spectacole, sau în sumă fixă pe metru pătrat de suprafaţă a incintei unde se desfăşoară spectacolul, mai puţin valoarea timbrului, instituit potrivit legii.

Cotele procentuale pe baza cărora se calculează impozitul pe spectacole sunt diferenţiate astfel:

a)la spectacolele artistice de teatru, operă, operetă, filarmonică, cinematografice, muzicale şi de circ, competiţii sportive interne şi internaţionale cota este de 2%

b)manifestările artistice altele decât cele menţionate, cota de impozitare este de 5%.Activităţile artistice şi distractive de videotecă şi discotecă se impozitează în funcţie de

suprafaţa incintei în care se desfăşoară spectacolul (metri pătraţi) şi de următoarele sume:- în cazul videotecilor suma este de până la 1000 lei / m2 / zi;- în cazul discotecilor suma este de până la 2000 lei / m2 / zi.Consiliile locale stabilesc taxele în sumă fixă pentru activităţile artistice şi distractive în a

căror rază teritorială se realizează acestea. În vederea determinării impozitului pe spectacole se aplică coeficienţi de corectare în funcţie de rangul localităţii în care se organizează activităţi artistice sau distractive.

Impozitul pe spectacole se plateşte lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează impozitul la bugetul unităţilor administrativ teritoriale în a căror rază se desfăşoară spectacolele.

În cazul sumelor cedate în scopuri umanitare, pe bază de contract, din încasarile obţinute din spectacole nu se datorează impozit pe spectacole.

Plătitorii impozitului pe spectacole au obligaţia de a înregistra abonamentele şi biletele de intrare la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în a căror rază teritorială îşi au sediul şi de a afişa tarifele la casele de vânzare a biletelor şi la locul de prezentare a spectacolelor.

La spectacolele organizate în deplasare sau în turneu, biletele de intrare şi abonamentele se vizează de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale fiscale în a căror rază teritorială se desfăşoară spectacolele. Plătitorii de impozit răspund de exactitatea calculului şi de vărsarea la timp a impozitului.

Plătitorii impozitului pe spectacole mai au obligaţia de a ţine evidenţa încasărilor şi a impozitului şi de a depune lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează venitul la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a cărui rază îşi au sediul sau domiciliul, decontul de impunere.

Plătitorii de impozit pe spectacole mai sunt obligaţi:- să respecte normele legale privind tipărirea, înregistrarea, vizarea, gestionarea şi utilizarea

biletelor de intrare la spectacole şi a abonamentelor;- să elibereze bilete de intrare pentru toate sumele încasate şi să nu practice tarife majorate

faţă de cele înscrise pe bilet;- să pună la dispoziţia organelor de control documentele care atestă calculul şi plata

impozitului pe spectacole.Încalcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, gestionarea şi

utilizarea biletelor de intrare şi a abonamentelor la spectacole constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale se constituie infracţiune şi se sancţionează cu amendă.

8.7.1. Taxele judiciare de timbru, taxele notariale şi taxele extrajudiciare de timbru

97

8.7.1.1. Taxele judiciare de timbru şi alte taxe

Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, în funcţie de modul în care obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani2.

A. Acţiunile şi cererile evaluabile în bani introduse la instanţele judecătoreşti se taxează astfel pe baza unor cote progresive pe tranşe3 :

Taxele judiciare de timbru sunt progresive în funcţie de acţiunile şi cererile evaluabile în bani introduse la instanţele judecătoreşti.

În cazul contestaţiei la executare silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite.

B. Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani ce se taxează în sume fixe diferenţiate includ: cereri pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept făcute conform Codului

de procedură civilă; cereri care privesc dreptul de folosinţă al locuinţelor sau al unor încăperi, nelegate de

plata anumitor sume de bani, precum şi cereri de ordonanţă preşedenţială al căror obiect nu este evaluabil în bani;

cereri pentru stabilirea calităţii de moştenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducţiune a libertăţilor şi cereri de partaj;

cereri de recuzare în materie civilă; cereri de suspendare a executării silite, inclusiv a executării vremelnice, precum şi cereri

în legătură cu măsurile asiguratorii; cereri de perimare şi cereri pentru eliberarea ordonanţei de adjudecare; contestaţii în anulare; cereri de revizuire; acţiuni de grănituire, în cazul în care nu se cuprinde şi revendicarea unei porţiuni de

teren; acţiuni posesorii şi cereri care au ca obiect servituţi; cereri de strămutare în materie civilă; cereri pentru investirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în

ţară sau în alte ţări şi a oricăror altor hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege care nu sunt executori potrivit legii;

cereri introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege;

cereri pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, unei adeverinţe sau oricărui alt înscris;

cereri cu caracter patrimonial prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite – 10% din valoarea pretinsă;

cereri pentru refacerea înscrisurilor şi a hotărârilor dispărute, precum şi cereri de repunere în termen;

cereri pentru încuviinţarea executării silite; cereri pentru emiterea somaţiei de plată; cereri privind instituirea de măsuri asiguratorii asupra navelor şi aeronavelor;

2 Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru în M. of. p. I nr. 173/29.07.1997, Legea nr. 26/1999 privind modificarea art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele de timbru în M. of. nr. 31/27.01.1999, O.G.R. nr. 169 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, M. of. nr. 34/16 aug. 20013 Legea nr. 146/1997, art. 2

98

plângeri împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită;

cereri pentru supralegalizarea semnăturii şi a ştampilei executorului judecătoresc; cereri de asistenţă judiciară formulate de autorităţi străine dacă prin convenţii

internaţionale sau pe bază de reciprocitate nu s-a stabilit că asistenţa judiciară internaţională se efectuează gratuit;

înmânarea de acte judiciare sau extrajudiciare; efectuarea de comisii rogatorii; cereri de înfiinţare a popririi; cererile pentru repunerea pe rol, când suspendarea judecării se datorează părţilor se

taxează cu 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acţiunea a cărei judecare a fost suspendată;

cereri pentru eliberarea de către instanţele judecătoreşti de copii de pe hotărârile judecătoreşti;

cereri pentru legalizarea de copii de pe înscrisurile aflate la dosar pentru fiecare exemplar de copie;

notificările şi somaţiile comunicate prin executorii judecătoreşti; cereri adresate Ministerului Justiţiei pentru supralegalizarea înscrisurilor sau copiilor de

pe înscrisuri destinate a fi utilizate în străinătate; cereri adresate Ministerului Justiţiei pentru autorizarea traducătorilor şi experţilor.C. Cererile pentru acordarea personalităţii juridice, pentru autorizarea funcţionării se referă

la: cereri pentru înregistrarea partidelor politice; cereri pentru acordarea personalităţii juridice fără scop lucrativ, fundaţiilor, uniunilor şi

federaţiilor de persoane juridice fără scop lucrativ, precum şi pentru modificarea actelor constitutive ale acestora.

D. Cererile formulate în domeniul drepturilor de autor şi inventator cuprind: cereri pentru recunoaşterea dreptului de autor şi a celor conexe, pentru constatarea

încălcării acestora şi repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor şi a sumelor cuvenite pentru opere de artă, precum şi pentru luarea de măsuri în scopul prevenirii producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora – 100.000 lei;

cereri pentru recunoaşterea calităţii de inventator, de titular de brevet, a drepturilor născute din brevetul de invenţie, din contractele de cesiune şi licenţă, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului – 100.000 lei.

E. Cererile în materie comercială se taxează referă astfel la: cereri pentru înregistrarea sau autorizarea societăţilor comerciale, precum şi pentru

modificarea actelor constitutive ale acestora, cereri pentru excluderea unui asociat, cereri de dizolvare şi lichidare a unei societăţi comerciale;

cereri pentru lichidarea poziţiei dominante a unui agent economic; acţiuni, cereri şi contestaţii introduse în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura

reorganizării şi lichidării judiciare; cereri pentru contestarea devizului lucrărilor reglementate de art. 67 alin. 3 din Legea nr.

26/1996/Codul silvic.F. Taxe judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri referitoare la raporturile de

familie: cererea de divorţ, conform art. 38 alin. 1 şi 2 din Codul familiei; pentru cererea de divorţ întemeiată pe art. 38 alin. 3 din Codul familiei, precum şi în

cazul în care reclamantul nu realizează venituri sau acestea sunt inferioare salariului minim brut pe ţară;

pentru cererile de stabilire a locuinţelor minorilor, formulate potrivit art. 100 alin. 3 din Codul familiei, pentru cererea de încredinţare a copiilor minori introdusă separat de acţiunea de

99

divorţ, pentru cererile de reîncredinţare a copiilor minori ulterior divorţului, pentru acţiunea introdusă de un părinte care a recunoscut unul sau mai mulţi copii, în scopul purtării numelui său, precum şi pentru cererile de încredinţare a copiilor minori din afara căsătoriei formulate conform art. 65 din Codul Familiei.

G. Cererile formulate potrivit Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 includ:

cereri pentru soluţionarea conflictelor de competenţă dintre birourile notarilor publici; plângeri împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial; cereri pentru supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului public de către

Ministerul Justiţiei.H. Transcrierea sau, după caz, intabularea în registrele de publicitate a înstrăinărilor de

imobile, pe bază de acte sub semnătură privată şi a ordonanţelor de adjudecare se taxează în funcţie de valoarea declarată de părţi în act, dar nu mai puţin decât valoarea terenurilor şi construcţiilor avută în vedere la stabilirea impozitelor:

Înscrierea drepturilor reale de garanţie (gaj, ipotecă, privilegii, fidejusiuni reale) se taxează cu 1,5% la cuantumul din creanţă garantat, dar nu mai mult de o anumită sumă.

Orice alte transcrieri, înscrieri sau notări în registrele de publicitate a situaţiei juridice a imobilelor, inclusiv radierea drepturilor reale de garanţie se taxează în sumă fixă.

I. Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din:

taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;

taxa datorată la suma contestată în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.De asemenea, se timbrează cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva

următoarelor hotărâri judecătoreşti: încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj; încheierea de suspendare a cauzei; hotărârea de declinare a competenţei şi de dezinvestire; hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată; hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru

autoritate de lucru judecat.J. Cererile pentru executarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti

următoare se referă la: încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj; încheierea de suspendare a judecării cauzei; hotărârea de declinare a competenţei şi de dezinvestire; hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată; hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru

autoritate de lucru judecat.Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de

timbru se taxează cu sumă fixă.Sunt scutite de taxe judiciare de timbru, acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru

executarea căilor de atac referitoare la: încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce

decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă şi cele privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, precum şi executarea hotărârilor pronunţate în aceste litigii;

plata muncii cooperativelor de producţie meşteşugărească, de producţie mixtă agricolă - meşteşugărească, de invalizi şi de prestări servicii;

obligaţiile legale şi contractele de întreţinere;

100

stabilirea şi plata pensiilor, precum şi alte drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale;

stabilirea şi plata ajutorului de şomaj, a ajutorului de integrare profesională şi a alocaţiei de sprijin, a ajutorului social, a alocaţiei de stat pentru copii, a dreptului persoanelor handicapate şi a altor forme de protecţie socială prevăzute de lege;

stabilirea şi acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept;

adopţia, constatarea abandonului, ocrotirea minorilor, tutelă, curatelă, interdicţie judecătorească, asistenţa bolnavilor psihic periculoşi, precum şi la executarea de către autoritatea tutelară a atribuţiilor ce îi revin;

sancţionarea contravenţiilor; protecţia consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia

consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor;

stabilirea drepturilor persoanelor fizice acţionare la societăţile comerciale agricole pe acţiuni;

valorificarea drepturilor Societăţii Naţionale de Cruce Roşie; amenzile de orice fel; executarea drepturilor electorale; cauzele penale inclusiv despăgubirile civile, materiale şi morale decurgând din acestea; orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd prin legi speciale

scutiri de taxă judiciară de timbru; cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor

preluate abuziv de stat sau de alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

De asemenea, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, contestaţiile introduse la Curtea de apel împotriva hotărârilor comisiilor constituite în temeiul art. 20 din Legea nr. 33/1997 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Sunt scutite de taxă judiciară de timbru cererile şi acţiunile inclusiv căile de atac formulate potrivit legii de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, când au ca obiect venituri publice.

Taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin ordin de plată, şi prin aplicarea şi anularea de timbre fiscale mobile.

Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii solicitate.

Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost modificată ulterior, nu poate fi anulată integral, ci trebuie soluţionată în limitele în care taxa de timbru s-a plătit în mod legal.

În cazul în care instanţa judecătorească investită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare, constată că în fazele procesuale anterioare, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligaţia părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se efectuează prin organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul.

Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:

101

când taxa plătită nu era datorată; când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului ca urmare a unei

dispoziţii legale; când în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat, când

contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Taxele de divorţ se restituie la jumătate din taxa plătită, iar la contestaţia în executare taxa se restituie proporţional. Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data apariţiei sale.

Taxele judiciare de timbru plătite prin aplicarea şi anularea de timbre fiscale mobile nu se restituie.

8.7.1.2. Taxele de timbru pentru actele şi serviciile4

Actele şi serviciile notariale care se îndeplinesc de către notarii publici sunt supuse taxelor de timbru. De asemenea, se percep taxe de timbru pentru actele notariale îndeplinite de către secretarii primăriilor din comunele şi oraşele unde nu funcţionează birouri ale notarilor publici.

Taxele de timbru pentru activitatea notarială se clasifică în funcţie de natura actului (evaluabil sau neevaluabil în bani) sau a serviciului prestat, astfel:

a) taxe de timbru în cotă procentuală pe tranşe de valori progresive în raport cu preţul ori cu evaluarea bunurilor imobile sau a masei succesorale;

b) taxe de timbru în cotă procentuală fixă proporţională cu preţul sau cu evaluarea bunurilor mobile şi imobile;

c) taxe de timbru în sumă fixă (exprimate în cifre absolute) pentru actele şi serviciile notariale al căror obiect este neevaluabil în bani.

Actele notariale îndeplinite de secretarii primăriilor, de unele instituţii sau de agenţii economici, în cazul în care se depun la aceştia sunt scutite de taxe de timbru.

Taxele de timbru se datorează de persoanele fizice şi de persoanele juridice care solicită îndeplinirea actelor şi serviciilor notariale.

În sfera actelor şi serviciilor se încadrează.Autentificarea actelor între vii, translative ale dreptului de proprietate şi ale altor drepturi

reale ce au ca obiect bunuri imobile, inclusiv actele ce au ca obiect constituirea ca aport la capitalul social al dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunurilor imobile se taxează la valoarea declarată de părţi în actul autentic, dar nu mai puţin decât valoarea de circulaţie stabilită prin expertiză efectuată la cererea camerei notarilor publici, astfel:

autentificarea testamentelor; autentificarea actelor de partaj; autentificarea actelor de lotizare (parcelare); autentificarea actelor de garanţie; autentificarea actelor de înstrăinare a mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică -

0,5% la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin decât taxa asupra mijloacelor de transport stabilită de organele fiscale teritoriale;

autentificarea contractelor de comodat şi închiriere de bunuri se taxează ca- 0,5% din valoarea bunurilor declarate de parte sau, după caz, din cuantumul chiriei declarate de părţi;

autentificarea procurilor;

4Ordonanţa G.R. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială în M. of. nr. 40/30.01.1998, aprobate prin Legea nr. 122/1998, Norme metodologice ale Ministerului Justiţiei nr. 618/1998 privind aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială

102

autentificarea oricăror acte al căror obiect este evaluabil în bani - 0,5 % din valoarea declarată de parte;

autentificarea actelor constitutive ale societăţilor comerciale, precum şi a actelor de modificare a acestora;

autentificarea actelor constitutive ale societăţilor agricole, precum şi a actelor de modificare a acestora;

autentificarea actelor de constituire şi a statutelor asociaţiilor fără scop patrimonial şi ale fundaţiilor, inclusiv a actelor de modificare;

autentificarea oricăror alte acte al căror obiect este neevaluabil în bani 3.000 lei; întocmirea actelor de protest a cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin 50.000 lei; legalizarea semnăturilor, a specimenelor de semnătură şi a sigiliilor, dare de dată certă,

certificarea unor fapte, pentru fiecare act; legalizarea de copii de pe înscrisurile prezentate de parte din arhiva notarului public

pentru fiecare copie; legalizarea traducerii de către notarul public autorizat sau legalizarea semnăturii

traducătorului pentru fiecare exemplar; primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor pe timp de un an sau fracţiune de an,

pentru fiecare exemplar; eliberarea de duplicate de pe actele notariale şi reconstituiri de acte originale; taxa asupra succesiunilor depinde de valoarea acestora: efectuarea oricăror acte notariale.Taxele asupra succesiunilor se stabilesc la valoarea întregului activ, cuprinzând bunurile

mobile şi imobile din care se scade pasivul succesoral dovedit prin înscrisuri. Evaluarea bunurilor imobile se face la valoarea declarată de parte, dar nu mai puţin decât valoarea stabilită prin expertiză, iar valoarea bunurilor mobile în funcţie de suma declarată de părţi, dar nu mai puţin o anumită sumă.

Autentificarea actelor de înstrăinare între vii a mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică se taxează la valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin decât taxa asupra mijloacelor de transport stabilită de organele fiscale în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul contribuabilii.

Autentificarea oricăror alte acte de înstrăinare, al căror obiect este evaluabil în bani se taxează la valoarea declarată de părţi în actul autentic.

La unele categorii de acte notariale, taxa de timbru se stabileşte şi percepe o singură dată:

a) autentificarea actelor de donaţie care cuprind clauza întoarcerii bunurilor dăruite;b) autentificarea actelor de donaţie care cuprind şi clauza revocării acesteia;c) acceptarea donaţiei;d) autentificarea actului prin care nudul proprietar înstrăinează dreptul său, iar uzufructuarul

renunţă la dreptul de uzufruct;e) în cazul înstrăinării bunului de către mai mulţi proprietari către o singură persoană sau în

cazul în care o singură persoană înstrăinează un bun către mai multe persoane în coproprietate;f) autentificarea înstrăinării construcţiei aflate pe terenul concesionat sau dat în folosinţă.Taxele de timbru pentru activitatea notarială se încasează în contul bugetului local prin

unităţile trezoreriei. Persoanele fizice achită în numerar taxele de timbru pentru activitatea notarială la casieriile trezoreriei statului, iar persoanele juridice achită taxele de timbru pentru activitatea notarială prin virare cu ordin de plată.

Taxele de timbru pentru actele şi serviciile notariale se pot încasa şi de către notarul public, personal sau printr-un salariat desemnat de acesta, în cadrul biroului notarial, care se obligă să le vireze la bugetul local.

În sfera actelor şi serviciilor notariale scutite de la plata taxelor de timbru se încadrează:

103

succesiunile vacante ce revin statului; succesiunile în care statul sau instituţiile publice au calitatea de moştenitori

testamentari; actele privind încetarea dreptului de concesiune deţinut asupra locurilor de veci

(declaraţii sau succesiuni vacante); actele notariale în legătură cu schimburile intervenite între stat şi particulari; perfectarea actelor prin care se donează statului sau instituţiilor publice (consilii locale,

muzee) bunuri mobile sau imobile; actele şi procedurile prin care cultele recunoscute de lege devin titularele dreptului de

proprietate sau ale altor drepturi reale; cererile şi actele notariale prin care se efectuează împărţeala pentru ieşirea din

indiviziune, când ieşirea de indiviziune a fost cerută de stat; legalizarea specimenelor de semnătură ale demnitarilor în exercitarea atribuţiilor de

serviciu; actele întocmite în scopul valorificării unor drepturi prevăzute de legi speciale şi de

protecţie socială cum sunt: declaraţia privind ajutorul de şomaj, declaraţii privind drepturile de pensie, ajutorul social şi ajutorul pentru mamele cu mai mulţi copii, declaraţii privind acordarea burselor pentru elevi şi studenţi, declaraţii privind stabilirea sau valorificarea drepturilor foştilor deţinuţi politici, veterani de război şi văduvele acestora, declaraţii privind drepturile persoanelor cu handicap şi actele notariale privind recunoaşterea filiaţiei, adopţia, tutela, curatela, punerea sub interdicţie.

8.7.1.3. Taxele extrajudiciare de timbru

Eliberarea certificatelor de orice fel, altele decât cele eliberate de instanţe, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi de notarii publici, eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate, eliberarea permiselor de vânătoare şi de pescuit, examinarea conducătorilor de autovehicole în vederea obţinerii permisului de conducere, înmatricularea autovehicolelor şi a remorcilor, precum şi alte servicii prestate de unele instituţii publice sunt supuse taxelor extrajudiciare de timbru5.

Taxele extrajudiciare de timbru sunt stabilite în sume fixe pe categorii de servicii prestate, datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, după caz, de către persoane fizice şi juridice precum şi de către alţi solicitanţi ai serviciilor supuse acestei taxe. Taxele extrajudiciare de timbru se plătesc anticipat, respectiv înainte de prestarea serviciilor respective.

A) Taxe pentru eliberarea certificatelor de orice fel, altele decăt cele eliberate de instanţe, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, de notarii publici, precum şi pentru alte servicii prestate de unele instituţii publice.

eliberarea de către organele administraţiei publice centrale şi locale, de alte autorităţi publice, precum şi de instituţii de stat, care în exercitarea atribuţiilor sunt în drept să certifice anumite situaţii de fapt, a certificatelor, a adeverinţelor şi a oricăror alte înscrisuri prin care se atestă un fapt sau o situaţie, cu exepţia acelor acte pentru care se plăteşte o altă taxă judiciară de timbru mai mare ;

eliberarea certificatului de producător agricol ; eliberarea certificatelor de proprietate, pe cap de animal ; certificarea (transcrierea) transmisiunii proprietăţii asupra animalelor, pe cap de animal,

în bilete de proprietate ; eliberarea certificatelor de înregistrare fiscală ; eliberarea, la cerere, a certificatelor de cazier judiciar ; înregistrarea, la cerere, în actele de stare civilă a desfacerii căsătoriei ;

5 Legea nr.117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, in M.O nr.321/6 iulie 1999

104

transcrierea, la cerere, în registrele de stare civilă române a actelor de stare civilă întocmite de autorităţile străine ;

reconstituirea şi întocmirea ulterioară, la cerere, a actelor de stare civilă ; elaborarea altor certificate de stare civilă în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau

deteriorate.B) Taxe pentru eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate şi înscrierea

menţiunilor în acestea, precum şi eliberarea permiselor de vânătoare sau pescuit. a) acte de identitate ; eliberarea sau preschimbarea cărţilor de identitate (inclusiv a celor provizorii) şi a

buletinelor de identitate pentru cetăţenii români, eliberarea carnetelor de identitate, precum şi eliberarea sau prelungirea valabilităţii legitimaţiilor provizorii pentru cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie ;

înscrierea menţiunilor privind schimbarea domiciliului şi a reşedinţei ; - viza anuală a carnetelor de identitate ale cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţenie ; eliberarea unor noi cărţi, buletine, carnete de identitate şi legitimaţii provizorii în locul

celor pierdute, furate sau deteriorate ; înregistrarea cererilor persoanelor fizice şi juridice privind furnizarea unor date din

registrul permanent de evidenţă a populaţiei ; b) eliberarea sau viza anuală a permiselor de vânătoare ; c) eliberarea sau viza anuală a permiselor de pescuit ;C) Taxe pentru examinarea conducătorilor în vederea obţinerii permiselor de

conducere taxe pentru examinarea candidaţilor care au absolvit şcoală de conducători de

autovehicole; taxe pentru examinarea persoanelor care nu au; taxe pentru examinarea persoanelor cărora le-a fost anulat permisul de conducere pentru

categoriile cuprinse în permisul anulat ; taxe pentru examinarea persoanelor care au fost respinse de trei ori la examenul pentru

obţinerea aceleiaşi categorii a permisului de conducere; taxe pentru examinarea persoanelor cărora le-a fost anulat permisul de conducere.D) Taxe de înmatriculare a autovehicuelor şi remorcilor, pentru autorizare provizorie

în circulaţie şi de autorizare de circulaţie pentru probe. taxe de înmatriculare permanentă sau temporară a autovehiculelor şi remorcilor ; taxe de autorizare provizorie a circulaţiei autovehiculelor şi remorcilor neînmatriculate

permanent sau temporar ; taxe de autorizare a circulatiei pentru probe a autovehiculelor si remorcilor ;Taxele extrajudiciare de timbre pot fi majorate cu pana la 40 % de catre consiliul local in a

carei raza teritoriala se afla sediul prestatorului de servicii in functie de necesitatile functionarii normale a serviciilor publice si de indeplinirea atributiilor ce revin autoritatilor publice locale.

De la plata taxelor de timbru sunt scutite : eliberarea certificatelor care atesta un fapt sau o situatie decurgând din raporturi de

munca, eliberarea certificatelor destinate obtinerii unor drepturi privind existenta sociala, asigurarile sociale si protectia sociala, certificatelor eliberate de institutiile de invatamant, certificate eliberate pentru a servi in armata, scoli, gradinite, crese si in alte institutii ;

eliberarea certificatelor originale de stare civilă ; atestarile in legatura cu primirea unor sume de bani ; eliberarea certificatelor, adeverintelor si a oricaror inscrieri medicale, cu exceptia celor

folosite in justitie ; eliberarea certificatelor medico-legale prin care se atesta decesul ; eliberarea certificatelor ca urmare a actiunilor sanitar-veterinare obligatorii si gratuite ;

105

inscrierea mentiunilor privind schimbarea domiciliului sau a resedintei in actele de identitate ale minorilor orfani, internati in case de copii ;

eliberarea unei noi carti de identitate in cazul schimbarii denumirii localitatilor si/sau strazilor ;

examinarea in vederea obtinerii permisului de conducere auto a persoanelor cu handicap fizic, a membrilor misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si a membrilor acestora, a autovehiculelor apartinand persoanelor cu handicap.

Taxele extrajudiciare de timbre se platesc in numerar, prin ordin de plata, prin aplicarea si anularea timbrelor fiscale mobile.

Taxele extrajudiciare de timbre pot fi incasate si de institutiile publice care primesc, intocmesc sau elibereaza acte ori presteaza servicii supuse acestor taxe.

Sumele achitate cu titlu de taxe extrajudiciare de timbru se restituie sau se compenseaza la cerere in urmatoarele cazuri :

atunci cand taxa platita nu era datorata ; atunci cand s-a platit o taxa mai mare decat cuantumul legal ; atunci cand serviciul nu poate fi prestat. Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxei extrajudiciare de timbru este de 5

ani calculati de la data la care s-a constatat ca aceasta nu a fost achitata. Prestatorii de servicii supuse taxelor extrajudiciare de timbru au urmatoarele obligatii : sa nu primeasca sau sa nu elibereze acte ori sa presteze servicii fara ca taxa

extrajudiciara de timbre sa fi fost achitata ; sa vireze in termen de 10 zile de la data incasarii la bugetul local sumele incasate cu titlu

de taxa extrajudiciara de timbru ; sa pastreze documentele care atesta indeplinirea obligatiei privind timbrarea si sa

conduca evidentele necesare in vederea identificarii actelor, lucrarilor si serviciilor eliberate sau prestate.

Controlul asupra respectarii prevederilor legale se exercita de servicii de specialitate ale consiliilor locale.

Taxele extrajudiciare de timbre se actualizeaza periodic in functie de rata inflatiei, prin hotararea consiliilor locale în condiţiile stabilite prin legea impozitelor şi taxelor locale.

8.8 Facilităţi comune8.8 Facilităţi comunea) Facilităţi pentru persoanele fiziceImpozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa

pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor precum şi unele taxe speciale nu se aplică la următoarele persoane:

veteranii de război; persoanele fizice prevăzute la art.1 al Decretului-lege nr.118/1990 pentru acordarea

unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată la 6 martie 1945, precum şi persoanelor deportate.

Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren şi taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică persoanelor fizice prevăzute de Legea nr.42/1990 privind cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de război şi văduvelor veteranilor de război care nu s-au recăsătorit.

La clădirile, terenurile sau mijloacele de transport deţinute în comun de o persoană fizică scutirea se aplică integral pentru proprietăţile deţinute în comun de soţi.

Scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren se aplică doar clădirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice.

Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice nu se datorează de către persoanele încadrate în gradul I de

106

invaliditate.Persoanele fizice şi/sau juridice carea reabilitează sau modernizează termic clădirile pe care

le deţin în proprietate sunt scutite de impozitul pentru aceste clădiri pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea termică precum şi de taxele pentru eliberarea autorizaţiei de a construi pentru lucrările de reabilitare tehnică.

Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice dacă:a) clădirea este locuinţă nouă realizată în condiţiile Legii nr. 114/1996; saub) clădirea este realizată pe bază de credite în conformitate cu O.G. nr. 19/1994 privind

stimularea investiţiilor pentru realizarea de lucrări publice şi construcţii de locuinţe. Scutirile se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării clădirii scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar.

Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor se reduc cu 50% persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”.

b) Facilităţi pentru persoanele juridiceImpozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul asupra mijloacelor de transport, taxa

pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor precum şi unele taxe locale (art.282, art.283) nu se aplică:

oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;

fundamentaţiilor testamentare care se constituie pentru a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi pentru a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activitate de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copii, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice şi alte persoane aflate în dificultate;

Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele clădiri şi terenul aferent deţinute de persoane juridice care sunt utlizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.

Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru clădirile nou construite deţinute de cooperaţiile de consum sau meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achiziţiei clădirii.

c) Hotărâri privind impozitele şi taxele locale şi judeţeneConsiliul local poate decide scutirea de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a

acestuia pentru o clădire folosită ca domiciliu de persoanele fizice.Consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren

datorate de către persoanele juridice care efectuează investiţii de peste 500.000 euro pe o perioadă de 5 ani.

În cazul investiţiilor de peste 500.000 euro finalizate şi puse în funcţiune, consiliul local poate stabili cota de 0.25% la calculul impozitului pe clădiri pe o perioadă de trei ani.

Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren sau o reducere a acestora pentru persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim pe economie, ori constau în exclusivitate din ajutor de şomaj şi/sau pensie de asistenţă socială.

În cazul calamităţilor naturale, Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren, precum şi a taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire sau o reducere a acestora.

Autoritatea administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi

107

penalizărilor aferente. Majorarea impozitelor şi taxelor localeImpozitele şi taxele locale pot fi majorate anual cu până la 20% de către consiile locale,

judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti cu unele excepţii. Consiile locale şi judeţene adoptă deciziile cu privire la impozitele şi taxele locale pentru un an calendaristic până la data de 31 mai inclusiv a anului calendaristic precedent.

Indexarea impozitelor şi taxelor localeImpozitele şi taxele locale stabilite în sume în lei sau se stabilesc pe baza lor, sumele se

indexează odată la 3 ani, ţinând seama de evoluţia inflaţiei de la ultima indexare.

108

CAP. IX CONTRIBUŢIICAP. IX CONTRIBUŢII LA SISTEMUL PUBLIC DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI LA SISTEMUL PUBLIC DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALEDE ASIGURĂRI SOCIALE

Sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale este organizat şi funcţionează în România în baza următoarelor principii: unicităţii, egalităţii, solidarităţii sociale, obligativităţii, contributivităţii, repartiţiei şi autonomiei.

În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii1: persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi

funcţionarii publici; persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în

cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti;

persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj (şomeri);

persoanele care realizează un venit brut, pe un an calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute pe economie şi care se regăsesc în una dintre situaţiile următoare:

a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;c) membrii ai asociaţiei familiale;d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă care nu sunt asiguraţii acestora;f) proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole sau forestiere;g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau

activităţi private în domeniul forestier;h) membrii ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere în agricultură;i) persoane care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute potrivit legii şi care nu

au încheiat contract individual de muncă. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe un an calendaristic, echivalente

cu cel puţin 3 salarii medii brute pe economie, cumul din două sau mai multe situaţii prezentate anterior;

persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit brut pe un an calendaristic echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute pe economie, cu excepţia beneficiarilor unei pensii de limită de vârstă.

Salariul mediu brut pe economie care se ia în considerare în cadrul formulelor de calcul a contribuţiilor pentru sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi în stabilirea diferitelor bareme care generează sau nu calitatea obligatorie de plătitor şi implicit de asigurat, se prognozează şi se face public de către Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) până la data de 31 decembrie a anului curent, pentru anul următor.

Pentru anul 2004, salariul mediu brut pe economie a fost stabilit prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat2 la nivelul de 7.682.000 lei lunar.

1 Legea nr. 19/17 martie 2000, M. of. nr. 140 din 01.apr.2000, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 49 din 29.03.2001, M. of. nr. 161/30.03.2001 şi O.U.G. nr. 107/27.06.2001, M. of. nr. 352/30.06.2001; O.M.M.S.S. nr. 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea N.M. de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2001, M. of. nr. 237 din 10 mai 20012 Legea nr. 519/3 decembrie 2003, M. of. Nr. 864 din 4 decembrie 2003

109

Pentru anul 2005, salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este de 9.211.000 lei3.

Contribuabili, în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, sunt:a) asiguraţii, care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;b) angajatorii;c) asiguraţii care pot fi asimilaţi angajatorului, în condiţiile legii;d) instituţia statului care administrează fondul pentru plata ajutorului de şomaj;e) persoanele care încheie contract de asigurare socială.Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă

normale, deosebite sau speciale, şi se aprobă anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.Pentru anul 2004 şi anul 2005, cotele de contribuţii au fost stabilite prin lege4, astfel: 31,5% pentru condiţii normale de muncă; 36,5% pentru condiţii deosebite de muncă; 41,5% pentru condiţii speciale de muncă.Contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată de asiguraţii care desfăşoară

activităţi pe bază de contract individual de muncă, funcţionarii publici, persoane care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective, sau care sunt numiţi în cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, membrii cooperatori ai organizaţiilor meşteşugăreşti, precum şi de persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile, cu excepţia beneficiarilor unei pensii de limită de vârstă, reprezintă o parte din cota de contribuţie de asigurări sociale stabilită anual pentru condiţii normale de muncă, respectiv 9,5 puncte procentuale atât pentru anul 2004, cât şi pentru anul 2005.

Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferenţa faţă de contribuţia individuală de asigurări sociale până la nivelul cotelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite prin legea anuală a bugetului de stat, în funcţie de condiţiile de muncă.

Ceilalţi asiguraţi datorează integral cota de contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare condiţiilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea, plata acesteia se poate face şi la intervale mai mari de o lună, fără a se depăşi 6 luni, cu respectarea termenelor prevăzute în declaraţia sau în contractul de asigurare.

Contribuţia individuală de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori se calculează şi se plăteşte lunar de către angajatori, asiguraţi, angajatorii suportând fiecare contribuţia proprie.

Baza de calcul lunară a contribuţiei individuale de asigurări sociale, în cazul asiguraţilor, o constituie:

a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, inclusiv funcţionarii publici;

b) veniturile brute de natură salarială realizate lunar de persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, precum şi de membrii cooperatori ai unei organizaţii meşteşugăreşti;

c) veniturile brute de natură salarială realizate lunar de persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări servicii, mai puţin pensionarii de limită de vârstă;

d) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie.

Baza de calcul a contribuţiei individuale, determinată astfel nu poate depăşi plafonul de 5 ori salariul mediu brut pe economie.

Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţi şi nu poate fi mai mare decât

3 Legea nr. 512/ 22.11.2004 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, art. 34, M.Of. nr. 1128/30.11.20044 Legea nr. 519/03.12.2003 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, art. 8,Legea nr.512/22.11.2004 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, M.Of. nr. 1128/30.11.2004

110

produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie5.

Prin sintagma salarii individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, se înţelege6:

a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program lunar şi suplimentar, inclusiv indexări şi compensaţii incluse în salariul lunar potrivit legii, indemnizaţii de conducere, sporuri de venit şi alte drepturi care, conform actelor normative, fac parte din salariul de bază;

b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, fie că au sau nu caracter permanent;

c) sumele plătite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat cum ar fi concedii de odihnă, concedii de studii, zile de sărbători, evenimente familiale deosebite sau întreruperi ale lucrului din motive neimputabile angajaţilor;

d) sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie, suportate din fondul de salarii;e) premiile, altele decât cele reprezentând participarea salariaţilor la profit;f) drepturile în natură acordate salariaţilor sub formă de renumeraţie;g) sumele plătite din fondul de salarii, conform legii sau contractelor colective de muncă,

cum ar fi: al 13-lea salariu, prime de vacanţă, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naţionale sau religioase, precum şi orice alte sume plătite din fondul de salarii.

Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din

fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de angajator;b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor individuale

de muncă, al încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici sau al încetării calităţii de membru cooperator;

c) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, plătite în limita disponibilităţilor legale, precum şi drepturile de autor;

d) sumele obţinute în baza unei convenţii civile de prestări servicii sau executări de lucrări de către persoanele care au încheiate contracte individuale de muncă şi de către beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă;

e) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;f) premii şi alte drepturi exceptate expres prin legi speciale.Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt7:data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care

efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

în situaţia în care plata drepturilor salariale se face după data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, termenul scadent pentru plata contribuţiei este data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia.

Atunci când data de 25 a lunii este şi nelucrătoare, termenul scadent este prima zi imediat lucrătoare.

Neplata la termen a contribuţiilor de asigurări sociale generează dobânzi şi penalităţi de întârziere, pentru ambele contribuţii.

Fondul pentru ajutorul de şomaj se constituie astfel:

5 Prevedere modificată prin OUG. Nr. 9/27.02.2003, M.Of. nr. 167/17.03.20036 vezi O.M.M.S.S. nr. 340/04 mai 2001, pct. 197 Vezi O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală republicată, M.Of. nr. 560/24.06.2004, modificată de O.G. nr.101/31 ianuarie 2005

111

cotă de 3% asupra fondului de salarii lunar plătit de către persoanele juridice şi fizice române şi străine cu sediul în România care angajează şi utilizează personal salariat. În fondul de salarii lunar, asupra căruia se aplică o cotă de 3%, se includ: salariile de bază, sporurile şi indemnizaţiile, salariile de merit, salariile pentru persoanele care prestează activităţi în cumul, drepturile ce se acordă personalului trimis în străinătate, stimulentele, indemnizaţiile pentru concediul de odihnă, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă plătite către zilieri, indemnizaţiile plătite personalului care lucrează pe bază de contracte de prestări servicii sau convenţii civile, salariile plătite administratorilor şi cenzorilor;

cotă de 1% din salariul de bază lunar suportat de către salariaţii persoanelor fizice şi juridice;

cotă de 1% din venitul brut lunar cuvenit pentru munca prestată de membrii cooperaţiei;subvenţii de la bugetul de stat.

112

CAP. X CONTRIBUŢII LA FONDURILE SPECIALECAP. X CONTRIBUŢII LA FONDURILE SPECIALE

10.1. Fondul special pentru sănătate publică10.1. Fondul special pentru sănătate publică1 se formează astfel:

a) Taxe asupra activităţilor dăunătoare sănătăţii;b) Cota de 25% din amenzile aplicate din exercitarea inspecţiei sanitare de stat;c) Valorificarea bunurilor din dotarea unităţilor sanitare;d) Venituri din activităţile proprii ale unităţilor finanţate de la bugetul de stat.Taxele asupra activităţilor dăunătoare sănătăţii sunt formate din:- 12% asupra încasărilor realizate de persoanele juridice din activitatea de publicitate la

produsele din tutun, ţigări şi băuturi alcoolice;- 2% din veniturile realizate din vânzarea produselor din tutun, ţigări şi băuturi alcoolice

de către persoanele juridice, după deducerea accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată.Resursele Fondului special pentru sănătate publică se utilizează pentru finanţarea

programelor naţionale de sănătate şi a altor cheltuieli de această natură. Sumele datorate în acest scop se plătesc, până la data de 15 ale lunii următoare, la Fondul

special pentru sănătate publică deschis la trezoreriile teritoriale. În cazul nevirării la termenele stabilite a taxelor datorate se percep majorări de întârziere în cuantumurile stabilite pentru impozitele şi taxele datorate bugetului de stat.

10.2. Fondul naţional unic pentru asigurări sociale de sănătate10.2. Fondul naţional unic pentru asigurări sociale de sănătate se constituie pe seama următoarelor surse:

contribuţia de 7% datorată de angajatori şi 6,5% datorată de salariaţi asupra fondului de salarii realizat de persoanele fizice şi juridice, care angajează personal salariat. Fondul de salarii include suma veniturilor în bani şi/sau natură obţinute de o persoană fizică pentru munca prestată în baza unui contract de muncă sau a unei convenţii civile de prestări servicii, inclusiv sumele plătite din acest fond pentru concedii medicale. În categoria veniturilor care se includ în fondul de salarii se mai încadrează: indemnizaţiile pentru activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică; drepturile de soldă lunară; indemnizaţii, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare; indemnizaţia lunară brută cuvenită administratorilor la companii/societăţi naţionale, societăţi comerciale; sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie şi în comisia de cenzori; sumele primite de reprezentanţii în organismele tripartite; alte drepturi şi indemnizaţii de natură salarială acordate în bani şi în natură de către angajator;

7% din veniturile lunare brute acordate membrilor cooperatori; 7% din venitul agricol impozabil declarat anual, care nu poate fi mai mic decât veniturile

ce se iau în calcul la determinarea ajutorului acordat în baza Legii nr. 67/1995; 7% asupra drepturilor individuale ale pensionarilor, pensiile IOVR şi ajutoarelor

acordate în baza legislaţiei de pensii; 7% asupra ajutorului de şomaj, ajutorului pentru integrare profesională sau alocaţiei de

sprijin; subvenţii de la bugetul de stat; dobânzi, donaţii, sponsorizări şi alte venituri.

1 Ordonanţa Guvernului României nr. 22/1992 privind finanţarea ocrotirii sănătăţii în M. of. nr. 213/28 aug 1992 apobată prin Legea nr. 114/1992, Ordonanţa Guvernului României nr. 109/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr. 22/1992 în M. of. nr. 423/31 aug. 1999

113

Plătitorii contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate2 sunt persoanele fizice sau juridice sau orice altă entitate în beneficiul căreia una sau mai multe persoane fizice prestează muncă în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile de prestări servicii, organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti, alte persoane fizice, pensionari (asiguraţi), şomeri (asiguraţi).

Termenul de plată al contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate este acelaşi cu termenul de virare a impozitului pe salarii şi pe venituri din activităţi independente. Alte persoane fizice (asiguraţi), care realizează venituri agricole impozabile au ca termen de plată sfârşitul trimestrului sau al anului. Pensionarii (asiguraţi) şi şomerii (asiguraţi) plătesc contribuţia lunar.

În cazul neplăţii contribuţiei la Fondul de asigurări sociale de sănătate la termenele menţionate se percep majorări de întârziere la nivelul celor aferente impozitelor.

Fondul naţional unic pentru asigurări sociale de sănătate este administrat de către Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate.

10.3. Fondul naţional de solidaritate10.3. Fondul naţional de solidaritate3 se constituie pe baza principiului solidarităţii sociale, respectiv de participanţii la jocurile de noroc pentru a susţine diminuarea sărăciei, prin realizarea unor programe care vizează ameliorarea veniturilor anumitor categorii sociale ale populaţiei.

Fondul naţional de solidaritate se formează pe baza următoarelor surse: timbrul social de 10% aplicat asupra participărilor de orice fel ale persoanelor fizice la

jocuri de noroc; timbrul social de 1% asupra valorii autovehiculelor noi din import, cu o capacitate

cilindrică de minim 2000 cm3, achiziţionate de persoane fizice şi juridice; timbrul social inclus în suma achitată de participanţi la toate jocurile de noroc autorizate

de Loteria Română S.A.; taxa fixă lunară pe masa de joc echivalentă în lei a sumei de 1000 dolari SUA la cursul

oficial pentru ziua precedentă celei în care se face plata la toate tipurile de joc tip cazinou.Obligaţia reţinerii şi virării sumelor reprezentând contravaloarea timbrului social revine

persoanelor juridice organizatoare de jocuri de noroc, precum şi persoanelor fizice şi juridice care achiziţionează autovehicule noi din import cu capacitate cilindrică de minimum 2000 cm3, inclusiv.

Plătitorii timbrului social sunt persoanele fizice sau juridice care încasează venituri în domeniul jocurilor de noroc, precum şi persoanele fizice şi juridice care importă automobile.Timbrul social asupra jocurilor de noroc se plăteşte lunar până la data de 5 a lunii următoare în care s-au desfăşurat operaţiunile menţionate.

10.4. Fondul special al drumurilor publice10.4. Fondul special al drumurilor publice4 Sursele Fondului special al drumurilor publice se constituie prin aplicarea unei cote unice

egale cu echivalentul în lei al 110 EURO/tonă de motorină şi 125 EURO/tonă la benzină şi în raport

2 Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate în M. of. nr. 178/31 iulie 1997, Ordonanţa de urgenţă nr. 30/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 145/1997 în M. of. nr. 41/1998, Ordonanţa de urgenţă nr. 72/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 145/1997 în M. of. nr. 316/27 august 1998, Ordonanţa de urgenţă nr. 31/10/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, în M. of. nr. 838/20.11.20023 O.U.G nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate în M. of. nr. 312/30 iunie 1999 completată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 5/2000 în M. of. nr. 74/21 febr. 2000, Norme metodologice de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului Naţional de Solidaritate aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 743/31 august 2000 4 Legea nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice în M. of. nr. 150/1998, Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998 pentru completarea Legii nr. 118/1996 în M. of. nr. 316/27 aug. 1998, Ordonanţa de urgenţă nr. 35/18 aprilie pentru modificarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice în M. of. nr. 165/19 aprilie 2000, Legea nr. 264/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, în M. of. nr.271/25 mai 2001, Norme metodologice privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice în M. of. nr. 347/24 mai 2002

114

de cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii, asupra:a) cantităţilor de carburanţi auto livrate la intern de producători, precum şi pentru carburanţii

auto consumaţi de aceştia pentru alimentarea autovehiculelor proprii;b) cantităţilor de carburanţi auto importaţi.Persoanele fizice sau juridice care utilizează carburanţi auto în domeniul transportului

feroviar, naval, al agriculturii şi apărării naţionale vor solicita restituirea sumelor reprezentând cotă unică plătită. Restituirea se realizează în termen de cel mult 30 zile de la data solicitării.

Fondul special al drumurilor publice constituit se repartizează astfel:a) 65% pentru drumurile naţionale;b) 35% pentru drumurile judeţene, comunale şi pentru străzile noi din localităţile urbane şi

rurale, care se vor amenaja în perimetrele destinate construcţiilor de cvartale.Plătitorii contribuţiei la Fondul special al drumurilor publice sunt persoanele fizice sau

juridice care produc sau importă carburanţi auto.Obligaţia de a calcula şi vărsa sumele rezultate din aplicarea cotei procentuale asupra

preţului cu ridicata sau valorii în vamă revine producătorilor din ţară sau importatorilor de carburanţi auto persoane fizice sau juridice indiferent de forma de organizare, titularul dreptului de proprietate, de deţinere a produsului importat, de regimul vamal aplicat sau facilităţi vamale.

Sumele calculate drept contribuţie la Fondul special al drumurilor publice se datorează:a) la data livrării de către producători;b) la data efectuării formalităţilor de vămuire de către importatori.În cazul neplăţii la termen şi integral a sumelor datorate la Fondul special al drumurilor

publice se aplică majorări de întârziere, conform legislaţiei fiscale.

10.5. Fondul special al aviaţiei civile10.5. Fondul special al aviaţiei civile se formează pe seama cotei de 9% din veniturile realizate de persoanele juridice române, ca urmare a prestării următoarelor activităţi5:

dirijarea şi controlul traficului aerian, informarea aeronautică şi meteorologică a operatorilor aerieni români şi străini, protecţia navigaţiei aeriene;

eliberarea, prelungirea valabilităţii, echivalarea, suspendarea, retragerea documentelor de certificare a tehnicii de aviaţie civilă;

autorizarea efectuării de lucrări în zonele de siguranţă şi de protecţie a instructorilor de transport aerian de interes public;

înmatricularea aeronavelor civile; eliberarea, prelungirea valabilităţii, validarea, echivalarea, suspendarea şi retragerea

documentelor de autorizare a persoanelor fizice şi juridice române şi străine pentru proiectarea, construcţia, montajul, reparaţiile pentru obiective ce aparţin aviaţiei civile, pentru încercările tip, fabricaţia, depozitarea, distribuţia, întreţinerea, reparaţiile curente şi generale ale aeronavelor civile, furnizarea de materiale şi piese de schimb avionabile pentru dirijarea şi controlul traficului aerian, informarea aeronautică şi serviciile meteorologice pentru aeronautică, protecţia navigaţiei civile;

eliberarea, prelungirea valabilităţii, suspendarea, retragerea documentelor de autorizare a terenurilor de aeronautică civilă şi a activităţilor aeroportuare.

Plătitorii sunt persoane juridice române care prestează activităţi în domeniul aviaţiei civile.Termenul de plată a contribuţiei este trimestrial până la data de 25 a primei luni din fiecare

trimestru pentru trimestrul anterior.Fondul constituie venit cu destinaţie specială la bugetul de stat şi se administrează de

Ministerul Finanţelor Publice.

5 Ordonanţa Guvernului nr. 47/1998 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al aviaţiei civile în M. of. nr. 284/31.07.1998

115

10.6. Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic10.6. Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic6 se formează pe seama taxei de dezvoltare de 9% cuprinsă în tarifele pentru energie electrică şi de 2% din tarifele de energie termică livrată de agenţii economici producători de energie electrică şi termică interconectaţi în sistemul naţional, cu excepţia consumatorilor casnici.

Plătitorii contribuţiei la Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic sunt agenţii economici producători de energie electrică şi termică, indiferent de forma de proprietate a acestora.

Contribuţia pentru formarea Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic se plăteşte în termen de 3 zile de la încasarea contravalorii energiei electrice şi termice.

10.7. Fondul special pentru protejarea asiguraţilor10.7. Fondul special pentru protejarea asiguraţilor7 se constituie pe seama cotei de 10% aplicată asupra volumului de prime brute încasate de societăţile de asigurare, de asigurare – reasigurare şi de reasigurare. Societăţile de asigurare, asigurare – reasigurare şi de reasigurare au obligaţia de a vira lunar sumele datorate până la data de 25 a lunii curente pentru luna expirată.

Pe seama Fondului special se asigură protecţia asiguraţilor în caz de faliment al societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor care pot beneficia de despăgubiri şi sume asigurate.

10.8. Fondul cultural naţional10.8. Fondul cultural naţional8 s-a legiferat în vederea protejării punerii în valoare a moştenirii culturale, dezvoltării şi promovării valorilor culturale contemporane.

Fondul cultural naţional se constituie din următoarele surse:a) o cotă de 5% aplicată asupra încasărilor realizate de agenţii economici din vânzarea

reproducerilor, copiilor sau mulajelor realizate după bunurile culturale mobile proprietate publică ori după monumente sau componente ale monumentelor istorice proprietate publică;

b) o cotă de 5% din încasările realizate de agenţii economici din vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor culturale mobile, precum şi ale agenţilor economici din sistemul de telefonie care oferă servicii cu valoarea adăugată;

c) o cotă de 2% din încasările realizate de agenţiile imobiliare din vânzarea imobilelor monumente istorice;

d) o cotă de 20% din încasările realizate de agenţii economici din vânzarea publicaţiilor cu conţinut erotic, precum şi cele obţinute din vânzarea sau închirierea casetelor audio cu conţinut erotic;

e) o cotă de 2% din încasările realizate de agenţii economici din vânzarea sau închirierea compact – discurilor audio şi video, casetelor audio înregistrate, cărţilor poştale sonore şi a altor produse cu destinaţie culturală;

f) o cotă de 3% din încasările realizate de agenţii economici din vânzarea calendarelor, cărţilor poştale ilustrate, afişelor, posterelor, imaginilor autocolante sau a tipăriturilor mixte;

g) o cotă de 2% din încasările realizate de agenţii economici din vânzarea bunurilor culturale provenite din import;

h) o cotă de 2% din încasările realizate de agenţii economici din vânzarea produselor de artă populară;

i) o cotă de 2% din veniturile realizate de agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în incinta sau în spaţiul de protecţie a monumentelor istorice proprietate publică;

j) o cotă de 1% asupra încasărilor realizate din organizarea de distracţii de tip luna-parck;k) o cotă de 1% din veniturile realizate de agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în

domeniul impresariatului artistic;

6 Ordonanţa Guvernului nr. 29/1994 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic în M. of. nr. 208/10 aug. 1994 şi Legea nr. 136/1994 pentru aprobarea Ordonanţei nr. 29/1994 în M. of. nr. 368/1994, Ordonanţa Guvernului nr. 26/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/1994 în M. of. nr. 42/9.06.19997 Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România în M. of. nr. 303/30 dec. 19958 Ordonanţa Guvernului României nr. 79/1998 privind organizarea şi funcţionarea Fondului Cultural Naţional în M. of. nr. 313/27 aug. 1998, modificată şi aprobată prin Legea nr. 247/2001 în M. of. nr. 296/6 ian. 2001

116

l) o cotă de 3% din devizul general al investiţiilor autorizate a se realiza pentru construcţiile amplasate în spaţiile de protecţie a monumentelor istorice proprietate publică;

m) fonduri obţinute în cadrul colaborării internaţionale;n) donaţii, legate sau alte surse;o) sponsorizări;p) dobânda aferentă disponibilităţilor Fondului cultural naţional.Plătitorii contribuţiilor în vederea formării Fondului cultural naţional sunt agenţii economici

care realizează încasări din activităţile desfăşurate.Contribuţiile către Fondul cultural naţional se calculează lunar şi se virează până la data de

15 ale lunii următoare celei în care se realizează veniturile.Sumele colectate în acest fond se pot utiliza astfel: crearea, păstrarea şi promovarea în ţară şi în străinătate a valorilor culturale naţionale şi

universale; sprijinirea iniţierii şi derulării unor programe şi proiecte culturale în ţară şi în străinătate; dezvoltarea relaţiilor culturale internaţionale ale României; stimularea şi susţinerea unor proiecte şi programe culturale performante propuse de

persoane fizice şi juridice de drept privat şi public.Din acest fond se poate acorda sprijin financiar rambursabil sau nerambursabil unor

persoane fizice şi juridice de drept privat sau public pe bază de contract pentru proiecte culturale competitive.

10.9. Fondul cinematografic naţional10.9. Fondul cinematografic naţional9 se constituie astfel: 2% asupra preţului de vânzare angro sau închiriere al casetelor video înregistrate (preţul

de achiziţie pentru agenţii economici cumpărători); 3% din preţul minutelor de publicitate vândute; 25% din venitul net realizat din cesiunea drepturilor de difuzare şi exploatare a filmelor

româneşti; 1% din valoarea abonamentelor lunare de acces la programele cu peste 60% filme de

ficţiune; 3% din preţul minutelor de publicitate vândute de societăţile de televiziune prin cablu

din spaţiul de program propriu; 3% din preţul minutelor de publicitate vândute în cazul în care între agenţia de

publicitate şi postul de televiziune există un agent economic intermediar; 3% din preţul minutelor de publicitate vândute din spaţiul propriului program pentru

publicitatea inclusă în filme cota este de 1,5%; 8% din încasările provenite din difuzarea filmelor pe orice fel de suport de provenienţă

străină; 12% din încasările provenite din difuzarea filmelor pe orice fel de suport care au

interdicţie de vizionare pentru minori; 3% din profitul brut al agenţilor economici care desfăşoară activităţi economice de alt

profil în spaţiile destinate exploatării filmelor şi în anexele acestora.Plătitorii contribuţiilor la Fondul cinematografic naţional sunt agenţii economici autorizaţi

care vând către public casete video înregistrate, Societatea Română de Televiziune şi posturile de televiziune private, agenţii economici intermediari, societăţile de televiziune prin cablu care au licenţă pentru producţia de programe, cinematografele şi agenţii economici care au spaţii publice destinate vizionării cu public.

Contribuţiile plătitorilor către Fondul cinematografic naţional se achită lunar până la data de 25 ale lunii în curs pentru luna anterioară.

9 O.U.G. nr. 67/1997 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Cinematografiei şi constituirea Fondului cinematografic naţional în M. of. nr. 236/17.V.1999

117

10.10. Fondul pentru mediu10.10. Fondul pentru mediu10 este înfiinţat ca instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării cu prioritate a proiectelor cuprinse în Planul naţional de acţiune pentru protecţia mediului.

Veniturile fondului pentru mediu se constituie din:a) o cotă de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase de către

deţinători;b) taxele pentru emisiile de poluanţi, încasate de la agenţii economici;c) veniturile încasate de la agenţii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea

deşeurilor valorificabile;d) o sumă de 5000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de

producători şi importatori de bunuri ambalate;e) o cotă de 2% din valoarea substanţelor chimice periculoase comercializate de producători

şi importatori;f) o cotă de 0,5% din valoarea substanţelor chimice periculoase comercializate de

producători şi importatori utilizate în agricultură;g) o cotă de 3% din preţul de adjudecare a masei lemnoase care se virează de Regia

Naţională a Podurilor şi de către alţi proprietari de păduri;h) vărsăminte, donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară din partea persoanelor fizice sau

juridice române sau străine;i) alocaţii de la bugetul de stat, vărsăminte, donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară din

partea persoanelor fizice sau juridice române ori străine;j) sumele încasate din restituirea creditelor acordate, dobânzi, alte operaţiuni financiare

derulate din sursele financiare ale Fondului pentru mediu;k) asistenţă financiară din partea unor organisme internaţionale;l) sumele încasate de la manifestări organizate în beneficiul Fondului pentru mediu;m) cuantumul taxelor încasate prin birourile unice la emiterea acordului/autorizaţiei de

mediu pentru activităţi cu impact redus;n) o sumă de 10.000 lei/kg anvelope de către persoane juridice care introduc pe piaţa

naţională anvelope noi şi/sau uzate destinate reutilizării;o) taxe pentru eliberarea avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor de mediu.Veniturile menţionate se plătesc până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a

desfăşurat activitatea, obligaţia calculării şi vărsării sumelor rezultate revenind persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară respectivele activităţi.

Fondul pentru mediu se utilizează pentru susţinerea proiectelor care vizează: controlul şi reducerea poluării aerului, apei şi solului, inclusiv prin utilizarea unor

tehnologii curate; protecţia resurselor naturale; gestionarea şi reciclarea deşeurilor; tratarea şi eliminarea deşeurilor periculoase; protecţia şi conservarea biodiversităţii; educaţia şi conştientizarea privind protecţia mediului.Neplata sumelor către fondul pentru mediu de către plătitorii cărora le revin această

obligaţie se sancţionează contravenţional.

10 Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu în M. of. nr. 207/11 mai 2000, modificată prin O.U.G. nr. 93 din 21 iunie 2001 publicată în M. of. nr. 347/29 iunie 2001

118

10.11. Fondul Naţional de Asigurare pentru Accidente de Muncă şi Boli Profesionale10.11. Fondul Naţional de Asigurare pentru Accidente de Muncă şi Boli Profesionale11

Contribuţia la Fondul Naţional de Asigurare pentru Accidente de Muncă şi Boli Profesionale este percepută începând cu 01. ianuarie 2003 în cuantum de 0,5% raportat la fondul de salarii, pentru perioada 01.01.2003 – 31.12.2004 în scopul constituirii fondului iniţial pentru funcţionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, iar începând cu anul 2005 cotele datorate funcţie de clasa de risc vor fi stabilite prin Hotărâre a Guvernului12.

Contribuţii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorează angajatorii, pentru persoanele asigurate obligatoriu prin efectul legii, şi anume:

persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, inclusiv funcţionarii publici;

persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti;

şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate; ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

Se pot asigura, pe bază de contract de asigurare, persoanele asigurate obligatoriu în sistemul public de pensii, pe baza cotei de 1% aplicată asupra venitului lunar asigurat ce nu poate fi mai mic de salariul mediu brut pe ţară, şi anume:

asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; administratori sau manageri; membrii ai asociaţiei familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane angajate în instituţii internaţionale; proprietari de terenuri agricole şi/sau forestiere, precum şi arendaşii; membrii unei asociaţii în agricultură; persoane care îşi desfăşoară activitatea în unităţi de cult recunoscute prin lege; alte persoane interesate.Începând cu anul 2005, cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc

se situează în limita unui procent minim de 0,5% şi a unui procent maxim de 4% aplicat asupra fondului brut de salarii.

Termenele de plată a acestor contribuţii sunt stabilite la datele de plată a salariului (chenzina a II – a) sau până la sfârşitul lunii în curs pentru asiguraţii pe bază de contract de asigurare.

10.12. Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap10.12. Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap13

Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap se constituie din următoarele surse:

a) donaţii ale persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străinătate, în condiţiile legii, cu respectarea destinaţiilor stabilite de donatori;

b) agenţii economici care au cel puţin 75 de angajaţi precum şi autorităţile şi instituţiile publice care au cel puţin 25 de funcţii contractuale, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi, respectiv din numărul de funcţii contractuale prevăzute în statul de funcţii.

11 Legea nr. 346/05 iunie 2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, M. of. nr. 454 din 27 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare12 Ordinul M.M.S.S.F. nr. 848/22.12.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002, M.Of. nr. 22/07 ianuarie 2005H.G. nr. 2269/05 decembrie 2004 pentru aprobarea N.M. de calcul a contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, M. Of. Nr. 5/04 ianuarie 200513 O.U.G. nr. 102/29 iunie 1999 privind protecţia socială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, în M. Of. Nr. 310/30 iunie 1999, Legea nr. 343/12 iulie 2004 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 102/1999, în M.Of.nr.641/15 iulie 2004

119

Agenţii economici, autorităţile şi instituţiile publice care nu respectă obigaţia menţionată, deşi în urma notificării trimestriale către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă le-au fost comunicate persoane cu handicap disponibile a ocupa un loc de muncă, au obligaţia de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.

Termenul de plată a obligaţiei este data de 25 a lunii următoare celei din trimestrul în care, deşi le-au fost repartizate, nu au încadrat persoane cu handicap.

În situaţia în care, agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti nu au reparizat persoane cu handicap calificate în meseriile specifice solicitantului, acestea nu datorează contribuţia la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.

c) subvenţie de la bugetul de stat pentru completarea fondului, în situaţia în care, prin sursele menţionate anterior, acesta nu este acoperitor.

Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap se utilizează pentru: plata unor drepturi cuvenite , potrivit legii, personelor cu handicap (alocaţie de stat pentru copii cu handicap; locuri de odihnă gratuite în tabere, atât pentru copii cu handicap, cât şi pentru copii preşcolari, elevi sau studenţi ai persoanelor cu handicap; gratuitatea serviciilor hoteliere, în cazul însoţirii în spital a copiilor cu handicap, pentru membrul familiei care îl însoţeşte, etc.) şi pentru finanţarea programelor de protecţie socială a persoanelor cu handicap. Acest fond este gestionat de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi se aprobă şi se aprobă anual prin legea bugetului de stat.

CAP. XI PROCEDURA FISCALĂCAP. XI PROCEDURA FISCALĂ11

1 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în M. of. Nr. 560/24 iunie 2004

120

11.1. Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală11.1. Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală

Codul de prcedura fiscala reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale, privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale.

Codul de procedură fiscală se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului consolidat.

Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat cuprinde activităţile desfăşurate de organele fiscale privind înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor şi taxelor, contribuţiilor şi soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Codul de procedură fiscală se modifică şi completează numai prin lege, promovată de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acestuia. Modificările sau completările la Codul de procedură fiscală intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care modificările au fost adoptate prin lege.

Responsabilităţi în elaborarea deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului fiscal revin Comisiei fiscale centrale.

11.2. Principii generale de conduită în administrarea impozitelor, taxelor,11.2. Principii generale de conduită în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidatcontribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat22

a) Aplicarea unitară a legislaţiei fiscale obligă organul fiscal să aplice în acelaşi mod prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României pentru a stabili impozitele, taxele şi contribuţiile datorate bugetului consolidat;

b) Exercitarea dreptului de apreciere presupune ca organul fiscal să fie îndreptăţit să aprecieze în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin stările de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege;

c) Principiul rolului activ cere ca organul fiscal să înştiinţeze contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii. În conformitate cu acest principiu organul fiscal examinează din oficiu, starea de fapt fiscală obţinând şi utilizând toate informaţiile şi documentele necesare determinării corecte a situaţiei fiscale a contribuabilului.

Organul fiscal este obligat să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente şi pentru corectarea declaraţiilor.Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinărilor în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.

Organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale, fie la solicitarea acestora, fie din iniţiativă proprie.

d) Limba oficială în administraţia fiscală este limba română.e) Dreptul de a fi ascultat necesită că înaintea adoptării deciziei de către organul fiscal să

se asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în adoptarea deciziei fiscale. În cazul în care, întârzierea în adoptarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale, dacă situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale, dacă se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil sau urmează să se ia măsuri de executare silită, organul fiscal nu mai este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

f) Obligaţia de cooperare cere contribuabilului să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta în întregime,

2 Ordonanţa guvernului nr. 92/2003, Titlul I, Cap. II

121

conform realităţii şi prin indicarea mijloacelor doveditoare;g) Secretul fiscal obligă funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele

care nu mai deţin această calitate, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.

Informaţiile referitoare la impozite şi taxe, contribuţii pot fi transmise autorităţilor publice în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege, autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate, autorităţilor judiciare competente şi în alte cazuri prevăzute de lege.

h) Relaţia dintre contribuabil şi organele fiscale necesită să fie fundamentată pe buna – credinţă în scopul realizării cerinţelor legii.

11.3. Subiectele raportului juridic fiscal11.3. Subiectele raportului juridic fiscal33

Raportul de drept procedural fiscal exprimă drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor pentru îndeplinirea modalităţilor privind stabilirea ,exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.

Subiecţii raportului juridic fiscal sunt reprezentaţi de stat, unităţi administrative teritoriale, contribuabil şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii din impozite.

Contribuabilul poate fi orice persoană fizică ori juridică ce datorează impozite, taxe, şi alte contribuţii bugetului general consolidat în conformitate cu prevederile legilor fiscale.

Statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale teritoriale.

Unităţile administrativ teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora.

În relaţiile cu organul fiscal, contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit care înregistrează actul de împuternicire la organul fiscal.

Contribuabilul fără domiciliu fiscal în România care are obligaţia de a depune declaraţii la organele fiscale, trebuie să desemneze un împuternicit cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească obligaţiile faţă de organul fiscal.

În cazul în care nu există împuternicit, organul fiscal poate să solicite instanţei judecătoreşti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, pentru contribuabilul al cărui domiciliu este necunoscut, ori care, din cauza bolii, infirmităţii, bătrâneţii sau a unui handicap de orice fel, nu poate să îşi exercite şi să îndeplinească personal drepturile şi obligaţiile legale.

Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică trebuie să îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora.

11.4. Creanţele fiscale şi obligaţiile fiscale11.4. Creanţele fiscale şi obligaţiile fiscale44

Creanţele fiscale sunt formate din drepturile patrimoniale care rezultă din raporturile de drept material fiscal.

Creanţele fiscale principale constau din drepturile la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri ale bugetului general consolidat.

Creanţele fiscale accesorii sunt reprezentate de drepturile la perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

Obligatiile fiscale includ: obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau impozitele, taxele,

contribuţiile şi alte sume datorate bugetului consolidat;

3 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Titlul I, Cap IV4 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Titlul II, Cap I

122

obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele şi contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile; obligaţia de a plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente impozitelor, taxelor,

contribuţiilor, denumite obligaţii de plată accesorii; obligaţia de a calcula, de a reţine, de a înregistra în evidenţele contabile şi de plăţi, la

termenele legale impozitele, taxele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă; orice alte obligaţii care revin contribuabililor persoane fizice sau juridice în aplicarea

legilor fiscaleNaşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscaleDreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corespunzătoare se formează în momentul în

care se constituie baza de impunere care le determină.Creanţele fiscale se pot stinge prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare,

prescripţie şi alte modalităţi prevăzute de lege.În cazul în care obligaţia de plată nu este achitată de debitor, în condiţiile legii pot deveni

debitori: moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor; cel care preia în totalitate sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării,

fuziunii ori reorganizării judiciare; persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare

la faliment; persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată

sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată.

Platitorul obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului consolidat.

În cazul persoanelor juridice cu sediul în România care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este persoana juridică, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care se face plata impozitului de către sediile secundare ale persoanei juridice.

În achitarea obligaţiilor de plată restante ale debitorului declarat insolvabil pot răspunde solidar cu acesta următoarele persoane:

persoanele fizice sau juridice care în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilităţii cu rea credinţă dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;

administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credinţă, sub orice formă a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acestora.

Organul fiscal va elabora o decizie în care vor fi menţionate motivele de fapt şi drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia constituie titlu de creanţă privind obligaţia de plată a persoanei şi va cuprinde : codul de identificare fiscală, numele şi prenumele debitorului principal, cuantumul şi natura sumelor datorate, termenele în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligaţiile debitorului principal, termenul legal şi motivele de fapt ale angajării răspunderii.

Creanţele principale sau accesorii privind drepturile de rambursare sau de restituire ale contribuabililor precum şi sumele afectate garantării executării unei obligaţii fiscale pot fi cesionate în condiţiile legii.

Domiciliul fiscal exprimă:- pentru persoanele fizice adresa unde îşi are domiciliul sau adresa unde locuiesc efectiv,

în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;

123

- pentru persoanele juridice sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;

- pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică adresa persoanei care reprezintă asocierea sau entitatea, iar în lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricăreia dintre asociaţii.

- în cazul în care domiciliul fiscal nu se poate stabili, după principiile enunţate, domiciliul fiscal îl reprezintă locul unde se află majoritatea activelor.

11.5 Competentele organelor fiscale11.5 Competentele organelor fiscale11

Organele fiscale au competenţă generală în privinţa administrării creanţelor fiscale precum şi cu privire la emiterea normelor de aplicare a exercitării controlului. De la acest principiu se pot admite excepţii în cazul impozitului pe venit la care se pot stabili competenţe speciale şi la impozite, taxe şi alte sume care se datorează în vamă la care administrarea revine organelor vamale.

Competenţa teritorială Potrivit principiului competenţei teritoriale, administrarea impozitelor, taxelor,

contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat revine în competenţa acelui organ fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă.

În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României printr-un sediu permanent competenţa revine organului fiscal pe al cărui teritoriu se realizează în întregime sau cu preponderenţă cifra de afaceri.

Competenţa în cazul sediilor secundareÎn situaţia în care contribuabilul are obligaţii de plată la sedii secundare, competenţa

teritorială pentru administrarea acestora revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află situate acestea.

Competenţa teritorială a comportimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale

Comportimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale.

Competenţa specialăÎn cazul în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorială revine

organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.

Conflictul de competenţăÎn situaţia în care două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau

necompetente apare conflictul de competenţă. În spiritul prevederilor Codului de procedură fiscală organul fiscal care s-a investit primul va continua procedura în derulare şi va solicita organului ierarhic superior să hotărască asupra conflictului.

Un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare cu acordul organului fiscal care deţine competenţa precum şi al contribuabilului.

Conflictul de intereseFuncţionarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedură de administrare se

poate afla în conflict de interese în următoarele situaţii:a) în cadrul procedurii respective este soţ/soţie a contribuabilului, este rudă până la gradul

al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului;b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj

direct;

1 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Titlul III, Cap. I

124

c) există un conflict, între el, soţul/soţia, rudele sale până la gradul al treilea inclusiv şi una dintre părţi sau soţul/soţia, rudele până la gradul al treilea inclusiv.

Abţinerea şi recuzareaFuncţionarul public care se află în una din situaţiile menţionate este obligat să înştiinţeze

conducătorul organului fiscal şi să se abţină de la îndeplinirea procedurii. Abţinerea se propune de funcţionarul public şi se decide, de îndată de conducătorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior. Contribuabilul implicat în procedura de derulare poate solicita recuzarea funcţionarului public aflat în conflict de interese.

11.6. Actele emise de organele fiscale11.6. Actele emise de organele fiscale11

Actul administrativ fiscal reprezintă actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.

Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscalActul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă şi cuprinde următoarele elemente:

denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele, datele de identificare a contribuabilului, obiectul actului administrativ, motivele, temeiul de drept, numele şi semnătura persoanelor împuternicite, stampila, posibilitatea de a fi contestat la comunicarea actului administrativ fiscal, menţiuni privind audierea contribuabilului.

Actul administrativ fiscal se comunică contribuabilului astfel:- prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului

administrativ fiscal sub semnătură;- prin persoanele împuternicite ale organului fiscal;- prin poştă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată.În situaţia în care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptăţite să

primească actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul administrativ fiscal, comunicarea se face prin publicarea unui anunţ într-un cotidian naţional şi/sau cotidian local ori în Monitorul Oficial al României.

Opozabilitatea actului administrativ fiscalActul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat

contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat.Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele şi

calitatea persoanei împuternicite de organul fiscal, numele şi prenumele contribuabilului, obiectul actului administrativ fiscal, semnături, atrage nulitatea. Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în condiţiile prevederilor Codului fiscal.

11.7 Principii asezate la baza administrării şi aprecierii stării fiscale11.7 Principii asezate la baza administrării şi aprecierii stării fiscale

a) Mijloace de probă În vederea determinării stării de fapt fiscale, organul fiscal administrează mijloacele de

probă putând proceda la :

• solicitarea informaţiilor de orice fel din partea contribuabilor şi a altor persoane;

• solicitarea de expertize;

• folosirea înscrisurilor;

• efectuarea de cercetări la faţa locului;b) Dreptul organului fiscal de a solicita prezenţa contribuabilului la sediul său

1 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Titlul III, Cap. II

125

Organul fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului la sediul său pentru a furniza informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei fiscale.

c) Comunicarea informaţiilor între organele fiscale În situaţia în care într-o procedură fiscală se constată fapte care prezintă importanţă

pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale îşi vor comunica reciproc informaţiile deţinute.d) Obligaţia de a furniza informaţii Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de aceasta are obligaţia de a furniza

organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informaţii şi altor persoane numai dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabil.

e) Expertiza Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui

expert, pe care este obligat să îl comunice contribuabilului. Contribuabilul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.

f) Prezentarea de înscrisuri În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţia

organului fiscal registre evidente, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabil, pe o perioadă de maximum 30 zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.

g) Cercetare la faţa loculuiOrganul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, întocmind un proces verbal.

Contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune, intrarea acestora pe terenuri, în încăpere şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar.

h) Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi Soţul/soţia şi rudele contribuabilului până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de

informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrusuri.i) Colaborarea între autorităţile publiceAutorităţile publice, instituţiile publice şi de interes public centrale şi locale precum şi

serviciile descentralizate ale autorităţilor publice centrale vor furniza informaţii şi acte organelor fiscale, la cererea acestora.

De asemenea, autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea creanţelor fiscale în limita atribuţiilor ce le revin prin lege. În baza convenţiilor internaţionale, organele fiscale vor colabora cu autorităţile fiscale similare din alte state. În lipsa unei convenţii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autorităţi fiscale din alt stat pe bază de reciprocitate.

j) Forţa probantă a documentelor justificative şi evidenţelor contabileDocumentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la

stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există şi alte acte doveditoare se vor lua în considerare la stabilirea bazei de impunere.

Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal. Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.

k) Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii În cazul în care organul fiscal constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care

constituie baza impozabilă sunt deţinute de persoane, care în mod continuu beneficiază de câştigurile sau de orice foloase obişnuite aduse de acestea şi persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fară să arate însă care sunt

126

titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligaţiei fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane.

l) Estimarea bazei de impunere În cazul în care organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta

trebuie să o estimeze, ceea ce înseamnă identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.

m) TermeneTermenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiunilor prevazute

de Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în vedere se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

11.8. Înregistrarea fiscală şi evidenţa contabilă şi fiscală11.8. Înregistrarea fiscală şi evidenţa contabilă şi fiscală11

Persoanele sau entităţile care sunt subiecte de raporturi juridice fiscale se înregistrează fiscal prin atribuirea unui cod de identificare fiscală.

Codul de identificare fiscală este atribuit astfel: pentru persoanele juridice cu excepţia comercianţilor precum şi pentru asocieri şi alte

entităţi fără personalitate juridică, codul de înregistrare atribuit de organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

pentru persoanele fizice, codul numeric personal; pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numărul de identificare

fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală;

pentru comercianţi, inclusiv sucursalele comercianţilor care au sediul principal al comerţului în străinătate, codul unic de înregistrare;

pentru persoanele fizice plătitoare de taxă pe valoarea adăugată, codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Persoanele juridice cu excepţia comercianţilor şi persoanele fizice au obligaţia să depună declaraţie de înregistrare fiscală în termen de 30 zile de la data înfiinţării sau de la data eliberării actului legal de funcţionare, data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator. Comercianţii se înregistrează fiscal potrivit procedurii speciale în materie.

Înregistrarea şi scoaterea din evidenţă a plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

Persoanele impozabile care realizează operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere au obligaţia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată astfel:

la înfiinţare dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri peste plafonul de scutire prevăzut de Codul fiscal;

la înfiinţare, dacă declară că cifra de afaceri ce se va realiza este sub plafonul de scutire prevăzut de dispoziţiile Codului fiscal, dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată;

după înfiinţare, în mod obligatoriu, dacă depăşeşte plafonul de scutire prevăzut de dispoziţiile Codului fiscal privitoare la TVA în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a depăşit acest plafon.

Persoanele care realizează în exclusivitate operaţiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată, dar pot opta pentru aplicarea regimului normal, trebuie să solicite înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

1 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Titlul IV

127

Data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată este data comunicării certificatului de înregistrare, data de întâi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă face opţiunea pentru taxare normală, data de întâi a lunii următoare celei în care persoana solicită luarea în evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

Persoana impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, care ulterior înregistrării realizează exclusiv operaţiuni care nu dau drept de deducere trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care realizează exclusiv astfel de operaţiuni.

În cazul încetării activităţii, persoana impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată trebuie să solicite scoaterea din evidenţă în termen de 15 zile de la data actului în care se consemnează situaţia respectivă.

Obligaţia înscrierii codului de identificare fiscală pe documentePlătitorii de impozite şi taxe sunt obligaţi să menţioneze pe facturi, scrisori, oferte, comenzi

şi orice altfel de documente emise codul de identificare fiscală propriu.În virtutea acestei obligaţii, documentele prezentate de plătitori de impozite şi taxe băncilor,

organelor fiscale şi altor instituţii publice, contribuabililor, fără a avea înscris codul de identificare fiscală al emitentului nu sunt valabile în calitate de documente fiscale.

Forma şi conţinutul declaraţiei de înregistrare fiscalăDeclaraţia de înregistrare fiscală cuprinde: datele de identificare a contribuabilului,

categoriile de obligaţii datorate, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situaţia juridică a contribuabilului şi alte informaţii necesare administrării impozitelor şi taxelor şi altor sume datorate bugetului consolidat.

Certificatul de înregistrare fiscalăPe baza declaraţiei de înregistrare fiscală, organul fiscal competent eliberează certificatul de

înregistrare fiscală în termen de 30 zile de la data depunerii declaraţiei în care se înscrie codul de identificare fiscală.

Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoştinţa organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în termen de 30 zile de la data producerii acestora, prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.

Registrul contribuabililorOrganul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare organizează

evidenţa plătitorilor de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor de şomaj în registrul contribuabililor care conţine:

date de identificare a contribuabilului; categorii de obligaţii fiscale; alte informaţii necesare administrării obligaţiilor fiscale.Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu, ori de câte ori se constată că

acestea nu corespund stării de fapt reale şi vor fi comunicate contribuabililor.Contribuabilii persoane juridice şi orice alte entităţi fără personalitate juridică care în decurs

de 12 luni consecutive, nu au depus declaraţii fiscale şi situaţii financiare, nu au efectuat plăţi şi nu au prezentat organului fiscal solicitări vor fi trecut într-o evidenţă specială a contribuabililor inactivi.

Contribuabilii trecuţi în evidenţa specială sunt supuşi inspecţiei fiscale în termen de maximum 3 luni de la data trecerii în evidenţa specială.

Contribuabilii trecuţi în evidenţa specială, pot fi reactivaţi de la data la care depun o declaraţie fiscală sau situaţie financiară, efectuează o plată voluntară, formulează o solicitare

128

organelor fiscale, organul fiscal constată că acesta desfăşoară activităţi supuse legii fiscale.

Reguli pentru conducerea evidenţei contabile şi fiscale În vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată datorată,

contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale. Evidenţele contabile şi fiscale se păstrează la domiciliul fiscal al contribuabilului sau la sediile secundare.

Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate, cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente. De asemenea, contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată, documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unităţile stabilite prin normele legale în vigoare.

11.9 Declaraţia fiscală11.9 Declaraţia fiscală11

Obligaţia de a depune declaraţii fiscale Declaraţia fiscală se depune de către persoanele prevăzute a avea obligaţii în acest caz în

Codul fiscal, la termenele stabilite.Depunerea declaraţiei fiscale este obligatorie şi în cazurile în care a fost efectuată plata

obligaţiei fiscale sau persoana este scutită şi organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscală.

Formarea şi conţinutul declaraţiei fiscaleDeclaraţia se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie de organul fiscal,

în care contribuabilul trebuie să înscrie corect, complet şi cu bună credinţă informaţiile prevăzute şi să îl semneze direct sau de către împuternicit.Declaraţia fiscală trebuie însoţită de documente cerute de prevederile legale. Declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau la poştă prin scrisoare recomandată sau poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmisie la distanţă.

Declaraţiile fiscale pot fi corectate de către contribuabili din proprie iniţiativă.

11.10 Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului11.10 Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidatgeneral consolidat11

Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:

- prin declaraţie fiscală, în cazul în care contribuabililor trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale sau dac declaraţia fiscală este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare;

- prin decizie emisă de organul fiscal.

Decizia de impunereDecizia de impunere se emite de organul fiscal competent, ori de câte ori se modifică baza

de impunere.Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii este considerată şi

înştiinţare de plată din momentul în care se comunică contribuabililui.

Forma şi conţinutul deciziei de impunereDecizia de impunere în calitate de act administrativ fiscal cuprinde: denumirea organului

fiscal competent, data emiterii, datele de identificare a contribuabilului, baza impozabilă, impozitul datorat, temeiul calculării impozitului.

1 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Titlul V1 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Titlul VI, art. 82, 83

129

Sunt asimilate deciziile de impunere, hotărârile privind rambursare de taxă pe valoarea adăugată şi deciziile, privind restituiri de impozite şi taxe, deciziile referitoare la baza de impunere, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii.

Bazele de impozitare se stabilesc separat atunci când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane când sursa impozitului se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial.

Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desfiinţată sau modificată din iniţiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului pe baza constatărilor organului fiscal competent.

11.11. Inspecţia fiscală11.11. Inspecţia fiscală22

Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscaleInspectia fiscala urmăreşte verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii

declaraţiilor fiscale, a corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către contribuabili, a respectării legislaţiei fiscale, stabilirea diferenţelor de plată, precum şi a accesoriilor aferente.

Principalele atribuţii ale inspecţiei fiscale sunt: constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea

contribuabilului supus controlului sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale;

analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale şi adoptarea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale;

sancţionarea faptelor constatate în conformitate cu prevederile legale şi adoptarea unor măsuri de prevenire şi combatere.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor, organul de inspecţie fiscală acţionează în următoarele direcţii:

examinează documentele aflate în dosarul fiscal al contribuabilului; verifică concordanţa dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a

contribuabilului; analizează constatările şi solicită explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai

contribuabililor; solicită informaţii de la terţi; stabileşte diferenţe de obligaţii fiscale de plată; verifică locurile în care se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile; dispune măsuri asiguratorii; efectuează investigaţii fiscale şi aplică sancţiuni.Persoanele supuse inspecţiei fiscaleInspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor indiferent de forma lor, de

organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului consolidat.

Formele şi întinderea inspecţiei fiscaleFormele de inspecţie fiscală se diferenţiază astfel:a) inspecţie fiscală generală care include activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale

ale unui contribuabil pe o perioadă determinată;b) inspecţia fiscală parţială care presupune verificarea uneia sau mai multor obligaţii fiscale

pentru o perioadă de timp determinată.Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor obligaţiilor fiscale dacă se consideră

justificată o asemenea abordare.Proceduri de control fiscal

2 Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Titlul VII

130

Principalele proceduri de control fiscal sunt:a) controlul prin sondaj care înseamnă o verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor

semnificative care reflectă modul de calcul, evidenţa şi plata obligaţiilor fiscale;b) controlul inopinat care constă în verificarea faptică a documentelor în principal ca urmare

a sesizării cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără enunţarea prealabilă a contribuabilului;

c) controlul încrucişat care constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane.

Inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.

În cazul contribuabililor mari, perioada supusă controlului începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior.La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii trei ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale sau dacă există indici privind diminuarea impozitelor şi taxelor sau dacă nu au fost depuse declaraţii fiscale.

Realizarea inspecţiei fiscaleInspecţia fiscală se exercită exclusiv nemijlocit şi neîngrădit de Agenţia Naţională de

Administrare Fiscală sau de compartimente de specialitate ale autorităţilor administrative publice locale.În vederea inspecţiei fiscale se efectuează o selectare a contribuabililor de către organul fiscal competent.

Avizul de inspecţie fiscală

Înainte de desfăşurarea inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală care cuprinde: temeiul juridic al inspecţiei fiscale, data de începere, obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi verificate, posibilitatea de a amâna data de începere a inspecţiei fiscale. Avizul de inspecţie fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale.

Locul şi timpul desfăşurării inspecţiei fiscale Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale contribuabilului.

Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.

În cazul în care nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

În cadrul inspecţiei fiscale, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

Inspecţia fiscală se desfăşoară de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului sau cu acordul scris al acestuia şi aprobarea conducătorului organului fiscal se poate realiza şi în afara programului de lucru.

Durata efectuării inspecţiei fiscaleDurata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau de

compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale. Principalele reguli aşezate la baza inspecţiei fiscale Inspecţia fiscală urmăreşte examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturilor juridice care

sunt relevante pentru impunere;

131

Inspecţia fiscală necesită afectarea cât mai puţin a activităţii curente a contribuabilului şi utilizarea eficientă a timpului destinat inspecţiei fiscale;

Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit taxă, contribuţie şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. În cazuri de excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade, dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificării sau erori de calcul care influenţează rezultatele;

Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiul independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii, descentralizării;

Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi desfăşoară pe baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităţilor administraţiei publice locale.

La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de servici semnat de conducătorul organului de control;

La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă pe propria răspundere din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscală;

Contribuabilul este obligat să aplice măsurile dispuse în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale în termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală.

Obligaţia de colaborare a contribuabiluluiContribuabilul este obligat să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale, să dea

informaţii, să prezinte documentele solicitate în vederea clarificării situaţiei din punct de vedere fiscal.

Dreptul contribuabilului de a fi informatContribuabilul are dreptul de a fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra

constatărilor şi rezultatelor din inspecţia fiscală. La încheierea inspecţiei fiscale organul fiscal va prezenta contribuabilului constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibiliatatea de a-şi exprima punctul de vedere. Contribuabilul are dreptul să prezinte în scris punctul de vedere cu privire constatările inspecţiei fiscale.

În cazul în care unele constatări din inspecţia fiscală întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală.

Rezultatul inspecţiei fiscale se consemnează într-un raport scris în care se reflectă constatările inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal.

CAP. XII COLECTAREA CREANŢELOR FISCALECAP. XII COLECTAREA CREANŢELOR FISCALE

12.1. Sfera colectării creanţelor fiscale şi termenele de plată12.1. Sfera colectării creanţelor fiscale şi termenele de plată11

Colectarea creanţelor fiscale constă în desfăşurarea activităţilor de încasare a veniturilor şi de stingere a creanţelor fiscale.

1 Ordonanţa Guvernului României nr. 92/2003, titlul VIII, cap. I

132

Creanţele fiscale se colectează în temeiul unui titlu de creanţă sau a unui titlu executoriu. Titlul de creanţă reprezintă actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii, întocmit de organele competente. În categoria titlurilor de creanţă fiscală se încadrează: decizia de impunere emisă de organele competente; declaraţia fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor; decizia prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată; declaraţia vamală; documentul prin care se individualizează datoria vamală; procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei; ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti.

Termenele de platăCreanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte

legi.Diferenţele de obligaţii fiscale principale şi de obligaţii fiscale accesorii pot avea termene de

plată care depind de data comunicării, astfel: dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este

până la data de 5 a lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este

până la data de 20 a lunii următoare.În cazul obligaţiilor fiscale eşalonate sau amânate la plată şi a obligaţiilor accesorii acestora,

termenul de plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă înlesnirea respectivă.

12.2. Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire12.2. Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire22

Obligaţiile fiscale se plătesc de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Momentul plăţii obligaţiilor fiscale poate fi reprezentat de data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal, în cazul plăţilor în numerar; data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară; data înregistrării la organul competent a documentului sau actului, la obligaţiile fiscale care se sting prin anularea de timbre fiscale mobile.

Ordinea stingerii datoriilorÎn cazul în care, un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii, iar

suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, acestea se sting la acel tip de creanţă fiscală principală care îl stabileşte contribuabilul.

În cadrul unui tip de impozit, taxă, contribuţie reprezentând creanţe fiscale ale contribuabilului, plata se efectuează în următoarea ordine:

a) sume datorate în contul ratelor din graficele de plată a obligaţiilor fiscale, pentru care s-au aprobat eşalonări şi/sau amânări la plată, precum şi dobânzile datorate;

b) obligaţii de plată principale cu termene de plată în anul curent, precum şi accesoriile acestora, în ordinea vechimii;

c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;

d) dobânzi, penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale menţionate anterior (punctul c);

e) obligaţii de plată cu termene de plată viitoare, la solicitarea debitorului.În cazul în care debitorul nu efectuează plata obligaţiilor fiscale după principiile enunţate

anterior, creditorul fiscal poate să procedeze la stingerea obligaţiilor fiscale pe care le administrează pe baza principiilor menţionate şi îl va înştiinţa pe debitor în termen de 10 zile de la data efectuării stingerii.

Compensarea reprezintă o modalitate de stingere a creanţelor administrate de Ministerul Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit la buget,

2Ordonanţa Guvernului României nr. 92/2003, titlul VIII, cap. II

133

până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor.

Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor.

Organul fiscal poate să realizeze compensarea la cererea debitorului sau înainte de restituirea/rambursarea sumelor cuvenite acestuia. De asemenea, organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce.

Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate la acelaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate către alte bugete, în următoarea ordine:

bugetul de stat; fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; bugetul asigurărilor pentru şomaj.În cazul în care organul fiscal efectuează compensarea din oficiu, va înştiinţa contribuabilul

despre măsura adoptată.La cererea debitorului se pot restitui următoarele sume:a) sume plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;b) sume plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;c) sume plătite ca urmare a unor erori de calcul;d) sume plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;e) sume de rambursat de la bugetul de stat;f) sume stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente;g) sume rămase după distribuirea celor realizate din executarea silită;h) sume rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire.Sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozit rezultate din regularizarea anuală a

impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale, în termen de 60 zile de la data comunicării deciziei de impunere.

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, compensarea se va efectua până la concutenţa sumei de rambursat sau de restituit.

Dacă suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, compensarea se va efectua până la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului.

12.3. Dobânzi şi penalităţi de întârziere12.3. Dobânzi şi penalităţi de întârziere33

În cazul în care obligaţiile de plată nu se achită de către debitor la scadenţă, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, cu excepţia sumelor datorate cu titlu de amenzi, dobânzi şi penalităţi de întârziere stabilite.

Dobânzile şi penalităţile de întârziere vor constitui venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală.

Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Prin excepţie de la principiul menţionat se datorează dobânzi astfel:

3 Ordonanţa Guvernului României nr. 92/2003, titlul VIII, cap. II

134

a) pentru diferenţele de impozite, taxe, contribuţii, precum şi pentru sumele administrate de organele vamale, stabilite de organele competente, dobânzile se datorează, începând cu ziua imediat următoare scadenţei impozitului, taxei sau contribuţiei, pentru care s-a stabilit diferenţa, până la data stingerii acesteia;

b) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată dobânda este datorată de cumpărător;

c) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile debitorului declarat insolvabil, până la data încheierii procesului verbal de constatare a insolvabilităţii inclusiv.

Dobânzile pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venitul global, se datorează astfel:

pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;

dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere se calculează cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora;

în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.

Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, o dată pe an, în luna decembrie, pentru anul următor, sau în cursul anului, dacă acesta se modifică cu peste 5 puncte procentuale.

Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat, în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului, nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere.

În perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează dobânzi, care se calculează începând cu data aprobării de către organul competent a înlesnirii acordate şi pâna la data efectuării plăţii.

De asemenea, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua imediat următoare expirării termenului, ce se acordă la cererea acestora.

Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună şi/sau fracţiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenţei acestora până la data stingerii acestora. Nivelul penalităţii de întârziere se modifică anual prin legea bugetului de stat. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.

12.4. Înlesniri la plată12.4. Înlesniri la plată44

La cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligaţiile fiscale restante, atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia, înlesniri la plată.

De asemenea, la cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale care administrează bugetele respective, pot acorda pentru obligaţiile restante care le administrează următoarele înlesniri la plată:

a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii către bugetul local;

4 O.G. nr. 92/2003, titlul VIII, cap. IV

135

b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;

c) eşalonări la plata dobânzilor şi/sau penalităţilor de orice fel, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare;

d) amânări şi/sau scutiri la plata dobânzilor şi/sau penalităţilor de orice fel, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de amânare;

e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale în condiţiile legii.În vederea acordării înlesnirilor la plată, creditorii bugetari locali vor cere debitorilor

constituirea de garanţii.

12.5. Constituirea de garanţii şi măsurile asiguratorii12.5. Constituirea de garanţii şi măsurile asiguratorii5

Organele fiscale solicită constituirea unei garanţii pe perioada: suspendării executării silite; ridicării măsurilor asiguratorii; asumării obligaţiilor de plată de către altă persoană prin angajament de plată.Principalele tipuri de garanţii ce se pot constitui sunt:a) consemnarea de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;b) scrisoare de garanţie bancară;c) ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară;d) gaj asupra unor bunuri mobile;e) fidejusiune.Organul competent, în condiţiile legii, are dreptul să se îndestuleze din garanţiile depuse,

dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.Măsuri asiguratoriiMăsurile asiguratorii sub forma popririi şi a sechestrului asiguratoriu se aplică asupra

bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există riscul ca acesta să se sustragă, să-şi ascundă ori să-şi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea creanţelor, precum şi în cazul suspendării executării actului administrativ.

De asemenea, măsurile asiguratorii se pot lua în cazul în care creanţa nu a fost încă individualizată şi nu a devenit scadentă.

Măsurile asiguratorii pot fi dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti, ori de alte organe competente şi rămân valabile pe perioada executării silite.

Măsurile asiguratorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent, în care se precizează debitorului faptul că, măsurile asiguratorii pot fi ridicate prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate.

În cazul înfiinţării sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.

Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului, nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asiguratorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota – parte deţinută de acesta.

Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asiguratorii cel interesat poate face contestaţie.

Măsurile asiguratorii se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali atunci când au încetat cauzele pentru care au fost dispuse.

5 O.G. nr. 92/2003, titlul VIII, cap. V, VI

136

12.6. Prescripţia dreptului de a cere executare silită şi a dreptului de a cere12.6. Prescripţia dreptului de a cere executare silită şi a dreptului de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscalecompensarea sau restituirea creanţelor fiscale66

Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.

Termenul de prescripţie se poate suspenda în următoarele situaţii: în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a

dreptului la acţiune; în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de lege, ori

a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent; pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate; cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită.Termenul de prescripţie se poate întrerupe în următoarele situaţii: în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a

dreptului de acţiune; pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul

acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei fiscale; pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; pe data întocmirii actului de constatare a insolvabilităţii contribuabilului.Dacă organul de executare constată îndeplinirea termenului de prescripţie a dreptului de a

cere executarea silită a creanţelor fiscale, va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori.

Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.

12.7. Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită12.7. Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită77

a) Organele de executare silităÎn cazul în care debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele

fiscale competente, pentru stingerea acestora, pot trece la acţiuni de executare silită.Organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să aplice măsuri asiguratorii

şi de executare silită, motiv pentru care pot fi denumite şi organe de executare silită.Din punct de vedere al aplicării procedurii de executare silită este competent organul de

executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile. Coordonarea întregii executări silite revine organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul.

În cazul în care executarea silită se realizează prin poprire, organul de executare coordonator poate să aplice măsuri de executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are domiciliul fiscal.

Dacă, se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executarea silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silită a acestora, indiferent de locul unde se găsesc bunurile.

b) Executarea silită în cazul debitorilor solidariCoordonarea operaţiunilor de executare silită, în cazul debitorilor solidari, se realizează de

organul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.

Organele de executare sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, sunt obligate să le înscrie într-o evidenţă nominală să adopte măsuri pentru executare silită şi să comunice organului de

6 O.G. nr. 92/2003, titlul VIII, cap. VII7 O.G. nr. 92/2003, titlul VIII, cap. XIII

137

executare coordonator sumele realizate în cadrul debitului, în termen de 10 zile de la realizare.c) Executori fiscali Executarea silită se realizează de către organul de executare competent prin intermediul

executorilor fiscali.Executorul fiscal este împuternicit în faţa debitorului prin legitimaţie şi delegaţie, iar în

exercitarea atribuţiilor pentru aplicarea procedurilor de executare silită poate: să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte

unde acesta îşi păstrează bunurile, în vederea identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi să analizeze evidenţa contabilă a debitorului;

să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile;

să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului;

Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul, sau al unui înscris care constituie titlul executoriu.

Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.

Executarea silită începe numai după ce organul fiscal a transmis debitorului înştiinţarea de plată prin care i se comunică acestuia suma datorată, iar după înştiinţare au trecut 15 zile de la comunicare. Înştiinţarea de plată reprezintă un act premergător executării silite.

12.7.1. Reguli privind executarea silită a creanţelor fiscale

Principalele reguli privind executarea silită a creanţelor fiscale sunt:a) executarea silită se poate întinde asupra tuturor veniturilor şi bunurilor proprietate a

debitorului, urmăribile, iar valorificarea acestora se realizează numai în măsura necesară acoperirii creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare.

b) în cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită (poprirea, executarea silită a bunurilor mobile, executarea silită a bunurilor imobile);

c) executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimează;d) executarea silită a creanţelor fiscale se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale

înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor de întârziere, ori a altor sume datorate;

e) în cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute dobânzi, penalităţi de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se vor calcula de organul de executare şi menţiona în procesul verbal care constituie titlu executoriu şi se comunică debitorului.

f) faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad înalt de prioritate care se stabileşte în momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

Obligaţia de informare – presupune ca, în vederea începerii executării silite, organul de executare competent să folosească mijloace de probă în vederea determinării averii şi a venitului debitorului. Organul fiscal poate să ceară debitorului informaţii pe care acesta este obligat să le furnizeze în scris.

Precizarea naturii debitului – în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executării silite.

Somaţia reprezintă documentul ce se comunică debitorului şi prin care se începe executarea silită. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia însoţită de titlul executoriu cuprinde: numărul dosarului de

138

executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu şi consecinţele nerespectării acesteia.

Drepturi şi obligaţii ale terţului – Terţul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terţul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului.

Evaluarea bunurilor supuse executării silite. Înainte de valorificarea bunurilor, acestea se evaluează, organul de executare apelând la organe şi persoane de specialitate care sunt obligate să îndeplinească atribuţiile cu privire la evaluare.

Suspendarea, întreruperea sau încetarea executării silite:Executarea silită se poate suspenda: când a fost dispusă de instanţă sau de creditor; la data

comunicării aprobării înlesnirii la plată; de la data aprobării cererii debitorului ca plata creanţelor fiscale să se realizeze din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.

Executarea silită se poate întrerupe la data declarării stării de insolvabilitate a debitorului şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Executarea silită încetează în cazul în care s-au stins obligaţiile fiscale din titlul executoriu sau a fost desfiinţat titlul executoriu.

În cazul în care, prin executarea silită nu se recuperează obligaţiile stabilite cu orice titlu în sarcina debitorului, organul de executare întocmeşte un proces verbal în care consemnează sumele încasate şi sumele care nu se pot recupera din creanţe bugetare.

În exercitarea atribuţiilor ce le revin, organele de executare silită pot să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică sau în alte incinte în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, şi să cerceteze locurile în care acesta îşi păstrează bunurile.

12.7.2. Modalităţi de executare silită a creanţelor fiscale

În funcţie de veniturile şi bunurile debitorului, de termenele de prescripţie a drepturilor de a cere executare silită şi de posibilitatea de realizare a creanţelor bugetare se pot aplica succesiv sau concomitent următoarele modalităţi de executare silită a creanţelor fiscale: executarea silită prin poprire; executarea silită a bunurilor mobile; executarea silită a bunurilor imobile.

A. Executarea silită prin poprirePoprirea constă în blocarea unei sume de bani datorată de o persoană (terţ poprit)

debitorului urmărit şi virarea ei la buget în vederea acoperirii creanţelor din impozite şi taxe până la concurenţa sumei prevăzute de titlul executor.

Dacă debitorii deţin conturi bancare organul de executare poate proceda la aplicarea măsurilor de executare silită prin decontare bancară. În cazul în care debitorul are conturi la mai multe bănci, pentru realizarea creanţei bugetare, executarea silită prin poprire se poate întinde asupra mai multor conturi bancare.

Executarea silită prin poprire se poate întinde asupra oricăror sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale deţinute şi/sau datorate cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane fizice şi juridice.

Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice şi persoane juridice, se înfiinţează de către organul de executare printr-o adresă care se trimite terţului poprit însoţită de o copie certificată a titlului executoriu. În acelaşi timp, este înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

Terţul poprit este obligat, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, să înştiinţeze organul de executare dacă datorează sume de bani debitorului. Poprirea se consideră înfiinţată la data de la care terţul poprit anunţă organul de executare că datorează sume de bani debitorului sau de la data expirării termenului prevăzut de înştiinţare. După înfiinţarea popririi, terţul poprit este

139

obligat să facă reţinerile prevăzute de lege şi să vireze sumele reţinute în contul comunicat de organul de executare.

În cazul în care veniturile unui debitor sunt urmărite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunţa în scris pe creditori şi dacă aceştia nu se înţeleg asupra împărţirii sumelor reţinute, terţul poprit va consemna sumele la organele de specialitate. La cererea oricăruia dintre creditori sau a organului de executare, judecătoria în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinei de preferinţă prevăzută de lege.

Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează o sumă de bani debitorului urmărit, sau nu face reţineri, precum şi dacă se invocă alte neregularităţi în legătură cu drepturile şi obligaţiile părţilor privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate pe baza probelor administrate, va menţine poprirea sau o va desfiinţa.

Instanţa poate aplica o amendă civilă terţului poprit, în cazul în care acesta nu respectă obligaţiile ce-i revin privind efectuarea înştiinţărilor, reţinerilor şi a altor obligaţii în legătură cu poprirea.

B. Executarea silită a bunurilor mobileExecutarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora în

temeiul titlului executoriu. Pot fi supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege. Procesul verbal de sechestru cuprinde: denumirea organului de executare; indicarea locului, a zilei şi a orei la care s-a efectuat sechestrul; numele şi prenumele persoanei care aplică sechestrul; numărul legitimaţiei şi funcţia; precizarea titlului executoriu; actul normativ în baza căruia se face executare silită; sumele datorate pentru care se aplică sechestrul; majorări de întârziere; numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoană fizică; data şi numărul de înregistrare a somaţiei de plată, descrierea bunurilor mobile sechestrate; starea lor; valoarea estimativă a fiecărui bun; numele şi adresa persoanei în custodia căruia s-au lăsat bunurile; locul de depozitare şi alte menţiuni.

În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, bunurile necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale astfel:

a) bunurile mobile de orice fel, care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;

b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;

c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pentru o perioadă de timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă;

d) combustibil necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi prepararea hranei pentru 3 luni de iarnă;

e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;f) bunurile declarate urmăribile prin alte dispoziţii legale.Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a

altei persoane desemnate de organul de executare, ori vor fi ridicate şi depozitate de către acesta.Dacă obligaţia bugetară nu este achitată în termen de 30 zile de la data încheierii procesului

verbal de sechestrare se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate.C. Executarea silită a bunurilor imobileBunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executării silite în afară de cazurile în care

legea dispune altfel. Organul de executare întocmeşte un proces verbal de identificare a bunului imobil supus executări silite. Cu 5 zile înainte de a trece la executarea silită imobiliară, se comunică debitorului o somaţie care cuprinde datele de identificare a imobilului. Concomitent, somaţia este trimisă organului competent în a cărui rază teritorială se află imobilul pentru înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară.

140

Autorităţile care ţin evidenţele de publicitate imobiliară au obligaţia să comunice la cererea organelor de executare, drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora. În acelaşi timp, vor fi înştiinţaţi de organul de executare titularii şi invitaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului şi distribuirea preţului realizat. Creditorii au obligaţia ca, în termen de 30 zile de la înscrierea somaţiei în evidenţele de publicitate imobiliară să comunice în scris organului de executare titlurile executorii pe care le deţin asupra imobilului menţionat în somaţie.

În cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator sechestru pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, arendei şi a altor venituri (poate fi creditorul, debitorul ori o altă persoană fizică sau juridică). Vânzarea la licitaţie se efectuează la locul unde se află imobilul sau la locul stabilit de organul de executare.

Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, potrivit înţelegerii părţilor, prin vânzare în regim de consignaţie, prin vânzarea directă unui cumpărător sau prin licitaţie (în termenul prevăzut, debitorul poate proceda el însuşi la vânzarea bunurilor sechestrate cu acordul organului de executare).

12.7.3. Valorificarea bunurilor sechestrate

În cazul în care creanţa fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului verbal de sechestru, se trece la valorificarea bunurilor sechestrate.

Organul de executare procedează la valorificarea bunurilor sechestrate prin una din modalităţile prevăzute de lege pentru a obţine rezultate avantajoase din punct de vedere al interesului creditorului, cât şi în funcţie de drepturile şi obligaţiile debitorului urmărit.

a) Valorificarea bunurilor prin înţelegerea părţilorAceastă metodă de valorificare a bunurilor se bazează pe înţelegerea părţilor, pentru a

asigura recuperarea creanţei fiscale.Debitorul prezintă în scris organului de executare propunerile cumpărătorului şi nivelul de

acoperire a creanţelor fiscale. Preţul propus de cumpărător şi acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare. Organul de executare analizează propunerile şi comunică aprobarea indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumpărător.

b) Valorificarea bunurilor prin vânzare directăValorificarea bunurilor prin vânzare directă se aplică în cazul bunurilor perisabile sau

supuse degradării, înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se recuperează integral creanţa fiscală; pe parcursul procedurii de valorificare prin licitaţie sau după finalizarea ei, dacă bunul nu a fost vândut şi o persoană oferă cel puţin preţul de evaluare. Vânzarea directă se realizează pe baza unui proces verbal care devine titlu de proprietate.

c) Vânzarea bunurilor la licitaţieÎn vederea valorificării bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare

are obligaţia să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei. În acelaşi timp, vor fi înştiinţaţi asupra datei, orei şi locului licitaţiei debitorul, custodele, administratorul sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit. Licitaţia se poate ţine la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare.

În scopul participării la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, următoarele documente:

oferta de cumpărare; dovada plăţii taxei de participare; împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant; copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului,

pentru persoanele juridice române; actul de înmatriculare al persoanelor juridice străine;

141

copie după actul de identitate pentru persoanele fizice române; copie după paşaport pentru persoanele fizice străine. dovada, emisă de organele fiscale, că nu are obligaţii fiscale restante faţă de acestea.Preţul de pornire a licitaţiei este reprezentat de preţul de evaluare pentru prima licitaţie,

diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie.Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este

superior preţul de pornire, sau de la acesta din urmă.Adjudecarea se asigură în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai

puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.

Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie de licitaţie, formată din trei persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar, care este condusă de un preşedinte. Comisia de licitaţie verifică şi analizează documentele de participare şi afişează la locul licitaţiei, cu cel puţin o oră înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanţii care au depus documentaţia completă de participare.

La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul fiscal va da citire mai întâi anunţului de vânzare şi apoi ofertelor scrise primite.

Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire a licitaţiei, organul de executare va fixa un termen de cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii.

În cazul în care, nu se obţine preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de a treia licitaţii.

La a treia licitaţie, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare.

După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să plătească preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, în termen de cel mult 5 zile de la data adjudecării. Dacă adjudecatarul nu plăteşte preţul procedura vânzării la licitaţie se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecării. În acest caz, adjudecatarul este obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi diferenţa de preţ în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic. Dacă la următoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.

În cazul vânzării la licitaţie a bunurilor imobile cumpărătorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans minim de 50% din preţul de adjudecare a bunului imobil şi cu plata unei dobânzi. Cumpărătorul nu poate înstrăina bunul imobil, decât după plata preţului în întregime şi a dobânzii stabilite.

În cazul vânzării bunurilor imobile, organul de executare încheie un proces verbal de adjudecare, în termen de 5 zile de la plata în întregime a preţului, care reprezintă titlu de proprietate, respectiv de transfer al dreptului de proprietate.

d) Reluarea procedurii de valorificareDacă bunurile supuse executării silite nu s-au putut valorifica prin modalităţile menţionate,

acestea se restituie debitorului cu menţinerea măsurii de indisponibilizare, până la îndeplinirea termenului de prescripţie. În cadrul acestui termen, organul de executare poate relua oricând procedura de valorificare.

e) Darea în platăÎn perioada executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoană juridică,

inclusiv în perioada în care poate avea loc procedura de valorificare, creanţele fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice şi cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietate publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executării silite.

142

Procesul verbal de trecere în proprietate publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

Cheltuielile efectuate cu aplicarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului. Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabileşte de organul de executare prin procesul verbal, care constituie titlu executoriu şi are la bază documente privind cheltuielile efectuate.

12.7.4. Eliberarea şi distribuirea sumelor rezultate din executarea silită

Suma de bani rezultată din executarea silită se eliberează creditorului prin modalităţile de plată admise de lege, până la acoperirea integrală a drepturilor sale. Dacă suma ce exprimă creanţa fiscală şi cheltuielile de executare este mai mică decât suma rezultată din executarea silită, diferenţa se poate utiliza pentru compensare sau se restituie la cererea debitorului.

În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau atunci când, până la eliberarea sau distribuirea sumei din executare au depus şi alţi creditori titluri executorii, sumele obţinute din executarea silită se distribuie în următoarea ordine de preferinţă:

a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, realizate cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie;

b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensii, ajutoare pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, alte ajutoare acordate prin sistemul asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând obligaţii de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii;

c) creanţe reprezentând obligaţii de întreţinere, alocaţii de stat pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

d) creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;

e) creanţele care rezultă din împrumuturi acordate de stat;f) creanţe reprezentând despăgubiri pentru acoperirea pagubelor pricinuite proprietăţii

publice prin fapte ilicite;g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii,

precum şi din chirii sau arenzi;h) creanţele provenite din amenzi datorate bugetului de stat sau bugetelor locale;i) alte creanţe.Creanţele care au aceeaşi ordine de preferinţă se plătesc prin repartizarea sumelor realizate

din executarea silită, proporţional cu creanţa fiecăruia.Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de

publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunurilor faţă de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv.

Accesoriile creanţei principale prevăzute în titlul executoriu au aceeaşi ordine de preferinţă ca şi creanţa principală.

Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor în vederea participării la distribuirea sumelor rezultate prin executare silită, numai până la data întocmirii de către organele de executare a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se realizează numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei cu înştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile executorii. Executorul final întocmeşte un proces verbal cu privire la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită.

Contestaţia la executarea silităPersoanele interesate pot face contestaţii împotriva oricărui act de executare silită întocmit

de organe de executare cu încălcarea prevederilor Codului fiscal, precum şi în cazul în care aceste

143

organe refuză să îndeplinească un act de executare conform legii.Contestaţia se poate face şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită

executarea, în cazul în care acest titlu nu este rezultat dintr-o hotărâre dată de o instanţă de judecată sau de alt organ juridic. Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă în termen de 15 zile de la data când:

- contestatorul, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită, a luat cunoştinţă de executare ori de actul de executare pe care îl contestă;

- contestatorul a luat cunoştinţă de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

- cel interesat a luat cunoştinţă de eliberarea sau de distribuirea sumelor rezultate din executarea silită pe care le contestă.

Contestaţia, prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.

12.7.5. Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi8

InsolvabilitateaCreanţele fiscale urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenţa acestora, în

cazul în care debitorul se găseşte în stare de insolvabilitate. Procedura de insolvabilitate se poate aplica în următoarele situaţii:

când debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile; când după încetarea executării silite împotriva debitorului, rămân debite neachitate; când debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere; când debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu şi nu se găsesc venituri sau bunuri

urmăribile; când debitorul persoană juridică, potrivit legii, îşi încetează existenţa şi au rămas

neachitate obligaţiile fiscale.Creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate se scot de conducătorul

organului de executare din evidenţa curentă şi se trec într-o evidenţă separată.În cazul în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile după

declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor şi de executare silită.

Anularea creanţelor fiscaleÎn cazuri excepţionale, pentru motive temeinice, Guvernul, respectiv autorităţile deliberative

de la nivel local, prin hotărâre, pot aproba anularea unor creanţe fiscale.În cazul în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, sunt

mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective.

Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului fiscal mai mici de 100.000 lei se anulează. Anual, prin hotărâre a Guvernului, se stabileşte plafonul creanţelor fiscale, care pot fi anulate.

12.7.6. Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale9

Contestaţiile formulate împotriva actelor administrativ fiscale reprezintă căi administrative de atac prin care se solicită revederea impozitelor, taxelor, datoriei vamale, contribuţiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere, a penalităţilor, ori a altor sume constatate şi aplicate, prin acte de control sau de impunere.

8 O.G. nr. 92/2003, titlul VIII, cap. XII 9 O.G.României nr. 92/2003, titlul IX

144

Amenzile, confiscările şi alte măsuri complementare aplicate prin acte ale organelor Ministerului Finanţelor Publice se contestă prin căi de atac care se supun dispoziţiilor dreptului comun.

Contestaţia se formulează în scris şi cuprinde în mod obligatoriu: numele sau denumirea contestatorului, domiciliul sau sediul acestuia; obiectul contestaţiei şi suma contestată; menţionarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază contestaţia; dovezile pe care se întemeiază.Contestaţia se depune în termen de 30 zile de la comunicarea actului atacat, sub sancţiunea

decăderii.Contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală precum şi accesorii

ale acestora, al căror cuantum este sub 5 miliarde lei, se soluţionează de organele competente din cadrul Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul contestatorii.

Contestaţiile formulate de mari contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 5 miliarde lei se soluţionează de către organele competente constituite în cadrul direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili.

Contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorii vamale, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum cele formulate împotriva actelor întocmite de organe centrale, se soluţionează la organele competente constituite la nivel central.

Organele care au încheiat actul atacat înaintează dosarul contestaţiei organului de soluţionare competent în termen de 5 zile de la înregistrarea contestaţiei.

Dosarul contestaţiei conţine copii de pe actul atacat şi de pe celelalte documente care au stat la baza întocmirii acestuia, contestaţia în original şi documentele depuse de contestator, precum şi referatul motivat cu propunerile de soluţionare semnat de conducătorul organului care a încheiat actul atacat.

Contestaţiile se soluţionează prin decizia motivată în termen de 30 zile de la înregistrare. Decizia prin care se soluţionează contestaţia cuprinde trei părţi: preambulul, considerentele sau motivarea şi dispoziţiile.

Prin decizie, contestaţia poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestaţiei, se decide anularea totală sau parţială a actului atacat. Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul atacat, atunci când din analiza documentelor existente la dosarul contestaţiei nu se poate determina cu claritate baza impozabilă. În acest caz, urmează să se încheie un nou act de control sau de impunere care să se refere la aceeaşi perioadă şi aceeaşi bază impozabilă, act împotriva căruia se poate exercita calea administrativă de atac.

Organele de soluţionare a contestaţiei pot suspenda prin decizie motivată soluţionarea cauzei atunci când există indicii de săvârşire a unei infracţiuni care au influenţă asupra soluţiei. La încetarea motivului se reia procedura administrativă care a fost suspendată.

Deciziile Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice şi ale Ministerului Finanţelor Publice pot fi atacate, potrivit legii, la instanţa judecătorească competentă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul, după caz, contestatorul.

12.8. Organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal12.8. Organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal1010

În vederea prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale, precum şi în scopul întăririi administrării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, se organizează cazierul fiscal al contribuabililor în calitate de mijloc de evidenţă şi urmărire a contribuabililor cu risc fiscal ridicat.

10 Ordonanţa Guvernului nr. 75/30.08.2001 privind organizarea cazierului fiscal, în M. of. nr. 540/1.09.2001

145

În cadrul cazierului fiscal se ţine evidenţa persoanelor fizice şi juridice, a asociaţilor, acţionarilor şi reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice care au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare/fiscale şi vamale sau care privesc disciplina financiar-fiscală.

Cazierul fiscal se organizează de către Ministerul Finanţelor Publice la nivel central şi la nivelul Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice Judeţene şi a municipiului Bucureşti în format electronic.

Cazierul fiscal se gestionează la nivel naţional şi la nivelul organelor fiscale teritoriale printr-o structură specializată constituită în cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

În cazierul fiscal se înscriu date privind:a) sancţiuni aplicate contribuabililor care au săvârşit fapte sancţionate de legile

financiare/fiscale, vamale sau care privesc disciplina financiară;b) măsuri de executare silită aplicate contribuabililor ca urmare a săvârşirii unor fapte

sancţionate de legile financiare/fiscale şi vamale.În cazierul fiscal se înscriu provizoriu până la soluţionarea definitivă a cauzei, când se şterg

din evidenţă date privind contribuabilii faţă de care organele competente au dispus măsuri care pot fi atacate. Înscrierile provizorii pentru care nu s-au primit comunicări de soluţionare definitivă timp de 10 ani de la înregistrare se şterg din evidenţă la împlinirea acestui termen. În cazierul fiscal se înscriu provizoriu şi menţiuni referitoare la contribuabilili care cesionează părţi sociale/acţiuni, precum şi la cei ce au datorii la bugetul de stat care depăşesc valoarea capitalului social.

Înscrierea datelor privind sancţiunile aplicate contribuabililor, a măsurilor de executare silită, sau alte înscrieri provizorii se efectuează pe baza următoarelor documente:

a) extrase de pe hotărârile judecătoreşti definitive, transmise de instanţele judecătoreşti Ministerului Finanţelor Publice;

b) extrasele de pe deciziile de soluţionare a contestaţiilor rămase definitive prin neexecutarea căilor de atac;

c) actele, documentele întocmite de organele fiscale şi vamale din subordinea Ministerului Finanţelor Publice prin care se consemnează faptele sancţionate de legile financiare/fiscale, vamale sau care privesc disciplina financiară;

d) acte ale altor organe competente să constate faptele sancţionate de legile financiare/fiscale, vamale sau care privesc disciplina financiară.

În scopul completării cazierului fiscal, organele fiscale pot solicita Inspectoratului General al Poliţiei şi unităţilor teritoriale extras de pe cazierul judiciar al contribuabililor care au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare/fiscale, vamale sau care se referă la disciplina financiară.

Contribuabilii care au înscrise date în cazierul fiscal sau pentru care s-au făcut înscrieri provizorii se scot din evidenţă dacă se află în una din următoarele situaţii:

faptele pe care le-au săvârşit nu mai sunt sancţionate de lege; a intervenit reabilitarea de drept sau judecătorească; nu au mai săvârşit fapte de natura celor menţionate într-o perioadă de 10 ani de la data

rămânerii definitive a actului prin care au fost sancţionate faptele; decesul, respectiv radierea contribuabililor; în cazul achitării datoriilor.Certificatul de cazier fiscal se prezintă în mod obligatoriu de către asociaţi, acţionari sau de

reprezentanţi legali ai persoanelor juridice la înfiinţarea societăţilor comerciale.Contribuabilii au dreptul să solicite şi să obţină certificate de cazier fiscal conţinând datele

înscrise în cazierul fiscal propriu sau într-o formă simplificată care să ateste dacă figurează în evidenţa cazierului fiscal.

La solicitarea motivată a organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, Ministerul Finanţelor Publice furnizează informaţii din cazierul fiscal al contribuabililor aflaţi în curs de urmărire sau de judecată.

În baza acordurilor fiscale internaţionale, Ministerul Finanţelor Publice poate furniza autorităţilor fiscale competente din statele partenere, la cerere, informaţii din cazierul fiscal al

146

contribuabililor.Certificat de cazier fiscal este valabil 30 zile de la data emiterii în scopul în care a fost

eliberat şi se remite pe baza perceperii de taxe extrajudiciare de timbre.Contribuabilii care figurează în evidenţa cazierului fiscal pot cere rectificarea datelor

înscrise, dacă acestea nu corespund situaţiei reale, ori înregistrarea lor nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, unităţii fiscale care a emis certificatul de cazier fiscal, care are obligaţia să comunice modul de soluţionare a cererii de rectificare, în termen de 30 zile de la data depunerii acesteia.

Organele fiscale sunt obligate să verifice susţinerile contribuabililor şi dacă constată că s-au efectuat înregistrări greşite să rectifice datele şi să comunice sau elibereze un nou certificat de cazier fiscal.

Contribuabilii cărora li s-a respins cererea de rectificare pot introduce contestaţii în termen de 30 zile de la comunicare sau în cazul în care eroarea înregistrării în cazierul fiscal nu se datorează organelor fiscale. Contestaţia se soluţionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul contribuabilii. În cazul admiterii contestaţiei, instanţa trimite o copie de pe hotărârea organului fiscal în vederea rectificării cazierului fiscal.

BIBLIOGRAFIEBIBLIOGRAFIE

Rodica Bălănescu - Sistemul de impozite, Edit. Economică, Bucureşti, 1994

Carmen Corduneanu - Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, CODECS, Bucureşti, 1997

Tatiana Moşteanu ş.a. - Reforma sistemului fiscal în România, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1999

Ioan Talpos - Finanţele României, vol. I, Edit. Sedona, Timişoara, 1995

Iulian Văcărel ş.a. - Finanţe publice, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003

Gheorghe Voinea - Finanţe locale, Edit. Junimea, Iaşi, 2002

147

Gheorghe Voinea,Gabriel

Ştefura, Angela Boariu,

Mircea Soroceanu - Impozite, taxe, contribuţii, Edit. Junimea, Iaşi, 2005

Gheorghe Voinea, Angel - Concepte şi expresii importante pentru aplicarea legislaţiei fiscale

Boariu, Mircea Soroceanu din România, Edit. Polirom, Iaşi, 2005

*** - Legea nr. 373/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind

Codul fiscal, în M.O. nr. 662/1 august 2006;

*** - Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în M. of. nr.

560/24 iunie 2004

148