sĂ nu ucizisuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-pdf_sdc_635_low-res.pdf · acest dumnezeu e...

16
BERLINALA 2019 – SINONIME ȘI ANTONIME ANUL XV w NR. 635 w 23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 3 În octombrie 2018, Eduardo Caballero a fost unul dintre scriitorii străini invitați la cea de a VI-a ediție a FILIT. Ursul de Aur a fost câștigat în premieră de un regizor israelian cu un film care îi va scandaliza țara. INTERVIU CU SCRIITORUL EDUARDO CABALLERO SĂ NU UCIZI SĂ NU UCIZI UN LUNGMETRAJ DE DEBUT DESPRE SCANDALUL HEXI PHARMA UN LUNGMETRAJ DE DEBUT DESPRE SCANDALUL HEXI PHARMA PAGINA 2 PAGINILE 8-9 Anti-damblalele lui Radu Cosașu sigur va plăcea cititorilor care îl îndrăgesc pe cel mai „extremist de centru“ autor din spațiul publicistic cultural. UN POTPURIU DE REZONABILITĂȚI: ANTI-DAMBLALELE PAGINA 10

Upload: others

Post on 18-Jan-2020

6 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

BERLINALA 2019 – SINONIME ȘI ANTONIME

ANUL XV w NR. 635 w 23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 3

În octombrie 2018,Eduardo Caballero a fostunul dintre scriitorii străiniinvitați la cea de a VI-aediție a FILIT.

Ursul de Aur a fost câștigat în premieră de un regizor israelian cu un film care îi va scandaliza țara.

INTERVIU CUSCRIITORULEDUARDOCABALLERO

SĂ NU UCIZISĂ NU UCIZI

UN LUNGMETRAJDE DEBUT DESPRESCANDALUL HEXI

PHARMA

UN LUNGMETRAJDE DEBUT DESPRESCANDALUL HEXI

PHARMA

PAGINA 2

PAGINILE 8-9

Anti-damblalele lui Radu Cosașusigur va plăcea cititorilor care îlîndrăgesc pe cel mai „extremistde centru“ autor din spațiulpublicistic cultural.

UN POTPURIU DEREZONABILITĂȚI:ANTI-DAMBLALELE

PAGINA 10

Page 2: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

2ANUL XV NR. 635

23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

SĂ NU UCIZI – UN LUNGMETRAJ DE DEBUT DESPRE SCANDALUL HEXI PHARMA

Gabi Virginia Șargă și Cătălin Rotaru:„Realitatea sistemului medical din Româniae atât de dură încât pare ficțională“În 2016, Gabi Virginia Șargă și Că�tălin Rotaru au provocat o sur�priză cu primul lor scurtmetraj,4.15 pm. Sfârșitul lumii, care afost selecționat în competițiapentru la Palme d’or la Festivalulde la Cannes din peste 5.000 detitluri. Doi ani mai târziu, cei doiregizori și scenariști, împreună cuproducătorul Adina Sădean și di�rectorul de imagine Tudor Platonau terminat primul lor lungme�traj, o coproducție independentăa Axis Media Production și GreenCat Film. Rolul principal e inter�pretat de Alexandru Suciu, și eldebutant în lungmetraj, iar îndistribuție a intrat și partenerullui din 4.15 pm. Sfârșitul lumii,Elias Ferkin (plus Cristina Flutur,Gelu Colceag, Tania Filip, Car�men Florescu, Virgil Aioanei șiCodin Maticiuc).

IULIA BLAGA

Să nu ucizi e o dramă contempo�rană inspirată de scandalul HexiPharma din 2016, când s�a aflat căîn sistemul sanitar intraseră demult și pe scară largă dezinfec �tanți diluați de la Hexi Pharma,lucru care a favorizat înmulțireainfecțiilor nosocomiale din spi�tale. Filmul urmărește un perso�naj imaginar, chirurgul CristianBadea, pe care moartea unui pa�cient după o banală operație dehernie îl transformă într�un re �bel. Însă filmul nu e doar despreacest medic, ci despre un sistem șio societate atrofiate de indiferen �ță, individualism și corupție.

Cum v-a venit ideea unui filmdespre scandalul Hexi Pharma și cum ați ajuns la povesteaficțională a unui chirurg care se ia la trântă cu sistemul?

Am fost șocați de scandalul bioci�delor diluate și de amploarea lui,la fel ca orice român. Biocidele di�luate au fost distribuite în aproa �pe toate spitalele din Româniatimp de peste 10 ani. Au provocatdecese, mutilări, suferințe. Între�barea care nu ne dădea pace era:

cum a fost posibil? Dincolo de re�voltă, aveam nevoie să înțelegem.Oare de ce timp de 10 ani nimenidin sistemul medical nu a luat ati�tudine? Toți erau ignoranți, in �diferenți sau complici? Am căutatprin presă, pe net, un articol de �spre cineva din sistemul medicalcare să vorbească despre bioci�dele diluate. Nu am găsit. Poatepentru că nu a existat. Sau poatepentru că, asemeni chirurguluiCristian Badea, personajul princi�pal din film, a luptat și a fostredus la tăcere.

În ce a constat documentarea?Ce fel de reacții a provocat în sistemul medical vestea că se face un film despre HexiPharma?

Am citit articolele din presă. Amstudiat protocoale medicale pen�tru spălarea mâinilor, ghiduripentru dezinfecțiile intra spitali �cești, organigrame, legi, ordine aleMinisterului Sănătății, am vizitatdiferite spitale.

Am discutat cu rezidenți, epi�demiologi, profesori șefi de secție,cu asistente medicale, medici le �giști și pacienți. Cât despre reacții,cred că e concludent următorulfapt:medicii pe care i�am consul�tat în legătură cu scenariul ne�aucerut să nu�i trecem pe generic.Ne�au spus că nu doresc să aibăprobleme.

În film, medicul nu găsește nică-ieri înțelegere, începând cusoția și colegii, continuând cușeful de secție și managerul spi-talului și terminând cu Ministe-rul Sănătății, presa și Procuratu-ra. De ce nu i-ați dat mediculuinici un aliat (cu excepția labo-rantei care-i face analizele bio-cidului)?

Medicul Cristian Badea trăieșteîntr�un mediu profund viciat, încare el reprezintă excepția, abate�rea de la normă. Asta nu înseam năcă e un sfânt, ba dimpotrivă – arevicii, păcate, culpe, e arogant, co�rupt, agresiv –, însă crede în modfundamental în vocația lui de aajuta oamenii. Ceilalți refuză să ise alieze nu pentru că sunt esențialrăi, abjecți, ci pentru că mediul încare trăiesc i�a obișnuit cu niștevalori inversate. Nu i se aliază pen�tru că au uitat să�și mai pună în�trebări. Nu i�am dat nici un aliatlui Cristian pentru că am vrut sărămânem fideli realității. Oricât deciudat ar suna, realitatea sistemu�lui medical din România e atât dedură încât pare ne verosimilă, pareconstruită, fic țională.

Sunteți mulțumiți de cum a ieșitfilmul? Ce ați mai schimba dacăați mai putea?

Sperăm ca în primul rând specta�torii să fie mulțumiți. Iar de schim�bat... nu mai putem schim ba, așa

că nu are rost să facem o istoriecontrafactuală.

Cum ați găsit interpretul princi-pal și ce calități ați căutat la el?

Nu a trebuit să îl găsim pentrusimplul motiv că n�a fost nevoiesă�l căutăm. Îl aveam deja înminte pe Alexandru când scriamscenariul. Alexandru e un actorexcepțional, îl cunoaștem bine.Am lucrat cu el la un spectacol deteatru acum vreo patru ani, apoil�am distribuit în scurtmetrajulnostru. Alexandru nu e doar unactor experimentat, versatil, stă�pân pe mijloacele de expresie șiprofund implicat în aprofundareaunui rol. Actorul Alexandru Suciue dublat de o conștiință, e un omfoarte implicat în viața cetății. Îipasă de ce se întâmplă în jurul lui,este frustrat și revoltat de răul ceproliferează. Ceea ce e stricat, de�fect, inautentic, diform moral însocietatea noastră îl irită, îl obligăla un răspuns, nu�l lasă indiferentsau pasiv. Toate aceste lucruri ne�au convins să îi oferim rolulmedicului Cristian Badea.

Faptul că v-ați autodistribuit înfilm are o valoare sentimentalăpentru un prim lungmetraj?

Motivele sunt practice. Trebuia săne încadrăm în buget, trebuia sătăiem niște cheltuieli ca să facem fil�mul. Faptul că ne�am autodistribuit

ne�a permis să închiriem uncherry picker (n.red.: macara hi�draulică) pentru o filmare denoap te. Cât privește partea senti�mentală... nu lăcrimăm de emoțiecând ne privim pe ecran. Ne ana�lizăm jocul și avem mereu ne �mulțumiri, ne spu nem că trebuiasă fie mai bine. Nu aveam și nuavem orgoliul de a apărea în film.A fost o necesitate pe care ne�amdori să nu o mai repetăm. E dificilsă fii regizor, iar să mai și joci înfilmul tău e cu atât mai dificil.

La fel ca în scurtmetrajul 4.15pm. Sfârșitul lumii, și aici existăo componentă religioasă – ti -tlul, prenumele eroului, urmelede cruci de pe peretele garso-nierei închiriate, femeile care în-treabă locatarii unui bloc dacă„primesc cu Domnul“. Vorbi-ți-ne puțin despre această com-ponentă. De ce ați avut nevoieca ea să cuprindă povestea?

Ideea de Dumnezeu s�a insinuatîn film, ea nu a existat în primuldraft de scenariu. A apărut ca oposibilitate logică, a evoluat și s�aimpus. A fost un soi de necesitate.Ideea de Dumnezeu e ideea uneiultime instanțe morale, datoarede a da răspunsuri la problemarăului, la problema morții ab�surde a unui pacient nevinovat.Acest Dumnezeu e un martortăcut, o prezență discretă sau,poate, o absență destul de vizibilă.

Cristian e medic, e înainte detoate un om de știință, nu are pre �ocupări religioase. Cu toate aces�tea, el urmează în mod in con� știent un soi de traseu christic. Eun fel de agent al binelui, unultim Don Quijote. Poate ne aflămîntr�o lume postapocaliptică, încare binele a abandonat și a tre�cut de partea răului. Dar întrebă�rile astea le lăsăm spectatorilor.

Ca o concluzie, cum a fost în treicuvinte experiența realizării pri-mului lungmetraj?

Cătălin Rotaru: Provocator, sti�mulant, te responsabilizează.Gabi Virginia Șargă: Greu, greu,greu. SDC

Alexandru Suciu și Cătălin Rotaru Gabi Virginia Șargă

Page 3: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

3ANUL XV NR. 63523 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

BERLINALA 2019 – SINONIME ȘI ANTONIME

Ursul de Aur, câștigat în premierăde un regizor israelian cu un film care îi va scandaliza țara„Toată lumea se aștepta ca direc�torul festivalului, Dieter Kosslick,aflat în al 18�lea an și ultimul deBerlinală, să organizeze niște fo�curi de artificii de rămas�bun.Dar 2019 a adus cea mai plicti�coasă ediție pe care cineva și�opoate aminti. Nu poți simți decâtcompasiune pentru juriu“, a scris„The Guardian“ la sfârșitul celeide�a 69 ediții a Berlinalei (7�17februarie 2019), punând un titlupe care probabil îl pregătise demult – „from bad to wurst“.

IULIA BLAGA

Popularitatea lui Dieter Kosslick atot scăzut, criticii reclamând scăde�rea valorică a selecției, dar festivi�tatea a fost expresia unui cult al per�sonalității acestuia. La Cannes nuau fost elogii când în locul carisma�ticului Gilles Jacob a venit PierreLescure. La Berlin, deși gala a înce�put cu anunțul morții actoruluielvețian Bruno Ganz (memorabil înDer Himmel über Berlin de WimWenders din 1986), registrul s�aschimbat imediat cu o BerlinerRhapsody, featuring Dieter Kos�slick, un omagiu interminabil dedeclarații de amor și cu fani înfri �gurați puși să strige „Danke, Die�ter!“. Ministrul Culturii, MonikaGrütter, i�a adus omagii lui Kos�slick, numindu�l erou de film șicomparându�l cu cea mai bătrânăursoaică din Europa, care locuieștela Zoo Berlin (!).

Juriul compus din Juliette Bi�noche (președinte), criticul ameri�can Justin Chang, actrița germanăSandra Hüller, regizorul chilian Se�bastián Lelio, Rajendra Roy (ChiefCurator of Film la Museum of Mo�dern Art in New York) și actrița &producătoarea britanică TrudieStyler i�a adus lui Kosslick un urs depluș, iar gala s�a încheiat ca o odă.Între timp s�au mai dat niște premii,care au revenit și unor producțiimajoritar sau minoritar germane.

Ursul de Aur a fost câștigat deSynonyms de Nadav Lapid, o co �producție franco�israeliano�ger�mană inspirată de viața de expat înFranța. Filmul urmărește un fostsoldat israelian care încearcă să�șirefacă viața în Franța, refuzândpână și să mai vorbească ivrit. „Va�riety“ a descris filmul ca „deliriouslyunpredictable“. Criticii au lăudatprestația actorului principal, debu�tantul Tom Mercier.

Synonyms a fost cotat de „ScreenInternational“, la egalitate cu A Taleof Three Sisters de Emin Alper, o coproducție Turcia, Germania,Olanda, Grecia – și care n�a luatnimic. După ele s�au clasat copro �ducția macedoneano�belgiano�slo�vaco�croato�franceză God Exists,Her Name Is Petrunja, de TeonaStrugar Mitevski, distinsă cu un pre�miu independent, al Juriului Ecu�menic, și Öndög (Mongolia) alci neastului Wang Quan’an, care aplecat fluierând. La coada prefe �rințelor s�au situat Elisa & Marcelade Isabel, Mr. Jones de Agnieska

Holland și filmul care a deschis fes�tivalul, The Kindness of Strangersde Lone Scherfig.

Ursul de Argint Grand JuryPrize a revenit filmului francezGrâce à Dieu de François Ozon. Pri�mit călduț de critici, el denunță abu�zurile sexuale asupra copiilor alepreoților. Pleacă de la cazul prelatu�lui Bernard Preynat, care în 2016 afost învinuit de agresarea sexuală acirca 70 de băieți din Lyon. Povesteafilmului începe când unul din aceșticopii decide să�și înfrunte agresorulși să repare cât mai poate dintr�untrecut avariat.

Ursul de Argint – Premiul „AlfredBauer“ – a mers la filmul germanSystemsprenger/ System Crasher(Germania) de Nora Fingscheidt.Eroina e o fetiță cu probleme deadaptare ce refuză orice regulă. Ast�fel de copii se numesc system crasher.Fetița care joacă în film, HelenaZengel e atât de bună, încât jurataSandra Hüller a îngenuncheat pescenă în fața ei.

Ursul de Argint pentru cel maibun regizor i�a revenit nemțoaiceiAngela Schanelec pentru Ich warzuhause, aber/ I Was at Home, But,o coproducție Germania�Serbia ca �re urmărește o tânără mamă berli�neză al cărei copil dispare și apoireapare fără explicații.

A FOST ȘI UN PREMIUROMÂNESC

În timpul ceremoniei de premiere,Juliette Binoche a citit un mesaj de

susținere pentru cineastul chinezZhang Yimou, al cărui film One Se�cond a fost retras în timpul festiva�lului din motive tehnice. Toatălumea a citit prin rânduri că cen�zura chineză nu a permis filmului săfie arătat la Berlin, pentru că acțiu �nea se petrece în timpul RevoluțieiCulturale. Poate ca un mesaj desusținere, premiile de interpretarefeminină și masculină au recom�pensat actorii din alt film chinez, Dijiu tian chang/ So Long, My Son deWang Xiaoshuai, a cărui acțiunepleacă din timpul Revoluției Cultu�rale și se desfășoară pe câteva dece�nii. Filmul e un tablou al Chineiultimelor decenii, văzută prin inter�mediul acestui cuplu.

Premiul pentru scenariu a fostacordat italienilor Maurizio Braucci,Claudio Giovannesi și Roberto Sa�viano pentru La paranza dei bam�bini/ Piranhas de Claudio Giovan�nesi, adaptare a romanului omonimal lui Roberto Saviano. Autorul ro�manului Gomorra a dedicat premiulONG�urilor care salvează oamenidin Mediterana și de pe stradă, iarClaudio Giovannesi a dedicat pre�miul Italiei, în speranța că educațiași cultura vor redeveni o prioritate.Piranhas urmărește un grup deadolescenți gata să facă trafic de dro�guri, să fure și să ucidă pentru bani.

Ursul de Argint pentru contri �buție artistică deosebită i�a revenit

lui Rasmus Videbæk pentru imagi�nea filmului U tog stjaele hester/Out Stealing Horses (Norvegia, Sue�dia, Danemarca) de Hans Petter Mo�land. Ecranizare a romanului lui PerPetterson, filmul îl are în rolul prin�cipal pe Stellan Skarsgård și tra�tează trecutul nazist al Norvegieiprin intermediul unui văduv care îșirememorează viața, mai ales varalui 1948, pe care a petrecut�o îm�preună cu tatăl său.

Acestea au fost premiile juriu�lui internațional. Să mai spunem căa fost și un premiu românesc pentruMonștri. de Marius Olteanu, desem�nat de cititorii cotidianului „Der Ta�gesspiegel“ cel mai bun film dinsecțiunea Forum. S�a scris laudativdespre film în presa străină, cea maibună cronică fiind cea din „Variety“,care l�a numit „un debut remarca�bil – înțelept, plin de compasiune șisurprinzător“.

Ursul de Argint pentru scurt �metraj a revenit unui film – BlueBoy, de Manuel Abramovich (co �producție argentiniano�germană)montat de Cătălin Cristuțiu șiavându�l pe Bogdan Georgescu cacreative producer. Acest film de 19minute e alcătuit din portretele așapte tineri români care lucrează că„male�to�male sex workers“ în Ber�lin. Bogdan Georgescu a urcat pescenă cu un sarafan pe care scria„Sex work is work“. SDC

PALMARES JURIU INTERNAȚIONAL

Ursul de Aur: Synonymes/ Synonyms (Franța, Israel,Germania) de Nadav Lapid Ursul de Argint Grand Jury Prize: Grâce à Dieu/ Bythe Grace of God (Franța) de François OzonUrsul de Argint – Premiul „Alfred Bauer“:Systemspren�ger/ System Crasher (Germania) de Nora FingscheidtUrsul de Argint pentru cel mai bun regizor: AngelaSchanelec pentru Ich war zuhause, aber/ I Was atHome, But (Germania, Serbia)Ursul de Argint pentru cea mai bună actriță: Yong

Mei pentru Di jiu tian chang/ So Long, My Son(China) de Wang XiaoshuaiUrsul de Argint pentru cel mai bun actor:Wang Jing�chun pentru Di jiu tian chang/ So Long, My Son(China) de Wang XiaoshuaiUrsul de Argint pentru cel mai bun scenariu: MaurizioBraucci, Claudio Giovannesi, Roberto Saviano pentru Lapa�ranza dei bambini/ Piranhas(Italia) de Claudio GiovannesiUrsul de Argint pentru contribuție artistică deose�bită: Rasmus Videbæk pentru imaginea filmului Utog stjaele hester/ Out Stealing Horses (Norvegia,Suedia, Danemarca) de Hans Petter Moland

Nadav Lapid și Saïd Ben Saïd

Page 4: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

4ANUL XV NR. 635

23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Volumul Balzac și Micuța Croito�reasă chineză (traducere dinlimba franceză de Daniela Bori�ceanu) a fost publicat la edituraPolirom în anul 2011.

Scumpe domnule Dai Sijie, spercă rândurile mele vă vor găsi în�tr�o bună dispoziție sufletească.Dispoziția sufletească e foarte im�portantă.

Vă scriu pentru că abia acumam ajuns până la Balzac și MicuțaCroitorească Chinezească. Amcar tea aceasta de aproape un de�ceniu în bibliotecă, o mai priveamcând și când și îmi plăcea demni�tatea cu care îndura – în ciuda di�mensiunilor omenești – tomurilemasive, enorme, care au tot apă�rut în ultimii ani.

Mi se părea că sfidează toateaceste cărți gigantești, nesfârșite,mi se părea că le sfidează – îmiplă cea asta. Dar tot o amânam,greșind. Așteptam, poate, un timp

mai potrivit, ca această dimineațăde aproape�primăvară.

Scumpe domnule Dai Sijie,am ajuns cândva în China și m�amrătăcit în labirintul din Beijing în�cercând să înțeleg. M�am întors,desigur, și mai nedumerit, darChina mi�a rămas în dreptul ini�mii. M�am gândit îndelung la țaraîn care v�ați născut și încă mă maigândesc, fiindcă în Beijing trăiescși oamenii�șobolani, și miliardariiviitorului, fiindcă despre preșe �dintele Mao se spune că a făcut șilucruri bune, și lucruri rele și cuasta se încheie sângeroasa aco�ladă a căderii în comunism, fiin�dcă pe cerul Chinei se înalță olună artificială și fiindcă Revolu �ția Culturală a fost una dintre ma�rile nebunii ale secolului trecut șimă interesează în mod absolutnebunia oamenilor, precum și apopoarelor.

Scumpe domnule Dai Sijie,eu cred că orice carte rezistă dacă

îți dă măcar o scenă pe care să nuo mai poți uita niciodată. Carteadumneavoastră mi�a lăsat atâtea.Am tresărit citindu�vă adoles �cenții ajunși la reeducare întrețăranii munților. Am tresărit pen�tru că noi aici de unde vă scriu,din Europa de Est, știm greutateaunui asemenea cuvânt. Știm ceînseamnă o reeducare. Am suferitalături de adolescenții dumnea�voastră aflați în căutarea cunoaș �terii și a iubirii, deci a sensuluivieții.

N�am să mai uit niciodată cli �pa aceea când țăranii munților(Muntele Fenixului Ceresc!) auvăzut prima dată o vioară și au as�cultat Mozart se gândește la pre �ședintele Mao. Cum niciodată nuîi voi mai uita pe povestitori defilme, cum niciodată nu voi maiuita lacrimile vrăjitoarelor la că�pătâiul unui bolnav de friguri, ni�ciodată nu îl voi mai uita peOchelarist și geamantanul său de

odinioară în care se găseau como�rile interzise: cărțile occidentale.Niciodată nu o voi mai uita peMicuța Croitoreasă făcând chiardragoste cu povestitorul Luo, întrena iubirii pentru poveștile luiBalzac.

Scumpe domnule Dai Sijie,mă gândesc la destinul cărțilorastăzi – mai există, fie și în munți,tineri care să copieze pe pielea co�joacelor lor de oaie rânduri dintr�un clasic francez? Nu cred. Decând nu mai sunt interzise, cărțilesuferă.

Și nu știu, nu știu cum și nicidacă mai pot fi salvate. E adevăratce ne scriați – meseria de povesti�tor suferă încă de când s�au ispră�vit cele o mie și una de nopți. Dar...

Poate, însă, poate că o cartede frumusețea acestui volum Bal�zac și Micuța Croitoreasă chinezăîncă mai poate salva lumea.

Poate că avea dreptate acelmare rus de odinioară.

Altă nădejde nici nu am. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Dai Sijie

Mi�am notat o idee de film, darnu se poate face, că ar costa preamult. N�am mai scris scenariul,dar povestea cred că merităspusă, fie și așa, ca idee:

După�amiaza târziu, pe holul pu�stiu al unei școli obișnuite, cu osingură ușă deschisă, o profesoa �ră înaintează cu catalogul subbraț către o sală de clasă. Ecoul to�curilor ei răsună puternic. Pe mă�sură ce se apropie, dinăuntru seaude o hărmălaie (râsete, discuțiicu glas ridicat, scârțâit de scaune)care scade în intensitate odată ceprofesoara intră și închide ușa.

În cadru apare o sală obiș �nuită de clasă. În loc de elevi, înclasă avem părinți, cu un compor�tament specific elevilor obraznicicând profesorul intră la oră: unpărinte stă cu fundul pe scaunulde la catedră, vreo doi vorbescîntre rânduri cu mâinile în buzu�nare, o doamnă se machiază, ceimai mulți dintre părinți sunt cuochii în telefonul mobil, dândscroll la întâmplare etc. Părințiisunt îmbrăcați diferit, de la haine

banale (precum blugi și tricou)până la ținută business sau exage�rată, precum cea a unei doamnecare poartă o rochie de seară cupaiete, reflectând din prima di�verse condiții sociale și moduriactuale de a fi.

Apariția profesoarei îi face săse așeze cu toții în bănci, să tacă.Dar, oricum, mai toți rămân cuochii în telefoanele mobile pecare le țin în mână sau undeva laîndemână, pe bancă.

Profesoara se prezintă cafiind diriginta clasei a IX�a B șianunță prima ședință cu părinții.

Le mulțumește pentru prezență,apoi îi roagă să scoată câte o foaiede hârtie și să scrie pe ea numele,prenumele, numărul de telefon,adresa de e�mail și adresa de aca �să. Un părinte spune că și�a uitatagenda acasă și că n�are foaie.Râsete. Altul, că nu are pix. Cinevaîntreabă dacă poate scrie cu pixverde? Mai multe râsete. Altci�neva propune cu superioritateutilizarea tehnologiei moderne,ce nevoie să mai folosim azi pix șihârtie? Altcineva e indignat cătrebuie să divulge adresa de do�miciliu – o serie de replici maimult sau mai puțin inteligente,comice, tupeiste... Se naște dejaprimul nivel de tensiune părinți�dirigintă.

Urmează un colaj de cadre și frânturi de discurs derulate ra pid: văzută printr�o prin fereas�tră, imaginea clasei în care diri �ginta vorbește părinților de la ca�tedră, apoi plimbându�se printrebănci; imagini de pe telefoanelemobile pe care se uită părinții:poze de Facebook și Instagram cupisici și excursii exotice, tabele

Excel cu date de serviciu, conver �sații pe Messenger sau SMS, încare părinții fac mișto de ceea cespune diriginta; o față plictisităprivind pe fereastră etc. – acelașicomportament specific elevilorcare ascultă o lecție de chimieanorganică. ☺

Revenim cu filmarea în timpreal, moment în care profesoaraaduce în discuție nevoia de a in�terzice utilizarea telefonului mo �bil în timpul orelor de curs, pen� tru a spori atenția elevelor la ma�teriile predate. Din acest moment,toți părinții devin atenți și se im�plică pe rând într�o lungă con �versație haotică, timp în care ten� siunea și acuzele la adresa diri�gintei cresc: de ce e nevoie de ometodă așa comunistă? De ce nuse modernizează școala? De ceprofesorii nu suficient de inte �resanți ca să nu se mai uite copiiipe Facebook și Instagram? etc.

La început, diriginta încearcăsă le explice cu bun�simț, cât mailogic posibil, după principii peda�gogice, de ce nu se poate să faci oeducație eficientă la ore, atâta

vreme cât elevii au la îndemână o tentație așa de mare precum e telefonul mobil, comparând si �tuația cu cea în care părinții nulasă niciodată la discreția copi�lului o pungă cu bomboane cândîncearcă să�i hrănească sănătos.To tul degenerează în replici aci �de, dure, batjocoritoare, care auo vagă legătură cu subiectul:

ți�e ciudă că tu nu ai iPhone pre�cum copilul meu? Îți place să fiidictatoare?! Nu veni tu să măînveți pe mine să�mi cresc copi�lul! Voi, bugetarii, spre deose�bire de noi, privații, nu suntețiobișnuiți să munciți ca să ob �țineți rezultate și numai vă plân �geți! De ce nu reușești să fii maimodernă? Uită�te cum te îm�braci, cum aștepți să se uite co�pilul meu la tine? Amenințări cupâra la televiziuni, cu postareadiscuției înregistrate pe Youtubeși Facebook etc.

Pe parcursul discuției din ceîn ce mai aprinse, majoritateapărinților se coalizează ca un totunitar ce o agresează pe diri�gintă, totul culminând cu o pe �tiție prin care un părinte strângesemnături, plimbându�se dinban că în bancă printre ceilalți,pentru a merge la director și să oschimbe pe dirigintă de la clasaa IX�a B. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Check-in la dirigenție

Page 5: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

Au început să ne plece străinii.Firmele străine, cele care le dă�deau de lucru unor muncitoricalificați dintre cei încă rămașiîn România.

În Timișoara și�a făcut bagajeleun faimos producător de dulciuri,care se instalase aici de ani buni.Au rămas vreo șapte sute de șomeri.În Lugoj și�a luat catrafusele o firmăde pantofi care își fă cea treabaromânește de ani buni – filiala lu�gojeană nu era cu mult mai tâ�nără decât tânăra noastră de mo� crație. Asta înseamnă încă vreoșapte�opt sute de muncitori cali �ficați rămași în drum. Prin zonaAradului se pregătesc să plece sauau plecat deja mai multe firme ve�nite să lucreze în România – s�audus care în Ungaria vecină, care înMacedonia ori aiurea. Încă cincimii de muncitori rămași fără

slujbe așa, dintr�o dată. Ce s�o fiîntâmplat, ce molimă economicăle�a infectat așa, din senin?

Străinii ăștia zic – voalat, așacum le e obiceiul, dar zic – că devină ar fi condițiile de la noi, chel�tuielile cu forța de muncă, infras�tructura, schimbarea priorități�lor. Și e la mintea cocoșului căschimbările astea sunt făcute înultimii doi ani, altfel ce le�ar ficășunat așa, deodată, atâtor firmebine așezate aici să șteargă putinade parcă ar da turcii?

E drept, unii zic că de vină arfi lăcomia ăstora, a străinilor. Căau venit aici doar ca să facă pro�fit, cu inima rece și ochii doar laportofel, bătându�și joc de ospi�talitatea tradițională a românu�lui. E, într�adevăr, ceva rarîntâlnit în lumea afacerilor: săcauți să obții cât mai mult profit,inclusiv căutând forță de muncă

ieftină. Noi, românii, nu ne aș �teptam la așa ceva din partea oc�cidentalilor, care – țineți minte? –în 1990 au venit aici cu camioanede ajutoare de toate felurile, carecu mâncare, care cu haine, carecu scule, aparate și instrumente,și le�au oferit, chipurile, ca să neajute.

Dacă voiau să ne ajute, de cen�au mai făcut�o și după aceea –cu noi, care am suferit atâta dinpricina comunismului și amfăcut și o revoluție transmisă îndirect la televizor? Exploatarearomânilor săraci, asta au vrut eide la bun început. Asta e eticamuncii lor, să dea salarii cât maimici ca să scoată profit cât maimare, că altfel plăteau mii deeuro pe lună muncitorilor de la eidin țară. Noi n�am face așa ceva,n�am aduce, de exemplu, munci�tori din Asia în locul românilor

decât așa, accidental, ca să con�struim câte un complex ca Pala�sul ieșean. Altfel, n�am lua pâineade la gura sărmanilor ca să ne îm�buibăm noi cu cozonac.

Dar poate că lucrurile se potvedea și altfel. Poate că aceia carecred asemenea lucruri se înșală.Mă gândesc că dacă firmele asteaau stat în România zece�cinci�sprezece�douăzeci de ani, nu sepoate să nu se fi legat întru câtvade țara noastră, de oamenii și lo�curile unde s�au instalat. Aș în�drăzni chiar să cred că s�auro mânizat și ele puțin – ori chiarmai mult. Și, oricât de paradoxalar părea, din cauza asta și pleacăacum din România.

Gândiți�vă numai: ce fac demulți ani încoace românii care sepricep să facă o meserie utilă, ceicare visează la un viitor decent, lao lume mai corectă și mai previzi�bilă? Pleacă. Pleacă unde văd cuochii. A pleca din România esteuna dintre trăsăturile care ne de�finesc ca națiune. Pleacă româniîn Germania, în Anglia, în Canada,în Austria, în Italia și Spania. ÎnSlovenia, Grecia sau aiurea. Plea �că oriunde, numai să plece. Toțistrăinii ăștia, firme și șefi deopo�trivă, nu fac altceva decât să îșiafirme românitatea, atașa mentullor față de valorile noastre ro �mânești și solidaritatea cu frațiiromâni, așa că pleacă, ce să facă șiele? Și, încet�încet, o să plece câțior putea, români vechi și noi lao�laltă, împlinind profeția lui Gogadin faimoasa poezie Oltul – edrept că nu chiar în sensul imagi�nat de poet:

„Țărâna trupurilor noastreS�o scurmi de unde ne�ngro�

parăȘi să�ți aduni apele toate – Să ne mutăm în altă țară!“ SDC

5ANUL XV NR. 63523 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Marea plecare

La 12 ani de la intrarea în Uni�unea Europeană, România aratăal naibii de prost. A dispărutorice speranță că, într�o perioadărezonabilă de timp, vom ajungedin urmă Europa din punct devedere economic, dar mai graveste că au apărut temeri serioasecă am putea fi chiar dați afarădin Uniunea Europeană, dacăPSD și ALDE vor continua cu mă�surile anti�democratice pe care lepromovează zi de zi.

Comportamentul guvernului PSDpe subiectul numirii procuroru�lui�șef european arată cât de de�parte s�a ajuns, dar în același timpdemonstrează că patriotismul flu�turat de Dragnea și Tăriceanu arămas o simplă lozincă prăfuitărostogolită cu sârg de gașca obe�dientă care�și face veacul în pla�tourile TV�urilor prietene.

În povestea cu procurorul�șefal UE nici măcar nu e vorba deLaura Codruța Kövesi. Dragnea șicei din jurul său ar da orice să n�ovadă pe fosta șefă a DNA într�ofuncție atât de importantă la niveleuropean. Plus că unii se tem că vorfi luate la puricat contractele pebani europeni. Însă eșecul eventual

al manevrei PSD ar fi un semnalpentru cei care își fac treaba corectîn România că se poate și dacă eșticinstit, nu doar dacă te ai bine cupartidul aflat la putere.

Dimpotrivă, un eșec al Co �druței Kövesi nu doar că i�ar creamari probleme acesteia, ci ar daapă la moară taberei care și�a pro�pus să demoleze Justiția.

Următoarea țintă va fi procu�rorul�general Augustin Lazăr, apoiva veni rândul șefei Înaltei Curțisă fie luată la întrebări.

S�a intrat în ultima fază a răz�boiului, iar în scurt timp vom aflaverdictul. La cum arată acum lu�crurile, pare să soarta Justiției estepecetluită și că nimic nu�i mai în�toarce din drum pe cei din PSD�ALDE. Deși încet�încet intrăm încampania electorală, Dragnea e

puțin preocupat de procentele pecare partidul său le va obține pe26 mai. E mai interesat de dosarulTel Drum, decât dacă PSD va aveaun scor cu 2 sau cu 3 în față. Nicibaronii PSD nu vor mai trage ca înalte rânduri. Pe de o parte nu emeciul lor direct (crede cineva căîl interesează pe Marian Oprișandacă PSD va avea șapte sau zeceeuro deputați?), iar pe de altă par �te există o așteptare a acelorași ba�roni că nu doar Dragnea va scăpade Justiție, ci cu toții se vor în�toarce la vremurile din epoca Năs�tase, când procurorii anticorupțieșomau prin teritoriu, pentru că ni�meni n�avea curaj să se atingă devreun grangure local.

Care e totuși soluția ca planulPSD să nu reușească? În primulrând, e de urmărit dacă Laura Kö�vesi ajunge procuror european. Arfi un semnal puternic că Românianu e abandonată. Dar nu e suficient.

Este nevoie și de o reacțiefermă a celor din sistemul judiciar.Am văzut deja protestele magis �traților, iar asta dă încredere pro�curorilor și judecătorilor că răz� boiul nu e definitiv pierdut și cămai există o șansă. Vedem cumprocurorul�general Augustin Lazărse ia la trântă cu ministrul Jus �tiției Tudorel Toader, ceea ceiarăși e un semnal pentru cei caremai cred că Justiția nu va fi dobo�râtă. Dar tot nu�i destul.

E nevoie și de reacția socie �tății civile, pentru că PSD și ALDEse tem de forța străzii, mai ales căvin patru rânduri de alegeri.

Însă tot nu e suficient. Chiardacă tăvălugul PSD ar fi pe mo�ment oprit, nimeni nu garanteazăcă gașca nu va relua atacul cu șimai multă forță. La fel s�a întâm�plat și după protestele masive dinfebruarie 2017, când PSD a schim�bat tactica și l�a adus pe mult mai

experimentatul Tudorel Toaderîn locul lui Florin Iordache.

O soluție imediată ar fi ca gu�vernul Dăncilă să plece, însă arit�metica parlamentară ne arată căsunt mici șanse ca acest lucru săse întâmple în actuala sesiune. Înciuda dezertărilor către partidullui Ponta, tot PSD și ALDE faccărțile în Parlament, ajutați deUDMR și de minorități. O variantăradicală ar fi demisia parlamen�tarilor opozi ției și forțarea antici�patelor, însă nu există nici oga ranție că planul poate fi dus lacapăt cu succes.

Însă PNL, USR�PLUS și pre �ședintele Klaus Iohannis au obli �gația să acționeze. Rapid. Opozițiademocratică ar trebui să se uneas �că, măcar pentru a oferi o spe ran �ță că nu se dărâmă casa cu totul.Sau că în cazul în care e pusă lapământ știu ce au de făcut pentrua o reconstrui. Dacă pentru euro�pene timpul e scurt, iar deciziapartidelor e deja luată, pentru ce�lelalte trei rânduri de alegeri(prezidențiale, locale și parlamen�tare) e necesar un bloc politiccomun, o alianță electorală întrePNL și USR�PLUS.

Dacă nici acum cei din opo �ziție nu înțeleg unde suntem,atunci nu va mai fi nimic de fă �cut. Va urma o lungă perioadăneagră pentru România. Vine în�tunericul. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Întunericul Augustin Lazăr

Page 6: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

Astăzi, într�un Muzeu Bach extinscu o clădire nouă, este imposibilsă nu te simți bine, invitat generosla intrare să asculți unul din con�certele ce au loc, practic, zilnic,plimbându�te apoi prin camerelescunde ale vechii case ce păs�trează amintirea muzicianului degeniu și a marii sale familii și,între altele, o impresionantă bi�bliotecă de secol XVIII. Personal,în vizitele repetate în această clă�dire simbol al marii muzici, m�amsimțit bine mai ales într�o sală lu�minoasă, largă, din noua clădire,prin ale cărei geamuri întreveziun colț verde deluros de Thuringie,mutându�te dintr�un fotoliu�ba�lansoar în altul, pentru a ascul taîn căști exemplificări din fiecarestil muzical al lui Bach.

Dacă scriu astăzi despre insti �tuția în sine este pentru a vă sem�nala două din publicațiile de mareinteres ale muzeului, exemplar

redactate într�un stil ce îmbinăcercetarea științifică minuțioasăcu o prezentare relativ simplă, peîn țelesul tuturor și cu o finalitatevădit gândită de a educa un evan�tai cât mai larg de oameni.

Model este volumul bilingv(german�englez) intitulat Bach șiprietenii. Viața lui Bach în 82 deportrete gravuri, semnat de JörgHansen și apărut sub egida Editu�rii Bachhaus Eisenach. Cele 175de pagini ilustrează cu portrete,fiecare având alăturat o paginăexplicativă despre autor, contex�tul în care au fost realizate și ra�porturile celui reprezentat cumembri familiei Bach, o suită depersonaje ce au populat și au datculoare vieții compozitorului. Au�torul a împărțit personajele în di�verse categorii, ce încep cu familialui Bach, continuă cu colegii săi,urmați de muzicienii și apoi li �bretiștii cu care a fost în relație.Alte categorii, în ordinea aparițieipersonajelor, le formează editoriivremii, membrii familiilor regalesau princiare ce au guvernat, con �ții, primarii Leipzigului în timpullui Bach, consilierii și învățații,membrii clerului, directorii școli �lor, pentru a se încheia cu mediciicompozitorului. Pe lângă alesuldesign și excep țio nala calitate atiparului, ceea ce dă un plus deatractivitate cărții sunt recoman�dările muzicale ale unei piese deBach sau contemporanii săi pen�tru fiecare personaj și trimitereafie la un CD ce poate fi găsit înmagazinul muzeului, fie la ascul�tatul online, pe site�uri ca iTunes,Amazon sau Spotify.

Jörg Hansen explică faptul căîncă din 1907 Muzeul a prezentataceastă colecție prețioasă de gra�vuri a personajelor ce s�au inter�sectat cu Bach, unele păstrate întiraje mici, toate făcute după pic�turi de epocă, nici una dintre gra�vuri mai veche de 20 de ani de lamoartea celui reprezentat. Albu�mul, precizează autorul, a fost

gândit ca un supliment la, și nupentru a înlocui o biografie acompozitorului, iar la sfârșitul vo�lumului o listă bibliografică reco�mandă lucrările indispensabilede parcurs pentru cei interesați săaprofundeze subiectul.

Numeroase gravuri îl au caautor pe Martin Bernigeroth laLeipzig, iar o serie specială o con�stituie cele realizate în tehnica„mezzotint“, în care zonele lumi�noase ale imaginii sunt create „dinîntuneric“, prin șlefuire. O astfel deplacă nu permitea tipărirea decâta în jur de 60 de gravuri. Procesulrelativ complicat al realizării gra�vurilor, care cerea și trimitereaunor portrete pictate pentru a fitransferate pe plăcile de cupru, arexplica, consideră autorul, lipsaunor gravuri de epocă ale lui Bachși a mulți dintre cei ce au jucat unrol important în viața lui.

Jörg Hansen notează, de ase�menea, că istoria prietenilor luiBach nu se încheie la moarteacompozitorului, ba chiar „s�arputea spune că abia începe odatăcu ea“. În colecțiile arhivei Mu�zeului Bachhaus se păstrează altenumeroase ilustrații din secolulal XIX�lea din vremea renașteriimuzicii lui Bach, inclusiv por�trete, ce vor face, probabil, obiec�tul unui al doilea volum alPrietenilor lui Bach.

O a doua publicație de interesa Muzeului Bachhaus, și ea apărutăîn ediție bilingvă, se intitulează, peurmele unei expoziții, „Sânge și spi�rit“: Bach, Mendelssohn și muzicalor în timpul celui de�al TreileaReich. Volumul este semnat dinnou de Jörg Hansen împreună cuGerald Vogt. Cei doi amintescevoluția paradoxală a concepțiilordespre Mendelssohn și Bach, celdintâi jucând un rol esențial în re�descoperirea operei cantorului dela Leipzig, aproape uitată la înce�putul secolului al XIX�lea.

În 1829, Mendelssohn, pe atunciîn vârstă de 20 de ani, prezenta

capodopera lui Bach, Pasiuniledupă Sf. Matei, la Societatea co�rală din Berlin, pentru prima datădupă moartea compozitorului. Osută de ani mai târziu, imaginealui Mendelssohn avea să fie totalmodificată de naziști. În timp ceBach devenea în propaganda na�zistă „cel mai german dintre ger�mani“, omagiat în public de Hitlerși Goebbels, „evreul“ Mendelsshonera prezentat ca un accident pri�mejdios în istoria muzicii și carear fi jucat un rol hotărâtor în „de�generarea muzicii germane“ în se�colul al XIX�lea.

Expoziția inițială a fost orga�nizată în 2009, la comemorareade 200 de ani a nașterii lui Men�delssohn. Apărut recent într�oediție nouă, volumul ilustrează cuimagini sugestive din anii 1933�1944, unele foarte rar văzute, ceeace autorii denumesc „peisajulideologic“ al timpului, înfățișareapropagandistică a lui Bach, Festi�valul Bach al Reichului, organizatla Leipzig în 1935, cu participarealui Hitler, Bach în „Noul spirit“ șitransfigurarea sa pentru a servi caun pretins exemplu de „superiori�tate națională“ etc.

Volumul prezintă biografiilerezumate a zece membri din con�ducerea Noii Societăți Bach (NBG),

între care muzicieni cunoscuțicum au fost Karl Straube, organistși, în anii 1918�1940, cantor al bi�sericii Sf. Thomas, dar care a evitatîn mare măsură capcanele ideolo�giei naziste, în ciuda angajării saleîn NSDAP, sau Erhard Mauersber�ger, dirijor al corului, compozitorși cantor după război la Sf. Tho�mas, personaj angajat din plin înpropaganda anti�semită nazistă șilucrând la Institutul pentru explo�rarea și înlăturarea influențeievreiești asupra vieții religioasegermane. Un muzician ce avea săfacă ulterior carieră și sub regimulcomunist, în poziții de conducereîn Noua Societate Bach între 1963și 1982, chiar președinte al Comi�tetului Bach din Germania de ră�sărit, distins cu Ordinul de Merital Patriei.

O a doua parte a volumului,ce merită cu prisosință citit, îlevocă pe Mendelssohn ca fonda�tor al renașterii muzicii lui Bach,descrie împrejurările demolăriimonumentului ce îi fusese înălțatîn fața celebrei săli Gewandhausde la Leipzig și se încheie cu altecâteva biografii ale membrilor deorigine evreiască ai Noii SocietățiBach, între care Guido Adler, Al�fred Einstein, Eduard Zuckmayer,Wanda Landowska etc. SDC

6ANUL XV NR. 635

23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

Bachhaus Eisenach și publicațiileadmirabile ale unui muzeu al muzicii

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Dacă rolul acceptat al unui muzeu este de a păstra aprinsă flacăramemoriei și de a transmite neîntrerupt o moștenire intelectualăprețioasă și cunoștințele despre ea, rar mi-a fost dat să văd oinstituție muzeală mai eficientă decât cea cunoscută în Germaniasub denumirea Bachhaus Eisenach. Nu este greu de ghicit

trimiterea la casa memorială în care s-a născut Johann SebastianBach, păstrată cu sfințenie de-a lungul veacurilor, transformată înmuzeu al Noii Societăți Bach în 1907, având misiunea – s-a spusatunci și este în continuare valabil – „de a colecționa și salva tot ce este în relație cu Johann Sebastian Bach și cu munca vieții lui“.

Volumul Bach & Friends

Muzeul Bachhaus de la Eisenach

Page 7: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

Uite, de pildă, situația de anulacesta: februarie e deja pe final,iar bugetul național e încă în fazade așteptare. După aprobarea și co�municarea lui autorităților locale,legea spune că varianta defalcatătrebuie să stea în dezbatere pu�blică încă o lună de zile, ceea ce setraduce prin realitatea că organi�zatorii vor afla cum arată dinpunct de vedere al stipendiuluifila prezentei ediții în cel mai buncaz la începutul lui aprilie. Încondițiile în care invitații străinipe care dorești să�i ai în programîși completează agendele încă dinultimele luni ale anului trecut.Dacă nu cumva mai devreme.

Ce poți face? Te înarmezi cu oinfinită răbdare și faci contorsio�nism diplomatic. Adică abia cătrefinalul agreement�ului le zici căurmează să semnați contracteleîn cel mai scurt timp, numărândpe ascuns zilele până când vinebugetul. E inutil să încerci să leexplici motivele întârzierii, nu arînțelege niciodată cum o țarăpoate funcționa fără să știe latimp ce alocații merg spre ce do�menii. Din fericire, în multe din�tre culturile occidentale, cuvântuldat sau strângerea virtuală a mâi�nii au puterea unei parafe. E chiarmai solidă, îndrăznesc a zice.

Și ajung la o altă suferință au�tohtonă: cultura organizațională.Fără să generalizez, pentru majo�ritatea instituțiilor noastre a răs�punde la un e�mail nu pare să fieo urgență. Regula nescrisă e ca oreacție să vină a doua zi ori măcarla două zile, un mesaj intermediarcare să confirme primirea și săofere premisele răspunsului final.Pentru companiile din alte țări,comunicarea e foarte importantăși, oricât ar fi de ocupați oamenii,și într�adevăr sunt, își găsesc ră�gazul pentru un reply.

CA SPECTATORI NEBUCURĂM MAI ALES DE NOUTATE

Am trăit din nou bucuria să con�stat asta recent. Un mare regizoreuropean, cu o estetică fabuloasă,pe care sper să reușesc să�l aduc laFestivalul Internațional de Teatrupentru Publicul Tânăr Iași (edițiaa XII�a, 3�10 octombrie), autor detexte și de spectacole, director deteatru național, și�a găsit timp să�mi răspundă la mail în numaicâteva ore. Imaginați�vă! Într�unuldin anii anteriori, o structură cubaza într�o țară nordică, de la caresolicitam un sprijin financiar, per�soana responsabilă mi�a scris

rapid, deși era în concediu. Ulte�rior am obținut și finanțarea! Pro�fesionalismul și seriozitatea șiexplică, parțial, succesele și rându�iala de prin alte părți, unde ener�giile se canalizează constructiv, nuse risipesc, ca la noi, pe reveniri lacorespondențe, insistențe, imagi�narea unor soluții ce ies parcă dinjobenul unui magician și rezolva�rea problemelor pe ultima sută, cusufletul la gură.

Ca spectatori, când mergem lao premieră, ne bucurăm mai ales denoutate și, dacă e cazul, de reușitaspectacolului, de modalitatea neaș �tep tată prin care ne�a îmbogățitcognitiv și ne�a mișcat emoțional.Nu ne gândim că, pentru o oră saudouă de spectacol, echipa, aceea vă�zută în luminile reflectoarelor, darși cea mascată prin culise ori care și�a încheiat treaba în cursul perioa�dei de repetiții, a muncit la unison,s�a frământat pentru a atinge formadorită de regizor. Actorii au maximăexpunere, dar o parte din aplauzelefiecărei seri li se cuvine și celor dinaria neluminată a teatrului.

Cele mai mari emoții le au, înseara inaugurală, regizorii. Para�doxul fundamental al muncii lorcreative e că, deși autori principali,

se exprimă mediat, prin inter �preții ghidați, care devin vocea re�gizorului în traseul către mintea șiinima privitorilor. Pentru unii di�rectori de scenă, presiunea e atâtde mare, încât efectiv nu pot sta săprivească spectacolul pe care crea�tivitatea lor l�a adus în scenă în co�laborare cu coechipierii.

EXERCIȚIILE DE CONTROLEMOȚIONAL POT FI DE MARE FOLOS ÎN VORBITUL ÎN PUBLIC

Mulți regizori predau spectacolulactorilor la ultima repetiție gene�rală, iar în seara de gală vin la ca�bine și le urează baftă, le mai dauun sfat, o sugestie de detaliu. Nimicnu se mai poate schimba, deși uniiar mai face�o. Apoi părăsesc tea�trul, se plimbă prin apropiere,poate revin pe parcurs, aruncă unochi în sală, ies din nou. Și nu semai întorc decât la aplauze.

Cei care�și iubesc creațiile șicărora le pasă și de ce se întâmplăcu ele după prima întâlnire cu pu�blicul obișnuiesc, și bine fac, să lerevadă, să vorbească cu actoriipentru a fi siguri că producția ră�mâne în cadrele estetice în care afost așezată în etapa de elaborare.

Se întâmplă uneori ca, de dragulpublicului, neintenționat sau poatedin dorința de�a obține un sporde aplauze, interpreții să meargăîn intenții neagreate la repetiții,să îngroașe, să improvizeze. Adicăsă schimbe/ afecteze spiritul ini �țial al montării. Perierea acestordevieri e sarcina post�premieră aregizorului.

M�au rugat niște cunoștințesă le recomand un curs de publicspeaking pentru cineva din busi�ness care dorește să�și îmbună �tățească performanțele. Teatrul șitehnicile lui vocale, exercițiile decontrol emoțional pot fi de marefolos în vorbitul în public pe careo presupune activitatea econo�mică. A înțelege acest lucru e celdintâi pas spre obținerea benefi�ciilor ce se pot transfera din tea�tru. Respirația adecvată, tehnicivocale legate de articulare, ritm șirezonanță devin exerciții nece�sare care să suplinească lipsapreocupării din sistemul autoh�ton de educație pentru compo�nenta comunica țională a viețiinoastre profesionale. Avocatura,activitatea didactică, vânzărilesunt domenii care presupun dozevariate de histrionism. Iar teatrulle poate oferi. SDC

7ANUL XV NR. 63523 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Uimiri teatraleCa selecționer de festival internațional de teatru, în România te izbești de multeprobleme, cea mai complicată dintre toatefiind aflarea cât de cât exactă a niveluluifinanțării ediției la care lucrezi.

Page 8: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

8ANUL XV NR. 635

23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019interviu www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITORUL EDUARDO CABALLERO

„Memoria e un stâlp narativpentru mine, e vitală“

ELI BĂDICĂ

În octombrie 2018, Eduardo Ca�ballero a fost unul dintre scriitoriistrăini invitați la cea de a VI�aediție a Festivalului Internaționalde Literatură și Traducere de laIași (FILIT), unde a participat ladouă evenimente: Întâlnirile Ale�cart, unde a fost oaspete alături descriitoarea Sylvie Germain, uneveniment moderat de Emil Mun�teanu și Nicoleta Munteanu, șiScriitori în centru, invitat alăturide autoarele Catherine Lovey șiCarmen Firan, cu participarea tra�ducătoarei Florica Ciodaru�Cour�riol, întâlnire moderată deBogdan Crețu.

Nu puteam rata această ocaziepentru a avea o discuție cu un scrii�tor a cărui literatură merită să fiecunoscută, așa că i�am propus săconversăm pe marginea volumuluisău de proză scurtă, Alt nume, altăușă, dar și să abordăm chestiunimai generale, strâns legate de scris,cărți, lectură, piața editorială spa�niolă, superputeri și multe altele.Sper să vă stârnească interesul șicuriozitatea. Dialogul nostru –cald, relaxat și prietenos – a fostghidat și de traducerea Maríei Álvarez Gutiérrez, căreia îimulțumesc, și pe această cale,pentru ajutorul său.

De ce proză scurtă? În ultimavreme, în România s-a tot discu-tat despre proza scurtă, desprefaptul că ajunge mai greu la citi-tori decât romanul, că se vindemai puțin și tot așa.

Este o idee preconcepută, într�a �devăr, că proza scurtă, povestirea,ar fi un gen inferior, mai puținatrăgător, mai puțin valoros decâtromanul. Dar, narativ, cred că estemai complex, este mai dificil descris pentru că trebuie să fii maiprecis, să fii econom, să fii atent cecuvinte folosești. Într�un spațiurestrâns, trebuie să crești intensi�tatea textului. Dacă ne gândim la

Truman Capote, de pildă, și lapro za lui scurtă, vom vedea că opovestire de�a lui face de fapt câtun roman.

Aveți în volumul dumneavoas-tră de proză scurtă teme delocsolare: depresie, suferință, singurătate, boală. Cum ledecupați, cum vă alegeți subiectele?

Scriu despre lucruri care suntstrâns legate de viață. Nu aleg pre�meditat să scriu despre subiecteca boala, tristețea, depresia, ci lefolosesc pe toate pentru a vorbidespre condiția umană, desprerelațiile dintre oameni, despreconflictele interne cotidiene aleoamenilor. Toate temele de carespui sunt elemente care ne com�pun și pe care le aleg în funcție denecesitățile narative ale textelorla care lucrez.

Atât în volumul de proză scurtă,cât și în romanul dumneavoas-tră, descoperim personaje foar-te diverse, narațiune la persoa-na I, multe protagoniste – măhazardez chiar să afirm că fe-meile sunt în centrul opereidumneavoastră literare. Cum văselectați personajele? De ceprotagoniste care-și spunpoveștile, vi se pare mai ofertant

din punct de vedere literar?

Personajele mele sunt persoanecare există sau, mai concret, potexista în viața reală, le putem în�tâlni oricând. Și această selecțiedepinde de ceea ce vreau să po�vestesc, de ceea ce vreau să scriu.Când mă hotărăsc în ceea ce

privește acest aspect, aleg din pa�leta de oameni care cred că s�arpotrivi.

Îmi place să folosesc narațiu �nea la persoana I pentru că ea fa�cilitează accesul la conștiințapersonajului, la gândurile lui celemai profunde.

Cât despre protagoniste, laînceput a fost un exercițiu literar,am vrut să mă pun în pielea uneifemei, să văd cum gândește și cumacționează. Mi�am dat seama că eofertant, că pot lucra mai mult îndirecția asta, așa că am făcut�o.Nu am neapărat o preferință pen�tru personajele feminine sau pen�tru cele masculine, sunt la felpentru mine, tot ce contează cândmă apuc de scris e să găsesc voceapotrivită, cea de care am nevoiepentru o poveste sau alta. E ade�vărat că mi se pare că personajelefeminine sunt mai atractive dinpunct de vedere literar – nu știudacă și pentru cititor, la care nuprea ai cum să te gândești cândscrii –, au un mod diferit de abor�dare a conflictelor, de exemplu,lucru care mă interesează foartemult. De asemenea, diferite suntși modurile în care gândesc, încare simt, atitudinile în fața viețiiși tot așa.

Unele dintre personajele dum-neavoastră au ca trăsătură vi-ciul. Dumneavoastră ce viciiaveți?

Viciul meu cel mai mare este ca�feaua. Și muzica – dar nu știudacă ea poate fi considerată chiarun viciu.

Cum vă construiți sfârșiturile?Mă interesează mai ales în prozascurtă, unde suflul este diferit.

Născut în 1968 în Madrid, Eduardo Caballero a studiatliteratura la foarte cunoscuta Escuela de Letras, fondatăde Alejandro Gándara. Este scriitor – a publicat douăromane până acum (Camino del Mar, 1999, și Ahora queno estás, 2015), al treilea este în curs de publicare, și unvolum de povestiri (Otro nombre, otra puerta, 2014/

Alt nume, altă uşă, Univers, 2015) – și editor – a fondat și coordonează în prezent editura independentă Crealite. De asemenea, anterior publicării volumului său de proză scurtă la Editura Univers, câteva dintrepovestirile lui au fost traduse în română şi au apărut în revista „Dilemateca“.

© R

amó

n C

erri

llo

La Iași am înce-put să cunosc cul-tura română, caremi se pare foarteinteresantă și decare m-am apro-piat foarte mult.

Page 9: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

9ANUL XV NR. 63523 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

Când încep o proză, știu concretunde se duce, cum va curge pânăla sfârșit, îi cunosc finalul, dar îmiplace să nu�l închid complet, sălas mereu o ușă deschisă. Și știuîn ce țară mă duc, să zicem, dar nuștiu exact în ce regiune voi ter�mina.

Cum credeți că ar trebui să neraportăm la memorie/ trecut/amintiri, elemente-cheie pentruliteratura dumneavoastră?

Memoria e un stâlp narativ pen�tru mine, e vitală. O parte foarteimportantă a unui om este memo�ria, ea ne face ceea ce suntem, peea trebuie să o înfruntăm perma�nent, ea conține toată viața unuiom. Memoria condiționează ac �țiunile pe care le întreprindem,modul în care gândim, cum ne ra�portăm la lume. În memorie, în�chidem o parte din trecutul nos� tru. Astăzi, suntem atât de grăbițiși atât de preocupați să trăim în

prezent, încât uităm de trecut, celcare ne�ar putea ajuta în prezent.Cred că e esențial să ținem contde memorie.

„Viața e un loc rece care seîncălzește doar cu emoțiilenoastre“ – citat din proza Vre-mea rozelor. Care a fost cea mairecentă experiență care v-a în-călzit viața?

În mod pozitiv? Nu este un mo�ment bun pentru această între�bare. (Râde, ușor stânjenit.) Ma� ma mea a murit de curând. Eramfoarte apropiați. Așa că ceea ce măpoate încălzi acum sunt aminti�rile momentelor petrecute îm�preună. Contează mult pentrumine să�i păstrez memoria.

Totuși, ca să răspund și într�unmod pozitiv, cea mai recentă ex �periență luminoasă este festivalulacesta, prezența la FILIT, să fiu în�conjurat de oameni cu care suntpe aceeași lungime de undă, oa�meni ai cuvintelor, ai literaturii,să pot împărtăși impresii cu alțiscriitori și alți cititori. Să fiu aicicu soția mea și să particip la totceea ce înseamnă FILIT m�a bucu�rat foarte tare, m�a făcut să măsimt foarte bine.

„Cel mai important e să iubești,să iubești chiar și cuprins de în-doială, de tristețe sau de chin.Să iubești chiar și ce urăști, căciîți arată o parte din tine pe carenu reușești s-o percepi“ – frag-ment din proza În mine. Să fieiubirea aceasta un mod de a nepăstra încrederea în umanitate?

Este foarte greu să crezi în umanitate,

indiferent de mijlocul pe ca re îlfolosești. Iubirea ne dă șansa de acrede în speranță; nu atât de aavea încredere în umanitate, ci dea avea forța de a merge mai de�parte, de a crede. Iubirea te face sădevii cea mai bună persoană po�sibilă. Iar asta include relația cualte persoane și cu lu mea încon�jurătoare.

Viața dumneavoastră se învârteîn jurul cuvântului, al literaturii,fiind scriitor și editor. Așa că numă pot abține să nu vă întreb celiteratură citiți, ce vă atrageatenția, ce fel de cititor sunteți,

aveți vreun tabiet?

Lăsând la o parte faptul că, une �ori, îmi place să citesc literaturăpentru copii, citesc cu plăcere li�teratură americană și germană,volume contemporane de prozăscurtă și romane și recitesc con�stant clasici precum Cehov sau

Wilde. Îmi place foarte mult lite�ratura din secolele XIX și XX –sunt extrem de interesat de litera�tura care folosește fluxul deconștiință, citesc și recitesc Virgi�nia Woolf, de pildă.

Cât privește tabieturile de ci�titor, sunt o persoană un pic ma�niacă. Seara este momentul încare îmi place și să citesc, și săscriu, ceea ce e conflictual, căci nule pot face în același timp, trebuiesă aleg. Așa că încerc să citescdimineața, când e atât de multăliniște, și să scriu seara. La mijloc,la amiază, mă ocup de toate acelelucruri care îmi deranjează viața.(Râde.)

Povestiți-ne puțin despre Crealite.

Crealite este un proiect mic careîncearcă să vină cu voci noi, pu�ternice, originale. Obiectivul prin�cipal al acestuia este să le dămșansa acelor scriitori care au cărțifoarte bune, dar nu ajung la edituri mari, să fie cunoscuți decititorii din Spania. Încercăm săintroducem pe piața editorialăautori de forță precum Dora Pa �vel, scriitoare din România, căreiai�am publicat traducerea roma�nului ei Agata murind.

Chiar așa, cum vedeți piața de carte spaniolă?

Sunt două dimensiuni ale piețeieditoriale din Spania, una bună,alta mai puțin. Pe de o parte, sepublică cărți foarte bune, suntmulte edituri care�și fac foartebine treaba. De cealaltă parte, alteedituri publică volume îndoiel�nice din punct de vedere al cali �tății, care nu contribuie la edu� carea publicului spaniol, dar producrezultate, aduc vânzări – cum suntcărțile unor vedete. Asta ar fi par�tea negativă a lucrurilor. Cred că ar fi foarte interesant ca editu�rile mari să dedice mai mult spațiu

publicării de cărți de teatru și deproză scurtă, de exemplu.

Când nu scrieți și nu editați,cum vă petreceți timpul?

Înainte, îmi petreceam timpul cuchitara clasică, acum nu mai pot,așa că mă bucur să citesc, sunt pa�sionat de caligrafie și îmi placefoarte mult să fac plimbări lungi.

Ce v-ar plăcea să discutați cuautorii dumneavoastră favoriți?Ce subiecte ați aborda?

Cred că m�aș comporta ca un ado�lescent în prezența lor (râde),pentru că aș vrea să știu multe lu�cruri, pe care sigur nu mi le�ar spu �ne vreodată, cum ar fi cum și�auconstruit structura unei prozeanume, cum se gândesc la perso�najele lor, cum le făuresc perso �na litățile și tot așa.

Dacă ați avea o superputerepentru o lună, care ar fi aceea și de ce?

Poate părea ciudat, dar ăsta e unsubiect la care m�am gândit toatăviața mea. (Râde.) Am avut mereupreferințe pentru trei�patru su�perputeri. Dar, dacă ar fi să aleg,atunci aș vrea să fiu invizibil. Șiasta pentru că aș putea duce oviață normală, dar, în același timp,nu m�ar vedea nimeni. Poate păreaegoist, dar, de fapt, are de�a face cuun sentiment de liniște și pace.

Cu ce plecați de la Iași?

Eu simt totul foarte intens, așa căși ceea ce voi lua cu mine va fi lafel. La Iași am început să cunosccultura română, care mi se parefoarte interesantă și de care m�amapropiat foarte mult. Voi duce laMadrid cu mine toate persoanelepe care le�am întâlnit, prietenialor, ooamenii care fac lucruri mi�nunate aici, conversațiile literare,culturale, sociale care m�au bucu�rat foarte mult. SDC

Eduardo Caballero și Sylvie Germain la întâlnirile Alecart, FILIT 2018

Eduardo Caballero la Scriitori în centru, FILIT 2018

Page 10: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

10ANUL XV NR. 635

23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019carte www.suplimentuldecultura.ro

Un potpuriu de rezonabilități: Anti-damblaleleAnti�damblalele lui Radu Cosașusigur va plăcea cititorilor care îlîndrăgesc pe cel mai „extremistde centru“ autor din spațiul pu�blicistic cultural românesc. Pozi �ționarea aceasta din titlu îm po �triva damblagirii traduce de faptrescrierea unui articol din 1998din „România literară“, scris cuocazia ediției aniversare de 30ani de la înființarea periodicului,având titlul original Pentru aalunga ideea de dambla.

CĂTĂLIN CONSTANTINESCU

Sinceritatea obligă întotdeaunala mărturisiri: îl savurez pe Co �sașu mai degrabă ca publicistdecât ca scriitor. Găsești în table�tele sale un adecvat dozaj de tan �drețe, înțelepciune și de erudițiefără emfază. Nu subiectul con�tează la Cosașu, cât atitudinea. Înegală măsură cronica unui mecide fotbal sau de tenis, a unui filmsau a unei emisiuni TV, afirmăposibilități multiple și adevărurisubtil insinuate. Se afirmă răspi�cat: „Mi�am început cariera decronicar sportiv, acoperit subpseudonimul Belphegor, în urmăcu 45 de ani; am o oarecare expe�rienţă, dar, ca de obicei, nu suntdispus să trag vreo concluzie. Măferesc de concluzii în toate pro�blemele, inclusiv în sport“.

Am ales să citesc Anti�dambla�lele lui Radu Cosașu având adâncîntipărită în memorie, ceea ce deobicei nu se întâmplă, una dintreîntrebările�confesiune din cărțilesale: „Cum de nu înțelegi că a citiînseamnă a trăi?“ (Opere I, „Poveștipentru a�mi îmblânzi iubita“). Deasemenea, o rezo nan ță aparte afost generată de „reproșul“ dinViața ficțiunii după o revoluție, dinpartea I: „«(...) ai comodități de bur�ghez, nu ești decât un burghez carevrea să trăiască liniștit ca în cărți șifilme... Viața frazei, viața adverbu�lui, viața ca în filmele de cinema,altă viață nu cunoști, asta e tot ceștii... ai să mori din amorul tău decuvinte o să te îngropi cu ele»“.

Mulți afirmă că publicisticalui ar fi mai valoroasă sau egală culiteratura lui. Totuși, majoritateacomentatorilor trec peste textelede dinainte de 1989, dar o evaluareimparțială va trebui să le aibă învedere. Partea cea mai cuprinză�toare a volumului o reprezintă Odambla în toată puterea cuvântu�lui și e relatarea amă nunțită, su�biectivă și introspectivă a uneivizite din 1969�1970 la Moscova cuo delegație cu misiunea de a cum�păra filme sovietice produse în1969. Cu același tâlc care se des�prinde deseori la Cosașu: „e greusă fii evreu român“.

O condiție perfect ilustrată șide textul care�l precede pe cel„moscovit“, anume Lucidități debucureștean universal: evreitatea.Radu Cosașu este evreul autore�flexiv, inteligent și bine cumpănitcare, cu calm, dar răspicat, evi �dențiază „damblaua“ identitară:„Sunt un sintetic, un cetățean aluniversului care nu�și va reneganici iudaismul, nici bucureș te �nismul. Fără generalizări și sub�stantive abuziv articulate, aceastaînseamnă că atât mătușilor meledin Tel Aviv, cât și antisemițilordin București (mai mulți decâtevreii), când le apar antipatic însinteza mea, le vine pe buze să măfacă, cu o milă până la dispreț, deironic. Au dreptate, în măsura încare ei nu știu că, după Auschwitz,a fi evreu, antisemit sau anti�anti�semit a încetat să mai fie o pro�blemă strict evreiască.

În sumă:e greu să fii evreu;e greu să fii român;e și mai greu să fii evreu român.“

ACUITATEA OBSERVAȚIEIIMPLICĂ ÎNTOTDEAUNAUMOR

În paginile Anti�damblalelor gă �sim cea mai pertinentă, frumoasăși acceptabilă formulă prin care unscriitor de la noi s�ar putea defini:„nu sunt – la limită – decât un cre�ion care nu�și poate lua pe guma

din capătul destinul homenirii șial României, fiindcă nici lumea –ca să fim preciși – nu mă are pecapul ei. Fără un asemenea con�tract – totul fiind contract – nu semai poate trăi“ (Cvasipoemul ca�pului personal).

De asemenea, pentru iubitoriide nuanțelor – mă includ fără ezi�tare și cu onestitate printre ei –Cosașu e cel mai bun prieten șialiat, chiar un confident apropiat:„În loc să mă dezguste fiecare tică�los de care lumea e plină, îi găsescjustificări, scuze. În loc să împartlumea în mizeri și bogați, vin –comod cum sunt la minte și la su�flet – cu nuanțe care merg până lacinism“ (Vâna de pe frunte).

Inteligența și ironia se regă�sesc permanent în proza și publi�cistica lui Cosașu. Explicareairo niei prin prezența obligatoriea inteligenței doar numește unadintre condițiile care o face posi�bilă. Însă atunci când vine vorbadespre o ironie, explicația nu maie posibilă, și nici admisibilă:„Pes te toate, nu suport să explico ironie. Alaltăieri m�a scos dinsărite (dar am tăcut...) unul care�micerea să�l lămuresc cum vine aia«o antipatie liniștită» desprecare scria Philip Roth. O știamîncă de la Sebastian: «Nimic nu�imai greu decât să explici o iro�nie... Mai ușor desfaci un atomsau îți faci o valiză... ». La care mis�a închis telefonul, ca o ușă trân �tită în nas.

Rămân la opinia că foamea deexplicații vine dintr�o gândireleneșă în înțelesuri și lacomă dedeșteptăciune“ (Notă informativăși cât de cât explicativă).

Recitirea lui Adam Michnikprin ochii lui Cosașu e probabil,dacă nu necesară, edificatoare,aducând nuanțe necesare în înțe �legerea postcomunismului româ�nesc, dar și de aiurea. Firește, acui� tatea observației implică, cum ammai sugerat, întotdeauna umor laCosașu. Citând rețeta decomuni�zării propusă de Michnik („Exis tăo formă eficientă de decomu� nizare: alegeri libere. Nu există o

altă formă.“), Cosașu puncteazăadmirabil răspunsul societățiinoastre de după 1989: „Experiențaromânească: Muzica! Muzica!“(Adam Michnik și „experiența ro�mânească“).

TEMATICA IDEOLOGICĂANUNȚĂ FINALUL CĂRȚII

Profesia de credință a unuia din�tre cei mai mari iubitori de litera�tură este mărturisită încă o datăîn acest volum și orice cititor arputea să�și înrămeze următoarelerânduri: „N�am încredere decâtîntr�o singură forță – o să râdeți,literatura! E simplu de ce: toatecărțile bune, nu mai zic de cele di�rect geniale, au ca rațiune de a fi,dincolo de «mesaj», antimaniheis�mul. Literatura, mai bine ca filo�sofia, a dezvăluit fenomenul esen� țial al vieții pe pământ, în ulti�mele milenii: confundarea cres�cândă a minciunii cu adevărul,consecințele asupra luptei dintrebine și rău începând să se vadă,deși unora li se pare că prea lent,din ce în ce mai clar“ (Pe cine nu�llovește damblaua?).

Speculația istorică nu lipseș �te nici ea. De exemplu, este relatat

un fapt petrecut în decembrie1989, când în euforia generată deeliberarea celor închiși la Jilava înurma protestelor bucureștene din21 decembrie 1989, unul dintrepersonajele istorice anonime aleacelor zile s�a oprit în mijlocul ne�buniei – în loc să fugă din închi�soare – strigând tare: „Dacă totule o farsă?“. Ei bine, Cosașu nu mai are dubii și este tranșant în�tr�unul dintre puținele sale mo�mente de acest fel, subliniind: „Eîntrebarea cea mai inteligentă,cea mai crudă, cea mai dulce, ceamai curată și cea mai murdară,eroică, la căderea unui tiran. Sin�gura care rezistă, de veacuri, indi�ferent de orânduire“ (Revoluțio� na rul necunoscut).

Tematica ideologică anunțăfinalul cărții, tipic pentru pozițio �nările lui Cosașu (Coda la zi):marxismului, proletcultismului șidictaturii de ieri i se opun ortodo�xismul, anticomunismul și ura deazi. Ura!

Simplu spus, Anti�dambla�lele reprezintă, folosind una din�tre formulele pline de expre si�vitate ale lui Cosașu, un „potpuriude rezonabilități“ (O dambla întoată puterea cuvântului). SDC

Page 11: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

11ANUL XV NR. 63523 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Vor vorbi, alături de autor:l Doris Mironescul Ioana Tătărușanu (ColegiulNațional Iași)l Mălina Turtureanu (ColegiulNațional Iași)l Va modera:Nicoleta Munteanul Lansarea va fi urmată de o se�siune de autografe.

În toamna anului 1917, meș �te rul tâmplar Cristian David soseșteîn Prisăcani, un sătuc din MunțiiNeamțului aflat la granița cu Aus�tro�Ungaria, chemat pentru a res�taura lemnăria bisericii. Deși

România e devastată de război,demonii marelui conflict mondialpar să fi ocolit căsuțele din bârnecolorate, care�și gustă tihna,aproa pe absente de pe vreo hartăoficială. Dar suferințele și imi nen �ța morții vor răscoli pe neaștep tateși micul paradis montan, iar enig�maticul străin, Cristian David, vajuca un rol important în mijloculîntâmplărilor dramatice prin careva trece locul unde a fost tocmit săreaducă frumusețea. Satul atinsviolent de reverberațiile PrimuluiRăzboi Mondial și – prin ricoșeu –ale proaspetei revoluții bolșevice

reproduce, în mic, încercările teri�bile prin care trece Europa la înce�put de secol XX. Prins în rama altordouă evenimente tragice, unul real,celălalt imaginar, romanul ascun �de un labirint narativ în care tim�purile și oamenii se intersectează

surprinzător și reproiectează ana�logic istoria. Apocalipsis e o Evan�ghelie eretică alcătuită din vagisurse orale – o uriașă parabolădespre rău, despre sacrificiul ine�vitabil și despre jocurile stranii aleomni potenței divine. Catastrofelefac parte din ființa lumii și se suc�cedă în varii forme, îngăduite desus, de Marele Ochi, care își folo �sește astfel tainica�i pedagogie. Cuea se vor confrunta și locuitoriipașnici din Prisăcani, plătind, cade fiecare dată, prețul cuvenit.

ADRIAN G. ROMILA (n. 29.09.1974,Piatra�Neamț) a absolvit Facultateade Litere a Universității „AlexandruIoan Cuza“ din Iași și are un doc�torat în antropologie și folclor. Apublicat: Imaginea Raiului în cul�tura populară. Eseu de antropolo�gie (2009, Premiul pentru Debutal Uniunii Scriitorilor din Româ�nia); De�a dragostea și drumul.Stații de lectură (eseuri, 2010); În

drum spre sud. Roman de aven�tură (2012, Premiul pentru Prozăal USR, nominalizat la PremiulNațional de Proză al „Ziarului deIași“, un fragment din roman afost selectat în Anthology of Con�temporary Prose from Iași, FILIT,2013); Radio în zăpadă (povestiri,2014); Pirați și corăbii. Incursiuneîntr�un posibil imaginar al mării(eseu, 2015); Mici schimbări înviață (povestiri, 2016); Zeppelin(roman, 2017, premiat de USR subtitulatura „Scriitorul lunii sep�tembrie“ și nominalizat la „Scrii�torul anului 2017“). A contribuitcu texte în antologiile Editurii Po�lirom: Cartea copilăriilor (2016),Scriitori la poliție (2016) și Cumcitesc bărbații cărțile femeilor(2017). Publică frecvent eseuri,povestiri și cronici literare în re�viste „pe hârtie“ și pe internet.Este redactor la trimestrialul cul�tural „Conta“, editat la Piatra�Neamț. SDC

Întâlnire cu Adrian G. Romila și ALECART la IașiVineri, 1 martie 2019, ora 17.00, la Librăria

„Orest Tafrali“ din Iași (Universitatea „Alexandru

Ioan Cuza“ , corp A, parter), va avea loc

lansarea romanului Apocalipsis de Adrian G.

Romila, recent apărut în colecția „Ego. Proză“

a Editurii Polirom.

Joi, 28 februarie, ora 19.00, la Librăria Humanitas Kretzu�lescu (Calea Victoriei, nr. 45, București), va avea loc lansareavolumului ca și cum nimic nu s�ar fi întâmplat, de Alina Ne�lega, recent apărut în colecția „Ego. Proză“ a Editurii Polirom.

Vor vorbi, alături de autoare:l Elena Vlădăreanul Iulia Popovicil Va modera: Carmen Mușatl Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe.

„După ce, timp de decenii, s�a implicat în viața teatrală dinRomânia, impunându�se ca una dintre figurile de prim�planale domeniului, Alina Nelega revine la literatură cu un roman copleșitor. Contrar ti �tlului (foarte subtil, de altfel), aici se derulează multe întâmplări care, adesea, te țin cusufletul la gură, fiind menite să pună în evidență biografia accidentată a unei fete și,mai apoi, a unei tinere din Ardeal în întunecații ani ’80, aflată așadar într�o dictaturăcare invadează, fără scăpare, măruntele vieți și într�o societate patriarhală, în careaspirației feminine i se opune, întâi de toate, familia proprie, care trăiește încă în preis�torie. Tocmai de aceea, feminitatea (în ipostaze diverse și sub aspecte variate, de la avântla mutilare, cu dragostea, maternitatea și sexualitatea incluse) este tema dominantă acărții.“ (Sanda Cordoș)

ALINA NELEGA este cunoscută mai ales ca autor dramatic. Piesele sale de teatru suntjucate și premiate la nivel național și internațional. Dublă laureată UNITER, „Autoreuropean“ la Heidelberger Stückemarkt, Honorary Fellow in Writing al Universitățiidin Iowa, SUA, este profesor universitar și conduce masteratul de scriere dramaticăal Universității de Arte din Tîrgu�Mureș. SDC

În fiecare seară de miercuri a semestrului alII�lea, începând cu ora 18.00, în Sala „JamesJoyce“ din Pitar Moș, Doina Ruști va îm păr �tăși din experiența de scriitoare masteranzi�lor care se pregătesc să devină traducătoride text literar. Ficțiunea epică, spune autoa�rea Manuscrisului fanariot, se întemeiazăpe o poveste bine scrisă, de la flash�ul epicla scenariul de film și la roman.

„Poți să înveți un traseu epic, iar dacă existăși talent uneori, pe acest drum aventuros, în�cepe literatura.“

Pe lângă exerciții de scriere, Doina Ruștiintenționează să invite și alți creatori deficțiune.

Cursul se derulează în cadrul Mastera�tului pentru Traducerea Textului LiterarContemporan (MTTLC), Universitatea dinBucurești, coordonat de Lidia Vianu.

De altfel, în perioada 8�13 aprilie va avealoc un atelier de traducere de text literar, la caresunt invitați scriitori și editori britanici. Uneledintre creațiile masteranzilor vor pri mi BT�ul,dar și mult doritul atestat de stories creator.

DOINA RUȘTI, scriitoare de top a literaturiicontemporane, unanim apreciată pentruforța epică, pentru originalitatea și erudițiaromanelor sale, multipremiată și tradusă în numeroase limbi, este autoarea a zece ro�mane, dintre care amintim: Fantoma dinmoară (2008), Manuscrisul fanariot (2015),Lizoanca (2009), Zogru (2006) și Mâța Vine�rii (2017).

Doina Ruști trăiește în București, esteprofesor universitar și scenarist. Pagină web:http://doinarusti.ro. SDC

Doina Ruști, invitată laUniversitatea din Bucureștipentru a susține un curs de creative writing

Alina Nelega despre ca și cum nimic nu s-ar fiîntâmplat la București

Page 12: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

– FRAGMENT –

Când l�a cunoscut pe Nabokov,Vera era o tânără zveltă, cu ochialbaștri strălucitori, cu tenul lumi�nos, cu o transparență a pielii ca dealabastru, care�i dădea un aspectfragil, cu părul buclat. Înfățișareaei nu avea nici o legătură cu firea eihotărâtă și cu siguranța de sine.

Vera nu numai că a îndeplinittoate sarcinile tradiționale, lucru�rile care se așteaptă de la o soție. Eafăcea și lucruri care par să pună înevidență sau măcar să sugereze,fără nici o urmă de reproș, incapa�citatea lui de a�și purta singur degrijă și de a face cele mai banalegesturi cotidiene. El nu răspundeala telefon, nu dădea telefoane, nulipea timbrele pe scrisori și nu scriascrisori, nu�și deschidea umbrela.Ea, speriată de vremurile tulburi încare trăiau, ținea permanent înpoșetă un revolver. Socrul ei, tatăllui Vladimir Nabokov, fusese ucisîntr�o tentativă de asasinat politic,la Berlin, la începutul exilului lor.

Ea a fost și cea care a salvat de maimulte ori celebrul roman Lolita,considerat inițial infam și porno�grafic, de tentativele lui de a�l arde.

Cel care l�a intervievat pentru„The Paris Review“ amintea că Na�bokov vorbea cu accent de Cam�bridge, foarte rar nuanțat de opronunție rusească. Fermecător șiexotic. Se plângea că a fost obligatde viață să abandoneze limba rusă,„limba visurilor“ lui, o „limbă bo�gată și infinit de docilă“, conside�rând acest lucru o pierdere tragicăpentru el.

Avea o minte ludică, mult spi�rit, o libertate neîngrădită a minții,dincolo de determinările clasei so�ciale și culturii cărora le aparținea.Era curios, susținând că „curiozita�tea este nesupunerea în forma eicea mai pură“. Se spune că se amuzamult, că amuzamentul alterna cuplictisul, mereu în favoarea amuza�mentului. Când situația în care seafla îl motiva. Întrebat de un inter�vievator dacă a venit cu troica, arăspuns că a venit cu Buika, iar des�pre numele lui T.S. Eliot spunea că

din literele lui se poate compunecuvântul toilets. Când un prieten ainsistat să vină la prelegerile lui,Vladimir a acceptat până la urmă,spunându�i: „Bine, de acord, dacăvrei să fii masochist!“. Replicileerau adesea o combinație de umorși ironie.

Era trilingv și se distra scri�indu�i bunului său prieten Ed�mund Wilson că e bătrân și nu maipoate „să se schimbe conradical“.Era un răsfăț lingvistic – se refereala Joseph Conrad, scriitorul polo�nezo�englez care, deși nu vorbisefluent engleza până la 20 de ani,devenise un recunoscut și presti�gios stilist al acestei limbi.

Scrisorile trimise Verei, tra�duse din rusă și publicate nu de�mult, se întind pe o lungă perioadă,din 1923, deci dinainte de căsătorialor, până la moartea lui, în 1977.Sunt scrisori scrise înainte de aavea succes literar – acesta a venitmai târziu, după publicarea roma�nului Lolita. Ele exprimă iubirea șiadorația lui față de Vera, o ime �diatețe senzuală a detaliului înrelația lor, folosind expresii năuci�tor de tandre. O numea „pasăre aparadisului cu coada scumpă“. Îireproșa „inerția ei epistolară“. Îinumăra scrisorile, spunându�i căla zece scrisori ale lui ea scria doaruna. O ruga să�i scrie, spunându�ică scrisorile ei erau minunate, ste�lare, îi aduceau multă fericire. Înacelași timp, unele scrisori erau le�gate de partea prozaică a vieții șicred că Nabokov s�ar amuza vă�zând că publicul care a dorit să știece�i scria Verei poate citi și bilețelulîn care îi zicea: „Iubirea mea, mul �țumesc pentru scrisorica ta minu�nată – și pentru izmene“. Vorbelelui arată cât de dependent era deVera, cât de mult îl îngrijea ea și îiasigura nevoile lumești.

Ea era foarte promptă și orga�nizată, punctuală și minuțioasă înce privește plata facturilor și viața

lor socială, obligațiile față de edi�turi, critici, solicitări de interviuri.Era o maestră a organizării vieții întoate aspectele ei, o temută nego�ciatoare a contractelor cu editurileși o mare iubitoare a ordinii și pre�ciziei. Avea talent de agent literar,de impresar și era un bun manageral relațiilor publice ale lui Vladi�mir. Dacă el traversa cu ușurințăgranița dintre real și imaginar,Vera rămânea fermă în granițelerealului, înțelegând prea bine cătalentul literar al lui Vladimir erainseparabil de imaginația sa.

În general, în afara muncii îm�preună cu Vladimir la cărțile lui, adiscuțiilor privind conținutul noti �țelor lui, efectul lor asupra cititoru�lui, Vera se ocupa de organizareavieții, planifica și programa inter�viuri, negocia contracte cu edituriși scria multe note și scrisori.

Cele trei mari pasiuni ale lui,scrisul, fluturii și șahul, le trăia cu ar�doare, pentru că toate celelalte grijiale vieții rămâneau în seama Verei.

După moartea lui Nabokov șipână la moartea ei, 14 ani mai târziu,Vera a lucrat zilnic șase ore tradu�când, dactilografiind, organizândmoștenirea lui literară, arhivândimensa cantitate de date și docu�mente lăsate de el, făcând proiecte

în care�l implica și pe fiul lor. A rămascu îndârjire fidelă proiectului ei deviață, devotamentul total față de ge�niul lui Nabokov. Iar dacă a intuit – șiVladimir i�a mărturisit – visurile luide faimă literară, și�a dat seama căaceste visuri trebuie să fie asociatecu o doză de narcisism, pe care easigur i l�a întărit. Pur și simplu fiind �că știa că puterea literară a lui Vladi�mir stă în felul în care își impuneplăsmuirile. Iar el avea în stăpânireteritoriul vast, infinit al imaginației.

Vladimir nu și�a ars scrisorilecătre Vera, i le�a lăsat ei să proce�deze cum crede. Putea să�i spunăsă le ardă, așa cum le�a cerut ei șilui Dmitri să ardă ultima lui carteneterminată. Și ei n�au ars�o.

Ea însă le�a distrus pe ale ei cătreVladimir. Poate se gândea că dacăscrisorile, însemnările ei intime ră�mâneau, aveau să fie citite de ochistrăini care urmau să denatureze imaginea și simțămintele ei. Scriso�rile ei, devenite amintiri, trebuiau săaibă valoare pentru ea, nu pentru altepersoane. O priveau pe ea și relația eicu Vladimir. Dacă și�ar fi pierdutaceastă calitate, ceea ce era intimîntre ea și Vladimir s�ar fi destrămatși ea nu ar mai fi avut rolul ei inițial.Secretul devenea public. Poate că însingurătatea ei le recitea. Poate... SDC

12ANUL XV NR. 635

23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Aurora Liiceanu,Tânara cu părul alb.Misterul Nabokov„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din

volumul Tânara cu părul alb. Misterul Nabokov de Aurora Liiceanu,

care va apărea în curând la Editura Polirom.

CARTEADespre cărţile lui Vladimir Nabokov, unul dintre cei mai importanţi scriitori aisecolului XX, s-a scris mult. Dar și viaţa lui personală i-a preocupat pe cerce -tători: provenind dintr-o familie aristocratică, a părăsit Rusia natală de teamabolșevicilor și a locuit în Germania, Franţa și Statele Unite înainte să se stabi -lească definitiv în Elveţia. Datorită personalităţii charismatice, a avut foartemulţi admiratori. Și iubite. Cu toate acestea, a rămas alături de Vera, cea carei-a fost soţie timp de 52 de ani. Cei interesaţi de viaţa lor de familie au la dis -poziţie numeroasele interviuri ale lui Vladimir, scrisorile sale către Vera, însănu și vocea Verei. Vera a stat mereu în umbra soţului ei, și-a distrus scrisoriledestinate acestuia și a păstrat o tăcere totală în privinţa relaţiei lor. Ca femeie,ea pare că nu există în acest cuplu... Încercând să înţeleagă ce anume i-a făcutsă rămână împreună atâta timp, Aurora Liiceanu analizează, pe lângă operelelui Vladimir Nabokov, articole și cărţi despre cei doi, dar și mărturiile fiului lor,Dmitri. Vladimir s-a îndrăgostit de mai multe femei. Despre unele iubiri a scris,pe altele le-a amintit în treacăt ca fiind simple aventuri neimportante. Vera i le-a tolerat pe toate și l-a susţinut întotdeauna necondiţionat. De ce? Un răs -puns, spune Aurora Liiceanu, ar putea fi personalităţile lor atât de diferite: el,traversând cu ușurinţă graniţa dintre imaginaţie și real, ea, puternic ancoratăîn rea litate, complet dedicată proiectului său de viaţă – acela de a-și ajuta soţulsă devină celebru –, convinsă că niciodată nimic nu-i va despărţi. SDC

Page 13: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

O cutie cu trei CD�uri mi�a readusîn memorie traiectoria unui roc�ker care a trăit numai (și aproapecă a și murit) pentru muzică:Shout – The Essential Alex Har�vey (2018, Spectrum/ Vertigo).

Născut pe 5 februarie 1935 în Glas�gow, a decedat pe 4 februarie 1982,în Zeebruggen, Belgia. Diagnostic:infarct. Se afla în turneu, ca de obi�cei, refuzând să creadă că zilelesale de glorie au trecut, deși eraconștient de asta încă de când seproclamase „the last of the teenageidols“, cum sună titlul ultimeipiese de pe albumul Next din 1973.

Pentru un om total devotatmuzicii, așa cum a fost Alex Har�vey, anii în care vedea cum alții,mai tineri decât el și mai puțintalentați, obțin succesul, ba se șiîmbogățesc, trebuie că vor fi în�semnat un adevărat coșmar. Darașa merge gustul popular, iar „cu

vocea poporului nu poți să te pui“,cum zicea odată Clapton. Carieralui Alex Harvey pare mereu încontratimp cu preferințele majo �rității, deși eforturile sale nu se deosebesc prea mult de ale contem�poranilor mai norocoși. Spre fina�lul deceniului șase și mai mult dejumătate din cel următor, Harveyconducea Big Soul Band, cu care ași înregistrat două albume (primulîn Hamburg, locul unde se coagulași se definitiva componența diferi�telor trupe engleze – Beatles fiind

exemplul exemplelor). Piesele im�primate pe discurile din anii 1960sunt tributare genului atunci do�minant în Anglia: rhythm�and�blues. Câteva figurează pe CD�ulnr. 1 din recentul box�set și dau oidee despre posibilitățile lui Har�vey, posibil mai sărace decât înrealitate, dat fiind că trupa se manifesta cu prisosință în con�certe. Succesul lăsându�se aștep �tat, Harvey a intrat pentru cinciani chitarist în ansamblul careacompania musicalul Hair, jucatneîntrerupt la Londra. A cochetatși cu jazzul, iar urmele activitățilorsale aparent diferite de rock sevor vedea în izbânzile deceniuluiopt. Compozițiile prin care s�aimpus The Sensational Alex Har�vey Band au desfășurarea uneisuite de music�hall și inventivita�tea improvizațiilor jazzistice, abun �dă în versuri ușor de înțeles șidebordează de refrene cât se poatede cantabile, numai bune de fredo�nat pe stradă, la locul de muncă sauîn baie, sub duș. Cu toate astea, pie�sele de top ale trupei n�au prins în

mentalul colectiv precum ale al�tora și produc azi delicii doar nos�talgicilor incurabili. Semnificativ,primul hit, Delilah, relua fastuoscântecul „de băiat mare“ al luiTom Jones.

Mișcându�se permanent învârtejul rockului și căutând for�mula potrivită pentru ce știa căpoate să transmită publicului, laînceputul anilor 1970 Alex Harveyi�a recrutat pe membrii trupei sco �țiene Tear Gas, nimerind combi �nația câștigătoare cu Zal Clemin� son, chitară, Chris Glenn, bas, șifrații Hugh McKenna, claviaturi,Ted McKenna, tobe. Albumele auieșit anual, tot mai bune. Framed,Next, The Impossible Dream, Pen�thouse Tape, Tomorrow Belongs toMe, Stories, Fourplay, Rock Drill,precum și un Live, consolideazădiscografia grupului care excelaprin spectacole grandioase, caniște numere bombastice de circ,puse dinamic în scenă și foarteapreciate de spectatorii vremii.Trebuie notat că, dincolo de uneleconcesii făcute modei, muzica

publicată de Sensational Alex Har�vey Band excelează prin structuricompoziționale inteligent elabo�rate, doldora de armonii superbe,aranjamente orchestrale impeca�bile și o neîntrecută melodicitate.

La fel ca multe trupe englezedin valul al doilea, și SAHB se în�scria curentului elevat al rockului,deși păstra pentru fanii mai puținpre tențioși aparența unei găști de�date la rele. Nu�i de mirare că azipare să fi trecut în debaraua vechi�turilor adorate de excentrici. Listareeditărilor de felul celei recentearată însă că nu�i deloc așa. SDC

Strigăt uitat?

13ANUL XV NR. 63523 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Există ceva ce nu observasempână acum la toate filmele și se�rialele cu vampiri. Pe lângă faptulcă sunt aproape nemuritori, ațiobservat cât de bine o duc? Suntîmbrăcați cu cămăși de mătase pesub vestoane de catifea, conți sauduci sau cel puțin proprietari devile impresionante, cu inele de pedegete și păr foarte bine îngrijit.Iar mai nou sunt și reali.

Un litru de sânge tânăr costă 8.000de dolari, doi litri la doar 12.000de dolari. Plata se acceptă prinPayPal. Iar transfuziile se reali�zează în cinci locații din StateleUnite: Los Angeles, San Francisco,Tampa, Omaha și Huston. Acolofuncționează filiale ale unei afa�ceri pe nume „Ambrosia“, care seocupă exact cu acest lucru: să facătransfuzii de sânge tânăr spre oa�meni cu suficienți bani, pentru aopri îmbătrânirea.

Sigur, „Ambrosia“ nu își pro�movează serviciile ca „vindem sân �ge tânăr pentru milionari care vorsă trăiască mult“. Mai degrabă acreat un studiu clinic, în care stu�diază efectele transferului de sângede la oameni între 15 și 25 de anispre persoane peste 35 de ani. Și

pentru a participa la studiu trebuieplătită o sumă, nu tocmai mică, darnici exorbitantă. Doar nu vor să fieacuzați că sug sângele poporului.De exemplu, o clinică din Florida,tot sub acoperirea unor „studii cli�nice“ a transferului de plasmă de ladonatori tineri, a anunțat o taxă de285.000 de dolari.

Dar cum de s�a ajuns la o ideeașa trăsnită? În Homo Deus, YuvalNoah Harari, persiflat și alintattotodată cu supranumele de „filo�soful corporatiștilor“, sugera că înmedicină se observă o schimbare

de mentalitate în legătură cu îm�bătrânirea. Dacă înainte era pri�vită ca ceva natural, acum, dupăce am eradicat numeroase boli șia crescut speranța de viață, îmbă�trânirea a început să fie tratată cao boală. Și, ca oricărei boli, i secaută leac.

Una dintre primele căutări, laînceputurile anilor 2000, a fost otehnică numită „parabioză“. Într�unstudiu de la Universitatea Stan�ford, s�au unit sistemele circula�torii a doi șoareci – unul bătrân șiunul tânăr. Rezultatele au părut

să arate că șoarecii mai bătrâni ausimțit imediat beneficiile sângeluitânăr și au fost „reîntineriți“. Într�unalt studiu, asemănător, cercetăto�rii au descoperit o proteină nu�mită GDF11, care ar fi respon �sabilă pentru acest efect. Ambelecercetări au inspirat afaceri, deșisunt în stadiu incipient și nu s�auformat dovezi solide în jurul lorcare să le confirme concluziile.

Din păcate însă pentru acesteafaceri, autoritatea americanăcare reglementează medicamen�tele a avertizat oficial cetățenii să

nu își cheltuie banii pe astfel detratamente, deoarece nu există dovezi că sângele tânăr ar puteaîntr�a devăr vindeca demența, Par�kinsonul, scleroza multiplă, Al�zheimerul sau, în general, îmbă� trânirea. În plus, transferurile desânge sunt periculoase și potcauza in fecții, probleme respirato�rii și cardiovasculare. La doar câ�teva ore după anunț, pe 19 februarie2019, compania „Ambrosia“ a anun �țat că a oprit „studiul clinic“.

Leacurile anti�bătrânețe nuvor înceta să apară de acum. Voravea nume științifice, efecte in�suficient studiate, clinici spe�ciale în zone cu climă blândă șicu si guranță vor fi foarte, foartescumpe. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Vampirii sunt reali și, mai ales, bogați

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Page 14: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

Artistul chinez Ai Weiwei seplânge că producătorii germani aifilmului Berlin I Love You au cen�zurat din produsul final un frag�ment regizat de el, pentru a nu de�ranja autoritățile chineze. Deasemenea, Ai Weiwei susține că or�ganizatorii Festivalului de film de

la Berlin au refuzat să prezinte ver�siunea completă a filmului dinaceleași motive. Ai este un critic alguvernului chinez și s�a mutat laBerlin în 2015, după ce în 2011 afost arestat vreme de mai multe luni.În ultimii ani, China a devenit opiață extrem de importantă pentru

cinematografia mondială, dar im�pune producătorilor europeni șiamericani regulile proprii, caresunt în fapt regulile ComitetuluiCentral de la Beijing. Astfel, acuzămulți comentatori, cenzura chi�neză a ajuns să se facă simțităchiar în inima Europei. La actualaediție a Berlinalei, de exemplu, n�au fost difuzate filmele One Se�cond a lui Zhang Yimou și BetterDays de Derek Kwok�cheungTsang, pentru „a nu produce grijiideologice“ șefilor partidului co�munist chinez. SDC

n Carrie – O adaptare a romanu�lui de debut al lui Stephen King afost o idee bizară încă de la înce�put, de când a fost lansat peBroadway, în 1988. Să transformio poveste sângeroasă despre oadolescentă care își descoperă pu�terile paranormale într�o suită decântece și dansuri s�a dovedit oidee care a fost întâmpinată cuhuiduieli de public. A fost un de�zastru financiar care a costat 8 mi�lioane de dolari, o sumă exorbi�tantă pentru vreme aceea. Cel mai

mare eșec din istoria Broadway�ului. Cu toate acestea, musicalulCarrie a fost resuscitat (nu peBroadway) în 2012, cu mai multsucces și apoi, în alte două ver�siuni, în 2015, la Londra și LosAngeles.n Diana, Princess of Wales – Spec�tacolul are programată curândavanpremiera. Musicalul conține 23de melodii compuse de David Bryan(clape), membru al trupei Bon Jovicare a folosit pentru fiecare perso�naj sau grup de personaje câte un

stil muzical: „Diana e pop�rock,Casa Regală e un cvartet decoarde, paparazzii sunt chitarede trupă punk și încercăm să fa�cem toate aceste roluri să deabine împreună“.n Cereal Killer Cafe – Deschide�rea acestei cafenele specializatăîn cereale pentru mic dejun în es�tul Londrei a stârnit proteste dinpartea localnicilor, în 2014. Cum �va, într�un mod bizar, acest eve�niment a părut cuiva un bun su�biect de musical ce pare a avea șigirul lui Andrew Lloyd Weber.n Urinetown – Adică „orașul uri�nei“, un musical inspirat de toa�letele publice. Ideea i�a venit luiGreg Kotis (un dramaturg new �yorkez despre care Wikipediaspune că este specializat „în co�medii întunecate și deranjante cuteme sociale importante“) când, laParis, a constatat că nu are sufi �cienți bani pentru a folosi toale�tele publice. Urinetown a avutpremiera în 2001 și a fost nomi�nalizat la nouă premii Tony, câș �tigând patru.n Giulgiul din Torino – Marelemister al faimoasei relicve nu afost dezvăluit de un musical din1986, în care spectatorii au fosttratați cu călugărițe care danseazăși versuri de genul: „Pentru a mă�sura întunericul, trebuie să staipe întuneric. Dar în întuneric nupoți să vezi nimic“. Musicalul afost atât de bine primit, încât a fostanulat după numai șase repre �zentații.n Triassic Parq – Un musical umo �ristic „off�Broadway“ din 2012, Tri�assic Parq a fost descris în epocăde „New York Times“ drept „un tri�but destrăbălat adus dinozaurilorși nou descoperitelor lor organegenitale“. Povestea unui grup dedinozauri a căror viață se trans�formă în haos atunci când unadintre femele devine mascul poatea amuzat o parte a publicului, darîn nici un caz nu a avut succesulfilmului lui Spielberg. SDC

ANUL XV NR. 63523 FEBRUARIE – 1 MARTIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Cenzură chinezeascăîn inima Europei

Cum faci un musical inspiratde cereale, sexul dinozaurilorsau toalete publice

Pornind de la musicalul Come From Away, inspirat de urmările atentatelor de la 11 sep tem -brie, BBC News face o listă a celor mai bizaresubiecte de spectacole de muzică și dans.

Page 15: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

ANUL XV NR. 63523 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

n Coerent cu sine însuși când vinevorba de sprijinirea regimurilordictatoriale de stânga, Roger Wa�ters (foto sus) a criticat organiza�rea unui concert umanitar desusținere a lui Juan Guaidó, con�ducătorul opoziției din Venezuela.Concertul, în cursul căruia vacânta și Peter Gabriel, urmează săaibă loc pe 22 februarie în Colum�bia și este finanțat de miliardarulbritanic Richard Branson, unnume puternic asociat muziciirock și rock progresiv. „Concertuln�are nimic de�a face cu nevoielevenezuelienilor, cu democrațiasau cu libertatea. Are de�a facedoar cu faptul că Branson a luatde bun ce spun Statele Unite“, acomentat Waters, care l�a îndem�nat pe Gabriel să „nu se lase pros�tit“. Venezuela este devastată de oprofundă criză economică și uma�nitară, consecință a regimului so�cialist impus de președintele Ma�duro, dar asta nu�l impresioneazăpe Waters, care în august lua și apărarea politicii agresive a luiVladimir Putin și susținea publicocuparea Crimeii de trupelerusești.n Formația Queen va da un con�cert în timpul ceremoniei decer�nării premiilor Oscar, avându�lca vocalist pe Adam Lambert. Fil�mul biografic despre FreddieMercury și istoria trupei, Bohe�mian Rhapsody, este nominalizatla cinci premii.n Actorul și cântărețul americanJussie Smollett are probleme ju�ridice serioase în SUA după ce areclamat, în ianuarie, că a fostținta unei agresiuni rasiste și ho�mofobe (Smollett este afroameri�can și gay) a doi susținători aipreședintelui Trump. Urmarea afost declanșarea unui taifun me�diatic din partea presei și o mul �țime de vedete americane care suntmajoritar de stânga și anti�Trump.Numai că poliția din Chicago a descoperit că agresorii nu erau

ex tremiști albi, ci doi nigerieni carefuseseră plătiți chiar de Smollettpentru a înscena această așa�zisăagresiune. „Victima“ riscă acum săstea mulți ani după gratii. În celedin urmă, postul Fox l�a suspen�dat pe Smollett din serialul Em�pire, în care juca, până la finaliza�rea anchetei.n Cel de al patrulea sezon al serieiOmul din castelul înalt (foto jos),

bazată pe celebrul roman al luiPhilip K. Dick, va fi ultimul, auanunțat producătorii. „Sper ca fa�nii să fie încântați de încheiereaepică pe care le�o pregătim“, a de�clarat producătoarea Isa DickHackett, care este și fiica lui Phi�lip K. Dick.n Romanul Interviu cu un vampirde Anne Rice va deveni serial TVprodus de serviciul de streamingHulu și realizat de Dee Johnson(seria Nashville). Paramount Te�levision și Anonymous Content auachiziționat drepturile de adap�tare pentru cele 11 romane dinsaga Vampiri scrisă de Rice și aupus la punct prima serie în cola�borare cu scriitoarea și cu fiul ei,Christopher. Romanul a mai fostadaptat de Neil Jordan, pentrumarile ecrane, cu Tom Cruise șiBrad Pitt în rolurile principale. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Actorul elvețian Bruno Ganz a de�cedat în weekend, la vârsta de 77de ani. „O comoară a artei drama�tice europene“ (cum îl numește „LeFigaro“), Ganz a fost consideratunul dintre cei mai buni actori delimbă germană din ultimele dece�nii, care a apărut în filme foarteapreciate, semnate de mari regi�zori precum Lars Von Trier, Ter�rence Malick sau Werner Herzog.

A putut fi văzut în Nosferatude Werner Herzog (1979), în TheAmerican Friend (1977), The Boysfrom Brazil (1978, alături de SirLaurence Olivier) și, în rol de în�ger, în excelentul Himmel UberBerlin (1987) de Wim Wenders șicontinuarea lui Faraway, SoClose! (1993). Ultimul film în carea jucat Ganz a fost The House thatJack Built, turnat anul trecut deLars von Trier.

Unul din rolurile sale cele maiapreciate, cel al lui Hitler din DerUntergang (2004), i�a asigurat ne�murirea și o uriașă celebritatemondială sub forma unei extremde populare meme internet.

O scenă din film în care Hitlerîși pierde cumpătul și are o izbuc�nire cumplită de furie a fost decu�pată și remontată de zeci de mii deori online, devenind un mod amu�zant de a�ți exprima părerea de �spre diverse subiecte. Pe măsură

ce fenomenul „Hitler“ a căpătatamploare, alte scene din Der Un�tergang s�au adunat și întrețesutîntr�o mică mitologie online, încare Hitler își face criza din di�verse motive sau are un lung con�flict cu cumnatul său, HermannFegelein, interpretat în film de ac�torul Thomas Kretschmann.

Regizorul filmului, OliverHirschbiegel, a recunoscut că s�adistrat deseori urmărind acesteparodii, dar Bruno Ganz n�a dige�rat, se pare, prea bine această po�pularitate neașteptată.

„Trebuie să înțelegeți că ampus totul în această interpretareși nu e ușor pentru mine să acceptaceste parodii“, spunea Ganz, ușoramuzat, într�un interviu ce poatefi văzut pe YouTube și în care ac�torul pare să oscileze între iritareși amuzament.

„Într�un fel le pot aprecia, poțisă te distrezi câtă vreme nu superipe nimeni. Dar ele m�au făcut maipopular decât mi�aș fi închipuitvreodată. Până și copii mei râduneori de mine și mă întreabădacă am reușit să pun mâna pe Fe�gelein și să�l ucid. Chiar și soțiamea mă numește uneori «Führer»,ceea ce e un lucru ciudat pentruo soție. Desigur, eu mă supăr și in�tru în pielea lui Hitler și îmi faccriza“. SDC

PE SCURTBruno Ganz, între laurii arteidramatice șisuccesul pe internet

Page 16: SĂ NU UCIZIsuplimentuldecultura.ro/numarpdf/635-ok1ha-PDF_SDC_635_low-res.pdf · Acest Dumnezeu e un martor tăcut, o prezență discretă sau, poate, o absență destul de vizibilă

Poate că mulți dintre voi,deținătorii de animale de com�panie, ați primit informații des�tul de complete din parteapersoanei de la care ați cumpă�rat sau ați primit lighioana. Miemi�a spus doar că e foarte proba�bil să fie câine, fiindcă latră.

Nu tu rasă, nu tu pedigree, fiindcănici nu am căutat așa ceva. Stau la

curte, locul unde, dacă vrea, fie căeste doberman, fie că este tombe�ronez, tot porc devine, fiindcă îllas să zburde. Contractul nostrueste simplu: eu îi dau mâncare, îlmângâi și îl vaccinez, iar el în�cearcă să distrugă cât mai puținelucruri care îi ies în cale și, în cazulîn care vreun străin vrea să intreneinvitat, să�i arate că nu e ca�nfilmele cu Mel Gibson, în care cuun biscuit prostești dulăul.

Încă are niște vagi amintiridin școala de dresaj, dar recunosccă acolo am dat bani ca să o ter�mine, plus că nu o să vezi vreo�dată câine repetent. Cel puțin la

comanda „respiră!“ răspunde ime �diat. Veterinarul mi�a spus că esteo jivină echilibrată emoțio nal, iarîn mașină, la radio, am aflat căasta poate fi o caracteristică a zo�diei sub care s�a născut, momentîn care am tras pe dreapta înprima parcare, fiindcă nu puteamingurgita această informație la vi�teza de croazieră. Nu îmi pusesemîncă problema zodiei unui ani �măluț de companie.

L�am sunat pe omul de la caream cumpărat păroșenia și i�amcomunicat că este vital să îmispună data nașterii, dar nu amprimit decât o informație vagă:dom’le, era încă zăpadă, dar pu �țină, posibil final de februariesau martie. Aha, deci câinele meueste ori Pește, ori Berbec. Deși

latră, dă din coadă, respiră aer șinu face măsline. Haida, zic, săvedem caracteristicile zodiilor ăs�tora, care și cum este echilibratăemoțional.

Animalele pești adoră apa șisporturile legate de aceasta. Avândîn vedere că pentru potaia meaziua de baie este zi de doliu și nul�am văzut butonând televizorulîn căutarea campionatului euro�pean de polo pe apă de pe Euros�port, înclin să cred că nu e Pește.Pe de altă parte, câinii Berbec s�aunăscut pentru a fi lideri. Acesteanimale încearcă să domine alteanimale din zona în care locuiescși sunt greu de pus în lesă. Îmiplace ideea cu dominarea altoranimale, dar când mă gândesc că,dacă vreau să îl leg provizoriu,

vine cu mine fără nici un stres șise pune în fund, la umbră, să tragăun pui de somn ca un zilier înpauza de prânz, încep să cred căpersoana care a inventat zodiile lacâini ori nu avea despre ce să scrieîn ziua respectivă, ori a fost pălităde Mercuru’ retrograd. SDC

Mavrodineanu e preocupat deaceastă temă pe care, așa cum aspus în interviul acordat SDC pecare îl publicăm săptămâna vii�toare, o pune în legătură cu re �lația tată�fiu. A mai făcut asta înscurtmetrajele de ficțiune Lecțiade box și Muzica în sânge, ca și îndocumentarul HBO Omul�pasăre,portret al instructorului său dezbor Niculae Mihăiță. Caisă e unfilm mai împlinit și mai elaboratdecât Omul�pasăre (a fost filmattimp de mai mulți ani, în maimulte și diverse locuri), de o tan �drețe discretă care transpare înpofida mediului sărac din careprovine Caisă, a felului direct alantrenorului de a se adresa elevi�lor și din tot ceea ce înseamnălumea boxului unde, vorba maes�trului Dobre, „nu dă nimeni cu ofloare în tine“.

Acest înveliș dur care poateascunde sentimente profunde șirăni sufletești mai mari decât celeprovocate de pumn dă și consis �tența poveștii care pleacă de laelev pentru a se concentra pemaestrul ce se investește cu totul,fără a avea garanția că elevul nu�lva dezamăgi. „Despărțirea de elm�a adus cu picioarele pe pă�mânt. Eu la meciurile lui transpi�ram două kilograme, mai mult cael. Când îl lovește pe el, zici că tedoare pe tine. La orice mă gân�deam la el – dacă eu mănânc,oare o mânca și el? Și când ți�otrage unul de ăsta pe care l�ai iu �bit te doare de zece ori mai mult,ca și cum propriul tău copil te�arfi vândut.“ Astfel vorbește antre�norul despre fostul său elev VasileDragomir, pe care l�a ajutat să de�vină campion mondial la profe �sioniști versiunea World JuniorBoxing Federation în 2001, dupăcare acesta a plecat în Germaniasă facă bani și s�a lăsat de per �formanță.

Elevii nu pot sta toată viața pelângă antrenor „ca puii pe lângă

cloșcă“ (cum le spune maestrulelevilor înainte de campionatulnațional), la fel cum nici copiii nurămân (și nici nu trebuie) lângăpărinți. Aceasta e o lecție pe carede obicei o vedem în filme maimult din punctul de vedere al dis�cipolilor – poate pentru că ei suntcei care duc ștafeta mai departe –și e o dovadă de maturizare (regi�zorală) faptul că filmul alege să seconcentreze pe cel care susține șirămâne în urmă și care poate e demulte ori un personaj mai com�plex decât elevul.

Filmul urmărește cu respectși delicatețe această lecție deviață, construind din câteva tușe(fără a insista) și cadrul social di�ficil în care acești oameni vor săfacă performanță. Caisă provinedintr�o familie săracă, tatăl lui ela închisoare, indemnizațiile pen�tru sportivi mai că nu există, în

vreme ce antrenorul luptă cu unsistem care nu doar că nu ajută ti�nerele talente, dar îi și dă la oparte pe descoperitorii lor.

Am văzut o poveste asemănă�toare în documentarul Roboțelulde aur (2015), de Radu Mocanu șiMihai Dragolea, unde în relațiadintre eroină (fost copil institu �țio nalizat) și antrenorul ei tânărasportivă era mai bine pusă în lu�mină, filmul punând un accentputernic pe mediul social dificilîn care trăia. Caisă e un film maielegant, care a avut și șansa de a�lcoopta coproducător pe TudorGiurgiu, care l�a preluat apoi pen�tru distribuție în săli prin Transil�vania Film. Clou�ul filmului etoc mai faptul că, fără a ignora par�tea socială, tratează o temă uni�versală – cea a creșterii, fiindîmpachetat ca un fals portret aldiscipolului (antrenorul nici nu e

prezent pe afișul filmului). Hin �dușii spun: „Când discipolul estepregătit, Maestrul apare“. Disci�polii maestrului din film disparrând pe rând din proprie iniția �tivă, deși vezi și momentul cândantrenorul îl pune pe liber pe unelev care nu se ține de treabă, cutoate că simți că�l așteaptă să pro�testeze.

Filmul îl surprinde cu delica �tețe pe antrenorul Dobre în mo�mentul în care se pregătește săînchidă un ciclu și să devină proba�bil din nou discipol. (Nu l�am nu �mit maestru întâmplător, și elevii îispun așa.) La modul subtil, cred căcel mai emoționant lucru în film ecă de fapt nu știi exact cine e maes�trul și cine discipolul. SDC

Caisă – de Alexandru Mavrodi�neanu, cu:Dumitru Dobre, Cristian Pălcuie (Caisă)

16ANUL XV NR. 635

23 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Lecția de zbor

635

IULIA BLAGAFILM

În noul său docu -mentar, Caisă, Ale -xandru Mavrodineanuaprofundează relațiamaestru-discipol prinintermediul relațieidintre un antrenor debox (Dumitru Dobre)și elevul său talentatCristian Pălcuie (po -reclit Caisă).

Berbecul lătrător