ANII ’90 CONTINUĂ SĂ MOARĂ

ANUL XV w NR. 637 w 9 – 15 MARTIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAG. 14

UN DOCUMENTAR DESPRE NINACASSIAN, PE MARILE ECRANE

PAG. 8-9

PAG. 2-3

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremieră unfragment din acest volum, care va apărea în curând laEditura Polirom.

CIVILIZAȚIAISLAMICĂ ÎN 30 DE VIEȚI. PRIMII1.000 DE ANI

PAG. 12

Keith Flint și Luke Perry îi urmează pe Chris Cornell și Dolores O’Riordan. Vedetele unei întregi generații încep să dispară. În săptămâna care a trecut au decedatdouă dintre cele mai cunoscute personalități ale culturii populare din anii ’90, provocând unde de șoc printre fani.

UN NOU SPECTACOL DE RADU AFRIM LA NAȚIONALUL IEȘEAN

DANSUL DELHI, O CĂLĂTORIE ÎN

MIEZUL INIMII

2ANUL XV NR. 637

9 – 15 MARTIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

UN DOCUMENTAR DESPRE NINA CASSIAN, PE ECRANELE DIN ROMÂNIA

Mona Nicoară: „Combinația ei de intelect cu inteligențăemoțională și capacitatecreativă îți putea tăia răsuflarea“

„Cu o reputație de femeie fatală,băutoare și fumătoare prodi�gioasă, poeta avangardistă, com�pozitoarea și graficiana NinaCassian (1924�2014) a fost simul�tan complice și problematicăpentru regimul stalinist, dupăcare a intrat în conflict direct curegimul Ceaușescu și a terminatîntr�un exil nedorit la New York,în 1985, în urma uciderii disi�dentului Gheorghe Ursu“, spuneun comunicat al distribuitoruluifilmului, Rollercoaster PR. Discuția cu Mona Nicoară, core�gizor al filmului, a plecat firescde la încercarea de a înțelege ră�dăcinile interesului ei pentru su�biectul filmului.

IULIA BLAGA

Mai ții minte cum ai cunoscut-ope Nina Cassian? 

Da. În valuri: întâi prin poezia eipentru copii (am și acum acasăvolumul ei Între noi copiii, făcutferfeniță și mâzgălit cu desenelemele peste desenele tipărite aleNinei, așa cum îi șade bine orică�rei cărți iubite din copilărie).Apoi, prin poezia ei din manua�lele școlare de la începutul anilor’80, cu care recunosc că nu m�amconectat. Mai târziu, prin volumulei avangardist Loto�poeme, pe carel�am găsit la mai bine de zece anide la publicare în biblioteca unuiprieten de familie.

Pe la sfârșitul anilor ’80 am totauzit de ea prin cercurile literaredin București, dar deja plecase din

țară când am intrat eu în lumeaaceea. În anii ’90 am dat mâna cuea la New York într�o întâlnire pecare am ratat�o din fâstâceală. Așacă abia în 2012, când a venit AdaSolomon cu ideea filmului și avenit la New York să pornim pro�iectul, am apucat să stau cu Nina —să începem să ne explorăm reci�proc, să vedem dacă putem lucraîmpreună.

„DANA BUNESCU A VENIT CU ACEASTĂ STRUCTURĂFOARTE SIMPLĂ ȘIELEGANTĂ“

Cum ai găsit structura filmului?

Cu greu, ca întotdeauna la documen�tar. Am încercat diverse struc turi caren�au mers deloc – unele prea intelec�tualiste, altele prea literale. În cele

din urmă, Dana Bunescu a venit cuaceastă structură, foarte simplă șielegan tă de fapt – schelet externaproa pe cronologic, structură deadâncime strict emo țională. Ammers mai aproape de linia interviu�rilor, care a fost și ea foarte sim plă –strict cronologică. Asta a făcut dince în ce mai vizibilă pe ecran oste�neala, sfârșeala Ninei pe măsură ce ne îndepărtam de tinerețe

cu povestea ei și ne apropiam deprezent. E un efect secundar alacestei structuri care, prin acumu�lare, devine din ce în ce mai preg�nant pentru spectator.

Ai reușit ca într-o oră și jumăta-te, din amintirile protagonistei,imagini de arhivă și fotocopii ale dosarului ei de Securitate nudoar să îi faci un profil consis-tent, dar și să surprinzi epocaproletcultistă și să schițezi unportret al artistului sub vremi.Câtă muncă e în spatele a ceeace am văzut?

Multă, dar asta e adevărat pentruorice film. Ne�au ajutat mult soțulNinei, Maurice Edwards, și priete�nul ei Dragoș Cojocaru, care are oparte a arhivei Ninei din Româ�nia. Foarte mult ne�a ajutat șiAlecu Solomon, soțul Adei, carepractic crescuse cu Nina în casă:părinții lui fuseseră prieteni cu eao viață, încă de pe vremea cândmama lui Alecu, regretata artistăvizuală Yvonne Hasan, fusese cuNina în școala evreiască de feteînființată ca urmare a legilor ra �siale date de Antonescu.

Alecu ne�a ghidat printr�o partedin arhiva lui personală, ne�a în�drumat cercetarea la Arhiva Na �țională de Film și la TeleviziuneaRomână și ne�a dat filmările fă�cute de el în adolescență cu Ninala 2 Mai — o poezie!

„NU ȘTIU SĂ FAC FILMEDESPRE OAMENI CU CARE NU POT EMPATIZA“

Dacă nu mă înșel, când ai începutsă lucrezi la film, Dana Bunescu

Regizorul Mona Nicoară și editorul Dana Bunescu semneazăinteligentul documentar Distanța dintre mine și mine, desprepoeta Nina Cassian. Filmul produs de Hi Film Productions

(România) și Sat Mic Film (SUA) în coproducție cu TVR, a avutpremiera internațională la Festivalul de Film de la Trieste șiintră în cinematografele de la noi în 8 martie 2019.

© E

din

Vel

ez

Mona Nicoară

3ANUL XV NR. 6379 – 15 MARTIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

nu avea credit de coregizor. Cum

ați decis să împărțiți regia?

Mie mi�a fost clar din momentulîn care am început să lucrez cuDana că am de�a face cu un autorde sine stătător. Dana e un artistcu o viziune proprie și cu talentecu totul aparte care merg multdincolo de meșteșug: rigoare formală, adâncime intelectuală, in teligență emoțională, har de po� vestitor. Pentru mine și Autobio�grafia lui Nicolae Ceaușescu, șiprea puțin cunoscutul Aici… adicăacolo sunt filme prin care trans�piră Dana ca coautor. (Dana o sămă certe când citește asta, dar știueu ce zic.)

E drept că eu am și o credință,întărită în timp și de experiență,că în documentar montajul e unact de creație la fel de sau poatechiar mai important ca regia fil�mărilor, și că un montor bun esteun cocreator al filmului. În cazulde față, Dana e cea care a venit șicu limbajul filmului (acele hardcut�uri care duc arhiva dincolo deilustrație și păstrează fricțiuniledintre prezent și trecut, de exem�plu), și cu viziunea structurală șiformală, și cu multă știință a ma�terialelor cu care am lucrat. Pen�tru mine n�a fost nici un dubiu căDana e coautor al filmului.

Se simte din film că ți-ai simpa-tizat mult eroina. În interviuriletale pare mai luminoasă ca întinerețe. 

Da, nu știu (sau încă nu știu) săfac filme despre oameni cu carenu pot empatiza, pentru că tre�buie să petrec sute de ore cu ei, nudoar în filmări, ci și la montaj. ȘiNina era atât de deschisă și caldăcu noi toți, nu doar cu mine, dar șicu colaboratorii mei de la cameră,

Ovidiu Mărginean și Rudolf Cos�tin! Ne�am împrietenit. Eu amavut întotdeauna prietenii cufemei mult mai mari ca mine, dela care am învățat multe. Iar de laNina chiar că aveam ce învăța;combinația de intelect cu inteli �gență emoțională și capacitatecreativă îți putea tăia răsuflarea.

Ați apucat să filmați tot ce v-ațipropus sau dispariția Ninei Cas-sian v-a luat pe nepregătite?

Știam că de fapt terminasem fil�mările din toamna lui 2013 și căNina fizic nu mai putea lucra cunoi. Asta nu înseamnă că erampregătiți în vreun fel pentru moar�tea ei. Cred că pentru moarte nuești niciodată pregătit.

„NINA ȘTIA BINE CĂ SPUSESEDEJA TOT CE AVUSESE DESPUS ÎN MEMORII“

Ați avut amândouă, în timp cefilmați, sentimentul că plecareaei se apropie și că filmul e un feltestament?

Că plecarea ei se apropie, da, dinpăcate. Dar nu neapărat că filmule un testament. Nina știa bine căspusese deja tot ce avusese despus în memorii și nu avea atâtsentimentul că filmul era un vehi�cul pentru ce are de spus, câtînțelegea că e un proiect prin careexploram împreună fricțiuneadintre amintire și arhivă, dintreprezent și trecut. E un soi diferitde colaborare, un alt raport deforțe decât cel care funcționeazăde obicei în registre gen testa�ment / testimonial sau biopic.

Nina s�a poziționat în acestproiect cu multă generozitate șiînțelegere pentru noi ca artiști —a spus de la bun început că filmul

nu este al ei, ci al nostru. În plus,sentimentul meu e că Nina nu erainteresată de gesturi finale. Credcă avea prea multă onestitate in�telectuală și autoironie pentruașa ceva.

De ce a durat atât de mult pânăați terminat filmul?

Toate filmele durează. Dacă vreisă iasă filmul bun, durează și maimult. Filmul la care am lucrat îna �inte de asta, Școala noastră, ne�aluat (mie și coregizoarei MirunaCoca�Cozma) cam tot șase ani întotal: patru ani de filmări, aproa �pe doi de montaj. Pentru Distanțadintre mine și mine am făcut fil�mările principale în 2013, cerce�tarea de arhivă s�a extins până în2014, finanțarea principală avenit abia în 2015 și am ajuns laun prim rough cut abia prin fe�bruarie 2017.

Montajul ia multă vreme întot�deauna: e partea cea mai compli�cată și, de fapt, cea mai im portantădintr�un film documentar. Maiapar alte complicații: noi, cei dinechipă, avem și alte vieți și lucruride făcut, eu locuiesc în principal laNew York… Așa că abia la începu�tul lui 2018 am ajuns să finalizămgrafica împreună cu Șerban Jipa,iar Dana abia atunci a făcut desig�nul de sunet și a scanat materialelede arhivă.

Care sunt versurile Ninei Cas-sian care îți vin acum în minte?

Tocmai m�am uitat peste ve�chea mea carte din copilărie, careconține și delicioasa epopee ro�mantică Ninigra și Aligru, undeam regăsit un cuplet de încheiere:„Animalul greșit — ia�l de undenu�i./ Reintrase�n neființa lui“. Fi�losofic vorbind, e complicat. SDC

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

© C

ipri

an H

ord

Nina Cassian

Dana Bunescu

4ANUL XV NR. 637

9 – 15 MARTIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Trimit aceste rânduri de la Lon�dra, cât încă suntem împreună în Uniunea Europeană.

Mă aflu aici pentru a șasea (saupoate a șaptea?) oară în ultimuldeceniu, de fiecare dată mi s�apărut că m�am întors într�un locmai rău decât cel din care am ple�cat, dar e posibil ca la mijloc să fiedoar nostalgia (canalia!) și, defapt, Regatul să nu se îndrepte,cum mi se pare mie, într�o direc �ție greșită. Nu știu, nu răspund –dacă mai țineți minte această op �țiune, cândva serioasă în oricesondaj de opinie.

Londra e un continent în sine,și de pe acest continent bătrân sevede altfel, de aici subiectele suntaltele. Nimic despre balcanismulnostru ridicol. Am venit aici sălansez o carte de nuvele mici șimijlocii intitulată La Paris, nimicdin toate astea nu contează.

Londra e o binecuvântarepentru cei îndrăgostiți de perso�naje. Londra e unul dintre mariiscriitori contemporani: defilează

pe stradă, unul după altul, perso�naje enorme, trebuie doar să țiiochii deschiși.

Sunt pe strada Oxford și uncetățean își aruncă mâinile întoate direcțiile anunțându�i petoți: Jesus loves you, Jesus lovesyou, Jesus loves you. A intrat într�unsublim dicteu automat: dar iatăcă mâna lui întinsă se lovește depieptul unui cetățean încruntatcare are o sprânceană ridicată și,cumva, în parpalac se simte că apregătit și o directă de dreapta, caRocky Balboa, așa că omul cu Je �sus își oprește cuvintele în aer și

nu�l mai anunță pe omul încrun�tat că este iubit.

De la Londra, altele sunt pro�blemele lumii (și așa este: Londra,nu Bucureștiul, are dreptate). Deaici se privește cu atenție și îngri�jorare (cuvintele acestea trebuiereabilitate) către Venezuela, carestă în pragul unui război civil, seprivește către fostul avocat al luiDonald Trump, domnul MichaelCohen, care spune și el ceea ce ob�servă în două secunde orice indi�vid dotat cu un minimal bun�simț:președintele americanilor e, demultă vreme, o canalie.

De asemenea, se mai privește(tot cu atenție și îngrijorare) cătresituația prelaților pedofili din Bise�rica Catolică, evoluția relațiilordintre Statele Unite și China, pre�cum și cu evoluția discuțiilor înmarginea arsenalului nuclear alCoreei de Nord. Ca să nu mai vor�bim de problemele interne aleMarii Britanii, să nu ne amestecăm.

Acesta este contextul în care ceîmi dă prin cap: să citesc Dosto�ievski la cârciumă în mileniul III,

am Demonii cu mine, citesc. Nu m�am mai întors la cartea asta decând aveam douăzeci de ani. Demult nu mai am douăzeci de ani.Lumea toată e alta, și totuși Dosto�ievski e în continuare aici, cu inten�sitatea frazelor sale și cu perso �najele sale pline de remuș cări și cuspovedania lui Stavroghin și...

Ce voiam să notez – piedică încalea uitării: uitasem, cu desăvâr �șire, umorul lui Dostoievski, ți �neam mint greutatea care se așazăpeste inima ta, cum se așază țărâ �na peste un mormânt proaspăt,dar nu�mi mai aminteam forța deuragan a ironiei sale.

Poate că am înnebunit de tot saupoate că abia acum mi�au venitmințile la cap, dar am citit Demoniirâzând, din când în când, în hohote.Nu mă declar vinovat. Am buzunarele

pline de carnețele pe care mi�amnotat tot felul de lucruri. Sunt cara�ghios, precum locotenentul Co�lumbo, și nici măcar nu încerc săsoluționez vreun caz de crimă.

Caut ceva anume în însemnă�rile mele (din subterană, sigur căda) și găsesc. Cuvintele acestea –cuvintele lui Tolstoi la aflarea morțiilui Dostoievski: „Arta îmi provoacăinvidie, la fel inteli gența, dar cele aleinimii doar bucurie. Așa că l�am șisocotit un prieten de�al meu, și nicinu mă gândeam să nu�l întâlnesc, șidacă până acum asta nu s�a întâm�plat, mai e, totuși, timp. Și din�tr�odată la masă – prânzeam singur,întârziasem – citesc: a murit. Și mi�am pierdut un anume reazăm.M�am zăpăcit, iar apoi mi�am datseama cât mi�a fost de drag, și amplâns și mai plâng și acum“. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Și mai plâng și acum

1.

Sincer, mi�a fost milă de bietulînvățător de la Colegiul „MihaiEminescu“. Din oboseală, măgândeam, a corectat superficial otemă pentru acasă și a ajuns încentrul unui scandal național.Asta până ce i�am citit explica �țiile care�mi par de�a dreptulaiuristice, stârnind mai multenelămuriri în loc să limpezeascăchestiunea:

a) Un copil de clasa a II�a aavut de copiat de pe tablă niștepropoziții scrise intenționat cugreșeli. Copilul – neatent la lecțieși din proasta lui obișnuință de ascrie corect cuvinte pe care dom�nul învățător voia să�l învețe cumse scriu greșit – a copiat greșit,adică a scris corect cuvântul „pa�tinoar“. Învățătorul l�a corectat,tăindu�i litera corectă din cuvânt,înlocuind�o cu cea greșită. Ca săînvețe copilul să nu mai scrie

prostește corect cuvinte scriseintenționat greșit și să țină mintepe urmă cum se scrie corect.Acesta a fost contextul corect, ex�plică domnul învățător, ca săînțelegem neînțelegerea.

b) Dacă tot dorea să învețeniște copii de clasa a II�a scriereacorectă a cuvintelor cu diftongiioa/ ua prin scrierea lor inten �ționat greșită la tablă, cuvântul„joacă“ din propoziția alăturatăcum a fost scris pe tablă? Inten �ționat incorect „juacă“ și ăla micu’iar a fost gură�cască și a scrisgreșit corect „joacă“? Dacă da, dece nu i�a tăiat domnul învățătorlitera „o“, înlocuind�o cu „u“, ca la„patinu/oar“, să�i fie de două oriînvățătură de minte? Sau „joacă“a fost scris pe tablă intenționatcorect, spre deosebire de „pati�nuar“ care a fost scris intenționatgreșit, ca să priceapă și mai binecopiii de clasa a II�a?

c) Într�un exercițiu care aavut ca scop „remedierea unor

greșeli de scriere frecvente“, de cenu a subliniat domnul învățătorpleonasmul „cade jos“?

În fine, ideea e că puteamînțelege o scăpare omenească,pentru care domnul Patinuar tre�buia să�și ceară scuze și nimic maimult. Dar să�l vezi cum bate pu�blic câmpii – ca să acopere niștegreșeli atât de evidente, dacă vezicum a fost corectată tema copilu�lui – mi se pare jalnic și abiaacum condamnabil.

2.

După ce parchez mașina la servi�ciu, îmi sare în cale un domn învârstă, îmbrăcat cu pufoaică, cu ocăciulă de oaie pe cap:

— Nu vă supărați, stați oleacăașa. După fizionomie, așa, îmi pă �reți Florin Lăzărescu. Nu mă�nșel,așa�i?

Dau mâna cu el.— Eu am mai fost așa, am mai

trecut pe�aici și mă gândeam poate

mă ajutați așa, poate mă sfătuiescașa cu dumneavoastră...

Scotocește într�o sacoșă.— Eu am scos așa, o carte de

poezie și una de aforisme.Nu mi le dă, le ține strâns la

piept, învelite în folie.— Așa, și?— Și�acu’, eu ce fac așa, cu

ele? Mai ales cu asta de aforisme,care ar merge bine...

Observ pe una dintre ele siglafaimoasei edituri a unui centru decopiere din Iași: PIM.

— Când le�ați scos? întrebașa, neștiind ce să mai zic.

— Cam așa, cu vreun an dezile în urmă. Și�s cărți bune. Și măgândeam că poate vorbiți dum�neavoastră cu cineva să scrie de �spre ele. Mai ales despre asta cuaforisme. Vorbiți? Sau poate mă �car ne sfătuim așa, să vedem cumfacem cu ele.

— Păi, trimiteți�le și dumnea�voastră la niște reviste.

— Am trimis, dar n�a scris

nimeni. Eu mă gândeam așa, că poatevorbiți dumneavoastră cu cineva.

— Nu știu cum să vă spun, îmipare rău, dar lucrurile nu merg așa. 

— Dar cum?— Sincer, nici așa, nici altfel.

Lumea�i rea, nu mai e așa mare in�teres față de cărți. Mă�nțelegeți?

— Vă�nțeleg.— Și, dac�ar scrie cineva de ele,

credeți că v�ar ține asta de cald? Ori�cum, nu�i mare lucru. Adunați nișteprieteni, faceți mai bine o lansare.

— Aaa... La asta cu aforisme i�amfăcut. Dar de scris, n�a scris nimeni. 

— Îmi pare rău.Și pleacă așa, parcă îi vine să

trântească la pământ căciula deoaie. Și mă gândesc așa, măcar săscriu eu ceva. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Domnul Patinuar. Aforisme

Câteodată modernizarea, chiar și în forme dintre cele mai ba�nale, ajunge să aibă efecte nesu�ferite. Nu spun o noutate și nicinu propun un paradox – pur șisimplu așa se întâmplă câteo�dată în România.

De exemplu, în satul unde stau devreo doi ani. În multe privințe e ocomună model: are apă curentă,canalizare, e racordată la rețeauade gaz, e împânzită de vile noi șielegante, are magazine, farmacii(trei, dacă am numărat bine), res�taurante luxoase, baze sportive,piste de bicicletă. Și aproape fie�care stradă sau stradelă e asfaltată.

Pe asfaltul ăsta circulă ma �șini. Foarte multe mașini. Ai credecă ești în oraș, nu la țară – și n�aigreși prea mult, căci Timișoara e,practic, lipită de satul devenit o mină de aur pentru afacerile im�obiliare. Circulă mașini de toatesoiurile, dar mai ales din cele

puternice și masive. Se preferămărcile germane, Mercedes, Audi,BMW și iarăși BMW, SUV�urilerăsar de peste tot și toată lumea segrăbește la volan. Dacă n�ar existadrumuri asfaltate, poate că nu s�ar grăbi așa.

Știu că e firesc să te plângi destarea jalnică a „infrastructurii“din România și că pare absurd săte plângi pe dos. Totuși, din cândîn când, nu mă pot împiedica să�mi doresc aici niște drumuri dețară adevărate, cu șleauri adânci,vara înfundate de praf, toamnaînnoroiate și iarna înghețate, alb�cenușii, sau măcar să văd cum as�faltul se sfărâmă încet, apar gro �pile mici și dese, care zdruncinămașina și distrug direcția, iar iciși colo câte o surpătură mare, încare o roată grăbită poate intra cutotul. Nu�s retrograd, nici paseist,nici n�am o pasiune perversă pen�tru murdărie și noroaie. Am mo�tivele mele locale.

Casa noastră e plasată la ointersecție micuță, pe o stradă pa�ralelă cu cea principală. Unul dinzidurile ei are câteva scrijelituridestul de adânci, pe care le�amcârpit provizoriu: sunt urmele lă�sate de o mașină care s�a dat pestecap, a zburat vreo zece metri pesteșanțul de scurgere, stratul de iarbăși trotuarul din fața casei și s�a izbitîn peretele de cărămidă.

Un accident banal:un șofer cuo mașină puternică, care mergea înviteză și, ajuns în intersecție, a uitatcă trebuia să acorde prioritate. S�a

izbit de altă mașină și le�a făcutpraf pe amândouă. Din fericire, n�a murit nimeni. Asta s�a întâm�plat cu vreun an înainte să nemutăm noi aici. De atunci am maivăzut trei accidente – în direct, pefereastra casei, în aceeași inter �secție. Tot cu mașini puternice,tot cu viteză.

Satul nostru e unul prosper,cu o atmosferă concurențială: oa�menii încearcă să�și etaleze bo �găția și bucuria de a trăi. O fac,printre altele, și cu mașinile, pecare le turează pe străzi, făcândture nesfârșite. Motoare amba�late, frâne bruște, viraje ce scotfum din anvelope – câteodată aiimpresia că ulițele mărginașe audevenit piste de raliu. Uneori auziun scrâșnet disperat de frâne șivezi cum un bolid negru opreștela câțiva metri de un cărucior cucopii, plimbat de părinți pe mar�ginea uliței până atunci patriar�hale, cu trotuare înguste sauab sente (aici fiecare metru de pă�mânt se calculează în euro) ori di�naintea unor vaci placide, ce seîntorc de la păscut.

Altfel ar sta lucrurile dacămașinile astea puternice, elegante

și costisitoare ar trebui să înaintezecu viteză de tractor pe niște făgașede pământ. Sau dacă șoferii ar fiatenți la fiecare groapă ce le ieseîn cale, ocolind�o în ritmul agaleal vacilor de alături. Căci dacă pestrada principală, care duce înlinie dreaptă la marele oraș, grabae cât de cât explicabilă, pe niștestrăzi de câteva zeci de metri, carenu duc nicăieri și se termină cucapătul, singurul rost al goanei cuo sută de kilometri la oră e să faciun accident.

Sigur, s�ar putea spune că în�toarcerea la drumuri proaste nue o soluție, că ar fi mult mai sim�plu dacă s�ar respecta legile,dacă oamenii ar fi convinși saucon strânși să renunțe la teribi�lisme, dacă așa și pe dincolo. Așa�i.Nu mai că în România în caretrăim soluția mea ar funcționa.Aia cu respectarea legilor, nor�mele de comportament și altesintagme venite din Occident șirostite din vârful buzelor... zău,nu știu ce să zic.

Mai sigur e un drum de țarăromantic, ca în Depărățeanu pa�rodiat de Topîrceanu. Chiar dacăe praf de nu te vezi. SDC

5ANUL XV NR. 6379 – 15 MARTIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Un drum de țară

E tare faină politica în România.Cu 75 de zile înainte de alegerileeuropene habar n�avem cinecandidează și ce partid va mergepe liste proprii sau în alianță. Nu cred să mai existe vreo țarăunde consumul politic să fie atât de mare ca la noi, dar fărămare folos.

Se macină în gol, iar dezbaterile lateleviziuni sunt atât de insipide,că te poți uita și fără sonor, ori�cum ai aflat subiectul în funcțiede numele invitaților. Actorii suntace iași, doar tonul scandalului di�feră, însă publicului i se livreazăun spectacol de prost gust.

Revenind la alegerile europar�lamentare din 26 mai, vedem oceață de o tai cu cuțitul. Decizia Bi�roului Electoral Central din aceastăsăptămână schimbă radical ta�bloul. USR și PLUS nu pot candidaîn alianță, pentru că conducătoriicelor două partide, Dan Barna și Dacian Cioloș, nu figurează

ca președinți ai celor două struc�turi politice în Registrul partide�lor politice.

Gafă de proporții sau che�stiuni juridice greu de deslușitpentru marele public? Nici mamacomisiilor de anchetă n�ar găsirapid adevărul.

Totuși, dacă luăm în conside�rare faptul că toți cei cinci judecă�tori ai Biroului Electoral au votatpentru respingerea înscrierii Ali �anței USR�PLUS în alegeri, cevapare a fi în neregulă. Nu intru înhățișul birocratic și nici nu ecazul să nu stabilim noi traseul

hârtiilor la tribunal. Logic ar fi cainstanța să fi soluționat cu celeri�tate asemenea situații, pentru căîmpiedicarea unei alianțe să par�ticipe la alegeri nu e un lucru oa�recare. La fel, Barna și Cioloș ar fi trebuit să sufle și�n iaurt și săanticipeze că ar putea avea di �ficultăți pentru a merge mai de�parte.

De pe margine vedem că lide�rii celor două partide au tratatchestiunea birocratică prea ușor,mergând probabil pe varianta căBEC nu va respinge alianța. Greșitcalcul, strategie de copii politici.

Nu cred nici că PSD și�ar fibăgat coada, întrucât pentru PSDnu dinspre USR�PLUS vine peri�colul, ci Pro România e dușmanulprincipal. Nu la USR s�au dusȚuțuianu și Tudose, ci la Ponta.Aici vorbim de hălci pe care PSDle pierde în Dâmbovița și Brăila,lucru care va fi vizibil în rezulta�tul alegerilor din cele două județeîn seara zilei de 16 mai. Dar Pro

România va intra în scrutinul depeste 75 de zile și nu există de�ocamdată vreun semn că acestuipartid i s�ar pune vreo piedică.

Până la urmă, e problemaUSR�PLUS să iasă din balamuculiscat cu doar două săptămâni îna �inte de termenul final pentrustrângerea semnăturilor. Dacădecizia va fi de a merge separat,USR și PLUS vor avea problematermenului scurt până la fineleperioadei de strâns semnături. Întotal, ar trebuie adunate 400.000de iscălituri. E posibil? Firește căda, cu o mobilizare fără precedenta celor două formațiuni.

Cu cât ne apropiem de ale�geri, rezultatul scrutinului e și maiimprevizibil. Iată, incidentul cuUSR�PLUS schimbă datele proble�mei, pentru că în urbanul marealianța ar fi avut probabil scoruripeste cele înregistrate de PNL.

Că tot i�am pomenit pe libe�rali, aceștia nu par să înțeleagămiza alegerilor din 26 mai. Lista

încă nu e gata, iar Rareș Bogdan aamânat răspunsul pentru finalullunii martie. Dar și în situația încare acceptă, Rareș nu va puteaface minuni. Realizatorul TV doarva colora lista PNL, însă ne putemaștepta la o campanie ceva maianimată, mai ales că omul e și bunde gură.

În zona PSD există două maritemeri: scorul din marile orașe,dar și prestația armatei de pri�mari. Alegerile europene se câș �tigă la pas dacă ai primari și maiales dacă aceștia se implică încampanie. Nu e clar însă dacă edi�lii PSD vor pune osul la treabă.Peste exact un an vine o altă cam�panie și e greu de crezut că prima�rii își vor risipi resursele pe niștealegeri din care ei nu au marelucru de câștigat.

De aici vine pericolul, atâtpen tru PSD, cât și pentru PNL.Dacă edilii nu se bagă, atunci suntșanse ca partidele mici să obținăscoruri peste așteptări.

Alegerile europene vor arătacum stau partidele într�un mo�ment în care climatul politic esteextrem de tensionat. PSD încearcăsă scape de pedeapsa electoratu�lui după ce timp de doi ani a fostpreocupat doar de Justiție, întimp ce restul partidelor încearcăsă obțină scoruri cât mai bune. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Cum arată scena politică.BEC-ul aprinde casa USR-PLUS

„Am avut două repetiții la Filar�monică. Exista o cameră de con�trol de unde orchestra nu seputea vedea. Puteai comunicadoar prin difuzoare și microfoa �ne. Brusc, Furtwängler a strigat:«Poți să auzi clarinetul? Hei, dleinginer de sunet, puteți auzi cla�rinetul?». Am ieșit din cabină labalcon și am strigat: «Scuzați�mă,dle, vreți să spuneți oboiul?».Toată lumea s�a strâmbat și a iz�bucnit în râs. Mi�am spus: «A fostbună» și m�am întors în cabină.După o vreme, din nou: «Putețiauzi harpa?». Am replicat: «Nu,nu pot auzi nimic de la harpă».„Nici nu este vreuna», au răspunscâți va muzicieni. Toate erau în�trebări capcană“, povestește ingi�nerul Friedrich Schnapp într�uncelebru interviu despre WilhelmFurtwängler, publicat odinioarăparțial de casa de discuri „Tahra“.

Interviul, aflat în arhivele Filarmo�nicii din Berlin, a fost republicatrecent integral pe ultimul din cele22 de SACD�uri ce formează unexcepțional corpus documentarapărut sub eticheta Filarmonicii

cu titlul Wilhelm Furtwängler.The Radio Recordings/ Înregis�trările Radio 1939�1945. De la bunînceput trebuie spus că nu suntînregistrări necunoscute. Au apă�rut pe CD începând din 1989 în�coace, edițiile de referință fiindsetul de zece discuri DeutscheGrammophon, Wilhelm Furtwäng �ler:Aufnahmen/ Recordings 1942�1944 (col. Dokumente, 1989), șiselecția de șase discuri publicatăîn Franța de René Tremine șicompania Tahra în 1998, W. Furt �wängler & Berlin Philharmonic.Wartime Archive of the RRG(1942�1944).

Ceea ce publicase DG în 1989era o selecție din înregistrărileradio ale lui Furtwängler, aflate înproprietatea postului Sender Fre�ies Berlin (SFB) și care fuseserăînapoiate de la Moscova în timpulperestroikăi gorbacioviene. Cumobserva în 1998 René Tremine, ladata publicării setului, SFB sem�nase un contract de exclusivitatecu DG pe 50 de ani, ceea ce explicăliniștea lăsată aproape 20 de anipeste aceste înregistrări istorice,evocată în cartea�livret a nouluicofret.

În raport cu vechea ediție stan�dard Deutsche Grammophon, punc�tele de atracție ale noii colecții rămânmarile simfonii beethoveniene (a 3�a, a 5�a, a 6�a și a 9�a din 22/ 24 martie1942), la care se adaugă Concertulpentru pian și orchestră Nr. 4 (cuConrad Hansen), Simfonia a 4�a,Variațiunile pe o temă de Haydn șiConcertul pentru pian și orchestrăNr. 2 de Brahms (cu Adrian Aes�chbacher), Simfonia a 7�a „Netermi�nata“ a lui Schubert și Simfoniile lui

Bruckner (a 5�a, a 6�a, versiune in�completă, și a 9�a).

La ele se adaugă înregistră�rile din 1939, începând cu Con�certul Simfonic pentru pian șior chestră al lui Furtwängler în �suși, cu Edwin Fischer solist, și oprimă versiune a Simfoniei a 5�ade Beethoven. Absolut remarca�bile sunt uverturile și preludiilelui Wagner, Schumann cu concer�tele sale, cel pentru pian (WalterGiseking) și cel pentru violoncel(în două versiuni, cu Tibor de Ma�chula și Pierre Fournier), Simfo�nia a 8�a „cea Mare“ a lui Schu �bert, Concertul pentru vioară șiorchestră al lui Sibelius (GeorgKulenkampff) și poemele simfo�nice ale lui Richard Strauss.

Toată lumea este de acord căremasterizarea actuală, făcută detehnicienii Filarmonicii berlineze,sună net superior față de edițiileanterioare. „Cel mai bine” rămâneînsă o noțiune relativă, dat fiind căeste vorba de înregistrări istorice,de pe o varietate de suporturimagnetice, de calitate variabilă.

Istoria acestor înregistrărieste una absolut pasionantă. Con�certele ilustrează, s�a spus dinepo că, „o revoluție totală în înre�gistrarea sunetului“, în condițiileîn care cercetătorii germani de lacompaniile AEG și UFA puseserăla punct în 1941 „noul proces deînregistrare magnetică [...] pentruo înregistrare și redare a sunetu�lui de înaltă calitate, lipsită dezgomot de fond“. Hitler era celdintâi dotat cu un magnetofon,iar în iulie 1942 Goebbels declaraînregistrările pe bandă drept„promisiunea cea mai mare pen�tru viitor și industria discului“.

Circa 40 de lucrări dirijate deFurtwängler la Filarmonica dinBerlin din 1942�1945 s�au păstratîn arhiva companiei radio a Rei�chului, multe transmisiuni cu întârziere ale unor concerte, cetre buiau înregistrate în prealabil.Distrugerile cauzate de aviațiabritanică la fabrica IG Farben,producătoarea benzilor de mag�netofon, în 1943, aveau să ducă lao penurie de bandă de tip „C“, deprimă calitate, și la producția unuitip de bandă, „L“, mai puțin fiabilă,rezistentă și capabilă să redea

finețea muzicii. Doar înregistrareaSimfoniei a 5�a de Bruckner din1942 se păstrează pe o bandă „C“,restul fiind cópii pe suport „L“ du �pă banda master, ce plecau la celeșase posturi emițătoare dotate cumagnetofoane, la Königsberg (as�tăzi Kaliningrad în Rusia), Leipzig,Breslau (astăzi Wrocław în Polo�nia), Hamburg, München și Viena.

La sfârșitul războiului, CasaRadio (Haus des Rundfunks) de laBerlin a fost ocupată de trupelesovietice, iar în 1947�1948, unofițer sovietic, Konstantin Adje�mov, ulterior profesor la Conser�vatorul „Ceaikovski“ din Moscova,a selecționat circa 1.500 de benzide magnetofon cu muzică clasicăce au luat drumul Rusiei. În 1956aceste înregistrări aveau să în�ceapă să reapară pe discurile LPale casei sovietice Melodya.

În perioada perestroikăi, KlausLang, redactor al postului de radiovest�berlinez SFB, se întâlnea cudirectorul Serviciului de muzicăde la Radio Moscova. În urma ne�gocierilor, SFB trimitea la Mos�cova 20 de benzi virgine, carereveneau în 1987 înregistrate cucópii ale concertelor lui Furtwäng �ler. Ulterior a reieșit că acesteaerau cópii ale unor mai vechicópii din arhiva radiodifuziuniiReichului și că pe unele din elesovieticii adăugaseră reverberațieartificială.

Postul SFB a solicitat ulte�rior, la căderea comunismului, în1990, repatrierea benzilor origi�nale, iar rușii au acceptat cerereala 14 decembrie în același an,

înapoind 1.462 de benzi muzicale, ceau intrat apoi într�un proces de sal�vgardare și restaurare la Berlin. Di�rectorul Klaus Lang raporta că„unele din înregistrările lui Furt �wängler ce sosiseră în cópie în 1987nu au mai fost găsite în cutiile cu în�registrările originale primite în aldoilea transport, din 1991“. Și edito�rii de astăzi ai setului, indiscutabilde o im por tanță istorică majoră,notează că în 2018 situația nu semodificase. Ru sia nu a returnatîncă toate benzile.

Pentru cei care posedă dejaînregistrările furtwängleriene, așspune că plusul noii colecții estecartea ce însoțește cutia cu aspectelegant, obiect absolut bibliofil. Încele 184 de pagini de studii, publi�cate bilingv în germană și engleză,regizorul și criticul Eric Schulz,care a jucat un rol notabil în con�ceperea proiectului și a ediției, re�zumă astfel importanța mărturieidocumentare: „Un lu cru este sigur:doar între 1939 și 1945 [...] [lui Furt �wängler] i�a fost posibil să lucrezela înălțimea puterilor sale, într�osală pe care a considerat�o idealădin punct de vedere al acusticii, cuo orchestră pe care o cunoștea îndetaliu și care era încă în formăbună, într�o ambianță de înregis�trări live ce l�a stimulat, cu un ingi�ner de sunet în care avea încre� dere și putea să�i împlinească do �rințele, și în condiții tehnice favora�bile și satisfăcătoare. În con secințăse poate spune că [Furtwängler] arfi considerat această ediție, în an�samblul ei, ca ilustrând punctul devîrf al artei sale creative“. SDC

6ANUL XV NR. 637

9 – 15 MARTIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

O COLECȚIE DOCUMENTARĂ ISTORICĂ PENTRU MELOMANII BIBLIOFILI

Filarmonica din Berlin. Wilhelm Furtwängler.Înregistrările Radio 1939-1945

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Caseta colecţiei Filarmonicii din Berlin

Nu orice incintă este adecvatăprezentării unor spectacoleteatrale ori muzicale. Pentru a�șiservi destinația, spațiile trebuie sărespecte reguli de la care proiec �tanții nu prea pot să se abată. E unadevăr știut încă din Antichitatede greci și de ro mani. Amfiteatre leconstruite special, cu plat forma dejoc dipusă la baza unei coline și cuspectatorii, de ordinul a zeci demii, așezați pe gradene urcând înpanta dealului, constituie, încă șiazi, la mii de ani de la inaugurare,exemple demne de studiu. Cu oștiință extraordinară, reușeau să leconfere acustică și vizibilitateuimitoare.

La Epidaur, de pildă, geometria for�melor, raporturile dintre semicir�cular, circular, înclinație, unghiuriși materialele utilizate fac ca șoap �tele din scenă să se audă până în ul�timul rând. Fără ecou ori altedis torsionări, doar sunetul pur. Iarvizibilitatea să fie fără cusur. Amfi�teatrul în aer liber de la Epidaureste unul dintre cele mai bine con�servate. Ridicarea lui datează dinsecolele III�II î.Ch., dar a fost scos lalumină, practic dezgropat, după re�descoperire, în 1881.

Știința empirică a anticilor,transmisă de la meșter la ucenic îninteriorul breslelor și protejată desecretul profesional, dar teoreti�zată și în tratate de arhitectură,aprecia că fundamentală este am�plasarea. Amfiteatrul e orientatîntr�o relație binefăcătoare cu di �recția curenților atmosferici, vân�tul bate întotdeauna dinsprespațiul de joc către partea rezer�vată publicului, favorizând trimi�terea sunetului într�acolo. Actorii

evoluează pe un mic platou în fațaunui relief colinar care reflectăsunetul, menținându�l în perime�tru. Dispunerea gradenelor dinpiatră (un material favorabil acus�ticii) într�un unghi relativ abrupt,cu înclinație mare, minimalizadistanța privitotului față de scenă.

Laolaltă, aceste norme fac caorice șoaptă, căderea unei mo�nede sau zgomotul fin al ruperiiunei foi de hârtie să fie percepti�bile și din ultimele rânduri, grațiemetodelor naturale de amplifi�care. Alte tehnici eficiente erauinstalarea unor vase mari din bronzsau teracotă cu gura orientată sprezona de unde se vorbea sau cânta,funcționând ca amplificatoare desprijin, ori nișele în gradene, careatrag sunetul.

FIZICA ȘI LEGILE EI SUNT LA ELE ACASĂ

Revenind în actualitate, acusticarămâne una dintre caracteristicilevitale pentru o sală de spectacole.Acustica arhitecturală e pre ocu �pată de asigurarea calității sune�tului într�o incintă. Se îngri jeștede protecția fonică, adică de anu�larea zgomotelor exterioare (dintrafic, instalații de încălzire, ven�tilare sau de orice altă natură), șide acustica interioară, adică de o

valoare egală a sunetului pentrutoate locurile din sală. Marile sălide concerte sunt clasificate dupăînsușirile de acest tip, unele atin�gând niveluri excepționale.

Acustica depinde de o mul �țime de factori, dar, o știu și pro�fanii, calitatea e determinată înprincipal de forma ambientului,de raportul dintre spațiul de joc șiacela în care se află publicul și,evident, de materialele de con �strucție. Aici fizica și legile ei suntla ele acasă. Traiectoria sunetului,materialele care îl absorb ori re�proiectează spre emițător și re�ceptor, constituenții pereților,scândura scenei, obligatoriu, de oanumită esență lemnoasă, cati�feaua din fotoliile pe care stauspectatorii devin elemente cecondiționează cât de bine auzimori nu într�o sală de spectacole.

Fără să intrăm în detalii teh�nice, ideea e că undele sonore tre�buie să ajungă nealterate lapu blic, iar propagarea lor presu�pune reflexie și absorbție. Pentruo sală de teatru contează clarita�tea vorbirii, inteligibilitatea, ab �sența ecoului, intensitatea sono�ră, uniformitatea. Viteza fireascăa sunetului este de cca 80 m/s, iartimpul de reverberație ideal,adică intervalul cât se pre lungeștedupă emitere, este de 1,7�2 secunde.Forma sălii este im por tantă.

Antichitatea prefera amfitea�trul, secolul al XIX�lea, modelul„cutie de pantofi“, pentru că ga�rantează conservarea sunetuluiîn perimetru. Esențiale sunt îngală măsură materialele între �buințate, unele absorbind sune�tul, altele, întorcându�l către pu � blic. Betonul și textilele nu favori�zează acustica.

Un exemplu: la Scala din Mi�lano, renumită ca sală de operă șigrație acusticii, în interbelic s�a con�statat cu surprindere o transformareîn rău. Ceva intervenea și afecta su�netul. Nu se făcuseră lucrări laconstrucție, nu se modificase ni micîn amenajarea interioară, dar, de lavreme, nu se mai auzea la fel. Dupăexaminări îndelungate, ex perții auconchis că problema venea dinschimbările survenite în modă.

CELE MAI PRETENȚIOASEINCINTE SUNT CELEDESTINATE OPEREI

Rochiile erau mai simple, maiscurte, dispăruseră crinolinele șistraturile multiple de mătăsuri, ca�tifea și bumbac, iar când sala eraplină, materialele textile fonoabsor�bante erau în cantitate mai mică, in�tervenind involuntar în însușirilesunetului. Cum moda nu putea ficontrolată, pereții au fost supușiunor tratamente care să contraba�lanseze evoluția vestimentației.

Dintre toate tipurile de incinte,cele mai pretențioase din aceastăperspectivă sunt cele destinate ope�rei. De ce? Pentru că există un cumulde sunete care vin din diverse zone:orchestra cântă din fo să, soliștii

sunt în proscenium, corul, ceva maiîn spate sau pe laterale. Formată înpuncte diferite, energia sonoră tre�buie să ajungă la melomani unifor�mizată, fără di sonanțe de volum.Dirijorii au și ei o mică responsabi�litate, având grijă să evite dezechi�librele supărătoare, adaptând an� samblul la trăsăturile spațiului,contribuind prin ajustări de finețecare ajută. Muzicienii știu că unelepiese au fost compuse la vremea lorspecial pentru anumite săli, cureverberații tipice, iar cântate înaltă parte sună, pentru urechile an�trenate, puțin altfel. Regla jul e ex�trem de sensibil.

Într�o sală goală se aude diferitdecât într�o sală plină, fundalurileparavan, pereții lojelor și ai balconu�lui întorc sunetul spre public, lemnule un material prietenos. Inclusiv po�deaua, tavanul, elementele decora�tive, practic tot ce se află acolo in� tervine în acest proces complicat caree acustica. Tehnologia a imaginataparatură sofisticată de măsurare, iarîn cazul sălilor multifuncționale seapelează la sisteme mecanice și elec�tronice care adaptează acustica înfuncție de nevoi – confe rințe, con�certe simfonice, spectaco le de operăori de teatru. Pentru delectarea im�presionabilului nostru timpan. SDC

7ANUL XV NR. 6379 – 15 MARTIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Acustica și secretele ei

Amfiteatrul în aer liber de la Epidaur

8ANUL XV NR. 637

9 – 15 MARTIE 2019actualitate www.suplimentuldecultura.ro

Dansul Delhi, o călătorie în miezul inimii

RAMONA IACOBUȚE

Pentru acest proiect, Radu Afrima lucrat cu scenograful CosminFlorea, cu artistul video AndreiCozlac și cu actorii Ada Lupu, Ta�tiana Ionesi, Dumitru Georgescu,Dan Prisacariu, Pușa Darie, LiviaIorga, Marina Munteanu. Cu mul �te întrebări în minte și multeemoții de gestionat, după viziona�rea spectacolului am stat de vorbăcu trei dintre oamenii din echipacare a dat formă punerii în scenă,regizorul Radu Afrim, scenografulCosmin Florea și actrița din rolulprincipal, Ada Lupu.

„AFRIMLUME“, ÎNCĂ O ÎNCĂPERE

Înainte de a intra în această nouăîncăpere a „Afrimlumii“, este im�portant să ne împrietenim puțin șicu universal dramaturgului pecare l�a ales regizorul. Reprezen�tant iconoclast al Noului Val al tea�trului și filmului rus, iniția to rulmișcării artistice Oxygen, conti�nuatorul fenomenului Noua Dra �mă din Rusia, Ivan Vîrîpaev este însine un personaj al con tradicțiilor.La numai 38 de ani, Ivan Vîrîpaeva reușit perfor manța de a se im�pune atât ca dramaturg – pieselesale (Oxigen, Iluzii) fiind jucate pemulte scene importante ale lumii,inclusiv în România –, cât și ca re�gizor de teatru și de film. În ultimiiani s�a apropiat destul de mult despiritualitatea orientală, lucruușor de remarcat și în textul săuDansul Delhi.

Prezent la Festivalul Interna �țional de Teatru de la Sibiu, în2013, cu punerea în scenă a pro�priei piese de teatru, Iluzii, artis�tul rus puncta: „E momentul săconștientizăm că interior și exte�rior înseamnă același lucru. Dum�nezeu și ateismul sunt acelașilucru. Eu sunt Universul, indife �rent dacă asta înseamnă Hitler,fundamentalism sau Dalai Lama.Arta se află undeva între căutareaformelor și ideologie“.

Revenind la Dansul Delhi,text pe care l�a ales regizorul Radu

Afrim pentru montarea de la Iași,e bine de știut faptul că, în martie2010, Vîrîpaev regizează acest textpentru Teatrul Național din Var �șovia, iar doi ani mai târziu sem �nează un lungmetraj după el.Despre Dansul Delhi, Vîrîpaev de�clara într�un interviu: „Acest textare o construcție decisiv postmo �dernistă. Piesa nu aparține teatru�lui psihologic, nu e un text care sejoacă, ci se interpretează ca o par �titură muzicală“.

Întrebat ce l�a motivat să seapropie de textul lui Vîrîpaev, re�gizorul Radu Afrim declară: „Mon � tez a cincea oară la Iași, considerca m�am apropiat suficient deinima acestui oraș, cred că rezo�nez, măcar parțial, cu spiritualita�tea lui, știu că un text deep&weird ca acesta poate avea o viațăfrumoasă aici. E un text care poatesă fie pe cât de realist, pe atât deoniric. Mi�e egal. Dacă unor spec�tatori li se pare prea trist, preagreu de suportat, pot să�l ia ca peun vis. De altfel, la final am oferitmăcar o cheie. Pentru închis ușadupă spectacol. Intenționat n�amoferit�o și pe cea cu care deschiziușa. Ar fi fost prea simplu de in�trat. Și spectatorilor nu le place săfie luați de proști“.

E MULTĂ EMOȚIE ÎN SPECTACOL

Privind în urmă cu nostalgie,Afrim crede că și�a găsit la Iași oechipă numai bună pentru a daviață textului lui Vîrîpaev. Actoriisunt perfecți pe roluri, în viziuneasa, regizorul simțindu�se emoțio �nat de fiecare dată când retrăieștemomente din repetiții. „Ieșisemdin Pădurea spânzuraților și aveamnevoie să fac un spectacol intimcu puțini actori, să călărim parti�turile astea sublime și aparentsimple. Cine n�a stat în viața luipe holul unui spital așteptândceva? O speranță, un răspuns, oeliberare, un bonus de secunde,de minute, de zile. Ne�am con�struit cu actorii un sistem logic pri�vind piesa, o logică a noastră. Știamcă nu facem astfel decât să hrănimun virus care a intrat foarte adâncîn organismul meseriei noastre.

Pentru că logica în teatru e unvirus ucigător. Teatrul românescse adâncește în heleșteul nămolosal logicii. Eu sunt pregătit oricândsă argumentez, însă se consumănefiresc de multă energie cu asta.Am avut parte de o echipă de ac�tori inteligenți (nu e o regulă asta),așa că de la jumătatea re petițiilorîncolo am inceput să gândim cuinima. Ăsta era drumul: uitați căîn urmă cu cinci pagini ați murit,uitați, de altfel, ce știm noi desprememoria celor plecați. Nu memo�ria noastră pentru ei, ci memorialor pentru noi“.

E multă emoție în spectacolulregizat de Radu Afrim, la fel cumnelipsite sunt și buclele pe careartistul le face în redarea scenicăa textului. Una dintre ele face re�ferire la spectacolul regizat ante�rior de Afrim la Iași, Măcelăria luiIov. Bineînțeles, o parte dintre ac�torii pe care i�a ales pentru Dan�sul Delhi au fost prezenți și îndistribuția anterioară. Afrim aajuns la premieră în șase săptă�mâni pentru că, din lipsă debuget, decorul a fost făcut în ate�lierul teatrului în timp record,„deci n�a trebuit să aștept, ca altă�dată, după nu știu ce atelier dinBucurești“.

Pentru că Dansul Delhi esteun spectacol care te poartă printr�un labirint emoțional, Afrim re �cunoaște că atunci când lucreazăun text care îl poate lovi direct

„încercă un exercițiu de schizofre�nie“. Când actorilor le iese atât debine rolul, încât e greu să reziștiemoțional, se bucură că „în zonaregizorului e stinsă lumina“. Cre �de, însă, că îi va fi greu să�l revadă,iar pentru criticii care văd diferitlucrurile, dă o replică chiar dinspectacol, generos condimentatcu un discurs despre critici, cri�tică și rolul acestora în viața ar �tiștilor: „Empatia. Asta a lipsit dinviața mea de critic“.

O PRIVIRE ÎN SPATELEDECORURILOR

Pentru a da imaginea dorită lumiitraspuse scenic, Radu Afrim a lu�crat cu același scenograf ca și înspectacolul Pădurea spânzurați �lor, Cosmin Florea. De alfel, pen�tru aceea, Cosmin a primit o no �minalizare la Premiile UNITERdin acest an. După cum singurmărturisește, până să descoperedomeniul scenografiei, CosminFlorea dorea să facă arhitecturăsau modă. Momentul întâlnirii cuRadu Afrim, în 2008, a fost ca orevelație pe mai multe planuri. Adescoperit acest domeniu în caretoate pasiunile sale au sens îm�preună și universul afrimian decare nu se mai satură. În ceea ceprivește definirea unui stil sceno�grafic propriu, Cosmin nu știedacă poate vorbi despre așa cevaîncă, întrucât se află pe un drum

al căutărilor. „Este o etapă în carevreau să exploatez emoția și toateformele ei plastice. Sunt pictorisau regizori de film cu a cărorsensibilitate ajung să mă conectezfoarte tare și, uneori, mă influen �țează în ceea ce fac.“

De�a lungul timpului, Cosmina învățat ce îi place sau ce displaceîn teatru lui Afrim și îl vede peacesta ca pe un mentor de la carea deprins tot ce este mai frumos îndomeniul scenografiei de teatru.

Pentru Dansul Delhi, CosminFlorea a pornit de la ideea de a re�constitui un interior de spital,pentru că așa cerea textul. „Cum �va mi�a plăcut foarte tare direcția,pentru că de mic eram fascinat depoliclinicile vechi din casele in�terbelice din Brăila (orașul meunatal). După o lungă documen�tare, m�am decis asupra unui spa �țiu neutru, aproape monocrom,tocmai pentru a accentua linișteași împăcarea personajelor cumoartea, un spațiu punctat cugrijă de câteva elemente supra�realiste care ajută privitorul să seapropie și mai mult de universulspectacolului.“

Nici pe Cosmin nu l�au ocolitemoțiile, pe parcursul repetițiilorla spectacol. Dansul Delhi i�a des�chis perspective pe care de multeori le�a evitat – eterna frică demoarte și împăcarea cu aceasta.Prin textul său, Vîrîpaev i�a expli�cat cum stă treaba mai exact.

La finalul lunii februarie, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“din Iași a avut premiera un nou spectacol regizat de RaduAfrim, Dansul Delhi, după un text al dramaturgului rus Ivan

Vîrîpaev. Și de această dată, Afrim, aflat la a cincea colaborarecu Naționalul ieșean, a propus un spectacol hipnotic la nivelvizual și un metaspectacol la nivel de discurs scenic.

9ANUL XV NR. 6379 – 15 MARTIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Dacă pentru rolul masculin dinDansul Delhi regizorul RaduAfrim a ales doi actori care să îljoace alternativ, unul angajat alteatrului și un student la actorie,respectiv Dumitru Georgescu șiDan Prisacariu, pentru rolulprincipal feminin a distribuit�ope tânăra actriță Ada Lupu.

Despre alegerea de a merge cu doiactori pentru rolul lui Andrei,Radu Afrim spune: „Există actoricare au nevoie să se simtă ame �nințați: de un dublu, de un intrus,de o concurență. Ei așa sunt mo �tivați. Unii au avut șansa să fieangajați într�un teatru, iar alțiipoate nu vor avea șansa asta ni�ciodată. [...] Am lucrat cu profeso�rii lor (Tatiana Ionesi și EmilCoșeriu care l�a dat și pe MariusManole) și la repetiții mai scăpamcâte o înjurătură la adresa școlii(zâmbește), deși știu că cei doi ac�tori sunt profesori excelenți. În�tâmplător, băiatul pe care l�amluat în rol, și care mie mi se parefoarte bun pentru un rol atât degreu, a jucat Hamlet semestrulacesta în facultate“.

Actrița Ada Lupu este pentrua doua oră într�un rol femininjucat în universul afrimian. Dupărolul din Măcelăria lui Iov, greu

de uitat, Ada o interpretează înDansul Delhi pe Caty, un personajcare se identifică cu dansul însuși.Caty a sedus�o pe Ada Lupu încăde la prima lectură și a cucerit�odefinitiv pe parcursul repetițiilor.E primul personaj despre caresimte că ar putea fi ea, într�unadin lumile posibile.

„Mă regăsesc în Caty, iar astaare un dublu ecou în mine. Încerc,deopotrivă, să mă îndepărtez și sămă apropii de mine, prin ea. Une �ori fug de ceea ce sunt, ca să�icreez libertatea, alteori cobor înmine foarte adânc, ca să�i ofersiguranță. Eu lucrez cel mai bineatunci când îmi pot iubi persona�jul. Am simțit de la bun început căam un fond comun cu ea, existăchiar niște coincidențe extraordi�nare, niște déjà�vu�uri, pe scurt,am plecat la drum în armonie și«în mirare» cu personajul. Greul aconstat nu atât în asumare, cât îneliberarea pesonajului de ceea ce eraal meu în dezacord cu ea. Bineînțelescă nu observam eu ceea ce era para�zitar, ci observa Radu Afrim. Dar ob�servă tot! Iar eu recunoșteam, n�amîncercat să mint. Știam că tot ce fac,dacă fac bine, o să primească, dacănu, o să corecteze. Și mă bucuramcând mă prindea“, mărturisește cuemoție Ada Lupu.

ULTIMELE ZILE SUNT CELEMAI GRELE, DAR ȘI CELE MAI INTERESANTE

Ada mai adaugă că și�a dat seama,în timp, că ea e un actor care arenevoie de regizor. Cel mai greu i�a fost să lucreze, uneori, în con�tra corpului. Pentru că erau mo�mente în care stabilea cu Afrim săjoace ceva, iar ea natural simțeaaltceva. E, probabil, rolul la care alucrat cel mai disciplinat. Și foartearmonios.

„E greu să nu lăcrimezi cândafli că ți�a murit mama. Corpulreacționează, chiar dacă tu joci cănu plângi. Mi�am dat voie să am în�credere în instinctul meu, să�lurmez și, totodată, să fiu con știentăcă personajul nu�mi apar ține mie,el doar există prin intermediulmeu și că ființa finală trebuie să fierezultatul unei întâlniri, că eu suntacolo ca parte a unei lumi pe careRadu și�a imaginat�o și în care m�aprimit să exist. Nu mi�a fost greu,pentru că�mi plăcea tot ce�și doreael de la personaj, era în acord cu ceîmi doream și eu, cumva trebuiadoar să fac, să fiu. Va rămâne cumine personajul, indiferent de cese va întâmpla cu spectacolul, acumsau peste ani, pentru că, în felulmeu, era deja acolo. De�acum, va fiși în felul ei.“

Privind retrospectiv la toatămunca în echipă pentru acestspectacol, Ada Lupu conchide căa fost o perioadă magică, în care asimțit că i se întâmplă ce și�ar dorisă se întâmple la fiecare proiect.

Ultimele zile sunt cele maigrele, dar și cele mai interesante,când totul trebuie să se lege, cândactorii trebuie să renunțe la unelelucruri sau să le adapteze, înfuncție de anumite aspecte teh�nice. A fost destul de complicat șipentru sunet, și pentru lumini,dar toată lumea a intrat în poves�tea Dansului Delhi și era chiar im�presionant, emoționant să vezicum în fiecare colț există cinevacare caută o soluție. De asemenea,

Ada Lupu se bucură că l�a cunos�cut pe scenograful Cosmin Floreași ține minte că ziua în care a apă�rut decorul a fost ca o sărbătoare.

DESPRE VIAȚĂ, ÎN ESENȚA SA

În ceea ce privește colaborarea cuRadu Afrim, Ada Lupu spune că econcretizarea visului său de tea�tru. Întreg parcursul său ca actrițăe în strânsă legătură cu întâlnirilecu el: Femeia mării, Gala Hop, Mă�celăria lui Iov, Dansul Delhi.

„Cel mai tulburător, cel maizbuciumat și cel mai armoniosdialog artistic l�am avut pânăacum cu el. Cineva ca el poate sățină în viață, ca actor, pe cineva camine. Am lucrat foarte frumos laDansul Delhi, deja mi se face dor.La primul spectacol de după pre�mieră, i�am simțit lipsa. Nu doarregizorii sunt triști când se des�part de un proiect. Și actorii suntpuțin pustii fără regizor. Darmăcar nouă ne rămâne spectaco�lul. Radu primește inspirație, eucred în inspirație și mi se paremagic cum se rezolvă niște lu�cruri, uneori. Radu e generos,oferă foarte mult celor cu care lu�crează. E și deschis, primeșteatunci când i se oferă, de multeori voiam să fac bine doar ca să�lvăd că se bucură. Ce mi se pare cutotul special în lucrul cu Radu e combinația paradoxală între

imprevizibil și ordine. Ești foarteliber, îți cere să fii liber, să ai cu �raj, să cauți în tine, dar totodată secreează, cu fiecare repe tiție, o so�lidă organizare.“

Dansul Delhi, spectacol regi�zat la Iași de Radu Afrim, dupătextul lui Ivan Vîrîpaev, vorbeștedespre viață, în esența sa: despredragoste, despre moarte, desprepierdere, despre suferință, despreagonie și extaz. E un spectacoldespre inimă.

„Vor veni și vor descoperi ce �va în exterior, pe scenă, dar credcă, de data asta, și alte povești sevor întâmpla diferit în fiecare din�tre ei, în funcție de cum vor privi(sau nu) și către interior. Cred căe și un fel de barometru. Cred căreacțiile diferite care se vor nașteîn oameni diferiți se vor datora nudoar unor opțiuni estetice, cât șiunor opțiuni existențiale. Eu îlvăd ca pe o bijuterie de spectacol,plin de suflet, de sinceritate, decuraj, dacă n�aș juca în el, m�aș totduce să�l văd și să�l revăd“, îi îm �bie Ada Lupu pe spectatori.

O inimă mare pulsează, dealtfel, în decor pe tot parcursulreprezentației. O inimă dezgolităpână la venele care o irigă. Inimae cuvântul cheie al spectacolului,crede și Radu Afrim, „inima deve�nită în timpurile astea un emoti�con, un cuvânt demonetizat, celmai adesea romanțat“. SDC

INTRAREA ÎN PERSONAJ ȘI IEȘIREA DIN PERSONAJ

Studiu de caz: Caty din Dansul Delhiși Ada Lupu

10ANUL XV NR. 637

9 – 15 MARTIE 2019actualitate www.suplimentuldecultura.ro

1. TÂNĂRA CU PĂRUL ALB.MISTERUL NABOKOV, DE AURORA LIICEANU

l Colecție: Seria de autor AuroraLiiceanu

Despre cărțile lui Vladimir Nabo�kov, unul dintre cei mai impor �tanți scriitori ai secolului XX, s�ascris mult. Dar și viața lui perso�nală i�a preocupat pe cercetători:provenind dintr�o familie aristo�crată, a părăsit Rusia natală deteama bolșevicilor și a locuit înGermania, Franța și Statele Uniteînainte să se stabilească definitivîn Elveția. Datorită personalitățiicharismatice, a avut foarte mulțiadmiratori. Și iubite. Cu toateacestea, a rămas alături de Vera,cea care i�a fost soție timp de 52de ani. Cei interesați de viața lorde familie au la dispoziție nume�roasele interviuri ale lui Vladimir,scrisorile sale către Vera, însă nuși vocea Verei. Vera a stat mereuîn umbra soțului ei, și�a distrusscrisorile destinate acestuia și apăstrat o tăcere totală în privințarelației lor. Ca femeie, ea pare cănu există în acest cuplu... Încer�când să înțeleagă ce anume i�afăcut să rămână împreună atâtatimp, Aurora Liiceanu analizează,pe lângă operele lui Vladimir Na�bokov, articole și cărți despre ceidoi, dar și mărturiile fiului lor,Dmitri. Vladimir s�a îndrăgostit demai multe femei. Despre unele iu�biri a scris, pe altele le�a amintit întreacăt ca fiind simple aventuri ne�importante. Vera i le�a tolerat petoate și l�a susținut întotdeauna

necondiționat. De ce? Un răspuns,spune Aurora Liiceanu, ar putea fipersonalitățile lor atât de diferite:el, traversând cu ușurință granițadintre imaginație și real, ea, pu�ternic ancorată în realitate, com�plet dedicată proiectului său deviață – acela de a�și ajuta soțul sădevină celebru –, convinsă că ni�ciodată nimic nu�i va despărți.

2. VREMEA MÂNZULUI SEC(EDIȚIA A III-A), DE CRISTIAN

TUDOR POPESCU

l Colecție: Fiction LtdPrefață de Alexandru Călinescu

„Cristian Tudor Popescu este un Ca�ragiale al timpului nostru care a maicitit, printre alții, pe Borges și pe Cio�ran. Literatura lui Cristian Tudor Po�pescu este o literatură document șiva rămâne, așa cum, în ciuda temeri�lor unor critici, între care și marele E.Lovinescu, au rămas schițele, foartela zi, ale lui Caragiale.“ (Ion Rotaru –O istorie a literaturii române de laorigini până în prezent)

3. PĂRINȚI, DE DIANA BĂDICA

l Colecție: Ego. Proză

„Diana Bădica este prozatoarea pecare o așteptam de multă vreme:ceamai tragică a generației sale și toto�dată cea mai comică. Rareori cinevapoate surprinde atâta viață într�osingură carte.“ (Marius Chivu)

„Povestea Ioanei Negrilă, prota�gonista acestui roman, este marcatăde două evenimente traumatizante.În copilărie, boala fratelui ei mai

mic o privează de atenția părin �ților, făcând�o să se simtă neglijată.După moartea lui Florinel, în pe�rioada adolescenței, atunci căindlucrurile par să reintre în normal,părinții se despart. Urmarea este că,ajunsă la maturitate, Ioana trăieștesingură, convinsă că orice încercarede a�și întemeia o familie este sor�tită eșecului. Cititorului nu�i vascăpa, firește, faptul că datele bio�grafice ale personajului coincid cucele ale autoarei. Narațiu nea lapersoana întâi îi va sugera, în plus,că schimbarea de nume e menită săprezinte ca ficțiune o experiență deviață strict autentică. Ar fi însă ogreșeală să reducem romanul lafaptele de la care a pornit. În pri�mul rând, ca povestitoare, Ioana nuse confundă cu personajul omo�nim, ea istorisind cu vervă anec�dote despre nenumărate alte per �sonaje. În al doilea rând, exis tă, defapt, nu una, ci trei «Ioane» cu vocidistincte: fetița naivă, adolescentaorgolioasă și femeia matură, careîși rememorează viața. Principalacalitate a romanului, remarcabilăpentru un debut, constă în această

extraordinară mobilitate a punctu�lui de vedere. Caracterul autobio�grafic rămâne important, dar secere înțeles ca o con strucție�de�sineîn care, paradoxal, personajul preiainițiativa.“ (Ovidiu Verdeș)

4. OLGA, DE BERNHARDSCHLINK

l Colecție: Biblioteca Polirom.Actuall Traducere din limba germanăși note de Mariana Bărbulescu

Cel mai recent roman al lui Ber�nhard Schlink reconstituie viațaunei femei de o dârzenie și o vitali�tate remarcabile, ce�și trăiește iubi�rea imposibilă pe parcursul unuiinterval istoric cuprins între finelesecolului al XIX�lea și anii 1970 înGermania. Olga este o poveste de �spre iubire și singurătate, despreforță și neputință, despre certitudineși rătăcire, despre tensiunea care senaște între istoria personală și istoriacomună a unei națiuni ce traver�sează două războaie mondiale de�vastatoare. Ima ginea personajuluicentral se în tregește și capătă treptatprofunzime prin împletirea celor treipărți ale cărții, cu trei perspective na�rative distincte, urmărind evo luțiaOlgăi Rinke și neașteptatul deznodă�mânt al poveștii ei.

5. PISICA NEAGRĂ ȘI ALTEPOVESTIRI DE GROAZĂ, DE

EDGAR ALLAN POE

l Colecție: Junior, vârstă reco�mandată 11+l Traducere din limba englezăde Liviu Cotrăul Cu ilustrații de Radu Răileanu

Patru povestiri stranii și tulbură�toare ne aduc mai aproape uni�versul fantastic al lui Edgar AllanPoe. O pisică neagră cu un singurochi și un semn straniu pe gât îșibântuie stăpânul, un bărbat ajun �ge într�un ospiciu unde nebuniise dau drept medici, o femeie seîntoarce din lumea de dincolopentru a�i tulbura pe cei vii, moar�tea ia forma unei siluete cu mască,se desprinde dintr�o tapiserie și�i

înspăimântă pe cei ce se credeau laadăpost de ea. Cititorii vor regăsiîn volum celebrele „Pisica neagră“,„Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană“, „Morella“,„Masca Morții Roșii“.

6. FERMA ANIMALELOR(ROMAN GRAFIC), DE

GEORGE ORWELL

l Colecție: Junior, vârstă reco�mandată 9+l Traducere din limba englezăde Ona Frantzl Adaptată și ilustrată de Odyr

Când animalele de la fermă îșialungă stăpânul bețiv, toate suntcuprinse de un zel colectiv. Fiecaremuncește peste program, astfelproductivitatea crește și, pentrumoment, gurile sunt sătule. Regu�lile de aur ale colec tivității vor fiînscrise cu litere uriașe pe unhambar: toate animalele suntegale, nici un animal să nu bea al�cool, să nu poarte haine, să nudoarmă în pat, să nu�și ucidă se�menii. Dar nu trece mult pânăcând porcii preiau conducerea fer�mei și se bucură de privilegiile pu�terii. Punctul culminant, o subtilăironie la adresa regimului comu�nist, poate fi înțeles fie și numaidin ultima regulă care mai rămâneînscrisă pe hambar: „Toate anima�lele sunt egale, dar unele animalesunt mai egale decât altele“. SDC

Recomandări Polirom pentru luna martie 2019

11ANUL XV NR. 6379 – 15 MARTIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Miercuri, 13 martie, ora 18.00, înSala „James Joyce“ a Facultății deLimbi Străine (Universitatea dinBucurești, str. Pitar Moș, nr. 7�13), Dan Lungu este invitatulunui atelier de scriere creativăderulat în cadrul Masteratuluipentru Traducerea Textului Lite�rar Contemporan (MTTLC, coor�donat de profesor Lidia Vianu).

Atelierul are loc în cadrul unuicurs de creative writing susținutde Doina Ruști și are ca subiectromanul Pâlpâiri, de Dan Lungu,recent apărut în colecția FictionLTD a Editurii Polirom. Work sho�pul încearcă să răspundă la între�bările oricărui viitor prozator:

cum se naște un personaj literar,care sunt registrele epice, ce se în�tâmplă cu eroul în finalul unuiroman ș.a.m.d.

Un roman amuzant și sur�prinzător. O privire nouă, ludic�epistemologică, asupra satuluiromânesc contemporan.

Un ins excentric și misterios,aflat în concediu de recuperaresau explorare a identității, ajungela capătul lumii, pe care nu�lcunoaște decât din jocurile pe cal�culator. Mai precis, merge într�unsat, unde caută o metodă și unobiect de cercetare absolut perso�nale, cu ajutorul cărora să�și rede�finească viața. Realitatea complică

însă imprevizibil și sistematic lu�crurile, de unde o serie întreagăde aventuri, la sfârșitul cărora ca�sele din chirpici și rachiul de co�livă ajung să aibă farmecul lor.

DAN LUNGU (n. 1969) esteunul dintre cei mai apreciați șimai traduși scriitori români, cărțiale sale fiind publicate în limbilefranceză, engleză, germană, ita�liană, spaniolă, poloneză, slovenă,maghiară, croată, bulgară, greacă,macedoneană și turcă. La EdituraPolirom a mai publicat volumelede proză scurtă  Băieți de gaș �că (ed. I, 2005; a II�a, 2013) și Prozăcu amănuntul (ed. a II�a, 2008), pre�cum și romanele  Raiul găinilor

(ed. I, 2004; ed. a II�a, 2007; ed. aIII�a, 2010; ed. a IV�a, 2012); Sunt obabă comunistă! (ed. I, 2007; ed. aII�a, 2011; ed. a III�a, 2013; ecrani�zat în 2013, în regia lui StereGulea; ed. a IV�a, 2017);  Cum săuiți o femeie (ed. I, 2009; ed. a II�a,2010; ed. a III�a, 2011); În iad toatebecurile sunt arse (ed. I, 2011; ed.a II�a, 2014) și Fetița care se jucade�a Dumnezeu (ed. I, 2014; ed. aII�a, 2016; ed. a III�a, 2018). Tot laEditura Polirom a coordonat vo�lumele colective  Tovarășe dedrum. Experiența feminină în co�munism (2008, în colaborare); Str.Revoluției nr. 89 (2009, în colabo�rare);  Cărți, filme, muzici și altedistracții din comunism (2014, în

colaborare) și  Cartea copilării�lor (2016, în colaborare). În 2011,statul francez i�a acordat titlul de„Chevalier de l’Ordre des Arts etdes Lettres“ pentru contribuții laîmbogățirea patrimoniului cultu�ral francez. SDC

Atelier de scriere creativă cu Dan Lungu la Universitatea București

Sâmbătă, 16 martie, ora 11.00, la Muzeul Național alLiteraturii Române (Sala Perpessicius, Strada NicolaeCrețulescu, nr. 8) copiii sunt așteptați la un atelier cupovești despre monștri, aventuri și mistere, pornindde la ultimul roman al lui Flavius Ardelean, Bezna.Povestitorii din conacul lui von Veltheim, apărut încolecția Junior a Editurii Polirom.

l Vârsta recomandată 10+l Va modera Vasile Ernu

Monștri, aventuri, mistere – Bezna este o povestedespre prietenie și curaj, despre răul deghizat în bineși despre binele cu chip de rău; o carte despre putereacuvintelor și despre magia basmelor.

Când Bezna pune stăpânire pe întreg ținutul, copiii sunt salvați și aduși la cona �cul lui Arnim von Veltheim, singurul loc neatins de ceața vâscoasă și periculoasă.Căci copiii nu sunt niște copii obișnuiți, ci Povestitori cu har, adunați la un loc pen�tru a alunga Bezna din lume. Seară de seară, ei se adună la îndemnul lui Arnim șidau naștere Luminii, citind în imensa Bibliotecă din cărți culese din toate colțurilelumii. Însă când Ardei și cățelul său credincios, Iute, ajung la conac, descoperă cănimic nu e ceea ce pare și că harul lor de povestitori e un cuțit cu două tăișuri.

FLAVIUS ARDELEAN este scriitor și traducător, membru afiliat al Horror WritersAssociation. Este autorul romanelor Îmblânzitorul apelor și Noumenoir, al volu�melor de povestiri Acluofobia și Bizaroproze și creatorul seriei Miasma. A câștigatdouă premii Colin pentru literatură fantastică, iar prima sa carte a fost nominali�zată la Festival du Premier Roman din Chambéry, Franța. Pentru romanele saledin ciclul Miasma a fost nominalizat de două ori consecutiv la Premiul TânărulProzator al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, București. Bezna este primasa carte pentru copii. SDC

Vineri, 22 martie, ora 18.00,la Librăria Humanitas dinCluj (Strada Universității, nr. 4), va avea loc lansarearomanului Zilele noastremărunte, de Cezar Amariei,apărut de curând în colecțiaEgo. Proză a Editurii Poli�rom.

l Vor vorbi, alături deautor: Ovidiu Pecican, DoruPop

l Va modera: DanielKlaus Prindii�Apetrii

Întâlnirea cu cititorii seva încheia cu o sesiune de au�tografe.

La finele Evului Mediu, înMoldova secolului al XVII�lea,un tânăr dandy, jurnalist lon�donez, debarcă la Galați cuscopul de a pune pe picioareo tipografie pe aceste melea�guri fermecătoare și îm bel �șugate, unde este convins căse va îmbogăți. Din nefericire,chiar la coborâre, hamalul

care îi căra cufărul cu labateascului de tipărit, corpurilede literă, drugii de plumb șicositor se prăvălește în Dună�rea înghețată.

Din acest moment începeo poveste captivantă, care nuva surprinde prin fapte deglorie, ci prin măruntul faptdivers, prin atmosferă și lim�baj, prin obiceiurile, supersti �țiile și peripețiile persona �jelor.

Refugiindu�se din reali�tatea cotidiană în istorie și înfantastic, Cezar Amariei clă �dește o punte spre prezent șiaduce în discuție problemerămase nesoluționate de maibine de 300 de ani.

CEZAR AMARIEI (n. 1973, Ște �fănești, Botoșani) a absolvitîn 1997 Facultatea de Litere aUniversității „Dunărea deJos“ din Galați și este jurna�list. A publicat în „Adevărul“,„Ziarul Financiar“, hot news.ro,a colaborat cu Agenția dePresă Mediafax și ProTV. Adebutat la 16 ani cu douăschițe satirice în Moftul gălă �țean și cu o povestire umoris�tică în revista „Papagalul“. Arevenit la ficțiune abia în2018, când a urmat un cursde scriere creativă cu MarinMălaicu�Hondrari. Este mem�bru al cenaclului gălățean„Noduri și semne“. Pasionatde istorie și bibliofil, organi�zează expozi ții de carte șihărți rare. SDC

Cezar Amariei despre Zilele noastremărunte la Cluj

Flavius Ardelean la Muzeul Național al Literaturii Române

– FRAGMENT –

‘Arib, curtezană a califilor(890)

‘Arib contrazice categoriile socialeși de gen pe care le aplicăm în modobișnuit civilizației islamice. Oroabă care și�a vândut serviciilemu zicale și personale celor mai pu�ternici bărbați ai momentului a fostprima care a avut o carieră ce a be�neficiat de cultura Bagdadului timpde aproape un secol, o cân tăreațăcare s�a promovat singură și inven�tatoarea unui tip propriu de non �șalanță neînfricată. La vremea ei, afost totodată cea mai celebră și ceamai disprețuită dintre qiyan, roa�bele cântărețe ale elitei urbane aIrakului. Astăzi am numi�o „cantau�toare“, deoarece compunea poeziipe care le punea apoi pe muzică –circa 1.000 de melodii, se spune. Darmai presus de orice a fost o celebri�tate, o combinație între ElizabethTaylor și Amy Winehouse, splen�doarea și pacostea Bagdadului ab�basid și Samarrei. „N�am văzutniciodată o femeie mai frumoasăsau mai rafinată decât ‘Arib“, spu�nea cea mai mare autoritate în ma�terie de muzică din secolul al IX�lea,„și nici una care să cânte din glas saula instrumente, să compună poeziisau să joace șah la fel de bine. Aveatoate calitățile eleganței și talentu�lui pe care ți le poți dori la o femeie“.

Originile și copilăria lui ‘Aribsunt neclare. Anul nașterii sale este

indicat de obicei drept 797, aproa �pe de mijlocul domniei lui Harunal�Rashid (786�809). Ea susținea căera fiica unui membru al familieide viziri a Barmekizilor, care a do�minat curtea califală la sfârșitul se�colului al VIII�lea. Însă circum� stanțele vieții sale nu au fost atât deavantajoase pe cât ar sugera laprima vedere asemenea origini pri�vilegiate:uniunea din care a rezul�tat nu a fost o căsătorie legală șipoate nici măcar un concubinaj, iarcând familia Barmekizilor a fost în�depărtată de la putere, ‘Arib, în �credințată unei doici după moar �tea mamei sale, a fost vândută (saufurată) ca roabă. Se pare că soarta is�a schimbat pe când avea în jur deșase ani. La un moment dat a com�pus versuri care poate că îi reflectăperspectiva asupra spectaculoaseicăderi în dizgrație a Barmekizilor:„Căci Timpul are și dulceață, șiamar. Și orice lucru, oricât de multar ține, e retezat inevitabil când îivine sfârșitul“.

În acest context, robia însemnade obicei treburi casnice în gospo�dării urbane cu o situație materialăîndestulătoare sau extraordinară,și nu munci agricole pe proprietățirurale. Doar în Irak probabil căexistau zeci de mii de asemenearobi; pentru că legea interzicea în�robirea semenilor musulmani, ro �bii veneau de regulă din afarate ritoriilor islamice, pe atunci maiales din centrul și nordul Europei.În cazul lui ‘Arib, robia pare să fi

însemnat servicii pentru vârful eli�tei sociale și economice. Departe dea supune robul la umilințe sau de�zonorare, asemenea servicii puteauînlesni dobândirea unor aptitudiniși relații care îi permiteau să�șicreeze un statut superior. De fapt,constrângerile și dezavantajele ju�ridice puteau fi înlăturate prinobținerea dezrobirii, o acțiune ju�ridică recomandată proprietarilormusulmani ca act de cucernicie șifacilitată de schimbul de bani. Me�rită notat aici că marea majoritatea mamelor califilor Abbasizi au fostroabe; și, după cum vom vedea, uniidintre conducătorii din perioadaulterioară au fost ei înșiși robieliberați.

‘Arib și�a început educația la ovârstă fragedă la Bagdad și și�a con�tinuat�o într�o anumită formă înorașul Basra din sudul Irakului,unde o mutase stăpânul ei. Nu nu �mai că urma să aibă știință de carteîntr�o vreme când doar elitele știausă scrie și să citească, ci a devenit și foarte cultă: știm că avea deprin�deri specifice înaltei socie tăți abba�side – călărea, cânta din gură și lainstrumente și juca jocurile de so�cietate corespunzătoare, ca table șișah. Aceste abilități au crescut va�loarea serviciilor sale pentru stăpâ�nul ei și, după dezrobire, pentru eaînsăși. Datorită lor, a avut acces lacele mai înalte elite sociale.

Nu avem date despre începu�turile ascensiunii ei, dar a fost ra�pidă. Vestea despre talentele și

frumusețea lui ‘Arib a ajuns la Bag�dad pe când ea avea încă o vârstăfragedă și se relatează că a intrat înposesia califului al�Amin, care afost detronat și ucis în 813, dupăcum am văzut deja. La acel momentera încă o adolescentă și, conformcel puțin unei relatări, apare la cur�tea acestuia purtând haine băie �țești. Se spune că succesorul luial�Amin, al�Ma’mun (813�833), aplătit nu mai puțin de 50.000 dedirhami (monede de argint) ca să ocumpere. Suma – un profit gene�ros adus de investiția stăpânului îneducația și instrucția ei – este con�semnată de sursele noastre tocmaipentru că era remarcabil de mare.În secolul al IX�lea, un muncitorcalificat câștiga de regulă nu maimult de 20 de dirhami pe lună, iarcu 50.000 de dirhami se puteacumpăra un veșmânt de o lucră�tură excepțională – tot ce poate fimai bun în materie de haute cou �ture, în termenii de astăzi. SDC

12ANUL XV NR. 637

9 – 15 MARTIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Chase F. Robinson – Civilizația islamicăîn 30 de vieți. Primii 1.000 de ani„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Civilizația islamică în 30 de vieți. Primii 1.000 de ani, de Chase F.Robinson, care va apărea în curând în colecția Plural M a Editurii Polirom.

CARTEA

Cine au fost gânditorii religioși, liderii politici, scri-itorii și filosofii care au influenţat timp de 1.400 deani evoluţia celei de-a doua religii ca mărime dinlume? Ce știm despre viaţa lor și despre felul cumși-au lăsat amprenta asupra societăţilor în care autrăit? Civilizaţia islamică în 30 de vieţi împletește bi-ografiile unor personaje remarcabile într-o nara -ţiune bogată, de la Profetul Mahomed în secolul alVII-lea la Timur-Lenk, cuceritorul lumii, și sultanulotoman Mehmed al II-lea în secolul al XV-lea. Por -nind din Mecca și Peninsula Arabică și ajungând lavest până în Africa de Nord și Peninsula Iberică și la

est până în Asia Centrală și Orientală, Chase F.Robinson reconstituie ascensiunea și decădereastatelor islamice prin intermediul conducătorilorlor politici și militari și discută despre contribuţiileaduse de cărturari la dezvoltarea dreptului, știinţeiși literaturii islamice. Autorul ne oferă astfel oimagine vie a lumii musulmane premoderne, în carefigurile celebre —inclusiv Ali, vărul lui Mahomed,Saladin, eroul anticruciat, și poetul Rumi —alter -nează cu personalităţi mai puţin cunoscute, pre-cum Ibn Fadlan, călător neînfricat în perioada Cali-fatului Abbasid, Karima al-Marwaziyya, o bunăcunoscătoare din secolul al XI-lea a hadith-ului, șiAbu al-Qasim Ramisht, un foarte bogat negustordin secolul al XII-lea. SDC

AUTORUL

CHASE F. ROBINSON este spe-cialist în istoria premodernă aOrientului Mijlociu și profesorla The Graduate Center, CityUniversity of New York. Din2018 este director „Dame Jil-lian Sackler“ al Arthur M. Sack-ler Gallery și Freer Gallery ofArt din cadrul Smithsonian In-stitution. A scris numeroaselucrări consacrate istoriei Isla-mului, printre care: Empire andElites after the Muslim Con-quest: The Transformation ofNorthern Mesopotamia (2000),Islamic Historiography (2003),‘Abd al-Malik (2005), TheLegacy of the Prophet: The Mid-dle East and Islam, 600-1300(2009).

...să fac ceea ce voi descrie maijos, așa încât îmi asum vinadacă veți face la fel și n�o să vă placă.

De când cu serviciile online derăspândit muzică, a vrea să ții înmână suportul fizic al sunetului –LP, CD, casetă cu bandă magne�tică sau minidisc – e un moft so�cotit de mulți desuet. Exclusiviștiiîși permit aparate de cea mainouă generație, în ediții limitatesau rarități cu performanța ga�rantată. Apreciez obstinația aces�tor oameni și, dacă am ocazia, nurefuz un whisky și�o degustare deamplificator cu gama de frecvențăcuprinsă între 1 și 100.000 kHz.Iar când muzica se potrivește cuambianța, ce altceva să�ți maidorești dacă nu oprirea timpuluipe loc? Lucru imposibil, chiar și�n visele nesăbuite. De unde în�demnul rockeristic „trăiește�ți cli �pa“, cu furunculele ei cu tot...

Știam de iminența unui noualbum al lui John Mayall. A ieșitpe 22 februarie. Se numește No�body Told Me (2019, Forty BelowRecords). Cât ar fi cineva de infor�mat, nu cred că poate spune cuușurință al câtelea LP este în dis�cografia aproape nonagenaruluimuzician. John Mayall se con�fundă cu bluesul britanic, așacum Regina Elisabeta a II�a secontopește cu istoria RegatuluiUnit de peste șase decenii. Trăindși în America de mai bine de�o ju�mătate de veac, Mayall a știut să

culeagă din mentalitatea acelorținuturi spuma drojdiei ce umflăaluatul bluesului, fără să�și secă�tuiască specificul englez. Nu și l�apierdut nici în turnee prelungite,cu popasuri în toată lumea. (Acumeste în Europa, peste două luni vafi în USA, în toamnă probabil înAustralia ș.a.m.d.) O fi întruchi�pând, turnat în oțel de Sheffield,spiritul națiunii călite în atâ�tea războaie de cotropire și de

apărare? Omul nu e însă chiar defier, deși relațiile din cadrul gru�pului său pot justifica atributul.Acum vreo trei ani l�a concediatpe chitaristul Rocky Athas, fiind �că avionul cu care trebuia săajungă la un spectacol întârziasedin cauza unei furtuni. Anul tre�cut, Mayall și�a anulat concerteledin cauza unei pneumonii, dar le�a reluat cum s�a înzdrăvenitpuțin.

Și pentru prima dată în ului�toarea sa carieră, trupa este ani�mată de o chitaristă cu părul roșu,voce asemănătoare cu a lui JanisJoplin, abilități instrumentale „fu�rate“ de la Stevie Ray Vaughan șicomportament de rugoasă ex �tracție texană: Carolyn Wonder�land. (Să notăm, în treacăt, că unalbum din cele vreo opt ale roș �catei se cheamă Alcohol & Salva�tion, și nu se numără printre celemai bune.) Cum tot pierduse rit�mul concertelor, Mayall a prinsprilejul de a înregistra pieselenoului disc, convocând și câțivachitariști cu care nu mai colabo�rase:Todd Rundgren, Steven Van

Zandt de la The E�Street Band,Alex Lifeson de la Rush, Joe Bona�massa și Larry McCray. Doar treipiese din zece sunt semnate demultivalentul John. Asta nu tră�dează vreo sărăcire a inspirației,pentru că Mayall a fost egal cusine de la începuturi, știind cândsă aducă sporul altora și când să�și dea în petic, folosind el toateinstrumentele (ca pe Blues Alone,de prin 1968).

Primind fișierele via internet,am ascultat de informare la difu�zoarele PC�ului. Apoi, pentru cătot vegetam asediat de�o gripătratată cu indiferență, ce�am fă �cut? Am cuplat la placa de sunetmagnetofonul cu două canaleRevox (mulțumesc, Dana Tapa�lagă!), fabricat prin anii 1970, șiam tras albumul, la viteza de 19ips, pe o bandă cadorisită de le�gendarul Sorin Dorneanu. Iarcând am legat aparatul la un amplificator banal, cu boxe turn,vechi de vreo 12 ani, urechile meleau refuzat să creadă că e adevăratce aud.

Încercați și dvs.! SDC

Nimeni nu mi-a spus...

13ANUL XV NR. 6379 – 15 MARTIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Am o zi în care telefonul meu anumărat că am bătut peste 25.000de pași prin Barcelona. Deseori, îlscot din buzunar și arăt dovada –uneori când sunt întrebată, decele mai multe ori fără să fiu. Deacolo pornesc alte discuții com�petitive: dar tu câți pași ai făcut?câți faci în fiecare zi? ia, pot săvăd? Sunt obișnuită cu acest spi�rit al competițiilor de număr depași. Recent, am observat că la felam început să tratez și cărțile.

În anul 2019, peste 2,3 milioane deoameni și�au propus să citească,în medie, 53 de cărți. Media în�seamnă că unii și�au propus să ci�tească aproximativ una pe lună,iar alții au avansat cifre de 150,200 sau chiar 300 de cărți pe an –aproape una pe zi. Anul trecut, 4,2milioane de oameni și�au propussă citească peste 250 de milioanede cărți, adică o medie de 61 decărți pe an. Dintre ei, 700.000 deoameni și�au îndeplinit obiecti�vele. Cifrele sunt luate de peGood reads, un fel de Facebookunde se adună doar iubitori decărți și, în loc de fotografii, fiecareîmpăr tășește ce carte a mai citit.

Nu este singurul loc care măsoarăcititul, dar este cel mai cunoscut.

Aceasta este expresia care aajuns să îmi displacă. „Măsurarea“cititului:câte cărți, câte pagini, ce vi�teză, ce procent. Acolo unde existămăsură, încep și obiectivele, produc�tivitatea, clasamentele și competiția.Sunt colecții întregi de sfaturi de �spre cum îți poți îmbu nătăți cifrele:să recitești cărți mai vechi, pentru căși ele contează la numărat; să asculți

cărți audio atunci când nu poți staliniștit în pat cu cartea în brațe; să lespui și prietenilor, ca să îți asumi pu�blic responsabilitatea. 

Se pot găsi cursuri care te în vațăsă citești rapid. Există moda lități dea asculta cărți audio citite la viteze detrei sau patru ori mai mari decât vi�teza obișnuită a vorbirii. Secretuleste să crești gradat viteza, până cândse obișnuiește urechea. S�au inventataplicații de mobil care te ajută să

măsori progresul într�o carte de la zila zi. Pe lângă viteză, se adaugă șipresiunea de a citi „ce trebuie“ –cărțile din topuri, autorii titrați, celemai noi idei legate de dezvoltareapersonală sau management saueficiență. Practic, vorbim despre„productivitate“ aplicată la citit.

Împotriva acestui curent aapărut un altul, inspirat ca de�numire din gastronomie – slowreading/ cititul domol. Mișcarea

promovează încetinirea cititului,renunțatul la măsurat și chiar revenirea spre cărți vechi, clasiceale literaturii. Cititul pe îndeleteare beneficii care vin la pachet cuscăderea ritmului și transformareaexperienței într�una profund emo �țională. Parcurgerea lentă a cărți lorcrește capacitatea de aten ție (gravprejudiciată de întreruperile repe�tate ale telefonului mobil) și reducestresul. Informa ția se absoarbe maibine, ceea ce permite creierului săcreeze legături mai solide întreinformația nou primită și cea dejaexistentă. La nivelul experiențeiemoționale, cititul lent are ca efectconexiunea profundă cu persona�jele și adâncirea empatiei.

Până nu demult, „cititul lent“era asociat cu dislexia, probleme deînțelegere și deficit de atenție. As�tăzi, ne întrebăm dac�