evaluarea activelor intangibile

Prof.univ.dr.Ion ANGHEL

1

EVALUAREA CAPITALULUI UMAN

Suport de curs master

PARTEA a I a Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual

PARTEA II a. Evaluarea intreprinderii

PARTEA a III a. Evaluarea activelor necorporale create de capitalul

uman

Autor:

Prof.univ.dr. Ion ANGHEL, FRICS, MAA

ASE Bucuresti Noiembrie 2010


2

CUPRINS

PARTEA I a Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual 1 Introducere 2 Identificarea Radacinilor capitalului intelectual 3 Importanta capitalului intelectual 4 Ce este capitalul intelectual 5 Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual 6 Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual 7 The Value Creation Index (VCI) PARTEA II a Evaluarea intreprinderii A. Consideratii generale privind evaluarea 1 Sinteza teoriei valorii 2 Concepte de baza n evaluare 3 Principalele tipuri de valoare B. Procesul de evaluare a intreprinderii/ activelor necorporale D. Abordarea pe baza de venit in evaluare 1 Logica abordarii pe baza de venit 2 Metoda capitalizarii venitului 3 Metoda actualizarii fluxurilor (Discounted Cash Flow DCF). 4 Costul capitalului si valoarea in timp a banilor E. Abordarea pe baza de active in evaluare F. Abordarea prin comparatie in evaluare

PARTEA A III A. EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE CREATE DE CAPITALUL UMAN A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale B. Definirea activelor necorporale C. Clasificarea activelor necorporale D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale


3

PARTEA I a

Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual

1 Introducere 2 Identificarea Radacinilor capitalului intelectual 3 Importanta capitalului intelectual 4 Ce este capitalul intelectual 5 Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual

6 Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual 7 The Value Creation Index (VCI)

1. Introducere In ultimele decenii a aparut o idee aproape unanima referitoare la

cresterea importante capitalului intelectual. Multi oameni afirma astazi capitalul

intelectual este motorul noii economii sau cunostintele si informatia reprezinta cea

mai valoroasa marfa. Astazi cunostintele si informatia reprezinta fie o marfa ca atare

fie o componenta incorporata in produse si servicii vandute pe piata. Daca acum 100

de ani sapunul se vindea doar la spiterii, astazi orice supermarket are mai multe

rafturi cu acest produs, realizat in forma solida sau lichida, cu diferiti ingredienti etc.

Cunostintele si informatia sunt incorporate de catre producatori astfel:

a) Cunostinte si informatii despre cum sa vinzi. Problema principala a

producatorilor de sapun este astazi cum sa atraga atentia consumatorului si

cum sa-i faca pe acestia sa cumpere produsul.

b) Cunostinte si informatii despre cum sa faci produse tot mai bune pentru

consumatori. Astazi pe fiecare produs scrie continutul, la ce tip de piele este

recomandat etc.

Sunt cateva realitati care au facut ca informatia sa circule atat de rapid in lumea

afacerilor si sa putem spune astazi cunostintele si informatia reprezinta o marfa

foarte importanta:


4

a) Progresul tehnologic a facut ca informatia sa circule rapid si ieftin. Astazi

putem vedea o revolutie (de exemplu Revolutia romana din decembrie 1989)

sau un razboi (de exemplu razboiul din Iraq) in direct la televizor.

b) Comunicarea tehnologica leaga puternic si relativ ieftin toate regiunile si tarile

de pe glob.

c) Globalizarea face ca toate tarile si regiunile sa fie afectate de evenimente

aparute in orice loc din lume. Caderea bursei din New York din anul 1929 s-a

simtit complet abia dupa 3 ani. Scumpirea petrolului ca urmare a efectelor

uraganului Catrina ce a afectat sudul SUA in anul 2005 a influentat imediat

pretul benzinei la pompa in Iasi.

d) Creste sofisticarea consumatorilor si a vanzatorilor. Clientii vor mai mult pentru

banii lor (servicii aditionale), in principiu informatii si cunostinte. Cum am

putea explica faptul ca investitiile in tehnologia informatiei (IT) sunt mai mari

decat cele in productia de otel sau in constructii de autovehicule ?.

2. Identificarea Radacinilor capitalului intelectual Problema managementului

cunostintelor nu este noua iar problema capitalului intelectual este ultima linie

dezvoltata in managementul cunostintelor.

Capitalul intelectual

Capitalul intelectual este format din:

Active necorporale de piata: marca, clientela, reteua de distributie etc;

Active necorporale apartinand oamenilor din firma: abilitati si expertiza,

abilitati de rezolvare a problemelor, abilitati de leader etc.;

Proprietate intelectuala;

Active de tip infrastructura: toate procesele, tehnologiile care tin compania in

functiune.


5

Capital uman

A. Competente

B. Atitudinea

C. Agilitatea intelectuala

A. Competente

Competenta genereaza valoare intr-o firma prin:

Cunostinte;

Indemanare;

Know how apartinand angajatilor

Cunostintele indica ansamblul de lucruri tehnice sau academice cunoscute de o

persoana si care de regula se leaga de nivelul de educatie si instruire a persoanei.

Mediul academic ofera in cele mai multe cazuri un mod de a invata si de a gandi,

acesta fiind ulterior dezvoltat in practica, prin aplicarea cunostintelor dobandite. Nu

intotdeauna mediul academic este sursa cunostintelor, de exemplu un evaluator de

pietre pretioase are cunostinte solide in domeniu, fara ca acestea sa fie oferite intr-o

universitate.

Abilitatile evidentieaza componenta practica, spre deosebire de cunostinte care

evidentieaza componenta teoretica.

De multe ori in practica sunt importante abilitatile si nu cunostintele. Majoritatea

oamenilor au abilitati de utilizare a calculatorului dar foarte putini au cunostinte

despre cum functioneaza calculatorul. Acelasi lucru pentru o masina.

Know how ul inseamna ansamblul de cunostinte si abilitati necesare pentru a face

anumite activitati sau operatii; el poate fi invatat, dar in cele mai multe cazuri

provine din experienta personala.

Indicatori de competenta:

Procentul de angajati cu studii superioare;

Procentul de angajati cu abilitati IT

Numarul de ore de training/ angajat

Durata medie a vechimii in firma a unei persoane


6

B. Atitudinea

Cunostintele si abilitatile nu sunt totul pentr ca firmele au nevoie de angajati care sa

fie capabili si sa doreasca sa le utilizeze in avantajul firmei.

Firma are o capacitate redusa de a influenta aceasta latura a capitalului intelectual

pentru ca ea depinde de personalitatea fiecaruia.

Sunt companii care pun pe picior de egalitate cunostintele si atitudinea. Procter &

Gamble este o companie ce considera mai importanta atitudinea pentru ca angajeaza

absolventi de facultate non-specializati (arhitecti, absolventi in stiinte umaniste,

fizicieni etc.) pe care-i califica ulterior prin cursuri platite de firma. Ei selecteaza de

fapt atitudinea si nu cunostintele.

Motivarea. Este aproape un truism sa spui ca motivarea este esentiala pentru

atitudinea salariatilor.

Mediul. Un alt factor ce determina atitudinea il reprezinta locul de munca al

angajatilor. Este demonstrat ca in locurile de munca placute si consistente in timp

randamentul angajatilor este sensibil mai ridicat.

Compania suedeza Skandia a creat un concept numit contactivitate, adica

suprapunerea a doua concepte: contact si activitate, dezvoltand un Centru al

Viitorului in care se intalnesc persoane diferite din cadrul organizatiei si discuta

viziunea lor despre viitorul firmei.

Conducerea. O alta componenta a atitudinii o reprezinta conducerea organizatiei.

Aspectele profesionale, etice, abilitatile de leader ale conducerii firmei sunt

importante in realizarea atitudinii angajatilor.

Indicatori de atitudine:

Ore petrecute in discutii cu angajatii;

Ore petrecute de management in explicarea strategiei si deciziilor catre

angajati;

Index de motivare;

Leadership Index;


7

C. Agilitatea intelectuala

Abilitatea de a aplica cunostintele si abilitatile in situatii foarte diferite, precum si

abilitatea de a inova, de a transforma ideile in produse sau servicii este

fundamentala pentru succesul unei firme.

Exemplu: Philip Morris este o marca pentru: tigari, bauturi, mancare;

Agilitatea intelectuala este mai putin legata de cunostinte si mai mult de atitudine.

Exemple de elemente ce definesc agilitatea intelectuala sunt:

Inovarea;

Imitarea;

Adaptarea;

Standardizarea.

Inovarea este abilitatea de a construi pe baza unor cunostinte anterioare si de a

genera noi cunostinte. Ea este fundamentala pentru innoirea si dezvoltarea firmei.

Know how ul companiei poate fi creat si dezvoltat prin inovare. Sunt firme care au o

inovare redusa desi au un buget de cercetare dezvoltare foarte ridicat.

Inovarea inseamna crearea ceva total nou in vreme ce imitarea este abilitatea de a

te uita in jur si de a observa inovatiile din alte industrii.

Adaptarea presupune in fond aplicre solutiilor cunoscute intr-un context diferit. Mac

Donalds a pornit de la industria de aparare, respectiv de la nevoia de a oferi hrana

consistenta intr-un timp scurt pentru militarii ce intrau in serviciu (pilotii de avioane).

Standardizarea sau Impachetarea se refera la abilitatea de a transforma o idee

intr-un produs sau serviciu.

Indicatori de agilitate intelectuala:

Economii de costuri din ideile sugerate de angajati;


8

Noi solutii sau noi procese;

Indexul de varietate al calificarii de baza a angajatilor;

Indexul de diversificare al firmei.

3. Importanta capitalului intelectual

Importanta capitalului intelectual poate fi evidentiata de urmatoarele:

revolutia in tehnologia informatiei si in economia bazata pe cunoastere;

cresterea importantei cunoasterii si a economiei bazata pe cunoastere;

modificarea fundamentului activitatilor interpersonale si a societatii retea;

aparitia inovatiei ca determinant principal al competitivitatii.

Roos (1997) argumenteaza ca acest capital poate fi legat de alte discipline precum

strategia intreprinderii, managementul intreprinderii, evaluarea firmei etc. si de

realizarea unor noi instrumente de masurare a performantei firmei.

Poate fi construit un nou mecanism de raportare luand in calcul variabile calitative,

non-financiare, elemente ale capitalului intelectual etc. alaturi de variabilele

financiare traditionale.

Model: cum poate fi localizat capitalul intelectual

De ce este capitalul uman cheia?

Noua economie este recunoscuta ca fiind bazata pe cunoastere. Dupa epoca

industriala s-a dezvoltat o economie in care valoarea companiilor rezida din

cunostintele si abilitatile angajatilor mai degraba decat din valoarea activelor

tangibile. Un articol aparut in Business Week in anul 1999 a aratat ca valoarea

Microsoft depaseste valoarea GM + Boeing + Lokheed Martin + Deere + Caterpillar

+ USX + Union Pacific + Kodak + Marriot + Kellog.

Valoarea Microsoft rezida din mintea (creierul) angajatilor.


9

In esenta, firmele producatoare de soft reprezinta scheletul noii economii pentru ca

acestea creaza entitati denumite coduri soft. Programele informatice sunt puternice

si utile in optimizarea lumii fizice, furnizand o valoare imensa (de exemplu,

programul de optimizare a canalelor de distributie).

O alta ilustrare a valorii intangibile a capitlului uman o reprezinta evolutia istorica a

indexului S&P 500, prin intermediul ratei valoarea de piata/ valoarea contabila a

cap.proprii. La inceputul anilor 1980 aceasta rata era apropiata de 1,0, dar a crescut

in anul 2000 la circa 6,0. O crestere de 6 ori in doar doua decenii reprezinta o

evolutie spectaculoasa. Printre aceste firme angajatii sunt acum priviti ca un element

cheie alaturi de abilitatea firmelor de a atrage noi persoane capabile.

Un studiu Ernst & Young arata ca un analist financiar aloca circa 35% din timp in

activitatea sa aprecierilor si estimarilor non-financiare. Aceasta situatie sugereaza ca

evaluarea viabilitatii si performantelor firmei se bazeaza pe evaluarea capitalului

uman.

Capitalul uman, ca si activele fizice, este dificil de evaluat. O firma de asigurari va

trebui sa evalueze mana unei persoane asigurate daca aceasta a suferit un accident.

Dar cat este valoarea mainii, cat va plati firma de asigurari si cat de mult crede

persoana persoana ca valoreaza mana pe care a pierdut-o. Incercarea de a aevalua

capitalul uman ca activ distinct dintr-o firma este doar o aproximare si nu poate fi

gandita ca o stiinta exacta.

In firmele de soft si in multe firme de servicii capitalul financiar provine din abilitatea

firmei de a transforma capitalul uman in capital structural care apoi sa permita

nasterea fluxurilor financiare ce furnizeaza capitalul financiar. Este dincolo de scopul

lucrarii sa analizam abilitatea firmelor de a realiza aceasta tranzitie. Totusi este

important sa retinem ca factorii cheie, fundamentul capitalului financiar, il reprezinta

capitalul uman.


10

4. Ce este capitalul intelectual

Una dintre cele mai clare definitii (OECD, 1999) "Valoarea economica a doua

categorii de active intangibile ale intreprinderii: capitalul structural (organizational) si

capitalul uman"

Mai precis, capitalul structural se refera la elemente precum proprietatea asupra

sistemului informatic, reteaua de distributie, canalele de aprovizionare si la resurse

exterioare firme (numele clientilor, furnizorilor etc.).

Uneori termenul "capital intelectual" este considerat sinonim cu termenul "active

intangibile". Definitia OECD realizeaza totusi distinctia, prin localizarea capitalului

intelectual drept un subset al activelor intangibile mai degraba decat ca active

intangibile de baza ale firmei. Ca urmare, exista elemente necorporale de natura

activelor intangibile care in mod logic nu sunt parte a capitalului intelectual. De

exemplu reputatia poate fi rezultatul unei utilizari judicioase a capitalului intelectual

dar nu este parte a acestuia. Din punct de vedere istoric, distinctia intre active

intangibile si capital intelectual a fost initial foarte vaga. Intangibilele faceau referire

la goodwill (APC 1970, ASB 1997, IASC 1998) iar capitalul intelectual era considerat

parte a goodwill ului. Recent o serie de clasificari au rafinat distinctia intre

intangibile si capital intelectual, separand acesta din urma in mai multe componente:

capital legat de clientela (extern);

capital structural (intern);

capital uman.

Sveiby 1997, Roos 1997, Stewarrt 1997, Edvinson si Stenfelt 1999,Edvinson si

Malone 1997) Din punct de vedere practic, distinctia aceasta ofera un castig pentru

ca ajuta la intelegerea si prezentarea "conturilor de capital intelectual" care, in mod

normal, pot fi incluse in cadrul raportului annual al firmei.


11

De asemenea, in timp nu a fost foarte clara diferenta intre "managementul

cunostintelor" si capitalul intelectual. In opinia noastra "managementul cunostintelor"

se refera la managementul capitalului intelectual controlat de o firma, cu alte cuvinte

descrie procesul de management care are ca obiect capitalul intelectual.

Noile active intangibile, cum ar fi: competenta angajatilor; relatiile cu clientii,

sistemul administrativ, sistemul informatic etc. nu sunt recunoscute in sistemul

traditional de raportare al managemntului. Este ineresant ca active intangibile

traditionale precum brevete, licente, copyright, goodwill etc. sunt prezente in

situatiile financiare doar atunci cand indeplinesc anumite conditii si criterii de

recunoastere.

5. Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual.

Analiza cresterii, stabilitatii si eficientei sunt legate esential de analiza informatiilor

privind capitalul intelectual. Trecerea in revista a principalelor etape si contributii la

identificarea, masurarea si raportarea capitalului intelectual

Inceputul anilor '80

Notiunea generala de valoare intangibila (adesea etichetata

generic drept goodwill)

Mijlocul anilor '80 Perioada de informare, aparuta printre altele ca urmare a ecartului

intre valoarea contabila si valoarea de piata a intreprinderii,

aceasta devenind notabila pentru multe companii.

Inceputul anilor '90 Initiative sistematice de masurare si repartizare din partea

firmelor cotate catre utilizatorii externi (Celeni si Skandia; SCSI

1995). In 1990 Skandia AFS l-a numit pe Leif Edvinsson Director

al capitalului intelectual. Pentru prima data rolul managementului

capitalului intelectual


12

Mijlocul anilor 90

este recunoscut formal prin atribuirea unei functii incadrul unei corporatii. Kaplan si

Norton introduc conceptul de balancedscorecard. Nonaka si Takeuchi (1995) au

prezentat lucrarea influenta Cunostintele creaza compania. Desi ei s-aubazat pe

ideea de cunoastere cunostinte, distinctia intre cunoastere si capitalul intelectual

este suficient debine trasata astfel incat sa consideram cartea relevantapentru

dezvoltarea gandirii privind capitalul intelectual. In 1994 un supliment al Raportului

Anual al companiei Skandia a fost realizat pentru a prezenta evaluarea capitalului

intelectual al firmei. Vizualizand capitalul intelectual a determinat un important val de

interes dinpartea altor firme. In 1995 Celeni propune utilizarea unui audit

alcunostintelor pentru a oferi o evaluare detaliata acapitalului intelectual. Pionierii

dezvoltarii problematicii capitalului intelectual au publicat carti de succes: Kaplan si

Norton (1996), Edvinsson si Malone (1997), Sveiby (1997). Indeosebi cartea lui

Edvinsson si Malone a insistat pe cum se masoara capitalul intelectual.

Sfarsitul anilor 90 Capitalul intelectual devine un subiect popular in conferintele

academice in diverse lucrari si alte publicatii de specialitate.

De asemenea, a crescut numarul proiectelor pe scara larga precum proiectul

MERITUM care a reusit introducerea unei mai mari rigurozitati in cercetarile privind

capitalul intelectual.

In 1999 OECD a organizat un simpozion international la Amsterdam intitulat

Masurarea si Raportarea Capitalului Intelectual.


13

6. Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual Angajatii nostrii reprezinta cele

mai importante active, iar abilitatea de a-i atrage si retine reprezinta cheia succeselor

viitoare.

Va suna familiar aceasta fraza? In orice caz, raportarile traditionale ale firmelor

romanesti nu ofera indicii semnificative referitor la capitalul uman.

Contabilizarea capitalului uman Orice discutie privitoare la capitalul uman implica

ideea ca oamenii dintr-o organizatie sunt mai mult decat costuri. Ei nu trebuiesc

priviti doar prin intermediul cheltuielilor cu personalul din Cont P P ci mai degraba ca

un activ in bilantul firmei. Exista cateva modele dezvoltate tocmai pentru a cuantifica

activul intangibil specific numit capital intelectual:

a)modele bazate pe costuri (Brummet, Flamholtz si Pyle); acestea au in vedere

costul de achizitie, inclusiv costul de inlocuire, de training si costul de oportunitate al

acestui activ;

b)modelul Lev & Schwartz, orientat catre veniturile viitoare aduse de angajati pana la

pensionare.

Un model posibil il reprezinta capitalizarea cheltuielilor cu salariile. De aceea valoarea

capitalului uman provine din:

numarul de salariati x perioada (ani) x cresterea medie anuala a salariului

= sume ce se actualizeaza = valoarea capitalului uman.

Desigur ca aceasta nu reprezinta o valoarea absoluta a capitalului uman, dar este un

activ pe care managementul trebuie sa-l urmareasca si pentru care trebuie sa

plateasca in viitor.

Orice management profesionist va lua in considerare acest activ si va incerca sa-I

maximizeze valoarea. Problema devine deci cum sa maximizam rentabilitatea acestui

activ.


14

12 tehnici de masurare a capitalului intelectual

1. Tehnica bazata pe valoarea relativa: 80% dintre angajati implicati in relatiile cu

clientii

2. Balanced Scorecard: ofera informatii suplimentare, alaturi de cele financiare

traditionale, avand trei perspective:

Clientii;

Procesele interne ale firmei;

Invatarea/ cresterea

A fost utilizat de Skandia si propus de un grup de profesori de la Harvard

University

3. Modelul competentelor: prin observarea si clasificarea angajatilor de succes

(modele de competenta) si calculul valorii outputului generat de acestia este

posibil sa captam valoarea capitalului intelectual creat de acestia si utilizat in

activitatea firmei;

4. Subsistem de performanta: uneori este simplu de cuantificat succesul sau

progresul intr-o anumita componenta a capitalului intelectual. De ex. Dow

Chemical este capabil sa masoare cresterea venitului din redeventa (licente)

printr-un mai bun control asupra costurilor;

5. Bencmarking: implica identificarea companiilor

6. Averea firmei: aceasta tehnica se bazeaza pe trei aspecte:

Ce s-ar intampla daca informatiile utilizate in prezent ar dispare;

Ce s-ar intampla daca am dubla suma informatiilor cheie disponibile;

Cum se schimba valoarea acestor informatii in timp (o zi, o luna, un an)

Evaluarea se bazeaza pe costul pierderii sau subutilizarii oportunitatilor firmei,

evitand sau minimizand riscurile;

7. Procesul de auditare a firmei: masoara cum informatia creste valoarea intr-un

anumit proces al firmei, cum ar fi productia, marketing, financiar contabilitate

etc.;


15

8. Banca de cunostinte: trateaza o parte a cheltuielilor cu personalul ca active (e

vorba de angajatii care determina cash-flow viitor);

9. Evaluarea marcii capitalului: masoara impactul economic al marcii firmei (sau a

oricarui intangibil distinct) dpdv al puterii de a impune preturi mai ridicate,

abilitatea de a lansa noi produse, distributia etc.;

10. Calculul valorii intangibile: compara ROA firma cu media ramurii;

11. Microlending;

12. Rapoarte gri: sugerat de Steven Wallman (SEC comisar) ofera informatii

suplimentare la rapoartele financiare:

Valoarea marcii;

Satisfactia clientilor;

Valoarea fortei de munca calificate.

De la practica la teorie

Primul stadiu, pana la mijlocul annilor 1990, a reusit sa asigure recunoasterea

larga a relevantei capitalului intelectual. Capitalul intelectual este considerat ceva

semnificativ care ar putea fi masurat si raportat de catre firme.

Al doilea stadiu vizeaza dezvoltarea capitalului intelectual ca disciplina, cercetatorii

au inceput sa investigheze idei privind influenta nivelului microeconomic,

conceptualizarea valorii capitalului intelectual in cadrul pietei de capital si a pietei

muncii.

Cercetari empirice importante

1. Proiectul MERITUM, finantat de Comisia Europeana. Scopul principal a fost acela

de a realiza un ghid de masurare si prezentare a activelor intangibile in scopul de

a creste eficienta deciziilor managementului si actionarilor.

Au fost urmarite patru obiective majore:

Stabilirea unei scheme de clasificare a activelor intangibile;


16

Propunerea unui sistem de control pentru identificarea celei mai bune practici in

Europa in masurarea activelor intangibile;

Evaluarea relevantei intangibilelor in functionarea pietelor de capital prin

intermediul analizei datelor de piata;

Realizarea unui cadru general de masurare si raportare a activelor intangibile.

2. Work Life 2000 a fost un workshop cu tema activelor intangibile (februarie 1999)

gazduit de Suedia si cu participarea tuturor statelor membre ale UE plus Australia

si SUA. Scopul a fost acela de a sintetiza the state of the art cu respectarea

managementului si contabilizarii activelor intangibile. Un al doilea obiectiv l-a

reprezentat stabilirea unor concluzii pentru cercetari viitoare si o posibila

declaratie politica la nivel european.

3. In iunie 1999 OECD a fost sponsor al Simpozionului international cu tema

Masurarea si Raportarea Capitalului Intelectual. Simpozionul a insistat pe ideea

ca de capital intelectual ca element cheie in cresterea economica si progresul

social.

Initiative nationale

Guvernele din Olanda, Danemarca si Norvegia au promovat investigarea

domeniului. De exemplu, Olanda a invitat patru firme de contabilitate pentru a

conduce un studiu practic privind activele intangibile ale unui numar de clienti in

scopul de a oferi un proiect de anexa la rapoartele anuale de firma, fara ca acesta sa

fie influentat de conventiile si reglementarile legale sau de principiile contabile.

Danish Agency for Trade and Industry (DATI) a finantat cateva proiecte la

nivelul companiilor in incercarea acestora de a pregati conturi de capital intelectual.

Guvernul norvegian a finantat un proiect de cercetare (1992) pentru a

dezvolta un model al capitalului de competente al firmei, acesta fiind ulterior implicat

intr-un proces de certificare de tip ISO care a inclus si capitalul intelectual.


17

In toate aceste proiecte a prevalat spiritul participarii experimentale mai degraba

decat o dezvoltare teoretica.

Cercetari empirice

Brennan si Connel (2000): managementul capitalului intelectual este important

pentru succesul pe termen lung al firmei

Bornemann (1999), Johanson (1999): firmele care urmaresc managementul

capitalului intelectual realizeaza performante superioare fata de firmele care nu

realizeaza acest demers.

Bachhuijs (1999), Johanson (1999) si Miller (1999): dintre categoriile de capital

intelectual cel mai valoros activ este capitalul uman.

Capitalul uman

Banii cheltuiti de firme pentru resursele umane sunt in mod traditional inregistrati de

contabili in categoria costurilor si nu ca investitii. Aceasta se intampla chiar daca in

mod evident firmele isi sporesc cunostintele si abilitatile angajatilor, crescand

capacitatea firmei de a genera profit, potentialul de crestere fiind semnificativ in

aceste conditii.

Unii cercetatori considera ca o consecinta importanta a practicii de raportare si

inregistrare o reprezinta orientarea firmelor care devin inclinate sa subinvesteasca in

training. Cu cat mai bun este sistemul de raportare si inregistrare a resurselor

umane, cu atat este incurajata investitia privata in educatie.

Cercetari viitoare

Zona actuala de interes in cercetarea capitalului intelectual:

1. Procesul de creare si management al capitalului intelectual;

2. Intelegerea celui mai bun mod de masurare a capitalului intelectual.


18

STRUCTURA CAPITALULUI INTELECTUAL AL FIRMEI

I. Capital structural a) Proprietati intelectuale:

Brevete Marci Copyright

b) Active tip infrastructura:

Cultura corporatiei procesul de management sistemul informational

relatii economico-financiare

II. Capital relational Numele firmei loialitatea clientilor canale de distributie colaboratorii firmei

acorduri de licenta avantaje de contract contracte de fransiza

III.Competenta angajatilor

Know-how

Educatia cunostinte legate de activitatea specifica spirit antreprenorial abilitati proactive

7. The Value Creation Index (VCI)

Timp de aproape 8 decenii Market to Book Ratio s-a dovedit un indicator important

in orientarea deciziei de investitie. Astazi sunt o serie de firme care investesc in

cercetare-dezvoltare, dezvoltarea marcii si training mai mult decat in active tangibile,

fiind spulberate aprecierile traditionale asupra rentabilitatii financiare.

Sunt noua categorii de indicatori non-financiari de performanta care determina

crearea valorii:

1 inovarea (cheltuieli de cercetare dezvoltare, numar de brevete, importanta);

2 calitatea;

3 relatiile cu clientii;

4 capabilitatea managementului;

5 aliantele;

6 tehnologia;


19

7 valoarea marcii;

8 relatiile cu clientii;

9 aspecte de mediu si comunitare.

Pentru companiile e-commerce peste 90% din valoare se bazeaza pe acesti 9 factori.

De asemenea, :

a) 10% din VCI reprezinta circa 5% din valoarea de piata a capitalului;

b) 10% din VCI reprezinta circa 3,9 mld. USD in valoarea de piata a capitalului;

In medie circa 50% din valoarea traditionala a unei firme este sustinuta de cei 9

factori.

Studiu de caz: industria aeronautica americana S-a urmarit corelatia intre VCI si valoarea de piata. Concluzii: a) corelatie pozitive: Indicatori non-financiari

de performanta Coef.de

corelatie Observatie

1. Categoria angajatilor 0,68 calitatea si talentul oamenilor, calitatea si relatiile managementului reprezinta elemente cheie pentru valoarea firmelor din aceasta ramura

2. Serviciile pentru pasageri 0,29 Calitatea serviciilor este al doilea factor ca importanta (corelatie pozitiva) dupa categoria angajatilor.

3. Aliantele 0,04 corelatie slaba, explicata prin faptul ca aliantele strategice sunt mai putin importante pe liniile aeriene interne

b) corelatie negative:

Indicatori non-financiari de performanta

Coef.de Corel.

Observatie

1. Ticketing, imbarcare, bagaje

- 0,66 Cu cat mai mare este eficienta acestor operatii cu atat mai mult scade valoarea de piata. Rezulta deci ca valoarea capitalului investit in cresterea controlului si eficientei in aceasta directie nu creste valoarea de piata.

Clasamentul obtinut pe baza indicatorului VCI :

1) American Airlines: 100 2) United Airlines: 92 3) Delta Airlines: 70


20

PARTEA II a Evaluarea intreprinderii

A. Consideratii generale privind evaluarea 4 Sinteza teoriei valorii 5 Concepte de baza n evaluare 6 Principalele tipuri de valoare B. Procesul de evaluare a intreprinderii/ activelor necorporale

D. Abordarea pe baza de venit in evaluare 5 Logica abordarii pe baza de venit 6 Metoda capitalizarii venitului 7 Metoda actualizarii fluxurilor (Discounted Cash Flow DCF). 8 Costul capitalului si valoarea in timp a banilor E. Abordarea pe baza de active in evaluare

F. Abordarea prin comparatie in evaluare

A. Consideratii generale privind evaluarea

1. Sinteza teoriei valorii

Teoria valorii ar putea fi sintetizat n urmtoarele postulate :

(1) Valoarea nu este o trstur intrinsec a unui activ sau a unui bun, ci ea este

creat n mintea persoanelor care constituie piaa acelui activ sau bun.

(2) Valoarea este creat din interaciunea a patru factori economici interdependenti:

utilitatea, respectiv capacitatea unui bun de a satisface o anumit nevoie sau

dorin;

raritatea, care exprim oferta prezent sau anticipat a unui bun economic


21

raportat la cererea pentru acel bun;

dorina, exprimat de intensitatea satisfaciei pe care un bun economic o

produce celui care nu-l posed, dar care are nevoie de acesta;

puterea de cumprare, exprimat de capacitatea unui individ sau grup de

indivizi - participani pe pia, de a cumpra bunurile oferite prin plata n bani

sau n echivalent.

(3) Manifestarea valorii este condiionat de transferabilitatea activului sau bunului,

exprimat prin capacitatea acestuia de a fi schimbat pe bani sau echivalent.

Transferabilitatea nu creeaza desigur valoare dar reprezint o trasatura eseniala n

manifestarea valorii. Atunci cand un bun sau un activ nu este transferabil el nu poate

avea valoare de piaa chiar daca poate avea o valoare de utilizare.

(4) Interaciunea continu dintre cei patru factori economici, redai la (2), se

concretizeaz n aciunea celei mai cunoscute legi ale economiei de pia: legea

cererii i ofertei.

2. Concepte de baza n evaluare

Teoria i practica evalurii opereaz, n mod uzual, cu urmtoarele concepte

de baz:

a) Proprietatea este un concept legal care const n drepturile personale de

posesiune asupra unei proprieti imobiliare (terenuri i construcii),

numitproprietate real, sau asupra obiectelor fizice, altele dect cele care

formeaz proprietatea imobiliar, numitproprietate personal. Termenul de activ

este utilizat, de asemenea, ca un substitut pentru conceptul de proprietate. n

evaluarea unei ntreprinderi, obiectul evalurii l constituie activele corporale,

necorporale, financiare aflate n proprietate sau controlate de aceasta, iar evaluarea

se poate face fie n mod individual, fie n totalitatea acestora.

b) Preul este suma acceptata a fi pltit pentru un bun economic. El poate fi


22

fcut public sau poate avea un caracter confidenial (mai ales n cazul unor tranzacii

de anvergur). n cazul n care a fost pltit pentru o anumit achiziie, el devine un

fapt istoric i un cost pentru cumprtor. Preul este numai un indicator general al

valorii proprietilor tranzacionate, neconfundndu-se cu aceasta, deoarece factori

ca motivaiile specifice ale vnztorului i cumprtorului, relaiile speciale dintre cele

dou pri, interesele speciale ale cumprtorului etc. fac sexiste diferene sensibile

ntre preul pltit i valoarea de pia, estimat de un evaluator nainte de tranzacie.

Rezult c, preul pltit este un fapt cert ex post, pe cnd valoarea trebuie stabilit

ex ante fa de actul tranzaciei.

c) Costul proprietii/activului este o noiune care se aplic, mai degrab, la

suma necesar pentru a crea sau produce un bun material, necorporal sau un

serviciu, prin nsumarea cheltuielilor cumulate ale procesului de producie, distribuie

i vnzare a unui bun economic, putnd fi agregat n mai multe categorii, ca, de

exemplu, costuri fixe i costuri variabile, costuri de producie, de distribuie i

vnzare, costuri de administrare general, costuri directe i indirecte, etc. n

evaluare se utilizeaz, n mod curent, noiunile de cost de achiziie, cost de nlocuire

(brut i net), cost de reproducie (brut i net), cost istoric inflatat.

d) Piaa este un sistem de relaii ntre cumprtori i vnztori, n care se

schimb obiecte ale proprietii prin mecanismul preului. Conceptul de pia implic

reacii specifice ale participanilor pe pia la modificarea raporturilor dintre cerere i

ofert, la schimbarea altor factori care influeneaz preurile. Piaa poate fi local,

naionali internaional, adr majoritatea pietelor (inclusiv cea a capitalului) tind sa

devina globale.

Piaa ntreprinderilor necotate, dominanta in realizarea tranzactiilor de actiuni

in Romania, se caracterizeaz prin mai multe elemente de transparen insuficient

referitoare la:

informaiile asupra preurilor tranzaciilor anterior efectuate i condiiilor de


23

tranzacionare;

limitarea contactrii numrului potenialilor cumprtori;

condiiile de negociere a preului se caracterizeaz prin lipsa informaiilor

asupra preurilor oferite de ali poteniali cumprtori.

Aceste caracteristici impun necesitatea unor judeci aprofundate i abordri

multiple ale evalurii din partea evaluatorilor profesioniti.

e) Valoarea este un concept economic care se refer la relaia monetar

dintre bunurile i serviciile destinate cumprrii/vanzarii i cei care le cumpr/vnd.

Valoarea nu este un fapt cert, ci o opinie care aratct preuiesc bunurile i serviciile

la un moment dat, n concordan cu o anumit definiie a valorii. Conceptul

economic de valoare reflect n fapt imaginea pe care o are piaa despre beneficiile

viitoare care i revin celui care posed proprietatea la data efectiv a evalurii.

Din aceast prezentare a valorii, rezult mai multe aspecte implicate in

nelegerea conceptului economic de valoare n cadrul teoriei evalurii. Acestea sunt:

(1) existmai multe tipuri de valoare. Un evaluator profesionist nu folosete

noiunea general de valoare, ci adaug acesteia diferite adjective pentru a desemna

tipul de valoare supus estimrii;

(2) unele tipuri de valoare sunt folosite, n mod curent, n evaluarea activelor n

scopul nregistrrilor financiare sau efecturii de tranzacii. Alte tipuri de valoare sunt

utilizate n situaii speciale, n circumstane clar identificate i prezentate;

(3) n fiecare evaluare trebuie precizate n mod clar tipul i definiia valorii

estimate, care trebuie s fie adecvate cu scopul evalurii. Rolul esenial al

Standardelor Europene de Evaluare (EVS-uri) i Standardelor Internaionale de

Evaluare (IVS-uri) este de a stabili definiiile tipurilor de valoare i a circumstanelor

utilizrii lor;

(4) criteriul de baz pentru estimarea valorii este utilitatea proprietii. Utilitatea

proprietii este un termen relativ i nu unul absolut. De exemplu, pentru unele


24

proprieti, utilitatea este mai mare dacacestea sunt exploatate ca uniti

operaionale distincte (n mod individual), n schimb alte proprieti au o utilitate mai

mare dacsunt exploatate ca pri (componente) ale unui grup; n plus, pentru un

anumit investitor (cumprtor) cu interese speciale, utilitatea unei proprieti pe care

vrea s o cumpere este de regula mai mare dect pentru un investitor de portofoliu,

deoarece prin integrarea proprietii cumprate n componena ntregii sale

proprieti, rezult un efect sinergetic concretizat n beneficii suplimentare. O alt

accepiune a utilitii se refer la mentenabilitatea acesteia, de obicei pe durata de

via rmas a obiectului proprietii, ceea ce nu nseamn c nu existi momente

cnd parti ale proprietii au o utilitate mai restrns(fiind subutilizate), pot deveni

inutile (redundante) sau pot s fie mai valoroase ntr-o utilizare alternativa.

3. Principalele tipuri de valoare

Pentru diferite scopuri ale evalurii i pentru diferite categorii de proprieti

evaluate (n care exist o anumit clasificare a activelor) au fost elaborate

Standarde ale tipului de valoare adecvat, care fac referire la diferite criterii de

evaluare. Cel mai des aplicabil tip de valoare i, implicit, standard este valoarea

de pia (market value).

Pentru anumite situaii, standardul valorii este stabilit n mod oficial fie printr-o

lege, fie prin documente legale (indeosebi pentru valoarea administrativa) sau

contracte.

Funcie de scopurile evalurii se utilizeaz o multitudine de tipuri de valoare,

definite prin standarde larg acceptate. Acestea sunt:

A. Valoarea de piaa Poate cel mai intalnit tip de evaluare folosit n practica este

valoarea de piaa. Pentru achizitii, fuziuni, privatizare, nregistrri n documentele

financiar-contabile, noiunea utilizat adesea este valoarea de pia (market

value). Definiia comun a autoritatii internationale i europene n domeniul


25

standardelor de evaluare International Valuation Standards Comitee (IVSC) i

The European Group of Valuers Associations (TEGoVA) este:

Valoarea de pia este suma estimat pentru care un activ ar putea fi

schimbat, la data evalurii, ntre un cumprtor hotrt s cumpere i un

vnztor hotrt s vnd, ntr-o tranzacie liber(neprtinitoare), dup un

marketing adecvat, n care fiecare parte a acionat n cunotin de cauzi

fr constrngere.

B. Valoarea de utilizare:

Se refer la valoarea cu care un anumit activ sau parte din firma contribuie la

valoarea ntreprinderii din care face parte, fr a avea n vedere cea mai bun

utilizare sau suma ce s-ar obine prin vnzarea acestuia. Aceast categorie se refer

la valoarea unui activ din cadrul unei ntreprinderi pentru o anumit utilizare de ctre

un anumit utilizator, nefiind deci vorba de o valoare de pia.

B. Procesul de evaluare a ntreprinderii/ activelor necorporale

Procesul de evaluare reprezint o procedur sistematic utilizatpentru estima

ntr-o manier credibil o anumit valoare a ntreprinderii/ activelor necorporale. Procesul de evaluare este util pentru estimarea credibil a valorii definite,

bazat pe analiza tuturor informaiilor disponibile (ndeosebi n diagnosticul

ntreprinderii). Evaluatorul va estima valoarea firmei prin metode i tehnici specifice,

care reflect trei abordri distincte n evaluarea firmei. n mod fundamental nu exist

dect trei modaliti (abordri) de a ajunge la valoarea unei ntreprinderi/ activ

necorporal:

(A) Abordarea pe baza de active/ costuri

(B) Abordarea pe baza de venit

(C) Abordarea prin comparatie


26

Abordarea bazat pe active se bazeaza in mod esential pe principiul substituiei care

spune ca un activ nu valoreaz mai mult dect costul de nlocuire al tuturor prilor

sale componente. In cadrul acestei abordari evaluatorul va corecta bilantul care

reflecta valori contabile (influentate in mare masura de costul istoric) cu un bilant

care reflect pentru toate activele (atat corporale cat i necorporale) i toate

datoriile, valoarea lor de pia sau o alt valoare corespunzatoare (adecvat).

Abordarea pe baza de venit se bazeaza in primul rand pe principiul anticiparii care

afirma ca valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi

generate de proprietatea detinuta . In abordarea pe bazde venit se estimeaz

valoarea unei ntreprinderi, prin determinarea valorii prezente a veniturilor anticipate.

Atunci cand sunt disponibile mai multe tranzactii cu intreprinderi/active similare i

relevante abordarea prin comparatie este poate cea mai buna abordare pentru a

realiza o estimare credibila a valorii de piata. In abordarea prin comparatie,

evaluatorul este pus in situatia de a aprecia gradul de similitudine intre firma

evaluata i tranzactiile comparabile dar i diferentele intre acestea.


27

PROCESUL DE EVALUARE

I. DEFINIREA PROBLEMEI

a. identificarea intreprindrii

b.identificarea pachetului de actiuni evaluat

c. scopul evaluarii, clientul/ destinatarul raportului

d.definirea valorii estimate

e. Data evaluarii i data raportului

f. Ipoteze i conditii limitative

II. DIAGNOSTICUL INTREPRINDERII

COMERCIAL JURIDIC OPERATIONAL RESURSE UMANE i MANAGEMENT

ECONOMICO-FINANCIAR

Estimare a pietei actuale i potentiale a intreprinderii i a pozitiei sale pe piata.

analiza aspectelor legale privind activitatea firmei evaluate

analiz a factorilor tehnici, a tehnologiilor de fabricatie precum i a organizarii activitatii operationale.

cunoaterea de ctre evaluator a resurselor umane i a potentialului de management

Performane realizate i riscuri Ajustarea situaiilor financiare istorice Compararea cu ntreprinderi similare

III. APLICAREA CELOR TREI ABORDARI

ACTIVE VENIT COMPARATIE

Metode uzuale Activ Net Corectat (ANC); Activ Net de Lichidare

Metode uzuale Capitalizarea profitului Fluxuri financiare actualizate

Comparatia cu tranzactii de firme similare sau tranzactii anterioare cu subiectul evaluarii

IV. RECONCILIEREA VALORII i ESTIMAREA VALORII FINALE


28

C. Abordarea pe baza de venit in evaluare

1. Logica abordarii pe baza de venit Prin aceasta abordare se estimeaz valoarea

unei ntreprinderi/ proprietati prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate

pentru proprietari/ investitori, in mod uzual prin metoda capitalizarii profitului net

i/sau actualizarii cash-flow-ul sau a dividendelor. Abordarea pe baza de venit este

fundamentat pe cateva principii importante: Principiul anticiparii valoarea provine

din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta

este indiscutabil elementul de baza in intelegerea acestui mod de judecata a valorii;

Principiul substituiei ajuta la intelegerea atat a costului capitalului cat si a legaturii

intre costul capitalului si valoarea intreprinderii/ activelor necorporale. Principiul

cererii si ofertei. Principiul contributiei: permite intelegerea legaturii intre valoarea

partilor (activelor) si valoarea intregului (intreprinderii) pentru ca valoarea unei

parti din intreprindere depinde de cat de mult contribuie aceasta la valoarea intregii

firme.

Una din premisele importate ale estimarii valorii in abordarea pe baza de venit este

continuitatea exploatarii, respectiv premisa ca intreprinderea evaluata sau parte din

aceasta isi va continua activitatea operationala si intr-un viitor previzibil.

2. Metoda capitalizarii venitului

Aceasta metoda se bazeaza pe raportarea unui singur flux de venit/ beneficiu

economic, aferent unei singure perioade (de regula un an) la o rata de capitalizare.

Este considerata o simplificare a metodei actualizarii fluxurilor de lichiditati -

DCF. Retinem ca relatii de baza:


29

Formule de calcul

VCP = PN / c

VCP = valoarea intreprinderii/ activului necorporal prin metoda capitalizarii profitului PN = profitul net c = rata

de capitalizare

In conditiile in care este previzionata o dinamica stabila (constanta) a profitului net

se utilizeaza modelul de crestere Gordon, iar relatia de calcul a valorii devine:

VCP = PN / ( c g)

Rata de actualizare (costul capitalului) si rata de capitalizare Atat ratele de

capitalizare cat i ratele de actualizare se bazeaza pe informatii de pia: sunt

exprimate ca un multiplu de pre (derivat din informaiile despre ntreprinderile

cotate sau din tranzacii cu pachete de actiuni), sau exprima o rat a rentabilitii

investiiei (derivat din informaiile despre investiiile alternative). Totusi, uneori

este dificil de realizat diferenta intre rata de actualizare (utilizata in metoda DCF) si

rata de capitalizare element cheie in metoda pe care o discutam. Principalele

elemente de diferentiere au in vedere: Rata de capitalizare este utilizata pentru a

converti un flux constant si reproductibil in valoarea prezenta a proprietatii in vreme

ce rata de actualizare este utilizata pentru a converti fluxuri viitoare diferite ca

marime si evolutie in valoarea prezenta a proprietatii care genereaza acele fluxuri;

Rata de capitalizare preia toate modificarile viitoare ale venitului considerat pentru

estimarea valorii; Modificarile in veniturile viitoare sunt preluate in capitalizare prin

deducerea din rata de actualizare a ratei de crestere anuale a venitului prin

intermediul relatiei Gordon Shapiro, si deci:


30

Rata de capitalizare (c)= rata de actualizare (a) rata de crestere (g), sau

c = a - g

In tehnica bazata pe actualizare orice crestere a venitului este previzionata

pentru fiecare an de previziune fiind preluata in estimarea valorii la numarator. Prin

capitalizare, modificarile viitoare ale venitului sunt estimate ca o medie anuala (rata

de crestere) si preluate in estimarea valorii la numitor (rata de crestere se deduce

din rata de actualizare). Din punct de vedere matematic, daca rata de crestere este

estimata corect, capitalizarea va produce aceeasi valoare ca si tehnica bazata pe

actualizare; Daca este estimata o crestere importanta pe termen scurt sau mediu a

beneficiului economic al intreprinderii, dupa care va fi probabila o perioada stabila

sau o dinamica lenta, din punct de vedere tehnic va fi preferata o metoda bazata pe

actualizare. Un aspect important, valabil atat pentru rata de actualizare cat si pentru

rata de capitalizare vizeaza coerenta intre estimarea profitului (in termeni nominali

sau in termeni reali) si rata de actualizare/ capitalizare.

3. Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati (DCF)

Este una dintre cele mai complexe metode de evaluare, dar totodata si cea

mai corecta din punct de vedere teoretic. Ea se bazeaza pe actualizarea tuturor

beneficiilor economice proiectate (fluxuri de lichiditati sau alte variabile asimilate) ale

intreprinderii utilizand o rata de actualizare ce reprezinta costul capitalului pentru

acea investitie. Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoare

reziduala (perioada non-explicita).

Formula de calcul

Estimarea valorii ntreprinderii prin metoda actualizarii fluxurilor de

disponibilitati (DCF), se bazeaz pe urmatoarea relatie de calcul.


31

n

V =

CF

+ Vr

n i=1 (1+a)

i

(1+a)

VDCF = valoarea intreprinderii prin metoda DCF

CF = cash flow disponibil pentru actionari (daca se estimeaza valoarea capitalului actionarilor) sau pentru

furnizorii de capital (daca se estimeaza valoarea capitalului investit). Deci poate fi vorba de: a = rata de

actualizare (costul capitalului) Vr = valoarea reziduala i = anul de previziune n = intervalul de previziune

(numar de ani)

Principalele etape necesare in aplicarea acestei metode sunt:

Stabilirea parametrilor cheie de evolutie a intreprinderii (in contextul economic in

care opereaza). Tinand seama de concluziile diagnosticului se vor preciza variabilele

cheie care vor influenta activitatea viiitoare si limitele generale ale dinamicii firmei.

Alegerea duratei de previziune

Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoarereziduala

(perioada non-explicita). Stabilirea ipotezelor de previziune. Scenariile/ stadiile de

evolutie a intreprinderiIn aceasta etapa evaluatorul stabileste ipotezele generale si

ipotezele specifice in care realizeaza previziunea.Din punct de vedere tehnic in

aceasta etapa sunt utilizate instrumente si tehnici specifice, fiind realizate:proiectii

ale contului de rezultate; proiectii ale situatiei patrimoniului; proiectii ale

principalilor indicatori economico-financiari; proiectii ale fluxului de lichiditati.

Estimarea valorii reziduale Functie de estimarile privind evolutia intreprinderii dupa

perioada explicita de previziune (evolutie constanta sau crestere/ descrestere),

evaluatorul va aplica una din relatiile urmatoare de calcul.


32

CF sau PNVr = c

sau CF sau PN

Vr = a g

4. Costul capitalului si valoarea in timp a banilor

4.1. Definirea costului capitalului

Costul capitalului reprezinta rata de rentabilitate pe care o solicita piata pentru

a atrage surse de finantare pentru o anumita investitie. In termeni economici este

vorba de costul de oportunitate. Costul capitalului se bazeaza pe principiul

substitutiei (un principiu de altfel foarte important in evaluare) care, in contextul dat,

spune ca un investitor va prefera cea mai atractiva alternativa investitionala,

respectiv: investitie cu risc echivalent ce asigura o rata a rentabilitatii sperate mai

ridicata;

o investitie cu risc mai redus dar cu aceeasi speranta de rentabilitate;

In acest context putem defini conceptul de cost de oportunitate ca fiind

costul optiunilor pierdute, respectiv acea rata a rentabilitatii capitalului investit care

este atractiva pentru un investitor, facindu-l sa opteze pentru o anumita investitie

dintr-o serie larga de alte investitii alternative care au conditii similare de risc. Un

investitor care opteaza pentru o anumita investitie pierde oportunitatile de cistig

oferite de alte alternative de investire. De aceea, un investitor corect informat va

alege acea optiune din care spera sa obtina rentabilitatea maxima in conditii similare

de risc

4.2. Valoarea in timp a banilor Sunt trei elemente de baza in componenta costului

capitalului: rata de rentabilitate exprimata in termeni reali pe care o asteapta

investitorii pentru a renunta la orice alta alternativa investitionala; rata


33

inflatiei, respectiv scaderea puterii de cumparare a banilor; riscul, respectiv

incertitudinea referitoare la perioada si dimensiunea cash-flow ului (sau a altei

masuri a venitului asteptat de investitor) ce va fi obtinut in viitor.

Combinatia primelor doua componente prezentate anterior se analizeaza prin

intermediul valorii in timp a banilor.

Pentru intelegerea facila a principiului valorii in timp a banilor vom prezenta

urmatoarele elemente:

a) Valoarea viitoare (Vv).

Presupunem ca aveti o suma de 100 u.m. pe care vreti sa o depuneti la banca

(cu o rata a dobanzii de 5%) dar totodata vreti sa stiti cat va fi valoarea pe care o

veti avea la sfarsitul perioadei de investitie. Pentru aceasta vom folosi o tehnica

cunoscuta sub numele de compunere, respectiv procesul aritmetic prin care se

determina valoarea finala a unui flux de disponibil sau a unei serii de disponibilitati

plin aplicarea ratei dobanzii (rentabilitatii).

In exemplul nostru:

Vv n = Vv1 = Va + Dobanda =

= Va + Vp x d =

= Va x (1 + d) =

= 100 x (1 + 0,05) = 105

In care: Vv = Valoarea viitoare; Va = Valoarea actuala; d = Rata dobanzii.

Valoarea viitoare este asadar suma la care un flux de lichiditati sau o serie de

fluxuri de lichiditati va creste intr-o anumita perioada de timp prin compunerea cu

rata dobanzii (rentabilitatii investitiei).


34

Mentinand exemplul anterior ne intrebam ce se va intampla daca suntem interesati

sa mentinem investitia pe o perioada de 5 ani. Valoarea la sfarsitul anului 5 va fi:

Vv5 = Vv1 x (1 + d)5 =

= 100 x (1 + 0,05)5 = 127,63

Axa timpului 0 1 2 3 4 5

Flux initial - 100 Vv1 Vv2 Vv3 Vv4 Vv5 Dobanda obtinuta 5,00% 5,25% 5,51% 5,79% 6,08% Suma la sfarsitul perioadei 105,00 110,25 115,76 121,55 127,63

c) Valoarea actuala (prezenta) (Va). Valoarea prezenta este suma de astazi a unui flux de

lichiditati viitor sau a unei serii de fluxuri viitoare de disponibilitati.

Pentru a afla valoarea prezenta folosim tehnica actualizarii.

Vvn 1

Va = ---------- (1) sau Vvn x --------- - (2) (1 + d)n (1 + d)n

Va = Vvn x @ d (3) @ d = factorul de actualizare corespunzator unei rate de actualizare/ dobanda date;

Axa timpului 0 1 2 3 4 5

Flux viitor Vp1 Vp2 Vp3 Vp4 127,63 Factor de actualizare (@ 5%) 0,783

5 0,8227 0,8638 0,9070 0,9524

Valoarea actuala (prezenta) 100 105,00 110,25 115,76 121,55 @ 5% = factorul de actualizare corespunzator unei rate de 5%.


35

PARTEA A III A.

EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE CREATE DE CAPITALUL UMAN

A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale

B. Definirea activelor necorporale

C. Clasificarea activelor necorporale

D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale

A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale

Pentru reliefarea tendintei de dematerializare a investitiilor au fost dezvoltate

numeroase studii. Acestea pot fi grupate n trei categorii, n functie de obiectivul

urmrit:

explicarea modificrilor importante intervenite n esenta i rolul capitalului

necorporal;

delimitarea sferei notiunilor utilizate n teoria i practica economic(sistemul

statistic i nregistrrile contabile);

elaborarea unor principii, metode i procedee de evaluare (cuantificare) a

investitiilor nemateriale i capitalului necorporal.

Dematerializarea capitalului reprezint procesul actual de modificare a structurii

capitalului n sensul creterii semnificative a ponderii capitalului necorporal. De

important decisiv n ntelegerea dematerializrii capitalului este nu att modificarea

de structur, ci faptul c activele corporale sunt subordonate capitalului necorporal n

procesul economic modern; este deci relevanta unei modificri de rol economic,

primatul trecnd de partea capitaluli nematerial. Referindu-se la aceast translatie de

rol a activelor ntreprinderii moderne, A. Toffler scrie: "Ct vreme

investitorii n sectoarele napoiate ale industriei nc mai considertraditionalul

patrimoniu concret - uzine, echipamente i stocuri - critic, investitorii n sectoarele


36

cele mai naintate i cu cea mai rapid dezvoltare se bazeaz pe factori radical diferiti

pentru a-i sustine investitiile. Nimeni nu cumpr o parte din actiunile Apple

Computer sau I.B.M. datoritpatrimoniului material al firmei. Ceea ce conteaz nu

sunt cldirile sau aparatura companiei, ci contactele i puterea marketingului i a

fortei sale de vnzri, capacitatea organizatoric a administratiei i ideile care

dospesc n capetele angajatilor (Toffler A. - Powershift, Puterea n micare, Ed.

ANTET, Bucureti, 1995, p. 67i

).

Referindu-se la inversarea importantei celor dou categorii mari de active

(corporale i necorporale), care s-a produs i se amplific n economia modern de

tip informational, Pierre Chapignac afirm c: "Astzi, ierarhia se schimb. Activele

determinante sunt nemateriale (cunotinte, capacitatea de tratare a informatiilor,

cultura etc.) Cu alte cuvinte, capitalul material este subordonat activelor nemateriale.

Esenta capacittii unei persoane de a produce bogtie nu const n mainile i

celelalte mijloace de productie pe care le posed. Ea se situeaz n cunotintele

specifice, n capacitatea sa de a rezolva problemele, de a crea solutii, etc. Mai mult

dect importanta fiecruia din aceste elemente necorporale, capacitatea economic a

unei ntreprinderi rezid din arta de a asambla ntr-un mod coerent i creator aceste

elemente". Dematerializarea capitalului este rezultatul actiunii simultane a dou cauze:

restructurarea investitiilor n sensul creterii pronuntate a ponderii investitiilor

nemateriale;

perceptia consumatorilor asupra produselor i serviciilor livrate de o firm, care

reflect de fapt calitatea cercetrii-dezvoltrii, managementului, fortei de munc,

retelei de distributie i publicittii, relatiilor cu alte ntreprinderi i altor elemente care

exprim reputatia unei firme.


37

Activele nemateriale i valoarea companiei (mld. $)

Compania Valoarea de piat*

Venituri Profit Active nete**

Valoare necorporal

General Electric Coca-Cola Exxon Microsoft Intel

169 148 125 119 113

79 19

119 9

21

7,3 3,5 7,5 2,2 5,2

31 6

43 7

17

138 (82%) 142 (96%) 82 (66%)

112 (94%) 96 (85%)

* calculat prin capitalizare bursier, respectiv prin nmultirea numrului actiunilor cu cursul unei actiuni ** reprezint activul net contabil Sursa: Fortune 500, 28 April, 1997

Cunoaterea celor dou cauze ale dematerializrii capitalului este necesar pentru

ntelegerea metodelor distincte de evaluare a mrimii reale a capitalului (activelor)

necorporal(e).

Conform definitiei OECD "investitia nematerial cuprinde toate cheltuielile pe

termen lung, altele dect cele pentru cumprarea activelor fixe, pe care

ntreprinderile le fac n scopul ameliorrii rezultatelor lor. n afara investitiilor n

tehnologie, cercetare-dezvoltare i achizitionarea rezultatelor acesteia, ea mai

cuprinde investitiile n formarea salariatilor, n relatiile de munc, n structurile de

gestiune, n organizarea productiei, elaborarea relatiilor comerciale i tehnologice cu

alte firme i cu furnizorii i consumatorii, investigarea pietelor, achizitionarea i

exploatarea programelor informatice".

Din punct de vedere contabil, cheltuielile cu formarea profesional sunt

considerate a fi imobilizri necorporale, numai dac sunt finantate de ntreprindere,

reprezentnd totalitatea cheltuielilor efectuate deoarece numai acestea reprezint o

valoare adugat la valoarea intrinsec a salariatilor (care poate s dispar n cazul

transferului sau pensionrii salariatilor). Chiar i mpotriva unui astfel de punct de

vedere logic, existobiectia ca nregistrarea n imobilizri s se fac numai pentru

cheltuielile cu formarea profesional care determin creterea rentabilittii

ntreprinderii.


38

B. Definirea activelor necorporale

Avnd n vedere complexitatea implicat de problematica activelor

nemateriale, multiplele unghiuri de apreciere a acestora vom dezvolta acest capitol

pornind aprioric de la considerarea a patru zone interesate n mod evident de

definirea activelor nemateriale:

1. contabilitatea; n msura n care din punct de vedere juridic dar i economic este

evident faptul c ntreprinderile dein i tranzacioneazimobilizri necorporale,

profesia contabil a trebuit s gseasca modalitile de nregistrare i prezentare

ctre utilizatorii de informaie financiar-contabil referitoare la elementele

patrimoniale;

Schema general de contabilizare a activelor nemateriale

Tipul activului Metoda de achiziie Cumprare Dezvoltate intern Identificabile distinct Amortizare pe durata util de

viadar nu peste o limit stabilitii Includere pe costuri Sau amortizare

Neidentificabile distinct

Amortizare pe durata util de viadar nu peste o limit stabilit

Includere pe costuri

1 interpretarea juridic a activelor nemateriale; justiia este poate prima

interesat n definirea i reglementarea dreptului de proprietate asupra activelor

nemateriale, de aprarea i protejarea acestui drept de proprietate;

2 punctul de vedere al fiscalitii; datorit implicaiilor directe a activelor

nemateriale asupra profiturilor companiilor, fiscalitatea a trebuit sgseasc

modalitile clare de impozitare n condiiile derulrii unor operaii cu astfel de active;

3 punctul de vedere al evalurii; nu n ultimul rnd profesia de evaluator a pus n

discuie problematica relaiei dintre valoarea afacerii i valoarea activelor

nemateriale, estimarea valorii acestor active, incluznd, n cadrul standardelor de

evaluare a afacerii i a proprietilor, referiri explicite la goodwill i la active

necorporale individualizabile.


39

Activele (n general) sunt "resurse economice asupra crora ntreprinderea exercit

un control ca urmare a operaiilor i faptelor trecute i care sunt susceptibile s

procure entitii avantaje economice viitoare" Caracteristicile eseniale care

deosebesc imobilizrile necorporale de cele corporale sunt:

(a) inexistena substanei fizice;

(b) veniturile viitoare generate de imobilizrile necorporale au un pregnant

caracter de incertitudine;

(c) valoarea imobilizrilor necorporale este extrem de fluctuant, avnd n vedere

schimbrile rapide ale condiiilor existente pe pia(competiie, cerere, avantaje

competitive etc.);

(d) n multe cazuri, imobilizrile necorporale au o valoare numai pentru

ntreprinderea care le deine, ele potennd randamentul utilizrii capitalului avansat

n acea afacere;

(e) estimarea unei durate de via a imobilizrilor necorporale este dificil, inclusiv

pentru obiectele proprietii intelectuale care au stabilit o durat de protecie legal.


40

C. Clasificarea activelor necorporale

Structurarea proprietii nemateriale a unei companii

ACTIVE NECORPORALE TEHNOLOGICE

ACTIVE NECORPORALE DE MARKETING

ACTIVE

DE BAZA

tehnologia

cunostine de produs

abilitatea

angajailor abilitatea

managementului sistemul de

management

sistemul

informaional programe pentru

calculator

reputaia credibilitatea

standingul bancar

liste de clieni reele de distribuie contracte

relaii

DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALA

nregistrate brevete modele, desene

drepturi de autor

marca

numele comercial

franiza

Nenregistrat informaii de know-how

secrete de

fabricaie proiecte de

modernizare

informaii de pia informaii despre

clieni strategii comerciale

Clasificarea contabila

O clasificare cuprinzatoare a activelor necorporale identificabile este realizata in

cadrul IFRS 3 Combinari de intreprinderi. Practic sunt precizate explicit cinci clase

de imobilizari necorporale ce pot fi recunoscute in mod distinct ntr-o combinaie de

ntreprinderi. Lista identifica practic cele mai ntlnite active necorporale

identificabile, ce pot fi evaluate n mod separat de fondul comercial.

A. Active necorporale legate de marketing

1. Mrci comerciale, mrci de servicii, mrci colective i mrci de certificare

2. Nume de domenii de Internet


41

3. Tipare de mbrcminte (culoare, form sau ambalaj unicat)

4. Titluri de ziar

5. Acorduri de non-concuren

B. Active necorporale legate de clieni

6. Liste de clieni

7. Portofoliul de comenzi sau de producie nc neonorate

8. Contracte cu clienii i relaiile cu clienii aferente acestora

9. Relaii necontractuale cu clienii

C. Active necorporale din domeniul artistic

10. Piese de teatru, spectacole de oper i de balet

11. Cri, reviste, ziare i alte opere literare

12. Lucrri muzicale cum ar fi compoziii, texte de cntece, reclame

13. Tablouri i fotografii

14. Materiale video i audiovizuale, incluznd filme de cinematograf, clipuri

muzicale i programe de televiziune

D. Active necorporale de natur contractual

15. Licene, drepturi de autor i acorduri de novaie

16. Contracte de publicitate, construire, management, servicii sau aprovizionare

17. Contracte de nchiriere/ leasing/ arendare

18. Autorizaii de construire

19. Contracte de franciz

20. Drepturi de operare i de emisie

21. Drepturi de folosin cum ar fi: de exploatare minier, a apelor, de survol, de

exploatare forestier i a drumurilor

22. Contracte de servicii, cum ar fi contractele de servicii ipotecare

23. Contracte de munc care sunt avantajoase pentru angajator din cauza unui

salariu contractual situat sub nivelul salariului pe pia

E. Active necorporale de natur tehnologic

24. Tehnologia brevetat


42

25. Programe pentru calculator i circuite integrate

26. Tehnologia nebrevetat

27. Baze de date

28. Secrete comerciale cum ar fi: formule, procedee, reete secrete.

Clasificarea identificabilitate/ detinator

Ansamblul activelor care pot fi descrise drept goodwill i alte active

necorporale pot fi clasificate n trei grupe de baz dup criteriul mixt identificabilitate

-deintor. Aceast clasificare este util profesiei evaluatorilor deoarece permite

orientarea metodologiei de evaluare a afacerilor n general i a activelor necorporale.

Grupa 1. Active necorporale neidentificabile ale afacerii

Sistemul (ansamblul) proprietate, utilaje, echipamente ntr-o unitate

productiv (sau mai multe uniti productive);

Disponibilitatea personalului calificat;

Sisteme, metode, modaliti de control care au fost dezvoltate ca pri ale unei

operaii;

Existena clientelei;

Acoperirea pierderilor iniiale (se au n vedere cheltuielile iniiale normale pn

la obinerea de profit);

Cheltuielile (investiiile) n promovare, reclam;

Avantajul amplasamentului, care se reflect n nsi valoarea de pia a

proprietii ( sau proprietilor) imobiliare;

Reputaia local, naional, internaional; aceasta poate fi detaliat pe baza

(re)cunoaterii de ctre public sau clieni, dependena acestora de firma

(calitatea serviciilor i produselor), preul serviciilor i produselor, standingul

de creditare (bnci, instituii financiare, clieni etc.).


43

Grupa 2. Active necorporale neidentificabile ale persoanei

Activele din aceast grup sunt elemente unice n asociere cu persoanele din

cadrul afacerii. n cele mai multe cazuri se consider c ele au o durat de via

nedeterminabil. Totui, n anumite situaii, indemnizaiile speciale (specifice) ale

unui salariat pot fi gndite ca avnd o durat de via determinabili o valoare

distinct atunci cnd serviciile sale sunt prevzute explicit ntr-un contract de munc.

Cele mai importante active din aceasta grup sunt:

Reputaia personal a angajailor sau a proprietarilor pentru publicul general,

clieni, ali angajai, ali proprietari sau instituii de creditare;

ndemnarea, abilitatea specific a angajailor, inclusiv cunotinele tehnice,

abilitatea vnzrilor, abilitatea financiar;

Abilitatea general a angajailor i acionarilor n domenii cum ar fi relaiile cu

clienii, relaiile cu angajaii, spiritul managerial, abilitile pentru administraie,

"leadership".

Grupa 3. Active necorporale identificabile pentru afacere

Marca, Numele comercial

Metode i procese secrete

Biblioteca tehnic

Dreptul de autor (Copyright)

Contractele (cu salariai, contracte de cumprare, de vnzri, de publicitate,

de credit etc.)

Informaii, liste (cu furnizorii, clienii etc.)

Formule secrete

Licene

Brevete de invenie

Franiza


44

D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale

Relevana metodei/ Activ necorporal

Bun Satisfctoare

Slab

1. Proprieti tehnologice, brevete Profit Piaa Cost 2. Marca, nume produs Profit Piaa Cost

3. Copyright Profit Piaa Cost

4. Ansamblul forei de munc Cost Profit Piaa

5. Sistemul informaional al managementului Cost Piaa Profit

6. Programe soft Profit Piaa Cost

7. Reele de distribuie Cost Profit Piaa

8. Drepturi de franiz Profit Piaa Cost

9. Practicile i procedurile firmei Cost Profit Piaa

A. Metode de evaluare bazate pe venit (profit)

1.Metoda avantajul profitului Pentru a exemplifica aceast metod presupunem c dorim s evalum un proces

secret cunoscut de firma "X". Proieciile arat c fabricaia care utilizeaz acest proces permite realizarea unor vnzri de produse la un nivel de 100.00 buci/an, cu un avantaj de pre de 2 Euro/buc. (datorit unui pre superior fa de cel practicat de concureni care realizeaz produse similare calitativ).

1. Numr mediu de produse vndute anual 100.000 2. Avantaj de pre 2 Euro/buc. 3. Total profit suplimentar anual (1 x 2) 200.000 Euro 4. Factor de actualizare - 16% pentru 6 ani 3,6847 5. Valoarea procesului secret 736.940 Euro 6. Valoarea procesului secret (rotunjit) 735.000 Euro

2. Metoda contribuiei la profit Presupunem, de exemplu, c ntr-o staiune de vacan, un restaurant "X" are

vnzri superioare cu 500 mii Euro anual comparativ cu celelalte dou restaurante operationale n staiune. Pentru determinarea valorii activelor necorporale presupunem c cele trei restaurante au o marj de profit similar de 35%.

1. Vnzri anuale suplimentare ale restaurantului "X" 500.000 Euro 2. Marja de profit 35% 3. Total profit suplimentar anual (1 x 2) 175.000 Euro 4. Factor de actualizare - 12% pentru 3 ani 2,40

5. Valori active necorporale (3 x 4) 420.000 Euro


45

Evaluatorul a analizat situaia specific a restaurantului "X" observnd c singura diferen cu impact asupra vnzrilor o reprezint forta de munca instruita. n acest caz, evaluatorul apreciaz valoarea activelor necorporale deinute la 420 mii Euro. (Nota: 20 mii Euro= valoarea cursurilor de formare, aceasta reprezinta o indicatie a costului/ investitiei in calificare dar nu si o indicatie asupra valorii). 3. Metoda economiei de redeven

Specificaie 1 2 3 4-10 Vnzri estimate Redevena (%) Suma redevenei Cheltuieli (inclusiv impozite) Redeven net Factor de actualizare (t=18%) Redevent net actualizat

5.000 5% 250 30 220

0.847 186

7.500 5% 375 40 335

0,718 241

10.000 4,55%

455 55 400

0,609 244

10.000 4,75%

475 55 420

2,32* 974

TOTAL 1.645 * Factorul de actualizare pentru perioada 4-10 de 2,32 s-a determinat astfel: factorul de actualizare 18%

pentru 10 ani este de 4,494. Deducnd valoarea factorului pentru primii trei ani (0,847 + 0,718 + 0,609) rezult nivelul stabilit de 2,32.

4. Metoda economiei de costuri O ntreprindere din industria constructoare de maini a realizat o metod nou de asamblare a produselor. Aceasta determin o cretere a eficienei costurilor datorit reducerii cheltuielilor unitare. Preul de pia al unui produs este de 28.500 lei, din care 40% costurile salariale. Compania vinde circa 80.000 buci/an, dar estimeaz c reducerea preului (prin reflectarea a doar 90% din economia de costuri n profit) va permite vnzarea a 100.000 buci/an. Ca rezultat al aplicrii noii metode de asamblare se economisesc 750 lei/bucat costuri cu materialele i se reduc cu 20% costurile salariale. Se estimeaz c acest avantaj va fi meninut pe o durat de 5 ani.

1. Economii materiale (100.000 x 750 lei) 75 mil. lei 2. Economii de munc 228 mil. lei costul realizat de competitori pentru acelai produs:

100.000 x 28.500 = 2.850 mil. lei

ponderea salariilor n costuri 40%: 2.850 x 0,4 = 1.140 mil. lei

economia de costuri salariale: 1.140 x 0,2 = 228 mil. lei

3. Total economii anuale (1+2) 303 mil. lei 4. Economii reflectate n profit (90%) 273 mil. lei 5. Factor de actualizare (18% pentru 5 ani) 3,127 6. Valoarea activului necorporal 854 mil. lei


46

B. Metode de evaluare bazate pe costuri

1. Metoda costului crerii

Presupunem c un evaluator trebuie s stabileasc costul unui proiect de cercetare-dezvoltare, desfurat pe parcursul a doi ani. Dup analiz, el a stabilit urmtoarele costuri:

Materiale 10.000 mii lei Salarii 50.000 mii lei Servicii prestate de teri 5.000 mii lei Cercetare de pia 15.000 mii lei Total costuri 80.000 mii lei Rentabilitatea investiiei 8.000 mii lei (Investiia medie x 10%, respectiv 40.000 x 2 ani x 0,1)

Totalul costului crerii 88.000 mii lei

2. Metoda costului de cumprare

C. Metode de evaluare bazate pe pia

Presupunem c trebuie s evalum marca unui ziar, evaluatorul avnd disponibile informaii despre dou tranzacii similare (Marca B i Marca C). 1. Metoda comparatiei directe

Specificaie Marca A Tranzacii similare Marca B Marca C 1. Valoarea tranzaciei 2. Condiii speciale ale tranzaciei 3. Tirajul mediu 4. Procent mediu retur 5. CA anual 6. % publicitate n total venituri 7. % abonamente n total tiraj

- include acord non-

competiie 80 mii buc./zi

6% 60.000 mil. lei

30% 5%

7.500 mil. lei include acord

non-competiie 50 mii buc./zi

4% 25.000 mil. lei

20% 25%

9.000 mil. lei include acord

non-competiie 55 mii buc./zi

6% 36.000 mil. lei

10% 10%


47

Acest exemplu va confirma faptul c abilitatea i experiena evaluatorului sunt eseniale. Vom considera ca element cheie raportul ntre valoarea mrcii i CA anual: pornind de la acesta vom stabili unele corecii funcie de un parametru ca: procent mediu de retur, % abonamente n total tiraj, publicitate n total venituri etc. Calcule:

a) determinarea raportului: Marca Marca B Marca C Val.mrcii/CA anual 30% 25% Considerm ca baz de calcul pentru marca A un nivel de 25% b) Corecie aplicat valorii de baz: - plus 25% pentru % publicitate n total venituri - minus 10% pentru % abonamente n total tiraj c) Calculul valorii mrcii A: Valoarea de baz Corecii = 25% CAanual + 15% x 25% CA anual = 28,75% CAanual = 28,75% x 60.000 mil. lei = 17.250 mil. lei

2. Metoda asimilrii


48

Intrebari test

A. Teste grila.

1. Valoarea este un concept subiectiv/ obiectiv, care se creaza in mintea oamenilor in functie de

urmatorii patru factori:.., .., , .

Solutie:

Subiectiv;

Utilitate

Raritate

Dorinta

Putere de cumparare

2. Valoarea de piata este:

a) cel mai probabil pret care ar putea sa apara pe piata la un moment dat; b) cel mai probabil pret pe care l-ar plati un anumit investitor; c) costul de creare al acelei proprietati d) nici un rapuns corect

Solutie (a):

3. Rolul declarat al standardelor de evaluare este n principal:

a) s instituie proceduri care s permit certificarea valorii b) s ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evalurii, crendu-se o baz

precis i compatibil n activitatea practic; c) s asigure parametrii de calitate pentru beneficiarii evalurilor; d) toate cele de mai sus.

Solutie (d):

4. Exista trei abordari sau modalitati logice de estimare a valorii oricarei proprietati (intreprinderi):

, , ..

Solutie:

Active/ costuri;

Comparatie

Venit

5. Dematerializarea capitalului este procesul prin care creste semnificativ ponderea capitalului

corporal/ necorporal.

Solutie: necorporal

6. Activele necorporale (inclusiv capitalul uman) au urmatoarele caracteristici

(a) .. substanei fizice; (b) veniturile viitoare generate de imobilizrile necorporale au un pregnant caracter de

certitudine/incertitudine;


49

(c) valoarea imobilizrilor necorporale este extrem de sigura/fluctuant, avnd n vedere schimbrile rapide ale condiiilor existente pe pia;

(d) n multe cazuri, imobilizrile necorporale au/nu au o valoare numai pentru ntreprinderea care le deine, ele potennd randamentul utilizrii capitalului avansat n acea afacere;

(e) estimarea unei durate de via a imobilizrilor necorporale este facila/dificil.

Solutie:

Inexistenta

Incertitudine

Fluctuanta

Au

Dificila

7. Capitalul intelectual include doua componente:

capital .. (organizational) si capital .

Solutie:

structural

uman

8.Importanta capitalului intelectual poate fi evidentiata de urmatoarele:

a) revolutia in tehnologia informatiei si in economia bazata pe cunoastere;

b) cresterea importantei cunoasterii si a economiei bazata pe cunoastere;

c) modificarea fundamentului activitatilor interpersonale si a societatii retea; d) aparitia inovatiei ca determinant principal al competitivitatii;

e) toate cele de mai sus.

Solutie e)

9. Numele domeniului de internet google.com este : a) un activ necorporal legat de marketing

b) un activ necorporal legat de clienti

c) un activ necorporal legat de domeniul artistic

d) un activ necorporal de natura contractuala

Solutie a)

10. Formula bauturii racoritoare Coca Cola :

a) reprezinta un activ necorporal legat de marketing

b) reprezinta un activ necorporal legate de clienti

c) reprezinta un activ necorporale de natura tehnologica

d) reprezinta un activ necorporale de natura contractuala

Solutie c)


50

B. Intrebari. Probleme

1. Care sunt principalele metode de evaluare a activelor necorporale. Care credeti ca sunt cele mai relevante metode utile pentru estimarea capitalului intelectual al firmei.

2. Interpretati pe scurt urmatoarea schema

3. O ntreprindere din industria medicamentelor a realizat un brevet medicamentul Neuro Line, care inlocuieste vechiul medicament Neuro. Acesta va determina o cretere a profiturilor ca urmare a cresterii vanzarilor si posibilitatii de a vinde la un pret mai bun.

Compania vinde circa 100.000 buci/an din vechiul produs Neuro la un profit unitar de 2 $/bucata. Ca rezultat al lansarii noului medicament profitul unitar va fi de 2,5 $/ bucata iar vanzarile vor creste

la 150.000 bucati pe an. Se estimeaz c aceasta proprietate intelectuala (brevet) are o durata de viata economica de 5 ani. Factorul de actualizare corespunzator in acest caz (18%, 5 ani) este 3,127. Stiind

ca totalul costurilor investite in capital uman (recrutare, instruire, cercetare etc.) pentru realizarea

proiectului Neuro Line au fost de 100 mii USD, estimati valoarea brevetului.

CAPITAL STRUCTURAL

CAPITAL

UMAN

ACTIVE

INTELECTUALE

PROPRIETATI

INTELECTUALE

CAPITAL

INTELECTUAL ACTIVE DIFERENTIABILE

FACILITATI DE PRODUCTIE / DISTRIBUTIE

FORTA DE VANZARI

$


51

Bibliografie:

1) Alee V., 2000, The Value Evolution, Journal of Intellectual Capital, No1/2000, p.17-32; 2) Anghel I., Sorin S., Evaluarea activelor necorporale, Ed.IROVAL, Bucuresti 1999 3) Anghel I., Sorin S., Gruzsnischi Veronica Capitalul intelectual al intreprinderii Evaluarea

proprietatii intelectuale si a altor active necorporale, Ed.IROVAL, Bucuresti 2006

4) Celemi, 1998, Growing a knoweldge company, www.celemi.com; 5) Edvinssn L., Malone M., 1997, Intellectual capital: realising your companys true value by

finding its hidden brainpower, Harper Collins, New York; 6) Guthrie J., Petty R., 2000, The Annual Reporting of Intellectual Capital in Australias Largest

Companies, Australian CPA

7) Low J., 2000, The Value Creation Index, Journal of Intellectual Capital, No3/2000, p.252-262; 8) Rappaport A., 1996, Creating Shareholder Value, The New Standards for Business Performance,

The Free Press, New York

9) Skandia Insurance Company, 1998, http://www.skandia.se/group/index.htm 10) Sveybi K. 1998, Intellectual Capital: thinking ahead, Australian CPA, iunie, p.18-22;

*** IAS 38 Active necorporale, (inclus n IFRS-uri/ IASuri, 2007, ed. CECCAR, 2007);

*** IFRS 3 Combinri de ntreprinderi (inclus n Standardele Internaionale de Raportare Financiar IFRS-uri/ IASuri, 2007, ed. CECCAR, 2007);

*** International Valuation Standards Committee (IVSC), GN 4, Evaluarea activelor necorporale

(revizuit 2010), par.2.3. (vezi www.ivsc.org)

evaluarea activelor intangibile

Documents