N-am nici o îndoială căLucian Pintilie a fost un mareprofet. A avut destinulprofeților, calomniat, exilat,denunțat că nu-și iubeștețara, deși numai iubireaadevărată ceartă cu cele maigrele cuvinte.

ANUL XIV w NR. 610 w 16 – 22 IUNIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI

Popularul autor israelian lansează la sfârșitul lui august o nouă carte, 21 de lecții pentru secolul 21.

PAGINA 14

PAGINA 12

YUVAL NOAH HARARI: CÂTEVALECȚII PENTRU SAPIENS

LA MOARTEA UNUI PROFET

FITS, DE 25 DE ANI PAGINA 5

CE FEL DE ROMÂNIE?PAGINILE 6-10

PAS CU PAS: SUBORDONAREA JUSTIŢIEI DE POLITIC

DOSAR

2ANUL XIV NR. 610

16 – 22 IUNIE 2018opiniiwww.suplimentuldecultura.ro

La ora la care veți citi aceste rân�duri mă voi afla deja în fostul Leningrad în căutarea Mondialu�lui pierdut. Merg spre Mondialca spre paradisul din care toțiam fost alungați, merg ca sprecopilărie.

Cultura timpului nostru ar fi deneînțeles fără jocul de fotbal.Jules Rimet, părintele ideii deMon dial, era încredințat că o cupăa tuturor națiunilor va schimbasecolul XX. Bineînțeles că JulesRimet a avut dreptate.

Primul Mundial s�a jucat înUruguay – acum 88 de de ani.Între timp, ideea a trecut dinavangardă într�un redutabil con�servatorism, cum se întâmplă cutoate ideile mari în trecerea tim�pului. Și – desigur – a mai fost șimurdărită de corupție.

Un Campionat Mondial defotbal nu mai are, la zi, puterea sămiște lumea. Să nu ne mai amă�gim. Miracolul a trecut.

Mă aflu în drum spre SanktPetersburg, drumul spre Petro�grad e întotdeauna lung și ai timpsă meditezi la cea mai simplă și

cea mai grea întrebare din lume:de ce?

Cupa Mondială era o între�cere pe națiuni. Dar, în ciuda re�gresului din ultima jumătate dedeceniu, ideea de globalizare a în�vins. Nu mai avem japonezi, numai avem suedezi, nu mai avemaustralieni și nu mai avem chi�nezi. În ultimul deceniu am fostmai des la Londra și la Romadecât la Băicoi și Slatina și nusunt singurul român care a luat�ope această cale.

Granițele nu s�au șters, dar s�au diluat. Fotbalul e o oglindă.În fotbalul la zi, Brazilia are o de�fensivă mai bună decât Italia

(care nici măcar nu e la Mondial),extremele Angliei centrează maiprost decât ale Nigeriei, iar fot �baliștii din Costa Rica s�au consa�crat în campionatul Norvegiei.

Totul s�a schimbat în ultimiioptzeci și opt de ani. Mondialulseamănă unei sărbători populareprofitabile, fotbalul e – de mult –mai mult marketing. Se câștigămai mulți bani, dar s�a pierdut înzona inimii.

Sufletul. Sufletul a ajuns săne lipsească.

Omul de mâine, scriu futuro�logii, nici măcar nu va mai aveanevoie de suflet, va trăi pentrutotdeauna, va fi nemuritor și se va

bălăci într�o supă călăie de senti�mente prefabricate. Ce să mai facicu un sufletul omului? Vom fipreistorie și toată cunoaștereanoastră va încăpea pe un cip într�ofracțiune de secundă care nu vascandaliza pe nimeni.

De aceea, vă invit să urmărițicu atenție tocmai echipele națio �nale pentru care Mondialul e încăo afacere de inimă.

Priviți către Perú. În Perú lo�cuiesc oameni pentru care dem�nitatea înseamnă goluri în vararusească. Nu se poate altfel.

Priviți către Egipt, nu doar pen�tru că Salah e mare. Egiptenii maidegrabă și�ar pune capăt zilelor

decât să se întoarcă la Cairo fărăpuncte. Pentru ei, fotbalul e încă oproblemă mai importantă decâtviața și moartea. Au ceva din aceibrazilieni care s�au aruncat dinînal tul stadionului Mara canã dupăfinala pierdută cu Uruguay în 1950.

Priviți către Islanda. Dupăprestațiile de la Euro 2016, a cres�cut natalitatea ca niciodată îna �inte. Va crește iar.

Priviți către Senegal. Dacă oechipă africană poate să urce Eve�restul, Senegalul e acea echipăafricană. Și până la urmă ce ar fimai frumos decât să se întâmpletocmai în Rusia?

Mondialul e o copilărie. Mă gândesc cu tristețe la copiii

mileniului III care nu vor cunoașteniciodată bucuria unui tricou dinpânză proastă pe care scrii cu cariocaun număr și un nume în care crezimai mult decât în Dumnezeu. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Mondialul e o copilărie

Am și eu o problemă. De fapt,vreo două. Nici nu știu care săîncep, așa că o să zic la întâm�plare ce�i mai important:

Deci pe strada noastră este uncopac bătrân cu crengi mari, așacât brațul lu’ Nadal, un castan sauun nuc parcă – că nu mă prea pri�cep la copaci – , iar eu am băgat deseamă că e putred de uscată. Amscris la Primărie, la Salubris și laConsiliul Județean (dar pe unde n�am scris?!), am vorbit și cu preo�tul nostru, le�am zis și vecinilor:„Hai, măi, oameni buni, să ne tăiemcraca asta, că vine vreun vânt șimai cade prin cap la un copil”. Darnu m�a ascultat nimeni...

Că veni vorba de vecini, nicinu știu cum să mai zic de unul carea pus o barieră pe stradă, la poarta

lui, că cică e pământul lui și nu arevoie să treacă nimeni în afară de el.Cum să avem noi autostrăzi în țaranoastră, dragă Simona, când oa�menii nu�s în stare să�și îngri�jească drumul din fața porții lor,iar, când o fac, pun barieră?

Pe de altă parte, vezi mai întâic�au scumpit ăștia benzina. Păi,cine mai înțelege așa ceva? Cândam luat eu mașina era trei leilitru, în condițiile în care costa150 de dolari barilul de petrol, iaracum a crescut de la 4,5 până la 6lei, în condițiile în care barilul aurcat de la 50 la 60 de dolari. Ți separe normal?

Dar de ROBOR ce zici? Păi, euam luat un credit în lei, cu ROBORdin ăla mic, nu în euro. Și, când l�am luat, dacă raportam lei laeuro, aveam de plătit vreo 900 de

lei, adică vreo 200 de euro. Și�acu’,robor�topor, c�a crescut, că inflație,creditul meu în lei costă vreo 250de euro. Nu era logic să rămânătot pe undeva pe la 200 de euro, căeuro oricum a crescut din cauzainflației? Zi și tu.

Iar cu ANAF�ul, EON�ul, APA�VITAL�ul, ORANGE�ul, BOR�ul,SRI�ul și celelalte nici n�are rostsă mai lungesc vorba, că mă ener�vez și n�am nici măcar o rachetă s�o trântesc de pământ.

În altă ordine de idei, să vezi cepățesc eu cu niște postări pe Face�book. Deci le bag eu pe alea maibeton – cu povești frumoase dinviața mea, cum am văzut că s�auobișnuit acum să facă toți, sau pozedin alea de vacanță minunată, de sămoară ciudoșii de invidie – și nuprea mai primesc like�uri. Și, pe

măsură ce�s mai bun, primesc dince în ce mai puține like�uri. Oi fi euprost sau prietenii mei de pe Face�book, mă întreb.

Și să știi că nu�i deloc frumosdin partea ta să ne lași să ne cer�tăm și să ne urâm ca proștii dincauză că tu nu vrei să ne vorbești.Tu trebuie să ieși la televizor, săfaci o conferință de presă și să spuiclar cu cine ești: cu haș tag rezistsau cu țăranii ăia în straie albe,burți mari și fără dinți de voteazăPSD, cu bugetarii sau cu privații, cu

șoferii sau cu bicicliștii, cu Steauasau cu Dinamo, cu LGBT sau cu fa�milia tradițională, cu „Salvați RoșiaMontană“ sau cu corporațiile, custatul de drept sau cu statul paralel.

Poți rezolva tu toate astea?Că n�aș vrea să rămân eu ultimulfraier din România care pierdeocazia să ceară vreun oareșcecâștig de pe urma Roland Gar�ros�ului luat de tine, pe care – nucă zic, dar spun – poate l�ai luat șidatorită nouă, românilor (iar eu,ca orice român, am tot dreptul săvorbesc în numele tuturor româ�nilor). Sau, oricum, chiar dacă nune datorezi nimic, ceva tot ne da�torezi, că vorbim aceeași limbă,te�ai născut tot aici, în țara lu’ „vaide capu’ nostru, să ne ajute cinevasau altcineva!“.

Mulțumesc și așa să ne�ajuteDumnezeu. Sau Uniunea Europeană.

P.S.: Și, dacă nu poți rezolva,să știi că îi dau dreptate lu’ RaduBanciu: ai ajuns tu ceva�ceva, da’nu ceva cu adevărat mare. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

Dragă Simona Halep...

3ANUL XIV NR. 61016 – 22 IUNIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Încă mă miră felul în care Uniu �nea Scriitorilor a gestionat – casă folosesc limba de lemn a vre�murilor noastre – cazul HerteiMüller.

Să ai, printr�o încurcătură isto�rică, un laureat Nobel printremembrii asociației și să nu încerci(insistent și diplomatic, zic eu) sărefaci legăturile cu acel autor e, încel mai bun caz, o eroare organi �zațională scuzabilă. Dar dupăaceea să iei o măsură punitivă, săîi suspenzi dreptul de vot (de careoricum nu se prea putea folosi),mi se pare o gafă riscantă, iar astas�a văzut deja. Da, Herta Müllernu și�a plătit cotizația, dar până șipropoziția asta sună ridicol –recitiți�o numai! Are un iz de in�flexibilitate birocratică și tocmaide așa ceva nu avea nevoie Uni�unea Scriitorilor.

Fiindcă, așa cum se știe, reac �ția Hertei Müller a fost rapidă șiacidă. Recunosc, nu sunt întrutotul convins că, așa cum a declaratscriitoarea, nici măcar nu știa că

este sau a devenit membră a USR.Schimbând perspectiva, nu crednici că a fost înștiințată vreodatăoficial despre asta. Era și compli�cat: cu carnet, cu ștampile, cuchitanțe, ea la Berlin, noi aici, înBalcani, alte lumi, alte trasee. Șinici nu�mi imaginez că îi va fi cerutcineva vreodată să plătească vreocotizație: „Doamna Müller, n�avețio sută de lei? Pentru cotizația USR,știți, vă tăiem și chitanța acum, peloc, numai să descui biroul, stațiun pic, să iau chitanțierul... Cândaveți avion spre Berlin?“.

Zic însă că tocmai UniuneaScriitorilor ar fi trebuit să dea do�vadă de acea diplomație care li �niștește apele în loc să le agite șiîmpacă în loc să înverșuneze. Deaceea m�a mirat reacția criticuluiNicolae Manolescu, fost și actualpreședinte al USR, care a declarat –exasperat de scandal, ceea ce e deînțeles – că „în această situație“[de membri suspendați pentruneplata cotizației] „se găsesc maimulți, și Eugen Simion, și NicolaeBreban, scriitori nițeluș mai

im portanți chiar decât ea, chiardacă ea a luat premiul Nobel“.Eugen Simion, cunoscut în pri�mul rând în calitate de critic lite�rar, nu e în cauză aici; probabil afost pomenit incidental, ca perso�nalitate cu cotizația restantă. Dara�l considera pe romancierul Ni�colae Breban „nițeluș mai impor�tant“ decât Herta Müller e un fauxpas evident. Desigur, opinia criticăa domnului Manolescu merită res�pectată, chiar dacă e una eronată –căci și criticii, cititori profesio niști,totuși cititori și ei, au lecturi șiopere de care se atașează, unde ju�decata lor obiectivă nu maifuncționează eficient. Numai că nuvaloarea celor doi prozatori (carenu�și plătesc cotizația!) a pus�o îndiscuție Domnia Sa, ci importanțalor – care importanță e dată deprestigiu, care e dat și de premiulNobel, care o plasează pe HertaMüller față de Nicolae Breban campe unde e universitatea Stanfordfață de universitățile românești.

Și nici măcar asta nu contează.Cred însă că pentru președintele

USR – și nu pentru criticul literar –Nicolae Manolescu e riscant săcontureze ierarhii în interiorulbreslei. Pentru conducătorul aso �ciației de breaslă toți scriitoriisunt egali ca statut și�atâta tot.Altfel se deschide o ditamai cutiea Pandorei, una cu aspiranți laOlimpul literar. Nu e de bine.

Aici însă (ca să divaghez pu țin,deși nu fără rost) intervin probabilorgoliile profesionale și, bănuiesc,strategiile de gestionare a lor.Herta Müller nu este foarte iubităîn breasla scriitoricească de la noi – ca să mă exprim eufemistic – șinu pentru că ar urî�o cineva perso�nal (în afară, presupun, de scriitoriicare o vor fi turnat la Secu ritate șicare o detestă cu râca infamului).Artiștii în general sunt ființe orgo�lioase, iar succesul unuia aducefrustrare și ranchiu nă multora.Printre scriitori circulă, de exem�plu, o teorie conform căreia pre�miul Nobel primit de prozatoarearomâno�germană în 2009 ar fi fost unul politic, acordat pentru amarca astfel, prin alegerea unei

perso nalități�punte între Est șiVest, cei douăzeci de ani de la că�derea comunismului. E o povestecare, la fel ca poveștile conspi ra �ționiste legate de traducerile șisuccesul lui Mircea Cărtărescu înstrăinătate, alină orgolii și liniș �tește frustrări, dar nu schimbă rea�litateat că, din perspectiva presti� giu lui, nu prea există scriitor ro �mân contemporan „nițeluș mai im�portant“ decât Herta Müller. Iar oasemenea declarație nu e delocmenită să netezească o cale de co�municare care, cred, ar fi beneficăși Uniunii Scriitorilor, și scriitorilorromâni în general, fie ei mai multi�cel sau mai puțintel importanți. SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Herta Müller și Uniunea Scriitorilor (VII)

Șeful statului l�a propus pe Ga�briel Vlase la șefia SIE. Decizia aprovocat stupoare. Nu doar prin�tre politicieni, ci și în rândulsusținătorilor celor două tabere.Au fost reacții amestecate, iar –pentru prima dată – scena nu s�a mai împărțit în două.

Dacă e să judecăm logic, nimic nuanticipa mutarea președintelui.Toată lumea aștepta mai degrabăun răspuns al președintelui la de�cizia Curții Constituționale cu pri�vire la revocarea șefei DNA, LauraCodruța Kövesi. În locul unui răs�puns tranșant al pre ședintelui pesubiectul DNA, Cotroceniul lan�sează bomba cu Vlase.

Un deputat PSD este propusla șefia SIE. Blat PSD�Iohannis? Înpolitică, orice e posibil. Am maivăzut încleștări între actorii poli�tici, pentru ca ulterior să aflăm căîn spatele cortinei erau tot felulde înțelegeri subterane.

Teoria blatului nu prea stă înpicioare. Ceva nu se leagă totuși.Cu o zi înainte, președintele Iohan�nis lansa atacuri dure la adresa

demolatorilor statului de drept.În aceeași zi, adică marți, este re�pusă pe tapet chestiunea suspen�dării președintelui. Ba chiar, pesurse, este avansată și o dată pen�tru declanșarea operațiunii�ful�ger: 21 iunie. Este exact ziua cândla Înalta Curte este așteptatăsentin ța în dosarul lui Dragnea.

Pe de altă parte, dacă ar fiblat între Dragnea și Iohannis, s�ar mai fi chinuit Nicolicea să ex�plice cum planul PSD�ALDE s�arputea opri doar la suspendarea înParlament, fără să se mai ajungăla referendumul de demitere?

Amenințarea cu suspendareanu e o simplă poveste lansată decapetele înfierbântate din PSD.Dacă Iohannis e suspendat, la

Cotroceni ajunge Tăriceanu. Iarîn secunda doi e semnată deciziade revocare a șefei DNA. Plus de�capitarea altor instituții: ParchetGeneral, DIICOT. Plus legile jus �tiției, plus coduri etc. Ar fi un de�zastru, urmările ar fi catastrofale.Probabil că inclusiv șefia SIE s�arfi aflat pe listă. 30 de zile fără Io�hannis la Cotroceni este tot ceeace�și doresc Dragnea și Tăriceanu.

Din acest motiv, Iohannis în�cearcă din răsputeri să nu se ajungăla suspendare. Nu pentru că i�ar fifrică de popor, pentru că oricum nuse va ajunge acolo. PSD și ALDE nicinu�s interesate de referendum,pentru că știu că nu au nici o șansăla votul românilor. Dar au nevoie decele 30 de zile, doar pentru a schimbalocatarul de la Cotroceni și a�și re�zolva ei urgențele.

Șefia SIE e trecută de Iohan�nis pe lista pierderilor colaterale.O încercare de a bloca suspenda�rea, pentru că gestul său i�arputea asigura votul de aur în Par�lament.

Foarte probabil, Dragnea vaaccepta numirea lui GabrielVlase la SIE. Dacă se opune, vaavea o surpriză, pentru că opo �ziția plus o parte importantă din�tre pe sediști vor asigura majo �ritatea în Parlament pentru Vla �se. Ar fi o înfrângere dureroasăpentru Dragnea.

Înclin să cred că va înghiți cunoduri propunerea lui Iohannisși�l va accepta pe Vlase. Dar ce seva întâmpla totuși cu suspenda�rea? Va mai fi pus Planul PSD înaplicare? Aici e complicat de datun răspuns.

Studiind ultimele mișcări aleliderului PSD, este foarte proba�bil ca Planul să fie dus până lacapăt. În această cheie ar trebuicitit și gestul președintelui. Încer�carea de a crea o breșă în PSD,pentru că va conta orice vot. Iardacă UDMR și aleșii minoritățilornu vor marșa la noua fantezie devară a PSD, atunci sunt șansebune ca suspendarea să nu treacăîn Parlament.

Urmează două săptămâni defoc pentru România. E finalul bătă�liei. Peste 15�20 de zile vom ști dacămai avem stat de drept, adică dacămai avem o șansă, sau dacă Româ�nia iese de pe orbita demo crației șise transformă în Țara lui Dragnea.

Mai trebuie spus că PSD a de�monstrat de�a lungul timpului căeste organizat, are putere de luptă,dar se împiedică în momentele cru�ciale. Amintiți�vă de episodul Geoa �nă la Vântu, de trăsnaia lui Ponta cudiaspora, ba chiar de acea decizie alui Năstase cu mandatul pre zi �dențial lungit la cinci ani. PSD n�adovedit abilitate nici la momentulcu OUG 13. Modul brutal în care aacționat a întors o bătălie ce păreapierdută pentru societatea civilă.Până în urmă cu o săptămână, PSDpărea iarăși pe cai mari, iar Iohan�nis nu avea soluții. A urmat mitin�gul�mamut al PSD, apoi momentulapariției Simonei Halep la ArenaNațională, pe care PSD le�a gestio�nat iarăși foarte prost.

Când nu mai ai răbdare, gre �șești. Dacă PSD se împiedică și deaceastă dată, atunci nu doar căRomânia are o șansă, ci și social�democrația. Pentru că dacă Pla�nul reușește, nu�mi închipui cumPSD va mai putea rezista la tăvă�lugul ce va urma. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Finalul asaltului

PSD și ALDE nici nu-s interesate de referendum, pentru că știu că nu au nici o șansă la votul românilor.

4ANUL XIV NR. 610

16 – 22 IUNIE 2018muzică www.suplimentuldecultura.ro

O bună cunoștință de la Iași, dlAlex Vasiliu, mi�a semnalat, bachiar mi�a și procurat un exem�plar din ediția a II�a a cărții luiGh. Mușat și îi sunt recunoscător.Autorul, fost prim�trompetisttimp de 43 de ani în OrchestraSimfonică a Filarmonicii „Tran�silvania“ din Cluj, membru fon�dator al ansamblului „Ars Nova“în 1968, pedagog la FestivalulInternațional de la Bayreuthtimp de câțiva ani, este autorulmai multor volume de amintiri șiscrieri muzicale – între careunele despre Erich Bergel – apă�rute la o editură, din păcate, cudifuzare restrânsă.

Cu o vădită venerație pentrudirijorul Antonin Ciolan, Gheorghe

Mușat subliniază în prefața laediția a II�a că maestrul ieșean,iar apoi clujean, a fost un om acărui „personalitate m�a copleșitși mi�a influențat destinul“. „As�tăzi știm cu toții că Antonin Cio�lan a dus o grea luptă pentru atrezi interesul și gustul publicu�lui pentru muzică, deoarece au �toritățile ieșene din acea vremenu înțelegeau rolul artei în edu�carea oamenilor...“

Trezirea interesului și edu�carea gustului publicului pentrumuzica simfonică constituie onevoie permanentă, astăzi, parcămai mult ca niciodată. Desprecultura autorităților, fie ele de laIași, fie de mai pretutindeni înRomânia, și despre predispozițialor să încurajeze arta, să nu maivorbim.

Gh. Mușat și�a propus încăde la prima ediție să clarifice mo�mente rămase practic necunos�cute din viața lui Antonin Ciolan,pe baza informațiilor de arhivă,și o face în modul cel mai util,publicând lizibil documente alemăsurilor controversate luateîmpotriva dirijorului la încheie�rea celui de�al Doilea RăzboiMondial.

Adresându�se primului mi�nistru într�un memoriu la 12 de�cembrie 1944, dirijorul își explicasituația: fusese arestat de jan�darmi la 19 octombrie 1944, la

Făget, unde era evacuat cu eleviiConservatorului de Muzică dinIași, și trimis la Prefectura Po �liției din București. „Prin faptulcă mă găsesc însă ținut împreunăcu alte persoane ce au avut însăr�cinări în fosta admi nistrație aTransnistriei, bănuiesc că aresta�rea mea ar putea fi atribui�tă activității ce am avut în cali�tate de director general muzicalla Opera din Odessa. Or, înaceastă funcțiune am fost trimisde către Ministerul EducațieiNaționale, deci în serviciu co�mandat...“ Ciolan mai preciza cănu a avut decât „răspunderea

artistică muzicală“, de chestiu�nile administrative ocupându�sedirectorul Operei și cel adminis�trativ, și – subliniind că nu afăcut parte din nici o mișcare po�litică – cerea atât punerea în li�bertate, cât și reabilitarea sapentru a�și putea continua acti�vitatea de dirijor și pedagog.

Au urmat alte memorii, alesale și ale unor foști elevi, citateîn monografia lui Gh. Mușat, șiun document ce atesta, în ianua�rie 1945, că dirijorul era deținutîn calitate de „criminal de răz�boi“. Ciolan avea să fie eliberat îniunie 1945, Ministerul Justiției

citând decizii ale TribunaluluiPoporului, ce nu reținuse ca rea �lă nici una dintre faptele ce i seimputau.

„Ordonanța definitivă“ a Tri�bunalului Poporului releva căAntonin Ciolan a fost „detașat dela Academia de Muzică din Iași...pe data de 1 octombrie 1942, înfuncția de Director General Mu�zical al Teatrului de Operă șiBalet din Odessa. Aici a funcțio �nat până la data de 18 martie1944“. Din documentul oficial re�iese că dirijorul fusese acuzat penedrept de autoritățile sovietice,de jefuirea Operei din Odessa, alcărei inventar a fost transportatîn întregime în România, „în co�muna Corbii Ciungi, jud. Vlaș ca“.Cei care ordonaseră transporta�rea în țară a inventarului ma terialde la Odessa, între care un vagonîntreg de costume de operă, fuse�seră însă generalul Gh. Poto�peanu și oficialități române dinadministrația Transnistriei, Tra�ian Herseni și Liviu Rusu.

Lucrurile aveau să reintreîntr�o relativă normalitate abiaîn 1947, când Antonin Ciolan eradetașat ca dirijor la Filarmonicadin București, dar asupra maes�trului aveau să plutească până lamoartea sa norii grei ai acuza �țiilor nedrepte. De unde și o dis�cografie minimă, cu totul nere� prezentativă pentru calitățilesale de mare dirijor. Cartea luiGheorghe Mușat constituie o maimult decât binevenită adevăratăreabilitare. SDC

DIRIJORUL ANTONIN CIOLAN

Pagini de istorie: „Nu cer milă, cer dreptate!“

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Aparițiile de cărți despre dirijorii români demarcă ai secolului XX – și nu au fost chiarpuțini – sunt rare și, de la pasionanteleevocări semnate de Eugen Pricopedespre Constantin Silvestri și alți șefi deorchestră, am sentimentul că nici o altăpublicație nu a ajuns la gradul de pasiuneși docu mentare al volumului semnat deGheorghe Mușat la Editura Junimea,Antonin Ciolan. Inegalabilul maestru al baghetei.

5ANUL XIV NR. 61016 – 22 IUNIE 2018 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

Un public de toate semințiile, căciuna dintre marile realizări aleacestui festival e că a știut săatragă spectatori feluriți, de toategenurile și așteptările, stratifi�când oferta în așa fel încât să sa�tisfacă orice expectanțe. Așa se șiexplică numărul impresionant despectatori din săli, piețe, străzi, bi�serici, hale amenajate ca incinteteatrale, în fața cărora evolueazăpracticieni din toate artele spec�tacolului (teatru, dans, muzică,arte vizuale, circ, fotografie, filmetc.), dar și carte, expoziții. Gene�ricul FITS 2018 e „Pasiune“, unsentiment complex, ce cumuleazădragoste, fidelitate, continuitate,perseverență, forță, un sentimentrevelator pentru suita continuă,de un sfert de veac, a celui maiconsistent eveniment festivalierdin România, concurând, pozitiv,Avignonul și Edinburghul.

Problema la Sibiu e că nu poțivedea tot! Programul e abundent,dispus pe întreaga durată a zilei,de la 10 până după miezul nopțiiși, oricât de tare te�ai strădui, nu

ai cum să parcurgi prin prezențăzecile de evenimente zilnice.Unica soluție e să îți faci propriuldecupaj, bazat pe interesele pro�fesionale, pe sonoritatea numelorcelor invitați, pe instinct, să îțimobilizezi întreaga putere per�ceptivă și să nu ai regrete că nuvei putea fi în mai multe locurideodată.

PROIECTUL E LEGAT DENUMELE ȘI VIZIUNEA LUICONSTANTIN CHIRIAC

Fiind o ediție aniversară, mă în�torc puțin în timp, urmărind zoriiși evoluția FITS. Proiectul acesta,care a crescut continuu, e legat denumele și viziunea lui ConstantinChiriac, care, în 1994, începeamarea aventură culturală. „Eramartie și erau troiene de zăpadă.Pentru mulți cei care nu văzuserăzăpadă decât în filme, Româniapărea o țară fascinantă. La pri�mele ediții, oaspeții au purtat us�turoi în buzunare pentru a seproteja de vampiri“, declară orga�nizatorii în tipăriturile FITS.

Inițial numit Festivalul Inter �național de Teatru Tânăr Profe�sionist, FITS a căpătat actualulnume în 1997, când tema a fost„Identitate culturală“. În 2007,FITS a contribuit la desemnareaorașului Capitală Culturală Euro�peană, alături de Luxemburg.Acum, identitatea FITS înseamnăspectacole de pe întreg mapamondul,

bursa de spectacole, secțiuneaconsacrată Universităților de Tea�tru și Management Cultural, Sec �țiunea de Film și Platforma de artevizuale, nouă dramaturgie tradusăși lansată în spectacole�lectură,conferințe, editarea cărți lor funda�mentale din zona artelor spectaco�lului, Aleea celebrităților, iden� tificarea, amenajarea și stimulareaunor noi spații culturale, întâlni�rile creative.

„Filosofia acestui festival estepromovarea marii calități artis�tice, făcută printr�o selecție foarteriguroasă, descoperirea unicitățiiși diversității artistice de pe toatecontinentele în dialog cu artiștiiromâni și europeni și aducereamiracolului și a emoției în stradă,în biserici, în situri istorice și înspații publice, în fața spectatorilorcare nu au obiceiul de a merge însălile de spectacole“, spune Con�stantin Chiriac în numele echipeisale, care, în broșura festivalului,se întinde pe patru pagini.

În program se întâlnesc ar tișticonsacrați și începători ce promit,nume sonore, dar și emergente, for�mule clasice și variante îndrăznețepână la exploziv. Starurile prezen�tei ediții, care vor beneficia și decâte o stea pe Aleea celebritățilorsunt Hideki Noda (Japonia), IoanHolender (Austria), Isabelle Hup�pert (Franța), Mihail Barîșnikov(Rusia, USA), Peter Sellars (USA),Wajdi Mouawad (Canada, Franța),George Banu (România, Franța).

CALUP CONSISTENT DESPECTACOLE, CARE MI S-AU LIPIT DE SUFLET

Alergând, la propriu, de la o ex �poziție la o lansare de carte, de la unperformance la o conferință, traver�sând locuri luate cu asalt de artiștistradali, străduindu�mă să ajung dela o sală la alta în timp util și echi�pată cu atenția de bun spectator, amavut oportunitatea să (re)văd uncalup consistent de spectacole, caremi s�au lipit de suflet. Iată câteva.

Propunerea lui Timofei Kulia�bin (Red Torch Teatre NovosibirskRusia) cu Trei surori e imaginată înlimbajul semnelor, abrogând cu�vântul rostit, fundamentul arteiscenice, și conduce spectatorii în�tr�un univers în care acțiunile, ex�presivitatea corporală, gestualita�tea, mimica devin mai importante.

Povestea prințesei deocheatee spectacolul lui Silviu Purcăretedupă piesa kabuki a lui TsuruyaNamboku al IV�lea, cu trupa Tea�trului „Radu Stanca“ din Sibiu(TNRS), o dramă japoneză tra �dițională translată în codurile co�mediei prin utilizarea traves�tiului, printr�o spectaculoasă di�namică scenică și muzică live lainstrumente exotice și materiale/

obiecte simple producătoare desonorități.

Un Hamlet, prinț al Danemar�cei realizat de Victor Ioan Frunză,nu perfect, dar cu o serie de soluțiiși interpretări regizorale demne deinteres analitic: insistența pe Ham�let�tatăl, cu accent pe relația filială,prezența unui Hamlet�copil care se�condează Fantoma și reapare întrupa actorilor ambulanți, cartea luiHamlet – aici, un tom din Enciclo�pedia dello spettacolo, semn al unuiHamlet�regizor și al nebuniei salelucide etc.

Hedda Gabler imaginată de tâ�nărul regizor (doar 26 de ani) Bo�tond Nagy (TNRS), care operează ocurajoasă modernizare a textului șiviziunii ibseniene.

Stage Dogs (Teatrul Act), ungen de masterclass de actorie sus �ținut într�o poveste fragmentatădespre lumea teatrului de MarcelIureș și Florin Piersic Jr.

Sau savurosul 9 piese de teatruremixate (Unteatru București) al luiAlex Ștefănescu, o „rescriere“ extremde ludică a unor piese clasice peînțelesul și uzul cultural al generațieitinere. În ritmuri și pe acordurivocal�instrumentale (chitară).

La mulți ani, FITS! Și la cât maimulte ediții! SDC

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL ION BARBU

PINACOTECA DIN PETRILA

În momentul apariției în print a acestui articol, cea de-a 25-a ediție aFestivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) se va afla pe ultimaturnantă. Programată între 8-17 iunie, fila aniversară a unui evenimentpe care, ca om de teatru, nu îl poți ocoli, a adunat în orașultransilvănean și în împrejurimi mai bine de 3.300 de invitați din 76 de țări, oferindu-le 73 de spații în care să se întâlnească cu publicul.

FITS, de 25 de ani

6ANUL XIV NR. 610

16 – 22 IUNIE 2018dosar www.suplimentuldecultura.ro

PAS CU PAS: SUBORDONAREA JUSTIŢIEI DE POLITIC

Ce fel de Românie?

În mod cu totul neobișnuit pentru „Suplimentul de cultură“,dedicăm coperta și dosarul acestei ediții unui subiect la zi. Maimult, este vorba despre un subiect politic la zi. Trăim, în opiniacelor mai mulți dintre analiștii vieții publice, un momenthotărâtor pentru evoluția democratică a României pentruurmătoarele decenii. Cu tot specificul său, țara noastră esteîmpinsă cu toată forța spre modelul democratic neliberalpolonez sau maghiar, întregind un tablou complicat și periculosîn estul Europei. Cu un Occident în derivă, cu America luiTrump care cedează rolul de lider mondial, leadership-ul moralși business as usual nu mai există. În acest timp, o gașcă

politică a fost suficient de abilă să pună mâna pe aproapetoată puterea în România și să o deraieze în scop personal dela parcursul său european. Mizând pe lipsa de abilitate șiabsența din arenă a președintelui Iohannis (președintele„nejucător“), i s-au redus puterile treptat până în punctul încare Administrația Prezidențială riscă să rămână în arhitecturaconstituțională numai cu rolul de a acorda medalii și de aparafa acte, ca la notar. Scopul final: subordonarea justiției depolitic. Astfel, se pregătește cea mai mare hoție de după 1989:furtul înseși democrației românești.

DOSAR REALIZAT DE SILVIU D. CONSTANTINESCU

1 an și jumătate, 3 premieri de la PSD numiţi de președintele Klaus Iohannis

Urmărind cu atenție și îngrijorare soarta președinteluiTONI HRIȚAC

Karl Marx spunea că filosofii se mărginescsă interpreteze lumea în fel și chip, darceea ce contează cu adevărat este caaceasta să fie schimbată.

Dacă privim lucrurile astfel, atunci putemspune că dorința actualei coaliții de guver�nare este să îl transforme pe președintele

țării într�un mare filosof. Privarea sa deacele atribute exercitate până acum, uneorichiar în exces, de foștii președinți l�au aduspe Klaus Iohannis într�o postură de specta�tor de lux la festinul puterii. Și totuși, ceeace se cere în aceste zile de la el este un gesthotărâtor, situat într�o zonă imposibilă,între prelungirea dorințelor mișcării #Re�zist, de continuare fermă a luptei an �ticorupție, și disciplina necondiționată aunui soldat în fața comandamentelor

imperative ale Constituției, care îi cer revo�carea șefei DNA. Funcția prezidențială nu amai fost pusă niciodată în ultimii 29 de aniîn fața unei asemenea dileme. Răspunsulsău poate fi instituțional sau personal. Dinpunct de vedere instituțional, posibilitățilesale sunt limitate, mai ales că cvasi�mono�polul interpretării legii supreme se află lao curte potrivnică. Din punct de vedere per�sonal, are nevoie de curaj și geniu, lucruricare par să îi fi lipsit în ultima vreme,

aceasta fiind și cauza pentru care a ajuns însituația de față.

De partea cealaltă, o dilemă asemănă�toare pare să fi fost rezolvată de coalițiaPSD�ALDE, după tatonarea acelorași repere.Soluția pare a fi un amestec de atitudini, ointerpretare „particulară“ a legilor țării și acelei supreme prin intermediul instituțiilorasupra cărora deține controlul. Atât minis�trul Tudorel Toader, cât și majoritatea dinCurtea Constituțională au adoptat poziții

7ANUL XIV NR. 61016 – 22 IUNIE 2018 dosar

www.suplimentuldecultura.ro

personale, neuzuale, în dezacord cu par�cursul legislativ de până acum, în dezacordcu partea activă a societății civile, creândastfel o nouă normă instituțională pe careo pun cu nedisimulată satisfacție în fațapreședintelui. Grație lor aflăm acum că defapt Constituția s�a aplicat greșit în ultimii30 de ani și că degeaba votăm președintele.

Președintele se confruntă cu un mo�ment al adevărului în ceea ce priveștecompetența și flerul său politic. Pe aceeași

constituție, și renunțând la sprijinul political alianței care l�a făcut președinte, TraianBăsescu și�a construit o fortăreață și o ca�marilă cu care a speriat aproape tot spectrulpolitic. Aberant pe alocuri și lipsit de spiritconstructiv, Băsescu a lăsat totuși să se vadăcă în politică este destul de multă libertateindividuală. Exact acest lucru se întâmplăacum în toată lumea, unde personalități cudiverse orientări sunt jucători cu vederipersonale în arena politică.

Problema cea mare a președin telui esteaceea că, neacționând preventiv, s�a lăsat dusîntr�o zonă fără alternative și posibilități de ne�gociere. Adversarii l�au pus la zid și de acumurmează bătaia de joc la adresa sa și umilința.Dacă va alege soluția ins tituțională și o va re�voca, chiar și prin tertipuri, pe Laura CodruțaKövesi își va sacrifica viitorul politic și va primi,pe deasupra, și reproșurile suporterilor săi. Cele va putea spune, oare, ca să�i motiveze, într�oviitoare campanie electorală? Puterea efectivă

se va dovedi a fi la adversari, iar funcția pre �zidențială va deveni irelevantă. Dacă se va sa�crifica pe sine, printr�un gest „personal“, vapierde, probabil, puterea acum, dar va câștigașansa pentru sine sau altul pe viitor și ar putearevigora Președinția. În această logică – a sal�vării funcției prezidențiale active, în măsura încare aceasta mai este un deziderat – cred că va�rianta a doua, care presupune și asumareaunei suspendări, ar fi singura opțiune ra �țională a președintelui. SDC

GEORGE ONOFREI

Nu știu câte jafuri colosale se vor mai pro�duce în secolul acesta, dar operațiuneaaproape de final a resubordonării justițieide politic în România probabil se va cali�fica într�un eventual top 10.

La momentul scrierii acestui text, veștilesunt următoarele: Sebastian Ghiță a fostachitat de Înalta Curte de Casație și Justițieîntr�un nou dosar, PSD�ALDE pregătesc

suspendarea președintelui Klaus Iohannis(pe sistemul folosit în Republica Moldova,de suspendare a președintelui fără referen�dum) pentru a�și rezolva semnăturile peniște acte.

În fundal:două Românii, o societate totmai divizată și mai radicalizată. Mulți din�tre noi ne simțim, după un an și jumătatede guvernare a noii puteri, cea a regimuluipersonal al lui Liviu Dragnea, istoviți,batjocoriți și aproape gata să recunoaștemcă, de data asta, ticăloșii au fost mai buni.Mai buni în a�și impune cu tot disprețul

punctul de vedere: dreptate pentru borfașipână la capăt.

Niciodată de când urmăresc fenome�nul politic (foarte mulți ani ca jurnalist, șide mai puțin timp ca cetățean neimplicat înmod direct în publicistica activă) nu amsimțit o deznădejde mai mare. Nu pentru cămi�ar fi dispărut simțul critic sau pentru căvăd într�o parte doar alb, iar în alta doarnegru. Constat doar că procesul început înianuarie 2017 este incontestabil: actualiiguvernanți au reușit, în timp record, cât ne�autrimis după himere economice și ne�auamețit cu cele mai aberante măsuri fiscale,să�și creeze o arhitectură instituționalădupă bunul lor plac, un mecanism înspăi�mântător care execută comenzile fără greș.Aproape că rămâi fără cuvinte când veziCurtea Constituțională a României „ziua cahoții“ castrând președintele de prerogati�vele sale, ordonându�i ce decrete să emităși contrazicând 30 de ani de cutumă de�mocratică. Curtea Constituțională, adică

organismul față de care nu există cale deapel și ale cărui decizii, nerespectate, în�seamnă aproape a instiga împotriva ordiniiconstituționale. Și, totuși, acolo suntem: înpunctul în care „ordinea constituțională“ajunge să strivească democrația!

Dușmanii unei justiții independenteau fost prea multă vreme subestimați, la felși capacitatea acestora de a submina siste�mul speculându�i foarte abil greșelile. Căcinu există român rațional care să cauționezetoate prostiile făcute în numele lupteianticorupție și care, nerezolvate la timp, audat permanent muniție dușmanilor. Adicăcelor mai iscusiți hoți, politicienilor de ca�rieră. Nu cred că îi este nimănui comod sărecunoască acum, în ceasul al 12�lea, că efoarte posibil ca efuziunea exagerată gene�rată de cătușe (explicabilă pentru un poporcare s�a simțit în mod permanent tâlhăritde clasa politică „democratică“), excesul dezel în instrumentarea unor dosare care îivizau pe mai marii zilei, precum și metasta�zarea unor uscături în unele parchete anti�corupție au oferit muniția suficientă celorcare astăzi luptă, vezi Doamne, pentru„drepturile și libertățile românilor“. Din pă�cate, a fost prea târziu să mai avem o dis �cuție rațională pe aceste teme, căci oștirileanti�justiție au fost bine mânate în luptă deLiviu Dragnea, singurul „nebun“ din poli�tică din ultimul deceniu care a fost în staresă promită întregii clase politice izbăvirea:adică distrugerea inamicului, DNA, prinschimbarea nerușinată a legislației în fa�voarea infractorilor. Care infractori vor ră�mâne de�acum, probabil, negustori cinstiți,în lipsa unor instrumente adecvate sau avoinței de le mai dovedi hoția.

Suntem la un final de epocă în ceea ceprivește justiția din România, oricum aiprivi. De aici se despică două drumuri: celtrasat de regimul personal al lui Liviu Drag�nea, punerea în lesa politicului a procura�turii și desființarea legislației penale carear mai putea vătăma politicieni (și ieșireațării, sub o formă sau alta, din Uniunea Eu�ropeană), precum și cel al normalității,curățarea sistemului judiciar de uscături,garantarea independenței totale a Justițieiprin reformarea Constituției, dosare in�strumentate cu foarte multă acribie și cumai puțin zgomot, dar care să ducă, în celedin urmă, la dovedirea infractorilor și con�damnarea acestora. Politica și Justiția artrebui să fie, în orice stat normal, două su�biecte: a) separate!, b) plictisitoare. SDC

Ceasurile au fost date în urmă cu un deceniu

8ANUL XIV NR. 610

16 – 22 IUNIE 2018dosarwww.suplimentuldecultura.ro

RĂZVAN CHIRUȚĂ

Liniștea nu e bună pentru România, o demonstreazăistoria noastră recentă. Obsesia oricărui dictator depe planetă e să fie liniște în țara pe care o supune cumână de fier.

Regimurile comuniste, de exemplu, au creat un uriașaparat de represiune doar pentru a obține liniște.

Imediat după 1989, Ion Iliescu le�a vândut românilortot liniște. O liniște mincinoasă, o liniște sub care aceastățară a fost recucerită rapid de foștii nomenclaturiști și defoștii securiști. Dar, în acei primi ani haotici, care vine ine�vitabil când o societate își modifică radical regimul pestenoapte, haos care i�a luat pe majoritatea românilor pe ne�pregătite, liniștea a fost îmbrățișată cu speranță.

Chiar și unul dintre cele mai mari tunuri financiarepost�decembriste s�a dat tot în numele liniștii. Poate maițineți minte acel „Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine“.Fraierii care au mușcat au speră să își asigure liniștea fi�nanciară, participând la o schemă piramidală, iarșmecherii care au devalizat schema chiar au obținut�o.

Liniște a fost și în anul alegerilor parlamentare din2016 și din nou a fost o capcană. Guvernarea Cioloș aadus o mult dorită normalitate la conducerea statuluiși mulți au crezut că țara o va lua în sfârșit în direcțiabună. S�au relaxat și, am multe mărturii de genul ăsta,nu au mai fost preocupați de vot, de politică. Le�a ador�mit vigilența, oricum scăzută și până atunci. A fost ca�doul otrăvit pe care PSD ni l�a făcut o dată cu retragereade la guvernare în 2015, prin demisia lui Victor Ponta.

Liviu Dragnea, un baron rudimentar, obsedat decontrolul feudal al Teleormanului, a profitat și, dupăce a obținut cea mai mare victorie electorală a PSD dela Ion Iliescu încoace, a vrut să își lărgească feuda latoată România. Țara a luat�o brusc razna, în numai o

lună, s�a abătut de la mult dorita direcție bună și stră�bate încă istoria împleticindu�se pe mai multe cărări,într�o luptă între bine și rău al cărui final nu e garantatpentru nimeni.

Prin urmare, faptul că PSD�ul lui Dragnea face gă�lăgie de un an și jumătate nu poate fi, paradoxal, decâtîn dezavantajul acestei formațiuni antiromânești. Cândau făcut gălăgie și când au intrat cu bocancii printreporțelanuri, pesediștii au pierdut alegerile: Năstase adevenit prea lacom și a pierdut; Ponta a devenit preasigur pe el, și�a bătut joc de diasporă și a pierdut.

Dar românii au obiceiul să uite repede și să ierteușor. Așa că singura șansă ca PSD să iasă învins saumăcar mai slab din anul electoral 2019 este să ne ținăîn tensiune, să facă zgomot, să facă greșeli. Să ne ținămereu în alertă și să ne amintească zilnic că democrațiase câștigă și se menține greu, nu se dă de�a gata.

Desigur, gălăgia nu e suficientă. Trebuie comple�tată de acțiuni ferme ale partidelor de opoziție, trebuieca din această zonă să apară cât mai mulți politicienicinstiți, care să capitalizeze enervarea electoratului.

Momentan, cred că partidele de opoziție au fostmai degrabă timide în lupta cu Dragnea. Strada a dusgreul și prea puțini politicieni s�au mișcat pentru aduce mesajul în Parlament, de exemplu. Partidele nuau atins nici jumătate din forța și eficiența străzii.

Iar asta e păcat, căci strada, oricât de entuziastă șibine intenționată, nu poate vota legi bune, care să neelimine lacunele și chichițele exploatabile din prezent,decât, indirect, prin oamenii politici în care să aibă în�credere. Dacă opoziția nu va înțelege că românii s�autrezit și așteaptă altceva decât ipocrizie și complicități,nu am făcut nimic.

PSD va rămâne puternic pe scena politică, iar toatăgălăgia se va transforma într�un asurzitor semnal degolire a acestui dificil spațiu deal�vale�deal�vale în carene ducem existența. SDC

Care e dilema la zi din care nu putem ieși? ANDREI CRĂCIUN

PSD/ ALDE au o problemă cu statul paralel. Ce este statul paralel?Statul paralel este statul în care nu poți trece dincolo de lege fărăsă fii pedepsit, cum s�a întâmplat, de mii de ani, pe meleagurilecarpato�danubiano�pontice.

Ceea ce înseamnă că PSD/ALDE are o problemă cu orientarea occiden�tală a României. Pasul următor este forțarea ieșirii din UE și întoarcereala un despotism de tip oriental, cu vătaf la vârf.

Poporul? Grăjdari pe tarlaua baronetului de Teleorman. Am cunoscutcâini dresați cu vocabular mai bogat decât paravanul cu mantie plantat laPalatul Victoria. Așa că viitorul e lesne de imaginat:va fi încurajat în conti�nuare analfabetismul și va fi premiat servilismul. Cine nu este bugetar va de�veni. Bătrâna canalie Soros nici nu știe ce�l așteaptă:se va tăvăli în chinuri.

Opoziția politică este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. PNL, PMP(băsismul remanent) și UDMR votează cot la cot cu PSD/ ALDE pentruprivilegii și tot cot la cot redeschid calea spre o Românie pre�occidentală.

Știați că tocmai a fost votat în Senat ca primarii să primească și eipensii speciale (un fleac, 650 de milioane de euro dintr�un foc)? Știați cătocmai au votat ca penalii să poată face parte din nou din Guvernul Ro�mâniei (he�he)?

Știați că prefecții vor fi din nou ce au mai fost și mai mult decât atât,adică oameni ai Partidului, cadre de nădejde? În Parlament, singur USRse opune. Atât că, în mentalul colectiv al românului, USR nu există.

Bucureștiul a fost asaltat, la mitingul ca o reclamă la detergent, de omulțime de voturi. Au fost, e drept, mai puțini oameni. Un om e întemeiatpe libertate și pe demnitate. Nu era cazul. Voturi multe, oameni puțini,așadar. Și tone de gunoi rămase ca o dovadă palpabilă a treceriicetățeanului pesedist pe la București.

Acum, ce se întâmplă, și cetățeanul din capitală plutește pe norii pro�priilor flatulații, de zici că ar fi întemeiat o metropolă, nu că ar supraviețuiîn Prelungirea Voluntari, colț cu Chiajna și Chitila. El disprețuiește oas�petele fără dentiție, îmbrăcat în alb ca porumbelul (deși e mai degrabăpapagal). El îl disprețuiește de la înălțimea civilizației de șaorma cu detoate și sămânță de dovleac care ne guvernează capitala.

Pe de altă parte, porumbeii lui Dragnea au probleme grave de logică:umblă pe drum oameni cu părul alb fără dinți în gură, de îi arată cu de�getul ca pe maimuțele de la zoo niște copii cu treizeci de ani mai tineri.Porumbeii lui Dragnea n�au bani de plombe și să�și dreagă F4�ul din ficat,dar problema lor e să nu cadă la pușcărie, pe cameră, liderii coaliției carei�a condus atât de bine că a fost nevoie să se scoale în crucea nopții ca săfacă o eternitate până în capitală, fiindcă – ce să vezi? – autostrăzile s�au furat încă dinainte să se nască. Logică, nene Iancule!

Problema de fond rămâne: cum aduci împreună două țări pe carenu le mai unește nici Simona Halep? Una care se uită către trecut și unacare se uită către viitor, oricât de greu i�ar fi și ei.

Una în care contează siguranța locului de muncă (nu contează ce știisă faci, nici dacă meriți salariul, salariul e sacru, e ca adunarea vechimiila bugetar) și una în care lumea devine tot mai mică și ca să reușești săînaintezi trebuie să fii competent, nu omul cuiva.

Să nu cădem în maniheism, fiindcă sunt nenumărate nuanțe întreacest alb și acel negru. Dar problema de fond asta e:cum aduci împreunădouă mulțimi aflate de decenii într�un război civil politic, economic șispiritual. Sigur, varianta Dragnea�Tăriceanu e o reconciliere cu Drag�nea�Tăriceanu pe post de Mandela. Dar e exclus.

Mandela ieșise din pușcărie, nu stătea să intre în ea. SDC

Doar zgomotul ne scapă

9ANUL XIV NR. 61016 – 22 IUNIE 2018 dosar

www.suplimentuldecultura.ro

Rezumatul unei teribile confruntăriION BOGDAN LEFTER

11 noiembrie 2016: startul cam�paniei pentru alegerile parla�mentare programate pe 11decembrie.

Pe primul loc în toate sondajele:Partidul Social Democrat – PSD,o jumătate din fostul Front al Sal�vării Naționale – FSN, „născut înfocul revoluției“, după 22 decem�brie 1989, devenit apoi, de�a lun�gul anilor, Front Democrat alSalvării Naționale – FDSN, Partidal Democrației Sociale din Româ�nia – PDSR, cu diverse episoadede absorbție a altor mici forma �țiuni politice sau de desprinderea câte unui grup, a câte unei aripi,devenit PSD în urma fuziunii cuadevăratul – și mult mai micul –Partid Social Democrat din Ro�mânia, continuator al acelui PSDRdin deceniile precomuniste șideținător al mult�râvnitei titula�turi (minus „...din România“),prestigioase, de circulație inter �na țională, deci cu potențial de le�gitimare pentru structura politicăaspirantă la dominația asuprazonei de stânga.

Într�o deja lungă istoriepost�totalitară, PSD și�a negatprove niența din Partidul Comu�nist din România – PCR, cel dedinainte de 1989, gestionarul re�gimului dictatorial de extremăstânga, pliat pe noile realități, dara avut – FSN/ FDSN/ PDSR/ PSD –mereu atitudini ambigui, de faptcultivând bivalența trecut�pre�zent, în căutare de susținere po�pulară pe temele actualității, darși prin specularea reflexelor psi�hosociale prelungite din vechiulsistem.

N�au fost doar amestecuri –intenționate, fără nici un dubiu –între stânga democratică și ex�trema stângă antidemocratică, ciși contaminări cu dreapta libe�rală, sub presiunea reformistă arealităților politice și mai aleseconomice ale perioadei, și chiarcu extrema dreaptă, din nou îndescendența fostului PCR, careglisase în anii ’70�’80 ai secoluluitrecut către ceea ce a fost uneorinumit „național�comunism“, ală�turare de contrarii teoretic in�compatibile (denumirea fiind uncalc după „național�socialismul“

de dinaintea și din timpul celuide�al Doilea Război Mondial, alpartidului lui Adolf Hitler). Con�fuziile doctrinare de pe scena po�litică românească post�1989 aufavorizat atari prestații, pe funda�lul mai general al melanjurilor șial diluărilor tot mai vizibile în ul�timele decenii pe suprafețe mariale planetei, de unde interpretă�rile conform cărora am fi intratîntr�o epocă „postideologică”.

CAMPANIA PENTRUPARLAMENTARELE DIN 2016

Revenind la campania pentruparlamentarele din 2016: chiar șicu asemenea antecedente, PSDsurprinde – pe de o parte – prinpromisiunile unei bunăstări eco�nomice și financiare imposibil deatins practic, dar seducătoare,firește; și – pe de altă parte – prinîngroșarea stridentă, mult pesteceea ce mai comisese, a notelornaționaliste din discursul său po�litic, xenofobe, general�antiocci�dentale, cu accente antisemite(tema George Soros – evreul�un �gur�american conspirator univer�sal, deci și antiromân).

11 decembrie 2016: PSDobține un rezultat foarte bun laurne, de circa 45% din voturi.Micul său aliat, Alianța Liberalilorși Democraților – ALDE, care�ireunește pe dezertorii din PartidulNațional Liberal – PNL, reușește săintre în Parlament, cu puțin pestepragul legal de 5%. Împreunădepășesc, „la mustață“, 50 de pro�cente, formează majoritatea.

4 ianuarie 2017: se instaleazănoul guvern PSD�ALDE, cu sus �ținerea Uniunii Democrate a Ma�ghiarilor din România – UDMR șia Grupului Minorităților Etnice,altele decât cea maghiară. (Cumse explică asocierea ultimelordouă formațiuni e altă temă dediscuție, de analiză.)

18 ianuarie 2017: doar douăsăptămâni mai târziu, guvernulare pregătite pentru adoptaredouă acte normative despre carenu anunțase nimic public și carear fi adus modificări în funcțio �narea sistemului de justiție decare să beneficieze liderii coalițieiși clientela lor politico�adminis�trativă coruptă, vizată de ancheteale parchetelor și de procese îninstanțe: o ordonanță de grațiere

și alta de modificare a codurilorpenale (inclusiv cel de procedură).Dimineața devreme, pre ședinteleRomâniei, Klaus Iohannis, face omișcare fără precedent și des�cinde neanunțat la sediul guver�nului, participă la ședință și, înnumele democrației și al impor �tanței pe care o are pentru țarăcontinuarea demersurilor anti �corupție, împiedică adoptareacelor două acte normative. Pre�mierul de atunci, Sorin Grin�deanu, promite că guvernul nu vaacționa în acest sens.

31 ianuarie 2017: într�o nouăședință de cabinet, inopinată,într�o zi de marți, seara târziu(miercurea fiind ziua obișnuită dereunire a echipei de miniștri), eadoptată Ordonanța de Urgență aGuvernului nr. 13/ 2017, în caresunt incluse prevederile din pre�cedentele două proiecte, cele blo�cate pe 18 ianuarie. CoalițiaPSD�ALDE își etalează astfelurgența primă, dorința cea maifierbinte, obsesia: șefii centrali șilocali și rețelele lor clientelare co�rupte să scape de justiția carefuncționează de câțiva ani din ceîn ce mai bine, mai eficient, maiamenințător, anchetând și con�damnând foști sau actuali parla�mentari, foști sau actuali înalțidemnitari, primari, consilieri lo�cali, funcționari din aparatul destat. Dacă mersul dosarelor numai poate fi controlat, ca pânăatunci, prin influență politică,soluția ar fi așadar alterarea regu�lilor din sistemul de justiție, caresă devină mult mai permisiv, exo�nerând o multitudine de forme dehoție din banii publici.

ERODĂRI MĂRUNTE,PROGRESIVE ALE REGULILORSTATULUI DE DREPT ȘI ALE DEMOCRAȚIEI

Aceeași zi, noaptea: la o oră dupăce Ordonanța 13 e prezentată înconferința de presă de dupăședință, Piața Victoriei, unde seaflă sediul guvernului, se umplede protestatari și România intrăîntr�o perioadă care a crescutdeja la un an și aproape jumă�tate de tentative ale majoritățiiparlamentare și guvernamentalePSD�ALDE & asociații de a împiedica funcționarea justițieiși de rezis tență a societății

românești, care a împiedicat pâ �nă acum oroarea.

Protestele societății civile, aleorganizațiilor neguvernamentale,ale instituțiilor reprezentative alesistemului de justiție, firește că șiale opoziției politice, cu susținereafermă a președintelui Iohannis șicu o constantă susținere a aliațilorexterni, respectiv a Uniunii Euro�pene și a democrațiilor cu greutateîn sistemul occidental cu care Ro�mânia are parteneriate speciale,au reușit să împiedice planulantijustiție.

Majoritatea a schimbat întretimp strategia și a trecut la ero�dări mărunte, progresive ale re�gulilor statului de drept și aledemocrației, întețind incredibil șidiscursul propagandistic de susți �nere a campaniei sale. În căutaredisperată de susținere populară,dar neavând cum să�și țină enor�mele promisiuni electorale, coa liția

PSD�ALDE & comp. a dat pestecap și economia, sistemul națio �nal de impozitare, s�a îndatoratmasiv de pe piața bancară inter �națională etc.

Aici suntem:majoritatea par�lamentară și guvernamentală in�stalată după alegerile din decem �brie 2016 își urmărește neabătutăobiectivele, iar țara... rezistă. Teri�bilă confruntare, cu final necu�noscut, deocamdată; dar e o certi� tudine că, timp de un an și aproa pejumătate, democrația româneascăpostcomunistă și�a demonstrat so�liditatea, împiedicând alterareasa, transformarea într�un regimautocratic. Mai avem de trecutproba rezistenței până la capăt înfața asaltului, pentru a reveniapoi la consolidare și la dezvol�tare, în continuarea a ceea ce Ro�mânia a făcut deja, transfor� mându�se spectaculos de�a lun�gul perioadei postcomuniste. SDC

10ANUL XIV NR. 610

16 – 22 IUNIE 2018dosar www.suplimentuldecultura.ro

RADU CUCUTEANU

Se spune că trăim vremuri inte�resante, poate printre cele maiinteresante pe care le�am puteacunoaște. Perfect adevărat, recu�nosc, dar oare nu ne e dor uneorisă ne plictisim? În plus, să fimsinceri, nici ele, vremurile, nusunt chiar unice întru totul. Săne aducem aminte.

Acum aproape trei decenii au ieșitîn stradă niște oameni în Bucureștiși, în căutarea democrației, au ajunssă ocupe Piața Universității. Cu �noaștem reacția lui Ion Iliescu și acelorlalți deținători ai noii vechiputeri. Cum știm și fenomenul năs�cut atunci, acolo. Mai mult decâtatât însă, a fost momentul în careacei oameni s�au ales cu un nume,o sintagmă�simbol până în ziua deazi. Ei sunt „golanii“.

Să vă spun drept, pe atuncieram prea mic ca să pot înțelege ces�a întâmplat. Ulterior am cunoscutfenomenul și l�am încadrat într�oposibilă evoluție a României ce ar fiputut avea șansa să fie mai puținstrâmbă decât a fost. Și i�am admi�rat pe unii dintre oamenii ăia. Încăo fac (nu, Marian Munteanu nu

intră aici). „Golania“ a fost un câmpde luptă pentru libertate. Solidari�zările pe care le�a creat în timp prinundele sale de șoc au contribuit laedificarea unei societăți civile, câtăa fost și câtă este.

MECANISMELE RĂMÂNACELEAȘI ȘI ASTĂZI

Dar nu e o evoluție ce să aparținădoar acelui moment. Probabil că ră�dăcinile răsturnării de înțeles se�mantic se pot afla în clipa în careCeaușescu a folosit o sintagmă ase�mănătoare, cea de „huligani“, pecând nu știa că se află la începutulsfârșitului său. Semantica inversată,și atunci, și acum, a devenit bazaunei apropieri, a unei identificări. Bamai mult, a unei uniri între oameni.

Astăzi, în siajul aceleiași gândiri,apare un nou termen, cel de „șobo �lani“. Ne�a venit aplicat din înălțimisuverane de actualii conducători,într�o situație asemănătoare cu celedespre care vorbeam. Un termenaruncat cu dispreț și scârbă față decei care nu sunt și nu pot fi de acordcu parcursul pe care insistă să neducă astăzi cei de la putere. Față devalorile democrației și ale Europei decare ne îndepărtăm pas cu pas.

Evident, există și diferențe în �tre situațiile amintite mai sus. Una

dintre ele vizează chiar termenulpus în circulație zilele acestea: cu ominimă cultură, să�i spun chiar po�litică, emițătorul ar fi trebuit să știecă termenul are deja o anumită în�cărcătură în spațiul cetății, de laSoljenițîn încoace, care vorbea de �spre „șobolanii roșii“ (de altfel, pre�luat de aici, a devenit și titlul unuifilm românesc de la început de ani’90, primul film „particular“ dedupă Revoluție). Or, urmând ge�nealogia sistemului pe care îl re�prezintă, ridicolul este mai multdecât evident: de la PCR, via FSN,tu, conducător al PSD, să riști unasemenea termen arată nepu tințăși ridicol. Dar se pare că te accep�tăm așa cum ești.

Alta este însă direcția în careevoluează astăzi lucrurile. Trebuiespus că mecanismele rămân aceleași:altădată FSN, azi același PSD orga�nizează contra�mitinguri (deși,culmea, în trecut fără lipsa imensăde bun�simț de a le denumi „pro�teste“) și bat monedă pe aceeașifalsă scindare a generațiilor („Dacăe stu denți ei crede că e mai deș �tepți decât noi?“).

Numai că lucrurile în maremăsură nu mai merg așa. Cea maibună dovadă e prezența în numărridicat a persoanelor în vârstă laproteste – în adevăratele proteste.

Să nu uităm, aceștia sunt ai noștri, înmare măsură sunt cei care acum treidecenii au mai ieșit în stradă, cei careau râs și au plâns la Revoluție, ceicare și�au luat bastoane pe spinareși care și�au luat porția de libertateși prin bâtele minerilor. Alături de eise află un nou val, care caută Occi�dentul, pentru care lumina nu maivine de la răsărit și care vrea săînțeleagă și să construiască o socie�tate democratică. Vorbim aici des�pre revolte morale, care producconvulsiuni în întreaga societate șicare, încet�încet, o rup în două. Tre�buie observat și faptul că această ru�pere este „contra fibrei“, că nu maiputem vorbi despre diferențe ge �nerațio nale, în ciuda discursuluiPSD, ci de afectarea întregii societăți.

ÎN CĂUTAREA UNEIDEMOCRAȚII CLIENTELARE

Revenind puțin la ce spuneam an�terior, confiscarea și deturnarea desens a unui asemenea termen, celde protest, subliniază din nou lipsanu doar de scrupule, ci și de cul�tură politică a emitentului. Să dețiipâinea și cuțitul și să te auto�pro�testezi, tu față de tine însuți pânăla urmă, înseamnă, să�mi scuzațiimaginea, să te pupi singur înoglindă. Dar căutarea unui viitor

bine temperat, cum ar spune Vin�tilă Mihăilescu, nu se află pe ordi�nea de zi a puternicului clipei.Dimpotrivă, se află în căutareaunei democrații clientelare. Șiatunci câtă democrație ne ră�mâne?

Cum spuneam, răsturnările se�mantice sunt și astăzi la ordineazilei, prin umor. Denumirile asu�mate de golani în Piața Univer �sității, când încă mai luai bătaiefiindcă aveai barbă sau ochelari, numai zic de plete (vremuri care spe�răm să nu revină vreodată), fiindcăaveai rochiță sau păreai studentă,sau când mai ajungeai fără smocuride păr acasă după o vizită la poliție,au tocmai rolul de a trece de acestetraume și transmit aceas tă pornirespre asumare a unei identitățiabor date în răspăr: golan profesio�nist, golan manipulat, golan con�vins, pui de golan, supergolan.

Ar fi lesne și sunt sigur cămulți, în ei, fac apel la Miron Cos�tin cu a sa vorbă „Iară nu sint vre�mile supt cârina omului, ce bietulom supt vremi“. Dar lucrurile s�auschimbat trebuie să vedem un lu �cru simplu: că „vremile“ ni le facemși singuri.

În contextul dat, trebuie săspun că și eu sunt un șobolan. Care,cum făceau alții acum 28 de ani,caută democrația. Ca să completezcu o declarație (ștearsă, dar nu maipuțin vituperantă) a doamnei pri�mar de capitală, pot spune că mi�am găsit și identitatea cu ade�vărat: sunt un șobolan veninos.

Bine am venit în țara mea? SDC

Bine am venit în țara mea?

11ANUL XIV NR. 61016 – 22 IUNIE 2018 călătorii

www.suplimentuldecultura.ro

Bățul de bambus

DESIRÉE HALASEH

Particip pasiv la filmul vieții mele,trec toate prin fața ochilor mei șimă lasă nemișcată. Câteodată măîntreb dacă mai locuiește cinevaîn interiorul coastelor mele, subpielea asta, între oasele astea.Uite, acum ceva vreme eram pe uncâmp de grâu neîncolțit, mă ju �cam cu mâinile în pământ lângăcineva care tăcea. Tăcea cammult, dar asta mi�a plăcut un pic.Măcar un răgaz de la toate bull �shiturile pe care le debitămatunci când suntem emoționați șivrem să părem foarte stăpâni pesituație. Îmi plăcea și mă neliniș �tea liniștea aia. În stomacul meunu se mai făcuse un mic foc caresă mă mănânce ușor, dar sigur.

Fain. Dar, dacă era să urmez ve�chile tipare, aș fi zis ceva drăguț,ironic, voit erotic, nonșalant sauretoric. Normal, retorica măajută să nu aud răspunsuri și sănu mi se pună întrebări atuncicând de fapt vreau doar să fiu unanimal însetat. De carne, de toateși de tot în supraplin, să dea pedinafară și pentru un sfânt detimp SĂ SIMT ȘI EU CEVA. Cevaviu, inexplicabil și irepetabil. Da,ăsta e tiparul meu cel mai iubit,alungat și risipitor (ah, cât debine i se potrivește) care măprivește de o vreme de după gar�dul curții – casei – camerei – pă�tratului – cu latura de�o mână –în care m�am retras de luni bune.Ce luni bune, mă mint frumos,probabil ani, probabil veacuri,probabil miliarde de eoni înain�tea vieții mele.

Iată�mă aici, într�o adâncăamorțire, puțin amuzată, puținîntristată cu voința de a începesau termina absolut nimic. Nueram acolo și nu existam nicimăcar în vreo realitate paralelăposibilă. Voiam să fac ceva pros�tesc, să mă târâi în patru labe, săscot limba, să spun o idioțenie șisă sparg bolul de cristal în carepluteam incert de ceva vreme. Înrealitate nu am făcut nimic. M�ammulțumit doar să dau titluri fap�telor de nefăcut, vorbelor de ne�zis. S�a ridicat și am înțeles că egata. Măcar mi�am păstrat demni�tatea de a spune prima hai sămergem, oricum nu mai are rost.La primul semafor a coborât subitdin mașină.

A doua zi am ajuns la cabine�tul de Terapie. Cu două psihote�rapeute. E la modă faza asta,adi cătelea nu ești nebun de legat,te tratezi cum se cuvine de simțitlumea și de ne�simțit zero, nul,nimic niciodată. Cum naiba să leexplic eu asta lor? Doamnelor, eucred că m�am blocat. Cu totul.Trebuie doar să plec de aici șisigur îmi va fi bine. Pai dacă știicare e Soluția de ce ai mai venitla noi?

Aș vrea, doamnelor, să simt șieu ceva. Ceva ce e al meu. Ce mi�aizvorât din cel mai adânc colțișoral minții, sufletului, dracu’ știe cesubconștient conștient al divini �tății prăfuite ce a mai rămas înmine sau ceva similar, știți? Evreo pastilă, vreo tehnică, vreunleac, vreo măselariță ce pot în�cerca? Ele râd, râd și eu și faza ecă pe dinăuntru sunt ca bățul debambus și firul de trestie, goool,gol. Mi�au dat un contract deprestări servicii în două exem�plare, o chitanță unică și reco�mandarea de a încerca:Blocajul eun personaj, ce zici? Un prieten,un dușman, o bucată de țesut viucu personalitate. Ce e, de undevine, care îi sunt intențiile și maiales planurile de viitor?

Din toată treaba asta eu amînțeles că sunt bine, plec de dra�gul plecatului și mă întorc din

obligație. Mereu un detaliu mi �nor, jerpelit, nevertebrat și fărăpicioare care mă abate de la drumși nu�i așa, eu mă supun cu drag.Mi�e bine în India, e caldă, colo�rată, veselă, cu brațele deschise,mai îmi dă una, mai mă îmbră �țișează și, fie vorba între noi, eucam fac aceleași lucruri celor maiiubiți dintre pământeni și să fiu adracului dacă a fost vreodată rău,greșit sau nepotrivit. Ți se schim �bă fața, zice una dintre psihotera�peute, atunci când vorbești dedrum. Mersi, știu bine, și acum ce?În teorie zenu�i zen ca leru�i ler șifierul fier (nu mă întreba de ce amscris asta, am o chestie cu trinita�tea, deși de când mă știu mă scaldîn dualitate pură, cine oare l�achemat și pe al treilea la masanoastră? Eu?!). Adicătelea eu suntși pot fi bine oriunde, oricum, nuam devenit sclava contextului.

Am plecat oricum. Am schim�bat foaia și am întors roata. Cât vaține de data asta? Cât voi puteamerge zâmbind pe străzile deacasă, spunând că e minunat, mă

adaptez repede și nu am nevoiede nici un anestezic major care să�mi atenueze inadaptabilitateaculturală cronică? Realitatea e tottimpul mai fantastică decât fan�tasticul, lucrurile frumoase își potîntoarce fața hidoasă oricândcătre tine, astfel încât sunt mereuîn expectativă. Dădusem la unmoment dat peste conceptul dehorreur du domicile, la grandemaladie. Validarea unei afecțiuninu o face mai puțin virulentă. Darsentimentul că nu ești singurulbolnav de pe fața pământului îțiconfirmă că cineva, undeva, lu�crează la tratament. Într�o bună zinu vom mai suferi de mal d’Afri�que, nici de vreo nostalgie orien�tală fără sfârșit. Deschizi flaconul,amesteci cu apă și a trecut. Bine airevenit acasă!

În rest, lumea din Iași măplace mai mult când mă îmbrac înnegru, e așa, un soi de complici�tate stradală care mă distrează,dar de mâine port galben sau așaceva, galben muștar cu o kurta,fără papuci și fără probleme. SDC

Ganesh, zeul-elefant la umbra unui mănunchi de bambus, India, Auroville

Nu mai simt nimic. Nu mai aud, nu mai gust, nu mai văd, nu mai ating,nu mai sunt atinsă, nu mai miros, mi-am anihilat toate simțurile, în toatedimensiunile și în toate formele. Nu mai iau viața la mișto, nu maidansez, nu mă mai mișc.

Grădină de bambus

12ANUL XIV NR. 610

16 – 22 IUNIE 2018in memoriam www.suplimentuldecultura.ro

La moartea unui profetN�am nici o îndoială că LucianPintilie a fost un mare profet, deaceea securiștilor le�a fost fricăde el. A avut destinul profeților,calomniat, exilat, denunțat cănu�și iubește țara, deși numai iu�birea adevărată ceartă cu celemai grele cuvinte. Filmele salesunt ceea ce Titu Maiorescu spu�nea despre teatrul lui Caragiale:„o secțiune prin corpul societățiiromânești“, de aceea sunt atât decrude cu noi.

IOAN�FLORIN FLORESCU

Profeții apar în istorie atunci cândpopoarele se lasă manipulate șianexate de instituțiile puterii (deorice fel, inclusiv religioase), cândconștiințele individuale sunt golitede orice bun�simț și umplute înschimb cu un amestec toxic de min�ciuni, clișee, lozinci și superstiții.

Reconstituirea (1970) nu esteun film despre „un caz“, comu�nism, procuratură și milițieni, câtfilmul unui personaj colectiv maiodios decât toate celelalte, pentrucă este infinit mai puternic șipotențial mai rău:mulțimea de pestadionul din apropiere. Nu ovedem până la sfârșitul filmului,dar urletele ei, care răzbat din cândîn când, ne arată că ea este acolo, încadru, abuzul se petrece lângă ea șicu consimțământul ei. Mai mult,când în cele din urmă ajunge lalocul fărădelegii, ea este manipulatăsă linșeze victima, nu pe adevărațiiautori ai crimei. Filmul acesta

s�a jucat neîntrerupt din ’45 pânătârziu în anii ’90, dar personajulcolectiv, când nu e pe stadioanesau în fața televizoarelor, umblă în continuare printre noi, ame �nințător, ca un golem infernalscăpat din mâinile creatoruluisău. Mai mult decât comunismul,pare a spune filmul, problema ro�mânilor va fi de�acum înainte ro�mânii înșiși, ziua lor de mâinetrăită în permanența sumbră afantomelor trecutului, ca în Ba �lanța (1992). Interesant că în Re�constituirea (filmările au începutîn 1968) pare să mai plutească înaer o speranță (crima e totuși unaccident), dar în Prea târziu (1996),Terminus paradis (1998) sau Niki

Ardelean, colonel în rezervă (2003)e deja o lume fără scăpare.

„Ne�am suprimat de tot“, seautoironizează personajele dinDe ce trag clopotele, Mitică?(1980). Omul suprimat e un am�balaj umblător în care se poateîmpacheta orice servește unei pu�teri corupte: prostie, ură, igno �ranță, frică, violență, cultul da� cilor sau iconițe cu Arsenie Boca.Astfel împachetat, omul suprimatpoate fi chemat să voteze, să plan�teze panseluțe în Piața Univer �sității sau să�l scuipe în stradă pePatapievici. E de�ajuns o scânteiepentru ca România să se aprindăca mahalaua ațâțată de îndemnu�rile Miței Baston, acum și în

prime�time: „Sparge! Distru ge!Omoară!“. Cui nu�i place, să secare în Spania sau să posteze peFacebook poze cu pisici. Politicași filosofia de viață se fac în zoa�iele băii comunale în care se bo�tează laolaltă securiști vechi șinoi, demagogi și martiri ai ende �pendenți, plagiatori și analfabeți,personaje imbecile, isterice saumelancolice, instabile și confuze,traduse în dragoste și mântuite depatriotism.

Pintilie a scos țara la carnavalși a lăsat�o acolo, să ne spălăm pecap cu ea în dimineața centenaru�lui, când se va da cu ceață artifi�cială și vor bate peste noi clopo� tele unei Biserici absente.

Rolul profetului în astfel devremuri este să�și șocheze com �patrioții, punându�le în față oglin �da dezumanizării lor, în speranțade a le trezi conștiințele și de arestabili astfel raportul corectdintre instituții și om. Asta aufăcut filmele lui Lucian Pintilie șide aceea ele sunt zguduitor de ac�tuale, pentru că, dincolo de recu�zita politică schimbătoare, elevorbesc despre manipularea, amă�girea, abrutizarea și îndobitocireasistematică a românilor.

Filmele lui Pintilie ar trebui vi�zionate în mod organizat în toate li�ceele din România. Priviți, copii, prinacest deșert au rătăcit părinții voștri.Măcar voi să nu muriți proști. SDC

Scris de un preot român dindiasporă, volumul Jurnal scoţianreuneşte o parte din textele depe blogul cu acelaşi nume pecare Ioan-Florin Florescu a în-ceput să-l ţină, cu intermitenţe,după ce s-a mutat cu familia înScoţia, în vara anului 2011. „Esteun nume oarecum înşelător, pen-tru că nu e vorba de un jurnalpropriu-zis şi nici nu este exclusiv«scoţian». Cred că cel mai bine l-aş putea defini ca un blog scrisîn Scoţia cu gândul la România.“La mii de kilometri de casă, într-olume în care cel mai mult îi lip -seşte să vorbească româneşte,acest „ro mân de pretutindeni”, cuminu natul său dar de povestaş,

ne zice din cărţi şi din viaţă.„Când or să mi se termine toatepoveştile personale, când n-o sămai am niciun fel de «inspiraţie»,probabil că o să mă aşez la masă şio să scriu simplu, fără să adaug, săinterpretez sau să comentez ceva,un roman despre viaţa frateluiPadre: de la excepţionala sacoborâre din tren la Pojorâta, lavenirea în Iaşi, la cariera lui deziarist pentru «Monitorul», la ceade preot navetist, la cea de redac-tor la Polirom, la cea de cercetătorştiinţific al Universităţii Cuza dinIaşi şi până azi, când am aflatîntâmplător pe net că este preotmisionar în Scoţia (plus că Dum-nezeu ştie ce-o să se mai întâmple

până voi scrie eu romanul). Am omie de poveşti cu el, pe care – curare excepţii, deşi în ultima vremenu ne-am văzut decât de două oripe an – le spun aproape zilnicapropiaţilor mei. Dincolo de frăţianoastră, l-am considerat mereu unfel de samurai al creştinismuluiortodox, alternând perioadele deluptă cu cele de zen…“ (FlorinLăzărescu)

AUTORUL

IOAN-FLORIN FLORESCU (n. 1970)este preot şi cercetător ştiinţific.Din 2011 locuieşte în Scoţia, undeeste angajat al unei companii de

poştă şi preot misionar la Edin-burgh. A făcut parte dintre coordo-natorii traducerii Septuagintei înlimba română (2004-2011). Estecoautor al volumului IX din ediţiacritică a Bibliei de la 1688 editatăde Centrul de Studii Biblico-Filolo -gice al Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi şi a publicat la EdituraUniversităţii volumul În multechipuri de Scripturi. Studii de tra-ductologie biblică românească(2015). În prezent se ocupă de oediţie critică a Tetraevangheluluide la Sibiu şi scrie articole peblogul său („Jurnal scoţian“,http://ioanflorin.wordpress.com),citate în mai multe rânduri în presadin ţară. SDC

„Nu putem noi să ascultăm câtpoate el să cânte!“ – îmi zice de�unăzi prietenul a cărui pățaniecu Beth am rezumat�o mai peprimăvară.

Fraza se referea la noua și luxoasaapariție semnată�garantată de JoeBonamassa: pachetul de trei LP�uri, două CD�uri și un DVD/ Blu�ray cu titlul British Blues Explo�sion (2018, J&R Adventures). N�amrezistat la gratuitatea unei video�audiții preliminare. E drept că, lafel ca pățitul meu companion,sunt edificat asupra perfor man �țelor celui mai în vogă chitarist laora asta (din zona blues�rock).

Și de fiecare dată când i seeditează materialul vreunui con�cert, nu mă interesează mai delocvaloarea lui (evident, atestată demulți ani), ci forma în care seaflau la momentul respectiv Joe șigrupul de acompaniament. Iar în

cazul titlului de față, prima ob �servație vizează pofta de�a cântași se poate formula astfel: jos pă�lăria! Sau, adaptând o expresiecam vulgară, însă consacrată: săfie mama lor a dracului, le iese șile merge!

Am scris „i se editează“, fiind �că actualmente „Joe Bonamassa“este un brand, un (™) bine valori�ficat de�o echipă profesionistă,care administrează un patrimoniuce tinde să devină colosal. Site�uljbonamassa.com oglin deș te fără

dubiu amploarea afacerii. Succe�sul se materializează, de exemplu,și în locul întâi la albume de bluescucerit aproape instantaneu derecentul buchet de roze. 14 piese,totalizând șase minute peste re�gulamentara oră și jumătate, rea�duc mireasma intactă a blues�rockului englez, hrana generațieimele, cam de pe la 1966�1969,când cei mai mulți dintre noi amfost înțărcați cu țuică de prune șihrăniți cu pâine de la brutăriaC.A.P. Mai toate cântecele au fostconsacrate de clasicele trupeCream, Led Zeppelin, Yardbirdsori de nume devenite legendareîncă din timpul vieții: John Ma �yall, Eric Clapton, Jeff Beck. Reau�zindu�le acum în versiunea luiBonamassa, n�am avut nici unmoment senzația că ascult vechi�turi sau încercări de băgare în seamă ale vreunui vedețicăvândut la TV. Oi fi eu într�o fază

lăcrămoasă, irigată cu extract dinmalț de cereale, maturat cores�punzător în butoaie scoțiene, darm�a emoționat și m�a întinerit(măcar pe timpul repetateloraudiții) energia transmisă de Joe +Michael Rhodes, bass + Reese Wy�nans, keyboards + Anton Fig,drums + Russ Irwin, rythm guitar& backing vocals. Înregistrat deEric Roa, mixat de Kevin Shirley(director și producător muzicalde ani buni pentru Bonamassa) șimasterizat de Bob Ludwig, con�certul se impune între cele maibune capturate vreodată, din câtemi�au auzit urechile.

Să nu uit amănuntul că ma�teria dublului CD a fost detonatăîntr�un concert susținut de JoeBonamassa & band în aer liber laThe Old Royal Naval College, si�tuată fix în „buricul Pământului“,ca să fac o figură de stil de�spre meridianul zero, în cadrul

spectacolului nu mit GreenwichMusic Time, din 7 iulie 2016.

O paranteză: clădirile Cole�giului Naval Regal, înființat în1873, au fost eliberate de cursanțiimilitari și date circuitului public.Administratorii au găsit că efoarte nimerită organizarea unorevenimente culturale, între careun festival pop�rock, garnisit cudiverși consacrați, unii ușortrecuți spre vârsta a treia.

Probabil că distribuția aduceși public preponderent dinaceeași categorie, drept care lo�curile disponibile sunt asiguratepe scaune demontabile. Asta in�duce o doză de nefiresc în atmos�fera de concert – cel puțin dincâte se vede în episodul Bona�massa: pe cât de mult se con�sumă și dăruiesc interpreții pescenă, pe atât de cuminți stauspectatorii, nici zece din cele câteva sute nu se agită, nu trepi�dează, nu se perpelesc de plă�cere.

În fine, o chestiune secun�dară, dar nu prea: oare cât va re�zista Joe ritmului autoimpus? SDC

Explozie de blues britanic

13ANUL XIV NR. 61016 – 22 IUNIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Oricine are un copil, nepot, prie�ten de o vârstă mică, este rugatsă mediteze câteva secunde laurmătoarea întrebare: care esteanimalul lui de pluș preferat?Acum: care sunt desenele ani�mate preferate și ce animaleapar acolo? Probabil că prin răs�punsuri se găsesc mai puțin ani�male precum țap, găină sau oaieși mai mult ursuleț, girafă,panda, tigru. Produsele noastrepentru copii au o problemă dereprezentare, iar asta poate punechiar animalele cele mai iubiteîn pericol.

Dacă aveți în viața voastră uncopil de până în 3 ani, probabil ocunoașteți pe Sophie Girafa. Esteun serial de desene animate șiuna dintre cele mai popularemodalități de a opri copiii dinplâns, prin fraza „Hai, ne uităm laun episod cu Sophie Girafa?“. În2010 au fost vândute în Franța800.000 de girafe de jucărie, deopt ori mai mult decât numărulde girafe care există în întreagalume.

Ziarul „The Guardian“ a trasun semnal de alarmă și a explicat

de ce este periculos acest lucru.Animalele drăgălașe din deseneanimate aparțin de specii fie exo�tice, fie pe cale de dispariție. Lafel și cele mai populare jucăriide pluș (în afară de urși): tigri,lei, girafe, leoparzi, urși panda,mai muțe, urși polari, lupi și go�rile. Pentru că le văd atât de des,copiii și chiar oamenii maridevin atât de familiarizați cu im�aginea lor, încât nu conștien �tizează că speciile sunt în peri �col. Văzându�le mereu, imaginațianoastră le consideră la fel deobișnuite și răspândite precumcâinii sau pisicile. Iar asta, dinpăcate, înseamnă că nu facemfoarte multe eforturi ca să le aju�tăm să nu dispară.

Un efect neintenționat ase�mănător îl au documentarele cuanimalele sălbatice. Ne�am îndră�gostit de leneși (animalele, nu oa�menii), anaconde, tigri, mai �mu țe, aligatori, delfini. Așa că,printre fotografiile din vacanță,selfie�urile cu animale exotice audevenit aproape o obligație. Gră�dinile zoo, delfinariile sau diverși„întreprinzători“ sezonieri leoferă turiștilor posibilitatea să

îmbrățișeze, mângâie sau să atin �gă tot felul de animale sălbatice.Prețul nu este exorbitant, ini�mioarele curg pe Instagram, daranimalele au de suferit. Pentru anu agresa turiștii sau pentru a stasuficient de liniștite la poze, dre�sorii le sedează, le țin în condițiimizerabile și le hrănesc prost. De

exemplu, în excursiile din Ama�zon, turiștilor li se oferă posibili�tatea să îmbrățișeze și să sefotografieze cu un leneș. Pentruasta, numeroase exemplare suntcapturate și folosite special pen�tru fotografii. Leneșii sunt stresațiușor, de prea mult zgomot și preamultă agitație în propriul habitat.

Atunci când sunt smuciți de turiști,ținuți legați de un copac în pauze șiînconjurați de zgomote, leneșii morîn aproximativ 6 luni de zile.

Divertismentul cu animaleare, în această privință, o pro�blemă opusă filmelor de la Holly�wood. În fiecare an, atât de laOscaruri, cât și la Globurile deAur, se vorbește despre cât de su�breprezentate sunt minoritățilede tot felul în filme. Cât de puțineroluri principale sunt oferite ac�torilor de culoare, cât de puținefemei sunt regizori sau cât depuține filme tratează subiectespecifice minorităților sexuale. În2016, protestul împotriva acestordezechilibre a căpătat un nume:#OscarsSoWhite (Oscaruri atâtde albe). În lumea animală, mi �noritățile sunt la putere, din pă�cate cu consecințe nefaste pentruele. Este rândul pisicilor și câini�lor să se plângă de discrimi �nare. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Oscarurile atât de panda

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

ANUL XIV NR. 61016 – 22 IUNIE 201814

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

mare experiment multiculturaldin lu me, Uniunea Europeană“.

„După secole de teribile văr�sări de sânge, francezii, germanii,italienii și britanicii au construit,în sfârșit, un mecanism care săasigure armonia continentală, darenglezii au aruncat o rangă în an�grenajele acestei mașini miracu�loase“, regretă Harari, care credecă Brexit�ul a fost „o ultimă încer�care furibundă a maselor de a�șifolosi puterea politică înainte dea fi prea târziu“, adică a deveniirelevante într�o lume a viitoruluidominată de cyborgi și algoritmi.El rămâne încrezător însă în fap�tul că un eveniment ca Brexit nuva opri drumul civilizației. „Petermen lung, direcția istoriei esteclară“, afirmă Noah Harari.

Dar, pretinde autorul, astanu înseamnă automat că uma�nitatea va învăța să colaboreze.Astfel, „dacă proiectul euro�pean eșuea ză... asta ar arăta căaceastă încredere în valorileliberale de libertate și tole �ranță nu este de ajuns pen�tru a rezolva conflicteleculturale ale lumii“, scrieel. „Dacă germanii și gre�cii nu vor putea cădeade acord asupra unuidestin co mun și dacă500 de milioane de eu�ropeni nu vor putea ab�sorbi câteva milioanede refu giați, ce șan să auoamenii să depă șeas căconflictele mult maiprofunde care afec�tează civili za ția glo�bală?“

Harari povesteștecă, af lat la Oxford, nuprea știa ce să facă cuviața lui. La vârsta de 24de ani a urmat un curs dezece zile de meditație Vipassanā, care urmează otradiție transmisă de Buddha,dar care este accesibilă șinebudiștilor.

Popularul autor israelian lansează la sfârșitul lui august o nouă carte, 21 de lecții pentru secolul 21.

Cele două cărți care l�au transfor�mat pe Yuval Noah Harari în ve�detă a librăriilor, Sapiens și HomoDeus, s�au vândut în peste 12 mi�lioane de exemplare în întreagalume.

Noua lui carte va fi lansatăabia pe 30 august, dar circulă dejaprintre specialiști și se anunță a fiunul dintre bestsellerurile toam�nei. O carte care, spre deosebirede precedentele, vorbește desprelumea de astăzi.

„The Standard“ spune că 21 delecții prezintă în mare parte mate�rial deja publicat sau prezentat de

autor în conferințe, în 21 de capitoleorganizate în cinci părți: Provoca�rea tehnologică, Provocarea poli�tică, Disperare și speranță, Adevărși Rezistență, lecțiile autorului des�pre felul în care putem face față vii�torului care ne aș teaptă.

Ce este cu adevărat nou încarte este faptul că Harari discutășocul Brexit și cel al alegerii lui Do�nald Trump. Brexit, în special, parea contrazice complet credințele luiHarari, care consideră că, deși cri�zele și problemele noastre suntglobale, identitățile locale „aucreat o criză care zguduie cel mai

„Cred“, scrie Harari în noua luicarte, „că am învățat mai multe de�spre mine și despre oameni în gene�ral observându�mi atent trăirile înacele zece zile decât învățasem întoată viața mea până atunci. Nueste o evadare din realitate. Este omodalitate de a lua contact cu rea�litatea“.

Fiind convins că „oameniigândesc în povești“, Harari se în�treabă: „Cum ai putea trăi într�oeră a minunilor, când toate ve�chile povești au căzut și nici o po�veste nouă nu și�a făcut apa rițiapentru a le înlocui?“. Răspunsul,spune Harari, este ca toți să încer�căm să medităm, ca el, în tradițiabudistă, singura cale dea ne cunoaștegân durile. „Șie bine să neînțelegem noicât mai binemințile îna �inte să o fa căa l g o r i t m i ipentru noi!“

Cinci învățăminte din 21 delecții pentru secolul 21, extrasede revista „The Standard“:

n Nici o activitate umană nu va fila adăpost în fața amenințăriiviitoare a automatizării.n Odată ce Inte li gențele Artifi�ciale vor lua decizii mai bune de �cât noi cu privire la carierele și,poate, chiar relațiile noastre, con�ceptul nostru de umanitate și deviață va fi silit să se schimbe.n Spre anul 2100, acel un procentfoarte bogat din populație va de ținenu numai majoritatea averii, dar șicea mai mare parte din fru musețea,creativitatea și sănătatea lumii.n S�ar putea ajunge la folosirea

celor mai moderne rachete nu�cleare și bombe cibernetice

pentru rezolvarea unor dis�pute doc trinare despre tex�tele medievale.n Oamenii au trăit întot�deauna într�o eră a post�

adevărului. Homo sapienseste o specie post�truth acărei putere depinde de a

crea ficțiuni și a credeîn ele. SDC

Yuval Noah Harari:câteva lecții pentru Sapiens

Francezii abia așteptau inaugura�rea în China a unei expoziții des�pre „revoluția“ din mai 1968, darautoritățile comuniste n�au fostîncântate de idee.

Astfel, expoziția L’art c’est vous!L’année ’68 nu și�a mai deschisporțile la Beijing, după ce marțiMinisterul chinez al Culturii a re�fuzat să își dea acordul.

Expoziția, care trebuia să fie in�augurată al centrul Ullens dedicatartei contemporane, strânge lao�laltă numeroase fotografii caresurprind manifestațiile studen �țești care au paralizat Franța acum50 de ani, caricaturi din epocă, darși afișe ale diferitelor grupări careîl glorificau pe președintele Mao.

Ideea unei asemenea expozițiiîn China s�a dovedit a fi o ideenu tocmai înțeleaptă: autoritățilechineze reprimă cu mare severi�tate orice mișcare contestatară

și sunt deosebit de atente maiales în iunie, luna a reprimăriidemonstrațiilor din piața Tia�nanmen, din 1989, soldate cu miide morți.

Multe dintre exponate, de ase�menea, n�au avut darul să placăchinezilor, cum ar fi caricaturile

generalului de Gaulle, apreciat înChina fiindcă a recunoscut repu�blica populară în 1964. Nici afi �șele cu Mao n�au avut prea marișanse să încânte, fiindcă autori �tățile chineze nu aprobă repre�zentările „independente“ ale con� ducătorilor comuniști. SDC

n Sylvester Stallone s�a aliniat șiel la ultima modă: procurorii dinLos Angeles anchetează o re cla �mație pentru agresiune sexualăde care s�ar face vinovat actorul.Presupusa agresiune s�ar fi petre�cut în timpul unor filmări în Is�rael, în 1987. În noiembrie anultrecut, Stallone a fost acuzat, deasemenea, că ar fi forțat o tânărăde 16 ani să facă sex cu el și gardalui de corp în 1986.n A încetat din viață Philippe deBaleine, romancier francez și fostredactor șef al revistei „ParisMatch“. El i�a inspirat desenato�rului Hergé personajul Jean�Loupde la Batellerie din populara seriede benzi desenate Tintin.n În anii ’90 a fost o serie deanimație difuzate de MTV. Cevamai târziu, un film cu CharlizeTheron în rolul principal. Astăzi,Aeon Flux se transformă într�unserial TV „live action“ pe care îl vaproduce pentru MTV Jeff Davis(creatorul seriei Teen Wolf) șiproducătoarea Gale Anne Hurd(Terminator).n Avengers: Infinity War a intratîn clubul exclusivist al filmelorcare au încasat peste 2 miliardede dolari la box�office, anunță„Forbes“. Avengers 3 este astfel alpatrulea cel mai mare succes dintoate timpurile, după Avatar, Ti�tanic și Star Wars 7.n După ce a fost anulat de postulFox, serialul Lucifer, care tocmai

a încheiat al treilea sezon, ar puteasă fie salvat de Amazon Studios.Fanii au susținut serialul cu hash �tagul #SaveLucifer, iar cei de laAmazon negociază acum cu Foxpentru a obține drepturile asupraseriei. Tot Amazon Studios a salvatserialul The Expanse, anulat recentde SyFy.n Jennifer Salke, directorul Ama�zon Studios, a făcut precizări des�pre viitorul serial Stăpânul ine lelor.Seria va debuta cel mai târziu în2021, iar în prezent Amazon nego�ciază cu regizorul Peter Jacksonpentru a�l convinge să se implice înacest proiect, într�un fel sau altul.

n Ewan McGregor va juca în rolulprincipal în Doctor Sleep, adaptareacontinuării lui The Shining, scris deStephen King. McGregor va juca rolulfiului lui Jack Torrance, personaj in�terpretat de Jake Nicholson în TheShining, filmul lui Stanley Kubrick.n David Lynch (foto) a scris o nouăcarte, parte memorii, parte biografie,ajutat de colaboratoarea sa, KristineMcKen na. Cartea, numită Room ToDream, va fi publicată săptămâna vii�toare. Ea retrasează activitatea artis�tică a lui Lynch, așa cum o povesteșteel, dar și așa cum o comentează ceimai apro piați colaboratori ai lui, încâteva zeci de interviuri. SDC

ANUL XIV NR. 61016 – 22 IUNIE 2018 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Florin Irimia, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Pentru prima oară în istorie, unbărbat interpretează un rol femi�nin în cadrul unei companii in ter �naționale. Numele „ei“ este ChaseJohnsey și, deși născut bărbat, s�adeclarat „gender fluid“, iar zileletrecute a debutat pe scena Coli�seum Theatre din Londra în spec�tacolul Frumoasa din pădureaadormită. Bun venit în lumeanouă, în ceasul „woke“, termenpro venit de la afroamericani cedefinește astăzi noua realitate pro�gresistă, „conștientă“ de proble�mele de justiție socială și rasială.

„Vreau să fiu privit ca o bale�rină“, spune Chase Johnsey, bale�rinul născut în Statele Unite. „Ampărul făcut, port machiaj și hainede femeie. Pot să joc roluri de fe�meie și, artistic, asta vreau să fac.“

Johnsey s�a operat pentru a�șifeminiza trăsăturile și spune căîncă de la 14 ani s�a antrenat sădanseze ca o balerină.

Tamara Johnson, directoareacompaniei English National Bal�let, care i�a oferit lui Chase uncontract pe termen redus, se temeca alegerea lor să nu fie privitănumai ca o încercare de a�și facepublicitate și se apără: „Vrem săreflectăm lumea în care trăim“.

„The Independent“ considerăcă, spre deosebire de lumea teatru�lui, în ce privește baletul problemaschimbării sexului inter preților

este mult mai complicată, fiindcăbalerinele trebuie să se confor�meze, în marile companii, uneinorme estetice specifice, care in�clude o siluetă subțire și „anumiteidei despre armonia proporțiilor“.Iar, în ceea ce privește spectacoleleclasice precum Lacul lebedelorsau Frumoasa din pădurea ador�mită, balerinele care formează acelcorps de ballet nu trebuie să diferefoarte mult în ce privește fizicul.

În vreme ce unii văd povestealui Johnsey ca pe o victorie a noi�lor idei de toleranță, alții se tem,dimpotrivă, că includerea baleri�nului american reprezintă un altcaz de „infiltrare a bărbaților într�undomeniu feminin deja foartecompetitiv“. SDC

PE SCURT

Mai ’68 nu este pe placul chinezilor

Prima balerină bărbat dansează în Frumoasa adormită

Cu toții suntem la curent cu poves�tea văcuței din Bulgaria care a tre�cut fraudulos frontiera către Serbiași, după două săptămâni, când afost repatriată, nu știu ce autoritățisanitar veterinare ultracompetenteau vrut să o eutanasieze.

Noroc că s�au găsit destule canalemedia care să vadă o potențialămare știre în asta și noroc de Sir

Paul McCartney. Într�un final,Penka a fost grațiată. Mare bucu�rie, mare veselie. Dar despre vacaAnușka nu�l veți auzi pe PaulMcCartney vorbind prea curând.

Totul a început în vara lui2016, undeva în nord�estul Ucrai�nei, în localitatea Leonivka, un satîn comuna Arhîpivka din raionulSemenivka, regiunea Cernihiv,deci la mama naibii. Era o di �mineață răcoroasă de duminică,când lumea se adună, cu mersagale, în curtea bisericii. Domnulăla cu cămașă verzui nu era deprin partea locului. Ținea în mânăun capăt de funie, funie care la

celălalt capăt era prinsă de coar�nele unei vaci. Omul s�a recoman�dat cu numele de Piotr și nu maiștiu cum și a spus, în limba rusă,că vine din localitatea Kurkovici,regiunea rusă Briansk, la rândulei aflată foarte aproape de gra �niță, iar această vacă a fost repe�rată păscând lângă primăria lorși, cum nimeni nu a revendicat�o,el crede că este un caz de treceretransfrontalieră bovină, iar acumîi caută stăpânul. A pierdut cinevavaca asta? Cu lacrimi de bucurieîn ochi, moș Leonid Azarov s�aapropiat și a pupat vaca fix pe bot.Anușka, te�ai întors acasă!

Da, domnule Paul McCartney,Anușka se întorsese după maibine de trei luni. Se vede că depăr�tarea de casă te schimbă. Bovinaavea acum niște urechi tare ciu�date, din metal, rotunde ca douăpâlnii. Ca două antene paraboliceminuscule, aș putea spune. Ochiul

drept nu mai clipea, ci ieșea une �ori în afară, când Anușka părea căse uită în depărtare. Făcea un zum�zăit ciudat, apoi un soi de clic, dupăcare urechea stângă începea să vi�breze. Evident, asemenea gest nu atrecut neobservat, iar cei de ladirecția sanitar veterinară Seme�nivka au hotărât că Anușka trebuieeutanasiată. A fost ultima lor hotă�râre luată în această viață, fiindcăvaca a scos prin nara dreaptă oțeavă de mortieră și i�a pulverizat.

Tot satul o iubește pe Anușka,iar ea paște fericită. Firul pe careîl vedeți nu este pus acolo ca să oțină priponită. Este un cablu deinternet de mare viteză, mufat înfundul ei, prin care toți copiii auacum acces la cele mai bune sai�turi de jocuri și informații. SDC

Afaceri externe cu vite

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

16ANUL XIV NR. 610

16 – 22 IUNIE 2018fast food www.suplimentuldecultura.ro

Dacă Legături bolnăvicioase, deTudor Giurgiu, înfățișa în 2006 le�gătura dintre două studente maimult sugerând�o și integrând�oîntr�o coming�of�age story stili�zată, nostalgică à rebours șiîmbrățișând frumusețea Bucu �reștiului, Bogdan Theodor Ol�teanu vine cu o poveste intimistăîn care nu�și părăsește nici o clipăeroinele, urmărind în spații în�chise cum relația lor se înfiripă,crește și se încheie brusc (pentrucă uneia dintre ele îi e teamă decoming�out). Câteva conversațiidespre o fată foarte înaltă e însămai degrabă din aceeași para�digmă cu Autoportretul unei fetecuminți (2015), de Ana Lungu:ambele sunt nu doar filme dedebut (cum era și filmul lui Giur�giu), dar ambele sunt producțiiindependente realizate cu entu�ziasm și pe gratis de echipă & ac�tori, ambele povești intimistedespre personaje feminine, am�bele cu puține personaje și filmate

în decoruri autentice, ambele vi�zând autenticitatea maximă pânăla a mima documentarul, ambelecu titluri lungi care inconștient artrebui poate să compenseze lipsabugetului și defectele inerentedebutului.

Acțiunea se desfășoară maiales în mica locuință a uneia din�tre fete, precum și în alt aparta�ment, cu ocazia unui party. Cumfaci în condițiile astea ca povesteasă țină spectatorul în priză, deșiideea tocmai asta e – că relațiaapare pe internet și se consumă înspații închise, evaporându�se laposibilul contact cu exteriorul?Cred că Olteanu a mizat mai alespe naturalețea dialogurilor și ainterpretelor Silvana Mihai și Flo�rentina Năstase.

Fetele sunt, într�adevăr, foar �te bune și fac clic. Dar, la un mo�ment dat, atenția spectatoruluilenevește pentru că în scenariulscris de regizor împreună cu AnaIvan și Denisa Niță prea multe nuse întâmplă și, în lipsa unoropțiuni regizorale mai ferme, dia�logurile devin monotone, iarnaturalețea capătă în timp cevamimat. Filmul se epuizează dinpăcate prea repede. Cu povesteade acum, ar fi putut fi un bunscurt sau mediumetraj. Într�unalt lungmetraj independent cla �ustrofobic românesc – Elevator,de George Dorobanțu – acțiunea

avea loc doar într�un lift, dar câtsuspans era acolo!

Fiind preluat de un distribui�tor consacrat pentru filmul inde�pendent – Transilvania Film –,Câteva conversații poate ajunge lacât mai mulți spectatori amatoride producție underground autoh�tonă, care vor aprecia și curajulabordării unui subiect încă tabu.

...ȘI UN CRUCIȘĂTORAMERICAN

„Superproducțiile astea sunt niștemașinării uriașe. Pentru ca unscenariu să fie modificat sau niștedecizii să fie luate, se pune înmișcare o industrie înăuntrul in�dustriei“, mi�a spus Toby Jones îninterviul dat anul trecut la Can�nes. Vorbea despre Jurassic World:Fallen Kingdom, de J.A. Bayona,unde are pentru prima oară un rolsecundar. Al cincilea film din seriaîncepută în 1993 mi se pare cel maispectaculos de până acum. Preferaceastă serie altor crucișătoare cusupereroi tocmai pentru că aici nuexistă supereroi și pentru că dino�zaurii forțează patina retro. Mi separe apoi că personajele umanesunt mai bine conturate decât înalte superproducții, iar de când aapărut cuplul interpretat de ChrisPratt și Bryce Dallas Howard(adică din 2015), seria a câștigat înumor.

Cum era de așteptat, sunt maimulți dinozauri decât au fost înorice alt film precedent, precumși inevitabile tușe ecologice caresă ancoreze filmul în prezent, darseria și�a păstrat fiorul primar pecare�l speculează cu succes încăde la primele scene, când un sub�marin trimis să ia mostre din�tr�un schelet de dinozaur e în �ghițit de o gură imensă ce se cascădin beznă când te aștepți maipuțin. Această spaimă ancestralăspeculată prin ambivalența dino�zaurilor (care sunt în egală mă�sură periculoși și endangered, răi

și buni) dă seriei o sevă care pareinepuizabilă. SDC

l Câteva conversații despre ofată foarte înaltă – de BogdanTheodor Olteanu, cu: Silvana Mi �hai, Florentina Năstase, DenisseMoise, Ana Ivan, Carol Ionescu,Nicoleta Hâncu, Ana Covalciuc

l Jurassic World: Fallen Kin�gdom – de J.A. Bayona, cu: ChrisPratt, Bryce Dallas Howard, RafeSpall, Justice Smith, Daniela Pineda, James Cromwell, TobyJones

O lungă scrisoare pentru o scurtă despărțire

IULIA BLAGAFILM

Câteva conversații despre o fată foarte înaltă e primul lungmetrajromânesc ce abordează frontal relația dintre două femei.

610