contabilitatea activelor nemateriale
DESCRIPTION
Reprezinta cele super active care poate fi in moldovaTRANSCRIPT
MINISTERUL EDUCATIEI TINERETULUI SI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA
COLEGIUL FINANCIAR-BANCAR “A.DIORDITA”DIN ORASUL CHISINAU
CATEDRA “CONTABILITATE SI ANALIZA ECONOMICA”
TEMA: “CONTABILITATEA ACTIVELOR
NEMATERIALE”
(pe baza materialelor BC”Moldova Agroindbank”SA)
Invatamint cu frecventa la zi
Grupa CB0603 G
Conducatorul
Grad didactic superior
Master in economie
Ciornii Revilia
Chisinau-2009
Planul:
Introducere…………………………………………………………………….pag.1
Capitolul I. Generalitati privind activele nemateriale si caracteristica lor…pag2
1.1. Baza normativa si legislatia privind gestionarea activelor nemateriale..pag2
1.2. Notiuni conceptuale si active nemateriale reflectate in sursele bibliografice
aferente temei…………………………………………………………………pag4
1.3. Structura activelor nemateriale, recunoasterea si evaluarea lor ……….pag7
Capitolul II. Contabilitatea intrarii activelor nemateriale si a amortizarii
lor…………………………………………………………………………..pag.13
2.1. Contabilitatea intrarii activelor nemateriale din diverse surse……….pag13
2.2. Contabilitatea amortizarii activelor nemateriale………………………pag.20
2.3. Contabilitatea consumurilor ulterioare………………………………..pag.23
Capitolul III. Contabilitatea transmiterii dreptului de utilizare si iesirii activelor
nemateriale……………………………………………………………………pag24
3.1. Contabilitatea transmiterii dreptului de utilizare a activelor nemateriale..pag.24
3.2. Contabilitatea iesirii activelor nemateriale…………………………….pag.27
Incheiere……………………………………………………………………pag.28
Bibliografie…………………………………………………………………pag. 29
Anexe.
Introducere.
Timp de 18 ani Moldova Agroindbank se afla in topul bancilor din Republica Moldova,
an de an confirmind, prin rezultatele obtinute, titlul de lider al sectorului bancar din tara.
MAIB este o banca universala si dispune de licenta (Hotarirea BNM cu privire la modificarea
unor acte normative nr. 145 din 31.07.2008, Monitorul Oficial nr.174/502 din 16.09.2008)
Bancii Nationale a Moldovei pentru efectuarea tuturor tipurilor de operatiuni in valuta nationala
si straina pe tot teritoriul Republicii Moldova si pe pietele internationale.
(Anexa nr.1)
Scopul acestei lucrari consta in examinarea profunda si multilatirala a conceptelor
contabilitatii activelor nemateriale si fundamentarea directiilor de perfectionare a acesteia in
conformitate cu noile cerinte, referitoare la MAIB.
Pentru realizarea acestui obiectiv sunt propuse urmatoarele sarcini:
-examinarea critica a suportului teoretic si metodologic actualmente existent si a opiniilor
specialistilor aferent contabilitatii activelor nemateriale;
-fundamentarea necesitatii si formularea definitiilor activelor nemateriale;
-analiza criteriilor de recunoastere a activelor nemateriale;
- examinarea evoluarii in itiale si ulterioare a unor active nemateriale;
-fundamentarea in baza conceptelor teoretic si metodologic al modului de tinere a contabilitatii
activelor nemateriale;
-contabilitatea intrarii activelor nemateriale si amortizarea lor;
-contabilitatea consumurilor ulterioare;
-contabilitatea transmiterii dreptului de utilizare a activelor nemateriale;
-contabilitatea iesirii activelor nemateriale.
Analiza profunda si sinteza acestei lucrari ne permite sa mentionam ca unele probleme
ca notiunea de active nemateriale, de recunoastere a acestora, evaluarea initiala si ulterioara,
modul de contabilizare a existentei miscarii activelor din cauza, in scopul obtinerii unei
informatii mai obiective, mai relevante sunt insufficient investigate.
Definitia activelor ca factor de productie, procedeului de recunoastere a acestuia,
contabilitatea cheltuielilor de prelungire a termenului de actiune , a titlului de protectie a
cheltuielilor de ameliorare a starii unor active nemateriale la licentiar si licentiat.
1. Generalitati privind activele nemateriale si caracteristica lor.
1.1. Baza normativa si legislatia privind gestionarea activelor
nemateriale.
Implemenatarea SNC 13 si comentariile lor,au contribuit la modificarea, dupa continut
revolutionara a mentalitatii specialistilor in culegerea, gruparea, generalizarea si prezentarea
informatiei aferente activelor nemateriale au fost solutionate un complex divers de probleme
aferente difinitiilor, componentei si clasificarii, recunoasterii si evaluarii initiale si ulterioare,
contabilitatii existentei si miscarii activelor nemateriale.
Convetiile fundamentale, principiile de baza ale contabilitatii si caracteristicile calitative
de prezentare a informatiilor rapoartelor financiare cu respectarea gradului de lichiditate a
activelor si exigibilitatea pasivelor, metodele de evaluare a cestora, totalitatea de reguli noi si
prevederile aferente cerintelor activelor nemateriale si directiile de perfectionare a acestora.
STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE 13
"Contabilitatea activelor nemateriale"
Prezentul standard este elaborat în baza proiectului standardului internaţional de
contabilitate E 50 "Active nemateriale", aprobat de Comitetul S. I. C. în anul 1996.
Obiectivul prezentului standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a
activelor nemateriale, determinarea condiţiilor de constatare a acestora, a duratei de utilizare,
valorii de bilanţ şi valorii de recuperare, precum şi stabilirea modului de calculare a
amortizării.
Prezentul standard se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice, care
desfăşoară activitate de întreprinzător şi sînt înregistrate în Republica Moldova, precum şi
asupra filialelor, reprezentanţelor şi altor subdiviziuni structurale ale acestora cu sediul atît
în republică, cît şi peste hotarele ei.
Prezentul standard nu se aplică pentru contabilizarea:
a) cheltuielilor pentru lucrări de cercetări ştiinţifice, de experimentare şi proiectare
(S.N.C. 9 "Contabilitatea cheltuielilor pentru cercetări ştiinţifice şi lucrări de proiectare şi
experimentare);
b) arendei (S.N.C. 17 "Contabilitatea chiriei);
c) instrumentelor financiare (S.N.C. 32 "Instrumentele financiare");
d) fondului comercial (goodwill-ului) care rezultă din asocierea întreprinderilor (S.N.C.
22 "Asocierea întreprinderilor");
e) cheltuielilor anticipate care cuprind cheltuielile apărute într-o perioadă, dar amînate
pentru punerea în concordanţă cu veniturile rezultate în cursul unei sau mai multor perioade
(plata pentru abonament la ziare, reviste, îndrumare şi alte publicaţii periodice; cheltuielile
pentru recultivarea terenurilor, asimilarea noilor feluri de articole, proceselor tehnologice;
cheltuielile pentru procurarea poliţei de asigurare; plăţile de bază pentru arenda bunurilor );
f) drepturilor de prospectare a zăcămintelor minerale, de extracţie a resurselor minerale,
petrolului, gazelor naturale şi altor resurse nerecuperabile. Prezentul standard cuprinde
contabilitatea doar a activelor nemateriale, utilizate în cadrul prospecţiunilor geologice şi
extracţiei resurselor minerale menţionate;
g) plăţii regulate pentru licenţe şi plăţilor de arendă, efectuate în decursul unui an de
gestiune;
h) consecinţelor modificării preţurilor în condiţiile economiei hiperinflaţioniste (S.N.C.
29 "Informaţia financiară în condiţiile economiei hiperinflaţioniste").
Baza elaborarii:
Politica de contabilitate este elaborata in baza Legii Contabile nr.113-XVI din
27.04.2007 si SNC nr. 1 „Politica de Contabilitate” ce prezinta un element de reglementare
normativa a contabilitatii in RM si urmeaza a fi aplicata cu respectarea prevederilor altor SNC.
Domeniul de aplicare:
Politica de contabilitate se extinde asupra tuturor subunitatilor Centralei si
subdiviziunilor BC „Moldova-Agroindbank”.
In procesul desfasurarii activitatii sale banca utilizeaza standarde, regulamente, norme,
ordine si proceduri de evidenta, dari de seama financiare elaborate in baza SNC si Planului de
Conturi al evidentei contabile in banci si alte institutii financiare din RM, aprobate in
conformitate cu prevederile legislatiei nationale in vigoare sau/si prin decizii conform Statutului
bancii.
1.2. Notiuni conceptuale si active nemateriale reflectate in sursele
bibliografice aferente temei.
Noţiunile utilizate în prezentul standard semnifică:
Active nemateriale - active nepecuniare care nu îmbracă formă materială, controlate de
întreprindere şi utilizate mai mult de un an în activitatea de producţie, comercială şi alte
activităţi, precum şi în scopuri administrative sau destinate predării în folosinţa (chiriei)
persoanelor juridice şi fizice.
Valoarea de intrare - suma mijloacelor băneşti achitate sau valoarea venală a altei forme
de compensare, acordate la achiziţionarea sau crearea activelor nemateriale.
Valoarea de bilanţ - suma cu care activele nemateriale sînt evaluate la data întocmirii
bilanţului. Aceasta este egală cu valoarea de intrare corectată sau reevaluată
diminuată cu suma amortizării acumulate.
Valoarea venală (valoarea cu preţ curent) - suma cu care un activ poate fi schimbat în
procesul operaţiunii comerciale între părţile independente (participanţii afacerii).
Valoarea corectată - valoarea activului nematerial determinată după efectuarea
cheltuielilor ulterioare aferente sporirii sau restabilirii viitorului avantaj economic (profit).
Valoarea reevaluată - valoarea activului nematerial determinată în urma reevaluării
acestuia în baza valorii venale.
Valoarea de recuperare - suma pe care întreprinderea prevede să o recupereze ca urmare a
utilizării activului nematerial.
Amortizarea - repartizarea sistematică a valorii activului nematerial în decursul
întregii durate de exploatare utilă a acestuia.
Durata de exploatare utilă:
a) perioada de timp în decursul căreia întreprinderea prevede să utilizeze activul
nematerial, sau
b) cantitatea de unităţi de produse (volum de servicii) pe care întreprinderea planifică
să le obţină de la utilizarea activului nematerial.
Active nemateriale în curs de execuţie - cheltuieli aferente creării activelor nemateriale
(invenţiilor, diverselor formule, soluţiilor tehnice, elaborărilor de tehnologii noi, mostrelor
industriale etc. ) de însăşi întreprindere în decursul unei perioade mai mare de un an.
Activele nemateriale cuprind:
a) cheltuielile de organizare - cheltuieli aferente creării întreprinderii (pregătirea
documentelor pentru înregistrare; executarea ştampilelor; taxele de stat; plata serviciilor prestate
de consultanţi, a acţiunilor de reclamă etc. );
b) goodwill (fondul comercial) - depăşirea valorii de procurare a întreprinderii în
ansamblu asupra valorii de piaţă a tuturor activelor, dacă acestea ar fi fost procurate separat,
diminuată cu suma datoriilor;
c) brevetele - drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă, pentru
fabricarea unui fel de produse, utilizarea sau vînzarea unui produs specific, de exemplu,
drepturile ce rezultă din brevetele care aparţin întreprinderii privind invenţiile, noile soiuri de
plante etc. ;
d) emblemele comerciale şi mărcile de deservire - simboluri (denumiri) înregistrate,
protejate de stat, cu drept exclusiv de utilizare a lor pentru identificarea mărfurilor,
serviciilor unor persoane juridice şi fizice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane
juridice şi fizice;
e) licenţele - drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate.
Pentru proprietatea intelectuală licenţa este un acord (contract) conform căruia o persoană
(licenţiar) în anumite condiţii (de regulă, pentru un comision) permite altei persoane
(licenţiat) să folosească drepturile la proprietatea intelectuală;
f) know-how-urile - cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, tehnologice, comerciale, financiare,
organizatorice, de gestiune, biotehnice şi de altă natură, acumulate de întreprindere, care
constituie secret comercial şi aduc avantaj economic (profit);
g) copyright - drepturi de autor garantate de stat pentru publicarea, editarea,
vînzarea operelor literare, muzicale, video şi de cinema, precum şi a altor opere de artă pe
întreaga durată prevăzută de legislaţie;
h) francizele - drepturi acordate de o întreprindere (deţinător de drepturi) altei persoane
juridice sau fizice pentru utilizarea unei anumite formule a produsului sau tehnologii a
procesului de producţie pentru un comision stabilit;
i) programele informatice - set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi
complexul de programe pentru sisteme de prelucrare a informaţiei;
j) desenele şi mostrele industriale - un nou tip de articol înregistrat, cu funcţie de
utilitate care acordă deţinătorului documentului de protecţie dreptul exclusiv de utilizare a
articolului;
k) drepturile de utilizare a activelor materiale pe termen lung;
l) drepturile care rezultă din documentele de protecţie care aparţin întreprinderii, pentru
invenţii, mostre utile, denumirea locurilor de origine a mărfurilor, soiurilor noi de plante şi
rase de animale, realizări de selecţie, drepturi şi privilegii de monopol, inclusiv dreptul de
rulare a filmelor, dreptul de utilizare şi înregistrare a locului de broker procurat, drepturile de
marketing, drepturile pentru desene şi mostre industriale, alte tipuri de proprietate intelectuală.
Faptul existenţei activelor nemateriale în formă de proprietate intelectuală (drepturi de
folosire a operelor literare, artistice, ştiinţifice, a invenţiei, mostrei utile, descoperirii,
desenelor industriale, emblemelor comerciale şi mărcilor de deservire, a denumirilor
locurilor de origine a mărfurilor, a denumirii de firmă şi semnelor comerciale, protecţiei contra
concurenţei necorecte) trebuie să fie reflectat, semnat, fixat pe purtătorii materiali (de hîrtie,
magnetici etc. ) de informaţie. Asemenea purtători pot fi: documentaţia în care este descrisă
tehnologia procesului de producţie; documentaţia de proiectare; desenele cu imaginea
mostrelor industriale; programele informatice. Dacă însă programele informatice constituie
o parte integrantă a asigurării tehnice a utilajului, conform S.N.C. 16 "Contabilitatea
activelor materiale pe termen lung" activul se consideră combinat. Drept exemplu poate servi
utilajul tehnologic, verificat cu ajutorul computerului. În acest caz programele informatice
pot fi incluse în categoria activelor materiale sau nemateriale în funcţie de faptul care din
aceste părţi este dominantă. Utilajul cu comandă program numerică va constitui un element al
activelor materiale şi va fi inclus în componenţa mijloacelor fixe.
Nu se consideră active nemateriale:
a) licenţele, procurate pe o perioadă de pînă la un an, şi programele informatice,
elaborate de întreprindere în decursul unei perioade, copiate pentru vînzare în decursul a mai
multe perioade şi contabilizate în componenţa produselor în conformitate cu cerinţele S.N.C.
2 "Stocurile de mărfuri şi materiale";
b) fondul comercial, brevetele, emblemele comerciale şi alte active nemateriale incluse
în componenţa proprietăţii investiţionale în conformitate cu S.N.C. 25 "Contabilitatea
investiţiilor".
1.3. Structura activelor nemateriale, recunoasterea si evaluarea lor
Clasificarea activele
nemateriale
1631’’Activele nemateriale” 1632’’Activele nemateriale in
curs de executie”
Constatarea activelor nemateriale:
Activul nematerial se constată ca activ (se contabilizează) în cazul în care:
a) există o certitudine întemeiată că întreprinderea va obţine avantaj economic (profit)
ca urmare a utilizării activului;
b) valoarea activului poate fi estimată cu un grad înalt de certitudine.
Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite, consumurile aferente procurării (creării)
activului nematerial probabil se constată ca cheltuieli ale perioadei de gestiune. Se admite
constatarea unor asemenea consumuri ca cheltuieli anticipate.
Certitudinea întemeiată în obţinerea viitoarelor avantaje economice din utilizarea
activului nematerial este echivalentă cu constatarea acestuia, dacă întreprinderea poate să
argumenteze (demonstreze) că acest activ nematerial:
a) va fi utilizat pentru obţinerea unui anumit avantaj economic (profit);
b) dispune de suficiente capacităţi potenţiale pentru afluxul viitor de avantaje economice
(profit).
De exemplu, la dobîndirea drepturilor de franciză valoarea acestora se constată ca activ
nematerial, dacă întreprinderea care procură franciza este în stare să argumenteze că:
- franciza va asigura obţinerea unui avantaj economic (profit). Drept confirmare poate
servi includerea francizei în planul de afaceri;
- drepturile de franciză pot fi utilizate conform destinaţiei (întreprinderea poate să
demonstreze acest lucru, bazîndu-se atît pe experienţa proprie, cît şi pe caracteristicile
tehnico-economice ale francizei similare utilizate în trecut);
- se planifică utilizarea francizei conform destinaţiei (întreprinderea demonstrează acest
lucru prin includerea ei în planul de afaceri);
- a procurat sau poate să procure resursele, utilizarea cărora va permite să obţină avantaj
economic (profit) din franciză. Datele privind intenţia creditorului de a finanţa planul de
afaceri confirmă accesibilitatea resurselor pentru obţinerea avantajului economic (profitului) şi
posibilitatea utilizării francizei.
Dacă întreprinderea nu poate să demonstreze satisfacerea cel puţin a uneia din condiţiile
menţionate, franciza nu se constată ca activ nematerial.
La determinarea posibilităţii obţinerii din activul nematerial a viitoarelor avantaje
economice întreprinderea trebuie să fie certă că le va obţine. În unele cazuri forma intangibilă
(nefizică) a activelor nemateriale poate să complice determinarea avantajelor economice
concrete care urmează a fi obţinute în viitor. Lipsa unei certitudini suficiente în obţinerea
avantajului economic în viitor poate condiţiona neconstatarea activelor nemateriale.
Avantajul economic, care urmează a fi obţinut în viitor, poate fi exprimat sub formă de
micşorare a descreşterii profitului. De exemplu, utilizarea proprietăţii intelectuale poate
să reducă cheltuielile de producţie sau să majoreze venitul viitor.
Activul nematerial se constată ca activ în cazul cînd valoarea lui poate fi determinată cu
suficientă certitudine. Aceasta se determină uşor în operaţiunile de cumpărare sau schimb în
baza documentelor respective, iar la crearea activelor nemateriale de întreprinderea însăşi -
în baza cheltuielilor efective ale materialelor consumate, retribuţiilor de salarii şi altor
cheltuieli. Dacă este imposibilă determinarea valorii activului nematerial, acesta nu poate
fi identificat de alt activ material sau nematerial, utilizat în acelaşi fel de activitate, şi
constatarea lui ca activ nematerial este imposibilă.
Evaluarea iniţială a activelor nemateriale:
Activele nemateriale constatate se estimează la valoarea de intrare care este egală în
cazul:
a) cumpărării - cu valoarea de cumpărare plus impozitele, taxele nerecuperabile
prevăzute de legislaţie, cheltuielile directe privind dobîndirea drepturilor patrimoniale la activele
nemateriale şi pregătirea acestora pentru utilizare conform destinaţiei, protecţia juridică a
activelor în vigoare, achitarea serviciilor de evaluare a activelor nemateriale procurate.
Rabaturile comerciale şi scontul (înlesnirile) în acest caz se scad din valoarea de cumpărare a
activului;
b) apariţiei din fuziunea întreprinderilor - cu valoarea venală a acestora, determinată în
conformitate cu S. N. C. 22 "Asocierea întreprinderilor". Valoarea activului nematerial
poate fi măsurată veridic în cazul în care este stipulată distinct în baza "tranzacţiei mîinii
întinse" la determinarea preţului de cumpărare sau în cazul în care valoarea venală a activului
poate fi determinată pe piaţa paralelă activă a activelor de acest tip. În celelalte cazuri
determinarea valorii cu o certitudine suficientă este mai dificilă. De exemplu, determinarea
valorii activului nematerial prin metoda scontării fluxurilor viitoare de venituri este
posibilă cu o certitudine suficientă, dacă activul şi viitoarele avantaje economice
corespunzătoare pot fi determinate şi evidenţiate separat de avantajele economice pe care
întreprinderea le va obţine de la activele dependente (combinate) în acelaşi fel de activitate.
Dacă este imposibil a determina şi a evidenţia activul şi avantajele economice respective,
valoarea unui atare activ după metoda de scontare a veniturilor este egală cu valoarea
fondului comercial al firmei, contabilizat în conformitate cu S.N.C. 22 "Asocierea
întreprinderilor";
c) creării de întreprinderea însăşi - cu costul efectiv care cuprinde valoarea
materialelor consumate, consumurile privind retribuirea muncii, contribuţiile pentru
asigurările sociale, consumurile indirecte de producţie care ţin direct de crearea şi
pregătirea activelor nemateriale spre utilizare (invenţiilor, modelelor utile, modelelor şi
desenelor industriale, altor feluri ale activităţii de invenţii şi de autor, soluţiilor tehnice,
elaborărilor de tehnologii noi etc. ), precum şi sumele cheltuielilor de împrumut la capitalizarea
acestora (S.N.C. 23 "Cheltuieli privind împrumuturile");
d) primirii sub formă de subvenţii de stat şi cu titlu gratuit – cu valoarea venală a
acestora. Dacă nu există valoarea de piaţă reală confirmată, valoarea de intrare a activelor
nemateriale este determinată de o expertiză independentă sau la valoarea de bilanţ, sau în
baza documentelor de primire-predare cu suplimentarea cheltuielilor necesare pentru pregătirea
acestora spre utilizare. În categoria activelor nemateriale procurate sub formă de subvenţii
de stat pot fi incluse drepturile transmise întreprinderii de guvern privind utilizarea
aeroportului, radiodifuziunii şi televiziunii, licenţele de import, cotele şi drepturile de acces la
alte resurse limitate legislativ;
e) primirii pe calea schimbului - cu valoarea coordonată de părţile independente şi
determinată în succesiunea stabilită:
- la valoarea venală a activului primit în schimb sau a activului predat pentru schimb
corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite (primite);
- la valoarea de bilanţ a activelor nemateriale supuse schimbului, dacă nu există valoarea
de piaţă reală confirmată;
f) arendării pe termen lung - cu valoarea negociată între arendator şi arendaş.
Activele nemateriale se inregistreaza in evidenta si se reflecta in rapoartele financiare la
valoarea de intrare/valoarea reevaluata minus uzura calculata.
Evidenta activelor nemateriale se tine pe fiecare obiect, grupa de active omogene si
persoana gestionara.
Activele nemateriale se estimeaza la valoarea de intrare care este egala cu:
-in cazul cumpararii- cu valoarea de cumparare plus impozitele, taxele nerecuperabile
prevazute de legislatie, cheltuieli directe pentru aducerea acestora in stare de lucru, cheltuieli
directe privind dobindirea drepturilor patrimoniale la activele nemateriale si pregatirea acestora
pentru utilizare;
-in cazul crearii de banca a activelor nemateriale-cu costul efectiv inclusiv impozitele si
taxele prevazute de statut;
- in cazul procurarii activelor nemateriale –valoarea de intrare este egala cu valoarea de
procurare plus cheltuielile de achizitie;
-in cazul schimbului cu alte active-valoarea de intarare este egala cu valoarea venala a
activului cedat sau primit;
-pentru bunurile primite cu titlu gratuit-valoarea de intrare este egala cu valoarea venala a
activului primit;
-pentru activele create la intreprindere-valoarea de intrare este egala cu costul efectiv,
costul efectiv include total cheltuieli si consumuri efectuate de intreprindere pentru crearea
activului nematerial;
-pentru activele primite ca aport in capitalul statutar-valoarea de intrare este egala cu
valoarea contraactuala;
-pentru activele primite in arenda pe termen lung-valoarea de intrare este egala cu valoarea
negociabila de catre arendator si arendas, aceasta valoare se stabileste in contractul de arenda,
care se intocmeste in doua exemplare.
Evaluarea bilantiera/ulteriara- acest tip de evaluare se efectueaza la data intocmirii
bilantului contabil sau a raportului financiar, exista 2 metode de evaluare bilantiera:
-metoda recomandata de SNC 13 conform careia activele nemateriale se evalueaza si se
reflecta in bilant la valoarea de intrare minus amortizarea acumulata;
-metoda alternativ-admisibila conform careia activele nemateriale se evalueaza in bilant la
valoarea de reevaluare care se calculeaza reesind din valoarea venala minus amortizarea
calculata la momentul intocmirii bilantului.
Evaluarea precedată de constatarea iniţială
Există două metode de evaluare a activelor nemateriale pe care le poate aplica
întreprinderea după constatarea iniţială a acestora: recomandată de prezentul standard şi
alternativă admisibilă.
Metoda recomandată de prezentul standard
După constatarea iniţială activul nematerial se contabilizează la valoarea de intrare
diminuată cu suma amortizării acumulate. În cazul în care valoarea de bilanţ a activului
nematerial depăşeşte valoarea de recuperare, aceasta trebuie să fie redusă pînă la valoarea de
recuperare a activului.
Metoda alternativă admisibilă
După constatarea iniţială întreprinderea contabilizează activul nematerial la valoarea
reevaluată a acestuia, calculată în baza valorii venale diminuată cu suma amortizării acumulate,
dacă o asemenea valoare poate fi determinată cu certitudine. Întreprinderea efectuează
reevaluarea activelor nemateriale regulat (cînd crede de cuviinţă) pentru a nu admite
discordanţe mari între valoarea de bilanţ şi cea venală la data întocmirii bilanţului. Valoarea
venală a unui activ nematerial concret este stabilită cu certitudine:
a) la piaţa activă paralelă, unde se vinde şi se cumpără acelaşi tip de active nemateriale;
b) în baza acordului (contractului) încheiat între cumpărător şi vînzător.
Piaţa activă paralelă există în cazul în care:
a) activele nemateriale pe piaţă sînt relativ omogene, adică sînt identice sau pot fi divizate
în active parţiale;
b) cantitatea de active nemateriale propuse spre vînzare este suficientă pentru ca
cumpărătorii şi vînzătorii interesaţi să poată determina cu certitudine preţurile;
c) preţurile se publică.
Piaţa activă paralelă pentru tipurile de active nemateriale corespunzătoare există în
cazul vînzării licenţelor, diverselor privilegii, drepturilor de repartizare a cotelor de producţie.
Totodată, piaţa paralelă nu există în cazul prezenţei unor active nemateriale într-un singur
exemplar (embleme comerciale şi mărci de deservire, dreptul de editare a unei denumiri
concrete de ziar, dreptul la o anumită ediţie muzicală sau de cinema, brevete, denumirile firmei
etc.). Pentru asemenea active nemateriale se încheie totuşi contracte de cumpărare-vînzare,
deşi preţurile la acestea sînt incomparabile.
Pentru obiectele proprietăţii industriale este legitimă piaţa-analog la care valoarea
elementelor ei se determină în baza analizei comparative a vînzărilor, comparabile numai
după unii parametri. Tranzacţiile cu obiectele proprietăţii industriale au, de obicei, un
caracter confidenţial şi se efectuează în baza sistemului contractual: contractelor înregistrate
de cedare a drepturilor, contractelor de licenţă, moştenirii legale înregistrate.
Valoarea venală a activelor nemateriale se determină la data reevaluării, ţinînd cont de
utilizarea lor curentă. Cînd se prevede ca activul nematerial să fie utilizat conform altei
destinaţii, acesta va fi evaluat ca şi alte active utilizate în aceleaşi scopuri. De exemplu, cînd
activele nemateriale supuse evaluării se utilizează în acelaşi fel de activitate, dar cu altă
destinaţie (alternativă), evaluarea lor nu poate fi efectuată la valoarea care corespunde
destinaţiei de utilizare a acestora.
Valoarea venală a proprietăţii industriale în scopul utilizării ei comerciale se stabileşte,
luînd ca bază de calcul mărimea avantajului ratat al deţinătorului de drepturi din cauza
încălcării drepturilor acestuia, mărimea recompensei, cota activului nematerial în capitalul
statutar şi alţi factori.
Frecvenţa reevaluării activelor nemateriale depinde de gradul de modificare a valorii
venale a activului reevaluat. Dacă această valoare diferă (deviază) esenţial de valoarea de bilanţ
a activului nematerial, acesta trebuie să fie reevaluat. Reevaluării este supusă valoarea de
bilanţ a activelor nemateriale. În cazul modificării neînsemnate a valorii venale pe seama
influenţei factorilor externi reevaluarea activelor nu se efectuează.
După reevaluarea activului nematerial suma amortizării calculată la data reevaluării se
scade din valoarea reevaluată a acestuia la întocmirea bilanţului.
Dacă este supus reevaluării un singur element dintr-un grup de active nemateriale, se
reevaluează întregul grup de active omogene, la care se referă acesta. Grupul de active
nemateriale omogene este constituit din active omogene prin caracterul şi destinaţia de utilizare
în activitatea de bază a întreprinderii. Valoarea fiecărui activ nematerial din grupul
reevaluat se determină concomitent - la una şi aceeaşi dată.
În cazurile în care este supus reevaluării întregul grup de active nemateriale, iar
valoarea venală a unui oarecare activ din acest grup, care n-a fost reevaluat anterior, este
imposibil de determinat cu certitudine, acesta se reflectă la valoarea de intrare diminuată cu suma
amortizării acumulate. În acest caz valoarea de bilanţ a activului nu trebuie să depăşească
valoarea de recuperare a acestuia. La valoarea de intrare un asemenea activ va fi evaluat pînă
cînd valoarea venală a lui nu va fi determinată cu certitudine. O astfel de situaţie este posibilă în
cazul:
a) utilizării pentru prima dată a metodei alternative de evaluare a activelor nemateriale din
grupul dat;
b) constatării activului nematerial care figurează în grupul reevaluat, valoarea căruia
nu poate fi determinată cu certitudine.
Dacă în cadrul reevaluării ulterioare a activului nematerial valoarea venală a
acestuia poate fi determinată cu certitudine, din acest moment se aplică metoda alternativă
admisibilă de evaluare.
Sînt posibile cazuri cînd pentru cumpărarea (vînzarea) activului nematerial dat piaţa
paralelă activă încetează să existe. În aşa caz valoarea de bilanţ a unui asemenea activ se
determină la valoarea reevaluată la data ultimei reevaluări diminuată cu suma amortizării
acumulate. Valoarea de bilanţ în astfel de situaţie nu trebuie să depăşească valoarea de
recuperare.
Rezultatele reevaluării activului nematerial după constatarea acestuia se reflectă în
modul următor:
a) suma ecartului de reevaluare a valorii de bilanţ se trece la majorarea capitalului
propriu în postul "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung";
b) suma reducerii valorii de bilanţ se trece la micşorarea capitalului propriu şi se
reflectă în acelaşi post "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung".
Resultatele reevaluării se reflectă separat pentru fiecare activ nematerial. Nu se admite
trecerea în cont a reducerii valorii de bilanţ a unui activ pe seama ecartului de reevaluare a
valorii de bilanţ a altui activ.
2. Contabilitatea intrarii activelor nemateriale si a amortizarii lor.
2.1. Contabilitatea intrarii activelor nemateriale din diverse surse
Schimbul activelor
Întreprinderea poate să procure activul nematerial pe calea schimbului (total sau
parţial). Schimb total este considerat schimbul activului nematerial cu unul nematerial sau cu
un alt activ, valoarea venală a cărora este identică. Schimb parţial se consideră schimbul
activului nematerial cu unul nematerial sau cu un alt activ, valoarea venală a cărora nu este
identică. Dacă valoarea venală a activului predat pe calea schimbului este mai mică decît
valoarea activului primit, întreprinderea cumpărătoare plăteşte suplimentar diferenţa contra
mijloace băneşti sau cu alte active. În cazul în care valoarea venală a activului nematerial
predat este mai mare decît a celui primit pe calea schimbului, întreprinderea cumpărătoare
primeşte diferenţa contra mijloace băneşti sau cu alte active. În cazul schimbului activelor
nemateriale cu aceeaşi destinaţie are loc schimb de active identice, iar cu destinaţie diferită -
schimb de active neidentice.
Atît timp cît operaţiunile de schimb al activelor nemateriale nu sînt finalizate, nici
veniturile, nici cheltuielile nu se constată. În cazul schimbului identic şi neidentic valoarea de
bilanţ a activului nematerial predat pe calea schimbului se casează, se constată ca
cheltuială şi concomitent se trece la achitarea (integrală sau parţială) valorii activului procurat.
În cazul schimbului identic suma care depăşeşte valoarea de bilanţ a activului nematerial
predat pe calea schimbului se trece la micşorarea valorii activului procurat.
Durata de exploatare utilă a activelor nemateriale
Valoarea activului nematerial (cu excepţia cazurilor examinate în paragraful 33 al
prezentului standard) trebuie să fie repartizată sistematic pe perioada care nu depăşeşte durata
de exploatare utilă sau 20 de ani de la data constatării iniţiale a activului. Esenţa economică a
activului nematerial este de aşa natură că, odată cu majorarea termenului lui de utilizare,
devine mai dificilă determinarea duratei de exploatare utilă. De aceea pentru majoritatea
activelor nemateriale este stabilit un termen maxim de amortizare de cel mult 20 de ani.
Pronosticarea duratei de exploatare utilă pe o perioadă care depăşeşte douăzeci de ani nu este
suficient de certă pentru stabilirea unui termen mai îndelungat de amortizare.
Durata de exploatare utilă care depăşeşte douăzeci de ani din data constatării iniţiale a
activului poate fi stabilită numai în cazul în care activul este subiect al dreptului juridic în curs
de peste douăzeci de ani, precum şi în cazul în care:
a) activul nematerial face parte integrantă dintr-un activ material concret, durata de
exploatare utilă a căruia depăşeşte douăzeci de ani şi acest lucru poate fi constatat cu suficientă
exactitate;
b) există o piaţă paralelă activă pentru tipul dat de active nemateriale, unde se poate
constata că durata de exploatare utilă depăşeşte douăzeci de ani.
În cazul lipsei dreptului juridic, precum şi al imposibilităţii îndeplinirii condiţiilor
prevăzute la pct. a) şi b), nu există dovezi că se poate stabili cu certitudine durata de exploatare
utilă a activului dat mai mare de douăzeci de ani.
În procesul utilizării activelor nemateriale avantajul economic (profitul) întruchipat în
acestea se reduce. De aceea valoarea de bilanţ a acestora se micşorează treptat cu suma
respectivă. Aceasta are loc pe măsura trecerii sistematice a valorii activului nematerial la
consumuri sau cheltuieli pe toată durata de exploatare utilă. Exploatarea activului
nematerial în cadrul întreprinderii se examinează ca consum al calităţilor utile întruchipate în
activ (capacităţii de a contribui la producerea unui anumit volum de produse, la prestarea unui
anumit volum de servicii). Iar astfel de factori care nu depind de întreprindere, cum sînt
învechirea tehnică, modificarea cererii la piaţă etc. Deseori conduc la micşorarea avantajului
economic (profitului) aşteptat de la activul nematerial. Din această cauză la stabilirea
duratei de exploatare utilă a activului este necesar a lua în considerare:
a) durata previzibilă de exploatare a activului în cadrul întreprinderii;
b) învechirea tehnică rezultată din modificarea şi îmbunătăţirea producţiei sau din
modificarea cererii pieţei faţă de producţia fabricată (serviciile prestate) cu aplicarea activului
dat;
c) restricţiile juridice sau de alt caracter privind utilizarea activului, legate, de exemplu,
de expirarea termenului de arendă;
d) termenul de valabilitate a documentului de protecţie (brevetului, certificatului de
înregistrare a dreptului de autor).
Obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv industrială, le sînt proprii unele
particularităţi. De exemplu, invenţiile nesupuse uzurii morale sînt în stare să aducă
întreprinderii un avantaj economic (profit) de lungă durată, iar uneori şi fără termen. În
procesul utilizării emblemelor comerciale, mărcilor de fabrică etc. Avantajul economic
(profitul) poate nu numai să descrească, dar şi să crească. Din această cauză specificul unor
asemenea active nemateriale este necesar să se ia în considerare la determinarea duratei de
exploatare utilă şi a sumei de amortizare. Cu totul altfel se amortizează drepturile de
utilizare a obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv industrială. Valoarea acestora
se repartizează (casează) în cursul perioadei stabilite de contract (acord) sau alt document
similar.
Durata de exploatare utilă a activului nematerial este determinată de perioada în
cadrul căreia acesta este util întreprinderii. În multe cazuri această durată poate fi stabilită
cu certitudine, prin urmare, pot fi determinate exact şi sumele decontate la calcularea
amortizării. De exemplu, durata de exploatare utilă a licenţei procurate pentru executarea unor
anumite lucrări sau prestarea de servicii în cursul unei perioade determinate de timp coincide
cu perioada de valabilitate a licenţei. Durata de exploatare utilă a activului poate să
coincidă cu perioada de protecţie juridică a acestuia, de exemplu, în cazul utilizării
drepturilor de autor. Acest lucru este posibil, dacă se aşteaptă obţinerea avantajului economic
(profitului) din utilizarea activului pe toată durata de protecţie juridică. Această durată este
prevăzută de contract (acord).
Dacă întreprinderea contează să obţină avantaj economic (profit) din utilizarea activului
nematerial în cursul unei perioade mai scurte decît prevede contractul, durata de exploatare
utilă a unui asemenea activ corespunde unei perioade mai scurte - perioadei de obţinere a
avantajului economic (profitului). Din această cauză casarea activului în cauză se admite la
expirarea perioadei de timp menţionate, adică la obţinerea numai a unei părţi din avantajul
economic (profitul) întruchipat în activ.
Dacă durata de exploatare utilă a activului poate fi determinată de perioada obţinerii
unor rezultate previzibile, această durată va corespunde celei mai scurte perioade în cadrul
acestui diapazon. În unele situaţii poate fi stabilit numai nivelul minim al diapazonului
duratei de exploatare utilă a acestui activ. În aşa caz asemenea durată corespunde perioadei
minime care a fost determinată.
Uneori activul nematerial, care constituie subiect al dreptului juridic, este inseparabil de
un activ material concret. În aceste cazuri durata de exploatare a activului nematerial este
determinată de dreptul întreprinderii de a-l utiliza. De exemplu, dacă termenul licenţei pentru
dreptul de utilizare a automobilului este mai mic decît perioada în decursul căreia poate să
servească automobilul, durata de utilizare a automobilului este egală cu durata indicată în
licenţă. Uneori durata de exploatare a activului nematerial poate fi determinată ţinînd cont de
experienţa care confirmă utilizarea acestuia mai mult de douăzeci de ani. De exemplu, licenţa
pentru exploatarea unei întreprinderi în curs de patruzeci de ani poate fi utilizată exclusiv în
baza activităţii unei întreprinderi similare, durata de exploatare a căreia este confirmată de
experienţă şi este egală, de exemplu, cu treizeci de ani. În acest caz durata de exploatare a
activului nematerial (licenţei) coincide cu durata de utilizare a activului material, fiind egală,
de exemplu, cu treizeci de ani.
În practica activităţii întreprinderilor active nemateriale cu o durată de exploatare care
depăşeşte douăzeci de ani se întîlnesc rar. În majoritatea cazurilor dreptul juridic de utilizare
a activelor nemateriale inseparabile de cele materiale, pe o perioadă de peste douăzeci de
ani este acordat de guvernul republicii sau instituţiile guvernamentale.
Activul nematerial poate fi concomitent subiect al dreptului juridic şi independent, adică
separabil de un activ material concret. În acest caz durata de exploatare a activului
nematerial poate să depăşească douăzeci de ani, dacă acesta este subiect al dreptului juridic
şi dacă există o piaţă paralelă activă, care determină această durată. Pe piaţa paralelă trebuie să
existe o omogenitate relativă a activelor nemateriale. Perioada de valabilitate a drepturilor,
acordate pe această piaţă conform contractelor, trebuie să reflecte imaginea despre durata
reală de exploatare a activului nematerial. De exemplu, pe piaţa paralelă activă există o legătură
strînsă între valoarea licenţei pentru prestarea serviciilor de transport şi perioada de valabilitate a
dreptului la aceste servicii. Dacă piaţa fixează preţul în funcţie de perioada de utilizare a
acestui drept, probabil, perioada de valabilitate a acestui drept reflectă durata de exploatare
utilă a activului. Prin urmare, dacă activul nematerial este subiect al dreptului juridic, iar
asemenea drepturi se cumpără şi se vînd pe piaţa paralelă activă pentru activele nemateriale de
acest tip, durata de amortizare coincide cu durata de exploatare utilă.
Dacă perioada de valabilitate a drepturilor stipulate în contract (acord) se determină
în afara pieţei paralele active, această perioadă nu constituie un temei pentru stabilirea duratei
reale de exploatare utilă a activului. Aceasta se explică prin faptul că perioada de valabilitate a
drepturilor este determinată de criterii diferite de cele recunoscute de piaţa paralelă activă la
stabilirea duratei de exploatare utilă. În acest caz durata de amortizare a activului
nematerial corespunde celei mai scurte perioade - duratei de exploatare utilă sau douăzeci de ani
din data constatării iniţiale a activului.
Revizuirea duratei de exploatare utilă a activelor nemateriale
Întreprinderea periodic, după caz, de regulă, la finele anului, precizează durata de
exploatare utilă a activului nematerial. Dacă în urma precizării durata previzibilă de utilizare a
activului diferă substanţial de cea iniţială, ea este revizuită. Această durată poate să se
mărească ca urmare a cheltuielilor suplimentare aferente îmbunătăţirii stării activului
rezultată din modificările tehnologice (de exemplu, perfecţionarea tehnologiilor, dreptul de
utilizare a cărora este dobîndit de întreprindere) sau să se reducă, de exemplu, în cazul scăderii
cererii pieţei la produsele fabricate cu utilizarea activului nematerial dat în decursul unei
perioade îndelungate. În aceste cazuri întreprinderea revizuie durata de utilizare a activului,
norma de amortizare pentru perioadele curentă şi viitoare cu condiţia că durata de exploatare
utilă nu depăşeşte maximumul stabilit în paragraful 32 al prezentului standard.
Contabilitatea intrarii activelor nemateriale:
Contabilitatea activelor nemateriale se tine la grupurile de conturi 1630, 1631,1632, conturi de
activ.
Contul 1631 „Active nemateriale”-este un cont de activ.
In Debitul contul se reflecta valoarea de intrare , sau reevaluarea activelor nemateriale;
In Creditul contului se reflecta valoarea de bilant a activelor nemateriale iesite in urma
amortizarii.
Evidenta analitica a activelor nemateriale se tine pe fiecare tip in parte, in borderouri
specializate.
Evidenta sintetica se tine in general pe contul 1630, in Jurnalul Order.
Soldul este debitor si reflecta suma disponibila la cont la o data concreta.
Debitarea acestor conturi se efectueaza in baz urmatoarelor operatiuni:
1. Procurarea activelor nemateriale cu achitarea nemijlocita din casa.
Dt 1631 „Active nemateriale”
Ct 1001 „Numerar in casierie”
2. Procurarea activelor nemateriale cu achitarea din contul „Nostro”.
Dt 1631 „Active nemateriale”
Ct 1031 „Contul „Nostro”in BNM
3. Procurarea activelor nemateriale ca aport nebanesc la formarea capitalului statutar.
Dt 1631 „Active nemateriale”
Ct 3502 „Capital de rezerva”
4. S-a calculat amortizarea activelor nemateriale.
Dt 1631 „Active nemateriale”
Ct 5691 „Cheltuieli aferente amortizarii activelor nemateriale”
5. La reevaluarea activelor nemateriale in cazul ridicarii valorii initiale.
Dt 1631 „Active nemateriale”
Ct 3552 „Diferente din reevaluarea activelor nemateriale”
6. La procurarea activelor nemateriale cu titlu gratuit.
Dt 1631 „Activele nemateriale”
Ct
7. La primirea in arenda pe termen lung a activelor nemateriale.
Dt 1631 „Active nemateriale”
Ct
8. La procurarea activelor nemateriale in cazul achitarii facturilor ulterioare in baza
facturilor fiscale
Dt 1631 „Active nemateriale’’
Ct
Inregistrarea la intarari a activelor nemateriale create la intreprindere.
Unitatea economica poate crea unele active nemateriale separabile de cele materaiale
care intra in componenta obiectelor proprietatii intelectuale elaborarea unor tehnologii
aferente unui produs sau procedeu nou, invetiilor, marcilor de produse si servicii,
denumirii de origine, desenelor si modelelor industriale.
Contul 1632 „Active nemateriale in curs de executie”-este un cont de activ.
In Debitul acestui cont se reflecta suma cheltuielilor efective privind crearea activelor
nemateriale in regie proprie de catre intreprindere.
In Creditul acestui cont se reflecta valoarea activelor nemateriale casate la finisarea
lucrarilor de constituire.
Soldul final este debitor si reprezinta cheltuielile acumulate de la inceputul executarii
lucrarilor de creare a activelor nemateriale la finele perioadei de gestiune.
1.La folosirea materialelor pentru crearea activelor nemateriale
Dt 1632 ,,Activele nemateriale in curs de executie’’
Ct 1660 ,, Stocuri de marfuri si materiale’’
2.La folosirea OMVSD, valoarea carora nu depaseste 500 lei/unitatea, pentru crearea
activelor nemateriale.
Dt 1632 „Active nemateriale in curs de executie”
Ct 1692 „Uzura OMVSD”
3.La procurarea activelor nemateralie in curs de executie cu achitarea nemijlocita din
casa
Dt 1632 ,,Active nemateriale in curs de executie”
Ct 1001 ,,Numerar in casierie”
4.La procurarea activelor nemateriale in curs de executie cu achitarea din contul “Nostro”
Dt 1632 ,,Activele nemateriale in curs de executie”
Ct 1031 ,,Contul “Nostro” in BNM”
Inregistrarea goodwill-ului la cumpararea unei intreprinderi in contabilitatea cumparatorului
se reflecta nu numai goodwill-ul propriu-zis, ci concomitant si toate activele si pasivele acesteia.
Totusi inregistrarea contabila recapitulative a elementelor patrimoniale ale intreprinderii
cumparate este determinate de conditiile negociate intre vinzator si comparator.
Inregistyrarea la intrari a activelor nemateriale procurate.
Nu toate activele nemateriale pot fi cumparate, schimbate, primite cu titlu gratuit. La procurarea
unor obiecte ale proprietatii intelectuale se intocmesc contractual de licenta, contractul de
transmitere a dreptului de autor, facture fiscal sau facture de expeditie, iar la cumpararea
dreptului de utilizare a unor active.
2.2. Contabilitatea amortizarii activelor nemateriale.
Calcularea amortizării activelor nemateriale
Metoda de calculare a amortizării activelor nemateriale, aplicată de întreprindere,
trebuie să reflecte schema de obţinere a avantajului economic (profitului) din aceste active.
Există diferite metode de calculare a amortizării activelor nemateriale: liniară (uniformă),
soldului degresiv, în raport cu cantitatea de unităţi de produse fabricate (volumul de
servicii). Metoda liniară prevede calcularea sumelor de amortizare constante pe toată durata de
exploatare utilă a activului. Amortizarea calculată prin aplicarea metodei soldului degresiv
treptat se diminuează în decursul perioadei de exploatare utilă, iar în cazul calculării
amortizării în raport cu cantitatea unităţilor de produse fabricate (volumul de servicii)
mărimea acesteia depinde de volumul unităţilor de produse fabricate (volumul de
servicii). Modul de consum al calităţilor utile ale activului nematerial determină alegerea unei
sau altei metode de calculare a amortizării. Metoda aleasă se aplică consecutiv de la o perioadă
de gestiune la alta, dacă nu se aşteaptă modificări în schema de obţinere a avantajului
economic (profitului).
Amortizarea calculată în cursul perioadei de gestiune se constată ca consumuri sau
cheltuieli în funcţie de destinaţia utilizării activelor nemateriale corespunzătoare. Pentru unele
ramuri amortizarea dreptului de utilizare a tehnologiei sau amortizarea altor elemente ale
activelor nemateriale, utilizate pentru fabricarea unui fel de produs, prestarea unui fel de
serviciu poate fi considerată consumuri (articol de calculaţie) directe. În cazul în care un activ
nematerial sau altul se utilizează pentru producerea activelor materiale (materiilor prime,
materialelor, pieselor de schimb, instrumentelor etc. ), amortizarea unui asemenea activ nu
se consideră ca cheltuială şi se include în valoarea acestor active materiale în conformitate cu
S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale". Amortizarea activului nematerial, utilizat pentru
executarea lucrărilor de construcţie în regie, se include în cheltuielile aferente executării
acestor lucrări care se capitalizează (S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen
lung")".
Dacă întreprinderea nu poate să determine exact schema (modelul, graficul) de cheltuire a
calităţilor de consum ale activului nematerial, aceasta utilizează metoda liniară (uniformă) de
calculare a amortizării.
Revizuirea metodei de calculare
a amortizării activelor nemateriale
În caz de necesitate, de regulă, la finele anului, întreprinderea precizează şi
metoda de calculare a amortizării. Dacă în cursul utilizării activului nematerial se produc
modificări semnificative în schema de cheltuire a calităţilor de consum ale acestuia metoda
de amortizare trebuie revizuită. De exemplu, situaţia creată la întreprindere poate să
predetermine oportunitatea utilizării metodei de calculare a amortizării conform soldului
degresiv în locul celei liniare. Sau, invers, dacă calităţile de consum ale activului pot să se
manifeste mai tîrziu, utilizarea drepturilor acordate întreprinderii de licenţă poate fi
amînată pe perioada următoare din cauza activizării altor elemente ale planului de afaceri în
perioada curentă. Asemenea cazuri servesc drept temei pentru revizuirea metodei de calculare a
amortizării şi sumelor corespunzătoare de amortizare pe perioadele curentă şi viitoare.
Amortizarea activelor se calculeaza dupa metoda liniara, folosindu-se ratele specificate
pentru fiecare activ. Ratele uzurii mijloacelor fixe se stabilesc reesind din durata de functionare
utila probabila a unui obiect sau a unei grupe de active omogene. Durata de functionare utila se
stabileste de catre banca prin ordinul Presedintelui bancii, in mod independent periodic, tinind
cont de experienta de lucru cu asemenea active, starea reala a obiectivelor in perioada curenta,
necesitatea efectuarii reparatiei si intretinerea activelor, tendintele actuale de dezvoltare in
domeniul tehnologiei sau pentru fabricarea noilor produse, sau prestarea serviciilor.
Amortizarea este aplicata liniar odata cu punerea in functiune a activelor.
Pentru activele nemateriale amortizarea se calculeaza prin metoda liniara, termenele de
amortizare se stabilesc prin dispozitia prezentata de departamentul respectiv cu semnaturile
Presedintelui bancii.
Contabilitatea amortizarii activelor nemateriale:
Recuperearea valorii de intrare a activelor nemateriale prevede includerea acestora in
componenta consumurilor sau cheltuielilor intreprinderii. Conform SNC – 13 “Contabilitatea
activelor nemateriale”, amortizarea activelor nemateriale se determina pornind de la valoarea si
durata de functionare utila a acestora.
Amortizarea activelor nemateriale se calculeaza la contul 1691 ,, Contra cont: Amortizarea
activelor nemateriale”
Contul 1691 e un cont de pasiv.
In Creditul acestui cont se reflecta suma calculata a amortizarii activelor nemateriale.
In Debitul acestui cont se reflecta casarea amortizarii activelor nemateriale,acumulate la acest
cont.
Soldul final este creditor, si indica suma amortizarii activelor nemateriale accumulate la finele
perioadei de gestiune.
Contul 1691 are aceleasi formule contabile ca si contul 1631.
Evidenta analitica se tine pe tipurile acestora in Borderoul nr.10, iar evidenta sintetica se tine in
Jurnalul Order pe contul 113.
1. La calcularea amortizarii activelor nemateriale folosite in procesul de desfacere.
Dt
Ct 1691
2. La calcularea amortizarii activelor nemateriale utilizate in scopuri generale si administrative
Dt
Ct 1691
3. La calcularea amortizarii activelor nemateriale folosite in procesul de productie de baza
Dt
Ct 1691
2.3. Cheltuielile ulterioare
Cheltuieli ulterioare
În procesul utilizării activului nematerial sînt posibile cheltuieli ulterioare pentru
menţinerea sau majorarea duratei de exploatare a acestuia. Dacă cheltuielile efectuate conduc
la majorarea viitorului avantaj economic (profit) în comparaţie cu mărimea avantajului
determinată la procurarea activului nematerial, astfel de cheltuieli se capitalizează prin
reflectarea acestora în valoarea de bilanţ. În cazul în care cheltuielile ulterioare nu
contribuie la majorarea viitorului avantaj economic (profit), adică sînt efectuate pentru
menţinerea activului nematerial, acestea se constată ca cheltuieli ale perioadei în care au
apărut.
În cazul pierderii utilităţii activului nematerial valoarea de bilanţ a acestuia poate să
depăşească valoarea de recuperare. Dacă un asemenea activ a pierdut utilitatea iniţială,
întreprinderea va obţine mai puţine sau în general nu va obţine avantaje economice (profit).
Deci şi valoarea de bilanţ a acestui activ, pentru a nu depăşi valoarea de recuperare, trebuie să
fie diminuată (casată) în mărimea pierderilor de utilitate. Cheltuielile ulterioare pentru
restabilirea avantajului economic (profitului) pierdut se capitalizează, adică se trec la
majorarea valorii de bilanţ a activului nematerial. Însă o astfel de majorare (capitalizare) se
efectuează doar în limita valorii de recuperare a activului nematerial, iar suma de depăşire
se trece la cheltuielile perioadei de gestiune.
Cheltuielile pentru reparatiile capitale in urma efectuarii carora se mareste avantajul
economic sau/si durata de exploatare utila a obiectivului se considera ca investitiile capitale se
trec la majorarea valorii de bilant a obiectului reparat.
In cazurile cind valoarea reala a activului difera la valoarea de bilant, activul se supune
reevaluarii in ordinea atabilita in baza unor dispozitii emise de banca reesind din valoarea de
piata stabilita pentru obiectul sau grupa de obicte respective sau in baza altor indicatori. Daca un
obiect dintr-o grupa oarecare de active este reevaluat, este necesara reevaluarea intregii grupe de
obicte. Rezultatele financiare constatate la reevaluarea activelor se raporteaza la capitalul bancii.
Veniturile sau pierderile aferente vinzarii mijloacelor fixe se determina reesind din valoarea de
bilant si valoarea vinzarii acestora si se reflecta in Raportul de profit si pierdere pentru anul de
gestiune.
Consumurile pentru crearea sau procurarea activului nematerial, constatate iniţial ca
cheltuială, nu se constată ca activ nematerial în perioada ulterioară. Uneori, la data înregistrării,
activul nematerial nu corespunde criteriilor de constatare (paragrafele 9 şi 11 ale
prezentului standard), iar peste o anumită perioadă pot să se producă modificări esenţiale ale
condiţiilor sau evenimente în urma cărora acest activ corespunde deja criteriilor de constatare.
Pot fi, de exemplu, create condiţii cînd întreprinderea va fi deja în stare să controleze
consumurile, care pot să genereze avantaje economice (profituri). Dacă asemenea consumuri
au fost constatate în rapoartele financiare ale perioadelor trecute ca cheltuieli, corectarea
profitului (pierderii) perioadelor precedente nu se efectuează şi în perioada de gestiune
curentă consumurile nu se constată ca activ nematerial.
Cheltuielile pentru mentinerea in actiune as titlurilor de protectie a obiectelor proprietatii
industriale. Cheltuielile pentru mentinerea in actiune a titlurilor de protectie a unor obiecte de
proprietate industriala cum sumnt brevetele de inventie, modelele de utilitate constituite niste
taxe de stat platite Agentiei in fiecare an. Unele obiecte ale proprietatii industriale pe parcursul
perioadei de utilizare necesita ameliorarea starii acestora.
Capitolul III. Contabilitatea transmiterii dreptului de utilizare si iesirii activelor
nemateriale.
Contabilitatea transmiterii dreptului de utilizare a activelor nemateriale.
In operatiunile cu activele nemateriale este necesar de evidentiat urmatoarele 2 grupe:
-transmiterea dreptului de utilizare a activelor nemateriale cu pastrarea titlului de proprietar al
posesorului de drept;
-cesiunea dreptului de folosire a acestor active fara posibilitatea pastrarii titlului de proprietar.
Cesiunea dreptului intra in notiunea iesirii activelor nemateriale din componenta
elementelor patrimoniale ale intreprinderii.
O buna parte din activele nemateriale separabile si inseparabile de cele materiale, cu
exceptia cheltuieililor de constituire, goodwill-ului, dreptului de utilizarea denumirii de origine,
denumirii firmei, licentelor pentru desfasurarea unui gen de activitate, pot fi transmise unor
personae juridice si fizice pentru utilizarea provizorie, pe un anumit termen prevazut in contract.
Majoritatea afacerilor cu obiectele proprietatii intelectuale se efectueaza anume prin tarnsmiterea
dreptului de folosire a acestora, cu conditia pastrarii titlului de proprietar de catre licentiar.
In toate cazurile de transmitere a dreptului de folosire a unor active nemateriale
separabile de cele material, cum sunt drepturile de utilizare a marcilor, brevetelor, desenelor si
modelurile industrial, modele de utilitate intreprinderea- licentiar nu reflecta in conturi
decontarea amortizarii accumulate aferente activului nematerial, valorii de bilant a acestuia,
deoarece nu are loc iesirea activului din component elementelor patrimoniale ale titularului de
drept. Aceasta se explica prin aceea ca simultan cu dreptul transmis posesorului titlului de
protectie utilizeaza acest drept in circuitul sau economic la fabricarea si comercializarea
produselor.
In cazul transmiterii dreptului de utilizare a activelor nemateriale inseparabile de cele
material posesorul de drepturi nu le poate utilize, deoarece ele nu exista fara purtatorii materiali
concreti.
Transmiterea dreptului de utilizare a activelor nemateriale separabile si inseparabile de
cele material cu pastrarea titlului de proprietar poate fi realizata prin comercializare, investire sub
forma de aport in capitalul statutar, cu titlu gratuit, schimb. In toate aceste cazuri intreprinderea
titular de drepturi recunoaste veniturile in componenta altor venituri operationale, iar cheltuielile
aferente –in componenta altor cheltuieli operationale.
Transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de utilizare a unor active nemateriale cu pastrarea
titlului de proprietar. In aceste conditii licentiarul reflecta suma TVA aferenta valorii dreptului
transmis licentiarului, deoarece aceasta operatiune se califica drept livrare impozabila cu TVA.
Transmiterea dreptului de utilizare a unor active nemateriale contra plata. Conform
legislatiei in vigoare, plata pentru vinzarea drepturilor de utilizare a obiectelor proprietatii
industrial transmise, documentatia si asistenta tehnica, productia speciala si utilajele predate
licentiatului poate fi stabilita, aplicind diferite variante: plata imediata a sumei totale conform
facturii fiscale sau din momentul cind contractual intra in vigoare sau dupa perfectarea
procesului-verbal de primire-predare a obiectului proprietatii industriale.
Operatiunile de inchiriere a activelor nemateriale sunt contabilizate in conformitate cu
SNC 17 ,, Contabilitatea arendei”. In majoritatea cazurile obictele proprietatii intelectuale pot fi
predate in chirie operational, deoarece posesorul de drepturi asupra utilizarii acestora doreste sa-
si pastreze titlul de proprietar. In acest caz arendatorul va calcula amortizarea din valoarea
activului nematerial separabil de cel material, luind in considerare destinatia de utilizare a acestiu
active in activitatea sa economic-financiara. Arendatorul nu calculeaza amortizarea aferenta
dreptului transmisin arenda. Plata pentru arenda va fi recunoscuta ca venit in componenta altor
venituri operationale.
Transmiterea dreptului de utilizare a obiectelor proprietatii intelectuale sub forma de
aport in capitalul statutaral intreprinderii. In cazul investirii unor obiecte ale proprietatii
intelectuale sub forma de aport in capitalul statutar al unei intreprinderi, licentiarul reflecta
numai recunoasterea venitului in component altor venituri operationale determinat in baza
procesului-verbal de evaluare, contractului de constituire si a contractului de licenta, respective
si inregistrarea investitiilor la aceeasi suma ca si in operatiunile similar cu mijloacele fixe.
Transmiterea dreptului de utilizare a unor obiecte ale proprietatii intelectuale prin schimb.
Operatiunile de schimb cu activele nemateriale se intilnesc in RM foarte rar. Daca se
efectueaza astfel de operatiuni, la perfectarea lor docomentara exista unele particularitati. In
cazul transmiterii dreptului de folosire a unui obiect de proprietate industriala in schimb cu
dreptul de utilizare a altui obiect de proprietate industrial se incheie un contract de licenta numit
licenta incrucista
Contabilitatea iesirii activelor nemateriale
Ieşirea activelor nemateriale
Activul nematerial se casează din bilanţul întreprinderii la ieşirea acestuia sau în cazul
în care întreprinderea nu mai planifică să obţină în viitor un avantaj economic (profit) din
utilizarea sau vînzarea lui. La ieşirea activelor nemateriale valoarea de bilanţ se consideră ca
cheltuială, iar valoarea venală - ca venit. Rezultatele din ieşiri se reflectă în Raportul privind
rezultatele financiare ca diferenţă între valoarea venală şi valoarea de bilanţ a activelor
nemateriale.
Modul de reflectare a cheltuielilor şi veniturilor aferente schimbului activelor
nemateriale este expus în paragraful 16 al prezentului standard.
Activele nemateriale care nu se utilizează în continuare de întreprindere şi sînt
destinate vînzării, se evaluează la valoarea cea mai mică dintre valoarea de bilanţ sau valoarea
netă de vînzare.
Contabilitatea iesirii activelor nemateriale:
1. La inregistrarea activelor nemateriale in curs de executie constituie in regie proprie
Dt 1631
Ct 1632
2. La iesirea la valoarea de bilant a activelor nemateriale in curs de executie
Dt
Ct
3. La casarea activelor nemateriale in urma calcularii amortizarii pe toata durata de
functionare utila
Dt 1691
Ct 1631
Anexa nr.1
