PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR, UN SPECTACOL CARE SEAUTODEVOREAZĂ

ANUL XV w NR. 629 w 12 – 18 IANUARIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 7

PAG. 2-3

Când Teodora Purja intonează o doină ardelenească de jale despre codru pe scena „Naționalului” bucureștean,acompaniată sonor de drujbe turate la maxim, te trecfiorii! Un „anunț“ care trasează un orizont de așteptarecuprinzător pentru Pădurea spânzuraților a lui Radu Afrim.

SCRISOARECĂTRE CINGHIZAITMATOV

BOHEMIAN RHAPSODY IS THECHAMPION, MY FRIENDS!

PAGINILE 8-13

PAGINA 4

Romanul O zi mai lungădecât veacul a apărut la Editura Polirom (traduceredin limba rusă și note deIon Covaci și Denisa Fejes)în anul 2018.

2ANUL XV NR. 629

12 – 18 IANUARIE 2019actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

REPREZENTARE, REPREZENTARE, REPREZENTARE

Bohemian Rhapsodyis the champion, my friends!

IULIA BLAGA

Se spune în popor că aceste premiiacordate de Asociația Presei Stră�ine de la Hollywood (HFPA) nusunt importante, că sunt doar 90 demembri care votează, dar ele defapt sunt luate în calcul pentru sta�bilirea nominalizărilor la Oscar.Deși imprevizibile, odată anunțateGloburile de Aur, se cam știe cumvor arăta nominalizările la Oscar.Se intră în linie dreaptă. Chiar dacăcei care vorbesc despre lipsa deimportanță a Globurilor se referăși la Oscaruri (e vorba despre forțaproducătorilor și a distribuitorilor,totul e industrie și interese finan�ciare etc.), aceste premii (Globurilede Aur, Oscar) sunt interesante celpuțin din punct de vedere sociolo�gic, pentru că arată în ce ape sescaldă societatea americană și sprece zări se îndreaptă.

CA SĂ NU MAI RĂMÂNĂ REPETENTĂ ȘI ANUL ACESTA,

HFPA, care s�a confruntat în aniitrecuți nu doar cu acuzații de lipsăde diversitate, dar și că a acceptatcadouri de la nominalizabili, a su�flat acum și în iaurt. A ales maimulte filme cu actori de culoare șitematică rasială printre nominali�zări și premianți, după cum a prio�ritizat și minoritățile sexuale. Re� laxantul, dar neremarcabilul GreenBook, de Peter Farrelly (road movieprin Sudul rasist al anilor ’60, careapropie un șofer italo�americangrobian și un rasat pianist gay deculoare) a fost desemnat cea maibună comedie/ musical, fiind premiatși pentru scenariu și rol secundar

masculin (Mahershala Ali e foartebun, dar mai erau actori care ar fimeritat măcar o nominalizare – depildă, Jonathan Pryce pentru TheWife sau Steve Coogan pentru Stan& Ollie).

If Beale Street Could Talk (opoveste romantică și tot de epocă,ecranizare a romanului lui JamesBaldwin despre o tânără de cu�loare însărcinată care luptă să do�vedească că logodnicul i�a fosttrimis la închisoare pe nedrept) emai dulceag decât precedentulfilm al lui Barry Jenkins, Moon�light, dar i�a adus Reginei King

premiul pentru rol secundar feminin (fiind nominalizat și lacea mai bună dramă și la scena�riu). Blockbusterul produs de Mar�vel Studios Black Panther, succesfulminant de box�office (locul 9 înclasamentul tuturor timpurilor), afost în mod bizar reținut la catego�ria cea mai bună dramă, dar fiindprima superproducție cu o distri �buție complet de culoare și unadevărat fenomen cultural, nomi�nalizarea se explică politic.

Plasat în anii ’70, BlacKk �Klan sman de Spike Lee (GrandPrix la Cannes în 2018) combină

militantismul și șarja politică(anti�Trump) cu entertainment�ul,fiind și cel mai bun titlu dintrecele menționate până acum. Dardin patru nominalizări la Globulde Aur, acest film inspirat decazul real al unui polițist de cu�loare infiltrat în Ku Klux Klan n�aluat nimic.

Ar fi meritat să intre la nomi�nalizări și Widows, de Steve Mc �Queen (primul cineast de culoarepremiat cu Oscar, pentru 12 Yearsa Slave), care vorbește inteligentși pe mulajul unui heist moviedespre lipsa de reprezentare a

femeii în societate și amoralitateapoliticii și care are și o eroină de cu�loare – dar corabia era deja plină.

Criticii străini de la Holly�wood au mai nominalizat subme�diocrul Crazy Rich Asians la ceamai bună comedie/ musical, plusla categoria rol secundar feminin,Constance Wu (amatorii de recor�duri au reținut că e prima dată în50 de ani când o actriță asiatică enominalizată la această catego�rie). De fapt, norocul lui CrazyRich Asians e că este produs deWarner Bros. (primul film cudistribuție complet asiatică pro�dus de un mare studio în ultimii25 de ani). Coprezentatoarea ga �lei, Sandra Oh (premiată la cate�goria cea mai bună actriță într�unserial dramatic pentru KillingEve, parțial filmat în România), afost la rândul ei prima asiatică in�vitată să prezinte Globurile deAur. N�are rost să comentăm pres �tația ei și a partenerului de scenăAndy Samberg, ei doar au citit depe prompter niște glume nesăratescrise de alții. Sandra Oh a avuttotuși un moment în afara prom�pterului când a spus, referindu�sela diversitate & incluziune: „Numă îmbăt cu apă rece. La anulpoate va fi altfel“. Sau poate că nu.

PÂNĂ LA ANUL ÎNSĂ,

HFPA și�a făcut plinul în materiede bune intenții. Dar, culmea,acestea tot au stârnit controverse.Premiind Bohemian Rhapsody(în detrimentul favoritului A StarIs Born), HFPA și�a ridicat în caparmata de activiști și activistecare denunță că, în contextul#MeToo, filmul n�ar fi trebuitpremiat, deoarece regizorul său,

„The 2019 Golden Globes didn’t want any trouble“, așaîncepe articolul din „The New York Times“ despre cea de-a 76-a ediție a Globurilor de Aur. Cotidianul americanse referă la faptul că în 8 ianuarie, când a avut loc gala,nu s-a făcut nici o referire la Donald Trump și nu s-alansat vreo diatribă politică. De fapt, mareea #MeToo și

#TimesUp de anul trecut, care a venit în continuareadiscuțiilor de acum câțiva ani despre lipsa de diversitate și reprezentare a minorităților rasiale și LGBT la premiileamericane și în general în cinema, a făcut ca sezonulpremiilor 2019 să debuteze cu o pregnantă notă decorectitudine politică.

3ANUL XV NR. 62912 – 18 IANUARIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Bryan Singer, a fost acuzat (separe că fără probe) de hărțuireasexuală a mai multor adolescenți.Așa�i când te străduiești preamult. Adevărul e că BohemianRhapsody e un foarte frumos filmpentru fanii Queen, dar nu unfilm cu pretenții la premii. Până laurmă, A Star Is Born (love�storyhetero între doi albi) era cel maineutru dintre nominalizatele dela această categorie. Trei dintrecelelalte filme erau cu tematică &actori de culoare, iar al patrulea,Bohemian Rhapsody, e biopiculunui rock star gay. Mă întreb dacăBohemian Rhapsody ar mai fi fostpremiat dacă Freddie Mercuryera heterosexual.

E adevărat, problematica in�cluziunii este complexă și delicatăși multă lume aderă la acest trendpe care îl consideră progresistfără să�i cerceteze resorturile sausă�i bănuiască consecințele, darprincipalul principiu de selecțieal premiilor ar trebui să fie valoa�rea artistică, nu altceva. Or, nicio�dată valoarea n�a fost suficientăîn acordarea premiilor industrieiamericane de film, unde un filmde calitate are obligatoriu nevoiede un distribuitor puternic și delobby pentru a fi băgat în seamă.Bohemian Rhapsody nu era dereținut decât pentru interpreta�rea lui Rami Malek (acesta a șicâștigat premiul de interpretaremasculină). Nimeni din echipa fil�mului n�a vrut să pomenească nu�mele lui Bryan Singer pe scenăsau la interviurile backstage, pro�babil pentru a evita discuțiile des�pre scandalurile sexuale în careacesta e implicat. Se înțelege de lasine că Singer, care a fost datafară în timpul filmărilor pentru

că ar fi lipsit nemotivat mai multezile de pe platou, n�a fost invitatla gală. Potrivit legislației ameri�cane, numele lui a trebuit păstratpe generic, deși a fost înlocuit cualtcineva (Dexter Fletcher). Acti �viștii #MeToo s�au inflamat și de„tupeul“ lui Singer de a mulțumi adoua zi pe Twitter pentru premiu.Până aici s�a ajuns.

Cele mai multe nominalizărila Globurile de Aur din acest anle�a avut satira politică Vice, scrisăși regizată de Adam McKay – șasenominalizări, din care a câștigatdoar Christian Bale pentru rolmasculin într�o comedie sau mu�sical –, care a dat cu bâta�n baltămulțumindu�i lui Satana pentrucă l�a ajutat să�l portretizeze pefostul vicepremier american DickCheney. Gafa i�a adus omagiileBisericii lui Satan și spurcarea decătre fiica lui Cheney (remarca luideplasată a divizat și mediul on�line). A Star Is Born, The Favou�rite (de Yorgos Lanthimos, satirădespre relațiile de putere întrefemei la curtea reginei Anne, înAnglia secolului al XVII�lea) șiGreen Book au avut fiecare câtecinci nominalizări. The Favouritea fost premiat doar pentru inter�pretare feminină într�un musi�cal/ comedie, unde englezoaicaOlivia Colman, care joacă în regis�tru tragicomic o regină labilă psi�hic, era aproape imposibil deînvins.

Ea a luat și Premiul de inter�pretare feminină la Veneția. Alt�fel, The Favourite e pretențiosvizual (s�ar vrea o combinație dePeter Greenaway și Stanley Ku�brick), dar se epuizează repededpdv dramaturgic, la fel ca cele�lalte filme ale lui Lanthimos (deși

scenariul nu e scris de el împreu năcu colaboratorul lui obișnuit, Ef�thymis Filippou).

Mary Poppins Returns șiBlacKkKlansman au avut câtepatru nominalizări și nici un pre�miu. În privința televiziunii, celemai multe nominalizări le�a avutminiseria The Assassination ofGianni Versace: American CrimeStory, care a și câștigat două pre�mii – cea mai bună miniserie/film TV și actor într�o miniserie/film TV (Darren Criss), producă�torul filmului salutând curajul luiGianni Versace de a�și afirma se�xualitatea într�o perioadă cândmulți gay se temeau să se arate.Ben Whishaw a fost și el premiatpentru interpretarea din produc �ția TV A Very English Scandal,care narează povestea reală a po�liticianului Jeremy Thorpe și a iu�bitului său secret, Norman Scott.Whishaw și�a dedicat premiul luiScott, pe care l�a numit „a truequeer hero and icon“.

ACEST CONTEXT INCLUZIVPOATE CĂ EXPLICĂ

și premierea lui Alfonso Cuarónla regie, deși Roma a fost distins șila film străin. Sau poate că pre�mierea mexicanului (care a luatOscarul de regie pentru Gravityîn 2014) trebuia să dea aerul derespectabilitate acestor premii alcăror nivel valoric a scăzut îngri�jorător. Poate că Glenn Close, carea mai luat două Globuri de Aur întrecut, dar numai pentru produc �ții de televiziune, își datoreazăpremiul de acum tot curentuluifeminist (i�a suflat premiul luiLady Gaga, care era favorită pen�tru A Star Is Born, dar nu mai

bună decât Close). În The Wife,Glenn Close joacă rolul unei fe �mei care a trăit toată viața în um bra soțului, căruia i�a scris ro�manele cu care a luat Nobelul. In�terpretarea ei e remarcabilă șitrebuia premiată în orice condiții.Pe scenă, Close (care e cunoscutăpentru implicarea ei socială și po�litică) a spus că femeile trebuie săse realizeze și în plan personal,dincolo de rolul consacrat deocrotitoare. În același registru,Regina King, premiată pentru in�terpretarea din If Beal StreetCould Talk, și�a luat angajamen�tul ca doi ani de acum înainte săfolosească 50% femei în toate fil�mele pe care le va produce și i�ainvitat pe cei din sală să facă la fel.

În acest context al corectitu�dinii politice, e oarecum ironicanunțul HFPA că va susține încontinuare libertatea presei, acor dând două granturi de câte unmilion de dolari pentru ReportersCommittee for Freedom of thePress și InsideClimate News.

Recentele premii ar trebui sădea de gândit și în privința depar�tajării dintre dramă și comedie/film muzical. În ultimii ani, pen�tru că producătorii sunt liberi să�și înscrie filmele la ce catego�rie doresc, aceste categorii s�auamestecat atât de mult încât numai înțelegi nimic. La comedie/musical au ajuns să concurezefilme care nu sunt nici comedii,nici filme muzicale, în vreme cefilmele muzicale sunt selec țio �nate la dramă – vezi cazul recental lui The Martian, de RidleyScott, și cel proaspăt cu Vice șiThe Favourite, care sunt satire demoravuri sau politice, dar nu co�medii. (The Big Short, precedenta

satiră politică a lui McKay, tot aicia fost înscrisă.) Bohemian Rhap�sody și A Star Is Born, filme cumultă muzică în ele, au fost înschimb înscrise la categoriadramă pentru că producătorii auconsiderat că acolo au mai multeșanse.

MAI AMUZANTE DECÂT„COMEDIILE“ ACESTUI AN

au fost secvențele din vechi emi�siuni TV cu Caroll Burnett, care afost în acest an distinsă cu Pre�miul „Carol Burnett“. Instituindacest premiu, care e un corespon�dent al Premiului „Cecil B. De�Mille“, HFPA încearcă să echi� li breze filmele de lungmetraj cuproducțiile TV, pentru că s�a totspus că televiziunea e defavori�zată. „Sper că n�o să primesc pre�miul ăsta în fiecare an“, a spusBurnett care se ține foarte bine la85 de ani. Și Jeff Bridges, care aprimit Premiul „Cecil B. DeMille“a fost simpatic (poate că la el a lu�crat și șampania care curge învoie la Globuri), mai ales că n�avenit cu nici un text de acasă.

În altă ordine de idei, gala afost lungă și plicticoasă – lungităde prea multe reclame (probabilca să se scoată banii pentru celedouă granturi de jurnalism) și aexcelat prin lipsă de umor și an�tren. În sală era gălăgie când sevorbea pe scenă, unii prezentatoris�au bâlbâit, pe scurt a fost ca la orepetiție generală.

Oscarurile din 24 februariepromit și ele să fie „antrenante“.Anunțat ca gazdă a ceremoniei,Kevin Hart a fost retras rapid dupăce organizațiile LGBT l�au pârât căa făcut remarci homofobe. SDC

GLOBURILE DE AUR 2019CINEMA

l Cea mai bună dramă: Bohemian Rhapsodyl Cea mai bună comedie/ musical:Green Bookl Cel mai bun actor principal dramă: Rami Malek pentru Bohemian Rhapsodyl Cea mai bună actriță rol principal dramă:Glenn Close pentru The Wifel Cel mai bun actor principal comedie/ musical: Christian Bale pentru Vicel Cea mai bună actriță rol principal comedie/ musical:Olivia Colman pentru The Favouritel Actor rol secundar:Mahershala Ali pentru Green Bookl Actriță rol secundar: Regina King pentru If Beale Street Could Talkl Regizor: Alfonso Cuarón pentru Romal Scenariu:Nick Vallelonga, Brian Hayes Currie, Peter Farrelly pentru Green Bookl Film străin: Romal Film de animație: Spider�Man: Into the Spider�versel Melodie originală: Shallow, din A Star Is Bornl Coloană sonoră: Justin Hurwitz pentru First Manl Premiul „Cecil B. DeMille“: Jeff Bridges

TELEVIZIUNE

l Serial dramatic: The Americansl Cel mai bun serial de comedie/ muzical: The Kominsky Methodl Cea mai bună miniserie/ film TV: The Assassination of Gianni Versace: American Crime Storyl Cel mai bun actor într�un serial dramatic: Richard Madden pentru Bodyguardl Cea mai bună actriță într�un serial dramatic: Sandra Oh pentru Killing Evel Cel mai bun actor într�un serial muzical/ comedie:Michael Douglas pentru The Ko�minsky Methodl Cea mai bună actriță într�un serial muzical/ comedie: Rachel Brosnahan pentru TheMarvelous Mrs. Maisell Actor rol secundar într�un serial, miniserie sau film TV: Ben Wishaw pentru A Very En�glish Scandall Actriță rol secundar într�un serial, miniserie sau film TV: Patricia Clarkson pentruSharp Objectsl Actor miniserie sau film TV:Darren Criss pentru The Assassination of Gianni Versace:American Crime Storyl Actriță miniserie sau film TV: Patricia Arquette pentru Escape to Dannemoral Premiul „Caroll Burnett“: Caroll Burnett

4ANUL XV NR. 629

12 – 18 IANUARIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Romanul O zi mai lungă decâtveacul a apărut la Editura Poli�rom (traducere din limba rusă șinote de Ion Covaci și DenisaFejes) în anul 2018.

Scumpe domnule Cinghiz Aitma�tov, sunt numai câteva luni decând v�am cunoscut poporul și v�am întâlnit fiul.

Fiul dumneavoastră e un omfoarte mare, a făcut carieră îndiplomație și ați fi mândru de el.Ne�am cunoscut la Astana, în Ka�zahstan (o, dacă ați vedea cumarată acum Astana și Kazahsta�nul!), la un congres mondial dedi�cat lecturii, un obicei pe cale dedispariție.

Oamenii își scoteau căciulileînaintea fiului dumneavoastră șiîl socoteau unul dintre cei maideștepți oameni din Kîrgîzstan. L�am ascultat și eu vorbind și atrebuit să le dau oamenilor drep�tate, ceea ce îndeobște evit.

Iată�vă fiul astăzi, la un dece�niu de când v�ați despărțit: un

munte de om foarte înțelept, careîși amintea – cu o nostalgie lu�cidă, lipsită de patetism – desprecâte l�ați învățat încă din copilă�rie și despre plimbările dumnea�voastră și despre poveștile cu careîmblânzeați viața și...

Scumpe domnule CinghizAitmatov, m�am gândit mult în lu�nile acestea la cărțile dumnea�voastră, la Djamilia înainte detoate, dar și la O zi mai lungă decâtveacul. Le�am recitit și ele m�aulăsat și cu mai multe întrebări.

De unde știați dumneavoastră,domnule Cinghiz Aitmatov, din

stepa aceea nesfârșită, din Șeker�ulKîrgîzstanului, de unde știați dum�neavoastră inima omului?

Sigur, o să mi se spună că ațiînvățat literatură la Moscova (laInstitutul de Literatură „MaximGorki“, poate cea mai bună școalădin lume pentru cei care îndrăz�nesc să scrie). Nu vă neg biografia.Susțin doar că înțelesurile până lacare ați ajuns dumneavoastră nuse pot învăța la nici o școală dinlume, nici măcar la Moscova. Nu,nici măcar la Moscova.

V�am recitit cărțile ca pe ceeace sunt: un fel de miracol al natu�rii umane. Domnule Cinghiz Ait�matov, cunosc foarte puțini artișticare să fi înțeles așa omul. Și nudoar omul l�ați înțeles dumnea�voastră – nimeni nu a mai scrisdespre o vulpe ca în O zi mai lun �gă decât veacul. Toate câte suntsub soare – pe toate le�ați cunos�cut dumneavoastră.

Domnule Cinghiz Aitmatov, ini �ma mea s�a bucurat de acest gând al dumneavoastră: că o explozie

spontană a conștiinței universalear fi totuși posibilă printre oa�meni. Ce sublimă utopie!

Domnule Aitmatov, inima meas�a bucurat de Edighei, un om careștia că atunci când îți moare unprieten cu care ai îm părțit zeci deani iernile ai o datorie față de me�moria lui, un om care știa că oame�nii nu îi îngroapă pe cei dragi așa,la întâmplare, un om care...

Domnule Aitmatov, nu doartoate cele care sunt pe pământ leștiați dumneavoastră, ci și celecare sunt mai sus, în ceruri, undeuneori doar cosmonauții ajung.

Domnule Aitmatov, războa�iele, fie ele și mondiale, moartea,sălbăticia, pustiul, Tinerii de Azi șichiar Bunul Dumnezeu, și omul,cămila, câinele (aceste ființe pecare le știați simple) – pe toate le�ați cunoscut și le�ați scris și ațidat cu ele un sens timpului acela.

Și acolo trenurile continuă săgonească dinspre est spre vest șidinspre vest spre est. Și ați salvatlumea aceea toată de la uitare –

da, da, i�ați dat un chip și un sufletși ați salvat�o.

Și, așa să știți, am văzut și eucerul stepei dumneavoastră, amridicat ochii spre cer și cerul eranesfârșit, și din ziua aceea m�amgândit mult la dumneavoastră, șiziua aceea nu a mai trecut, așa săștiți, niciodată. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Cinghiz Aitmatov

Eu strâmb din nas și când să mătrezesc ca să merg la școală, da�rămite când sunt nevoit ies dinbârlog la cinci dimineața, în zi de vacanță.

— Hai scoală�te repede, că trebuiesă vină.

Încerc să mai trag de timp.— Nu vine el cu noaptea�n

cap! Mai dorm cinci minute.— Nici să n�aud. Te ridici în

clipa asta, s�avem timp să facemcurat.

— Dar am făcut curat de Săr�bători.

— Trebuie din nou, că s�amurdărit.

— Să facă tata.— Ce�i cu tine? Ești nebun?

Taică�tu a plecat la muncă. Nu areconcediu cât ai tu vacanță.

Aș înjura din rărunchi, dacăn�aș fi copil sau dacă nu m�aș te mede mama.

Mă ridic, mă îmbrac, mă spălpe față, umblu ca o momâie princasă.

— Aaa, dar tu cu pantaloniiăia te îmbraci? mă ia mama la rostcând mă vede. Du�te și te schimbă.

— Da’ cu care?— Cu oricare, dar nu cu zdren �

țele alea de sanie.Or fi zdrențe de sanie, dar îs

mai călduroase decât hainelemele bune.

Iar în casă e foarte frig. Nupentru că n�ar fi aprins focul însobă, ci pentru că mama a deschis

toate ușile de la casă, chipurile casă se aerisească.

— Du�te și vezi dacă vine! mătrimite mama, imediat ce vede căm�am schimbat.

Îmi caut fesul și mănușile pe subpat în bucătărie, dar nu le găsesc. Iesașa în frig și simt cum îmi îngheațănările și obrazul până ajung lapoartă. Mă uit, dar nu văd nimic, pen�tru că nici nu s�a luminat bine deziuă. Iar aș înjura, dacă n�aș fi copil.

— Nu vine, îi spun mamei cândmă întorc.

— Vine el, nici nu�ți dai tuseama când. Găsește�ți de treabăprin ogradă până atunci, stai aco �lo și păzește.

Mă joc cu lopata prin zăpadăpână se luminează bine. M�aș dași cu sania, dacă n�aș ști că o pă �țesc. Suflu în palme și mă duc dinnou la drum. Nu văd decât porțilevecinilor larg deschise. Mă întorcîn casă să mă încălzesc mă car lagura sobei. Că, altfel, e la fel de gerca afară.

— Te�ai uitat?— Normal că m�am uitat, răs�

pund înciudat, aproape băgându�mimâinile pe foc.

— Și?!— Și nu vine. Și mi�e frig.— Las’ că nu mori. Te încăl �

zești după ce trece.— Și, când vine, ce zic, ce fac?— Faci ce fac eu.

Urmează încă vreun ceas de du�te vino la poartă, împreună cuma ma. Timp în care ascult ace leașidiscuții între vecini, care întreabădin gură în gură, din poartă în poar �tă, din casă în casă, până în vale:

— Vine?— Nu vine.— Nu se vede încă?— Deloc. — O fi pățit ceva?!— Cine știe!Tot așa până când la capătul

din vale al drumului apare un tre�cător pe care cineva îl întreabă cuaceeași înfrigurare:

— Nu l�ai văzut? Vine?Iar răspunsul trecătorului ajun �

ge din gură în gură până la poartanoastră, mai repede decât trecătorul:

— L�am văzut pe dealul celă�lalt. A început de�acolo cu Bobo�teaza. De�acum mâine să�l așteptați.Azi sigur nu mai pupați voi mânapopii și agheasmă. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pewww.suplimentuldecultura.ro

O zi de vacanță

Să scriu, să�mi amintesc, să�l găsesc acolo unde mai trăiește,undeva în trecut...

Pe Emil Brumaru l�am cunoscutacum aproape douăzeci de ani,prin primăvara lui 1999. S�a în�tâmplat în timpul scurtei meleepoci ieșene, pe când lucram laRadio Iași (angajat cu convenție,cum se numeau pe atunci colabo�rările stabile).

Printr�un accident fericit,ajunsesem realizator al emisiunii„Convorbiri literare“ și așa m�amtrezit cu șansa nesperată să cunosclumea literară din Iași și, pe cât po�sibil, din întreaga Moldovă. Făceaminterviuri, reportaje, înregistrări înstudio cu scriitori care citeau dinpropria creație, strânsesem deja oarhivă serioasă, dar rămăsesem cuun ghimpe, o sâcâială, o ambițiuță,că nici nu știu cum să�i zic:nu reu �șisem să fac nici o înregistrare cuEmil Brumaru. Tocmai cu el. FărăEmil Brumaru, degeaba aveampretenția că „reflectez“ în emisiu nelumea literară locală. În lumea lite�rară, nu doar locală, Brumaru era

un reper, știam asta – și, pe deasu�pra, îi știam poeziile încă din facul�tate, îl admiram de atâta vreme șitocmai acum, când puteam să�labordez cu o oarecare justificare, îmiscăpa printre degete.

Fusesem avertizat că Bruma rue ciufut, greu de abordat, că de vreocâțiva ani nimeni nu mai reușisesă�l aducă la sediul radioului pen�tru o înregistrare cât de scurtă – șie drept că a avut pe atunci o pe�rioadă de recluziune, de retragere,dar eu habar n�aveam. Măcar să�lcunosc, îmi ziceam, chiar dacă n�osă�mi placă. Chiar dacă n�o să�l potaduce la radio. Și l�am sunat acasă.

„Da“, a mormăit vocea lui bla�zată. I�am spus cine sunt și ce vreau,cred că dintr�o suflare, fiindcă la un

moment dat m�a oprit: „Stai, staiașa... Ce treabă ai dumneata cu li�teratura?“. Păi, sunt absolvent deLitere, scriu și eu, am publicatceva, doamna care făcea emisiu�nea înaintea mea s�a pensionat.„Da’ de unde ai apărut așa dum�neata acolo?“, a continuat el, pa r �că supărat. „De la Timișoara“, amrăspuns repede, „știți, soția mea edin Iași, ne�am mutat aici...“ „Soțiadumitale e de�aici? Și ea ce face?“I�am spus. „Și dumneata cum aiajuns la Radio Iași?“ I�am spus.Până la urmă am ajuns să�mi po�vestesc o halcă bună din viață, deparcă eu eram intervievat (ori maidegrabă interogat).

„Și de ce vrei să mă înregis�trezi pe mine? Nu�s atâția poețibuni pe�acolo, pe la Casa Pogor?“a continuat el pe același ton... ciu�fut, da, cred că ăsta ar fi cuvântul,și totuși cumva nu se potrivea. Eraîn tonul lui ceva ce mă făcea sănu�i iau în serios burzuluiala.Abia după ce l�am cunoscut maibine mi�am dat seama de ce. Mi s�a părut că nici el nu se lua în se�rios. Dar atunci, pe moment,

măcar am detectat ironia din în�trebarea lui: știa foarte bine cespune. Doar era poet. Da, sigur cămai erau poeți buni în Iași, darcum puteam să�l sar eu pe unuldintre cei mai buni (cel mai bun,credeam eu, deși cum să faci ierar�hii stricte în poezie)? „Da’ de undeștii dumneata?“ mi�a tăiat�o el. Numai știu ce am bâiguit. Dup�aiaBrumaru a zis, pe același ton, bla�zat și preocupat: „Mai sună�mădumneata. Eu nu știu, nu prea amtimp să vin acolo. Mai sună�mă“.

L�am sunat după câteva zile.„Dar cine ești dumneata?“ I�amspus. „Și ce cauți acolo?“ I�am spus.„Și soția dumitale cine e? Și cetreabă ai tu cu literatura? Bine, maisună�mă dumneata, poate îmi factimp, acum sunt ocupat.“ Mi�am datseama că, în stilul acela blajin�oțărât, mă ia peste picior, dar amstat cuminte. Și l�am sunat. „Maisună�mă dumneata.“ L�am sunat iar.După vreo lună și vreo zece tele�foane am izbutit să�l conving să vinăla Radio Iași pentru o înregistrare.

Atunci l�am cunoscut perso�nal: era prietenos, ușor retractil,

parcă încurcat și nesigur pe el. S�alăsat condus în studio, a citit – cu�minte, îmi vine să zic – poeziile pecare le alesesem, a reluat lecturacând ceva n�a mers bine la înre�gistrare, s�a lăsat condus iar la ie �șire... cumva ca un copil. Un copilcăruia îi plăcea să se joace și cares�a jucat cu mine vreo lună. Uncopil mare și timid, care își ascun�dea timiditatea sub încă pățâ �narea și burzuluiala lui benigne șicare nu cred să fi făcut vreodată,în viața lui, vreun rău voit.

Așa mi�l amintesc atunci, laprima întâlnire. Dar nu cred să sefi schimbat vreodată. SDC

5ANUL XV NR. 62912 – 18 IANUARIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Un poet, un copil mare

Sunt jucate alegerile prezi �dențiale? Dacă ne uităm la son�daje pare că da. Nici măcarfărâmițarea excesivă pe zonadreptei nu ar îngreuna misiunealui Klaus Iohannis în obținereaunui nou mandat.

În toate măsurătorile, actualul lo�catar al Cotroceniului are mini�mum 35�37 la sută, iar ceilalțicompetitori sunt la cel puțin 10puncte distanță. Iar dacă DacianCioloș nu candidează și face tan�dem cu Iohannis este posibilchiar să nu existe turul doi.

Dilemă mare însă în coalițiaPSD�ALDE. Călin Popescu Tări�ceanu este cel mai bine plasat,însă PSD niciodată n�a irosit șan �sa de a avea propriul candidat lapreședinție. Iar dacă social�de �mocrații se vor bate cu omul lorpentru Cotroceni, cine va intra încursă? Va fi un social�democratsau candidatul va fi desemnat dinafara partidului? Surprinzător,

PSD nu pare grăbit să ia o hotă�râre în privința strategiei pentruprezidențiale. Dar e greu de închi�puit că Liviu Dragnea, un om cusuficient nas politic, este atât denaiv încât să decidă să intre el încursă. Ar însemna o înfrângereusturătoare pentru PSD la pre �zidențiale, în condițiile în care li�derul social�democraților por neș� te de la 12 la sută. E adevărat căPSD are jumătate dintre primari,dar mașinăria partidului nu vaface față tăvălugului, cât timp mo�torul e obosit și dă rateuri.

Dragnea ar fi agentul electo�ral perfect pentru Iohannis, iar înunele zone din țară este posibil caTăriceanu să iasă pe locul doi.

PSD ar trebui așadar să numizeze pe Dragnea și să caute câtmai repede un candidat. În acestmoment, cel care face deserviciipartidului este chiar liderul PSD.Nimeni de la baza partidului nuștie ce gânduri are stăpânul. Totul cu10 luni înaintea startului campaniei

electorale. Ceea ce e al naibii deprost, pentru că principalii com�petitori ai unui candidat PSD (Io�hannis și Tăriceanu) nu vor ezitasă intre rapid, fie și neoficial, încampania electorală.

Șirul de evenimente din ulti�mii doi arată că Dragnea a avut cascenariu candidatura sa la preșe �dinție. Kövesi a fost debarcată dela DNA, Justiția a amorțit, iar prin�cipalele instituții sunt capturate.Dar nu e suficient. Totuși, nu e clardacă Dragnea chiar își va ducepână la capăt planul candidaturii.E adevărat că nu mai sunt ma �nifestații de stradă cu zeci de miide oameni, însă cei care au fost înpiețe n�au dispărut, vigi lența arămas la aceleași cote. Fiecare areviața lui, lucrează, are familie, seduce în concediu. Dar la următoa�rele alegeri oamenii ăștia se vorreactiva. Mai ales da că�l vor vedeape Dragnea pe buletinul de vot.Vor face campanie anti�PSD dedimineață până seara, pe Facebook,

la birou, printre rude. Nici cea maiperformantă mașinărie electoralădin lume n�ar face față mobilizăriicare se anunță la prezidențialelede la finele anului.

Însă până la prezidențiale vomavea alegerile europene de lasfârșitul lunii mai. E un antrena�ment pentru toamnă, dar mai alespentru bătăliile care vor urma în2020: locale și parlamentare. Evi�dent că va conta scorul pe care îlobțin partidele, dar la prezi den �țiale va fi altceva, acolo e războiulcandidaților, crește emoția, parti�cipă mai multă lume la vot.

Dacă ar fi să tragem linia, PSDa cam risipit cartușele, nu prea maiare ce să ofere. Bugetul pe 2019 încăn�a ajuns la Parlament, nu pentru căn�ar fi gata, ci pentru că nu se închidcifrele. Cheltuielile pentru ținerea înviață a aparatului bugetar sunturiașe, mai trebuie mărite și pen�siile. În plus, trebuie dați bani și laprimării, iar tortul bugetar e preamic pentru atâtea guri flămânde.

2019 este anul în care PSD seîntâlnește pentru prima dată curomânii, după ce timp de doi ani aținut�o langa cu Justiția. Oricâtescamatorii va mai face Dragnea,momentul nu se anunță unul ușorpentru PSD. Un rezultat prost laeuropene, plus o ieșire urâtă dinscenă la prezi dențiale aproape ardinamita șansele acestui partid laalegerile care vor urma în 2020. In�diferent ce le va mai promite Drag�nea liderilor din teritoriu, partidulva intra în vrie, iar oameni impor �tanți din PSD vor abandona cora�bia și se vor reorienta spre alte zăripolitice. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Anul în care PSD dă ochii cu românii

În amintitul volum de memorii,Vivere la musica. Un racconto au�tobiografico, apărut în româneșteîntr�o ediție îngrijită de compozi�torul și profesorul ieșean ViorelMunteanu (A trăi muzica, Artes,2014), Roman Vlad evocă în maimulte rânduri figura lui PietroScarpini, căruia i�a dedicat chiarunul dintre cele două volumeasupra cărora și�a concentrat, „înprimul deceniu al noului mileniu,întreaga energie“. Ambele eraudedicate muzicii lui Scriabin, pri�mul cu titlul Scriabin între cer șiinfern, al doilea, apărut în 2009,pianistului:Pietro Scarpini, inter�pret al lui Scriabin. Volumul erascris „cu intenția de a aminti im�presionantele interpretări pianis�tice ale celebrului compozitor rus,datorate unui mare pianist pecare Italia l�a avut în secolul tre�cut și care astăzi, din păcate, parea fi uitat“.

Scarpini nu era chiar completuitat. În 1976, se pare, apărea pen�tru prima oară pe LP înregistrareasa cu Arta fugii a lui Bach, republi�cată în 2003, pe două CD�uri, ca su�pliment la o monografie despreScarpini, semnată de un prestigioscritic și istoric muzical din Florența,Leonardo Pinzauti. O casă de dis�curi bootleg, AS Disc, îi publicase în1991 Concertul în mi bemol major,KV 482 de Mozart, cântat în 1955 cuFilarmonica new�yorkeză condusăde Dmitri Mitropoulos. În 2001,producătorul Allan Evans publicala New York primul CD al uneianunțate, dar necontinuate edițiiScarpini, cu lucrări de Beethoven.

Elogios vorbea despre pianistși formidabilul moderator de pro�grame muzicale clasice al radiodi�fuziunii italiene, Arrigo Quattrocchi,care, în emisiunea sa legendară„Esercizi di memoria“, scotea dinarhive în 2005 și transmitea înre�gistrări inedite cu Variațiu nile pe otemă de Corelli (la Follia) pentrupian solo, op. 42 de Rahmaninov șio versiune a Concertului pentrupian și orchestră în re major, op. 10,nr. 1 de Prokofiev, cu MassimoFreccia la pupitrul Orchestrei Sim�fonice din Torino a RAI.

Roman Vlad, care îl cunoscusepe Pietro Scarpini în epoca celuide�al Doilea Război Mondial și re�greta că pianistul „se închiseseîntr�o izolare totală în ultimele de�cenii de viață“, saluta într�o amplă

recenzie monografia respectatuluicritic Leonardo Pinzauti și nota câ�teva din etapele parcurse de Scar�pini, într�o epocă în care BenedettiMichelangeli era student, iar Mau�rizio Pollini încă nu se născuse.

În fapt, Pietro Scarpini debutasecu mare succes în stagiunea 1937�1938 la Festivalul Maiul MuzicalFlorentin, interpretând Concertulîn mi bemol de Liszt sub baghetalui Carl Böhm. În ediția următoare aFestivalului, Scarpini cântaConcertulnr. 4 de Beethoven, cu AntoninoVotto. Același concert avea să�l cânteîn 1952, cu Wilhlem Furtwangler șiOrchestra simfonică din Roma a RAI(editat pe mai multe CD�uri din 2001încoace). Avea să fie onorat în anii ul�teriori de unii din cei mai buni diri�jori ai timpului, cântând Concertulpentru pian KV 503 de Mozart cuRodzinsky, Leitner și Giulini și con�certele nr. 2 și 3 de Prokofiev cu Mon�teux, Markevitch și Mitropoulos.

Repertoriul lui Pietro Scarpinia fost mult apreciat pentru întinde�rea sa, de la Bach la Schonberg șiDallapiccola. Din 1943, aminteșteRoman Vlad, pianistul începea sădedice programe întregi muziciilui Busoni, Liszt și Hindemith, iarîn 1948, la inițiativa Academiei Fi�larmonice din Roma, conducea șidirija ansamblul Pierrot Lunaire,prezentând capodopera omonimăa lui Schonberg. În același concert,își amintește în memoriile saleRoman Vlad, „eu am interpretatmelodii de Schonberg, pentru voceși pian, cu Magdalena László, o ex�celentă soprană maghiară. Pot săafirm, deci, că am avut o confrun�tare pe cinste cu doi dintre cei maifaimoși pianiști italieni din aceiani“. Celălalt era... Arturo Bene�detti Michelangeli.

În aceleași amintiri, RomanVlad evocă și atmosfera de la Darm �stadt, loc de cult prin școala sa și„experiențele muzicale ale tinerilorStockhausen, Boulez, Maderna,

Berio și Luigi Nono. Atmosfera eraextrem de combativă și polemică;era exaltat Webern, în detrimen�tul lui Schonberg și Berg, eraupuși la index autori ca Busoni,Stravinski, Scriabin, întreaga gru�pare a neoclasicismului. Au ră maspe terenul acestei confruntări vic�time ilustre, printre care PietroScarpini, mare pianist italian, careși�a dedicat arta sa popularizării au�torilor contempo rani; a fost invitatla Darmstadt, dar a fost de�a drep�tul batjocorit și umilit pentru idea�lurile sale artistice, și se presupunecă acest fapt ar fi contribuit la că�derea sa într�o teribilă depresiecare l�a afectat în anii următori“.

Într�un interviu din 1965 – re�luat în livretul discurilor publicaterecent de Emilio Pesina la RhineClassics –, Pietro Scarpini evoca in�cidentul de la Darmstadt spunând,între altele: „acum, însă, nu mă simttrădându�l pe «bătrânul» meu Schönberg pentru Cage, Boulez sauStockhausen. Și, dacă e să spunadevărul, am încă prea mult respectpentru public și instrumentul meuca să refuz să zgârii corzile pianuluicu un pantof sau să dau cu pumnulși cu piciorul în ele“.

Sper, cu aceste rânduri, să văfi stârnit puțin curiozitatea pentrua�l asculta pe Pietro Scarpini înprogramul oferit de setul de șasediscuri, primele patru dedicatemuzicii lui Busoni. Ele încep cu ocelebră interpretare a masivului

Concert pentru pian și orchestrăîn do major, op. 39 BV 247 (1904)la München în compania lui Ra�fael Kubelik, a Orchestrei simfo�nice și a corului Radiodifuziuniibavareze (în noiembrie 1966). Ur�mează pe CD�urile 2 și 3 cele Șasesonatine, Romanza e Scherzosopentru pian și orchestră, op. 54 (cuun tânăr Claudio Abbado la pupi�tru), Fantezia Indiană, op. 44, BV264 (cu O.R.T.F și Piero Bellugi, în�registrare de la Paris), Jurnalul in�dian „Patru studii pe motive aleindienilor din nordul american“,din 1915, elegii și tran scripții dupăBach. Un al patrulea CD ilustreazăexclusiv prelucrări („Fantasia con�trappuntistica“, pentru două piane,BV 256b) și transcripții după Bach,toate înregistrate în jurul anului1974, în studioul privat din casapianistului, la Florența și St. Moritzîn Elveția. Discurile 5 și 6 conținsplendide interpretări ale lucrări�lor lui Liszt și, ca bonus, prima în�registrare de studio cunoscută apianistului, la Roma, în 1938, Stu�diul nr. 2 în mi bemol major „An�dantino capriccioso“, transcripție alui Busoni după Liszt.

Un program în cea mai mareparte puțin cântat și câteva paginiexcepționale, rarități, ale unui marepianist. Iar dacă vreți să�i descoperițiarta, aveți la dispoziție și un al doileaset, cu un program integral Mozart, încompania dirijorilor Artur Rodzinskila Florența și Vittorio Gui la Napoli. SDC

6ANUL XV NR. 629

12 – 18 IANUARIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

REVELAȚII LA ÎNCEPUT DE AN

Pietro Scarpini: benzile(re)descoperite – Busoni și Liszt

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Într-un volum de memorii ce a fost tradus și în România, dar într-oediție cu un tiraj infim, compozitorul româno-italian Roman Vladevoca figura unui mare și original pianist al Italiei, rămas cunoscutpeste timp mai ales profe sioniș tilor și unor melomani atașați lumiipianului. Este vorba de Pietro Scarpini (Roma, 1911 – Florența, 1997).

Dacă vă vorbesc despre el, motivul îl constituie apariția la sfârșitulanului trecut a unei excelente ediții a înregistrărilor sale, douăseturi totalizând opt CD-uri, sub egida casei Rhine Classics (RH-07și RH-14), remasterizate și prezentate de un bun prieten al nostru,Emilio Pessina (vezi „Suplimentul de cultură“, nr. 551, 569).

Strategia creatoare e ca, pornind dela romanul lui Rebreanu, din carepăstrează un desen epic articulat decâteva dintre temele dezvoltate li�terar, să realizeze o joncțiune cu ac�tualitatea românească. Punțile sematerializează în monologul unuiadolescent ieșit din clubul „TheHanged“, înșirând lista nefericirilorcu care românii anului centenar seconfruntă: corupție, ruinarea eco�nomiei, emigrație, disoluția axiolo�gică, polarizarea socială, cruzimeafață de animale, defrișări, putereabanului care virusează etc. Dupăautenticul pur al cântecelor stră�vechi din Târlișua lui Rebreanu (încursul reprezentației apare și Le �nuța Purja, rapsod și ea) și înaintede frazele din roman tridimensio�nalizate de actori, cuvintele acestuimonolog sună didacticist, cobo�rând într�un nivel denotativ întâl�nit, din păcate, și pe parcurs.

FIECARE SECVENȚĂ E O COMPOZIȚIE PE NIVELURIDE EXPRESIVITATE

Legăturile dintre triajele istorieinaționale revin permanent, inter �preții soldaților din Primul RăzboiMondial ipostaziind și tânăragenerație post�revoluție prin atitu�dini caracteristice (ochii�n smart �phone, absență aparentă, blazare),pe fundalul unor imagini ce docu�mentează evenimente recente, pre�cum acțiunile brutale ale jandar �meriei din 10 august.

În integralitate, spectacolulmizează pe dualismul ieri�azi, pen�dulând între un trecut evocat sim�bolic prin tablouri scenice hip �notizante și un prezent confuz, toxicpentru cetățean. Retorica regizo�rală se fragilizează stilistic în in �tertemporalități, din cauza ine gali�tății artistice și de impact emo �țional. Componenta inspirată deroman e năucitoare prin tensiuneapoetic�vizuală, dar perspectiva deangajare socială nu atinge aceeașicotă. Am trăit senzația, de fapt,teama că civismul se refugiază pescena teatrului, iar publicul e în�cântat, când de fapt ar trebui să ne

poziționăm cu toții în viața publicăîmpotriva tendințelor autoritariste.

Structural, fiecare secvență aîntregului e o compoziție pe nive�luri de expresivitate, doar că uneoriele nu funcționează estetic. RaduAfrim ne călăuzește prin registrevariate și ne frământă afectivitatea,dar rețeaua de mijloace care e spec�tacolul întâmpină fisuri de conecti�vitate între straturile ce o edifică.Elemente de cultură înaltă, pop,picturală, kitsch, cinematografică,populară se perindă sub privirilespectatorilor 3 ore și jumătate cupauză, într�o combinație pe care arfi avantajat�o câteva filtre. Propu�nerea se risipește epopeic pe timpiistorici și spații geografice ample,exhaustiv în subiecte complicate,lipsindu�i concentrarea.

Spectacolul lui Afrim e ocreație care se autodevorează prinestetism și aglomerare. Sedus depropria viziune, își propune sătranspună narativitate literară, darsă fie și teatru politic. Realitatea ecă între întruchiparea artistică aficțiunii teatralizate despre ce a fostîn urmă cu un veac și formula deprezentare a actualului e o diso �nanță compozițională, o vulnerabi�litate de reglaje. Riscul vine dinredundanțe, din eclectismul careîncarcă spectacolul și face din vizio�nare o experiență valoroasă pe frag�mente, dar și un test de anduranțăreceptivă. Sunt cadre scenice de ovizualitate obsedantă, care ți se li�pesc de retină, de inimă și gene�rează hermeneutici. E lucrul la careRadu Afrim se pricepe ca nimenialtul, să fabrice imagini, să te ulu�iască cu ele. Teatrul politic nu i sepotrivește, pentru că artistul devinepartizan, lansează teze, ideologi�zează. Echipa de creație a produsepisoade memorabile, dar le�a păs�trat în spectacol și pe celea care nufac decât să dubleze, să erodezeprin revenire.

Se decupează câteva linii tema�tice, dintre care cea a iubirii e subli�niată în varii forme:matern�filială,trupească, patriotism, de Dumne�zeu. Scenele lui Apostol Bologa cuMama și cu iubitele, ori cele de viață

personală a cătanelor sunt mostrede intensă emoționalitate. Dualita�tea istorie oficială – istorie perso�nală e într�un echilibru inteligent,sensibilizează spectatorul, coboarăevenimentul din abstractul istorio�grafic și�l umanizează.

În acest șuvoi de reprezentări,subtexte, acuze și sentimente care ePădurea spânzuraților sunt imaginicare încifrează idei, provoacă privi�torul și îl urmăresc și în afara teatru�lui: trunchiurile copacilor coborâtede la plafon se prelungesc prin cor�purile soldaților într�o superbă co�regrafie comună (Andrea Gavriliu);cimitirele din valizele soldaților dinseara de Înviere; soldatul devenitstatuie și petul de Coca Cola de labaza soclului etc. Sunt rezolvăricreative care punctează subiectemajore (războiul, șovinismul, moar�tea), se comută periodic pe comic�ironic (preotul de țară, generalulaustriac caricaturizat grotesc – omomâie fără cap târâind un cande�labru cu stema imperială – excelentIstvan Teglaș!), trădarea Martei e su�gerată ironic prin multiplicarea mi�litarului, cu sporuri de densitateideatică și inflație sufletească.

Inexplicabilă e seria de in con �secvențe nejustificate logic:vorbitulcu accent o fac doar unii – ardele�nesc – Mama, Petre și unul dintresoldați; românește cu accent aus�triac și unguresc – Karg, nu șiKlapka, Ilona, sau Cervenco.

Sunt chestiuni de natură teh�nică nerezolvate. Microfoanele ținde formatul discursiv, dar foșnescdin cauza hainelor, iar când actoriisunt filmați, se vede în prim�planbanda adezivă. Vocilor le imprimă onotă de artificial, le alterează tim�brul natural, nu e limpede cine și deunde vorbește, deoarece volumul econstant același.

AFRIM A LUCRAT IMPECABILCU ACTORII

Proiecția video, cea animată și ceadin filmare în timp real (care apareabrupt și, în a doua parte a re pre �zentației, e în exces) și mapping�ulau misiuni de complement ilustrator

și simbolizare. Animația și filmulsunt când abundente, când ab�sente, imensul ecran rămânând gol,pierdut parcă din atenție. Unghiu�rile de filmare sunt deficitare, obtu�rează, între viu și filmat e o defazarede câteva secunde. Sunt faze tauto�logice: după întrebarea „Cât o ficeasul?“, cântă un cocoș, iar Ilonazice „Cred că e dimineață“. Ori glu �mițe la care, da, publicul râde, darsunt facile și dau un comic inutil:Con știința către Bologa, „vezi căfrângi raza de lumină, gata ai frânt�o“etc. Sunt scăpări ce trebuie gestio�nate, căci lasă impresia de omisiuniregizorale.

Decorul lui Cosmin Floreacontează mai ales pe potențialuluisău plastic, de generator de locuriteatrale (casa, poteca din scânduri)și de imagine, în parteneriat de ex�presivitate cu proiecțiile (AndreiCozlac) și eclerajul. Numai că însecvențele de real time filmingtrunchiază la bază proiecția video.O construcție metalică ce pare sche�letul unui deal rămâne decorativă,

neavând o utilitate semantică, curost de a umple un perimetru aluriașului spațiu de joc.

Afrim a lucrat impecabil cuactorii, atât ca individualități, câtși ca suport. Natalia Călin (Doam �na Bologa) e pur și simplu extraor�dinară; Alexandru Potocean (Apos� tol Bologa) dozează foarte binecomplexitatea caracterială; Ci�prian Nicula (Petre), Raluca Apro �du (Ilona), Istvan Teglaș (Lt. Var� ga), Ada Galeș (Marta), RichardBovnoczki (Klap ka) își impun per�sonajele. Nu sunt reinventări, e odistribuție adusă la unison inter�pretativ, fără disonanțe.

Finalul ne repune în ideologic:la întrebarea lui Bologa despre vii�tor, vedem imagini cu migranți, răz�boaie, poluare, o însumare a vici situdinilor lumii, apoi coboară cor�tina. Rămân cu gândul la fru mu �sețea vizualității scenice și labeneficiile moderației întemeiateestetic. SDC

7ANUL XV NR. 62912 – 18 IANUARIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Pădurea spânzuraților, un spectacol care se autodevoreazăCând Teodora Purja intonează o doină ardelenească de jale despre codru pe scena mare de la TeatrulNațional din București, acompaniată sonor de drujbe turate la maxim, te trec fiorii! E un „anunț“ estetic despre acum o sută de ani și despre astăzi, care instalează privitorii în premisa de construcție regizorală și trasează un orizont de așteptare cuprinzător pentru Pădurea spânzuraților a lui Radu Afrim.

8ANUL XV NR. 629

12 – 18 IANUARIE 2019in memoriamwww.suplimentuldecultura.ro

Rămas bun, Emil Brumaru!Suntem îndureraţi cu toţii de trecerea în nefiinţă a poetului Emil Bru-maru, unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani.

Pentru Editura Polirom a fost, încă de la începuturile noastre, un spri-jin și un prieten devotat. A crezut în noi așa cum s-a identificat toatăviaţa sa cu literatura. Rămânem fără un prieten drag și fără un mare

poet. Ne rămâne opera sa, ce a marcat deja istoria literaturiiromâne. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

l Emil Brumaru (1939�2019) a fost șirămâne unul dintre cei mai importanți

poeți români contemporani. A debutat în1970 cu Versuri, volum premiat de UniuneaScriitorilor din România. Alte volume pub�licate:Detectivul Arthur (1970), Julien Os�

pitalierul (1974), Cântece naive (1976), Adio,Robinson Crusoe (1978), Dulapul

îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar(1983, distins cu Premiul Uniunii ÂScriito�rilor), Dintr�o scorbură de morcov (1998),

Poeme alese. 1959�1998 (2003), Fluturii dinpandișpan (2003), Poezii (carte la borcan,

2003), Opera poetica (3 vol., 2005), Submar�inul erotic (2005), Infernala comedie(2005), Cântece de adolescent (2007),

Povești erotice românești (volum colectiv,2007), Ne logodim cu un inel de iarbă

(2008), Versuri (2010), Povesteaboiernașului de țară și a fecioarei… (2012),

Intelectuali la cratiță (volum colectiv, 2012),Rezervația de îngeri (2013) și Sfâșiat

de umbra unui înger (2013).

l La Editura Polirom a mai publicat vol�umele: Cerșetorul de cafea. Scrisori cătreLucian Raicu (2004), Dumnezeu se uită lanoi cu binoclul (2006), Basmul PrințeseiRepede�Repede (în colab. cu Veronica D.Niculescu, 2009), Opere I. Julien Ospital�ierul (2009), Opere II. Submarinul erotic

(2009), Opere III. Cerșetorul de cafea(2012; 2014 în colecția „Eseuri & confesiu�ni“), Opere IV. Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2014) și Cad castane din castani.

Amintiri de ieri și azi (în colab. cu VeronicaD. Niculescu, 2014). A fost laureat al Premi�ului Național de Poezie „Mihai Eminescu“

(2001) pentru Opera Omnia, în 2011 aprimit Premiul revistei „Observator cul�

tural“, de asemenea pentru Opera Omnia,iar în 2013 Premiul Președintelui UNITER.În 2014 a primit Premiul pentru Literatură

în cadrul galei „Oamenii Timpului“. Poemele sale au fost incluse

în antologii din România, Germania,Franța și Anglia.

l În „Suplimentul de cultură“ a avut mai multe rubrici de�a lungul timpului:Dumnezeu seuită la noi cu binoclul, Crepusculul civil de dimineață, Diabloguri (cu Veronica D. Niculescu)

și Hobbitul & Abbsurdica (cu Ada Milea).

SILVIU LUPESCU

„Iartă�mă și nu uita că suntÎngerul Brumaru pe pământ.“

Se întâmpla cu puțin înainte deCrăciun, ziua lui de naștere. A tre�cut pe la editură, a intrat prin bi�rouri, a schimbat câteva vorbe curedactorii, apoi, descumpănit, avrut să afle cum se completeazănoua declarație pentru Fisc, o po�vară ce părea a fi dincolo de puterile

lui de poet. Când l�am întâlnit pehol, mi�a vorbit despre viitoarelelui volume din seria de autor.Avea, mi�a spus, multe manus�crise deja adunate și voia să levadă publicate cât mai curând.Urma să stabilim cuprinsul la în�ceputul lui ianuarie. Din păcate,n�a fost să mai fie așa...

Își rărise vizitele pe care ni lefăcea la editură și îi resimțisemlipsa. A fost o vreme – ani la rând –când venea săptămânal. Își făcearondul obișnuit, se interesa de

titlurile recent apărute și multe îiproduceau o imensă bucurie. Sebucura sincer. Pleca întotdeaunacu o pungă doldora de cărți. La felieșea și din librăriile pe care lefrecventa asiduu. Citea enorm. PeDostoievski și Cehov îi devorase,cred că îi știa pe dinafară. Poeziași lectura făceau parte insepara�bile din viața lui. Acasă era inva�dat de cărți, de manuscrise risi�pite pe foi răzlețe sau îndosariatemeticulos, file ornate când și cândcu vreun desen mărunt, totul

într�o dezordine perfectă, știutădoar de el.

Pe Erika, mașina lui de scris,a trădat�o mult mai târziu decâtam făcut�o noi ceilalți, ademenițide tastatura vreunui calculator,dar a descoperit în schimb vir �tuțile socializării pe internet. Zecide tomuri virtuale de cores pon �dență vor sta probabil mulți anide�acum încolo în cyberspațiulpoetic purtând semnătura lui.Oare câte mii și mii de like�uri vafi adunat?

Îndemnurile, sfaturile șiaprecierile lui m�au însoțit încăde la „primii pași“ ai editurii.Uneori părea ursuz, vorbea puținși numai dacă avea ceva impor�tant de spus. Alteori, era un co�zeur desăvârșit care te cucerea cu

amintirile și umorul lui fin. Nu ținminte să�l fi auzit vreodată ros�tind cuvinte ofensatoare despreconfrați. Avea în el o delicatețe șio bunătate sufletească datorităcărora a legat multe prietenii.Sunt însușiri pentru care mulți l�am prețuit. Nici când mi�a spuscă premiile literare l�au cam oco�lit în ultimii ani nu era vreo urmăde invidie sau reproș în glasul lui.Fără îndoială, Emil ar fi meritattoate premiile din lume, dar nu eueram cel care să i le pot decerna.Cei care l�au citit, i�au îndrăgitcărțile și i le�au așezat la locul cu�venit în bibliotecă, sunt sigur că ile�ar fi acordat.

Îmi amintesc vag de cenaclu�rile noastre studențești din anii’70, de la „Opinia studențească“.

Și s-a făcut lumină!

9ANUL XV NR. 62912 – 18 IANUARIE 2019 in memoriam

www.suplimentuldecultura.ro

Era la modă muzica folk și sălileerau arhipline. Pe scenă, printresoliștii cu chitarele lor, pe niștebănci de lemn improvizate cadecor, erau invitați și poeții. Cândcitea el sau Mihai Ursachi, se lăsao liniște deplină în sală, iar la finalaplauzele nu mai conteneau. Înlumina palidă a singurului reflec�tor, păreau făpturi ireale, iar poe�zia lor, o muzică venită din altelumi. Mihai Ursachi avea să emi�greze curând în Statele Unite.Emil a rămas alături de noi. Ul�tima oară când l�am revăzut pe oscenă, la Teatrul Național, a stâr�nit ovații îndelungi recitind dinversurile lui. Astăzi, când ambiinu mai sunt, Iașul literar e multmai sărac fără ei. Doar poezia lorne va mai însoți.

Nu pot să scriu despre EmilBrumaru fără să am simțământulcă aș comite o impietate. Pentruel, cuvintele aveau viață, iar cândle împreuna în poezii sau confe�siuni, în scrieri ludice, nostalgicesau înțelepte, te învăluiau cuprospețimea lor și cu parfumullor „divin de nerușinat“. Avea unmeșteșug, un har al insolitului, oneliniște a minții care l�au însoțitchiar și la senectute. A fost unerudit cu un suflet de veșnic ado�lescent. Criticii vor afla cuvintemai potrivite pentru a�i puneopera sub lupă, mie însă îmi e cuneputință să le găsesc acum, laaceastă prea tristă despărțire. Îl las pe el să le rostească, deci:„Sunt sorocit de rouă să fiu crin/Sunt sorocit de crin să fiu lu�mină!“.

Poetul�înger Emil Brumaru eastăzi doar lumină. Sorocul i s�aîmplinit.

O cină în treiIOAN�FLORIN FLORESCU

Nu mă pot imagina nici o singură clipă ci�tindu�l „postum“. Nu�mi pot închipui cumeste să vorbesc despre el la trecut. E ca și cumaș fi murit și eu sâmbătă noaptea și de a douazi ar fi trebuit să uit asta. N�o să mai pot re�cita/ citi/ auzi niciodată versuri de Emil Bru�maru fără sentimentul că am îmbătrânitbrusc, ca în basmul în care Făt�Frumos des�chide pentru ultima dată lada cu amintiri.Moartea sa, tăcerea sa de�acum înainte, pos�tumitatea năprasnică a reparatelor și a înge�rilor lor protectori este ca o alungare dinparadis. Am îmbătrânit peste noapte și moar�tea este de�acum foarte aproape, foarte posi�bilă. Bucătăria paradisiacă s�a închis, festinulvegetal s�a veștejit.

Duminică dimineață, nu știu ce mi�avenit. Doar cu un minut înainte de a începe

Sfânta Liturghie, m�am dus într�un colț dinaltar și m�am uitat pe telefon, dacă nu amvreun mesaj urgent. Mai fac asta doar cândsunt în stări foarte proaste, cuprins depresimțiri negre. Copilul care mă ajută laslujbă deja ridicase cădelnița cu tămâie, săacoperim sfintele taine. Pe telefon era un sin�gur mesaj, de la o prietenă din țară: „A muritEmil Brumaru“. N�a trecut atunci nici un fiorprin mine, n�am realizat nimic, eram preaaproape de sfânta liturghie, de cerurile des�chise deasupra mea. I�am făcut semn băiatu�lui să lase cădelnița jos. M�am dus la sfinteletaine, am scos o părticică din prescuramorților și am pus�o lângă trupul lui Iisus:Odihnește, Doamne, pe robul tău Emil, acolounde nu mai este nici durere, nici întristare,nici suspin. Apoi m�am simțit toată slujbaatât de ușurat, atât de fericit, ca și cum pentruprima dată aveam să stăm la o cină în trei și

să povestim fără de grijă toată seara, Emil, euși bunul nostru Dumnezeu.

Text publicat pehttps://ioanflorin.wordpress.com/

„Reparata,Tu ești gata? Eu sunt gata!”CONSTANTIN VICĂ

Mon enfant, ma sœur,Songe à la douceurD’aller là�bas vivre ensemble!Aimer à loisir,Aimer et mourirAu pays qui te ressemble!

Cred că a contat destul demult și vârsta la care ne�am în�tâlnit. El se aventura cu toată pa�siunea în adolescență, admirândtensiunile perioadei, iar eu eramgonit dintr�una prelungită spretinerețea muncii. A contat și că elera, încă de pe atunci, dulcelezahăr din poemul umanității lacare scriu doar cei mari, iar euun student pârlit în ce mai rămă�sese din filosofie.

Din prima zi petrecută îm�preună ne�am amușinat și amzis, fiecare, că în celălalt nu vagăsi un rival. Spre norocul meu.Cu toată suspendarea sa, EmilBrumaru era fatal în caz de duel.Pur și simplu executa metodic,clar și distinct. Suferea („O,prospețimea de�a putea să su�feri!“) și te omora. Pentru că elera poetul puternic, în sens

bloomian, iar asta l�a salvat în�totdeauna.

Adolescentul Brumaru pecare l�am cunoscut terminase demult cu școala, munca, profesiile,marea dragoste și tot ce presu�pune a fi evaluat și judecat, iaracum opera pe cont propriu, învocabular propriu. Anii 2000, as�tăzi departe, atunci erau la mâi�nile noastre, iar el, în singurătatesa uneori afișată prin „clipa cealentă“, simțea potul venind. Jucazi de zi, punea tot în joc, juca si�multan, juca alambicate jocuri delimbaj cu toată lumea folosindtoate scamatoriile.

Limbajul și trupul sărbăto�reau împreună. Știa, fără să�ipese, că a reușit să penetrezeadânc în mințile încorporate alemultora dintre noi. Că a reușitacolo unde literatura românăcam murea la intrare, știa dejacă, față de alte organisme ale ei,care se replică în mod tipografic,el se va reproduce prin înlăn �țuirea dintre neurocognitiv și fi�ziologic, ca orgasmul și ca me� mele. Că fi�va plăcere și ironiegenerații de�acum încolo. Că vaajunge, în mod firesc, literaturăpopulară și „vorbe dulci“.

Ca orice poet puternic, nu seva fi construit doar pe sine dreptcea mai intensă literatură pecare o putea scrie, continuu, ci vaînghionti până la convingerelimbajul să fie iar leagănul caldal ființei. Doar așa s�a făcut paceîn vorbirea noastră și putemspune gentil și duios, chiar curespect, „mi�ai fluturat cu pizdape la nas“, ca apoi să năzuim ecu�menic: „Plezni�ți�ar pizda�npatru buze moi“.

EROTIC, ADICĂ MISTIC

Nu l�am văzut sau auzit nicio�dată vulgar, grosolan sau obscen.Nici nu rostea prea des cuvinteleastea cărnoase. Se juca cu ele, lereforma, deforma, informa pânăla ne/re/cunoaștere, în inflexiu�nile vocii lui șugubăț�sfătoase,dar niciodată nu le�a utilizatoral. Erau semne, menționări înrețeaua sensurilor, erau semnaleale pulsului vital. Căci din tot cerespira și scria, scriind�și�citind�la�fel�cum�respira, triumfa, cunaturalețe, viața. Livresc până laîncărunțire și naturalist bonompână la Dumnezeu, el căuta alesprilej de cuvinte spre a te invita

în reveriile sale, reveria singuru�lui comunism pe care ni�l dorimcu toții, cel al erosului. Diotimanoastră a fost un bărbat.

Emil Brumaru nu a fost ni�ciodată argotic, nici măcar în In�fernala comedie. Este poetul ma� rilor și micilor regnuri, al sen �sibilității qua esteto�anatomice(prin aceasta, atât de modern),desfidând�desfirând distincțianatural – artificial în favoareaprimului termen și cea dintre in�animat și animat în favoareacelui din urmă, este profesorulde botanică care predă, cu ajuto�rul gândirii hermafrodite, orelede educație sexuală pentru pri�mate, este egalitarist și extrem deatent. La multa suferință a lumii.La toate femeile ei. Este poetulputernic care nu vine să domineși să prefacă, niciodată bântuit deîntrebarea dacă la început a fostcuvântul sau fapta, el este belaliuși îndărătnic ca un copil, dar nupoate fi agentul puterii. El a fostcontra�puterea, imponderabilularc de rezistență, atât de fragil,atât de tandru că puterea nu l�arăpus.

Continuare în pagina 10

10ANUL XV NR. 629

12 – 18 IANUARIE 2019in memoriam www.suplimentuldecultura.ro

Continuare din pagina 9

Erotic, adică mistic, pentru că din�totdeauna a fost cel mai frumospanteist al culturii noastre, Bru�maru a învins și astfel confirmatputerea psihiatrică cu singura saarmă: dragostea. Când l�am vizi�tat odată la „balamuc“, cum îi plă�cea să zică, în oribilul spital alSocolei, sus în Bucium, trăgea dezor să dizolve depresia cu ce știamai bine: blândețea melancoliei.Și a dizolvat�o.

ÎN SFÂRȘIT, UN MEDIUNESFÂRȘIT

Apariția internetului în viața de zicu zi i�a bulversat pe mulți, dar peel pur și simplu l�a făcut fericit. Însfârșit, un mediu nesfârșit, bogatîn tot ce inima lui cere. Chiar dacăera dintre acei adolescenți carenu avuseseră parte de computercând erau mici, această mașinărieconectată acum în rețea a fostnava sa, mijlocul prin care a ajunssă opereze în biți și pixeli viru�sând astfel întregi cohorte de ti�nere fete și puștani. Internetulne�a apropiat, pentru că acolo pu�team face surfing și detectivism,chiar de persoane reale, despreale căror pseudonime cream per�verse ficțiuni. Dar, cumva, tot lacărți ajungea, tot la ele, strigându�le, vânându�le, visându�le pretu�tindeni.

Totuși, internetul i�a dat cevace nici o literatură nu a reușit: săfie personaj care joacă în mareaurzeală a secolului nostru. Hobbi�tul, sub numele său de navigatordigital, avea blog, apoi site, decare se preocupa intens, încingeamessengerul, comenta dibace,fiind adesea un mare troll. Aproa �pe zilnic sute și mii de români seredrăgosteau citindu�l, pentru căaproape zilnic posta un alt poemsau text. Obiceiul a continuat și peFacebook.

Ar mai fi două motive pentrucare internetul i�a picat la țanc:Pirata & Reparata. Aici au fost,într�un final, în chip, minte șitrup, găsite de el:erau fiicele zeuluiBit, nu Beat, și purtau „șep cuțelecool“. Internetul este economie aatenției, iar Brumaru înfiora rou�terele și benocla modemurile cumesajele sale către toate ființelegata să�l asculte, scăldate înseducția sa neînfrânată. Capita�lul său social, imens, era pe mă�sura comunismului amorului pecare�l propovăduia (și pentrucare a scris chiar și câteva rugă�ciuni laice).

O BIBLIOGRAFIE PENTRUAVANSAȚI ÎN KAFKOLOGIE

Aventura în care m�a învăluitodată s�a numit Kafka. Cu cât seintoxica mai mult cu Franz, cu atâtdorea să bage mai mult. Internetuli�a deschis calea cataloagelor

online, a bibliografiilor nemăsu�rate. Cale de câteva luni ambătut bibliotecile și anticariateleunei ploioase capitale europeneîn căutarea cărților. Orice bio�grafic, monografic, grafic despreKafka se califica. Cu cât mai ob�scur, cu atât mai bine, căci seputea citi la infinit despre bietulbăiat evreu de pe Vltava, în ma�nuscrise regăsite și mărturisiriînfiorătoare. Avea, cum ziceachiar el, o bibliografie pentruavansați în kafkologie. Iar toatecele peste patru mii de pagini aufost hulpav citite.

Cehov îi era fratele cel mare,Hrabal fratele din flori. Pe urmelelui Cehov am plecat căutând, de fapt, corespondența cu Olga.Știindu�mă neinstruit, mi�a scris:„Olga e sotzia lui Cehov, a fost ac�tritza shi l�a futut pe rupte...“. Demai multe ori referințele la fami�lia Cehov au intervenit în vorbelenoastre.

Totuși, când era să ne certămși să ne împăcăm a fost de la Hra�bal. O dată pentru că făcea pe niz�naiul când îl întrebam unde aascuns cărțile lui, traduse și tipă�rite într�un tiraj confidențial de oeditură pierdută�n țară, pe care i leîmprumutasem. Am negociat lasânge cât din Hrabal rămâne la el,pe Cuza Vodă, și cât se întoarce cumine la București, pe AlexandruIoan Cuza. A doua oară a fost oglumă proastă la „balamuc“, când i�am recomandat să nu se aplece pegeam ca să hrănească porumbei, sănu moară ca Hrabal, iar el mi�a in�dicat faptul că geamul are gratii.

REALITATEA VIRTUALĂBRUMARU

Au fost și dup�amiezi, seri, nopțicând o luam pe sens interzis. Nunumai cu Dostoievski sau Proust.Când ne uita reveria în mijloculfrazelor și râdeam, odată am ieșit

din casă să explorăm magazinuluniversal aproape sătesc de laparter (poate după un iaurt, că numai bea), ba chiar pornisem în�colo spre oraș, spre Mitropolie,dar ne�a prins așa o lehamite șine�am întors la apartamentul încare cărțile inundaseră odăile șiholul. Și bucătăria, care era din�totdeauna cheia marelui haos.

Dintre multele imagini care sesucced, cu el invitându�mă în Reali�tatea Virtuală Brumaru, două re vinspre a fi înțelese. Prima e mai de�grabă un mod: felul în care privea fe�meile cu zâmbetul său. Într�adevăr,el avea cel mai frumos licăr dintrenoi. În el zâmbeau laolaltă natura,omul și zeul. A doua e mai clară:nehlizeam, vorbeam în sens interzis,el stătea tolănit în vârful patului, re�laxat, și deodată s�a făcut o tăcere șio lumină roșie extrem de plăcută,vaporoasă și caldă, de film, iar toțicei din cameră, chiar și el, au înțelescine e:Motanul Imens.

LUCIAN DAN TEODOROVICI

Emil Brumaru, internat într�un spital, înurmă cu mulți ani. Ora 5 dimineața. SMS�uri către mine. Versuri inimitabile, în carecireșele prind viață, copacii capătă culori devară în câteva rânduri scrise fără diacritice,

iar asistentele, voluptoasele asistente, vinși ele acolo, într�o mică lume poetică pe unecran îngust de telefon mobil. Lume ero�tică. Adică o lume de dragoste.

Am petrecut multe discuții cu Emil Bru�maru, am făcut și drumuri împreună, am re�creat Iașul anilor cincizeci pictând unul lângăaltul blocuri cenușii pe cer, amalgamând

amintirile lui și imaginația mea. Și mi�a fostușor întotdeauna, atât de ușor, atât de firesc,pentru că Emil Brumaru știa să te cuprindăcumva în prietenia lui cu enormă dărnicie,fără să te pună vreodată în vreo situație in�confortabilă. Doar atunci, când cu acele versuriîn SMS�uri trimise mie vreme de câtevadimineți la rând, la ora 5, ca niște relatăripoetice ale clipelor sale spitalicești, am simțito mare dificultate în relația cu el: primeamcapodopere, iar la schimb trimiteam cuvinteterne. Voiam să fiu deștept, frumos, poetatunci, voiam să pot să răspund SMS�uriloraltfel decât prin glume tâmpe, voiam să pot

fi diferit. Însă eu eram eu, cât puteam fi de eula ora 5 dimineața, iar el era Emil Brumaru.

După ani în care, în ușurința de a�mipurta prietenia cu el, am uitat starea aceea amea de neputință și de ciudă, ea s�a întorsînmiită, acum, la plecarea definitivă a omu�lui. De unde să scot cuvintele potrivite? Cumsă le așez în pagină? Ce aș putea să scriu eu,care sunt doar eu, despre el, care a fost și vafi Emil Brumaru? Dezarmat de propria�mineputință, pot doar să�l mai salut o dată,dintr�o pagină de „Supliment“, dorindu�i dintot sufletul veșnică poezie. Lui. Căci nouăasta ne�a lăsat în urmă.

Veșnica lui poezie

11ANUL XV NR. 62912 – 18 IANUARIE 2019 in memoriam

www.suplimentuldecultura.ro

Scrisoarea tristului ciuperc care dansa singur în cercVERONICA D. NICULESCU

Dragă Emil,

Nu știu nimic despre restullumii, dar tu o să mă ierți. Așasper. De ce aș pleca acolo, unde tunu mai ești?

Tu ai pleca? Ah, dacă la capă�tul drumului ar fi întâlnirea… Pe�ronul, panourile cu plecări șisosiri, ceasurile mari, albe, culimbi mult prea lente, și tuașteptând acolo, și deodată râ�zând…

Atât de copleșitor de singurăca astăzi la prânz, când am ieșitdin bibliotecă, nu�mi amintesc sămă mai fi simțit niciodată. În pa�gini mai e cum mai e, dar afară, înlumina rece a zilei, e insuportabilde greu.

Emil, cum de e posibilă atâtafrumusețe, când tu nu mai ești săo vezi? Cum de e posibil să ningăașa, în prima zi când tu nu maiești pe pământ? Singurul răspunsposibil ar fi că ești, ești pe undeva,ești aici.

Altfel, eu pentru cine și de cem�aș opri în cotul râului înghețat,să fotografiez pescărușii, platanii,întinderea de zăpadă, lumina deargint?

Noi știm foarte bine, o pier�dere vine după o pierdere, carevine după o pierdere, care vine

după o pierdere. Dar azi? A maifost vreodată atât de groaznic ca azi?

Am stat aseară cu Infofer șiBooking deschise în față, era atâtde ușor, clic, clic, dar unde săplec? Să plec de aici, unde te simtîn tot ce mă înconjoară, unde îțipot vorbi, și�ți vorbesc, unde tepot vedea, și te văd, ca să ajungacolo, unde totul îmi este străin,unde e lume multă și nu�i nici unprieten, nici tu, unde m�aș simțirătăcită, îngrozitor de singură, așacum îmi spuneai și tu că te simțiîn mulțimi? M�aș prăbuși.

Tu ești însă aici, la biroul deunde ți�am scris scrisori cu nemi�luita și unde le�am citit pe�aletale, seară de seară, ani la rândulașa. Prima bibliotecă, cea dinSibiu, unde te�am întâlnit primaoară, s�a făcut mică�mică și s�aașezat aici, pe un raft, ușoară caun șoarece, lângă bila de fildeș.Cu ferestrele ei înalte, cu scaunelede piele, cu tine citind, rostogo�lind portocale. Biblioteca din Iași,în fața căreia ne�am văzut ultimaoară, de curând, la exact unspre�zece ani distanță, în aceeași zi dela sfârșit de septembrie, s�a mutatși ea aici, cu intersecția ei largă cutot. Tu râdeai. Te suiai într�untaxi. Plecam la gară într�o clipă șieu. Și iarăși credeam că te vădpentru ultima oară. Și iarăși spe�ram să mă înșel – doar de câte orinu mai crezusem asta înainte?

Gări, peroane, târguri decarte, hoteluri, semafoare și tre�ceri de pieton nesfârșite, luminacaldă a veiozei, pereți. Pătrățelevii în care ne arătam zi de zi floriproaspete și uscate, pitici deipsos, melci de pluș, îngeri, cas�tane, ba și pepeni murați, ouăroșii… Un vârtej peste ani. Douăcărți.

Nu știu și nu vreau și nu potsă scriu despre tine așa. Nimic num�a pregătit pentru asta. Niciacea pierdere care venea după opierdere care venea după o pier�dere. Fiindcă tu te�ai întors de fie�care dată cumva, generos șiglumeț, tandru și bun și mult maiiertător decât mine. Zilele trecute,când ți�am urat la mulți ani și săfii cățeloi blând, puternic și har�nic la cărți, și ți�am trimis carto�lina cu 80 și fluturi și flori, mi�aispus dintr�o suflare mai multedecât aș fi sperat să aud. Desprecomoară și basm, despre cel maitandru gest din viața întreagă șidespre salvare. Doar esență. Fărăornamente în plus. Esența esen �ței. N�am mai putut să�ți răspundla sfârșit, fiindcă plângeam. De�așfi știut că ăla nu�i plâns, că plân�sul abia avea să urmeze…

Mă uit în tavan și te caut, techem, îmi vorbești, te aud și te văd.Prieten neprețuit și copil și tată șipersonaj de basm, cățeloi, balaurcu șapte capete, pitic – mai știicum spuneai, când construiam

basmul nostru, „Vreau să fiu euprințesa“? –, scump se plătește pelumea asta fericirea... Mă duc șimâine la bibliotecă, să scriu. Astami�ai spus întotdeauna să fac.Asta o să mă străduiesc să fac. Darce risipă de frumusețe în jur, Emil,ce risipă.

Te rog din tot sufletul meu deciuperc să�mi rămâi în preajmămereu, să�mi dai semn, să măierți.

Verocika

P.S.: N�am cum să nu vin –așteaptă�mă, vin cu trenul deseară.

DOUĂ SCRISORI CU VIAȚĂ ȘI MOARTE

18 iunie 2016

Dragă Vera,

am mare nevoie de Călăto�riile lui Gulliver, ori în BPT, ori înUNIVERS, ambele fiind apăruteînainte de ’89.

De fapt le am, dar nu le maigăsesc prin vrafurile din casă. Lamine e literalmente un prăpăd cucărțile, nu mai știu unde sunt.

Poate îmi indici, s�ar putea săfie pe Ocazii sau pe elefant etc. săle cumpăr.

Merg greu, parcă plutesc și mădor toții mușchii de la picioare.

Și mă înfund cu medica�mente mereu.

Anul ăsta chiar văd limpedecă îmbătrânesc și, din cauză că nuvorbesc cu zilele, am uitat sau nuam suflu să scot cuvinte din gură.

Aștept romanul tău anunțat.Dar ce�s cu Scrisorile către Vera?

Îmi pare rău, enorm de rău...De fapt numai ție pot să�ți

spun cât de mare e porcăria astade bătrânețe, fiindcă chiar asta e,plus frica de moarte...

Am scris și pe xxx (cealaltăadresă).

Te rog să răspunzi...

Aștept, aștept, aștept,Emil

*

1 iulie 2016

Dragă Vera,

Ce să�ți scriu? De fapt doarscrisul și cititul mă fac să măbucur. Dar astea�s alintături, veizice. Păstrez firul acela (nu știuce plantă e!) din Călătoriile luiGulliver. Sunt, ca noi toți, foartesingur. Mi�e frică. Uneori nu vor�besc cu zilele și când încerc, pe la librării, farmacii, am un glasmic, subțire, schimbat, de mi�e șirușine... Seara îmi lăcrimeazăochii, nu mă uit la tv. Posibil săfac și la celălalt ochi operație decataractă. Anul ăsta parcă am îm�bătrânit brusc. Am schimbatniște mesaje cu Bădescu, mi�aspus că ești o prozatoare extraor�dinară. Ții mine ce mi�ai răs�puns, când ți�am scris că ești omare prozatoare? Un răspunsantologic! Să ai parte de o viațălungă ca să poți scrie. Vorbescfoarte serios. Cartea aia din Ar�thur Seniori tot nu a venit aici.Mereu mă împotmolesc în indi �ferența librărițelor, mă enervez,uneori mi�e silă să mai intru.Săptămâna viitoare trebuie sămă hotărăsc dacă fac sau nu oinvestigație destul de nasoală,trebuie să mă adoarmă! Suntcam dezlânat. Tot ce scriu e par �că un exercițiu pentru a puteaface alt text, iar textul acela săconteze, trăiesc într�un veșnicprovizorat, în așteptarea a cevaimportant...

M�a bucurat mult firul acelade plantă, e atât de plăpând...

Emil

12ANUL XV NR. 629

12 – 18 IANUARIE 2019in memoriam www.suplimentuldecultura.ro

Un zeu global al iubirii

EMILIA CHISCOP

„Hai să�ți fac destăinuri!Am iubit cândva un flutur“

Experiența documentării portretu�lui a fost una profundă și plină deumor. Brumaru ne vizita destul dedes la redacția „Ziarului de Iași“,măcar o dată pe lună, când lua sa�lariul pentru rubrica sa, Gulliver.Șefa paginii Opinii, Cerasela Ci�rimpei, pe care o alintau toți colegiiCerasica (mai puțin Brumaru care îizicea Aburica), și cu mine, Chiscoapa –cum îmi spunea Brumaru –, eramfavoritele sale la o con versație cutâlc. La un moment dat, ca să nearate cât ne prețuia, poetul ne�amărturisit că Toni Hrițac, redacto�rul șef, ar trebui să ne lase pe noidouă să conducem ziarul, ca să îșicrească tirajul. I�am validat glumacu hohote; dar Brumaru insista căvorbise serios.

În ciuda acestei amiciții pro�fesionale, când i�am propus să facun portret cu el la ziar, o paginăîntreagă, a început să mă amâne,spre surpriza și disperarea mea.În cele din urmă, după mai multeinsistențe, a programat o con �versație la el acasă, în blocul depe Cuza Vodă. Era prin februarie

2004 când m�am înfățișat la ușadumisale, pe o zi noroioasă, cumultă zăpadă și fleșcăraie – îmiamintesc cu câtă grație sărisembăltoacele zgomotoase din fațapoștei mari, înainte să traversez.

Emil Brumaru nu era nepoli�ticos, dar se adresa cunoscuților(și cunoscutelor) cu „băi“, o expre�sie a unei familiarități amicale.Un stil de copil ștrengar; un elevcare își ascundea timiditatea înspatele unui stil ușor deocheat oriagresiv, ce nu m�a incitat nicio�dată la supărare, deși în generalțin la etichete. „Te rog să îți lașicizmele la ușă, băi, nu te supăra –mi�a zis el în loc de bună ziua –căci azi a fost femeia care îmi facecurat în casă și abia a terminat,știi..“ „Îmi cer scuze, domnule Bru�maru, dar eu nu mă descalț peteren. Dați�mi o cârpă să�mi curățbine cizmele“. Răspunsul meufranc nu îl anticipase, așa cum

nici eu nu mă așteptasem la re�plica lui. S�a executat, iar eu mi�ampăstrat cizmele și onoarea.

UN COCKTAIL HARDCOREDIN NABOKOV, BRUCKNER ȘI POLANSKI

„Eu nu vreau să scrii despre mine,băi. Tu ai scris despre Gânju și amurit, să nu mor și io.“ Aceastăconversație introductivă, brutal dedirectă, a stabilit cumva parame�trii dialogului nostru pe parcursulcelor două�trei luni de documen�tare: a urmat o discuție în ședințesăptămânale, care exul ta de ones�titate, fără menajamente, de am�bele părți, până la publicareaar ticolului despre amoruri. Un soide familiaritate distantă se insta�lase în camera aceea decorată decărți, poze, un calculator mare șipălăriile Tamarei, ca mărturie cer �tă a amorului suprem și inspirațieisublime, precum și ca o prezență aunei imense absențe.

Nu îmi propusesem, de altfel,să scriu un articol despre amoru�rile sale. Scopul meu era realiza�rea unui portret amplu al lui EmilBrumaru. După două�trei luni deîntrebări și răspunsuri notate înviteză pe carnețelul meu, am con�chis însă că Emil Brumaru secompune din amoruri precum ocelulă e făcută din atomi. Amoru�rile poetului Emil Brumaru suntcel mai fidel portret al său.

Citindu�i atunci volumele vo�luptoase, m�am minunat, cum ofac și azi: Doamne, cât de marescriitor este Emil Brumaru. Tru�badurul nimfetelor, el e un cock �tail hardcore din Vladimir Na �bokov, autor al Lolitei, PascalBruckner, autorul Lunilor de fiere,și Roman Polanski, ecranizatorulLunii amare – versiunea de box�office a acestei din urmă cărți. Uncocktail hardcore cu accente deCharles Bukowski, autorul cărțiiFemei, pe care am citit�o la reco�mandarea sa entuziastă.

Însă, spre deosebire de ei,Brumaru e un adolescent roman�tic și timid, mult mai inocent șimai misterios. În plus, scrie în ver�suri. Stilul său este unic pentru li�teratura română. A ridicat poeziaerotică la rang de bestseller. În�trebat despre cuvintele tari dinpoezia sa, el glumea adesea căvrea să folosească absolut toatecuvintele limbii române. Când l�am întrebat în interviu dacă nu�ieste teamă de eticheta de poetporno, mi�a vorbit despre porno�lirism. În timp ce scria și doarcând scria, trăia la modul absolut.Restul e documentare – zicea.

CARNALUL EMIL PARE CĂ NUSE PUTEA CONCILIA CUSPIRITUALUL BRUMARU

În fața talentului său uriaș, măplec și mă și revolt că un monument

ca el a s�a născut într�o cultură și maiales într�o limbă de circulație mică.Poet intraductibil cu mesaj univer�sal. Cele mai vorbite limbi ale pă�mântului, ca limbă maternă sau nu,sunt chineza, engleza, hin di și spa�niola. Mai jos în clasamentul lumii,franceza și germana au totuși o răs�pândire largă în Europa. Ei bine,majoritatea covâr șitoare a celor do�uăzeci și ceva de poeți laureațiNobel fie s�au născut, fie au activatîn spații lingvistice mari – engleză,germană, spaniolă etc.

Ce�ar fi devenit Emil Bruma �ru dacă ar fi scris în engleză? Mi�limaginez pe Julien Ospitalierul cape un trubadur contemporan, unzeu global al iubirii, încoronat cughirlande mustind de cireșe, căp �șuni și portocale dezgolite – fruc�tele sale senzuale mult adorate!Când marele Bob Dylan a câștigatNobelul în 2016 s�a discutat des�pre o mare nedreptate făcută luiLeonard Cohen, un alt mare tru�badur al femeii. Exersându�mifantezia mai departe, voi spune cădacă Brumaru, colegul lor de ge �nerație, ar fi trăit cu ei în aceeașițară, această controversă poate cănu ar mai fi existat.

În timp ce documentam arti�colul, Emil Brumaru mi�a făcutmai multe recomandări de lec�tură, între care și Cu sânge rece deTruman Capote, pe care îl consi�dera un maestru al literaturiinon�fiction. Când am aflat că Poe�tul a murit, mi�am amintit. Moar�tea la Capote era macabră șioribilă până la extrem. Ca în ro�manul sângeros al lui Capote,Brumaru percepea moartea ca peun ucigaș cinic, care vine când nute aștepți, îți taie craca și proiec�tele, abilitatea de a te bucura,iubi, îmbrățișa ori scrie. CarnalulEmil pare că nu se putea conciliacu spiritualul Brumaru. Scrierilesale din ultima vreme erau exer �ciții temătoare de apropiere, deîmprietenire cu inevitabilul șiimi nentul asasin.

„Și totuși cu mine cum mai rămâne?O să mă mănânce acolo,�n pământ, niște râme?Aș vrea să mă roadă o floareCu petalele ei ronțăitoare,Să mă ducă la stup,Cu tot cu suflet și trup,O albină“

Experiențele mele gazetărești cuEmil Brumaru s�au petrecut în2004 și 2005, când amdocumentat, timp de vreo două�trei luni, o pagină�portret la„Ziarul de Iași“, intitulatăAmorurile Poetului EmilBrumaru, urmată la distanță deun an de un interviu la„Suplimentul de cultură“, Sper săredevin, dacă am baftă, poet.

13ANUL XV NR. 62912 – 18 IANUARIE 2019 in memoriam

www.suplimentuldecultura.ro

Demiurgic și ospitalier

DORIS MIRONESCU

Am trăit cu poezia lui Emil Brumaru o aventură. O disonanțăcognitivă. L�am citit cu maxim interes, deși eram fascinat înadolescență mai ales de poeții „intelectuali“, cât mai abisaliși mai livrești. Dar poezia lui Brumaru îmi plăcea enorm,chiar dacă nu vâna abisul ca să�l colonizeze, să și�l facă alsău. A fost primul poet despre care am vorbit în public (la o

„primăvară a poeților“, prin 2000) și primul despre care amscris într�o revistă (prin 2002). Mulți ani am trăit aceastăproblemă critică: cum să scrii despre o poezie care te în�frânge. Răspunsul a fost esențial pentru felul în care amajuns să înțeleg literatura. A trebuit să învăț să apreciez la�tura „umană“ a poeziei abstracte și să văd profunzimea epi�dermei, cum se zice. Am învățat multe de la poetul Brumaru,doar citindu�l.

Și mai era, desigur, cititorul, obsedat de marii ruși, de faptde literatura care transcrie viața. Cărțile nu doar le sublinia,ci le adnota; colabora cu autorul. Mai demult găsisem încolecția „Dialog“ din anii ’70 o ru brică pe care a ținut�o Bru�maru o vreme: se chema Roua lecturii și consta din excerptecomentate. O formă splendidă de parazitism literar, dar șide generozitate, pentru că marii clasici deveneau brusccontemporanii cititorului lor ingenios. Citatul ca găoace încare te refugiezi, pe care o amenajezi ca pe o căsuță. Lo �cuința lui din strada Cuza Vodă îi servea și de adăpost, și demetaforă: era, la propriu, o vizuină din cărți, un spațiu făcutdin literatură, a lui și a altora. De altfel, asta cred și desprepoezia lui: că Brumaru a imaginat un spațiu poetic mai îna �inte inexistent și că ne�a invitat să locuim în el. Demiurgicși ospitalier.

Am cunoscut și omul, dar nu m�am apropiat de la înce�put de el. Mi se părea ursuz, mereu pornit pe ceartă, deși deun umor cuceritor. De privit totuși de la distanță. Oare jucaun personaj, unul dintre personajele lui poetice? După câ�teva întâlniri, când se lămurise probabil ce hram port, ne�am apropiat mai mult. Îl incomoda viața socială, deaceea își confecționa măști ca s�o suporte, și cea mai bunămască i�a fost aceea de hobbit burzuluit, care are nevoie de

afecțiune. În ultimele două decenii, cât l�am cunoscut, seadăuga și melancolia bătrâneții. Toți oamenii, ba toate lu�crurile pe care le cunoscuse, încet, încet, dispăreau. Poețiicu care petrecuse, pe vremuri, locurile de unde își culesesepoeziile sale nu mai erau. Povestea mereu, cu toții îi cereaupovești pe care știa să le spună frumos, jucându�și rolul. Vortrebui adunate cândva interviurile lui, mereu spectacu�loase. Ele reconstituie lumea lui, despre care a vorbit înpoeziile sale, o lume dispărută, în cea mai mare parte:povești cu bibliotecile care îl formaseră, cu studenția demedicinist și fauna umană din Dolhasca, cu revelionul oni�ric, cu tuberculoza autotratată prin cură cadaverică, cu co�rectura pe jumătate de normă la „Convorbiri“, cuin ternările la Psihiatrie, cu elevele de la Național sau Băn�cilă și diferitele femei care îl interpelau, la telefon, pe Face�book sau pe stradă.

Am de la el câteva autografe, câteva fotografii, câtevaamintiri. Conversații, lecturi, lansări de carte. Un film exce�lent al lui Matei Bejenaru despre Dolhasca, despre luminade pe zid. Poezii de�ale lui Brumaru plutesc și azi prin casanoastră, ca un comentariu metaliterar la existență. M�am în�tâlnit de multe ori cu poetul, nu doar scriind prin reviste.Mă bucur că, în câteva rânduri, mi�a arătat că îi câștigasemîncrederea. Ne lega, în special, afecțiunea mărturisită fațăde Blecher, pe care�l citise adolescent, în anii ’50, când nu�lcitea nimeni, și�l simțise al lui.

Emil Brumaru nu era un poet ieșean: pentru foartemulți, era poezia ieșeană. Orașul pierde o emblemă cultu�rală majoră. Literatura română mai adaugă un clasic la șirulnemuritorilor. Iar unii pierd un om drag, cald, de o maredelicatețe.

Îngerul bombănitor și păzitorDAN LUNGU

Când l�am întâlnit prima dată în carne și oasepe Emil Brumaru, acum mulți ani, nu era înpasă tocmai sociabilă. Mofluz și ciufut,cârcotaș și malițios, mi s�a părut antipatic de�a binelea. Desigur, îi admiram poezia, dar per�soana din fața mea nu se lipea nicicum deimaginea pe care mi�o făcusem despre poetulcrinilor și bucătăriilor de vară. În scurt timpaveam să descopăr că sub masca eternului îm�bufnat se ascundea o fire caldă, un ghiduș cuumor special, un generos ca puțini alții și uncititor de literatură cum nu mai întâlnisem.

Dacă mă gândesc bine, Emil Brumaru aapărut mereu – bombănind, dar la fix – îndestinul meu literar, ca un înger păzitor. L�am invitat la o întâlnire a Clubului 8 – eu,un cvasinecunoscut, într�un apartament debloc, la mama naibii – și a acceptat fără ezi�tare. Era interesat de tot ce e viu în litera�tură, de mișcările noi, de insurgenți șiobraznici. Ne�a rămas mereu alături, vor�bind�ne peste tot de bine. Când, din pricinapolemicilor cluboptiste, am fost refuzat lafiliala din Iași a Uniunii Scriitorilor, m�a

îndemnat să mă îndrept spre București,unde era și el membru, scriindu�mi o reco�mandare, alături de cea a lui Radu Cosașu.Când am ajuns director al Muzeului Na �țional al Literaturii Române din Iași, mi�afăcut favoarea să țină „cursurile“ de poeziela Școala de bune maniere literare. (Ei, cuma fost? l�a întrebat după prima întâlnire. Amîncercat să�i conving să se lase de scris, mi�arăspuns. Cine rezistă înseamnă că are talent,a mai adăugat.) Tot în acea perioadă, îm�preună cu Matei Bejenaru l�am convins săfacă o vizită la Dolhasca (pentru prima dată,după 39 de ani), ocazie cu care Matei a făcutfilmul documentar Zidul lui J.O., prezentatla FILIT. La candidatura din 2016, din parteaUniunii Salvați România, am avut în EmilBrumaru un susținător fervent, atipic și plinde umor. Campania lui pe FB suna cam așa:

„Dan Lungu lungește viațaCum pe mosorele ața!“

sau

„Votul unui eminescianLa steaua care�a răsărit

E�o cale�atât de Lung ă...Că numai Dan a reușit La dânsa să ajungă!!!“

Nu demult, când mă așteptam maipuțin, după apariția romanului Pâlpâiri, m�am trezit cu un cadou emoționant, unPoem amabil, cum el însuși l�a intitulat: „Ebine că încă mai pâlpâi/ Precum un fitil într�o lampă cu gaz/ Și�afumi rotunjimile pulpei/Și�al dragostei fraged obraz...// Iubita te�așteaptă la sobă/ Jăratecul să�l răscoliți,/Ea plină de draci, însă sobră,/ Tu doar în iz�mene cu șliț!// Și fi�va o iarnă frumoasă,/Rotundă ca pâinea�n cuptor,/ Ce�i scoasă șipusă pe masă/ Pe�un veșnic întins tricolor...“.

Așa l�am simțit mereu, după ce am în�ceput să�l cunosc, cald și de o generozitatecopleșitoare, chiar atunci când era îmbuf�nat și bombănea. În schimb, simt că eu i�amspus de prea puține ori cât îl admir. Măbucur că a apucat să vadă răspunsul meu larecenta anchetă a „Vatrei“, Cărțile literatu�rii române, la Centenar, în care, la cele maibune cărți de poezie din ultima sută de ani,am zis: Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite;Gellu Naum, Tatăl meu obosit; Emil Bru�

maru, Dulapul îndrăgostit. „Mulțumesc,deși pare o enormitate... Însă titlurile volu�melor par convingătoare...“, a comentat el,într�un echilibru al modestiei și conștiințeipropriei valori. Nu, dragă Emil Brumaru, nue o enormitate, știm amândoi asta. Noi doiși toată lumea.

ANUL XV NR. 62912 – 18 IANUARIE 201914 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Anul trecut, în decembrie, cândse împlinea veacul de Româniedodoloață, vorba Marelui Ano�nim de la Alba Iulia, la edituraArvin Press apărea o antologiecu texte despre muzică.

Titlul, reluat și pentru articolul defață, este împins în penumbră de su�pratitlu: Zece dintr�o sută. Nume�rele exprimă o realitate verificabilă:10 ani de existență a site�ului Arta�sunetelor.ro, revistă virtuală, efer�vescentă, actualizată permanent,gazdă generoasă a diverselor opiniidespre muzica rock, în principal,dar și cu bogate contribuții desprealte genuri.

Cum se întâmplă de aproapetrei decenii în seculara noastră pa�trie, mica izbândă se datorează uneiinițiative private, care nu benefi�ciază de sponsorizări oculte, nici debani deturnați din bugetul alocatculturii de vreo primărie ori de unpolitician cocoțat vremelnic pe scau�nul ordonatorului de credite. Și nicinu folosește resursele unei instituțiioficiale, finanțate de guvern, pentrua�și lustrui trecătoarea�i statuie, ca

într�un caz jenant de la televiziuneanațională. Tot ce s�a realizat la re�vistă este rodul pasiunii pentru mu�zică, spectacol, artă. Nu�i ceva sin�gular, se înțelege. Și alți pasionați derock au înființat reviste, site�uri, ma�gazine, cluburi particulare, ca să numai zic de organizatorii marilorconcerte, firme cu patroni transna �ționali versați în afacerile de gen.Cei zece ani de activitate ai Arteisu�netelor nu sunt mulți, însă la nive�lul industriei de profil de la noiînseamnă ceva. Și ce se scrie aicicontează pentru destui interpreți șipentru unele case de discuri. Pentrucă se vede fără efort: opiniile expri�mate nu sunt convenționale, nicitendențioase, abstracte sau puerile,

ca știrile de ziar însăilate de agra �mați, ignoranți și ghiftuiți de toatămâna.

Colecție de articole – uneleapărute în publicația virtuală, alteleacum date tiparului – Cartea sune�telor, în două volume, format de bu�zunar, 16×12, numără cca. 1320 depagini de text dens (uneori preadens tipărit), doldora de informațiiși de idei provocatoare. Sunt șimulte fotografii, chiar inedite, pre�cum ale Mariei Tănase din colecțiaregretatului muzicolog Viorel Cos �ma. Inițiativa realizării aparține luiRadu Lupașcu, omul�orchestră dinspatele revistei, al cărui entuziasm eîntrecut doar de buna sa credință căoamenii sunt toți cumsecade și mu�zicienii, fără excepție, niște intangi�bili. Lupașcu e însoțit la coordo�narea cărții de profesorul GabrielPetric, vechi student al lui Noica șiprea puțin cunoscut chitarist, și deabilul publicitar, expert în curentelecontraculturii secolului trecut, IoanBig (cel care a inițiat la numita edi�tură seria de Mitologii subiective, cuvreo 13 titluri scoase în 17 ani, rămaseîntr�o fermecătoare penumbră, con�formă cu statutul lor de nișă).

Cuprinsul, realmente, este uimi�tor, aproape neverosimil, când citimlista autorilor antologați. Istoricul

literar clujean Ilie Rad reconstituiegeneza imnurilor române; FlorianLungu (între)deschide Istoria jazzu�lui în România, o lucrare în curs deapariție; Virgil Mihaiu scrie despreestetica jazzului; Johhny Bota reme�morează episoade din istoria jazzu�lui la Timișoara; Mimo Obradov, dinacelași oraș, descrie spiritul radiou�lui; Emil Răducanu, de la Iași, pre�zintă aproape exhaustiv rockulromânesc de la casa de discuri Elec�trecord; Radu Nicolescu ține treazăamintirea celui considerat „călăuzaunei generații“, anume Cornel Chi�riac; Gabriel Petric face un istoric alfabricii de instrumente muzicale dela Reghin, absolut fabuloasă; Ioan

Big rememorează personalitateaMariei Tănase, considerată a fi aldoilea geniu muzical, după GeorgeEnescu, cunoscut de către cel care i�a fost colaborator devotat, ViorelCosma. Liviu Antonesei scrie, specialpentru această carte, poemul Eramtineri... A Rock Ballad, pe care îlprefațează, neașteptat, Sorin Antohi.Și n�am epuizat cuprinsul, desigur!

Dacă se întreabă cineva ce�iunește pe toți acești oameni, răs�punsul îl află în cuvintele lui Ale�xander Bălănescu, fascinantul vio� lonist român trăitor la Londra: „unsimțământ visceral de afinitate“.

Un simțământ perfect exem�plar, aș adăuga. SDC

Cartea sunetelor

Cineva, nu știu cine și nu înțelegexact cum, a calculat faptul pro�centul oamenilor care nu își ducla bun sfârșit rezoluțiile de AnulNou: 78%. L�am citit într�o re�vistă lucioasă, dar sunt sceptică.Aș bănui că este mult mai apro�piat de 100%. Iar asta mă face săcred că există lucruri mult maibune de făcut în loc.

O ierarhie a celor mai frecventeobiective pentru anul 2019 aratăastfel: „Dietă sau mâncat mai să�nătos”, „Mai mult exercițiu fizic”,„Slăbit” și „Economisit bani”. De curiozitate, am verificat cespunea aceeași organizație (Sta�tista) acum un an. Pe atunci, celemai frecvente rezoluții erau:„Mâncat mai sănătos”, „Mai multexercițiu fizic” și „Economisit bani”.Aceleași promisiuni, amânatedintr�un an în altul.

Există numeroase motivepentru care oamenii nu își res�pectă promisiunile pe care și le facla începutul fiecărui an. Gândireapozitivă, de exemplu. Cândva, a

apărut ideea că dacă îți doreșticeva suficient de mult, lucrurilese întâmplă de la sine, ca prin mi�nune. Dacă îți dorești să mergimai rar spre frigider și te gândeștifoarte intens la acest lucru, frigi�derul se va transforma în bandăde alergat, iar mestecatul în acti�vitate fizică. De asemenea, nume�roase persoane aleg țeluri com �plet nerealiste, greu de atins șicare presupun o schimbare dras�tică a vieții. 

Rezoluțiile mai au un deza�vantaj:pleacă de la ideea că fiecarepersoană trebuie să se „repare“ înanul care vine. Suntem inundațide sfaturi, cursuri, cărți, emisiuni,postări de Facebook care ne oferăpe tavă zeci de soluții despre cumsă rezolvăm tot felul de obstacoledin viața noastră, unele de carenici măcar nu știam până să gă �sim informația. Când există atâtde multe rezolvări, înseamnă căproblema suntem noi.

Din toate aceste motive, 2019a adus cu sine câteva alternativela rezoluții. Melinda Gates, deexemplu, a povestit că nu își pro�pune niciodată obiective, ci îșialege un cuvânt�umbrelă pentruaspirațiile sale din noul an. În tre�cut, a ales cuvinte precum „blân �dețe“ � pentru a nu mai lupta cuperfecționismul – și „spațios“, casă își aducă aminte să facă loc înviața sa pentru lucrurile cu ade�vărat importante.

Tot acum a apărut și moda„chestoluțiilor“ – o traducere apro�ximativă a combinației dintre „achestiona“ și „rezoluții“. Cu alte cu�vinte, în locul obiectivului „îmi gă�sesc jobul viselor mele“, anul poateîncepe cu întrebarea „Ce aș puteasă fac să îmi găsesc anul acesta unjob care îmi place mai mult?“.Atunci când oamenii se concen�trează pe metodă, scade presiuneade a atinge țeluri grandioase. 

O noutate în materie de obiec�tive de început de an este „cronicata din viitor“. Inițiatorii le propunoamenilor să își descrie o zi de

peste cinci ani, ca și cum ar fi trăit�o.Trebuie să se gândească felul încare vor arăta viața profesională,relațiile, sănătatea, finanțele și sti�lul de viață, dar și ce au făcut în ceicinci ani pentru a ajunge acolo. Re�zultatul este povestea minuțioasăa unei zilei de vineri de peste cinciani, combinată o analiză personalăcu privirea îndreptată spre trecut.Povestea trebuie să rămână con �fidențială, dar scoasă din sertar șicitită din când în când.

Mai există opțiunea – prefe�rata mea – „anului de pauză“. Opauză de la îndârjirea de auto �perfecționare, de la presiunea dea fi fericit și disperarea de a fi lip�sit de probleme. Cel mai probabil,inclusiv „pauza“ va fi greu de res�pectat. Eu una am decis însă cămerită o încercare. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

An nou, oameni mai vechi

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

ANUL XV NR. 62912 – 18 IANUARIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Ioan�Alexandru Tofan, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

Deși, în general, adulții par a ficei care sunt mai atașați de univer�sul lui Hergé, opera acestuia arepriză la toate generațiile. Pare oa�recum surprinzător pentru un ob�servator contemporan, fiindcă atâtacțiunea albumelor, cât și decoru�rile, costumele, maniera de a facebandă desenată a lui Hergé rămâncomplet ancorate în era în care acreat. Cu toate acestea, opera bel�gianului este considerată astăzimai mult artă modernă, iar plan �șele originale semnate de el sevând la licitații pentru mici averi.

Cum s�ar putea explica aceas tăfascinație pe care o exercită un per�sonaj de bandă desenată atât de „bă�trân“? Benoît Mouchart, directorul

editorial al editurii Casterman,care publică opera lui Hergé, șispecialist în opera acestuia, are câ�teva explicații.

Benoît Mouchart crede căsuccesul constant al seriei se da�torează, pe de o parte, faptului căHergé lucra intens pentru a po�vesti fiecare aventură foarte lim�pede din punct de vedere vizual.„Hergé își spunea poveștile în pri�mul rând prin imagini și poate căde asta opera lui rezistă în timp“,spune el. „Astfel, un tânăr cititorde acum 90 de ani sau un tânăr ci�titor de astăzi înțelege imediat pa�ginile unui album Tintin doarprivindu�le, înainte de a citi și tex�tul. Prin urmare, această grijăconstantă pentru lizibilitatea ima �ginilor l�a făcut pe Hergé ca, dese �ori, să deseneze ideea unui obiectsau unui eveniment, ceea ce făceaca orice referire, precisă la origine,

să se transforme în ceva mult maigeneral, universal.“

Pe de altă parte, Tintin însuși,crede directorul editorial Caster�man, nu este cu adevărat un per�sonaj, ci e o abstracție: „Tintineste o idee de perfecțiune, de vir�tute, de curaj, de loialitate, deprietenie, aproape «dezîncarnat».Hergé spunea că Tintin este omască pe care oricine poate să opoarte. Deci Tintin sunt cititorii,

este Hergé, sunt eu. Fiecare cititordevine Tintin într�o oarecare mă�sură, în măsura în care Tintin estemai mult o idee decât un perso�naj. Ceea ce îl umanizează pe Tintin este faptul că celelalte per � so naje, care îl înconjoară, suntpline de defecte, deci mult mai in�teresante“.

Astăzi, drepturile asupra luiTintin sunt gestionate cu in �transigență de societatea Moulin�sart, condusă de văduva lui Hergéși de către soțul acesteia, NickRodwell. Moulinsart se pregăteștepentru anul 2054 când, conformlegii, Tintin va intra în domeniulpublic. Dar Moulinsart nu as�cunde că vrea să găsească o so �luție pentru ca marca Tintin sărămână în proprietatea sa. Sin�gura cale prin care pot respecta șilegea, dar și să asculte de dorințalui Hergé ar fi ca, până atunci, săscoată la iveală un album ineditcu Tintin realizat chiar de autorulacestuia. Un astfel de album arputea fi Tintin et le Thermozéro,aventură începută de Hergé îm�preună cu alt mare autor BD,Greg, în anii ’60, album desprecare se știe doar că nu a fost nicio�dată terminat. Dar cine știe cesurprize se pot ascunde în seifulsocietății Moulinsart?

Până atunci, dovadă că Tintineste în continuare viu, echipa Ste�ven Spielberg – Peter Jacksontocmai a anunțat că va realiza o adoua adaptare a albumelor luiHergé. Un al doilea episod al uneitrilogii în imagini de sinteză carevine la destulă vreme după unprim capitol regizat de Spielbergîn 2011. SDC

DRAGOȘ COJOCARU

Succesul lui Tintin rămâne operformanță greu de egalat. Perso�najul inventat de belgianul Hergéîn 1929 continuă să fie extrem depopular în întreaga lume, deși ulti�mul album cu aventurile sale, Tin�tin et les Picaros, a apărut în 1976.Asta fiindcă Hergé, spre deosebirede alți confrați, nu a fost de acordca opera sa să fie continuată de alțiautori după dispariția sa.

„Sunt multe lucruri pe careasistenții mei le pot face fără mineși chiar mai bine decât mine“, spu�nea Hergé. „Dar, ca să îi dai viațălui Tintin trebuie să dai viață șicăpitanului Haddock, și profeso�rului Tournesol, și celor doi Du�pont, iar asta sunt convins cănumai eu pot să o fac. Tintin sunteu, exact așa cum Flaubert spunea«Madame Bovary, c’est moi!».“

Și totuși Tintin se vinde și astăzifoarte bine, în ritm de 3�4 milioanede albume pe an, dintre acestea 1,5milioane numai în China. În total,albumele cu Tintin s�au vândut în250 de milioane de exemplare, din�tre care 128 de milioane au apărutnumai în limba franceză.

La aproape un secol de la prima apariție, cel mai celebru reporter din lumea benzilordesenate rămâne vedetă.

Tintin, la 90 de ani

Aud câinele lătrând de mama fo�cului. Și, la câtă lene are în el, știusigur că nu o face în mod gratuit.

Ăsta nu e câine care să latre doarpentru a�și drege vocea. Erau doioameni la poartă. Doi omeni cuveste galbene.

Unul dintre ei se chinuia, cumâna printre gratiile porții, sătragă zăvorul. De la frig și de la

condens, avea pojghița aia degheață care îl ținea blocat, pojghi �ța aia pe care până și eu am puslimba în copilărie și a rămas lipităacolo, ca într�un sărut franțuzesccu Mendeleev. Are rost să vă maispun cât de tare m�am speriat?Evident că văzusem știrile, știamde ce sunt capabili acești huliganicu veste galbene. Câte distrugeriși câtă violență aduc ei, mai alescând sunt organizați în grup deminim doi.

M�am baricadat în casă șisperam din toată inima ca poartasă reziste. Cum naiba au ajunsăștia până la mine, habar nu

aveam. Nici câinele nu avea, maiales că nu cunoștea contextul so�cial al mișcărilor de protest dinspațiul francez, motiv pentru careîl durea la bascheți și lătra cupoftă la huligani. Chiar mă te�meam pentru integritatea lui șivoiam să îl chem la mine. Lasă�i

dracului, să distrugă ce vor, im�portant este să rămânem noi te�feri! Doar că, de spaimă și dindorința de a nu fi reperat de cătreatacatori, îl fluieram în șoaptă,fapt care, coroborat cu distanța,nu ajuta deloc urechilor patrupe�dului meu înfierbântat.

Vai, mi�am dat seama ce în�cercau să facă bestiile. Să�i păcă�lească vigilența. S�au separat șiunul dintre ei dădea ocol curții,agitând un băț, apoi lovindu�l degard, din mers, cum ai cânta la unxilofon mai mare. Ah, câinele ado �ră să latre la asta! Doamne, acesteveste galbene au fost antrenateundeva, și�au însușit tehnici di�versioniste, era a treia tură pecare xilofonistul îmbrăcat în lă�mâie o dădea în jurul curții, cu

paznicul meu blănos spumegândde după gard, în timp ce celălaltîși vedea liniștit de zăvorul meublocat, iar eu, terifiat, încercam săîmi dau seama care ar fi șanseleca, dând pisica afară, aceasta să serepeadă la beregata lui.

Clanc! Cu ecou prelung. Sune�tul pe care speram să nu îl aud nici �odată. Zăvorul fusese învins șiaveam senzația că nici măcar NATOnu mă mai putea salva. Huliganula făcut primul pas pe proprietateamea. L�a făcut și pe al doilea, apoi aînșfăcat tomberonul de gunoi. L�atras în drum și l�a răsturnat într�omașină mare și verde, pe care suntsigur că o furaseră, apoi mi l�a bă �gat înapoi în curte și au plecat, celmai probabil să incendieze mașinaîn centrul orașului. SDC

16ANUL XV NR. 629

12 – 18 IANUARIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

Autorul trilogiei Stăpânul inele�lor a avut un motiv întemeiat săaccepte acest proiect care a nece�sitat mai mulți ani de muncă. Bu�nicul său a fost combatant înprima conflagrație mondială și elînsuși a fost pasionat de mic, sti�mulat de poveștile acestuia. Așacum spune în interviuri, primulrăzboi l�a interesat mai multdecât al doilea. „N�a fost un războipolitic sau motivat de ură. Nuexistau naziști, SS etc. Soldațiibritanici îi considerau pe germanica fiind în mare parte la fel ca ei.Știau că germanii suportau la felde greu mocirla, frigul și foameași exista această legătură ciudatăîntre ei, deși se omorau unii pe

alții. Verii europeni luptau uniiîmpotriva altora, lucru care nucredeau că o să se întâmple,numai pentru că guvernele lor leordonaseră.“

Acest documentar de 99 deminute e un proiect inițiat de pro�gramul cultural 14�18 NOW (orga�nizat în Marea Britanie pentru amarca o sută de ani de la încheie�rea Primului Război Mondial) șiImperial War Museum din Lon�dra, în asociere cu BBC. PeterJack son a avut acces la arhive și apetrecut trei ani scoțând la lu�mină o sută de ore de materialefilmate care nu au fost niciodatăarătate până acum și ascultândpeste 600 de ore de interviuri rea�lizate de BBC și Imperial War Mu�seum pentru un serial TV de laînceputul anilor ’60. Imaginilealese le�a restaurat, digitalizat șicolorizat prin compania sa deefecte speciale, a adus specialișticare citesc pe buze și a recreat re�plici pe care, cu ajutorul actorilorși a unei echipe formidabile desunet le�a lipit peste imagini,combinând totul cu fragmente

din mărturiile orale a sute decombatanți. Ai impresia văzândaceste imagini clare și expresive șiascultându�i pe combatanți căaceștia comentează din off exactceea ce vezi și că sunt chiar ei încadru. They Shall Not Grow Old eprimul documentar în care imagi�nile de arhivă din acea perioadăsunt restaurate cu atâta meticulo�zitate. Scopul lui Peter Jackson e caastfel să aducă ex periența cât maiaproape de noi, iar cei o sută de anidistanță să se șteargă. Cum scriaun jurnalist britanic, ai senzația căprintre soldați se află oameni pecare îi cunoști, cu care te�ai inter�sectat pe stradă, colegi de la job.

Întrebat ce a înțeles desprePrimul Război Mondial făcândacest film, Jackson spune că a fostimpresionat de faptul că nu aauzit pe nimeni să�și plângă demilă. „Îi privim azi cu o mare com�pasiune pentru că au fost aruncați

în această imensă mașină detocat, dar ei nu gândeau deloc așa.Nu se autocompătimeau și mulțidintre ei nici nu regretau ce s�aîntâmplat.“ Deși unele imaginidin tranșee cu cadavre sfârtecatesunt greu de privit, înregistrărileorale vorbesc despre camaraderiadin linia întâi, dar și despre senti�mentul avut la întoarcerea acasă,când rudele și prietenii nu aveauinstrumente de măsură ca săînțeleagă prin ce au trecut aceioameni. Experiența războiului afost cu totul personală.

Alt lucru a fost înțelegerea fap�tului că prizonierii germani au aju�tat în mod constant echipele bri� tanice de prim ajutor. Din alte surseam aflat că exista o anumită onoarepe front, se acorda primul ajutor șicompatrioților, și adversarilor, iar lanoi cel puțin soldații germani îngro�pau la un moment dat și cadavreleadversarilor.“

Să sperăm că acest film va fiarătat cât de curând și publiculuidin România. Mesajul lui pacifiste mai mult decât clar, iar tehnicadesăvârșită îl face și mai preg�nant. SDC

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Sir… războiul!

IULIA BLAGAFILM

Unul dintre documentarele despre care sevorbește în ultima vreme e They Shall NotGrow Old, semnat de neozeelandezul PeterJackson. Filmul a avut premiera în octombrietrecut la London Film Festival și fost nomi -nalizat în urmă cu câteva zile la PremiileBAFTA, la categoria Cel mai bun documentar.

629

Les gilets jaunes