RAZ-

GRAD RAZ-

GRAD

Păduri de stejar şi fag vechi de sute de ani, pajişti cu verdeaţă abundentă şi sol negru fertil, zone protejate cu bujor roşu, migdale şi ciclamă: bun venit în Ludogorie (Deliorman). În acest peisaj inedit cu verdeaţă, aer proaspăt şi spaţiu liber, oarecum neaşteptat, apare oraşul Razgrad − centru cultural, educaţional, economic şi administrativ al regiunii.

Oraşul este amplasat în lunca râului Beli Lom. Date despre aşezări omeneşti pe teritoriul oraşului contemporan Razgrad se regăsesc încă din timpul civilizaţiilor antice. Abritus (în latină Abrittus − detaşat, abrupt) este o aşezare romană din sec. I, care, până în sec. VI devenea deja un oraş. Urmele aşezării pot fi găsite în localitatea „Hisarlaka” la cca. 3 km din centrul oraşului contemporan Razgrad. Oraşul din antichitatea târzie Abritus a fost construit pe locul unei aşezări tracice, cu denumire necunoscută datând din sec. IV–V î.H. Predecesorul oraşului Razgrad este localitatea bulgară medievală din sec. XIII Hrasgrad. Această denumire este legată de zeitatea străveche bulgară şi slavă Hras şi înseamnă soare, strălucire. Cea de-a doua ipoteză cu privire la denumirea oraşului pleacă de la hărţile medievale ale geografului arab Al Idrisi (1100−1165), în care a fost indicată localitatea cu denumirea Igrizinus − forma arabizată a lui Abritus. Se întâlneşte şi noţiunea „hezar” sau „hisar”, ceea ce este cuvântul arab pentru cetate (fortăreaţă).

Chiar dacă nu este foarte mare, regiunea Razgrad adaugă o valoare deosebită identităţii regionale a Bulgariei de Nord.

Aici au fost scrise prima carte bulgară tipărită „Abagar” (tipărită în Roma în anul 1651 de episcopul Filip Stanislavov), precum şi prima lucrare bulgară în materie de botanică, elaborată de învăţatul Ananie Yavashov. În Razgrad s-au născut prima poetă bulgară − Stanka Nikolitsa Spaso-Eleniva, primul bulgar, fondatorul masoneriei în Bulgaria − Ivan Vedar, precum şi ultimul prim ministru al Regatului Bulgar Ivan Bagryanov.

Razgrad este oraşul cu tradiţiile cele mai vechi în activitatea simfonică în ţară, susţinute de către publicul larg din Razgrad. În orchestra înfiinţată în 1860, cu vioare şi clarinet din Braşov cântă Barni Barnev, Tsanko Markov, Kancho Zhekov, Dimitar Filkov, Hristo Chalgadzhiyata; dr. Hristofor Chalgadzhiev este cel mai probabil persoana care a înfiinţat această orchestră. Prima dovadă scrisă despre prezenţa unor muzicieni „cu fluiere europene” în oraş este articolul unui corespondent din cadrul ziarului „Bulgaria” din 25 iunie 1862.

Mai târziu, în 1947, Orchestra filarmonică din Razgrad devine una dintre cele cinci orchestre filarmonice de stat din Bulgaria (celelalte fiind în Sofia, Plovdiv, Varna şi Burgas).

Regiunea Razgrad este amplasată în partea de nord est a Câmpiei Dunării şi ocupă 2.4% din teritoriul total al Bulgariei. Pe parcursul mai multor secole, Razgrad a devenit o răscruce naturală a multor drumuri importante, care leagă Europa Centrală cu regiunea Mării Negre şi Asia. Prin centrul administrativ al regiunii trec drumul European E70 şi linia de cale ferată Ruse − Varna, care sunt o legătură importantă între porturile fluviale (fl. Dunăre) şi maritime (la Marea Neagră).

Potrivit datelor statisticii naţionale din 2011, în regiunea Razgrad trăiesc 125 190 persoane, ceea ce reprezintă 1.70 % din populaţia totală a Bulgariei. În jur de 47% din locuitori trăiesc în oraşe, iar 53% în aşezări rurale. Populaţia oraşului Razgrad este de 33 880 locuitori. În regiunea Razgrad 43% dintre locuitori s-au autoidentificat ca fiind de etnie bulgară, 5% sunt rromi, iar 50% aparţin grupului etnic turc.

Din anul 2002 în Razgrad anual în luna iulie se desfăşoară cea mai mare festivitate şi eveniment cultural „Târgul iaurtului şi Festivalul tradiţiilor naţionale şi a meşteşugurilor artistice”. Mesajul principal al târgului este de a prezerva şi promova cultura bulgară tradiţională şi cea mai veche tradiţie a grupului etnic local − kapantsi, pentru pregătirea iaurtului de casă, care are un gust deosebit şi inedit. În zilele târgului se organizează şi o expoziţie a meşteşugurilor artistice −sculptură în lemn, pictură pe sticlă, pe suport textil şi ceramică, suveniruri kapantsi, tricotaje, bijuterii, fier forjat, păpuşi în costume naţionale făcute manual, blănuri, icoane şi multe alte meşteşuguri, la care participă zeci de meşteşugari din toată ţara şi din străinătate. În fiecare an târgul şi festivalul sunt vizitate cu un interes foarte mare de turişti numeroşi din Bulgaria şi din străinătate, turoperatori şi parteneri străini ai municipiului din Rusia, România, Turcia, Grecia, Franţa, Germania şi Irlanda de Nord.

Zilele muzicale „Dimitar Nenov” se desfăşoară în Razgrad încă din 1977. Aceste festivităţi muzicale sunt dedicate marelui pianist bulgar, compozitor şi arhitect, născut în Razgrad, profesor Dimitar Nenov (1902−1953). Simultan cu Zilele muzicale în Razgrad se desfăşoară şi întâlniri ale tinerilor pianişti. Din 1995 încoace, întâlnirile se transformă într-un concurs naţional aparte − concursul pentru tinerii pianişti „Dimitar Nenov”, iar din 2001 acest concurs devine internaţional. Participanţii şi laureaţii concursului sunt deja pianişti renumiţi, unii dintre ei fiind Gyulden Gyokshen, Yavor Rusev, Evgeniy Ganev, Cristian Bănăţeanu etc.

Să salutăm pe vecinii noştri cu "Bine aţi venit în

Districtul Razgrad"

Să neprezentăm vecinilor

noştri

RAZ-

GRAD RAZ-

GRAD

Cele cca. 1200 monumente culturale înregistrate împreună cu miile de obiecte şi documente ilustrează cultura materială şi spirituală bogată a triburilor şi a popoarelor, care au trăit în Ludogorie pe parcursul miilor de ani.

Turnul cu ceas, care se înalţă în centrul oraşului Razgrad, este un simbol al oraşului. Primul turn cu ceas în Razgrad a fost construit în jurul anului 1764. El era în stil gotic, cu un clopot din oraşul Oraviţa − Banat, din Valahia. După ce a început să se încline, a fost reconstruit în anul 1864, în felul în care arată şi în momentul de faţă, de meşterul din Tryavna Todor Tonchev. Arhitectura turnului reproduce clopotniţa unei biserici creştine şi se remarcă prin ornamentele sale curbate şi acoperişul boltit. Momina cheshma [Fântâna Fetei] de la sfârşitul sec. XIX este un alt simbol notoriu al oraşului Razgrad. Reprezintă o sculptură în fontă a unei fete în haine antice cu hidriya (vas pentru apă) pe umăr, stând pe un piedestal de piatră.

Biserica creştină „Sf. Nikolay Chudotvorets” a fost construită în 1860 pe locul unei biserici vechi, semi-îngropată în pământ purtând acelaşi nume. Meşterul constructor este hadzhi Stancho Rusenetsa. Conform planului construcţiei, biserica este o pseudo bazilică fără cupolă, cu trei nave. În anul 1903 a fost reconstruită, adăugându-i-se şi clopotniţa şi cupola centrală. Moscheea „Ibrahim Paşa” a fost construită în sec. ХVІ şi se află în centrul oraşului. Ea este una dintre cele mai mari şi frumoase moschee în Bulgaria, cea de-a doua după mărime, ca moscheea din oraşul Shumen.

În Galeria de Artă „prof. Iliya Petrov” sunt expuse picturi din renumita şcoală a oraşului de la începutul şi mijlocul sec. 20 − prof. Iliya Petrov, Danail Dechev, Dragan Daniilov, Nikola Ganushev, precum şi sculpturi ale renumitului sculptor din Razgrad, Yordan Krachmarov. Galeria a fost renovată de curând. Expoziţia Muzeului etnografic din Razgrad este amplasată în cele trei săli ale unor case restaurate, care se află în centrul cartierului restaurat, din Renaştere, numit „Varosha”. Aici sunt prezentate obiceiurile tradiţionale din familie şi din calendar ale populaţiei locale kapantsi. În anul 2003 a fost deschisă printr-o ceremonie oficială şi clădirea nouă, modernă a Centrului Municipal cultural în care se află teatrul „Anton Strashimirov” şi Ansamblul Kapanski.

Rezervaţia arheologică „Sboryanovo” se află în apropierea oraşului Isperih. O parte din rezervaţie este mormântul tracic de pe lângă satul Sveshtari, care este un monument cultural sub protecţia UNESCO. El reprezintă un mormânt regal uni cu trei camere de la sfârşitul sec. IV î. H. cu arhitectură specifică, cu fresce în multe culori, foarte bine prezervate şi friza cu zece figuri feminine (kariatide) şi este un model al artei tracice în construcţii. Mormântul „Demir Baba Teche” este un monument de cult, venerat nu numai de musulmani, ci şi de ortodoxi. Până în 1927, cupola mormântului era decorată de o cruce creştină şi de o lună, simbol musulman.

Terenul vânătoresc „Voden” cuprinde un teritoriu de 15 000 ha., predominant acoperit de păduri de foioase /stejar şi fag/. Aici sunt larg răspândiţi cerbul, cerbul lopătar, muflonul şi mistreţul, de asemenea sunt prezenţi şi prădătorii cum ar fi vulpea, şacalul şi pisica sălbatică. Rezervaţia este şi unicul loc în care se poate vâna bizon european.

Regiunea Razgrad se deosebeşte printr-o structură diversificată a activităţilor economice. Producţia de produse farmaceutice este un domeniu tradiţional pentru regiune şi creează în jur de 19.7% din locurile de muncă. Reprezentanţii principali sunt „Biovet” SA − filiala Razgrad şi „Balkanfarma” SA − Razgrad.

„Biovet” SA este o companie farmaceutică cu obiectul principal de activitate − elaborarea, producţia, marketingul şi vânzare de produse veterinar-farmaceutice, suplimente nutriţionale şi substanţe active. Firma de asemenea elaborează produse intermediare şi substanţe active pentru industria farmaceutică, enzime şi complexe de enzime. Acţionarul principal în „Biovet” este compania multinaţională „Huvepharma”. Produsele fabricate sunt foarte bine acceptate pe pieţele din străinătate, ceea ce se datorează calităţii înalte şi a renumelui producătorului.

Pentru economia regiunii este caracteristică producţia de produse alimentare, băuturi, amidon de porumb, siropuri, făină, pâine, conserve de fructe şi legume. Companii mai mari în acest sector sunt: „Amilum-Bulgaria” SA, „Mlin-97” SA, „Roka-Co” SRL, „Hladilno-Konserven kombinat „SA şi altele.

„Amilum-Bulgaria” este o companie cu sediul în Razgrad, activitatea ei principală fiind extragerea de produse primare pentru producţia alimentară prin prelucrarea principală a porumbului. Ea este el mai mare consumator de porumb unitar din Bulgaria. Produsele principale fabricate sunt amidonul de porumb, siropul de glucoză, dextroza lichidă şi cristale, siropul de porumb bogat în fructoză (HFCS) şi maltodextrină. Produse secundare ale tehnologiei sunt germenii de porumb, glutenul de porumb, furajele de porumb. Amilum SA este prima societate privatizată în Bulgaria. Pe data de 12 mai 1993 întreprinderea a fost vândută companiei belgiene „Amilum”, devenind prima afacere de proporţii din privatizarea în masă, începută în anii 90 în Bulgaria. Din anul 2000 „Amilum” devine parte din grupul britanic „Tate&Lyle”.

Producţia de plăci din ceramică, pentru podea şi pereţi asigură cca. 11% din locurile de muncă şi este o ocupaţie tradiţională pentru regiune. Compania principală este „Han Asparuh” SA cu sediul în oraşul Isperih. KAI Group este cel mai mare producător de plăci din ceramică şi singurul producător de granitogres în Bulgaria. Grupul a fost înfiinţat în anul 1997 şi uneşte fabricile „Han Asparuh” − Isperih şi „Han Omurtag” − Shumen. Gama de produse include plăci din ceramică, pentru podea şi pereţi, granitogres şi elemente decorative (centre şi frize) pentru amenajare interiorului şi exteriorului. Realizarea acestui proiect ambiţios de modernizare şi dezvoltare a transformat KAI Group într-unul din liderii pe piaţă nu numai din peninsula Balcanică, ci şi la nivel European.

În Razgrad se află şi o filială a universităţii din Ruse „Angel Kanchev”. Aici sunt dezvoltate două direcţii principale de educaţie şi cercetare ştiinţifică – „Tehnologii biologice şi alimentare” şi „Chimie şi tehnologii chimice”.

Să le arătăm vecinilor noştri locurile noastre

preferate

Să le prezentăm vecinilor

activitateanoastră economică

RAZ-

GRAD RAZ-

GRAD

Iliya Petrov a fost născut în Razgrad pe 9 iulie 1903. El a crescut într-o familie, în care atmosfera intelectuală se manifesta prin interesul faţă de literatură, desen şi muzică. Mama lui este din oraşul Karlovo, iar tatăl lui − din Elena; ei şi-au terminat studiile în Petrograd, Rusia; după aceea au fost profesori în Ţarigrad, Razgrad, Ruse şi Sofia.

Primele picturi copilul Iliya le vede în revistele ruseşti şi în reproducerile aşa-numiţilor Peredvizhniki. Primele sale desene din copilărie arată cai şi scene din bătălii. În Ruse, profesorul lui de artă îl susţine, iar pictorul D. Radoykov îi predă ore suplimentare. În timpul celui de-al doilea Război Mondial în Sofia este sub influenţa caracterului puternic al mamei sale − prima femeie-doctor într-un gimnaziu. În Academia de Arte devine ucenicul profesorului Nikola Marinov (1879-1948) din Târgovişte, care a trăit şi a studiat în Italia la Giacomo Grosso. Trăieşte şi lucrează în zilele grele de după război, pline de disperare şi de înălţare. Talentul lui şi munca grea, exprimate în pictura de concurs „Barcagiu” îi aduc o specializare în Munchen (1926-1928), la profesorul Heinrich Mann. Vizitează galerii în Italia, Franţa şi Austria; cunoaşte arta marilor maeştri. Are expoziţii în Munchen şi Sofia.

După absolvire, timp de 12 ani este profesor într-un liceu şi desenează simultan. În anul 1940 prin concurs ocupă locul eliberat de profesorul său şi devine cadru didactic, iar din 1944 − profesor în Academia de Arte, până în 1967.

Ilia Petrov este un pictor şi om public notoriu − secretar şi preşedinte al Uniunii Pictorilor din Bulgaria, rectorul Academiei de Arte, iar din anul 1971 şi academician, membru al Academiei Bulgare de Ştiinţe.

Iliya Petrov este cunoscut mai ales pentru portretele sale, grafica, peisajele, compoziţiile istorice complexe, desenele cu animale. Modelul unora dintre cele mai bune portrete în arta bulgară este soţia pictorului, Anna Petrova. În afară de autoportretele excepţionale, el face şi o mulţime de portrete ale contemporanilor săi renumiţi − Nikola Marinov, Dora Gabe, Nikolay Raynov, Lyudmil Stoyanov, Emilian Stane. Un loc aparte în creativitatea artistului îl ocupă coloritul portretelor lui Vesa Tuzusova (1936), Svetla Rakitin (1941), Spaniola (1945), Roza Kemalova (1943).

Virtuozitatea sa adevărată se manifestă în nuduri, în care el rămâne unul dintre cei mai mari artişti ai noştri. Printre cele mai faimoase se numără: „Nud – femeie cu oglindă” (1937), „Nud” (1941) şi altele. Talentul său artistic se manifestă şi în compoziţia istorică „Shipka” (1935). În arta bulgară nu există desene de animale, egale cu cele al lui Iliya Petrov. Nu pot fi omise şi peisajele şi portretele, ieşite de sub pensula artistului în timpul călătoriilor sale în India şi Indonezia. Împreună cu profesorul său Nikola Marinov, Iliya Petrov pictează pereţii bisericii din Sevlievo.

Numele lui îl poartă până în zilele de astăzi Gimnaziul Naţional de Artă din Sofia şi Galeria de Artă din Razgrad.

Există câteva legende despre unul dintre simbolurile oraşului Razgrad − Momina Cheshma. Una dintre ele povesteşte despre iubirea între frumoasa armeancă Anahid şi săracul, dar frumosul tânăr, dascălul Ivan. Tatăl fetei nu-l aprobă pe tânăr şi iubirea celor doi s-a terminat tragic. Copleşit de remuşcări şi de durere, tatăl a decis să ridice un monument − o fântână, care se reamintească de frumuseţea inedită şi de iubirea cea mare. O altă legendă spune că, cine bea apă din Momina Cheshma, inima lui rămâne pe veci în Razgrad.

Nu există documente istorice descoperite privind edificarea fântânii. După povestirile locuitorilor în vârstă, fântâna a fost edificată în jurul anului 1898. Aceasta versiune este susţinută şi de planul urbanistic al oraşului, discutat în 1895 − atunci piaţa Momina Cheshma, aşa cum se numeşte în momentul de faţă, nu exista, şi o asemenea fântână nu se observa ca obiect în plan.

Statuia femeii tinere este creată într-un mod original şi se deosebeşte prin calităţi artistice aparte. Corpul femeiesc are proporţii anatomice perfecte. Peplumul − haina cu pliseuri, purtată de femeile tinere şi de fete în antichitate are partea de jos trecută peste umărul drept, lăsând mâinile, umărul şi sânul stâng descoperite. În mâini fata are o hidriya − vas antic pentru apă.

Fântâni cu asemenea figuri există în oraşul polonez Mishlenitse, în satele Vrahnik şi Dolni Logatets în Slovenia, fiind construite la sfârşitul secolului trecut şi la începutul sec. ХХ

În anul 1986 a fost stabilit, că statuia din fontă a fântânii Momina Cheshma a fost turnată în fabrica de metalurgie din oraşul Blansko, Cehoslovacia. De acolo provin şi toate copiile sculpturilor fetei, turnate în ultimii 30 de ani din sec. ХІХ şi la începutul sec. ХХ la comandă pentru aranjamentul artistic al fântânilor. În muzeul din Blansko se află trei copii ale acestei statui. Autorul operei de artă este sculptorul − modelator Pavel Verka (1826-1899), angajat în fabrica de metalurgie. Se presupune, că drept model pentru figura de fontă a servit o statuie antică din muzeul francez Luvru. Plamen Atanasov Panayotov din Razgrad, cunoscut în oraş ca Plamen Măcelarul spune că străbunicul său a cioplit piatra pentru Momina Cheshma, iar statuia a adus-o din Bucureşti.

O legendă, legată de un alt simbol al oraşului Razgrad povesteşte, că meşterii bulgari, care au construit moscheea lui Ibrahim Pasha, au fost închişi în ea pentru a nu construi o altă frumuseţe mai presus ca ea. El a decis să-i ucidă pe meşteri după ce construiesc moscheea. Dar, de la plăcile de lemn, care au rămas, meşterii şi-au făcut aripi şi au încercat să zboare din minaret, dar fără succes.

Potrivit unei alte legende, legată de Demir Baba Teche, sultanul, dispreţuindu-i pe alevi, ca susţinători ai direcţiei şiite în islam, a ordonat de trei ori să fie incendiat templul lui Demir Baba şi să fie şterse frescele cu chipul sfântului şi a celorlalţi sfinţi alevi, care au fost văruiţi de mai multe ori.

Să spunem vecinilorde ce Iliya Petrov

înseamnămult pentru noi

Să povestim vecinilor una

dintre poveştile noastre