cĂrȚi de citit numaidecÂt -...

CRITICII ROMÂNI DESPRE FILMELE ȘIEVENIMENTELE CINEMATOGRAFICEALE ANULUI 2019

CE PUNEM SUB BRAD ȘI CE NU ASCUNDEM SUB PREȘ

ANUL XVI w NR. 669 w 21 – 27 DECEMBRIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 10-12

MAI BUN, MAI GENEROS. UN GHID AL MODELOR

PAGINILE 6-8

PAGINA 4

ANNA BURNS –LĂPTARUL

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremierăun fragment din acestroman, traducere dinlimba engleză și note deMihaela Ghiță, care vaapărea în curând laEditura Polirom.

Este momentul din an încare ne uităm în oglindă șidecidem că putem mai bine,putem mai mult. Dar ceînseamnă să fii „mai bun“?

PAGINA 9

CE MAI CITESCAUTORII POLIROM?

CĂRȚI DE CITITNUMAIDECÂT ÎN VACANȚA DE SĂRBĂTORI

Sărbători fericite și La mulți ani!Următoarea apariție a revistei: 11 ianuarie 2020

CĂRȚI DE CITITNUMAIDECÂT ÎN VACANȚA DE SĂRBĂTORI

2ANUL XVI NR. 669

21 – 27 DECEMBRIE 2019opiniiwww.suplimentuldecultura.ro

Am început să uit.Oamenii nu artrebui să uite, oamenii uită, la în�ceput uiți un nume sau o adresăsau anul în care s�a întâmplat uncunoscut eveniment istoric saucum arăta chipul unui om pe

care l�ai iubit sau cum se numeabasistul trupei Nirvana sau cândai vizitat ultima dată Parisul. Ceminune e creierul omului!

În fiecare zi fac liste, pereții caseimele sunt tapetați cu informațiidespre mine, cine am fost și ce mi�aplăcut și ce nu mi�a plăcut: nu�mele meu este Amalia, sunt fiicalui Teodor și a Ioanei, părinții meiau murit când eu aveam șase aniîntr�un accident rutier, m�aucrescut mătușa și unchiul meu,toți acești oameni au fost munci�tori în fabrica de armament, eu n�am muncit în fabrica de arma �ment, nu am copii și nici o rudă

apropiată, în copilărie am omorâtdin greșeală un porumbel și l�amîngropat pe ascuns în pădure, nuam avut copii, am iubit toată viațaun singur bărbat, numele său esteMatei, îi spuneam Toto Cutugno,fiindcă îi semăna, Matei a făcut unatac cerebral și a murit, la șase anidupă Cernobîl, am fost foarte tri�stă atunci, am vizitat o singură țarăstrăină: Italia, am vrut să văd Roma,Dag Hammarskjöld a fost suedez,Dag Hammarskjöld a fost secretargeneral al Organizației NațiunilorUnite și a fost asasinat, s�a aflatdupă cincizeci de ani, președinteleKennedy a fost asasinat, John Len�non a fost asasinat, să nu uit!

Îmi plac: diminețile liniștite,pălăriile, eleganța Reginei Angliei,ceasurile, rândunicile, caii, fagii,picturile lui Michelangelo, dar și alesuprarealiștilor, muzica Mariei Tă�nase și a lui Marie Laforet, jocurile

de cuvinte, romanele de aventuri,basmele, baladele și legendele,emisiunile radiofonice, ceaiurile,nu mă interesează prea tare poli�tica, dar nici nu mă plictisește.

Nu îmi plac: emisiunile tele�vizate, războaiele, Ordinul Tem�plierilor, slujbele și sărbătorilereligioase, iarna, cafeaua, băutu�rile alcoolice, paltoanele, cămă �șile în carouri, cravatele, costu �mele bărbătești, pisicile obeze, femeile obeze, copiii obezi, za�cusca, dovleceii, vinetele, motoa�rele, medicamentele, adolescenții,mirosul oamenilor care îmbătrâ�nesc, fluturii, nemții, turnătorii,computerele, telefoanele, cutremu�rele, tonul ridicat, notele de sub� sol, Japonia. Pe prietena mea ceamai bună o cheamă Vera.

Secretele mele: mi�am schim�bat de trei ori identitatea în stațiunide la malul mării, de fiecare dată

m�am culcat cu necu noscuți pe carenu am vrut să îi mai văd niciodată.

Am început să uit și în curândnu îmi voi mai aminti ce anumetrebuie să scriu pe biletele mele,le voi privi alb, gol, definitiv, ca peo moarte necesară. Am început săuit și scriu aceste cuvinte:nu sunttristă, nu sunt deloc tristă.

Încă mai văd – văd cum s�aschimbat lumea și cum se schim bălumea, cum copiii o redescoperă șiea schimbată și mereu aceeași și ti�nerii o redescoperă și ea e schimbatăși mereu e aceeași, nimeni nu are ne�voie de oamenii bătrâni. E un fapt.

Ninge, îmi aștept moartea cape Moș Crăciun, dar moartea meanu va veni și scriu mai departeaceste cuvinte: nu sunt tristă, nusunt deloc tristă, să nu credeți alt �ceva, fiindcă nu va fi adevărat, vețigreși, și greșind mă veți răni, nusunt tristă. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Prietena Verei

RADU CUCUTEANU

Ne croim amintiri personale cufiecare pas, cu fiecare gest pecare îl facem. Este până la urmăceea ce ne conferă identitate. Lanivel de comunitate, avem acelașimecanism, însă aici ca un cumulde istorii personale și direcții încare am pornit laolaltă. Pentru ane jalona parcursul și a ridica„piedici în calea uitării“, ridicămmonumente, apelăm la locuri dememorie. Ca exemplu, un astfelde loc poate fi găsit în Iași pe Să�rărie, unde se văd și astăzi urmede gloanțe de la rebeliunea legio�nară din ianuarie 1941, cumspune povestea.

Restaurarea ține cont de acest fapt.Dacă mai înainte aminteam declădiri cărora li se păstrează cica�tricile, să amintesc și un alt exem�plu, la fel de dureros și de eloc �vent: tablourile împușcate de laMuzeul Național de Artă al Româ�niei, martore ale acelui Decem�brie ’89. Urmele gloanțelor au fost

păstrate în pânză, ca să nu uităm.Dar a nu uita nu este egal cu

a nu vindeca. A nu uita ex periențaprin care am trecut, a nu uitaRevoluția înseamnă a nu uita cinesuntem, este memoria pe care opurtăm la vedere, sub for ma cica�tricilor. Problema este însă cărana lui Decembrie ’89 este ră�masă deschisă de trei decenii și ni�ciodată cu semne de vindecare. Iar

aceasta pentru că nu s�a dorit cuadevărat așa ceva. În momentulde față, la 30 de ani de la răstur�narea comunismului ceau șist înRomânia, suntem în continuareîn întuneric, orbecăim și ne îm�piedicăm unii de alții când estevorba despre Revoluție.

Au trecut trei decade de atunciși în continuare apar noi mărturiirăscolitoare din acele zile, care te

îngrozesc, care te fac să te întrebice fel de oameni au fost cei deacolo. Unii, cei speriați și mici,croiți din esențe tari pe care nicinu și le bănuiau, care au ieșit înstradă, alții, mult mai mici, carecare s�au supus orbește sau, șimai grav, au arătat inițiativă, aubătut, au mutilat, au ucis, au vio�lat, au făcut tot ceea ce era ino �menește posibil pentru a fi sigurică le va fi recunoscut zelul pus înslujba unui regim criminal. Ce felde oameni erau cei care băteaubărbați, femei, copii, într�o or�chestră a violenței? Ce fel de oa�meni să fie cei care au pus femei îngenunchi, cu capul pe bordură, șile�au zdrobit fețele de trotuar? Cefel de oameni să fi fost cei care de�clarau fete de 14 ani ridicate dinstra dă de Miliție drept prostituate?Dar, mai grav, mai important, ce felde specimene să fie cele care coor�donau așa ceva? Orice formă desuflet se revoltă când parcurgemărturiile din acele zile.

Dar marii criminali, cei careau orchestrat întreaga deviere acursului Revoluției și pe care îi

mai cunoaștem, nu au fost con �damnați, cum nici cei mici și utili,obedienții de serviciu, nu au fostscoși la lumină. Aceasta este orană care ne doare crunt, este su �ferința ce, pusă la baza dificileidemocrații românești, o destabi�lizează. Aceasta este rana Româ�niei prin definiție. Iar uitarea,știm prea bine din orice carte cemerită cu adevărat citită, nu esteniciodată o soluție.

O soluție este însă curățarearănii. Va rămâne o cicatrice mare,urâtă, însă rana va fi vindecată. La30 de ani de atunci, România are ne�voie de dreptatea ocultată de atuncipână acum. Fiecare victimă, fiecaremort, fiecare bătut, fiecare dintrenoi are nevoie de un adevărat pro�ces al Revoluției – și cu cât mai re�pede, cu atât mai bine. România înîntregul ei este o victimă a celor ceau obscurat Revoluția românilor culoviluția lor. Abia atunci vom puteavorbi de o asumare integrală alibertății, deci a identității noastre.

România simte încă urmelegloanțelor din acel decembrie. Orană niciodată vindecată, care nedoare periodic. Însă eroii acelorzile nu au murit. Pentru că eroiinu mor niciodată. Nu am uitat șinu îi uităm. Nu uităm nici acum,așteptând, după 30 de ani, un altCrăciun. SDC

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pewww.suplimentuldecultura.ro

România, loc de memorie

3ANUL XVI NR. 66921 – 27 DECEMBRIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

În anul petrecut în America m�auluit graba cu care toate magazi�nele se apucau să etalezedecorațiunile de Crăciun: nici nuîncepea bine luna octombrie, cătoate vitrinele se umpleau cu ză�padă artificială, pe care se înghe�suiau reni, sănii, brazi împo �dobiți, beteală, globuri și, firește,mulți Moși Crăciuni de toate di�mensiunile, cu sau fără tălăngiîn mâini.

„Ho�ho�ho“, râdeam eu și Alina, vă�zând cât de marketizată deveneasărbătoarea asta sacră. Nu că am fifost excesiv de credincioși, dar nise părea că până și sărbătoresculcomunitar (nu neapărat mistic) alCrăciunului se transforma în cevapur comercial. Și�apoi cum să intriîn spiritul sărbătorii și să rămâiastfel trei luni întregi?

De câțiva ani buni tendința aînceput să se impună și în Româ�nia. Nu tocmai din octombrie, darde pe la începutul lui noiembrie

în vitrinele și pe rafturile super�marketurilor apar deja primelesemne ale Crăciunului, identicecu cele americane. Între timp ne�am obișnuit. Și, dacă stau binesă mă gândesc, nu e tocmai celmai rău lucru. Crăciunul se mar�ketizează, e un prilej nu doar desărbătoare, ci – mai ales – de shop�ping, dar las’ să fie și�așa.

Am încercat să îmi amintescCrăciunul din 1988, anul de di�naintea Revoluției din Decembrieși de căderea regimului lui Cea �ușescu, adică ceea ce avea să fieultimul Crăciun comunist. Amvrut să rememorez zilele de atunci,atmosfera, clipele de sărbătorirefurișă sau vreun moment cu în�cărcătură, dacă nu sacră – fiindcăpuțini celebrau atunci fățiș naș �terea Domnului, în afară de preoțiîn biserici –, atunci măcar cât decât festivă. N�am reușit. Nu�miamintesc nici măcar vreo marcaremai apăsată a acelui Crăciun înconștiința mea de adolescent: 25

decembrie, la fel ca 3 decembrie,20 decembrie, 12 ianuarie sauorice altă zi aleasă la întâmplaredin acea iarnă, face parte dintr�uncalup inform și cenușiu, lipsit deorice strălucire.

Perioada mi�o amintesc, desi �gur, mi�e încă vie în memorie, darziua de Crăciun nu a lăsat nici ourmă particulară. Nu a contat. Ce�idrept, la vremea aceea eram sol�dat și așteptam să�mi închei celeșaisprezece luni de serviciu mili�tar obligatoriu, așa că unica sărbă�toare pe care o așteptam nu �mărând zilele, faimosul AMR dinepocă („au mai rămas“), urma săfie ziua de 14 ianuarie, „ziua libe�rării“ – asta dacă nu cumva, cumse zvonea, șederea în armată ne�arfi fost prelungită cu o lună sau maimult. (Nu era ceva neo bișnuit, dartot ne�ar fi prăbușit moralul.) S�arputea ca în noaptea de Crăciun săfi fost de gardă pe undeva pe lacolțul unității militare de la mar�ginea Bucureștiului, într�un vânt

tăios de iarnă care, dacă stăteai înloc, aduna zăpada pe tine până tetransforma într�un troian. Saupoate eram de serviciu la planșetă,în sala de radiolocație, adică dor�meam iepurește pe o banchetă dinscânduri de lemn cu intervaleîntre ele, așteptând o alarmă im�probabilă sau vreun ofițer care sămă bruftuluiască plictisit fiindcădorm în post, pentru ca apoi săplece, cu ochii cârpiți de somn, să�șicontinue și el somnul în post, ladatorie. Dar asta se putea întâm�pla oricând, în orice altă zi.

Așa a trecut Crăciunul meudin 1988, dacă o fi trecut. Nu știu,nu l�am simțit, e ca și cum n�ar fifost. Dacă nu cumva mă înșală me�moria, cred că nici brad de Crăciunnu am avut. A existat un brad, edrept, dar pare�mi�se că a fost adusîn unitate după 25 decembrie (casă nu se interpreteze greșit ideolo�gic) și l�am împodobit pentru AnulNou, fiindcă asta era atunci bradulde Crăciun: pom de Anul Nou („O,

ce bucurie“, vorba clasicului pro�letcultist A. Toma). Așa că un soi desărbătoare surogat am avut înnoaptea de revelion, când toți sol �dații din unitate s�au îmbătat în�crâncenat și trist cu vin prost șitărie contrafăcută, cumpărate dinsatul de lângă unitate: o gloată debărbați tineri, închiși între garduride sârmă ghimpată, care vomitauîn zăpadă și urlau cu o veselie iste�rică sau zăceau cu priviri goale înpaturi de campanie.

Așa a fost sau n�a fost ultimulmeu Crăciun comunist. Iar cândmă gândesc la el, nu�mi mai vine săiau în râs sclipiciul consumerist alCrăciunului anunțat în octombriesau noiembrie. E bine așa: măcarștiu că e sărbătoare, oricum ar fi ea.

Crăciun fericit tuturor! SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Ultimul Crăciun comunist

Finalul de an e plin de evenimentepolitice, însă reacțiile sunt moi șide o parte, și de alta a spectruluipolitic. PNL n�are curajul săprindă taurul de coarne, în timp cePSD se face că se ia la trântă cu pu�terea.

Nu pentru că n�are forță, ci pentrucă îi lipsește credibilitatea. La olună după pierderea la scor a pre �zidențialelor nu poți emite preten �ții, chiar dacă liberalii fac deja gafe,iar bugetul de stat seamănă cu undocument NATO pe care nimeni nutrebuie să�l vadă.

Dacă n�am fi ieșit din alegeri cudoar o lună în urmă, probabil că ar fifost un scandal monstru pe temaasumării guvernului pe proiectul de

buget. De ce fac liberalii asta? Nupentru că s�ar teme că bugetul ar fibușit în Parlament de oastea PSD, cipentru că există pericolul ca bugetulsă semene, după dezbaterile senato�rilor și deputaților, cu un pom deCrăciun gata să se rupă sub greuta�tea cadourilor de tot felul oferite demărinimoasa noastră opoziție.

Cât a fost la putere, PSD tuna șifulgera împotriva liberalilor, careau profitat de subțirimea stângii înParlament și au dublat alocațiilepentru copii. Între timp, PSD s�adus în opoziție, așa că a venit rândulPNL să fie lovit în moalele capuluicu carnetul de alocații. Când se�meni populism culegi puncte elec�torale, iar PSD a învățat lecția și oaplică indiferent de consecințelebugetare.

În definitiv, îi interesează pesocial�democrați dacă deficitul seva duce la 5 la sută în 2020? PNL ela putere, noi legiferăm pentru bi�nele cetățenilor, iar liberalii să des�chidă punga. Să se descurce. Ceeace s�a petrecut cu alocațiile estedoar începutul acțiunilor pe carePSD le pune la cale până la alegerile

viitoare. Deocamdată, PSD nu arecine știe ce forță de convingere, darîncet�încet balanța se va reechili�bra. PSD a dat drumul la mașinăriade făcut valuri, iar cu timpul oame�nii vor uita cine a dat OUG13 și cinea încălecat Justiția. Emoția a dispă�rut deja, iar PSD se pregătește te�meinic pentru anul electoral careurmează.

În acest timp, liberalii continuapolitica ezitantă și sunt ocupați cuîmpărțeala funcțiilor. Știe cineva cevrea Ludovic Orban pe subiectul cudouă tururi la primari? Proiectulăsta este vital pentru ceea ce se vaîntâmpla în politica românească.Aici nu mai e vorba de șansele PNL,nici măcar de PSD, ci de un princi�piu care ar trebui asumat de toatălumea. Un primar ales cu 8 la sutădin numărul total al alegătorilor n�are nici umbră de reprezentativi�tate, dar cu toate astea va conduceurbea cât vrea mușchii lui. 80 la sutădintre actualii edili vor fi rea leși, in�diferent că sunt de la PSD, PNL sauUDMR. Pe un singur tur, democrațiaîn teritoriu este mutilată. Vom avealocalități unde se va câștiga primăria

și cu 16 la sută, cât timp concu rențase anunță ridicată, iar între loculdoi și poziția patru�cinci va fi odiferență de 5�6 puncte.

Vrea sau nu PNL alegeri în do �uă tururi la primării? Unii liberaliivor, alții nu. Posibil ca liberalii dinIași să�și dorească două tururi laprimărie, dar edilul Robu de laTimișoara e atât de dornic să�șiriște mandatul? Sunt două școli degândire în PNL, iar de aici și indeci�zia partidului pe această temă.

Până și guralivul Rareș Bogdans�a temperat în ultimele săptămâni.Vulcanicul europarlamentar ame �nința în campanie că nu va acceptaca liberalii săi să�și încalce promi�siunile și că nu va ezita să țipe dacăPNL o va lua pe arătură. Poate căRareș și�a propus ca în decembriesă fie mai bun și mai omenos, cădeh, nu se cade să strici Sărbătorilecolegilor de partid.

Scriam în primul comentariude după plecarea Vioricăi Dăncilăde la Palatul Victoria că liberalii audouă opțiuni: aleg soluția tempori�zării sau își asumă din start deciziicurajoase. Din ce vedem, pentru

Orban și echipa sa e mai importantca PNL să rămână la putere cu oricepreț, decât să riște, spre exemplu,declanșarea anticipatelor. În defi�nitiv ce li s�ar putea întâmpla celordin PNL dacă forțează desființareaprin asumare a Secției Speciale, darși alegerile în două tururi la primă�rii? Opoziția poate depune moțiunede cenzură, însă în ambele variantePNL are de câștigat. Dacă moțiuneanu trece, atunci liberalii își impunagenda și câștigă în ochii propriiloralegători. Dacă moțiunea trece,atunci se deschide tema anticipate�lor. Când ai 35 la sută în sondaje aimotive să te temi?

Se vede însă că e mai comod sănegociezi cu ALDE și PMP și să oferipoziții cu nemiluita în guvern și de�concentrate decât să�ți asumi deci�zii curajoase. Șase parlamentari ProRomânia sunt gata să treacă la PNL.Ăsta n�o fi traseism? Își închipuiePNL că va câștiga voturi în plus laanul dacă aduce în partid oamenide care n�a auzit nimeni?

Poate că există un scenariu laPNL pe care Orban și ai lui nu îl dez�văluie încă. Trec Sărbătorile înliniște, apoi se apucă și de proiec�tele restante. Moș Crăciun pare dar�nic și optimist, dar tare mă tem căde Paște iepurașul ne va râde în nas,spunându�ne: Vă pup, naivilor! SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Moș Crăciun, iepurașul și naivii

4ANUL XVI NR. 669

21 – 27 DECEMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Nu cred că se putea un cadou de Crăciun mai potrivit pentrurockerii de toate vârstele decâtnoul album Zdob și Zdub – Bestiarium (2019, Universal/ MediaPro Music).

Potrivit pentru rockerii români,dar și pentru cei de alte neamuri.Scriu asta pentru că limba folo�sită în texte limitează dramaticaria de difuzare. Însă muzicalita�tea sparge cu ușurință bariera ne�vorbitorilor (ca să nu mai zic de abăutorilor!) de română. Ce anumedă frumusețe, atractivitate și an�tren muzicii pe care bravii moldo�veni de peste Prut o cântă deaproape un sfert de veac? Posibilritmul mereu sufocant al fiecăreipiese, chiar dacă dezvoltă și am�plifică armonic legănarea uneidoine de jale (precum, bunăoară,Pădure, verde pădure). Posibilcombinația ironică, totdeaunareușită dintre instrumentele spe�cifice rockului și cele obișnuite

muzicii populare (nu doar aceeadin spațiul cuprins între Dunăre,Tisa și Nistru – ascultați anumepiesa India mă cheamă, o parodiemelodică după un hit dansant deacum vreo zece ani). Sau poate căpofta de viață, predispoziția pen�tru distracții sănătoase ce se de�gajă din oricare melodie și la oricereprezentație scenică a grupului...

Cineva cu atitudine mai so �bră ar putea considera, privind latrecutul trupei, că este prea su�perficială, prea pusă pe chefuri șibăutură, când problemele oame�nilor de pe aceste meleaguri sunt

grave și durabile. Chiar primulhit, Hardcore moldovenesc, cucare băieții au intrat în folclorulși�n sufletul rockerilor, e definito�riu. Un fel de artă poetică, programasumat sau „filosofie“ exis tențială:noi am făcut ceva, și�apoi am băutvin! Și�am mai făcut ceva, și iar ambăut vin! Și așa mai departe... (Deremarcat pronunția cuvântului„vin“ – ceva între „jin“ și „gin“, ni�ciodată clar „vin“, fapt ce voia săilustreze, parcă, predestinata starede ebrietate a eroilor evocați!) Lă�sând la o parte posibilitatea camodul de manifestare public afișatde zdobi[și]zdubi să fie o mască, unrol sau o joacă, trebuie să ne între�băm dacă oricine poate să�și asumela un moment dat o misiune edu�cativă, justițiară sau recuperatorieîntr�o societate alienată. Mulți roc�keri, din toate generațiile, au datrăspuns afirmativ. Roger Waters,Bruce Springsteen, Bob Geldof șimai ales U2 sunt exemplari în sen�sul acesta. Iată că și Zdob și Zdub

se adaugă iluștrilor predecesori,cu noul lor disc.

Într�un material de prezen�tare se spune așa: „Lansând albu�mul Bestiarium, trupa Zdob șiZdub vine cu un strident și actualmesaj social întru atenționarea pu�blicului către problemele ecologice,care invadează mediul. Ca elementde marketing concret și acțiunemobilizatoare, trupa in tenționeazăsă ofere un aport financiar și să or�ganizeze un crowd founding pentruachiziționarea și plantarea copa�cilor în câteva zone critice dinMoldova și România“ (citat pre�luat de pe site�ul info mu sic.ro). Eun�aș fi putut să descriu mai clardespre ce este vorba. Ascultătordepărtat, nu detașat, susțin dinplin alegerea făcută și apreciezmuzica în măsura în care mă pri�cep. Sunt de partea tru peților șirăspândesc mesajul lor pacifist,așa cum transpare și din videocli�pul care însoțește Colindul leului,una dintre piesele de rezonanță

profundă de pe disc. Sigur, albu�mul nu seamănă (probabil nici nus�a intenționat) cu epica realizarea trupei Phoenix, Cantafabule,deși rockerimea de o anumită vâr�stă și�ar fi dorit așa ceva. Răsco�lind trecutul poveștilor românești,Zdob și Zdub readuce la viață per�sonaje uitate chiar și de cei dingenerația mea, cum ar fi Statu�Palmă�Barbă�Cot sau Muma Pă�durii (cu unul dintre cele maifrumoase pasaje de acordeon pecare le�am auzit eu vreodată!).

Nu vreau să insist pe „senti�mentul românesc al ființei“, ițitprintre sunete plăcute și antre�nante. Muzica bună sfidează loca�lizările de orice fel.

La mulți ani! SDC

Povești de legănat copii bătrâni

Este momentul din an în care neuităm în oglindă și decidem căputem mai bine, putem maimult. Dar ce înseamnă să fii „maibun“? Trebuie să mănânci maipuțină carne? Sau deloc? Sau și fără ouă și lapte, pentru că șiacestea sunt un produs al chi�nuirii animalului? Și unde se încadrează peștele în aceastăecuație? Înțelesul lui „să fii maibun“ devine din ce în ce maicomplicat, așa că am pregătit un ghid cu principalele tendințeîn moda bunătății.

l Nu mângâiați câinii, cerețipermisiune mai întâi – Ați auzit

poate acum câțiva ani de aceastăidee revoluționară, și anume săceri permisiunea părintelui îna �inte să începi să alinți un copilmic, indiferent cât de irezistibil desimpatic este. Acum câțiva ani,permisiunea a mai urcat un nivel,acum se recomandă să ceri permi�siunea copilului, pentru că ni�meni nu este obligat să suportestrăini care îl ciufulesc sau îl pișcăde obraji. În 2020, lucrurile secomplică din nou. Un editorial satiric, dar cu mesaj serios, publi�cat în „New York Times“, avan�sează ideea că ar trebui cerutăpermisiunea proprietarului îna �inte să mângâie orice câine ce nule aparține.

l Îmbinați romantismul cuactivismul – Tinder, cea mai cu�noscută aplicație pentru întâlnirionline, a făcut publice tendințeleanului trecut, iar unul dintre celemai surprinzătoare rezultate afost acesta: cei mai tineri își con�struiesc scurtul profil romanticnu în jurul hobby�urilor („îmiplace să călătoresc“), ci în jurulcauzelor pentru care se luptă („re�ducem poluarea acum!“).

l Re�iubiți hainele – Așa secheamă acum orice second�hand:„haine de reiubit“. După divorțu rilemai mult sau mai puțin dureroasede proprietarii inițiali, haineleajung la magazine să își caute onouă dragoste. Peste tot în Occi�dent și inclusiv în România aparmagazine second�hand și platfor �me online de schimb de haine des�tinate unui consum de lux, bazatepe dorința de a scădea apariția

deșeurilor textile, dar și de a ocolihainele replicate în sute de mii decopii identice din magazin. Estimă�rile financiare indică faptul că piațasecond�hand își va dubla valoareaîn următorii cinci ani.

l Înlocuiți avionul cu trenul –Greta Thunberg, activista de me �diu de 16 ani, călătorește mereucu trenul, chiar pe distanțe lungi,pentru că avionul poluează prea

mult. Ca un făcut, chiar la finalulanului, Internetul s�a umplut de fo�tografii cu Greta așezată pe jos într�untren din Germania, pentru că numai erau locuri pe scaun. Compa�nia germană de căi ferate a fost ne�inspirată și a „certat�o“ că nu aapreciat și eforturile angajaților dea�i ajuta pe călători. Cearta nu afăcut decât să viralizeze și mai multfotografia, o reclamă perfectă la că�lătoritul ecologic.

l „Unica folosință“ se înlocu �iește cu „Veșnica folosință“ – amlăsat cea mai evidentă modă pen�tru final, doar pentru plăcerea dea face o listă cu toate lucrurile deunică folosință pentru care auapărut sau reapărut alternativereutilizabile: paie de metal, ab�sorbante de pânză, containere dinsilicon pentru ouă, magazine cevând în vrac săpunuri, geluri deduș și alte cosmetice, pelinci înloc de scutece de unică folosință,pungi de rafie, folii din ceară pen�tru împachetat, bețigașe de ure �chi cu sistem de curățare de metalși, neapărat de menționat, hârtiaigienică refolosibilă. Nu, mai binenu intru în detalii. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Mai bun, mai generos. Un ghid al modelor

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

5ANUL XVI NR. 66921 – 27 DECEMBRIE 2019 teatru


Suntem cel mai mare exportatorde viori al UE, așa a anunțat Eu�rostat cu ocazia Zilei Internațio �nale a Viorii (13 decembrie).Referința datelor statistice eraanul 2018, iar conform cifrelorproducătorii autohtoni au trimiscătre artiști din întreaga lume numai puțin de 14.000 de bucăți.Adică aproximativ 28 la sută dintotalul exportat de țările membreale uniunii. Patria noastră e ur�mată în top de Danemarca, Ger�mania, Marea Britanie, Cehia,Franța, Italia și Belgia.

În România avem doi producă�tori, ambii la Reghin:Hora S.A. șiGliga Instrumente Muzicale. Lem�nul din Munții Gurghiului, cumult molid de rezonanță, și tehni�cile speciale de tratare a materieiprime sunt atuurile viorilor fabri�cate aici.

Hora S.A. e cam ceea ce a re�zistat tranziției din fosta întreprin�dere comunistă. Aici se pro ducacum în serie industrială instru�mente de coarde, naiuri, xilofoane,clavecine, țambale, melody harp,flaute, fluiere, tamburine, muzicu �țe, ukulele etc., dar și accesorii.

Gliga Instrumente Muzicale eo afacere dezvoltată de unul din�tre foștii angajați ai fabricii dinmicul oraș mureșean înainte de1989. Fabrica s�a topit ca mai toateîn procesul de privatizare, dar Va�sile Gliga, unul dintre lutieri, cares�a calificat pe vremuri la locul demuncă, s�a ambiționat să continuemeșteșugul rar pe care�l stăpâneaatât de bine și și�a dezvoltat pro�pria afacere. La începutul anilor’90 făcea, împreu nă cu soția,

acasă, cam două viori pe lună;acum se produc aproximativ 30.000pe an. Marca Gliga e înregistratăla Geneva și e recunoscută mon�dial. În catalogul cu oferte poțigăsi o varietate impresionantă, dela instrumente de coarde pentruîncepători, la piese speciale, edițiilimitate, model Guarnieri, modelpentru stângaci, viori cu cincicorzi, viori cu hartă sau electriceetc. O filială a firmei din Reghin s�adezvoltat în SUA, condusă de fiullui Vasile, iar viorile Gliga au ajunspână în îndepărtatele China, Aus�tralia, Japonia.

INEDITUL „AZIL PENTRU CĂRȚI“

Decembrie e una din lunile când,în preajma și febra sărbătorilorde iarnă, toată lumea face cură �țenie generală, iar una dintre ope �rațiuni e trierea lucrurilor de carenu mai ai nevoie. Din păcate, peunii îi încurcă cărțile, acelea stu�diate în școală, cele ce le�au apar �ținut copiilor care�au crescut oricu care nu mai rezonează. Înconsecință, decid să le arunce latomberoanele pentru gunoi, deșianticariatele, așa cum sunt ele, oricentrele de valorificare a hârtieiar putea constitui alternative via�bile. A fost pur și simplu o coin �cidență ca, la numai câteva ziledupă ce am zărit un teanc de vo�lume din clasicii noștri la gunoi,să�mi cadă ochii pe o știre extremde interesantă.

Un reportaj CNN relata de �spre o bibliotecă deschisă în Tur�cia pe rafturile căreia se aflauexclusiv volume recuperate de

lucrătorii de la Salubritate. Inedi�tul „azil pentru cărți“ există în An�kara, în cartierul Cankaya, într�oclădire a firmei de salubritate, iarcând s�a aflat despre inițiativă,oamenii au început să facă și do �nații. Între timp, numărul volu�melor reunite acolo a atins o cifrăimpresionantă, în jur de 6.000, iarmunicipalitatea s�a implicat și eaîn efortul colectiv. Un sprijin despecialitate biblioteconomică aavut drept rezultat organizareacolecțiilor (carte pentru copii,carte tehnică, beletristică, benzidesenate etc.), inventar și fișe decititori. Populația din cartier s�aatașat de proiect și a început săîmprumute cărțile în semn de so�lidaritate, iar în scurt timp și ele�vii din școlile limitrofe li s�aualăturat, frecventând�o.

Respectul muncitorilor de lacurățenia orașului pentru culturăși pentru varianta ei de arhivarescrisă arată de fapt că realitățimai puțin plăcute pot fi îmblân�zite prin gesturi recuperatoare,prin regândirea utilității unor bu�nuri în realizarea cărora s�a in�vestit creativitate. Și tot desprecreativitate e vorba și când senasc inițiative de genul celei tur �cești. Și despre sensibilizareapopulației.

TREI SCURTMETRAJEANIMATE

Am citit zilele acestea un studiurevelator și comic în același timp,referitor la evidența că milioanede britanici nu au fost niciodată înviața lor la operă. Adevărul e vala�bil pentru multe alte naționalități

ale planetei, dar știți că britaniciisunt renumiți în studii de tot so �iul cu valoare științifică.

De ce mulți britanici nu s�audus niciodată la operă, deci? Pen�tru că, susțin respondenții, spec�tacolele acestea sunt prea lungi,temele prea vechi, tratarea e de �suetă, se cântă în limba maternă acompozitorului și textul e greu deînțeles, atmosfera e prea scrobită,iar privitorii nu prea știu când săaplaude. În plus, reținerea vine șidin neștiința cu ce să te îmbraci casă nu pari inadecvat și din nedu�merirea când ai voie să te duci latoaletă. 30 la sută au adăugat unalt motiv, foarte întemeiat: prețulbiletelor e prea mare.

Preocupați de rezultate, ca sămai ajusteze statutul de gen elitistal operei, redactorii postului deradio Classic FM, care emite deaproape un sfert de secol, s�au în�trebat cum ar putea contribui lamodificarea acestor tipuri de ra�portare la spectacolul de operă?

Și s�au pus pe treabă, realizândtrei opera�shorts, pornind de latrei cele mai populare creații degen – Carmen, Boema și Bărbie�rul din Sevilla.

Au produs trei scurt�metrajeanimate, cu firul narativ povestitde Johnny Vaughan, cunoscut omde radio și de televiziune, criticde film. 40 de secunde dureazăfiecare și fac mai accesibile po �veștile din libretele pomenite, re�povestindu�le sintetic în cuvin�tele zilei. Voice�over�ul JohnnyVaughan spune că în narațiunilelor „aceste opere oferă mai multădramă, romantism și intrigă de �cât o oră de dezbateri pe temaBrexit“. Filmulețele au fost în�cărcate pe YouTube și sunt tarenostime. SDC

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Spectacolul lumii culturale

6ANUL XVI NR. 669

21 – 27 DECEMBRIE 2019dosar www.suplimentuldecultura.ro

CE MAI CITESC AUTORII POLIROM?

Cărți de citit numaidecâtîn vacanța de SărbătoriCe oare mai citesc autorii Polirom în perioada asta? Am por-nit cu această întrebare în minte și, odată stârnită curiozi-tatea, am purces să îi întrebăm. Fiecare dintre cei ce ne-aurăspuns a venit cu o serie de titluri, cărți de citit sau denecitit, lecturi recente ori mai vechi sau cu dorințe și planuride lectură. Dacă tot am stat de vorbă cu ei, ne-am dat seama

că ar putea funcționa foarte bine și ca recomandări pentrucititorii noștri. Veți regăsi în materialul următorrecomandările autorilor, oferite după pofta de lectură afiecăruia și putând fi socotite, de ce nu, drept daruri potriviteîn această perioadă sărbătorească.

DOSAR REALIZAT DE RADU CUCUTEANU

1. Amin Maalouf, Naufragiul civi �lizațiilor: După ce mă vrăjise înCruciadele văzute de arabi cu sti�lul limpede al povestirii și cu felul

echilibrat în care știe să arate șicealaltă față a medaliei, AminMaalouf m�a dus, cu Naufragiulcivilizațiilor (Editura Polirom), de

la istoria veche la predicții despreviitor, folosind prezentul cumfolosește săritorul trambulina, cape un punct efemer de sprijin casă se arunce cât mai departe.

Lumea arabo�musulmană, Le�vantul cu hotare mișcătoare pecare Maalouf îl consideră pămân�tul lui natal, se cutremură astăzidin temelii, zguduind lumea în�treagă. Împins de sentimentulunui paradis pierdut – acela alcopilăriei petrecute într�o lumece părea plină de înțelepciune –,Maalouf ridică întrebări și face le�gături între diferite evenimente,propunând posibile evoluții, că �tre un viitor sau altul.

Ce mi�a plăcut: autorul nu�șiascunde implicarea emoționalăprofundă în tot acest război, ceeace dă o notă caldă cărții. Levantulamestecat cu copilăria pierdutăcreează în carte o atmosferă debasm vechi cu înțelesuri adânci.Am aflat lucruri pe care nu leștiam, de exemplu despre situațiaspinoasă a căsătoriilor dintre șiițiși suniți ori dintre musulmani șicreștini.

2. Olga Tokarczuk, Poartă�țiplugul peste oasele morților: Amavut șansa să o întâlnesc la FILIT,cu un an înainte ca ea să pri�mească Premiul Nobel pentru Li�teratură. Asta îmi creează un sen � timent de apropiere specială față

de această scriitoare care m�a sur�prins și m�a încântat cu Străvea�cul și alte vremi.

Poartă�ți plugul peste oaselemorților (Editura Polirom, colec �ția „Biblioteca Polirom. Actual“)este o carte pe care am ales�o pen�tru titlul său și pentru autoare. Oscenă de maestru, care m�a im�presionat mult, apare chiar la în�ceputul romanului. Ne apropiemușor de scena unei crime și totirealul, toată stranietatea lumiipropuse de scriitoare se simte încomportamentul unor căprioare.În mod nefiresc, ele privesc sosi�rea oamenilor nemișcate, le ur�măresc gesturile și�i ascultă vor �bind fără să se sperie, nu fug nicimăcar atunci când sunt alungate.Rămân doar și privesc, iar com�portamentul lor neobișnuit fac caîntreaga scenă să aibă în ea cevaireal, greu de exprimat.

În cartea Olgăi Tokarczuktoamnele sunt minunate, ruginiiși pline de cețuri, iar iernile au ză�pezi până la burțile căprioarelor.Și totuși, „aceasta nu este o lumecreată pentru om“. Cuvintele aces�tea au în ele cheia întregului ro �man. Tot timpul cât am citit carteaam avut senzația că o căpri oarămă privește, nemișcată și fărăteamă. Acuzatoare.

De citit cu un carnețel alături.E posibil să vă stârnească idei pecare să simțiți nevoia să le notați.

Am impresia că romanul spunefiecăruia altceva, personal.

3. Daniel Mason, Soldatul ier�nii:O poveste de dragoste pe timpde război, care m�a prins imediat.

Lucius, oaia neagră a unei fa�milii poloneze înstărite din Vienaîncă imperială, ajunge medic într�unspital de campanie improvizatîntr�o mănăstire de maici, undevaîn apropierea Sighetului Marma �ției. Ne aflăm în Primul RăzboiMondial, pe care îl observăm maimult prin efectele lui: Daniel Ma �son ne poartă printre paturi ata�cate de șobolani, în care zac sol� dați cu brațe și picioare amputate,deopotrivă tratați, păziți, dar șiadmonestați cu severitate de SoraMargarete.

Lumea aceasta sumbră, po�pulată de umbre, durere și mize�rie, privită prin ochii inocenți aitânărului student la medicină(inocența oricărui inadaptat) ca�pătă o poleială romantică.

Totuși, cartea este mai multdecât o simplă poveste de dra�goste. Lumea construită într�o pa�gină, cu migală, se zguduie dinrădăcini în pagina imediat urmă�toare și nimic din ceea ce credeaică este solid nu rămâne în pi�cioare.

De citit în vacanța de Sărbă�tori. Cartea miroase a portocale șia vin fiert cu scorțișoară. SDC

Simona Antonescu: „Fac trei recomandări“

7ANUL XVI NR. 66921 – 27 DECEMBRIE 2019 dosar


Sunt departe de casă în vacanța de Sărbă�tori, dar sunt, din fericire, într�un loc căl�duros și confortabil și am avut grijă să�micar cu mine șapte kilograme de cărți(după ce am făcut, desfăcut și cântărit va�liza de câteva ori).

Ultima carte citită, pe care am termi�nat�o ieri și care mi�a plăcut foarte, foartemult, este romanul Alinei Nelega, ca șicând nimic nu s�ar fi întâmplat (EdituraPolirom, colecția „Ego. Proză“). O povesteconsistentă, personaje vii, atmosferă pu�ternică, emoție. Pe scurt, tot ce ți�ai puteadori de la o carte. Și în plus, e literaturăromână, inimă.

Am mai adus cu mine un roman deDavid Grossman, Până la capătul pămân�tului (Editura Polirom, colecția Top 10+,

traducere de Ioana Petridean). Pe autor l�am văzut la București la una dintre ulti�mele ediții ale FILB și am citit atunci ime�diat Un cal intră într�un bar (EdituraPo lirom, colecția „Biblioteca Polirom. Ac�tual“, traducere de Gheorghe Miletineanu),care m�a emoționat foarte tare.

Mai am și V., de Thomas Pynchon(traducere de Horia Florian Popescu), înformatul vechi al colecției Biblioteca Po�lirom, o lectură restantă, o carte pe care oam în bibliotecă de mulți ani, dar care, nuștiu de ce, m�a ținut până acum la dis �tanță. Curcubeul gravitației, în excelentatraducere a lui Rareș Moldovan (care a șiluat un premiu pentru traducere, dacă numă înșel), mi�a plăcut enorm. Dar nu suntsigură că va fi o lectură de vacanță, totuși.

În rest, am o grămadă de autori ne �încercați încă, vreo câteva antologii deproză scurtă (plus noul volum al lui ZadieSmith) și, bineînțeles, și literatură pentrucopii. SDC

Iarna mi s�a părut mereu momentul cel maibun pentru cititul așezat și tihnit. Apoi și pen�tru scris. Când plecam la ai mei, de sărbători,nu�mi luam la mine decât cărțile de drum. Îmiplăcea să stau și să caut în biblioteca ado �lescenței mele lucruri de care uitasem, cum�părate în liceu sau în facultate sau depozitateacolo când rafturile de la București deveni�seră neîncăpătoare.

Biblioteca aceea pestriță, improvizată, numai există, așa că o să mă gândesc la teanculde cărți care mă așteaptă și care, măcar oparte, vor călători cu mine: Sebastian Barry,Un gentleman de ocazie (Editura Litera), Bog�dan Ghiu, Cu Orice e posibil (Editura Nemira,colecția „Vorpal“), Aslı Erdoğan, Orașul înmantie purpurie (Editura Polirom, colecția„Biblioteca Polirom. Actual“), Dicționarul delocuri literare bucureștene de Andreea Răsu�ceanu și Corina Ciocârlie (Editura Humani�tas) și revista „Scena9“.

M�a amuzat Caragiale. Scrisoarea pier�dută al lui Bogdan�Alexandru Stănescu (Edi�tura Polirom, colecția „Biografii romanțate“),pentru umorul și cinismul dovedite. Pe undrum lung cu avionul mi�au ținut de urât câ�teva dintre Epistolele către Lucilius ale lui Se�neca. Nu știu o lectură mai reconfortantă șimai lucidă decât aceste „pastile de viață“. SDC

Citesc haotic și în timp furat, iar în ultimavreme am citit mai mult cărți de teatru,pentru doctorat și propriul craft, așa căsunt avidă de lecturi de voie și abia așteptsă mă inspir și din recomandările colegi�lor de anchetă!

Acum sunt pe terminate cu CorinaSabău, Și se auzeau greierii (Editura Hu�manitas, colecția „Scriitori români con�temporani“), Lavina Braniște, Sonia ridicămâna (Editura Polirom, colecția „Ego. Pro �ză“), și Arundhaty Roy, Ministerul fericirii

supreme (Editura Humanitas, colecția„Raftul Denisei“), care�mi plac foarte multși în ale căror voci și povești responsabilemă simt foarte bine.

De fapt am început să iubesc din ce înce mai mult vocile feminine, iar după Cesimți în jurul gâtului de ChimamandaNgozi Adichie (Black Button Books, colec �ția „CTRL+F“) abia aștept să mă bucur deo altă scriitoare nigeriană – Ayọ̀bámiAdébáyọ̀ cu Rămâi cu mine (Editura Art,colecția „musai“), pe care mi�a promis Moș

Crăciun (sub chipul tot feminin al uneiprietene iubitoare de cărți) că mi�o aduce.Mă mai bucur în doze mici de o mare bi�juterie: Black Leopard, Red Wolf, a luiMarlon James, luată de la librăria delimbă engleză a lui Vlad Niculescu, undeabia aștept să scotocesc după cadourilede Crăciun din acest an.

Sunt foarte multe cărți extraordinare șiuneori în loc să mă bucur de asta mai multmă frustrez, ca într�o cofetărie din care ți�egreu să alegi. Dar încerc să fiu puțin maiatentă la cărțile care�mi ies în cale, atât prinprieteni, cât și din cronicile celor în care amîncredere – acum am pe listă Intuiționistade Colson Whitehead, despre care m�a făcutfoarte curioasă Mihai Iovănel în „Scena9“, șiUmor de Terry Eagleton, recenzată de Ma�rius Chi vu în „Dilema veche“.

Mai am pe lista de vacanță Copiii luiIrod. Raport moral asupra copiilor lăsațiîn grija statului, a lui Vlad Alexandrescu,care cred că merită și trebuie citită, cumspun sloganurile campaniilor umanitare,nu numai de Crăciun. Iar de partea fărăgriji a copilăriei, descopăr acum cu fiulmeu un cadou sosit mai devreme de la unalt Moș feminin tare drag: Willie Fulg deNea, o poveste adevărată minunată scrisăde Jaqueline Briggs Martin.

Sărbători fericite și gânduri bune tuturor! SDC

Ana MariaSandu:„Teancul decărți care măașteaptă“

© R

ob

ert

Petr

eanu

Lavinia Braniște:„Am o grămadă deautori neîncercați încă“

Maria Manolescu Borșa: „Iubesc dince în ce mai mult vocile feminine“

Continuare în pagina 8

8ANUL XVI NR. 669

21 – 27 DECEMBRIE 2019dosarwww.suplimentuldecultura.ro

Am început 2019 cu o datorie ve �che de când lumea, așa că i�amoferit lui Lucian (1) timp de lec�tură și mie niște bere, dar Lucianm�a prins și nu mi�a mai dat dru�mul, așa că berea a trebuit s�aș �tepte două zile în frigider, pânămi�am făcut timp de ea.

Pe urmă m�am scuturat de vrajăși�am trecut la treabă, mi�am luat dela cap adversarii personali (e�o lumerea, tre’ să știi cu cin’ te bați):pe Bog�dan (2) l�am rezolvat foarte greu, înlipsa cu noștințelor de specialitate,dar cu Tudor (3) a mers repede – labagabonțeală mă cam pricep.

Cu Lavinia (4) a fost destul deușor, că știu despre ce vorbește,dar la Diana (5) a trebuit să reducritmul: perfectul simplu mi�a pusmereu probleme.

Mirel (6) a fost o încântarechiar dacă, comme d’ab, n�am fost

de acord cu nimic din ce zice, iarpe urmă am trecut și prin paturilealtora, că meseria asta nu se sugedintr�o singură țâță: Wiesław (7)mi�a amintit cine sunt eu de�ade�văratelea, Jon (8) mi�a amintitcine�aș fi vrut să fiu (dar n�am fostniciodată), Amor (9) și Neil (10)mi�au amintit cum e să scrii doarpentru bani, iar Haruki (11) mi�aamintit că trebuie să merg iar lasală. Mihai (12), Vasile (13) și Bog�dan (14) mă așteaptă cuminți subpomul de Crăciun (i�am scrisMoșului de dânșii, s�a executat).

De francezi nu zic nimic: cuăștia am o combinație.

Matei Brunul (Lucian DanTeodorovici, Editura Polirom, co �lecția Top10+), Avalon. Secreteleemigranților fericiți (Bogdan Su�ceavă, Editura Polirom, colec țiaTop10+), 8 (Tudor Ganea, Editura

Polirom, colecția „Ego. Proză“),So nia ridică mâna (Lavinia Bra �niște, Editura Polirom, colec ția„Ego. Proză“), Părinți (Diana Bădica,Editura Polirom, colecția „Ego. Pro �ză“), Bafta, Devla și Haramul. Stu�dii despre cultura și religia ro� milor (Mirel Bănică, Editura Poli�rom, colecția „Plural M“), Piatrăpeste piatră (Wiesław Misliwski,Editura Univers), În aerul rarefiat(Jon Krakauer, Editura Humani�tas), A Gentleman in Moscow(Amor Towles), American Gods(Neil Gaiman), 1Q84 (Haruki Mu�rakami, Editura Polirom, Seria deautor Haruki Murakami), Conta�minare (Mihai Radu, Editura Po�lirom, colecția „Ego. Pro ză“), Iz� goniții (Vasile Ernu, Editura Poli�rom, colecția „Ego�grafii“), Teoriaapropierii (Bogdan Răileanu, Edi�tura Humanitas). SDC

Numai sărbători nu au fost lucrurile pecare le�am citit în ultimul timp, tineriscriitori ro, Drăgoi, Dósa, Bocai etc. Îmipare rău, pe unii îi cunosc și sunt băiețibuni, dar sunt lucruri sincer greu decitit, de necitit – microrealismul ălacare pare că rulează încă peste tot, fărăambiții și riscuri, tinzând parcă să teasfixieze prin mediocritate, plictisealăpură, literatură sociologică – gen haisă împingem și noi mașina asta, „feliaasta de viață“, că poate până la urmăpornește.

Am încercat povestirile din Melan�colia lui Mircea Cărtărescu, dar o com�par inevitabil cu Nostalgia și nu mai eacolo sau nu mai sunt eu acolo.

Poate că în aceste condiții, poatecă pur și simplu (am obiceiul ăsta decitit pe hedonism, mă trezesc că în fie�care seară am chef de altceva și așa s�aajuns la un dormitor aparent intelecto,cu zeci de cărți strânse la capătul patu�lui, pe care nu le termin niciodată –pentru că în fiecare seară...), poate decică în aceste condiții am căutat să vădce Breban am prin casă și nu era decâtDon Juan, așa că, na, am luat aia râzândsingur, pierzându�mă în stilul ăla tato�nant, bâlbâit, care mimează că, ce să

facă, caută întruna le mot juste, pier�dut cu totul în celebrele digresiuni și cei s�a mai reproșat de�a lungul timpuluide către lumea bună a literelor ro.

Poate că de aici ideea cu recoman�dările pentru sărbători, pentru dosarulvostru: dacă ai norocul să fii un cititorbanal, amator, dacă nu ești unul dintreacei cărăuși culturali care au tristaobligație de a citi ultimele apariții, ceaș face în locul tău – cum sărbătorileoricum ar fi menite să, nu?, te maiscoată din cotidian, păi atunci aș lăsadracului ultimele apariții și aș căuta sărecitesc acele cărți pe care poate că înrestul anului nu le mai prindem, nu nemai gândim la ele etc.

Timpul regăsit din În căutareatimpului pierdut al lui Proust, Moartela Veneția de Thomas Mann sau Altețăregală tot de el, aș căuta să văd ce amprin casă de Drieu la Rochelle, poateFalsificatorii de bani de Gide, poateOpiniile unui clovn de Böll, poate altelucruri pe care să le recitești, să vezi cemai e cu ele.

Restul, contemporaneitatea, la anul –când ne întoarcem la muncă, ne întâl�nim prin oraș, ne recomandă prieteniiultimul hype care împinge mașina... SDC

Mihai Buzea: „Ce-amcitit în Anul Porcului“

Ionuț Chiva: „Lucruri pe care să le recitești“

Continuare din pagina 7

9ANUL XVI NR. 66921 – 27 DECEMBRIE 2019 avanpremieră


– FRAGMENT –

Ziua în care Cutare McCutare mi�apus pistolul în piept și m�a făcutcață și m�a amenințat că mă îm �pușcă a fost și ziua în care a muritlăptarul. Fusese împușcat de unuldintre detașamentele de asasiniale statului și moartea lui nu măinteresa câtuși de puțin. Pe alțiiînsă îi interesa și erau unii care, întermeni locali, „mă știau din ve�dere, dar nu atât cât să intre învorbă cu mine“ și eram bârfită fi�indcă circula un zvon lansat de eisau, și mai probabil, de cumnatulnumărul unu cum că avusesem oaventură cu acest lăptar și că euaveam optsprezece ani și el, pa �truș’unu. Știam câți ani avea, nudin cauză că fusese împușcat și îidăduseră vârsta în ziare, ci dincauză că indivizii care lansaserăzvonul discutaseră despre asta culuni bune înainte să�l împuște,

cum că un tip de patruș’unu cuuna de optșpe e o chestie revoltă�toare, că o diferență de douăzeciși trei de ani era scârboasă, că elera însurat și n�avea să se lase îm�bârligat de mine, fiindcă existau odroaie de oameni discreți caretreceau neobservați, dar stăteaucu ochii în patru. Unde mai pui că,din câte se pare, aventura asta culăptarul se produsese din vinamea. Dar eu nu avusesem nici oaventură cu lăptarul. Nu�mi plă�cea de lăptar, iar felul în care în�cerca să aibă o aventură cu minemă înspăimânta și mă deruta. Numă dădeam în vânt nici dupăcumnatul numărul unu. În obse�sia lui, inventa lucruri despreviețile sexuale ale altora. Despreviața mea sexuală. Când eram maimică, când aveam doișpe ani, cânda apărut și�a profitat de momen�tul de slăbiciune al soră�mii maimari după ce ea îi dăduse papuciiiubitului stabil fiindcă o înșelase,tipul ăsta proaspăt apărut a lăsat�oînsărcinată și s�au căsătorit cât aiclipi. A făcut comentarii obscenepe seama mea din clipa în care m�a cunoscut – despre ciu dă �țenia mea, despre coada mea, des�pre țara mea, ligheanul meu,hal ba mea, căpoșenia mea, bisi�laba mea – și folosea cuvinte, cu�vinte sexuale, pe care eu nu lepricepeam. El știa că nu le pricep,dar și că știam destule cât să măprind că sunt sexuale. Îi plăceaasta. Avea treizeci și cinci de ani.Doișpe și treizeci și cinci. Tot do�uăj’trei de ani di ferență.

Cum ziceam, continua să facăcomentarii din astea și se simțeaîndreptățit să le facă, iar eu nu zi�ceam nimic, fiindcă nu știam cum

să reacționez în preajma acestuiom. Nu comenta niciodată cândsoră�mea era de față. De fiecaredată, în secunda în care ea ieșeadin cameră, parcă se răsucea uncomutator în el. Partea bună e cănu mă temeam fizic de el. În vre�murile alea și în locul ăla, violențaera principalul etalon după care îijudecai pe cei din jur și mi�am datseama din prima secundă că n�oavea în el, că nu era genul ăla deom. Chiar și așa, firea lui de animalrăpitor mă făcea de fiecare dată săîngheț. Cum ziceam, era un gunoi,iar ea era vai de capul ei din cauzasarcinii și încă�l mai iubea pe tipulăla cu care fusese atâta timp și nu�ivenea să creadă că el fusese înstare să�i facă așa ceva și refuza săcreadă că tipul nu�i ducea dorul,căci adevărul era că nu i�l ducea.Tipul își vedea de viață cu altci�neva. Adevărul e că nu prea aveaochi pentru bărbatul ăsta, pentrutipul ăsta mai în vârstă cu care semăritase, dar fusese ea însăși preatânără, prea nefericită și prea îndră�gostită – nu mai că nu de el – ca să seînhăiteze cu el. Am încetat să maimerg pe la ei, în ciuda faptului că eaera mâhnită, fiindcă n�am mai supor�tat să�l aud și să�i văd mutrele. Șaseani mai târziu, în timp ce el încerca săne ia pe rând pe mine și pe celelaltesurori mai mari, iar noi trei – mai de�a dreptul, mai pe ocolite, cândpoliticos, când trimițându�l în pizdamă�sii – îi respingeam avansurile,lăptarul, tot nepoftit și el, dar multmai înspăimântător, mult mai peri�culos, și�a făcut de te miri unde apa �riția în cadru.

Nu știam al cui lăptar e. Alnostru sigur nu. Nu cred că era alcuiva. Nu lua comenzi de lapte. Nuavea nici un strop de lapte la el. Nulivra niciodată lapte. Unde mai puică nici măcar nu conducea o fur�gonetă pentru transportul lapte�lui. Conducea alte mașini, adeseațipătoare, deși el, ca individ, nu eragenul care să sară în ochi. Cu toateastea, eu nu l�am remarcat nici peel și nici mașinile lui decât atuncicând a început să se suie în ele înfața mea. Și mai era și dubița aiamică, albă, comună, care își totschimba forma. Din când în cândera zărit și la volanul dubiței ăleia.

Și�a făcut apariția într�o ziîntr�una dintre mașinile lui și a trasîn dreptul meu în timp ce eu îmivedeam de drum, citind Ivanhoe.

Mi se întâmpla des să citesc în timpce mergeam. Nu mi se părea nimicanapoda în treaba asta, dar aajuns să fie trecută la răboj ală�turi de celelalte dovezi împotrivamea. „Citește în timp ce merge“era clar pe listă.

— Ești una din fetele cutare,nu�i așa ? Taică�tău a fost cutare,nu ? Frații tăi, cutărică, cutărică,cutărică și cutărică, au jucat pevremuri în echipa de hurling, n�am dreptate ? Hai, urcă. Te duceu până unde ai de mers. SDC

Anna Burns – Lăptarul„Suplimentul decultură“ publică înavanpremieră unfragment din romanulLăptarul, de AnnaBurns, traducere dinlimba engleză și notede Mihaela Ghiță,care va apărea încurând în colecția„Biblioteca Polirom.Actual“ a EdituriiPolirom.

AUTOAREAScriitoarea britanică ANNA BURNS s-a născut în 1962 în Irlanda de Nord și a urmat cursurile liceului „St. Gemma“, iar ulterior, în1987, s-a mutat în Londra. A debutat în 2001 cu romanul NoBones, distins cu Winifred Holtby Memorial Prize, iar în 2007 a publicat romanul Little Constructions. După o lungă perioadă de tăcere, în 2018 îi apare Milkman (Lăptarul), roman care opropulsează printre scriitorii de prim rang din ultima perioadă șipentru care i se acordă Man Booker Prize. Astfel, Anna Burnsdevine primul scriitor nord-irlandez laureat cu acest premiuprestigios. Lăptarul a mai fost distins cu National Book CriticsCircle Award și cu Orwell Prize și s-a bucurat de un succesremarcabil la public. Din 2014 Anna Burns locuiește în EastSussex, pe coasta sudică a Angliei. SDC

CARTEAUn roman cu impact remarcabil încă de la apariţie, Lăptarulimpresionează atât prin dimensiunea personală, subiectivă, cât șiprin deschiderea istorică și originalitatea radicală a vocii care îșispune povestea. Naratoarea este o tânără ce se străduiește sătrăiască o viaţă normală într-o epocă tulbure și într-o comunitateînchisă și temătoare. La un moment dat se vede asaltată deinsistenţele unui bărbat mai în vârstă, numit „lăptarul“, unul dintreliderii grupărilor paramilitare ce luptau pentru desprinderea Irlandeide Nord de Marea Britanie. Scris din perspectiva unei femei care și-atrăit adolescenţa în perioada conflictului dintre comunitateaseparatistă catolică și cea protestantă, „loialistă“, susţinută deautorităţile britanice, Lăptarul oferă o imagine tulburătoare a uneisocietăţi frământate. Aici conflictele naţionaliste și religioase, teama,moartea și conformismul constituie normalitatea, iar libertatea emereu o aparenţă. Umorul și ironia ce se simt în vocea naratoareiconferă un farmec suplimentar unei povești în care viaţa cotidianăeste marcată de absurdul interdicţiilor, regulilor și spaimelor. SDC

10ANUL XVI NR. 669

21 – 27 DECEMBRIE 2019film www.suplimentuldecultura.ro

CE PUNEM SUB BRAD ȘI CE NU ASCUNDEM SUB PREȘ

Criticii români despre filmele șievenimentele cinematograficeale anului 2019

FLAVIA DIMA

Monștri., de Marius Olteanu.Este un film excepțional, care vineîn siajul acestui nou val de debu�turi care s�a cristalizat în ultimiiani în cinematografia română,care reinventează formal și tematicteritoriile Noului Cinema Româ�nesc. Pariurile formale și tema ticepe care le propune aici Olteanusunt îndrăznețe și îi reușesc cubrio – iar filmul cred că se va păs�tra drept o capsulă de timp a României în vremea infamuluiReferendum.

Vitalina Varela, de PedroCosta. Știu că vorbesc dintr�o oa�recare postură de privilegiu cândnumesc un film văzut în afara ță �rii, care încă nu a ajuns aici – darsper că festivalurile primăveriivor prelua și la noi această capo�doperă târzie a lui Costa, în carelaitmotivele lui prind forma defi�nitorie.

Deși sunt tentată să numescaici momentul anunțării rezulta�telor primei sesiuni CNC a anuluiși indignarea absolut firească pecare acestea le�au cauzat, mă voireferi la un eveniment care nu aavut loc: Festivalul NexT. Peisajulfestivalier românesc este cu sigu �ranță mai sterp în absența lui, iardeși BIEFF�ul din această toamnăa preluat cu brio anumite respon �sabilități, tot mă mâhnește gân�dul că nu avem nici un festivalimportant de film internațional

dedicat scurtmetrajului, produ�când, iată, decalaje și mai mariîntre oferta cinefilă din Româniași cea din restul Europei.

IONUȚ MAREȘ

Dintre filmele românești lău�date și cu potențial, nu am văzutdocumentarul colectiv al lui Ale�xander Nanau, care nu a avut nici

o proiecție în România după pre�miera de la Veneția. Dar am reușitsă văd un alt titlu românesc care aavut premiera internațională înacest an și care va ieși pe mareleecrane abia în 2020: Ivana ceaGroaz nică, de Ivana Mladenovic. Îlconsider cel mai bun film românescdin 2019. Este jucăuș, dar nu lipsit șide gravitate. Este fresh, fără morgăși fără manierism. Și e admirabilădezinvoltura (dublată de o doză dealint) cu care Ivana Mladenovic se

pune în fața camerei, oferind unpersonaj în care amestecul indes�cifrabil de autobiografie și ficțiuneeste bulversant.

La capitolul filme străine, efoarte greu de ales un singur titlu,cu atât mai mult cu cât selecția dela Cannes a fost grozavă și nu amreușit să văd deocamdată ultra�apreciatul câștigător de la Lo�carno – Vitalina Varela, de PedroCosta. Și, chiar dacă mi�au plăcutfoarte mult câteva titluri de pe

Croazetă (Parasite de Bong Joon�ho, Dolor y gloria de Pedro Almo�dóvar, It Must Be Heaven de EliaSuleiman, Bacurau de KleberMendonça Filho și Juliano Dor�nelles, A vida invisível de EurídiceGusmão de Karim Aïnouz, Jeannede Bruno Dumont), mă opresctotuși la Synonymes, filmul cucare israelianul Nadav Lapid aobținut Ursul de Aur la Berlin. Cadiscurs politic, este extrem depercutant. Stilistic, este atât deimprevizibil și de liber, încât tedestabilizează, te ia pe sus și nuștii unde te duce.

Cel mai notabil evenimentlegat de cinematografia română afost scandalul izbucnit după ulti�mul concurs organizat de CentrulNațional al Cinematografiei (CNC).Rămâne însă de văzut ce efecte vaavea răbufnirea cineaștilor pebună dreptate revoltați.

ANDREI BANGU

În 2019 am descoperit o capo�doperă a cinemaului visceral�psi�hedelic popularizat de Coppolacu Apocalypse Now – este vorbade Monos, de Alejandro Landes,cea mai intens�cinematograficăexperiență a anului. Dar nu pot sătrec cu vederea nici The Irishman,pe care l�am găsit deopotrivă fil�mul cel mai distractiv și mai con�templativ al lui Martin Scorsese,nici Portrait de la jeune fille en

Ancheta cu care „Suplimentul de cultură“ închide anul (urmeazăvacanţa!) nu se referă doar la cele mai importante filme românești șistrăine pe care criticii români le-au văzut în 2019 și nici doar la eveni-mentele bune din peisajul autohton. Am rugat mai mulţi colegi să neîmpărtășească și părţile de umbră ale așa-zisei industrii de film de la noi.Dacă titlurile preferate au variat – dintre filmele românești demarcându-seLa Gomera, de Corneliu Porumboiu, și Monștri., de Marius Olteanu, înprivinţa rușinilor anului cei mai mulţi critici au numit prima sesiune din2019 a concursului de proiecte cinematografice organizat de CentrulNaţional al Cinematografiei (CNC), la care comisiile de evaluare au fost dubioase, iar rezultatele pe măsură.

Principalul eveniment pozitiv al anului este însă, în opinia criticilor, retro-spectiva filmului românesc de la Festivalul Europalia, aflat în plină desfășura -re în Belgia și ţările învecinate și unde România e invitat de onoare.

Deci întrebările au fost:l Care e, în opinia voastră cel mai bun film românesc văzut în 2019?l Care e cel mai bun film străin pe care l-aţi văzut în 2019 (nu doar la

cinema, dar și în festivaluri din România sau străinătate)?l Care a fost cel mai notabil eveniment pentru cinematografia română

petrecut în 2019 – eveniment pozitiv sau negativ?Răspunsurile, în ordinea în care au venit, sunt următoarele:

DOSAR REALIZAT DE IULIA BLAGA

Monștri., de Marius Olteanu

11ANUL XVI NR. 66921 – 27 DECEMBRIE 2019 film


feu, de Céline Sciamma, un elogiuînălțat cu un înalt grad de auto �conștiență dragostei romantice șifilmat cu sensibilități față de pic�tură – desuet, poate, dar cinefiliamai trebuie sa ia o pauză de la în�crâncenatul discurs politic de azi.

Mi�ar fi plăcut să se producăși să se lanseze și la noi în Româ�nia filmul care să�mi întâmpineaceste diverse sensibilități cine�file: pentru visceralitate, pentrunarațiune clasică executată ex�pert, cu tușe personale, pentru ro�mantism etc. (oricare din ele!).Am crezut că acel film ar putea fiLa Gomera, dar n�a fost să fie – pecât l�am admirat pentru cât demeseriaș a putut fi executat stilulclasic hollywoodian, pe atât derece m�a lăsat. Nu i�aș cere lui Po�rumboiu sau Mungiu să dea otură prin junglă sau (mai rezona�bil) pe crestele făgărășene, dar,într�un an în care m�am cufundattot mai tare în plictis (pentru mi�nimalismul din ce în ce mai me�diocru, pentru îngustimea cu caree judecat ce ar trebui și n�ar tre�bui să fie „artă“), preferatul meueste Caisă, de Alexandru Mavrodi�neanu, un documentar de tipmusca�de�pe�perete emoționantși onest, un frate de sânge pentruToto și surorile lui al lui Alexan�der Nanau și cu un final la fel dedulce�amar.

CĂTĂLIN OLARU

Indiscutabil, La Gomera, celmai competent realizat film ro�mânesc mainstream din toatetimpurile (dintr�o listă destul descurtă, e drept, dar asta nu îiștirbește cu nimic meritele). Într�unan în care marile așteptări ale re�gistrului light din circuitul art

house au dezamăgit, Porumboiureinventat e mai entertaining de �cât Tarantino și Scorsese, ambii lafel de rutinați, la un loc.

Border, în regia lui Ali Ab�basi. Inteligent fără să plictiseas �că, senzorial fără să fie gra tuit,revigorant.

Dezastru mai mare decât re�zultatele concursului CNC nici căse putea. Suntem pregătiți să fimdin nou uimiți de creativitatea fe�cund�maladivă a lui Marius Th.Barna sau Șerban Marinescu? S�arpărea că da. Altminteri, ne�am firevoltat nu doar la anunțarea re�zultatelor, ci încă de când am aflatcomponența comisiilor de selec �ție. Provoc pe oricine să găseascăfie și un singur articol semnatIrina Margareta Nistor sau FlorinBarbu care ar putea trece, fie și cuindulgență, drept critică de film.Probabil sunt dosite undeva la locsigur, laolaltă cu Porto Franco II,singurul documentar al MarteiMarmeliuc, lungmetraj sau scurt �metraj, nu se știe. Cum a ajunsAdrian Onciu în comisia de laFicțiune? Ce caută Dorin TodoranRareș, al cărui site dedicat ani �mației e un monument închinatPR�ului, într�o nouă comisieCNC? Curioasă coincidență, prin�tre câștigători se numără, cu douăproiecte, Gladiatorul și Rodrigo,Radu Nicolae, membru în consi�liul director al Uniunii Producă�torilor de Film și Audiovizual dinRomânia, care l�a propulsat peTodoran în comisie. De altfel,același Radu Nicolae a mai primitfinanțări pentru alte două pro�iecte, Mauricio și Miriam, și în2017, când același Todoran a fostîn comisie. Cât timp sunt tolerateconflictele de interese și decidcompoziția comisiilor asociații�fantomă sau parazitare, precumUniunea Producătorilor de Film

și Audiovizual din România, Uni�unea Autorilor și Realizatorilorde Film din România, AsociațiaProfesioniștilor din Post�produc �ția de Film, Asociația CulturalăPromissum sau Asociația Scena�riștilor Români, nu avem a neplânge. Viitorul ne aparține. Emomentul să ni�l și asumăm.

VICTOR MOROZOV

Ce păstrez din filmele ro �mânești distribuite în 2019: seg�mentul median din Monștri. –altminteri un titlu pe care l�amcriticat destul de aspru, dar careanunță un cineast de urmărit:Marius Olteanu; epilogul festivdin La Gomera lui Corneliu Po�rumboiu – un film cu bune și curele, dar măcar altceva decâtdroaia de „necerisme“ autohtone,mă refer la chinuielile epigonicedupă rețeta formală brevetată dePuiu, care sufocă în continuare,an de an, sălile noastre; și docu�mentarul Timebox de Nora Agapi.Cu alte cuvinte, un an slab.

Cel mai bun film al anului esteVitalina Varela, al portughezuluiPedro Costa: istorie a infamiei și acorpurilor stigmatizate – imi granți,negri, paria de tot soiul –, cărora lise oferă o voce (incantatorie) și oprezență (fantomatică) – un spa �țiu pentru rezistență discretă șirememorare îndoliată. Filmul nue doar militantism monocord, ciîși impune cadru după cadru me�toda formală copleșitoare, maiaproape de artă plastică decât decinema, căutând să elibereze –prin grădini, ghetouri sau tune�luri – fluxurile de magie neagrăale acestei lumi tenebroase.

Un eveniment important pen�tru cinematografia noastră în 2019:concursul de proiecte CNC, care adezvăluit jemanfișismul, incompe �tența, conformismul unei bune părția comisiei de jurizare (nu a tuturormembrilor săi; deși aceste pro�bleme par că se perenizează). Pen�tru o analiză în detaliu a motiva �țiilor aberante care au însoțit notelede anul acesta, recomand articolulIuliei Popovici din „Observator cul�tural“, „Punctul culminant“ de „Des�criere spațiu decor“. De ce con �cursul CNC din 2019 ar trebui anu�lat. A se corela totodată cu punctul1: iată un posibil factor pentru careavem prea puține filme cu adevăratîndrăz nețe și prea multe rebuturicastrate de excesiva reverență fațăde șabloane reîncălzite.

Semnalez în treacăt, de ase�menea, apariția volumelor Viața,moartea și iar viața criticii de filmde Andrei Gorzo și Romanian Ci�nema Inside Out, coordonat deIrina Trocan: văd în aceste titlurinu doar tentative necesare de aumple goluri, nu doar bilanțuri lu�cide de etapă, ci și fundamentepentru construcția unor viitoare,dacă se poate mai fertile, dezbateripe marginea cinemaului românesc.

CRISTI LUCA

Dintre producțiile românești,La Gomera se detașează lejer prinimaginație și un control excelental convențiilor unui film noir.Într�o cinematografie (de pretu�tindeni) uneori prea politizatăsau rigidă estetic, La Gomera e oexcepție mai mult decât bineve�nită. Alte filme care mi�au plă�cut:Timebox (de Nora Agapi) șiMonștri. (de Marius Olteanu).

Dintre cele străine: Dolor ygloria (de Pedro Almodóvar),Beanpole (de Kantemir Balagov),About Endlessness (de Roy An�dersson) – pentru sensibilitate,Synonyms (de Nadav Lapid) șiThe Souvenir (de Joanna Hogg) –pentru ingeniozitate, Once Upona Time... in Hollywood (de Quen�tin Tarantino) și The Irishman (deMartin Scorsese) – pentru tot(anvergură, măiestrie, stil).

Evenimente: prezența în fes�tivalurile de la Cannes, Berlin sauClermont Ferrand + retrospectivade film românesc din cadrul Eu�ropalia de la Bruxelles.

Continuare în pagina 12

La Gomera, de Corneliu Porumboiu

Vitalina Varela, de Pedro Costa

The Souvenir, de Joanna Hogg

12ANUL XVI NR. 669

21 – 27 DECEMBRIE 2019filmwww.suplimentuldecultura.ro

Continuare din pagina 11

OANA GHERA

Pentru mine, filmul românescal anului e La Gomera. Un jucăuș șiantrenant noir postmodern în vi�zionarea căruia plăcerea derivă de�opotrivă din descâl cirea uneinarațiuni cu gangsteri, polițiști șifemei fatale construită pe maimulte planuri temporale și spa �țiale, dar și din descifrarea coduri�lor de limbaj pe care Porumboiu lepune la lucru în construirea aces�tei narațiuni. Și�apoi, e cam greu să

nu te fure un film românesc încare griul blocurilor bucureștenese întâlnește cu palmierii ibericipe muzică de Iggy Pop.

Dar cel mai tare mi�a plăcutanul ăsta The Souvenir, al JoanneiHogg, un coming�of�age story de�ghizat într�o poveste de dragostecu deznodământ tragic, careamintește întrucâtva de povesti�rile morale ale lui Rohmer. Unfilm despre memorie și trecut, alcărui discurs este construit maiales la nivelul compoziției vizu �ale, prin opoziția recurentă dintrefelul în care sunt filmate eveni�mentele în desfășurare și re�pre�zentarea lor ulterioară în amin+ tirea/ filmele regizoarei aspirante

care are rol de protagonistă (în im�agini atent compuse, glamourizate,care lasă amănuntele cotidiene șisordide în afara cadrului).

În termeni de evenimente, așmenționa Videogramele unei na �țiuni, una dintre cele mai mari re�trospective dedicate cinemauluiromânesc din ultimul deceniu,curatoriată de Andrei Tănăsescuîn cadrul Europalia Arts Festival:Romania. În cadrul aceluiași eve�niment, s�a lansat și volumul co�lectiv Romania Cinema InsideOut: Insights on Film Culture, In�dustry and Politics (1912�2019),apărut sub coordonarea IrineiTrocan.

MIHAI FULGER

Mi�a plăcut și Monștri., lung �metrajul de debut al lui MariusOlteanu, dar filmul românesc alanului a fost, fără îndoială, La Gomera, cu care Corneliu Porum�boiu a reușit, într�un final, săintre în competiția „mare“ a

Cannes�ului. Prin reluarea perso�najului Anghelache din Polițist, ad �jectiv (care preia aici și pre� numele protagonistului de acolo),Porumboiu a semnalat, cred, nuatât un sequel al falsului său po�licier din 2009, cât intenția sa dea face totul pe dos față de acumun deceniu. Și i�a ieșit.

În privința celui mai bun filmstrăin văzut în 2019, mi�e greu săaleg între Pedro Almodóvar, RoyAndersson, Yorgos Lanthimos,Elia Suleiman și Quentin Taran�tino. Optez, totuși, pentru cineas�tul grec, a cărui Favorită, deși cupremiera mondială în 2018, s�alansat la noi anul acesta. OliviaColman, Rachel Weisz și EmmaStone sunt fără cusur, RobbieRyan filmează inspirat, iar Lan�thimos regizează magistral o res�criere a plot�ului din clasiculho llywoodian Totul despre Eva,mutată în Anglia secolului alXVIII�lea. Un film în care numaipersonajele feminine contează,așa că până și Frances McDor�mand, cu al ei inclusion rider, arfi mulțumită.

Cel mai notabil evenimentpentru cinematografia română din2019 este uriașul succes al scurt �metrajului Cadoul de Crăciun,care a culminat (deocamdată) cuPremiul Academiei Europene deFilm și intrarea pe lista scurtă anominalizărilor la Oscar; filmul luiBogdan Mureșanu a devenit, ală�turi de Lampa cu căciulă și Apeletac, unul dintre cele mai premiatescurtmetraje românești din toatetimpurile.

IRINA TROCAN

Poate că mi se nișează gustu�rile apropo de ce înseamnă filmeîndrăznețe, dar pentru filmul meu

preferat din 2019 își împart po�diumul Bacurau (Kleber Men�donça Filho & Juliano Dornelles,Brazilia) – care a rulat la LesFilms de Cannes à Bucarest – șiAtlantique (Mati Diop, Franța/Senegal/ Belgia), care n�a rulat lanoi, ambele fiind filme desprerasă și clasă și despre cei vulne �rabilizați de globalizare, care însăde la un capăt la altul sunt plinede suspans și multe alte plăcerioferite de cinema. Spre deosebirede Parasite, care arată clar căPalme d’Or�ul e rezervat exclusivpentru unul sau altul dintre obiș �nuiții Cannes�ului de ani și ani,substratul social din cele douăfilme e totuși mai mult decât unornament contrafăcut.

Dintre filmele românești, credcă merită reținut Mo, care e unbun punct de plecare pentru dis �cuții despre relații gendered deputere și despre cât de imprevizi�bil și chiar seducător poate fi con�tactul unei fete tinere cu unabu zator, rămânând totuși, in�contestabil, un abuz; mi se pareun film nuanțat și cu mai multesubtilități decât i s�au recunoscutîn general.

Evenimentul anului în ma�terie de cinema este, din per�spectiva mea, Europalia, caresub curatoriatul lui Andrei Tă�năsescu a pus pe picioare o re�trospectivă impresionantă defilm românesc recent, clasic, ani�mat, experimental (vezi kinemaikon rescored), documentar (dela Sahia la filmele lui ThomasCiulei, Andrei Ujică, Radu Jude),plus o con ferință și o lansare decarte (pe ultima având ocazia/onoarea să o pot coordona eu). E încă în desfășurare, deci dacăaveți prieteni cinefili în Bel�gia sau în Amsterdam, merităanunțați. SDC

Cadoul de Crăciun, de Bogdan Mureșanu

Mo, de Radu Dragomir

Favorita, de Yorgos Lanthimos

13ANUL XVI NR. 66921 – 27 DECEMBRIE 2019 actualitate


Miercuri, 11 decembrie, la Libră�ria Humanitas Kretzulescu(București), a avut loc decerna�rea Premiului Cartea Discretă aanului 2018, oferit de ARCCA(Asociația Română a CreatorilorCulturali și Artiștilor), în valoarede 10.000 de lei.

Au fost doi câștigători ai primeiediții: Ion Vianu, pentru volumulÎntre violență și compasiune. Amin�tirile unui psihiatru (Polirom, 2018)și Gelu Diaconu, pentru volumulSebastian (Cartier, 2018).

Printre nominalizați s�au mainumărat: Lavinia Bălulescu, Te�rasa Fericirii (Polirom, 2018); Ma�rieva Ionescu, Spre partea cea �laltă. Proza lui Gellu Naum (Tra�cus Arte, 2018); Emanuela Iurkin,Câinele de bronz (Cartier, 2018).

Juriul a fost format din ese �ista și prozatoarea Simona Sora,scriitorul Radu Vancu, pre șe �dintele juriului, și scriitorul Ci�prian Măceșaru.

Parteneri: Radio România Cul�tural, BookHub, Filme și Cărți, Re�vista „Accente“.

Format în Clinica universi�tară de psihiatrie de la Spitalul„Obregia“ din București, cadru di�dactic, Ion Vianu emigrează în1977, protestând împotriva utili�zării psihiatriei în scopuri poli�tice. În Elveția își practică spe �cialitatea în mediul privat. Pe dealtă parte, este activ pe plan in �ternațional în domeniul apărăriidrepturilor omului în psihiatrie.În acest text dens și pasionant,psihiatrul�scriitor Ion Vianu neconduce, pe firul amintirilor, la o

meditație asupra suferinței, adem nității omului, accentuândmodestia de care trebuie să ne pă�trundem în fața infinitei com �plexități a ființei.

ION VIANU (născut la Bucu �rești în 1934). Studii de filologieclasică, neterminate. Doctor înmedicină al Universității de Medi�cină și Farmacie „Carol Davila“din București (1960). Psihiatru,cadru universitar al Clinicii dePsihiatrie, București. Voiaje destudii în Germania Democrată,Franța. 1964�1977: Colaborează la„Contemporanul“, „Viața Româ�nească“, „Luceafărul“ etc. 1975:

publică un volum de eseuri, Stil șipersoană, premiat de UniuneaScriitorilor, și o Introducere înpsihoterapie. 1977: emigrează, după

ce a aderat la Apelul lui PaulGoma. Se stabilește în Elveția,practicând psihiatria. Este prezent

în mișcarea pentru apărareadrepturilor omului în România.Începe o activitate de publicist pesubiecte politice care va continuapână în ultimii ani, în țară. 1990:

Revine din ce în ce mai des în Ro�mânia, unde se reinstalează. Pu�blică, în genuri diverse: memoria�listică (Amintiri în dialog – cu M.Călinescu –, Exercițiu de sinceri�tate); romane: Caietele lui Ozias,Vasiliu, foi volante, Paramnezii,Necredinciosul, Amor intellectua�lis („roman autobiografic“), dis�tins cu mai multe premii, printrecare și Cartea Anului (2010), și Ar�hiva trădării și a mâniei. În dome�niul eseisticii, publică: Blestem șiBinecuvântare, Investigații ma�teine, Apropieri, Elegie pentruMihai, Frumusețea va mântui lu �mea și alte eseuri. SDC

Joi, 14 noiembrie, în Sala Tonitza a Muzeului de Artă Cluj�Napoca, a avut loc gala de decernare a premiilor revistei „Apostrof“.

În cadrul evenimentului, deschisde Marta Petreu, au fost premiați:Anca Hațiegan, pentru volumulDimineața actrițelor (Polirom,2019) și George State, pentru tra�ducerea integrală din limba ger�mană a poeziilor lui Paul Celan.Traducerile au fost reunite îndouă volume apărute la EdituraPolirom: Opera poetică I (2015,2019) și Opera poetică II (2019).

Juriul ediției din acest an a fostformat din: Ion Vartic, pre ședinte,Radu Constantinescu și Ștefan Bolea.

Volumul Dimineața actrițelora fost lansat în premieră la Tea�trul Luceafărul din Iași (29 sep�tembrie, în cadrul FITPTI). Auurmat lansări la Cluj (Bookstory,10 octombrie) și București (Căr �turești Verona, 21 octombrie, Gau�deamus, 24 noiembrie).

„Dimineața actrițelor este ad�mirabilă, realizată cu multă știin �ță de carte, dar făcută, cum ar ziceunul dintre maeștrii autoarei, I.L.Caragiale (din al cărui «clan», n�am nici un dubiu, Anca Hație ganface parte), cu meșteșug clasic, cucusătura pe dedesubt, o știință pusă,așadar, mereu în sluj ba subiectului,fiind, astfel, o carte doldora de ideiși de viață, cu o narativitate (cu oplăcere de a povesti și de a înscena)ascunsă și, deopotrivă, captivantă.“(Sanda Cordoș)

„Foarte documentată, scrisă șicu nerv ideatic, și cu nerv narativ,

Dimineața actrițelor (Polirom, 2019) – din care aflăm despre cumau apărut și la noi actrițele profe�sioniste – este nu numai o cartefundamentală pentru istoria tea�trului românesc, ci și una care de�cupează momente, fie pitorești, fiedramatice, dar atât de semnifica�tive, ale procesului de europenizaretârzie a men talității și culturii noas�tre. Autoarea cărții Dimineața ac �trițelor, Anca Hațiegan, e laureata exaequo a premiului «I. Negoițescu» alrevistei «Apostrof».“ (Ion Vartic)

ANCA HAȚIEGANeste licențiatăîn Teatrologie (2000) și în Filologie

(2003) la Facultatea de Litere aUniversității „Babeș�Bolyai“ dinCluj. Predă istoria teatrului la Fa�cultatea de Teatru și Film din ca�drul Universității „Babeș�Bolyai“.Este membră a grupării literareEchinox. Doctor în Filologie cuteza Teatralitate și roman sub re�gimul comunist, publicată ulte�rior sub titlul Cărțile omuluidublu (2010). Volumul a fost dis�tins cu premiul „Marian Papa�hagi“ pentru debut al UniuniiScriitorilor din România, filialaCluj, pe 2010, și nominalizat laGala Tânărului Scriitor, premiilerevistei „Observator cultural“,premiul CriticAtac, premiile Aso �ciației de Literatură Generală șiComparată din România, MarilePremii Promethevs. A dramatizatromanul Întâlnirea de Ga brielaAdameșteanu, în colaborare cuautoarea.

„Dacă poezia lui Celan pune, înmare parte, problema redării trau�mei extreme în limbaj, versiunealui State ilustrează încleșta rea cuintraductibilul. Ambele răspund la

întrebarea: cum să exprimi, cumsă transpui ceea ce face să amu �țească cuvântul. După un travaliude zece ani de confruntare cuopera lui Celan, George State dă,în cele două volume apărute la Po�lirom (2015, 2019), o traducere no�vatoare și recuperatoare a unuitext extrem de dificil, marcat deambiguități. Acestea sunt câtevadin motivațiile pentru care îi acor�dăm lui George State ex aequo pre�miul «I. Negoițescu» al revistei«Apostrof».“ (Ștefan Bolea)

GEORGE STATE (n. 1979) astudiat filosofia la Universitatea„Ba beș�Bolyai“ din Cluj. Redactorla „Transylvanian Review“ și Edi�tura Tact. A tradus diverse scrieriteoretice (de Aby Warburg, WalterBenjamin, Peter Szondi etc.), pre�cum și versuri de Rainer MariaRilke, Georg Trakl ș.a. Ultimii aniau fost consacrați transpunerii in�tegralei lirice a lui Paul Celan. Tra�ducerile au fost reunite în douăvolume apărute la Editura Poli�rom: Opera poetică I (2015, 2019)și Opera poetică II (2019). SDC

Ion Vianu, câștigător al PremiuluiCartea Discretă a anului 2018

Anca Hațiegan și George State, laureați ai Premiului „Ion Negoițescu” al Revistei „Apostrof“, ediția 2019

Se pare că, în multețări, una dintre celemai respectate tradițiide Crăciun, chiar într-o lume super -tehnologizată, arămas oferirea decărți drept cadouri depus sub brad, scrie„The Independent“.

Pentru lumea editorilor de carte,notează cotidianul britanic, unadintre cele mai importante părțiale anului rămâne Crăciunul șipregătirile pentru acest moment.În Islanda, de exemplu, există„jólabókaflóð“, „potopul de cărți“,un termen care descrie obiceiulislandez de a oferi cărți cadou înseara de Crăciun. Este un feno�men foarte important din punctde vedere editorial, fiindcă celemai multe cărți în ediții cartonatese vând în această perioadă. Prinurmare, de la an la an, a crescutsubstanțial și numărul cărțilorlansate pentru Crăciun, de la 800în 2007, la cele 850 de titluri noilansate pe piață numai în acest ande către editorii islandezi.

În Marea Britanie, „potopulde cărți“ începe din timp, odată cu„Super Thurdsday“, în toamnă,când editorii aruncă pe piață sutede noi titluri care să fie deja în li�brării înainte de cumpărăturilede Crăciun. Numai anul acesta aufost lansate 426 de titluri în edițiecartonată.

Dar, spune „The Independent“,oamenii își dăruiau cărți în lunadecembrie încă de dinainte deCrăciun și de apariția cărțilorpro priu�zise. Astfel, într�una din�tre scrierile lui, poetul romanMarțial recomanda ca daruri deSaturnalii, festival ce se ținea îndecembrie, scrierilor unor impor �tanți autori romani, fie Metamor�fozele lui Ovidiu, pe pergament,fie cărțile lui Titus Livius într�unsingur „volum“, pe pergament saurulou de papirus.

O carte era un dar foarte im�portant și foarte scump și în EvulMediu, mai ales că volumele erau,practic, cărți unicat, manuscriseilustrate cu migală, de cele maimulte ori personalizate, realizatela comanda celor care își permi�teau un astfel de cadou.

Pe măsură ce Crăciunul a de�venit o sărbătoare din ce în ce maicomercială, mai ales din secolul alXIX�lea încoace, decembrie a de�venit o lună tot mai importantă

pentru comerțul de carte. În Battlefor Christmas, profesorul ameri�can de istorie Stephen Nissen�baum scrie că „aceste cărți devincele mai importante produse aleCrăciunului comercial, reprezen�tând mai bine de jumătate dintreprodusele vândute în această pe�rioadă“, profesorul dând ca exem�plu cărți care se comercializaufoarte bine încă din secolul alXVIII�lea. În era victoriană deja,scrie „The Independent“, publi �cațiile periodice începeau să fiepline de reclame la cărți pentruCrăciun, pentru a impulsiona vân�zările. „Războiul nu este singurullucru important în lume. El nupoate distruge Crăciunul, iar edi�torii sunt gata să dea o mână deajutor“, scria ziarul „The New YorkTimes“ în 1914, într�un articolcare prezenta și lăuda mai multe„cărți cadou“: „cărți somptuoase,cărți în a căror realizare ilustrato�rul, tipograful și legătorul au datîntreaga măsură a artei lor“.

O carte, notează academicia�nul olandez Geert Claassens, fiecă este un somptuos manuscrismedieval, fie o carte foarte ieftină,funcționează în același timp ca„text“, dar și ca „obiect“. În lumeade astăzi, cărțile electronice, scrie„The Independent“, elimină func �ția de „obiect“. Numai că o serie destudii recente asupra percepțieisociale realizate de Laura Dietz dela Anglia Ruskin University auarătat că cititorii preferă de de�parte să primească sau să dăru�iască „obiecte“ cărți.

Într�un articol recent pentruRead�It project (Reading EuropeAdvanced Data Investigation Tool),profesorul de media BrigitteOuvry�Vial descrie lectura dreptun „imaginar social“ care contri�buie la dezvoltarea personală șicolectivă. „Principala moti vație alecturii s�a transformat în timp,de la necesitatea acumulării decunoaștere la o largă experiențăculturală, motivată de acumula�rea de informație, dar și ca activi�tate recreativă“, scrie BrigitteOuvry�Vial.

Dar, notează „The Indepen�dent“, cărțile nu reprezintă nu �mai cunoaștere. Ele au devenit șiun decor extrem de personalizat,ca urmare a percepției că potspune foarte multe despre pro�prietarul lor. „La fel, cartea pecare o alegi ca dar de Crăciunspune foarte multe despre relațiata cu persoana căreia vrei să îifaci darul. Nu e suficient să ofericuiva o carte, trebuie să fie alege�rea perfectă“, scrie cotidianul bri�tanic. SDC

ANUL XVI NR. 66921 – 27 DECEMBRIE 201914


LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Să dăruiești cărți de Crăciun: o îndelungată tradiție

RĂMAS-BUN!

Anna Karina (foto sus), una dintreactrițele emblematice pentru NoulVal al filmului francez, a încetat

din viață sâmbăta trecută, la vâr�sta de 79 de ani. „Cinemaul fran�cez și�a pierdut una dintre legen �de“, a declarat ministrul CulturiiFranck Riester. După ce a debutat ca

manechin și interpretă de muzică.Anna Karina s�a remarcat apoi,vreme de zece ani, drept una din�tre actrițele Noului Val, jucând înfilme realizate de Jean�Luc Godard

în anii ’60, printre care Vivre savie, Pierrot le fou sau Une femmeest une femme, peliculă care i�aadus premiul de interpretare lafestivalul de la Berlin în 1962. Înparalel, Anna Karina a avut olungă carieră de succes în muzică,unde a colaborat îndeaproape cuSerge Gainsbourg.

ADAPTARE

Netflix, în colaborare cu Gaumont,va produce un film de animațiebazat pe High in the Clouds, ocarte pentru copii scrisă de faimo�sul Beatle Paul McCartney și pu�blicată în 2005. McCartney a rea� lizat cartea (care prezintă aventu�rile unei veverițe numită Wirral)ajutat de scriitorul Philip Ardaghși ilustratorul Geoff Dunbar. Paula scris încă din 2015 șapte sau optcântece pentru o posibilă coloanăsonoră a filmului.

DESANT BD

Ministrul Culturii din Franța,Franck Riester, a anunțat declan �șarea operațiuni „BD 2020“ o uria șăcelebrare a benzii desenate, anulviitor, în Hexagon. Începând cu Fes�tivalul Internațional de bandă des�enată de la An goulême, pe 30ianuarie, în Franța vor fi organizatepeste 350 de evenimente dedicatecelei de�a 9�a Arte, ale căror scopeste, printre altele, „să aducă o com�pletă recu noaștere unei arte prea

multă vreme considerată drept unobiect cultural neidentificat“, searată în comunicatul ministerului.

INEDITE

O antologie de nuvele ineditesemnate de Anaïs Nin (foto jos) vafi lansată în Franța, în februarie.Intitulată L’intemporalité perdueet autres nouvelles de la jeunesse,cartea conține 16 texte scrise între1929 și 1931 și având în general capersonaje principale „femei ce auîn comun faptul de a fi între felulîn care trebuie să fie și felul încare trebuie să pară“. Anaïs Ninavea mai puțin de 30 de ani cânda scris aceste nuvele care nu aufost niciodată până acum strânseîntr�un volum. SDC

ANUL XVI NR. 66921 – 27 DECEMBRIE 2019 15


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Pentru aniversarea a 250 de ani dela nașterea compozitorului, în Ger�mania sunt organizate peste 700 deevenimente în anul care vine.

Momentul „Beethoven 2020“este pregătit în Germania de maibine de șase ani și are și un carac�ter politic, pentru că reușita aces�tei suite de evenimente era trecutăpe o listă de lucruri a căror reali�zare a fost asumată de precedentacoaliția de guvernare germană,scrie presa franceză. Anul „Beetho�ven 2020“ a fost privit, astfel, ca „odatorie națională“, „o aniversarecare oferă excepțio nale oportuni �tăți pentru națiunea culturală ger�mană, în țară și în străinătate“.

Bonn mai ales, oraș în carepoate fi vizitată casa natală a com�pozitorului, pare a fi epicentrulacestor manifestări.

Printre cele 700 de eveni�mente pregătite se numără unconcert non�stop de 24 de ore ofe�rit în aprilie de Filarmonica dinBerlin și, în mai, prezentarea uneiadaptări a muzicii lui Beethovenrealizată de celebra formație demuzică electronică Kraftwerk,care își serbează cu același prilej

și 50 de ani de existență.Una dintre cele mai intere�

sante, „moderne“ și mai bizareevenimente ale anului care vineva fi prezentarea Simfoniei a 10�aa lui Beethoven, rod al unei stra�nii alianțe între muzicieni și in�formaticieni.

Simfonia a 10�a a rămas ne�terminată la moartea compozito�rului, survenită la vârsta de 57 deani. Din cele „câteva note“, schițeși scheme notate de Beethoven, oechipă de programatori și muzi�cieni au încercat, cu ajutorul in �teligenței artificiale, să reconsti �tuie ceea ce marele compozitor arfi putut crea dacă ar mai fi avuttimp la dispoziție. Este un proiectinițiat de firma Deutsche Tele�kom, din Bonn, care profită deacest prilej nu numai pentru obună operațiune de imagine, ci șipentru testarea unor noi tehnolo�gii. Rezultatul final, unul dintremomentele forte ale manifestări�lor, va fi prezentat publicului pe28 aprilie 2020.

Primele rezultate ale acesteicompoziții realizate de o inteli �gen ță artificială nu au fost foarte

convingătoare – prea mecanice șirepetitive, au considerat specia �liștii –, dar se pare că rezultatulfinal va fi mult mai reușit.

Despre această idee, părerilesunt, evident, împărțite. În vremece Christine Siegert, directoareaarhivelor muzeului Beethovendin Bonn, este de părere că „operacompozitorului nu va fi denatu�rată de o astfel de inițiativă“, com�pozitorul și muzicologul britanicBarry Cooper, un specialist în Be�ethoven, se teme că „în orice inter�pretare a muzicii lui există un riscmajor de a deturna opera maes�trului“. SDC

2020, anul Beethoven în Germania:sărbătoare culturală națională și inteligențe muzicale artificiale

Dacă ar fi invers? Dacă am fi noi,oamenii, niște ființe ținute încaptivitate cu scopul de a devenifriptură și cârnați și tobă șicaltaboș înainte de cine știe cemare sărbătoare porcină?

Nu ați avut niciodată gândul căun om ar putea sta pe o tavă or�nată cu frunze de ștevie, rumenit

și condimentat, cu un măr în gură,în timp ce în jurul mesei familiade porci guiță cântece tradițio �nale? Într�un univers paralel suntsigur că așa ceva este realitate.

Sunt sigur că într�un aseme�nea univers niște porci au cumpă�rat de la obor un pui de om. Mic,mult prea mic pentru a�l mânca așa.Decizia unanimă a fost să se con�struiască un soi de coteț în care ani�malul să crească îndeajuns cât săîndestuleze stomacurile întregiiturme familiale. Intens furajat, înmaximum opt luni urma să fie nu �mai bun. Doar că, Făt Frumos fiind

numai unul și negăsindu�se de cum�părat la obor, omulețul cu pricinanu a crescut nici pe departe în optluni. Hai, poate pe înălțime, fiindcăpoziția lui a devenit bipedă, faptcare i�a uimit pe guițători, dar astanu ținea de foame.

Bun, și�au zis ei, anul ăstamâncăm doar porumb și halimomul la anul. Bine, fraza asta și�auspus�o ani la rândul, fiindcă omulse transforma ușor într�un adoles�cent palid, slăbănog și ciolănos,fără urmă de grăsime sau de fibrămusculară. O fi de la lipsa luminiiși a mișcării, și�au zis porcii într�obună zi, când au hotărât să țină crea�tura în curte, legată de picior cu ofunie destul de lungă cât să se poatămișca de colo până colo, ba îl mai șisperiau, punându�l pe fugă, iar el

crea un cerc din ce în ce maipronunțat pe măsură ce picioareleîi deveneau, laolaltă cu întreg tru�pul, groase, viguroase și cu sigu �ranță gustoase, sub privirile feri� cite și pline de poftă ale familiei.Nici nu era nevoie să�și spună unulaltuia, era evident că în sfârșit voravea om pe masa de sărbători.

Nu știu cum se numește Igna�tul la ei, dar sunt sigur că era odimineață rece, cu abur ieșind dingurile suinelor. Sfătuindu�se, auajuns la concluzia că cea mai si�gură metodă de sacrificare ar fimușcătura adâncă la nivelul gâtu�lui. Porcul cap de familie, cel cudinții cei mai lungi, a intrat încoteț. O zbatere, câteva țipete,apoi tăcere. Omul găsise în curteo custură pe care timp de câteva

săptămâni o frecase de o piatră șiacum era adânc înfiptă în bere�gata râtanului, fiindcă în nici ununivers, oricât ar fi el de paralel,nu vei găsi ființe inferioare capa�bile să le domine pe cele mai inte�ligente. Singurul porc care poatemânca un om este un alt om. SDC

Cu Le jeune Ahmed, premiat pen�tru regie la Cannes în acest an,frații Jean�Pierre și Luc Dardennefac un pas lateral de la problema�tica socială și abordează o temănouă pentru ei (te întrebi cum den�au exploatat�o până acum), ra�dicalizarea tinerilor musulmaninăscuți în Occident.

Eroul e un preadolescent belgianpe nume Ahmed, care pe fondullipsei unui tată într�o perioadă di�ficilă pentru maturizare se în�dreaptă către religie, se atașeazăafectiv de imam și, când îl aude peacesta dezaprobând�o pe profe�soara care la școală a decis să pre�dea araba după texte moderne,numind�o apostată, decide dinproprie inițiativă s�o omoare.Cum tentativa de suprimare aprofesoarei (pe care, pentru ca sa�crificiul să cântărească și maigreu, o simpatiza) eșuează, Ah �med e trimis într�un centru dereeducare pentru tineri ca el.

Dardenne�ii și�au propus săînțeleagă, cum ar zice TerrenceMalick, „de unde vine acest rău

imens“, cum e posibil ca un tânărnăscut și crescut într�o țară occi�dentală să devină capabil să ucidăîn numele religiei musulmane,dar ce e interesant – și prin astapovestea crește – este faptul căautorii sunt conștienți pe tot par�cursul filmului că nu vor puteastrăpunge platoșa lui Ahmed.

Inteligent interpretat de IdirBen Addi, Ahmed e ca eroii ado �lescenți ai lui Gus Van Sant (ceidin Elephant mai ales, filmul in�spirat de măcelul de la liceul Co�lumbine din 1999): o persoanăperfect etanșă, la al cărui meca�nism interior e imposibil săajungi și în care răul se reface per�manent ca un virus rezistent laantibiotice. În ciuda unui finalmoralizator, dar într�un fel des�chis, Le jeune Ahmed e un exer �cițiu de regie pentru o construcțieminimalistă tot mai curată, dincare regizorii se auto�extrag cumodestie, lăsându�și eroii inter �pretați de actori necunoscuți (uniinepro fesioniști) să�și decidă sin�guri soarta. Cu toate astea, spec�tatorul rămâne tot timpul departea eroului, dorindu�i de fie�care dată ca soarta să�l scoată pecalea cea bună.

RAIUL PE PĂMÂNT

Dacă filmul fraților Dardenne edeja în săli, It Must Be Heaven, deElia Suleiman, intră pe 3 ianuarie2020 cu titlul Paradisul, probabil.Deși a primit la Cannes o Mențiune

Specială (inventată pentru el dejuriul Competiției) și Premiul FI�PRESCI și deși are cronici bune,nu e o reușită. Probabil pentru căSuleiman și�a epuizat deja for�mula în precedentele sale filme(mai ales Divine Intervention șiThe Time that Remains), un ames�tec de dulce și sărat, un burlesccomic și tragic despre situațiapolitică a Palestinei și nebunialumii de azi, în care eroul – unalter ego al regizorului, interpre�tat chiar de el – se află în centrulfiecărui scheci care compune fil�mul, urmărind cu ochi mari șifără vorbe lipsa de sens a nebu�niei din jur.

Exista un soi de poezie a absur�dului și a faptului cotidian în maisus citatele filme ale lui Suleiman,dar acum „the thrill is gone“, ca săfac și eu o parafrază. Când nu re�petă motive din filmele precedente(de pildă, motivul vecinului, a se citivecinul israelian), Suleiman folo �sește bombițe multicolore, un fel decioace mai intelectuale, pe care learuncă în aer pe o zonă de liniște cudorința de a crea momente memo�rabile de cinema (vezi, de pildă,polițiștii pe hoverboard�uri pe stră�zile pustii din Paris).

Poate că de vină sunt cei 10ani dintre It Must Be Heaven și an�teriorul The Time that Remains.

Sau poate că, pur și simplu, Sulei�man ar trebui să schimbe for�mula, ca să n�ai impresia că esteîntr�un automatism. (Desigur, da �că It Must Be Heaven e primulfilm de Elia Suleiman pe care�lvezi, ești ca „bunul sălbatic“. Ți seva părea aproape o capodoperă.)

Există și zone de umor verita�bil în film, dar ele sunt ca nișteinsulițe de cocă de casă într�osupă făcută fără inspirație. E omare diferență între frații Dar�denne și Elia Suleiman, deși toțiduc mai departe o formulă. Sulei�man deocamdată bate pasul peloc (spre deosebire de belgieni,are doar patru lungmetraje deficțiune), în vreme ce Dardenne�iiîși ascut neorealismul de la unfilm la altul (au 11 filme de fic �țiune până acum) și de la un filmla altul, deși formula e aceeași, sti�lul lor e tot mai rafinat. Avantajulformulei lor este că nu e stridentă,dar și temele sunt alese cu atențieși sunt mereu altele. Este posibilca Suleiman să nu poată face alt�fel de filme. SDC

Tânărul Ahmed/ Le jeune Ahmed,de Jean-Pierre și Luc Dardenne,cu: Idir Ben Addi, Olivier Bonnaud,Myriem Akheddiou, Victoria Bluck,Claire Bodson, Othmane Moumen

Paradisul, probabil/ It Must BeHeaven, de Elia Suleiman, cu EliaSuleiman, Ali Suliman, Francois Gi-rard, Gael Garcia Bernal, NancyGrant, Vincent Maraval

16ANUL XVI NR. 669

21 – 27 DECEMBRIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

Minimalisme și mini-mode

IULIA BLAGAFILM

669

Teoria cârnatuluiBOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Le jeune Ahmed, de Jean-Pierre și Luc Dardenne

cĂrȚi de citit numaidecÂt -...

Documents