curs evaziune fiscala

51
EVAZIUNEA FISCALĂ Noţiuni introductive şi cadru legislativ Evaziunea fiscală este un subiect abordat frecvent, deopotrivă de către finanţişti, magistraţi, politicieni şi ziarişti, fiind considerată una din principalele probleme cu care se confruntă economia, statul în ansamblul său. În spatele acestui adevăr evident stau abordări diferite, uneori contradictorii, după caz extinderi dincolo de limitele fenomenului sau tocmai minimalizări ale acestuia. Analizând acest fenomen prin prisma atribuţiilor specifice pe care le are consultantul fiscal, cred că este important de subliniat faptul că acesta nu este un agent fiscal, care are drept scop maximizarea impozitelor pe care contribuabilul le datorează, dar la fel de important este pentru consultant să cunoască perfect limita dintre evitarea fiscală şi evaziunea fiscală. În activitatea practică evaziunea se asociază frecvent cu alte fapte din sfera penală, iar consultantul fiscal, prin pregătirea şi experienţa sa multilaterală, trebuie să înţeleagă contextul juridic la fel de bine ca şi problemele fiscale. Prezenta expunere, care nu se doreşte un curs de drept penal şi nici de fiscalitate, încearcă să grupeze problemele legate de evaziune, cu cele legate de alte forme de fraudă, lăsând fiecăruia dintre dumneavoastră posibilitatea de a-şi compune o imagine generală asupra noţiunilor în discuţie. Primul act normativ care a reglementat combaterea evaziunii fiscale a fost Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale (Anexa 2), în prezent abrogată, act normativ care, în cei circa 11 ani în care a fost aplicat, a suferit câteva modificări, în final excluzându-se din aceasta prevederile de natură contravenţională.

Upload: olivia-anamaria

Post on 24-May-2015

356 views

Category:

Economy & Finance


16 download

TRANSCRIPT

Page 1: Curs evaziune fiscala

EVAZIUNEA FISCALĂ

Noţiuni introductive şi cadru legislativ

Evaziunea fiscală este un subiect abordat frecvent, deopotrivă de către finanţişti, magistraţi, politicieni şi ziarişti, fiind considerată una din principalele probleme cu care se confruntă economia, statul în ansamblul său. În spatele acestui adevăr evident stau abordări diferite, uneori contradictorii, după caz extinderi dincolo de limitele fenomenului sau tocmai minimalizări ale acestuia.

Analizând acest fenomen prin prisma atribuţiilor specifice pe care le are consultantul fiscal, cred că este important de subliniat faptul că acesta nu este un agent fiscal, care are drept scop maximizarea impozitelor pe care contribuabilul le datorează, dar la fel de important este pentru consultant să cunoască perfect limita dintre evitarea fiscală şi evaziunea fiscală.

În activitatea practică evaziunea se asociază frecvent cu alte fapte din sfera penală, iar consultantul fiscal, prin pregătirea şi experienţa sa multilaterală, trebuie să înţeleagă contextul juridic la fel de bine ca şi problemele fiscale.

Prezenta expunere, care nu se doreşte un curs de drept penal şi nici de fiscalitate, încearcă să grupeze problemele legate de evaziune, cu cele legate de alte forme de fraudă, lăsând fiecăruia dintre dumneavoastră posibilitatea de a-şi compune o imagine generală asupra noţiunilor în discuţie.

Primul act normativ care a reglementat combaterea evaziunii fiscale a fost Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale (Anexa 2), în prezent abrogată, act normativ care, în cei circa 11 ani în care a fost aplicat, a suferit câteva modificări, în final excluzându-se din aceasta prevederile de natură contravenţională. Menţionarea acestei legi este totuşi importantă, din următoarele motive:

- se evidenţiază evoluţia subiectului „evaziune fiscală”, la început acesta având o abordare preponderent contravenţională, inclusiv prin sanctionarea cu obligarea la plata dublului impozitului sustras, pentru ca în ultima perioadă, înainte de abrogare, să cuprindă numai dispoziţii cu caracter penal;

- a formulat singura definiţie a evaziunii fiscale inclusă într-o lege, aceasta fiind şi în prezent, in principiu, acceptată de specialiştii în domeniu: “evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”.

În prezent, actul normativ care instituie măsuri de combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea este Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (Anexa 1). Spre

Page 2: Curs evaziune fiscala

deosebire de actul pe care l-a abrogat, această lege nu oferă o definiţie a evaziunii fiscale, limitându-se la a enumera faptele care constituie infracţiuni şi a prevede pedepsele pentru acestea, precum şi la a stabili cauzele de nepedepsire şi cauze de reducere a pedepselor.

Este de remarcat că legea sancţionează şi faptele infracţionale ce pot fi săvârşite în procesul de solicitare a rambursărilor / restiturilor de la bugetul statului, precum şi cele ce privesc utilizarea nelegală a banderolelor fiscale sau falsificarea acestora. În ce priveşte propriu-zis infracţiunile de evaziune fiscală, acestea au definiţii destul de cuprinzătoare, “largi” precum: “omisiunea în tot sau în parte”, trimiterea generică la “alte documente legale”, referirea la “evidenţele contabile duble” etc.

Având în vedere aceste reglementări, dincolo de obligarea respectării legislaţiei, se impune adoptarea de către contribuabili a unui comportament preventiv, documentat, care să Ie permită oricând “reconstituirea” anumitor situaţii. Rolul consultantului în acest domeniu este evident, atât în pregătirea operaţiunilor, cât şi ulterior desfăşurării acestora.

În directă legătură cu evaziunea fiscală sunt, prin scopul lor ilicit, şi alte fapte care sunt definite şi sancţionate de Codul fiscal, Legea contabilităţii ori Codul vamal, după caz. În Anexele 3, 4 şi 5 sunt prezentate articolele referitoare la infracţiunile şi contravenţiile prevăzute de alte acte normative cu incidenţă în materie, respectiv Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României şi Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 a contabilităţii.

De asemenea, pornind de la experienţa practică, consider utilă trecerea în revistă, în acest cadru, a câtorva dintre reglementările Codului penal ce pot avea, în opinia mea, incidenţă în domeniu. Prin urmare, în Anexa 6 sunt incluse infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul din Codul penal al României.

Page 3: Curs evaziune fiscala

Principalele forme de manifestare a fraudei si evaziunii fiscale si

propuneri pentru combaterea acestora

Evoluţia economiei româneşti a fost marcată, în mod inevitabil, şi de o diversificare şi creştere a complexităţii metodelor de fraudă şi evaziune puse efectiv în practică.

Astfel, de la formele relativ “primitive”, manifestate imediat după anul 1990, îndeosebi pe fondul unor lacune legislative, frauda/ evaziunea fiscală a evoluat permanent spre forme din ce în ce mai complexe şi rafinate,recenta aderare a României la Uniunea Europeană fiind urmată de o pliere aproape instantanee a “practicilor” evazioniste la noua realitate economico-socială traversată de ţara noastră.

Chiar dacă nu reprezintă o noutate pe plan extern, noţiuni/concepte de genul economie subterană, spălarea de bani, paradis fiscal, firme “fantomă”, companii off-shore, circuite “carusel”, contrafacerea, contrabanda, spălarea de bani, ş.a. sunt numai câteva genuri de fapte a căror manifestare practică au constatat-o în mod direct, în activitatea cotidiană, instituţiile de control.

Pe baza analizării rezultatelor structurate îndeosebi pe criteriul specificitaţii economice, se pot defini câteva speţe/scheme ce caracterizeză fenomenele actuale de evaziune/fraudă fiscală, cu care în prezent aceste instituţii se confruntă cel mai frecvent:

a) frauda/evaziunea fiscală asociată tranzacţiilor intra-comunitare de mărfuri / servicii - practicate relativ recent în economia românească, respectiv după integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, tranzacţiile intracomunitare constau practic în operaţiunile de vânzare, cumpărare sau schimb de mărfuri şi/sau servicii între ţări aparţinând acestui bloc politico-economic.

Strict sub aspect fiscal, această apartenenţă implică apariţia unor particularităţi faţă de operaţiunile comerciale de import/export clasice. În acest context, tendinţele deevaziune se manifestă prioritar în conjunctură cu aspectele de tehnică fiscală ce ţin de evidenţierea acestor tranzacţii şi a obligaţiilor fiscale aferente lor (în principal TVA) - stabilirea plătitorului, a termenelor şi condiţiilor de plată precum şi a autorităţii fiscale/ ţării în favoarea căreia aceasta se efectuează.

Deşi varietatea mărfurilor tranzacţionate este mare, în mod prioritar aceste metode de fraudare s-au concentrat pe acele sortimente care permit o viteză mare de rotaţie a capitalului investit, bazată pe încasarea contravalorii mărfurilor şi, de regulă, consumul lor într-un interval de timp apropiat sau identic cu momentul livrării. Astfel, sunt implicate prioritar mărfuri din categoria legumelor -fructelor, cereale şi alte produse de cultură agricolă, materiale de construcţii (în special ciment şi articole sanitare), carne etc.

Sub aspect procedural, se remarcă faptul că, în dorinţa atingerii scopului urmărit, (sustragerea de la plata obligaţiiilor fiscale - în principal TVA, dar nu numai - generate de circuitele comerciale ce implică mărfuri intracomunitare), evazioniştii apelează la binecunoscutele firme “fantomă”. În esenţă, scenariul utilizat constă în concentrarea tuturor obligaţiiilor fiscale asupra unor firme de sacrificiu, care, după o perioadă în care acumulează debite semnificative la bugetul de stat (şi în care de

Page 4: Curs evaziune fiscala

regulă afişează un statut relativ legal), “dispar”, de cele mai multe ori ca urmare a nefuncţionării la sediile sociale declarate sau cesionării lor către persoane neidentificabile.

În acest context, firmele în cauză sunt primii beneficiari interni pe lanţul comercial urmat de mărfurile provenind din achiziţii intracomunitare, documentele aferente acestor transporturi dovedindu-se a fi în foarte multe cazuri ilegale sau incomplete. Ulterior, marfa poate fi livrată cu un adaos minim către o a doua firmă, controlată de regulă de aceeaşi persoană/grup persoane, care, la rândul ei, o livrează către terţi sau distribuţia se realizează direct către piaţă.

Prin “dispariţia” primului beneficiar intern, care cumulează în fapt cea mai mare parte a TVA, statul este fraudat, în condiţia în care ulterior, conform normelor Uniunii Europene, România va regulariza cu statele partenere sumele de TVA rezultate din aceste tranzacţii comerciale intracomunitare.

Totodată, în mod frecvent au fost constatate situaţii în care acelaşi grup de persoane controlează, direct sau prin interpuşi, intregi reţele de astfel de societăţi, procedând la înfiinţarea şi operarea unora noi o dată cu “sacrificarea” celor care au acumulat deja obligaţii bugetare neachitate.

Toate caracteristicile arătate mai sus se referă la intrări de marfă pe teritoriul României, însă într-o măsură mai redusă au fost constatate şi cazuri în care mărfuri plecate din România erau destinate unor societăţi comerciale din diferite state comunitare care, din verificări, s-au dovedit a nu deţine coduri de TVA valide.

O altă metodă evazionistă constatată, însă de mai mică amploare, o reprezintă efectuarea unor livrări fictive de mărfuri din România către state terţe, membre ale Uniunii Europene, urmate de compensarea ilicită a sumelor de TVA aferente. Sub aspectul impactului fiscal, fenomenul este potenţat de aspecte ce ţin de valoarea/volumul mare al mărfurilor tranzacţionate (spre exemplu cazuri de tranzacţionare, în numele unor firme “de apartament” a sute de tone de cereale) sau efectuarea unor tranzacţii cu un grad mare de repetabilitate.

O formă particulara de eludare a obligatiilor fiscale generata de importul de marfuri, sesizata in special in cursul anului curent, o constituie migrarea unor operatori economici romani in ţările vecine in vederea efectuarii formalitatilor de punere in libera circulatie profitand de faptul ca in unele din acestea nu se plateste TVA la momentul efectuarii formalitatilor vamale. Ulterior, motivand livrarea intracomunitara in Romania resusesc sa eludeze legislatia ambelor tari sustragandu-se de la plata TVA.

b) sustragerea de la plata TVA aferente creşterii de preţ a produselor importate

O altă metodă evazionistă de amploare identificată constă în declararea în vamă, în baza unor documente de provenienţă care în multe cazuri sunt susceptibile a fi false, a unor valori mult mai mic decat cele practicate pe piata interna, pentru produsele importate.

În acest caz evazioniştii se bazează pe faptul că stabilirea şi mai ales verificarea valorii reale, la producător, a mărfurilor în discuţie este dificil sau chiar imposibil de efectuat, în condiţiile în care acestea au, de regulă, ca sursă furnizori localizaţi în

Page 5: Curs evaziune fiscala

China sau ţări din Orientul Apropiat. Este de adăugat faptul că, în cele mai multe cazuri, aceste importuri au o gamă sortimentală diversă (produse de uz gospodăresc, electrocasnice, electronice, textile, îmbrăcăminte, încălţăminte, papetărie, jucării, cosmetice, etc.) fiind în principal mărfuri nealimentare de o calitate modestă.

Totodată, legat de aceste produse s-a constatat frecvent şi fenomenul de contrafacere, de regulă a unor mărci de renume.

Sub aspect operaţional, verificările au pus în evidenţă un sistem de folosire în valuri a unor firme “tampon”, a căror activitate se desfăşoară de regulă pe parcursul unui trimestru, fără plata obligaţiilor către buget, aspectul fiind mascat ulterior prin cesionarea societăţilor în cauză, care adoptă brusc comportamentul fiscal tipic firmelor“fantomă”. Prin intermediul acestor firme, (deţinute de regulă de persoane fizice cenu sunt cetăţeni români), se realizează ceea ce se numeşte “saltul de preţ”.

Astfel, mărfurile importate la o valoare extrem de mică sunt revândute către terţi, de astă dată la preţuri cu un nivel de piaţă, fapt ce duce la acumularea de către vânzător, a unor obligaţii fiscale către buget, corespunzătoare. Spre exemplificare, pe baza datelor dintr-un sondaj bazat pe informaţii desprinse din acest tip de verificări, având la bază peste 100 de produse, a rezultat că valoarea reală de piaţă a mărfurilor implicate depăşeşte de 6 până la 35 ori preţul declarat la momentul importului.

Totodată, s-a remarcat faptul că cel puţin o parte dintre firmele în cauză acţionau în reţea, fapt decelat de o serie de indicii privind:

- existenţa unui grup restrâns de persoane care deţin calitatea de asociaţi, administratori sau împuterniciţi la firmele în cauză, persoane care la anumite intervale procedează la înfiinţarea unor noi societăţi, pe care le utilizează în aceleaşi scopuri ilicite;

- utilizarea unor documente financiar - contabile (facturi), cu format identic, purtând semnături olografe identice şi ştampile cu amprente asemănătoare;

- prezentarea la control în compania unor avocaţi care uzează de diverse mijloace pentru împiedicarea sau tergiversarea verificărilor (invocarea excesivă şi cu obstinaţie a prezumţiei de nevinovăţie a clienţilor lor, încercarea de a intimida echipa de control).

Deasemeni, trebuie spus că volumul foarte mare de bunuri introduse în ţară prin intermediul acestor societăţi, într-o perioadă relativ scurtă, poate indica şi posibilitatea ca o parte din aceste mărfuri să fie destinate în realitate pieţelor din alte state ale Uniunii Europene, eventualitate în care importul lor a urmărit în fapt dobândirea calităţii de “mărfuri comunitare”.

c) implicarea în tranzacţii a unor firme aflate în procedura de insolvenţă care beneficiază în mod nejustificat de procedura simplificată de taxare inversă

Astfel, au fost identificate o serie de societăţi producătoare sau comercianţi en-gros de produse energetice care Iivrează astfel de produse către societăţi pentru care s-a dispus începerea procedurii de insolvenţă (prin hotărâri judecătoreşti), fără înscrierea TVA pe facturi si implicit fără înregistrarea si plata acestuia la bugetul de stat.

În continuare, societăţile aflate în procedura de insolvenţă, în baza prevederilor din Codul Fiscal, Iivrează bunurile achiziţionate către terţi tot fără înscrierea TVA pe facturi, obligaţia înregistrării şi plăţii TVA revenind cumparatorilor la data comercializării cu amănuntul a acestor produse. Din controalele efectuate la societăţi comerciale

Page 6: Curs evaziune fiscala

care se aprovizionează de la agenţi economici aflaţi în procedura de insolvenţă a reieşit că, în marea lor majoritate, acestea se încadrează în categoria societăţilor tip "fantomă", ai căror reprezentanţi nu pot fi identificaţi.

Astfel, societăţile comerciale prejudiciază bugetul de stat, dar nu pot fi luate măsuri de recuperare a prejudiciului. Mai mult, societăţile aflate în procedura de insolvenţă perpetuează aceasta stare prin practicarea de adaosuri comerciale mici sau chiar vânzări sub preţul de achiziţie care nu permit redresarea economica a societatilor. Planurile de reorganizare judiciara a societăţilor sunt formale, nu duc la redresarea societăţilor, menţinând cu bună ştiinţă starea de insolvenţă care permite societăţii achiziţia şi livrarea produselor fără TVA.

Aceste constatări duc la concluzia că persoane interesate creează circuite economice fictive pentru produse petroliere în care includ societăţi aflate în procedura de insolvenţă cu scopul sustragerii TVA aferente tranzacţiilor.

d) implicarea unor persoane fizice în operaţiuni comerciale, în special în domeniul imobiliar, cu sustragerea de la plata TVA

În perioada 2006-2008 s-a remarcat o creştere semnificativa a tranzacţiilor imobiliare efectuate de persoane fizice care nu se înregistraza şi nu platesc TVA.

Acţiunile instituţiilor de control vizează contribuabilii persoane fizice care au efectuat tranzacţii imobiliare - vânzări de imobile si vânzări de construcţii noi, constatându-se ca acestea nu s-au declarat ca plătitori si nu au colectat TVA.

e) derularea unor tranzacţii ilicite urmate de solicitarea rambursării de TVA necuvenit

Deşi rambursarea de TVA ca oportunitate fiscală urmareşte să confere o anumită viteză de rotaţie fluxurilor financiare şi concomitent să asigure o anumită bază economică şi financiară agenţilor economici, în practică, în unele cazuri, s-a constatat că, prin realizarea unor circuite economice scriptice create, în mod artificial, în scopul de a conferi o aparenţă de realitate şi legalitate tranzacţiilor fictive care stau la baza solicitărilor, rambursările de TVA se transformă într-o componentă majoră a practicilor ilegale prin care sume uriaşe sunt sustrase de la bugetul statului.

Verificari recente evidentieaza ca sunt afectate de ramursari ilicite sectoare diverse precum:

- operatiuni de leasing derulate scriptic;- schimbarea frauduloasa a tratamentului fiscal urmata de incercarea de lichidare

a societatii;- efectuarea de operatiuni de export care motiveaza solicitarea de rambursare fara

ca anterior sa se fi evidentiat si platit de catre pretinsii furnizori TVA.

f) fapte de evaziune/fraudă ce implică mărfuri accizabileDin punct de vedere sortimental, subiectul acestor fapte evazioniste îl constituie

în principal produsele din tutun (în principal ţigaretele), băuturile alcoolice spirtoase dar mai ales carburanţii. Prin specificul lor fiscal, mărfurile accizabile implică plata unor obligaţii către buget, care în multe cazuri reprezintă un procent semnificativ din valoarea finală, de piaţă, a produsului respectiv.

Page 7: Curs evaziune fiscala

În consecinţă, evaziunea fiscală în cazul acestui gen de mărfuri se axează în principal pe eludarea la plată a accizelor, dar în mod evident şi a celorlalte obligaţii fiscale însoţitoare. Verificările efectuate de instituţiile de control au permis identificarea mai multor scenarii utilizate în acest scop:

-marfa este introdusă în ţară prin contrabandă - un exemplu în acest sens îl constituie numeroasele cazuri în care au fost identificate, pe teritoriul vamal naţional, mari cantităţi de ţigări provenind de regulă din ţări non-comunitare (cel mai frecvent Republica Moldova, Ucraina) dar şi recipiente cu băuturi alcoolice spirtoase.

În majoritatea cazurilor marfa în cauză este transportată ilicit, disimulată / camuflată, posesorul lor neputând prezenta documente legale de provenienţă. Totodată, mărfurile nu aveau aplicate, conform legislaţiei române în vigoare pentru acest gen de produse, banderole/timbre de marcaj.

- marfa este rezultatul unui proces de producţie desfăşurat în condiţii ilicite/ilegale – controalele efectuate au identificat, de regulă în zone izolate, spaţii clandestine destinate producţiei ilicite de băuturi alcoolice sau ţigarete, utilaje specifice, materii prime (alcool etilic alimentar, tutun tocat), materiale adiţionale necesare (etichete, pachete, recipienţi pentru îmbuteliere, dopuri) sau chiar utilaje prin care se tipăreau timbre de marcaj şi etichete false.

- marfa este contrafacută / substituită altor produse neaccizabile - verificările au evidenţiat deturnarea de la destinaţia legală declarată a unor uleiuri minerale neaccizabile care în fapt, urmare unor procedee simple care nu necesită un proces de producţie elaborat (amestec, decantare), au fost comercializate ulterior, prin intermediul unor staţii private de distribuţie, sub formă de carburanţi.

Un alt exemplu în acest sens îl reprezintă identificarea unor mari cantităţi de alcool care, deşi declarativ erau utilizate pentru producţia unor mărfuri neaccizabile (lichid de parbriz, spirt medicinal, etc), au fost utilizate în realitate pentru obţinerea unor băuturi spirtoase, mărfuri accizabile, comercializate ulterior ilicit.

-marfa este scoasă ilicit de sub regimul de supraveghere fiscală (antrepozit fiscal) - situaţie în care s-a constatat producţia ilicită, în cadrul unor antrepozite fiscale specializate (fabrici de alcool) a unor însemnate cantităţi de alcool şi/sau băuturi alcoolice spirtoase, prin alterarea evidenţelor financiar-contabile, cantităţile în cauză nefiind înregistrate. Ulterior, aceste mărfuri au fost comercializate la “negru” către terţi.

Astfel, sintetizând, putem spune că principalele forme de manifestare a evaziunii si fraudei, identificate ca urmare a activitatii instituţiilor de control cu atribuţii în domeniu, sunt:

In domeniul TVA:

- neevidentierea si neplata TVA aferenta achizitiilor intracomunitare in special legume, fructe, cereale, carne si produse din carne;

- sustragerea de la plata TVA aferenta cresterii de pret a produselor importate, in special bunuri de consum;

- implicarea in tranzactii a unor firme aflate in procedura de insolventa care beneficiaza in mod nejustificat de procedura simplificata de taxare inversa;

Page 8: Curs evaziune fiscala

- implicarea unor persoane fizice in operatiuni comerciale, in special in doemniul imobiliar, cu sustragerea de la plata TVA;

- derularea unor tranzactii ilicite urmate de solicitarea rambursarii de TVA necuvenit .

In domeniul accizelor:

- efectuarea de achizitii intracomunitare de produse energetice declarate fals la nivel de taxare inferior (exemplu: pacura in loc de motorina, ceea ce inseamna 15 euro/tona fata de 336 euro/tona) ;

- alimentarea pietii, in exces, cu solventi, produse neaccizabile, cu parametri tehnici asemanatori benzinei urmata de comercializarea ilicita drept carburanti.

De asemenea, trebuie evidentiate practicile ilicite care implica:

- utilizarea firmelor fantoma, in diverse domenii de activitate, pentru justificarea provenientei marfurilor, amplificarea preturilor acestora, sustragerea de la impozitare si asumarea formala a datoriilor fata de bugetul statului;

- sustragerea de la obligatia emiterii bonului de marcaj fiscal si implicit de la evidentierea veniturilor astfel realizate.

O posibilă abordare viitoare

In ansamblu, există specialişti care considera ca pentru faptele de evaziune ce implica un pericol social scazut, manifestat in principal printr-un prejudiciu limitat, sa se actioneze cu precadere pe cai administrative, urmarindu-se recuperarea imediata a prejudiciului, in acelasi timp urmand sa se intensifice masurile de combatere din sfera cercetarii penale pentru faptele grave de frauda si evaziune fiscala .

In mod concret pot fi formulate propuneri pentru:

- identificarea unor metode administrative care sa permita pretinderea de la contribuabil a unor garantii sau plati anticipate a TVA atunci cand exista riscul major ca acesta sa dispara inainte de termenul legal de plata (in special la tranzactiile intracomunitare);

- sanctionarea administrativa a unor fapte ce privesc calculul eronat al obligatiilor fiscale pana la un anumit plafon;

- stabilirea raspunderii, din punct de vedere fiscal, pentru ultima veriga cunoscuta in cazul implicarii in unele tranzactii comerciale a firmelor fantoma;

- reglementarea problemei cesionărilor de capital prin introducerea obligatiei de informare prealabila a organului fiscal cu privire la efectuarea acesteia;

- transformarea, prin repetabilitate sau volumul prejudiciului cauzat, a unor contraventii in infractiuni (exemplu: neemiterea bonului fiscal sau calculul eronat al obligatiilor fiscale).

Page 9: Curs evaziune fiscala

Câteva aspecte privind componentele,evoluţia economiei subterane şi metodele de măsurare a acesteia

Economia subterană poate fi definită, în opinia mea, într-un cadru general, drept o grupare eterogenă de activităţi economice desfăşurate ilicit şi componente economice ale unor activităţi criminale, toate având drept scop obţinerea unor venituri importante, sustrase controlului autorităţilor statului.

Având în vedere invocarea frecventă a acestei adevărate „ramuri a economiei naţionale” şi a legăturilor ei naturale cu evaziunea fiscală şi, deopotrivă, cu spălarea banilor, în Anexa 7 este prezentat un succint Studiu privind nivelul şi evoluţia economiei subterane în România.

Page 10: Curs evaziune fiscala

ANEXA 1

Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 Prezenta lege instituie măsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea. ART. 2 În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: a) buget general consolidat - ansamblul tuturor bugetelor publice, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg; b) contribuabil - orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat; c) documente legale - documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora; d) formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal - documente legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiţiile actelor normative în vigoare; e) obligaţii fiscale - obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală; f) operaţiune fictivă - disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există; g) organe competente - organe care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii.

CAP. 2 Infracţiuni

ART. 3 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă. ART. 4 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale. ART. 5 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile

Page 11: Curs evaziune fiscala

prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale. ART. 6 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. ART. 7 (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special. (2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor drepturi tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate. ART. 8 (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. (2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1). (3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte. ART. 9 (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive; d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală. (2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani. (3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

Page 12: Curs evaziune fiscala

CAP. 3 Cauze de nepedepsire şi cauze de reducere a pedepselor ART. 10 (1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. (2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1). ART. 11 În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. ART. 12 Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.

CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 13 (1) La data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru vreuna dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, instanţa va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive. (2) La primirea dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va face menţiunile corespunzătoare în registrul comerţului. ART. 14 În cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală. ART. 15 Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 16 La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificările ulterioare; b) art. 280 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările ulterioare; c) art. 188 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Page 13: Curs evaziune fiscala

ANEXA 2

Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale (ABROGATĂ)

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 Evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili. ART. 2 Efectuarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de lege. ART. 3 *** Abrogat ART. 4 Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege. Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unităţile stabilite prin normele legale în vigoare, şi să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate. ART. 5 Contribuabilii sunt obligaţi să declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile şi imobile aflate în proprietate sau obţinute cu orice titlu legal, precum şi alte valori care generează titluri de creanţă fiscală. Când legea nu prevede obligaţia de depunere a declaraţiei de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corectă a impozitelor şi a taxelor pe care trebuie să le verse la buget, în condiţiile prevăzute de lege. ART. 6 Persoanele fizice sau juridice care realizează venituri ori deţin bunuri mobile sau imobile ori desfăşoară activităţi, supuse impozitelor şi taxelor, sunt obligate să plătească, la termen, sumele datorate statului. ART. 7 Nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin declararea inexactă, sub orice formă, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operaţiunile de vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a altor obligaţii fiscale, se sancţionează potrivit legii. ART. 8 Organele financiar-fiscale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi din unităţile teritoriale subordonate, Garda Financiară şi alte persoane împuternicite de lege au dreptul de a verifica contribuabilii cu privire la respectarea de către aceştia a dispoziţiilor legale de organizare şi de desfăşurare a activităţilor economice producătoare de venituri impozabile sau bunurile supuse impozitelor şi taxelor.

Page 14: Curs evaziune fiscala

Contribuabilii au obligaţia de a permite efectuarea controlului şi de a pune la dispoziţia organelor de control toate documentele contabile, evidenţele şi oricare alte elemente materiale sau valorice solicitate, în vederea cunoaşterii realităţii obiectelor ori surselor impozabile sau taxabile.

CAP. 2 Infracţiuni şi pedepse

ART. 9 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii, documentele justificative şi actele de evidenţă contabilă, precum şi bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor şi contribuţiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii obligaţiilor bugetare. ART. 10 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, dacă fapta a avut drept consecinţă diminuarea veniturilor sau surselor impozabile. Cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 se sancţionează şi punerea în circulaţie, în orice mod, fără drept, sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie, fără drept, a documentelor financiare şi fiscale. ART. 11 Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte: a) sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligaţia înregistrării sau prin exercitarea de activităţi neautorizate, în scopul obţinerii de venituri; b) sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligaţiilor fiscale, în scopul obţinerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operaţiuni fictive; c) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia; d) organizarea şi conducerea de evidenţe contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor sau surselor impozabile; e) emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu ştiinţă de documente fiscale false. Tentativa se pedepseşte. ART. 12 Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte: a) sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin cesionarea părţilor sociale deţinute într-o societate comercială cu răspundere limitată, efectuată în acest scop; b) sustragerea de la efectuarea controlului financiar-fiscal prin declararea fictivă cu privire la sediul unei societăţi comerciale, la sediile subunităţilor sau la sediile punctelor

Page 15: Curs evaziune fiscala

de lucru, precum şi la schimbarea acestora fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, efectuată în acest scop.

CAP. 3 *** Abrogat

ART. 13 *** Abrogat ART. 14 *** Abrogat ART. 15 *** Abrogat ART. 16 *** Abrogat

CAP. 4 Dispoziţii finale

ART. 17 Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 18 Orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă.

Page 16: Curs evaziune fiscala

ANEXA 3

Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal

CAP. 13 Sancţiuni

ART. 294 Sancţiuni (1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. (2) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290; b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290; c) nerespectarea prevederilor art. 254 alin. (7), ale art. 259 alin. (6^1) şi ale art. 264 alin. (5), referitoare la înstrăinarea, înregistrarea/radierea bunurilor impozabile, precum şi la comunicarea actelor translative ale dreptului de proprietate; d) refuzul de a furniza informaţii sau documente de natura celor prevăzute la art. 295^1, precum şi depăşirea termenului de 15 zile lucrătoare de la data solicitării acestora. (3) Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei, iar cele de la alin. (2) lit. b) - d), cu amendă de la 200 lei la 500 lei*). (4) Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 [vechi] lei la 10.000.000 lei [vechi]*). (5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către primari şi persoane împuternicite din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale. (6) În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează cu 300% *). (7) Limitele amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se actualizează prin hotărâre a Guvernului. (8) Contravenţiilor prevăzute la alin. (2) şi (4) li se aplică dispoziţiile legii.------------ *) Conform anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1514/2006 valorile impozabile prevăzute la art. 294 alin. (3), art. 294 alin. (4) şi art. 294 alin. (6) au fost actualizate astfel:

Page 17: Curs evaziune fiscala

______________________________________________________________________________| CAP. 13 || SANCŢIUNI ||______________________________________________________________________________|| LIMITELE MINIME ŞI MAXIME ALE AMENZILOR ÎN CAZUL PERSOANELOR FIZICE ||______________________________________________________________________________|| Art. 294 | NIVELURILE ACTUALIZATE | NIVELURILE ACTUALIZATE || alin. (3) | PENTRU ANUL 2006 | PENTRU ANUL 2007 || |______________________________|___________________________________|| | Contravenţia prevăzută la | Contravenţia prevăzută la || | alin. (2) lit. a) se | alin. (2) lit. a) se sancţionează || | sancţionează cu amendă de la | cu amendă de la 50 de lei la || | 60 de lei la 110 lei, iar | 200 de lei, iar cele de la || | cea de la lit. b) cu amendă | lit. b) - d) cu amendă de la || | de la 110 lei la 340 de lei. | 200 de lei la 500 de lei. ||___________|______________________________|___________________________________|| Art. 294 | Încălcarea normelor tehnice | Încălcarea normelor tehnice || alin. (4) | privind tipărirea, | privind tipărirea, înregistrarea, || | înregistrarea, vânzarea, | vânzarea, evidenţa şi gestionarea,|| | evidenţa şi gestionarea, | după caz, a abonamentelor şi a || | după caz, a abonamentelor şi | biletelor de intrare la spectacole|| | a biletelor de intrare la | constituie contravenţie şi se || | spectacole constituie | sancţionează cu amendă de la || | contravenţie şi se | 230 de lei la 1.130 de lei. || | sancţionează cu amendă de la | || | 230 de lei la 1.130 de lei. | ||___________|______________________________|___________________________________|| LIMITELE MINIME ŞI MAXIME ALE AMENZILOR ÎN CAZUL PERSOANELOR JURIDICE ||______________________________________________________________________________|

Page 18: Curs evaziune fiscala

| Art. 294 | NIVELURILE ACTUALIZATE | NIVELURILE ACTUALIZATE || alin. (6) | PENTRU ANUL 2006 | PENTRU ANUL 2007 || |______________________________|___________________________________|| | | (6) În cazul persoanelor juridice,|| | | limitele minime şi maxime ale || | | amenzilor prevăzute la alin. (3) || | | şi (4) se majorează cu 300%, || | | respectiv: || | | || | Contravenţia prevăzută la | Contravenţia prevăzută la || | alin. (2) lit. a) se | alin. (2) lit. a) se sancţionează || | sancţionează cu amendă de la | cu amendă de la 200 de lei la || | 240 de lei la 440 de lei iar | 800 de lei, iar cele de la || | cea de la lit. b) cu amendă | lit. b) - d) cu amendă de la || | de la 440 de lei la | 800 de lei la 2.000 de lei. || | 1.360 de lei. | || | | || | Încălcarea normelor tehnice | Încălcarea normelor tehnice || | privind tipărirea, | privind tipărirea, înregistrarea, || | înregistrarea, vânzarea, | vânzarea, evidenţa şi gestionarea,|| | evidenţa şi gestionarea, după| după caz, a abonamentelor şi a || | caz, a abonamentelor şi a | biletelor de intrare la spectacole|| | biletelor de intrare la | constituie contravenţie şi se || | spectacole constituie | sancţionează cu amendă de la || | contravenţie şi se | 920 de lei la 4.520 de lei. || | sancţionează cu amendă de la | || | 920 lei la 4.520 de lei. | ||___________|______________________________|___________________________________|

ART. 294^1 Sancţiuni Contravenţiilor prevăzute în prezentul capitol li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi

Page 19: Curs evaziune fiscala

completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv posibilitatea achitării, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, a jumătate din minimul amenzii.

TITLUL IX^1 Infracţiuni

ART. 296^1 (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: a) *** Abrogată b) producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă; c) achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse, potrivit titlului VII; d) utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sinteză şi a alcoolului tehnic ca materie primă pentru fabricarea băuturilor alcoolice de orice fel; e) achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care provin pe circuitul economic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi potrivit titlului VII; f) livrarea de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate; g) comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85 grade C, altfel decât direct către utilizatorii finali care folosesc aceste produse în scop industrial; h) marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel; i) împiedicarea sub orice formă a organului de control de a efectua verificări inopinate în antrepozitele fiscale; j) livrarea reziduurilor de uleiuri minerale către alţi clienţi decât antrepozitele fiscale de producţie, autorizate să le colecteze şi să le prelucreze, ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare; k) achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din exploatare ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare. (2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel: a) cu închisoare de la 1 an la 3 ani, cele prevăzute la lit. c), d), e), g) şi i); b) cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. b), f) şi h); c) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani cele prevăzute la lit. j) şi k). (3) După constatarea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c) - i) şi k) organul de control competent dispune oprirea activităţii, sigilarea instalaţiei şi înaintează actul de control autorităţii fiscale care a emis autorizaţia, cu propunerea de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.

Page 20: Curs evaziune fiscala

ANEXA 4

Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României, completată de O.U.G. nr. 33 din 1 aprilie 2009 pentru completarea art. 270 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României

TITLUL XII Sancţiuni

SECŢIUNEA 1 Infracţiuni

ART. 270 (1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Constituie, de asemenea, infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragerea de la control vamal, a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei. ART. 271 Introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare. ART. 272 Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 273 Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 274 Faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 275 Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 270 - 274 se pedepseşte. ART. 276 Dacă faptele prevăzute la art. 270 - 274 sunt săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în

Page 21: Curs evaziune fiscala

folosul acestor persoane juridice, se poate aplica şi interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din Codul penal. ART. 277 Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei. ART. 278 Dispoziţiile prezentei secţiuni se completează cu prevederile Codului penal al României, precum şi cu dispoziţiile penale prevăzute în alte legi speciale.

SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii

ART. 279 Faptele care constituie contravenţii la reglementările vamale, procedura de constatare şi sancţionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal, aprobat prin hotărâre a Guvernului. ART. 280 (1) Contravenţiile vamale săvârşite în incintele vamale şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni sub supraveghere vamală se constată şi se sancţionează de persoanele împuternicite de către autoritatea vamală. (2) În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu mărfurile care fac obiectul contravenţiei. (3) După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplică amenda şi dispune, după caz, reţinerea bunurilor, în vederea confiscării. (4) Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice. ART. 281 Dispoziţiile art. 279 şi 280 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 alin. (1) şi (3) şi art. 29.

Page 22: Curs evaziune fiscala

ANEXA 5

Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 a contabilităţii

CAP. 6 Contravenţii şi infracţiuni

ART. 41 Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: 1. deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate; 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu privire la: a) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate; b) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse; c) efectuarea inventarierii; d) întocmirea şi auditarea situaţiilor financiare anuale; e) depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare anuale; f) întocmirea şi depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare periodice sau a raportărilor contabile stabilite potrivit legii; g) nedepunerea declaraţiei din care să rezulte că persoanele prevăzute la art. 1 nu au desfăşurat activitate; h) publicarea situaţiilor financiare anuale, potrivit legii. 3. prezentarea de situaţii financiare care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare; 4. nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declaraţiilor prevăzute la art. 30 şi 31; 5. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale; 6. nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale societăţii-mamă de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale consolidate. ART. 42 (1) Contravenţia prevăzută la art. 41 pct. 2 lit. h) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 30.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. c), d), e), pct. 4 şi 5, cu amendă de la 400 lei la 5.000 lei, cea prevăzută la pct. 6, cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la pct. 2 lit. a) şi b), cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei, cea prevăzută la pct. 2 lit. f), cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cea prevăzută la pct. 3, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, iar

Page 23: Curs evaziune fiscala

cea prevăzută la pct. 2 lit. g), cu amendă de la 100 lei la 200 lei. Criteriile în funcţie de care se stabileşte nivelul amenzii se corelează cu nivelul cifrei de afaceri, după caz. (2) Amenda pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 41 pct. 2 lit. f) este de la 1.000 lei la 3.000 lei, dacă perioada de întârziere pentru întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice este cuprinsă între 15 şi 30 de zile lucrătoare, şi de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacă perioada de întârziere depăşeşte 30 de zile lucrătoare. (3) Guvernul, la propunerea Ministerului Economiei şi Finanţelor, poate modifica nivelul amenzilor prevăzute la alin. (1) în funcţie de rata inflaţiei. (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de persoanele cu atribuţii de inspecţie fiscală şi de comisarii Gărzii Financiare, precum şi de personalul altor direcţii din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, stabilit prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. (5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor în cazul asociaţiilor de proprietari se fac de persoanele cu atribuţii de control din cadrul consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi de alte persoane anume împuternicite de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. (6) Amenzile contravenţionale prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă de persoanele vinovate. (7) Contravenţiilor prevăzute la art. 41 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. (8) În situaţia în care în termen de 10 zile lucrătoare de la aplicarea amenzii prevăzute la alin. (2) nu se depun situaţiile financiare prevăzute la art. 36 alin. (5), Ministerul Economiei şi Finanţelor va lua următoarele măsuri: a) blocarea deschiderilor de credite bugetare pentru ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj, bugetului Fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi ai bugetelor locale; b) blocarea conturilor de disponibilităţi deschise la unităţile Trezoreriei Statului pe numele autorităţilor şi instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii. (9) Se exceptează de la prevederile alin. (8) următoarele operaţiuni: a) plăţile din fonduri externe nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii ori organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe şi proiecte, precum şi fondurile de cofinanţare şi prefinanţare aferente; b) plata drepturilor salariale şi a contribuţiilor aferente, precum şi a drepturilor de asigurări şi asistenţă socială; c) rambursările de credite interne şi externe, comisioanele şi alte costuri aferente; d) contribuţii şi cotizaţii către organizaţii internaţionale; e) plăţile din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, potrivit legii. ART. 43 Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.

Page 24: Curs evaziune fiscala

ANEXA 6

Codul Penal al României republicat

TITLUL VI INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE

CAP. 1 INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

ART. 246 Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. ART. 247 Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 248 Abuzul în serviciu contra intereselor publice Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. ART. 248^1 Abuzul în serviciu în formă calificată Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 249 Neglijenţa în serviciu Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă. Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. ART. 254 Luarea de mită

Page 25: Curs evaziune fiscala

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. ART. 255 Darea de mită Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3. ART. 256 Primirea de foloase necuvenite Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. ART. 257 Traficul de influenţă Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. ART. 258 Fapte săvârşite de alţi funcţionari Dispoziţiile art. 246 - 250 privitoare la funcţionari publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

Page 26: Curs evaziune fiscala

ANEXA 7

Studiu privind nivelul şi evoluţia economiei subterane în România

de Adrian CUCU

Introducere:

Economia subterană poate fi definită, într-un cadru general, drept o grupare eterogenă de activităţi economice desfăşurate ilicit şi componente economice ale unor activităţi criminale, toate având drept scop obţinerea unor venituri importante, sustrase controlului autorităţilor statului.

Spre deosebire de sintagma „economie subterană” care are o origine relativ recentă, ca de altfel şi câteva sinonime precum: economie ascunsă, informală, umbră etc. activităţile componente: frauda, contrabanda, munca la negru, producţia clandestină, traficul de carne vie, traficul de droguri, care sunt considerate nucleul dur al activităţilor subterane, au origini vechi, însoţind, în forme de manifestare adaptate diverselor etape istorice, evoluţia societăţii omeneşti.

Activităţile economice subterane au, în mod evident, un caracter transfrontalier şi, în contextul problemelor complexe ce caracterizează perioada actuală, există pericolul radicalizării lor, asocierii cu diferite forme de manifestare a terorismului şi implicit a amplificării volumului de fonduri ilicite pe care le furnizează circuitelor de spălare a banilor.

După ce o perioadă îndelungată combaterea activităţilor componente ale economiei subterane a fost tratată strict juridic, prin acţiuni menite să identifice şi să sancţioneze încălcarea legislaţiei din sfera penală, în ultimii ani s-a conturat, pe plan internaţional, o nouă abordare care presupune în principal:

- identificarea legăturilor dintre diferitele activităţi ilicite şi evidenţierea caracterului lor organizat;

- evidenţierea scopului lor economic şi în acest context evaluarea dimensiunilor economiei subterane;

- amplificarea colaborării internaţionale pentru combaterea fenomenului economiei subterane.

În prezent, site-urile principalelor instituţii financiare internaţionale, precum şi prestigioase publicaţii financiare, găzduiesc în mod frecvent în paginile lor studii care identifică cauzele economiei subterane, propun metode de măsurare a dimensiunilor acestui fenomen, prezintă statistici ale acestuia, etc.

Studiul câtorva asemenea documente evidenţiază, în principal, că economia subterană este o prezenţă cu o forţă semnificativă în peisajul economic mondial. Argumentele cele mai concludente pentru susţinerea acestor afirmaţii sunt cifrele reprezentând nivelul economiei subterane prezentate în tabelul1 următor:

Nivelul economiei subterane în perioada 1988 – 2000Grupul de ţări Procente din PIBîn curs de dezvoltare 35 – 44

1 Datele au fost preluate din site-ul www.imf.org/external/, studiul „The Growth of the Underground Economy” elaborat în anul 2002 de către Friedrich Schneider şi Dominic Enste.

Page 27: Curs evaziune fiscala

în tranziţie 21 – 30membre OECD 14 – 16

Estimarea nivelului economiei subterane se realizează prin tehnici diverse bazându-se pe utilizarea unor modele econometrice, metode statistice sau chiar pe observaţia liberă realizată de anumiţi specialişti. Aplicarea în practică a oricărei metode de estimare trebuie să ţină seama de particularităţile economice şi sociale ale ţării supuse studiului, recomandându-se, de către diverşi autori, ca interpretarea rezultatelor obţinute să se realizeze cu prudenţă.

Economia subterană în România

Primele referiri la sintagma „economie subterană” au apărut în presa românească în anii 1995 – 1996, termenul fiind utilizat într-o accepţiune destul de largă, în principal, pentru fapte din sfera fraudei financiare, corupţiei şi a unor privatizări frauduloase.

Desigur, în consens cu realitatea internaţională, manifestările economiei subterane, au şi în ţara noastră origini mult mai vechi şi, în opinia noastră, reţelele de distribuţie clandestină a cafelei, ţigărilor, textilelor şi a altor produse din import, ce au acţionat înainte de 1989, au reprezentat activităţi specifice economiei subterane.

Nivelul economiei subterane în RomâniaEstimarea nivelului economiei subterane în România a constituit în ultimii

ani subiectul mai multor studii întreprinse în special de specialişti străini – referirea la ţara noastră făcându-se de obicei grupat, alături de alte state, dar există câteva documente ce analizează evoluţia acestui fenomen exclusiv în ţara noastră.

Anii Sursa Procent în PIB1990 - 1995 Era Dabla-Norris, Andrew Feltenstei, „An

Analysis if the Underground Economy and its Macroeconomic Consequences”

13,7 – 19,1

1994 - 1995 M. Alexeev, W. Pyle, „A Note on Measuring the Unofficial Economy ...”

17,4 – 19,1

1989 - 1995 S. Johnson, D. Kaufmann, A. Shleifer, „The unofficial economy in tranzaction”

19,1 - 22,3

2000/2001 Friedrich Schneider, „The Size and Development of the Shadow Economies of ... and 9 other East European Transformation Countries: A First and Preliminary Attempt”

33,4

2002/2003 33,9

1993 - 1998 Studiu al Trezoreriei Americane 22,6 – medie pentru întreaga perioadă; cu un maxim de 49,1 în 1998

1995 - 2002 Lucian-Liviu Albu, „Estimating the Size of Underground Economy in Romania”

18 – 21; cu un maxim de 22 în 1999, 2000

Estimările prezentate în tabelul alăturat au fost selecţionate ţinând cont de reprezentativitatea autorilor, de faptul că datele sunt prezentate pentru mai mulţi ani consecutivi, pe baza unor metode de estimare descrise în studiile respective. Facem precizarea că sunt utilizate în mod frecvent două moduri de exprimare, respectiv

Page 28: Curs evaziune fiscala

economie subterană din total PIB, context în care valoarea acesteia va fi mai scăzută şi economie subterană raportată la economie reală, situaţie în care valoarea acesteia va fi mai ridicată. Pentru exemplificare: studiul Trezoreriei americane susţine, la nivelul anului 1998, un nivel de 49,1 procente economie subterană raportată la economia reală, ceea ce reprezintă 32,7 % economie subterană din ansamblul activităţii economice a perioadei respective.

Estimarea nivelului economiei ascunse de către Institutul Naţional de Statistică (I.N.S)

Preocupările I.N.S. în acest domeniu datează încă din anul 1993, metodologia îmbunătăţindu-se permanent, în funcţie de sursele de date existente. „Din anul 1996 există o stabilitate în sursele de date utilizate, metodologia fiind aceeaşi şi asigurând compatibilitatea datelor”.

Economia ascunsă reprezintă, potrivit definiţiei formulată în lucrarea „Contabilitatea Naţională”2, „activităţile produse legal, dar care sunt ascunse intenţionat de autorităţile publice pentru motive cum ar fi neplata impozitelor pe venit, a taxei pe valoare adăugată sau alte impozite, neplata contribuţiilor la asigurările sociale, evitarea procedurilor administrative, cum ar fi completarea chestionarelor statistice şi a altor documente administrative”.

Astfel, în structura economiei ascunse sunt incluse activităţile economice realizate în sectorul formal şi în cel informal având drept principală caracteristică comună faptul că sunt ascunse observaţiilor statistice.

În detaliu, economia ascunsă este compusă la rândul său, conform studiilor I.N.S, din munca la negru, principala componentă, urmată de frauda TVA şi activităţile casnice neînregistrate.

Rezultatele oficiale ale estimărilor realizate în intervalul 1996 – 2002 de către I.N.S cu privire la evoluţia economiei ascunse sunt următoarele:

Economia ascunsă în perioada 1996 – 2003

AnPIB – mld. lei

Ec. ascunsă în PIB (%)

Frauda (TVA) în ec. ascunsă (%)

Munca la negru în ec. ascunsă (%)

Activităţi casnice în ec. ascunsă (%)

1996 108.919,9 18,4 17,3 67,7 15,01997 252.925,7 18,6 32,9 56,6 10,51998 371.193,8 23,3 37,7 55,2 7,11999 545.730,2 20,2 26,1 66,5 7,42000 803.773,1 18,2 29,4 62,7 7,92001 1.167.687,0 18,1 25,0 67,6 7,42002* 1.512.256,6 17,7 22,8 69,4 7,82003* 1.890.778,3 18,0 22,4 69,6 8,0* facem precizarea că pentru anul 2002 datele sunt semidefinitive, iar pentru anul 2003 datele sunt provizorii.

Analizând structura economiei ascunse în corelaţie cu cea a economiei subterane, constatăm că ne aflăm în faţa unui raport de genul parte – întreg, întrucât toate aceste activităţi cuprinse în economia ascunsă, se regăsesc, alături de alte activităţi economice ilicite şi de componentele economice ale activităţilor criminale şi în structura, mai largă, a economiei subterane. În mod concret, în opinia noastră, pot fi adăugate activităţile economice desfăşurate în spaţii clandestine având drept rezultat

2 Ivan – Ungureanu, Clementina – Contabilitatea naţională, Ed. Irecson – 2003, pag. 311

Page 29: Curs evaziune fiscala

produsele contrafăcute, prestările de servicii efectuate de către persoane neautorizate, contrabanda, precum şi veniturile realizate din comercializarea sau prestarea unor activităţi interzise precum corupţia, drogurile, prostituţia, etc.

În acest context, ţinând seama de: experienţa, metodele ştiinţifice utilizate pentru realizarea sondajelor, precum şi de consecvenţa cu care sunt realizate estimările, considerăm că nivelul economiei ascunse determinat de I.N.S. poate constitui un barometru sensibil al nivelului şi evoluţiei economiei subterane şi poate reprezenta o bază concludentă pentru realizarea unor estimări cu privire la celelalte activităţi din structura economiei subterane.

Cauzele economiei subterane în România.

În mod obiectiv, cauzele generale ale economiei subterane se regăsesc şi în cazul ţării noastre.

Astfel, intensitatea reglementărilor fiscale respectiv numărul mare de acte normative, modificările frecvente, formulările de tip birocratic, suprapunerile legislative etc., constituie o realitate, motivată în oarecare măsură de necesitatea de perfecţionare a cadrului legislativ şi organizatoric, dar în acelaşi timp a constituit şi motivul pentru care unii contribuabili au renunţat la eforturile întreprinse pentru desfăşurarea în cadrul legal a afacerilor. În acelaşi timp, repetatele modificări legislative au permis specularea neconcordanţelor, au generat interpretări particulare, contrare spiritului legii, favorabile însuşirii necuvenite a unor venituri sustrase impozitării.

Fără a ne transforma în susţinători necondiţionaţi ai acestor motivări a cauzelor economiei subterane precizăm, pentru exemplificare, că actele normative care au reglementat taxa pe valoarea adăugată (TVA), impozit ce asigură anual cca. 40% din veniturile bugetare a suferit în cei 10 ani de aplicare un număr de cel puţin 26 de modificări legislative semnificative, de trei ori adoptându-se acte normative noi pentru ca, în final, să fie adoptat Codul Fiscal ce se aplică începând cu anul 2004.

Presiunea fiscală, la rândul său, este o cauză invocată frecvent atât de către contribuabili, cât şi de către cei care studiază economia subterană. În opinia noastră, studiul acestui indicator, pentru a fi cu adevărat relevant, trebuie realizat ţinându-se seama de:

nivelul economiei reale, respectiv calculul său să se realizeze după deducerea din PIB-ul oficial a procentelor reprezentând economia ascunsă, ţinând seama tocmai de trăsătura principală a respectivelor venituri, respectiv sustragerea lor de la impozitare;

existenţa, pe tot parcursul perioadei analizate, a unui volum semnificativ de activităţi scutite de la plata unor categorii importante de impozite. Astfel, scutirile la plata impozitului pe profit pentru firmele cu capital străin, regimul fiscal favorabil pentru zonele libere, duty–free-urile, zonele defavorizate precum şi reglementările privind scutirile şi amânările la plata unor obligaţii fiscale au constituit serioase motive de dezechilibru a presiunii fiscale pentru anumite segmente de contribuabili şi au determinat, în unele cazuri, procedee frauduloase de sustragere a unor contribuabili de la plata obligaţiilor fiscale, amplificând volumul economiei subterane;

parafiscalitatea, respectiv, existenţa unui număr semnificativ, circa „450 de impozite şi taxe în plus care nu se regăsesc în bugetul de stat ci în bugetele unor agenţii ...”3.

3 Ministrul Finanţelor Publice, Mihai Tănăsescu, ziarul Adevărul, marţi 09 noiembrie 2004

Page 30: Curs evaziune fiscala

În opinia noastră, se poate determina, alături de rata presiunii fiscale, comunicată oficial prin intermediul Anuarului Statistic elaborat de I.N.S., şi presiunea fiscală aferentă strict economiei reale (raportând valoarea veniturilor fiscale oficiale declarate, la PIB-ul oficial, diminuat cu valoarea comunicată de I.N.S. pentru activităţile economiei ascunse).

Rpf rec. = VF / PIB rec. * 100, unde:Rpf rec. = rata presiunii fiscale recalculate;VF = venituri fiscale (buget de stat, buget local, buget asigurări sociale);PIB rec. = PIB oficial – val. activităţii economice ascunse.Rata presiunii fiscale oficială – preluată din Anuarul Statistic - în corelaţie cu rata presiunii fiscale recalculate

An 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002* 2003*Rata presiunii fiscale

19,4 19,5 21,4 21,2 22,7 17,9* nu deţinem date

Rata presiunii fiscale recalculate 27 25,9 30,4 28,5 26,1 27,7 27,2 28,4

Pornind de la valorile astfel determinate constatăm existenţa unor diferenţe procentuale sensibile, ce trebuie corelate şi cu celelalte argumente aduse de noi cu privire la anumite privilegii fiscale şi la parafiscalitate, pe care nu le putem transpune în valori direct cuantificabile, dar care, la rândul lor, amplifică nivelul real al fiscalităţii, considerăm că această problemă, a presiunii fiscale, are o complexitate şi o semnificaţie deosebită în motivarea anumitor activităţi proprii economiei subterane.

O altă cauză a economiei subterane este corupţia care îşi găseşte în sfera de acţiune a economiei subterane un teren propice de dezvoltare, în opinia noastră cele două fenomene motivându-se, în mare măsură, reciproc. Semnalăm în acest context efectul multiplicator pe care corupţia îl determină asupra nivelului fraudelor întrucât, în mod obiectiv, fiecare unitate monetară plătită în sfera corupţiei presupune recuperarea ei însoţită de un avantaj ilicit, superior veniturilor ce puteau fi obţinute în mod legal.

La rândul său, nivelul de sărăcie şi rata şomajului influenţează economia subterană deoarece o forţă de muncă dispusă la concesii majore atât în ce priveşte nivelul veniturilor, condiţiilor de muncă cât şi asigurărilor sociale, este mediul principal de recrutare pentru munca la negru sau diferite activităţi din sfera criminalităţii.

De asemenea, procesele complexe de formare a capitalului autohton, urmate de începutul consolidării acestuia, care au caracterizat ultimii 15 ani, la fel ca şi dorinţa de înavuţire, proprie naturii umane, factor de progres economic şi social, au antrenat şi anumite forme de manifestare a economiei subterane.

Principalele forme de manifestare a economiei subterane în România

Există tendinţa de a asocia economia subterană, în mod exclusiv, cu frauda financiară, situaţie care contravine matricii structurale a acestui fenomen nociv dar, raportându-ne la formele de manifestare cele mai frecvente ale economiei subterane în ţara noastră, se constată că în fapt evaziunea fiscală, dar şi munca la negru prin sustragerea de la plata asigurărilor sociale, a impozitelor pe venit şi implicit pe valoarea adăugată creată, reprezintă, analizate din punct de vedere criminologic, forme de manifestare ale fraudei, context în care asocierea amintită mai sus este, în bună măsură, justificată.

Bilanţurile de activitate şi sintezele rapoartelor întocmite de organele de control evidenţiază că domeniile predilecte ale evazioniştilor sunt cele în care nivelul fiscalităţii este ridicat, centrul de greutate în acest domeniu mutându-se de la frauda cu tutun şi

Page 31: Curs evaziune fiscala

cafea, care a caracterizat prima jumătate a deceniului trecut, la frauda din sfera producţiei şi comercializării alcoolului şi a carburanţilor, care sunt, în prezent, domeniile cele mai expuse.

Indiferent de domeniul în care frauda s-a manifestat, au existat câteva tehnici continuu perfecţionate, prin intermediul cărora s-a ascuns nivelul veniturilor realizate, s-a diminuat fraudulos nivelul impozitelor, s-a justificat formal originea unor mărfuri de contrabandă, etc.

Un rol semnificativ în majoritatea lanţurilor infracţionale din domeniul fiscal l-au avut firmele fantomă – entităţi fictive în numele cărora:

- s-au emis documente care au justificat formal originea unor importante cantităţi de mărfuri de contrabandă sau din producţia clandestină internă;

- s-au amplificat valorile unor tranzacţii şi s-au acumulat în mod formal obligaţii fiscale semnificative, generatoare de deductibilităţi pentru diverşi parteneri de tranzacţii;

- s-au deschis conturi bancare şi s-au tranzacţionat sume mari de bani către diferite destinaţii necontrolabile;

- s-au achiziţionat cantităţi mari de documente fiscale cu regim special care au fost ulterior plasate pe piaţă.

Subevaluarea tranzacţiilor a fost o metodă de fraudă frecvent utilizată în special pentru:

- diminuarea nivelului obligaţiilor vamale – taxe vamale şi TVA plătibil în vamă, aferente operaţiunilor de import realizate;

- ascunderea adevăratei valori a unor exporturi realizate, astfel în contul exporturilor fiind plătite sume reduse, cel mult la nivelul costurilor, iar profitul fiind transferat către alte destinaţii;

- însuşirea la valori modice a unor active, materiale refolosibile, reciclabile, etc. rezultate din dezmembrarea unor întreprinderi industriale, în special aflate în proprietate publică.

O formă particulară a fenomenului de subevaluare constă în declararea unor venituri salariale mici, în multe cazuri la nivelul salariului minim pe economie, urmărind ca angajatorii să plătească din alte surse, evident frauduloase, diferenţele.

Supraevaluarea unor operaţiuni a fost de asemeni o tehnică frauduloasă utilizată pentru:

- justificarea plăţii la extern a unor valori foarte mari, ascunzându-se astfel transferul ilegal de valută;

- diminuarea profiturilor realizate prin amplificarea preţurilor şi tarifelor unor servicii utilizate de diferite entităţi;

- amplificarea ilicită a valorii unor operaţiuni deductibile, mai ales în relaţia cu bugetul statului urmată de solicitarea şi însuşirea unor sume în valori foarte mari;

- amplificarea valorii patrimoniului unor entităţi, în scopul obţinerii unor mijloace pentru garantarea unor credite, pentru a spori credibilitatea unor companii, etc.

Cesionarea frauduloasă a capitalului unor societăţi comerciale care au acumulat un volum important de obligaţii fiscale restante, către asociaţi/acţionari neindentificaţi, acţiune premeditată, uneori urmată de exploatarea firmei în continuare, de către acelaşi grup de interese, a fost la rândul său o altă metodă de realizare a fraudei.

Aplicarea în practică a oricăruia dintre tehnicile frauduloase prezentate s-a realizat în complexe forme de asociere, urmărindu-se disimularea caracterului fraudulos al operaţiunilor, crearea unor aparenţe economice şi juridice care să motiveze acţiunile,

Page 32: Curs evaziune fiscala

dovedindu-se astfel că în sfera economiei subterane sunt atraşi un număr semnificativ de experţi, cunoscători ai legislaţiei, capabili să contracareze, uneori cu succes, acţiunile întreprinse de instituţiile statului pentru prevenirea şi combaterea economiei subterane.

Estimarea nivelului economiei subterane în România

Estimarea nivelului economiei subterane este o operaţiune dificilă întrucât componentele sale au drept principală trăsătură tocmai caracterul ascuns, iar proiecţiile sale în economia reală sunt, la rândul lor, denaturate, generatoare de confuzii care pot determina deopotrivă amplificarea artificială a dimensiunilor economiei subterane sau neglijarea unor componente ale acesteia.

Pornind de la nivelul economiei ascunse determinate de I.N.S , pe baza datelor cuprinse în documentele statistice oficiale cu privire la conturile naţionale şi principalii indicatori financiari privind execuţia bugetului de stat, pe deoparte dar şi pe baza studiilor şi estimărilor unor autorităţi privind dimensiunile activităţilor infracţionale, ce se regăsesc în structura economiei subterane şi a propriei experienţe dobândite în controlul specific pentru combaterea fraudelor financiare, pe de altă parte, considerăm că pot fi determinate următoarele situaţii:

- estimarea nivelului fraudei fiscale pe baza unor indicatori statistici;- aproximarea dimensiunilor economice a unor activităţi din sfera

infracţională.-

Estimarea nivelului fraudei fiscaleÎn structura economiei ascunse, calculată de I.N.S., este cuprinsă frauda pentru

TVA determinată ca diferenţă între: TVA aferent consumului final al gospodăriilor populaţiei, consumului final al administraţiei şi a formării brute a capitalului fix şi TVA încasată la bugetul statului.

Având în vedere că, în mod obiectiv, în practică, frauda nu se limitează doar la TVA, cu alte cuvinte entităţile implicate în activităţi ilicite, în momentul în care produc şi/sau importă mărfuri, le transferă, le distribuie în reţele de desfacere şi, în final, le comercializează către consumatori, se sustrag deopotrivă şi de la plata TVA cât şi a celorlalte impozite aferente activităţii desfăşurate.

Pornind de la acest raţionament, pe baza nivelului fraudei TVA determinată de I.N.S. şi a raportului dintre TVA şi total venituri fiscale – mai puţin impozitele aferente salariilor, calculat pe baza indicatorilor din execuţia bugetului de stat, s-au obţinut pentru perioada 1996 – 2003 următoarele valori a fraudei fiscale:- mld. lei -

An 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002* 2003*Ponderea TVA în venituri fiscale (%) 41,74 37,99 44,47 41,73 44,73 37,84 43,38 40,41Frauda TVA 3.467,1 15.477,5 32.606,0 28.772,0 43.008,3 52.837,8 58.959,9 76.068,0Frauda alte impozite 4.839,4 25.263,5 40.715,4 40.176,0 53.142,6 86.797,0 76.955,0 112.219,2Total fraudă fiscală 8.306,5 40.741,1 73.321,4 68.948,0 96.150,9 139.634,9 135.914,8 188.287,2

Page 33: Curs evaziune fiscala

Precizăm că în determinarea raportului dintre nivelul fraudei la TVA şi cel al fraudei din celelalte impozite aveam posibilitatea de a ne raporta la valorile fraudelor depistate de organele de control clasificate pe cele două categorii sau, aşa cum am procedat, la raportul dintre TVA şi celelalte impozite stabilit pe baza execuţiei bugetare. Am optat pentru cea de-a doua variantă întrucât rezultatele activităţii de control sunt determinate de accentul pus într-o anumită perioadă pe anumite segmente de activitate şi, în acest cadru, considerăm că valorile astfel obţinute nu ar permite o extrapolare la nivelul ansamblului veniturilor bugetare.

Aproximarea dimensiunilor economice ale unor activităţi din sfera infracţionalăAnaliza cu metode economice a sferei infracţionale, în scopul extragerii

componentei economice din o serie de activităţi precum traficul de droguri, comerţul cu fiinţe umane, prostituţia, traficul de armament, substanţe interzise, etc. este o activitate anevoioasă, deoarece pe lângă lipsa de cunoaştere a adevăratelor dimensiuni ale respectivelor activităţi, intervine şi dificultatea aprecierii valorii adăugate realizate astfel.

La rândul său, tendinţa de transferare şi concomitent de amplificare a dimensiunilor pericolului social, generat de infracţiunile respective, în dimensiuni economice, distorsionează percepţia socială generând neîncredere în valori care nu satisfac aşteptările.

Pornind de la datele obţinute prin consultarea autorităţilor specializate dar şi din monitorizarea mijloacelor de informare, considerăm că activităţile infracţionale care implică valori semnificative – raportându-ne la dimensiunile PIB - şi care, prin modul de realizare, pot fi comparate cu activităţi economice sunt, în principiu, prostituţia şi traficul de droguri.

Cu privire la prostituţie, din monitorizarea presei scrise – singura care a lansat, citând unele persoane oficiale, anumite cifre referindu-se la persoane implicate, valori tranzacţionate, etc. - am constatat că sunt vehiculate, ca rezultate economice ale unei asemenea activităţi, valori semnificative cuprinse între 300 milioane şi 2 miliarde euro anual4. În opinia noastră limita superioară este, în mod evident, exagerată şi nu poate fi luată în considerare, dar apreciem, în acelaşi timp, că o valoare în jurul a 300 milioane euro anual, transpusă în 0,5 procente PIB reprezintă, din păcate, un rezultat ce nu poate fi contestat.

Cu privire la traficul şi consumul de droguri, Raportul Punctului Naţional Focal5

evidenţiază un număr maxim de circa 50 mii de consumatori de heroină - dimensiune privită de alţi specialişti cu rezerve – dar pornind de la acest nivel, rezultă o valoare de circa 150 - 200 milioane euro rulaţi anual pe această piaţă. Piaţa celorlalte droguri este mai puţin stabilă şi chiar mai puţin cunoscută dar apreciem, că nu poate decât, în cel mai grav caz, să dubleze valoarea iniţială.

Transpunând în procente PIB apreciem că piaţa drogurilor în ţara noastră nu depăşeşte, la rândul său, 0,5 – 0,6% din PIB.

Estimările prezentate pentru aceste tipuri de activităţi trebuie privite cu rezerva cuvenită oricărei încercări de a măsura, de la distanţă, fenomene distorsionate dar, în acelaşi timp, în opinia noastră, se încadrează în parametrii acceptaţi pentru acest gen de activităţi. Valorile cumulate ale activităţilor infracţionale se cifrează, în mod convenţional, la circa 1,0 procente din PIB şi propunem pentru perioada analizată să fie

4 Articol „Blănculescu a ochit banii prostituatelor”, Ziarul Evenimentul Zilei, 15 aprilie 2004;Articol „Prostituatele românce câştigă anual 300 milioane de euro”, Ziarul Libertatea, 26 aprilie 2004Articol „Bordelurile se aliniază la start”, Ziarul Evenimentul Zilei, 22 iunie 20045 Raportul “Punctului Naţional focal privind drogurile” din România, 2002

Page 34: Curs evaziune fiscala

luat în considerare acest nivel din PIB drept rezultat economic al activităţilor infracţionale de genul celor care au făcut obiectul analizei noastre succinte.

Rezultatul final, ce poate fi considerat o estimare a nivelului economiei subterane, realizat prin adiţionarea la nivelul economiei ascunse a valorii fraudei cu alte impozite decât TVA şi a valorii produse în sfera unei activităţi infracţionale, aşa cum am prezentat mai sus, conduce la următoarea situaţie:

valoare economie subterană / total valoare a activităţii economice * 100An 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002* 2003*Economia subterană 21,9 26,0 30,9 25,7 23,3 23,8 21,8 22,6

În acelaşi timp pentru a asigura comparabilitatea cu alte estimări, prezentăm şi raportul dintre valoarea economiei subterane şi valoarea economiei reale, supuse efectiv impozitării.

valoare economie subterană / total activitate economică legală * 100An 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002* 2003*Economia subterană 28,0 35,1 44,7 34,5 30,3 31,2 27,9 29,2

Valorile determinate sunt semnificative şi evidenţiază efectele negative pe care economia subterană le generează pentru bugetul statului. În acelaşi timp, având în vedere că principalele surse de „alimentare” ale economiei subterane îşi au originea în diverse forme de manifestare a fraudei fiscale, se impun măsuri pentru combaterea consecventă a acestui fenomen.

Combaterea economiei subteraneCombaterea economiei subterane beneficiază în prezent de o serie de factori

favorabili precum:- înregistrarea în ultimii ani a unui ritm de creştere economică

semnificativ, însoţit de reducerea inflaţiei;- reducerea, în ultimul timp, chiar dacă nu intr-un volum

semnificativ, a presiunii fiscale;- tendinţa de stabilizare legislativă şi simplificare a unor formalităţi

birocratice.Acestor factori interni li se alătură, cu o contribuţie semnificativă, factorii externi,

în primul rând perspectiva integrării europene cu laturile sale foarte concrete, în parte deja în curs de implementare, precum armonizarea legislativă, libera circulaţie a capitalurilor, a forţei de muncă, etc.

Pe de altă parte, trebuie identificaţi şi unii factori negativi care vor putea să favorizeze economia subterană în perioada următoare, mai ales activităţile violente, infracţionale din compunerea acesteia.

Astfel, migraţia clandestină având drept destinaţie Uniunea Europeană, contrabanda având aceeaşi ţintă şi, în corelaţie cu acestea, traficul de stupefiante sunt activităţi care, în perspectiva imediată, de stat component al Uniunii Europene, graniţă a acesteia, pot să ameninţe ţara noastră.

Pe plan intern va exista, probabil, un număr semnificativ de societăţi comerciale implicate în activităţi diverse, care nu au perspectivă de funcţionare legală într-un mediu concurenţial la standardele de calitate europene. Acest segment comercial poate să devină o componentă a economiei subterane deoarece produsele mai ieftine, uneori sub motivaţia unui aspect tradiţional, etc. vor avea, în mod obiectiv, piaţă de desfacere.

Page 35: Curs evaziune fiscala

O problemă deosebită, cu implicaţii puternice atât economice cât şi mai ales sociale poate să o constituie în perspectivă imediată consumul de stupefiante prin atragerea de noi consumatori şi prin alinierea la preţurile practicate pe „piaţa internaţională de specialitate”.

Concluzii

Studiul nostru şi-a propus delimitarea sferei de acţiune a economiei subterane în scopul evitării unor confuzii şi interpretări extensive, dincolo de limitele economice ale fenomenului.

În perioada6 2000 – 2003, economia subterană a reprezentat circa 22,7% din totalul PIB, valoarea fiind superioară cu 5 procente economiei ascunse stabilite de I.N.S. Diferenţa se datorează, în principal, valorii fraudei fiscale, precum şi valorii rezultate din unele activităţi criminale, aşa cum au fost determinate în studiul nostru.

Propunem atenţiei specialiştilor implicaţi în elaborarea studiilor privind economia ascunsă extinderea estimărilor referitoare la frauda TVA, la ansamblul fraudei din domeniul fiscal.

De asemenea, supunem atenţiei problematica determinării nivelului presiunii fiscale reale, prin raportarea veniturilor fiscale la PIB- ul corectat cu valoarea activităţilor economice ascunse, indicatorul respectiv conducând la o înţelegere mai nuanţată a unor realităţi economice.

Nivelul de 1% din PIB propus pentru evaluarea veniturilor realizate dintr-o serie de activităţi criminale, constituie exclusiv, o valoare cu care se pot întregi unele procese de estimare şi care poate corespunde unor realităţi prezente, iar nu o minimalizare a pericolului social deosebit pe care respectivele activităţi îl reprezintă.

În ce priveşte combaterea economiei subterane, pe lângă măsurile de natură coercitivă, adoptate împotriva unor activităţi infracţionale, inclusiv împotriva corupţiei, ţinând cont de faptul că frauda fiscală, sub diversele sale forme de manifestare, inclusiv prin sustragerea de la impozitarea veniturilor salariale, constituie, pentru perioada supusă analizei, principala componentă a economiei subterane, propunem accentuarea rolului pe care măsurile de natură economică, respectiv, creşterea economică, reducerea presiunii fiscale, asociate cu stabilitatea legislativă, îl exercită asupra acestui fenomen.

6Având în vedere valorile dispersate înregistrate de economia subterană în perioada 1996-1999, la calculul mediei a fost selecţionat numai intervalul 2000-2003.