Epoca antică:1. Contribuţia civilizaţiei antice în constituirea actualei civilizaţii europene (în baza unei civilizaţii).2. * Impactul imperiilor antice asupra dezvoltării civilizaţiei antice.3. Cucerirea Daciei de către romani: sfârşit tragic sau un început eroic.4. Etnogeneza românilor ca proces istoric.

Epoca medievală:1. Descoperirile geografice: premize, realizări şi consecinţe.2. * Opera culturală a societăţii medievale.3. Constituirea statului medieval Ţara Moldovei: între legendă şi adevăr istoric.4. Ctitoriile medievale – expresie a dăinuirii noastre.5. Lupta antiotomană – expresie a politicii externe a domnitorilor români (epoca medievală).

1.”Contribuția civilizației antice în constituirea actualei civilizații europene(în baza unei civilizații).”

Fiecare civilizaţie care a existat vreo dată a avut aportul sau la dezvoltarea civilizaţiei europene. Civilizaţia reprezintă realizarea sub cele mai diverse forme a valorilor culturale ,menite să schimbe mediul natural şi social al omului,modul lui de viaţa.În antichitatea au aparut şi sau pus bazele civilizaţiei atît europene cît şi universale.O influenţă mai mare asupra Europei a avuto cevilizaţiea greco-romană. Una din cele mai dezvoltate civilizaţii a lumii antice este reprezentată de grecii, însă nu mai puţin şi romanii, egiptenii şi alte popoare care au lăsat pagini în istorie. În secolul VII î.Hr. apar primele colonii greceşti, se formează primele oraşe-state, ei se ocupă cu comerţul, meşteşugul, economia lor fiind agrară. Către secolele V-IV î.Hr. grecii au colonizat vaste teritorii atît în Europa cît şi Orientul Apropiat. Grecia a avut conducători renumiţi unul dintre ei fiind, Pericle din Atena, care e perfecţionat democraţia, astfel a pus bazele conducerii democratice, care este şi în prezent. Alt conducător renumit al Greciei şi a Imperiului Macedonian, a fost Alexandru Macedon, care a reuşit prin cuceririle sale în Orient şi Africa de Nord, să răspîndească cultura elenistică, modelul de organizare administrativă, a instituit noi oraşe.Elementul elen dobîndeşte un rol dominant atît în viaţa economică, cît şi în cea politică şi culturală. Tot atunci are loc asimilarea treptată a culturii greceşti de către romani. Astfel Romanii devin raspînditorii unei culturi unice.Romanii sunt autorii alfabetului latin ce stă la baza tutoror alfabete europene, la fel Roma este primul stat cu conducere republicană, au pus bazele legislaţiei mondiale „Dreptul Roman „anul 533 d.Hr.Acesta se afla şi în zilele noastre pe masa de studiu a studenţilor la drept. Se poate de spus ca cele mai bune invenţii sau făcut în antichitatea şi că civilizaţiele fiecare in parte au lasat amprenta pe viitorul civilizaţiei europen .

2.” Impactul imperiilor antice asupra dezvoltării civilizaţiei antice.”

Imperiele se nasc şi apun , dar în urma lor rămîne un tezaur de cunoştinţe, acumulate de popoarele aglomerate într-un singur imperiu.Iar schimbul de informaţie , obiceiuri ,experienţă ce persista înte oameni diferitor culturi au dat naşteri unor culturi mult mai minunate. Ca exemplu ne poate servi Imperiul Persan pe timpul lui Cyrus al II-lea Cel Mare si Darius I, un imperiu ce se evidenția prin organizarea sa militară și administrativă. Imperiul persan s-a  dotat, pe timpul lui Darius I (522-486 i.Hr) cu un aparat administrativ complex, imensul teritoriu a fost impartit in peste 20 de provincii federale, conduse de satrapi, care aveau functia de a inabusi revoltele si a stringe taxele.   Pe teritoriul acestui imperiu s-au incrucisat numeroasele drumuri comerciale, pe de o parte cu China si India, pe de alta parte cutarile din Marea Mediterana, ceea ce a favorizat aparitia caravanelor care cu rapiditate strabateau deserturile transportind diverse marfuri, ele raminind cel mai rapid mijloc de transport din lume pina la aparitia masinii cu vapori. In imperiu existau si anumite legi care erau inspirate din Codul lui Hammurabi.Obiceiurile, legile si institutiile publice erau respectate si toate religiile erau tolerate; un exemplu faimos il constituie reconstruirea unui templu din Ierusalim, care fusese distrus de babilonieni. Toti supusii imperiului serveau in armata persana, care a devenit o forta cosmopolita. Prosperitatea a fost promovata prin folosirea banilor (o inventie provenind din Lydia), sub forma unor monede standardizate de aur. A fost remarcabil faptul ca un imperiu atat de fragil (cel mai mare de pana atunci) a reusit sa supravietuiasca aproape 200 de ani.Astfel pe tot acets timp sa format o civilizaţie noua . Cultura persană este mai veche de 3000 de ani şi a fost mereu caracterizată de deschiderea spre alte culturi. Poporul iranian respectă şi azi cu mîndrie tradiţiile sale avînd o cultură pluriactivă şi axată pe dialog.Astfel persanii au reuşit să impuna o singură limba şi o singură cultură , urmărind realiarea unui echilibru în imperiu .

3.„Cucerirea Daciei de către Romani : sfîrşit tragic sau un încheput eroic .” Decebal, persoană remarcabilă, erou în lupta pentru libertate a poporului Daciei, persoană ce și-a dat viața considerînd mai de onoare, decît să fie rob în fața dușmanului.În din 101-102d.Hr are loc primul razboi în care Decebal a suferit o înfrângere și a fost nevoit să încheie o pace umilitoare,. În anii 105-106 d.Hr are loc al doilea război cu Imperiul Roman, unde iarăși suferă înfringere, cetatea Sarmizegetusa este distrusă, iar Decebal împreună cu cîțiva conducători se retrage, însă este urmărit de cavaleria romană și pentru a nu fi luat prizonier se sinucide, astfel Dcaia este de către Im.Roman în frunte cu Traian. Gloria  războiului cîştigat a fost rămasă în istorie prin construcţia coloanie lui Traian Dacă pîna atunci Dacia a fost un stat foarte  puternic militar însă şi înapoiat în alte aspecte în comparaţie cu romanii, atunci după cucerirea acestui teritoriu,Dacia este transformată într-o provincie imperială .Aici închep procese masive de colonizare.Coloniştii fiind cel mai des funcţionari statali, meşteşugari , negustori, militari.Limba latină este impusă ca limba oficială de stat . Astfel Romanii reuşesc să patrunda in toate comportimentele vieţii sociale , politice şi culturale.Ca pozitiv în urma cuceririi a fost dezvoltarea  infrastructurei, construcţia drumurilor  pavate, oraşe după modelul roman,  s-a acordat atenţie specială extragerii bogăţiilor subsolului, şi cel mai important s-au menţinut ocupaţiile tradiţionale ca agricultura şi creşterea animalelor. Toate popoarele cucerite de romani si-au pastrat numele, numai noi am lasat la o parte numele de Dacia si ne numim practic dupa vechii cuceritori, romanii.Pentru mine a fost un sfarsit tragic al dacilor care nu au reusit dupa plecarea romanilor să işi recapete identitatea.Însa a fost un încheput eroic al unui nou popor care a stat la baza viitorului popore romăne. Statul roman a schimbat soarta multor popoare antice, care, dupa cum afirma Nicolae Iorga, vor purta ,,sigiliul Romei". Destinul poporului nostru este legat, indisolubil, de acela al Romei imperiale.

4.„Etnogeneza romănilor ca proces istoric”

Originea romănilor ăşi ia originea înca din epoca antică.În meleniul întîi pînă la Hr, în Europa de Sud-Est, în urma evoluţiei istorice, s-a constituit statul Dac.Şi dacă secoleşe precedente despre Dacia nu era nimic cunoscut atunci dupa unificarea in 60-59 î.Hr de catre Burebista a geto-dacilor , se naşte un nou stat ,care în următoarele secole îşi va întări considerabil poziţiile,  astfel după cucerirea dă către romani va prezenta nucleul lumii romanice în răsărit şi o bază pentru formarea a viitorului popor romăn. Etnogeneza poporului romăn, este un proces amplu, de lungă durată, care se referă la aspectele naţionale în politică şi cultură a societăţii român.Însăşi poporul român, s-a constituit pe parcursul circa a 900 de ani, o perioadă lungă în care au loc avut schimbări importante, contribuind la formarea românilor de azi. Etnogeneza românilor a început odată cu declanşarea expansiunii Imperiului Roman, cucerirea Daciei în războiul din 105-106 d.Hr dintre Traian şi Decebal.şi s-a sfîrşit odată cu întărirea daco-romanilor pe baza etnolingvistică calitativă, etapa în care se formează poporul român.Etnogeneza romănilor a fost şi este pană în zilele noastre un subiect în dezbatere. Sunt două teorii teoria Imigrationista adoptata de Joseph Sulzer, Christian Engel, care sustineau ca romanii nu s-au format pe teritoriul Daciei. Totodata aexistă si viceversa primii Teoria Continuitatii abordata de B.P Hasdeu, A.D. Xenopol, N.Iorga, Gh.I.Bratianu. Teoria Imigraţionistă susţinea că locuitorii Daciei au parăsit provincia prin retragerea aureliana în 273 d.Hr .Însa este imposibil sa muţi 1 milion de oamnei dintr-un loc în altul în conditiile epocii.Teoria Continuetăţii susţine că după retragerea Aureliana , care a însemnat retragerea armatei ,unor funcţionari şi oamenilor mai înstariţi din Roma , populaţiea de rîna rămas mai departe sa locuiască aici.In concluzie, romanizarea e un proces complex ce s-a realizt in spatiul dac in perioada secolului I i Hr. -VII d. Hr, deoarece acest fapt este atins in numerosele izvoare arheologice, lingvistice, dar mai ales prin gandirea logica .Dacii romanizaţi împreuna cu influentele slave si altele mai puţin însemnate au dat naştere limbii şi poporului romăn.

1.” Descoperirile geografice: premize, realizări şi consecinţe.”

Odată cu sfîrşirea evului mediu , se realizează un şir de schimbari care dau naştere unei noi etape în dezvoltarea umanităţii.Se dezvoltă intens învățămîntul, știința, arta, relațiile sociale și politice devin tot mai complexe. Astfel, apare necesitatea ‚spre schimbări.În acest sens, în căutarea noilor căi comerciale scopuri științifice, se realizează , marile descoperiri geografice. Marile descoperi geografice se încep în secolul al XV-lea, aceste descoperiri erau realizate în general de către europeni, în scopul satisfacerii intereselor economice pentru statele Europene. Dintre cele mai active state au fost Anglia, Franța, Spania, Portugalia.Premizele marilor descoperiri,au fost foarte variate dela dezvoltarea științei,a fizicii și ingeneriei navale, fapt ce a permis construcția a corăbiilor mai voluminoase, mai rezistente la diferiți factori naturali, epuizarea sau reducerea simţitoare a rezervelor din zâcâmintele de aur şi argint, creşterea fortelor de productie necesitatea de noi pieţe de materie primâ şi de desfacere, noi pieţi de desfacere , păna la încercarea de a ocoli turcii care ocupasea principalele centre comerciale şi porturi mediteraneene(Damasc, Beirut, Bagdad, Constantinopol, Alexandria); Trei evenimentele care au marcat inceputurile Marilor descoperiri geografice si toate trei au o insemnatate premordială în largirea orizontului geografic:calatoriile lui Columb in Lumea Noua, efectuarea traseului maritim intre Europa si India prin sudul Africii de catre Vasco da Gama si primul inconjur al globului organizat de Magelan. Aceste trei expediţii maritime au deschis o era. Ele au fost urmate de tot mai multe expeditii, care treptat, au capatat si un caracter stiintific;primele expeditii si multe altele care le-au urmat au fost generate din interese politice, expansioniste, si economice. Noile căi maritime şi noile descoperiri geografice au influientat puternic viaţa comercială-politica a lumii.Punînd începutul descompunerii feudalismului, favorizarea consolidarii relatiilor capitaliste, formarea imperiilor coloniale, a pieţii mondiale capitaliste, imbogatind totodata cunostiintele stiintifice despre Pamint.

2.” Opera culturală a societăţii medievale.”

Cultura ca parte integrantă a evoluţiei istorice ‚ a evoluat în Evul Mediu în legătură cu transformările petrecute, care au creat condiţii pentru formarea unei culturi corespunzătoare nevoilor spirituale ale noii societăţiicare se forma. Definirea culturii este o problemă foarte grea ,aceasta e din cauza complexității înțelesurilor. Cultura din evul mediu a fost una distinctă față de alte epoci din cauza legăturii strânse cu biserica.Mulţi istorici susţin ideea ca evul mediu a fost o perioadă ”întunecată” în istoria omenirii, deoarece întrun interval foarte mare de timp nu sau realizat schimbari semnificative. Inchiziția cu arderea pe rug a vrăjitorilor și ereticilor, iadul fiind reprezentat ca un loc de groază, formează idei negative despre aceea perioadă. Evul mediu a avut o artă a sa, propusă în mare parte pentru beserică .Atît domeniul culturii cît şi al artei au influenţat de elemente clasice romane, păstrate îndeosebi în domeniul arhitecturii în piatră şi în tehnica mozaicului, ale lumii germanice, prezente mai ales în arhitectura în lemn şi în obiectele în lemn ca şi în artele decorative: podoabe, miniaturi şi coperţi de codice.Un şir de oameni de cultură s-au străduit să transmită realizările culturii clasice îndeosebi sub forma unor compendii, mai accesibile decât operele în întregimea lor, oamenilor medievali. Martianus Capella (sec. V) a transmis sistemul mai vechi al grupării cunoştinţelor antichităţii în şapte arte liberale. Ele au fost grupate ulterior în trei căi ale cunoaşterii: gramatica, dialectica şi retorica şi în patru căi ale cunoaşterii : aritmetica, geometria, astronomia şi muzica, care au constituit baza învăţământului medieval. Civilizaţiea medievala- civilizaţie de o mare originalitae-a creat valori universale în literatură şi artă , în arhitectură , ştiinţă şi tehnicii.Dezvoltatrea şcolilor şi universităţilor a deschis noi perspective spre un viitor luminos pentru cercetarea ştiinţifică bazată pe experienţă şi observaţii.Arhitectura prezentînd un ansablu de creaţii strălucitoare ale artei medievale cu o mare varietate de stiluri.

3.” Constituirea statului medieval Ţara Moldovei: între legendă şi adevăr istoric.”

Istoria Moldovei, este una bogată,  cu rădăcini strîns legate încă de la Dacia antică şi învăluit într-o legendă ce ţine de numele său şi formarea sa. Lipsa unei baze documentare a făcut ca timp îndelungat în istoriografie să domine versiunea cronicărească privind formarea Moldovei considerată ca urmare al unui "descălicat,,.Cu toţii ne aducim aminte de Legenda lui Dragoş, conform căreea Dragoş a venit din Ţara Maramureşului în timpul vânătorii unui bour la est de Carpaţi, unde a descoperit pămînturi frumoase şi mănoase, dar lipsite de locuitori. Aici Dragoş a descălicat Moldova cu o populaţie adusă din Maramureş.Denumirea pornind dela numele căţelei care a gonit fiara pîna la rîu unde a murit, Molda.Numele acestui rîu, mai apoi a dat numele ţării, iar pe stema statului s-a hotărît să fie un cap de bour. Aceasată legendă este scrisă în Letopiseţul Ţării Moldova de Gheorghe Ureche., însă nici pîna în zilele noastre ea nu şi-a găsit confirmare .Deoarece pornind de la teoria continuităţii aceste pămînturi mereu au fost locuite, iar pe acest teritoriu au decurs procese similare ca şi în teritoriul romănesc, în direcţiea unificării populaţii sub acţiunea mai multor factori atît interni cît şi externi.Formarea statului încadrinduse în formula „de la sat la stat”.O altă sursă istorică ne spune despre Bogdan I voievod maramureşan, ca fiind cel care a înfiinţatprocesul de formare a statului în aceste teritorii. Voievodul Bogdan mai este desemnat în cronicile medievale ca cel ce a generat o răscoală antimaghiară în rezultatul căreea la 21 iulie 1342 regele Ludovic I i-a retras titlul de voievod şi el este nevoit să fugă în Moldova.Pînă în 1349 nu avem ştiri despre Bogdan care probabil se instalasea în Moldova unde îl invinge pe Balc ,devine conducătorul forţelor locale .Formarea noului Stat îl face pe Ludovic I sa formeze o expediţie pentru dupunerea acestui stat Dar aceasta nu s-a produs, rămânînd doar o încercare neizbutită. Victoria lui Bogdan I a marcat nu numai eliberarea ci şi întemeierea statului indipendent Moldovei şi recunoaşterii sale ca singur conducător şi domn. Începînd cu anul 1359 Moldovase formeaza ca stat .Iar alegerea să crdem în legendă sau nu n aparţine doar noua înşine.

4. “Ctitoriile medievale – expresie a dăinuirii noastre.”

Ctitorii sunt persoananele care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri. Ctitorii medievali provin din toate păturile sociale: târgoveţi, mici negustori, meşteşugari, ţărani liberi (moşneni), vătafi (conducătorii administrativi ).A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moşnenii olteni deşi proveneau dintr-o clasa inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce priveşte dreptul de ctitorire. Ctitoriile sau biserica , a fost în totdeuna un element foarte important al culturii şi a fost mereu aproape de popor,mai ales în epoca medievală cînd ocupa unloc important în viaţa societăţi .Oamenii erau foarte credincioşi iar multe evenimente din viață încercau să le explice conform Bibliei sau altor idei ce aveau strânsă legătură cu spiritualitatea și regulile duhovnicești.Biserica în epoca medievală, a avut un rol important nu doar duhovnicesc , ci era ca și o carte. Bisericile erau pictate pe pereți dinăuntru și pe pereții de afară cu scene biblice, astfel oamenii, majoritatea fiind analfabeți, învățau din aceste desene. Multe manastiri au indeplinit un insemnat rol social-umanitar, dispuneau de „bolnite”, in care erau ingrijiti calugarii batrani si bolnavi, dar si unii credinciosiIn Moldova, consemnam Manastirea Neamt, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, pe locul uneia mai vechi, iar la inceputul secolului urmator Bistrita, ctitoria lui Alexandru cel Bun, Itcani, Horodnic, Bohotin, apoi Varzaresti si Capriana, dincolo de Prut etc. In a doua jumatate a secolului, notam ctitoriile lui Stefan cel Mare (1457-1504): Manastirile Putna, Voronet, Dobrovat, Tazlau, Sfantul Ilie, precum si bisericile din Borzesti, Vaslui, Razboieni, Piatra Neamt, Husi, Botosani, Dorohoi, Harlau, Reuseni si altele, existente pana azi.In Moldova, numarul ctitoriilor a fost mai redus, dar mai valoroase sub raport arhitectonic-artistic.Toate aceste ctitoruii duceau în ele atitea sensuri pentru populaţiea creştina ,conştiinţa şi gîndirea multor generaţii sa dezvoltat sub influenţa bisericilor de aceea ele au fost şi ramîn,poate mai puţin la prezent, o parte indisolubila a naţiunei noastrea , în care sunt expuse gindirea lucidă şi bunăvoietoare a poporului Moldovenesc.

5. “Lupta antiotomană – expresie a politicii externe a domnitorilor români (epoca medievală).”

Dupa expansiunea vertiginoasa in Peninsula Balcanica, turcii au atins, in ultimul deceniu al secolului al XIV-lea, linia Dunarii si au intrat in contact direct cu Tarile Romane. către sfîrșitul secolului XIV ceea ce reprezintă o amenințare pentru țările române.Ţările româneşti se aflau în calea expansiunei Otomanilor spre Europa și din acest motiv, ei au pus rezistență tendințelor imperialiste ale otomanilor. Astfel, s-a deschis indelungata epoca a confruntarii cu Poarta.Ţările Române ,din care face parte şi Ţara Moldovei , au avut o istorie foarte bogată încă din antichitate,însă odată cu invaziele strane în Evul Mediu ,teritoriele române au devinit mai slabe atît din punct militar ,ciî şi din punct al organizării socilo-politice. Ele au fost în centrul intereselor marilor puteri, dintr-o parte a Imperiul Austriac, din altă parte Imperiul Rus, iar la sud Imperiul Otoman. Pentru patrie și libertate, au fost duse o mulțime de războaie, în ele remarcînd  personalități desemnate precum Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, etc. Cauza participării Țărilor Române în aceste războaie, a fost poziția geografică în calea expansiunii otomane spre centrul Europei și dorința voievozilor români de a se apăra împotriva dușmanului, păstrarea creștinității. Obiectivul principal il constituia mentinereaindependenţii , ca si a identitatii religioase, scop in care lupta armata s-a conjugat cu tratativele diplomatice, la care s-a recurs atunci cand disproportia de mijloace intre ele si inamic era evidenta.Pe tot parcursul luptelor antiotomane politica externa,era de regula, una defensiva, de aparare a teritoriului propriu, conjugata uneori si cu ofensiva, prin care se incearca patrunderea in teritoriul inamicului pentru a-i lovi acestuia unele puncte nevralgice.Politicienii români erau la straja independenţii noastre şi păstrarea creştinităţii.