dacia magazin 2004 17

1

DACIAmagazinnr.17 noiembrie 2004

cmykCOLOR

BABEª ªI AI LUIEDITORIAL

Vladimir Brilinsky

SUMAR

Noi nu suntemurmaºii Romei�Dr Napoleon

Savescu

pag.2

Aºezãriledacilor-FeþeleAlbe �Vladimir

Brilinsky

pag.8

Iordanes-un izvor istoric de oimportanþã capitalã- prof.Timotei

Ursu

pag.10

Plãcuþele deplumb de laSinaia- Adrian

Bucurescu

pag.16

Regatul lui Dromichete- conf.dr

G.D.Iscru

pag.18

Geto-dacii popor de referinþã- prof

Viorica Enãchiuc

pag. 20

Cu seriozitate despre originealimbii române- prof Mihai

Vinereanu

pag. 23

Istoria noastrãcea îngropatã-

Vladimir

Brilinsky

pag. 28

Zamolxis, primul legiuitor algeþilor- Carolus Lundius

pag. 30

Un om care-ºi zice istoric ºi o re-vistã care-ºi spune de prestigiu... Dinaceastã încruciºare contra naturii a re-zultat articolul �Cine au fost dacii� pu-blicat în �National Geographic�, ediþiaîn limba românã.

Avînd ca personaj principal pe Mir-cea Babeº, promotor al denigrãrii daci-lor ºi a istoriei lor, autorul reuºeºte per-formanþa de a elabora un articol carepoate fi exemplificat la orice instituþiede învãþãmânt jurnalistic, despre cumnu ar trebui scris un material.

De la cap la coadã, Mircea Babeºapare obsedant ca stãpân de necontestatal adevãrului absolut despre daci, el reu-ºind sã rãscoleascã sentimente de altfelumane precum uimirea, indignarea sausila. Pe ici pe colo, mai apare pomenitdar nesemnificativ cîte un nume de is-toric, care este citat dupã cum cântamarele duºman al �dacomanilor�, aºacum le spune el celor care cred cu ade-vãrat în istoria ºi remarcabila civilizaþiea dacilor. Istorici consacraþi, precumDaicoviciu, cu adevãrat specialiºti în is-toria dacilor, sunt citaþi cu totul trecãtorºi nesemnificativ. Se emit astfel o mul-þime de inepþii care ar bãga în ceaþã peorice om cu scaun la cap care s-ar în-cumeta sã parcurgã întregul material.Astfel regii daci erau doar stapânii unordave împrãºtiate pe tot teritoriul Daciei,Iordanes, istoric de doi bani, exagerea-zã grosolan cînd vorbeºte de înalta ci-vilizaþie materialã ºi spiritualã a dacilor-.Tot aºa, Zamolxe si întreaga sa spiri-tualitate sunt fantasmagorii din momentce arheologia nu a descoperit nimic le-gat de aceasta. Identitatea dacicã se ºter-ge total ºi brusc o datã cu romanizarea.Densuºianu, un obscur istoric, autor al�bibliei dacomanilor�, este considerat uncreator de romane fantastice în careDacia apare ca buric al pãmântului. Sar-misegetusa apare cuceritã la 102 în ciu-

da tuturor dovezilor care susþin ca an alcuceririi 106... ªi lista ar putea continuacopios cu astfel de inepþii care nu aunici suport ºi nici bun-simþ.

Cunoscut ca �dispreþuitor ºef � alSarmisegetusei pe care o caracteriza cao simplã adunaturã de bolovani, Mir-cea Babeº îºi etaleazã ºi de aceastã datãatitudinea de denigrator al istoriei daci-lor, apãrând mai degrabã asemenea unuiindivid grãbit, frustrat ºi care simte cãimplacabil îi fuge istoria de sub picioa-re, decît ceea ce se crede a fi.

Într-o lume normalã, un astfel dearticol n-ar fi apãrut. La fel cum nu arfi apãrut nici în ediþia centralã a revistei�National Geographic�. Dar la noi, ori-ce este posibil. Sã te faci purtãtor decuvânt al unui om contestat din belºugchiar din sânul breslei din care provine,care aduce acuze nefondate unor oa-meni ºi unei miºcãri de bun-simþ, ºi sãnu exprimi ºi pãrerea acuzatã de acestaeste ceea ce se cheamã neprofesiona-lism sau în cel mai fericit caz pentruautor, rea intenþie. Probabil însã cã au-torul, care vorbeºte în materialul sãu delucruri ºi locuri pe care nici nu le-a vã-zut, n-a avut timp de toate cele, ocupatfiind cu pãlinca ºi slana cu care se laudãcã a fost ospãtat de Mihai Castaian, unom de treabã de felul lui, dar din pãca-te alt istoric tradiþionalist, împãtimit ad-versar al dacismului. Este astfel expli-cabil cã datoritã aburilor de pãlincã ºi agrãsimilor din slanã, precum ºi a îndoc-trinãrii cãstãiene ºi babeºiene, CãtãlinGruia scoate din condeiul sãu strâmb ofrazã care ar putea fi premiatã dreptprostia deceniului. �Cel mai probabil ro-mânii de azi au mai multe în comun cuvecinii lor unguri sau bulgari decât cudacii de acum 2.000 de ani�.

Sã afle domnul autor, cã atât slana,cât si pãlinca în exces dãuneazã gravsãnãtãþii.

2

DACIAmagazin nr.17 noiembrie 2004

Istoria neºtiutã a românilor

� Dr. Napoleon SãvescuNOI NU SUNTEM URMAªII ROMEI

GA-RAMANII CARPATO-DUNÃRENI, CUCERITORI AI AFRICIIDE NORD

(continuare din numarul trecut)

Cã tracii au fost daci � ne-a spus-oºi Dio Cassius � iar faptul cã dacii,geþii, ramanii, latinii, besinii (metalur-giºtii antichitãþii) fãceau parte din ace-eaºi mare familie traco-dacã nu maireprezintã nici un secret pentru ni-meni.

Mai puþin cunoscutã este exploziarãspândirii acestora, �roirea� rãzboi-nicilor carpato-dunãreni în lumea an-ticã. Asia Micã era populatã de ramani(cetatea Rama � în care Irod a tãiat14.000 de prunci este evocatã ºi înscripturi: Glas în Rama s-a auzit, plân-gere ºi tânguire multã � Matei, cap.II, 17), ori ramarii-troieni etc. În ve-chile texte egiptene se menþioneazãsosirea din Asia Micã, în jurul anului1250 î.d.H., a unui popor al cãruiobiectiv a fost cucerirea Egiptului.Aceºtia au cucerit în final nordul Afri-cii, zona care astãzi este parte din de-ºertul Sahara.

Un arheolog italian, SalvadoreAurigemma, face o descoperire ciu-datã în anul 1914. Sãpând la ruineleunei vile romane, în sãtucul libian Zli-ten, la 97 de kilometri distanþã de ve-chiul oraº roman Leptis Magna, el des-coperã un mozaic roman, pe, carespre norocul nostru, îl fotografiazã(spun spre norocul nostru, deoareceîn primul rãzboi mondial mozaicul afost distrus). Scena din mozaic repre-zintã un tânãr alb, caucazian, sfâºiatde un leopard. Douã alte victime, le-gate de mâini ºi de picioare îºi aºteaptã

soarta. Aceºti prizonieri cu pielea roz-aurie, pãr drept, lung, nasuri acvilineºi bãrbi scurte au fost identificaþi cafiind ga-ramani, popor ce a condusFezzan-ul, parte a Saharei ce se întin-de la nord de Munþii Hoggae. Cine aufost aceºti ga-ramani constituie unuldintre marele mistere ale Saharei.Herodot, la mijlocul secolului al V-leaî.d.H., îi numea o mare naþiune, oa-meni care i-au împins pe negrii �tro-glodiþi, trãind în peºteri� la o parte. ÎnSahara (probabil, mai puþin aridã înacele timpuri) mai pot fi întâlnite ºi înzilele noastre stânci ºi pietroaie picta-te de ga-ramani.

Unii îi identificã pe ga-ramani cu�oamenii mãrii� (cum îi numea Ram-ses al III-lea). Dar sã nu uitãm cã înEtruscans: �Italy�s Lovers of Life�,(din volumul �Lost Civilizations�,Time-Life Books Series) la pagina 32,etruscii sunt consideraþi urmaºi aiacestor �oameni ai mãrii�, cãutândastfel o explicaþie pentru descoperi-rea în insula Lemnos, la mai mult de700 de mile de Roma, a scrierii�etrusce. Dar lucrurile nu se opresc aici.În anul 1840, un nobil din Croaþia penume Baric, a cumpãrat o mumie(uºor de achiziþionat la vremea res-pectivã) de la un anticar din Alexan-dria. Acest Baric, angajat al curþii re-gale austro-ungare îºi duce �cumpã-rãtura� la Viena, unde cu mândrie oexpune împreunã cu alte obiecte deartã cumpãrate pe parcursul cãlãto-

riilor sale. Pentru un timp, mumia astat cuminte într-o cutie, la vedereacurioºilor, pânã când, nepotul sãu avrut sã vadã ce era în spatele �banda-jelor�. ªi, surprizã! Cam târzie, de alt-fel. În anul 1859 Baric moare, iar cor-pul mumiei este identificat ca fiind ofemeie, în jur de 30 de ani. Nimic spe-cial, veþi spune. Urmaºii lui Baric pre-zintã mumia ºi bandajele ei MuzeuluiNaþional din Zagreb, Secþia Egiptolo-gie, în iulie 1862. Profesorul HeinrichKarl Brugsch observã imediat pe ban-daje o inscripþie despre care el a cre-zut cã este egipteanã! Au mai trecutalþi 20 de ani pânã când, în 1891, �ban-dajele� au fost trimise la Universita-tea din Viena, unde experþii au identi-ficat scrierea ca fiind� etruscã! Tex-tul este îngrijit, pictat în douã culori(negru pentru cuvinte ºi roºu pentrusublinieri ºi pentru un numãr de liniiverticale). Îmbrãcãmintea mumiei dinZagreb este singura etruscã descope-ritã pânã azi.

Cum de au ajuns egiptenii sã aibãla Alexandria o mumie înfãºatã în ban-daje cu scriere etruscã, reprezintã încontinuare un mister. Dacã armata luiNapoleon Bonaparte a descoperit în1799 Egyptis Rosetta Stone având înparalel scriere egipteanã ºi greceascã� oferind astfel cheia descifrãrii hie-roglifelor egiptene � nu acelaºi norocl-au avut cu scrierea etruscilor carpa-to-dunãreni. Cu toate acestea, pe 8 iu-lie 1964 s-au gãsit la Pyrgi (în Italia)

3


3 tãbliþe de aur: douã în limba etrus-cã, una în fenicianã. Din pãcate, tex-tele nu coincid.

Revenind la deºertul Saharei � aridºi neprietenos azi � trebuie spus cã,atunci, demult, era o grãdinã abun-dând de viaþã, cu lacuri ºi râuri, grã-dini, ferme ºi cirezi. În 1958, un ex-plorator francez, Henri Lothe, desco-perã o serie de picturi superbe, gra-vate pe stâncile Saharei din MunþiiHoggar ºi Ajjer, arãtând vânãtori aler-gând cu arcuri în mâini, ori fermiericu cirezi de vaci, femei ºi copii, oa-meni albi ºi negri împreunã � o viaþãexoticã africanã, în Sahara! (vezi Afri-ca�s Glorious Legacy, paginile 14-15,Time-Life Books, Alexandria, VA).

Nu lipsesc din desene nici elefan-þii, girafele, gazelele, leii ºi chiar� hi-popotamii (în Sahara?!) � animale cetrãiesc în savane, în apropierea unorsurse abundente de apã. Unii consi-derã cã autorii picturilor au fost pri-zonieri ai ga-ramanilor (carpato-du-nãreni, n.a.) cuceritori. Oricare ar fiexplicaþia, ei, ga-ramanii carpato-du-nãreni, au creat ºi un sistem de iriga-þii descoperit între Garama (capitalaga-ramanilor) ºi oaza Ghat, Rhapsade mai târziu. Garama, devenitã ulte-rior Germa, s-a scufundat în nisip. Ca-nalele (numite �foggaras�) se întindpe distanþe de 4,8 km. S-a descope-rit o reþea de 300 de �faggaras� con-stituite într-o reþea de peste 1.600 kmde tunele. Modul în care acest sistemde irigaþie a funcþionat continuã sã fieun mister. Nu se ºtie nici pânã în ziuade astãzi dacã apa era adusã din re-zervoare artificiale sau din surse sub-terane.

Arheologul francez Pierre Belair,cel care a descoperit canalele în 1933,nu a putut preciza dacã acest sistemde irigaþii indicã existenþa unei popu-laþii numeroase. În apropierea capita-lei Garama, s-au gãsit peste 100.000de morminte, dintre care 40.000 sunt

mici, circulare. O parte dintre schele-tele excavate de aici au caracteristici-le rasei albe, celelalte aparþinând raseinegroide, subjugate. Peste tot, prindeºert se gãsesc oraºe în ruinã, forti-ficaþii ºi scrieri nedescifrate, dar ma-joritatea sunt �sigilate� sub nisip, aº-teptându-ºi dezlegarea. Nu am gãsitnici un studiu cromozomal tip �PCR�,continuãm sã cunoaºtem prea puþindespre aceºti ga-ramani � carpato-dunãreni.

Sã fi fost oare tot ei cavaleria carel-a însoþit pe Hannibal la trecerea Al-pilor ºi care, în 202 î.d.H., a refuzat sãlupte împotriva fraþilor romani cau-zând înfrângerea lui Hannibal? Pro-babil cã ga-ramanii au fost cuceriþi detrupele romane, care, dupã zdrobireaCartaginei, au cucerit nordul Africii.Este mult mai probabil ca aceºtia sãfi devenit aliaþi ai fraþilor romani, dupãcum ne spune ºi Rupert Furneaux înThe Garamantes, Ancestors of Mo-dern Tuaregs?, la pagina 98. Ei aucontribuit în acest fel la controlul dru-mului caravanelor, aducând la Romabogãþiile Africii: fildeº, aur, pene destruþ, sclavi ºi animale sãlbatice pen-tru circuri. Armatele romane au pe-netrat în adâncime Sahara de trei ori:în 19 î.d.H., dupã cum ne spune Pli-nius cel Bãtrân, Cornelius Balbus atriumfat, atingând, se pare, ºi capitalaga-ramanilor, Garama � ce se gãseala circa 690 km de coastã. În anul 70d.H., în urma unui atac al ga-ramani-lor asupra localitãþii Leptis Magna(atac ilustrat, probabil, în mozaiculdescris de Aurigemma) SeptimusFlaccus a petrecut 3 luni în deºert,ajungând pânã-n Munþii Tibest. El afost urmat în anul 86 d.H. de JuliusMaternus.

Pãtrunderea romanilor în Saharal-a intrigat pe Henri Lhote, care vor-beºte despre traversarea Saharei decãtre ga-ramani în care de luptã de laFezzan la fluviul Niger. Cornelius Bal-

bus, spune Plinius, a ajuns pânã la�Dasi Bari� (se pronunþã �daci bari�),astãzi cunoscut drept râul Niger, pecare localnicii îl mai numesc ºi Isa(nume foarte apropiat de Tisa, avândsemnificaþia de �râu�), când imperiulroman ajunge împãrãþia celor doi Leri:Galer cel Bãtrân (311 d. H.) ºi Galercel Tânãr (313 d. H.), amândoi daci.Creºtinismul nu a fost interzis ºi înacest fel ajunge ºi la ga-ramani. Iarcând în 325 d. H. dacul nãscut în co-muna Niº devine împãrat urmându-ipe cei doi Leri) El, Constantin celMare, instituie creºtinismul ca religieoficialã a imperiului. Ga-ramanii oîmbrãþiºeazã ºi ei. Arabii însã nu-i vorierta, conform relatãrilor istoriculuiarab Ibn Khaldoun. El descrie în �History of the Conquest of Egipt cumOkba, conducãtorul armatei arabe,ajungând la Feyyan, în faþa capitaleiacestuia, Garama (Germa), promitepace însã nu îºi þine promisiunea.

Ce s-a întâmplat cu ga-ramaniicarpato-dunãreni, albii care cândvacontrolau Sahara, este greu de spus.Unii considerã cã maregii din Hoggarºi Air Mountains ar fi descendenþi ailor. Aceastã teorie nu este completacceptatã, dar nici respinsã. Pânã lasfârºitul secolului al XIX-lea ei au fostsub administraþie francezã, tuaregiifiind numiþi �stãpâni ai deºertului�(Lords of the desert), conducãtoriabsoluþi ai caravanelor de la Fezzanla Niger. Ei sunt complet diferiþi deceilalþi oameni ai deºertului. La ei, bãr-baþii trebuie sã-ºi acopere faþa, ºi nufemeile, fapt ce constituie un misterchiar ºi pentru ei. Culoarea feþei loreste arãmie, sunt înalþi, în timp ce ber-berii, arabii , au pielea întunecatã ºisunt de staturã mult mai micã.

Tuaregii au ºi alte particularitãþi:ºi-au pãstrat limba, Tamash-Eq (sã fieoare o aluzie la vechea zeitate vedicãcarpato-dunãreanã - Tamash veziTamash-Falãu, de lângã Braºov) ºi

4


cmyk COLOR

scrierea proprie � Tifinagh pe care auuitat s-o citeascã.

Societatea tuaregilor era divizatã,pânã nu de mult, în 3 clase:

1.cea a nobililor2.a conducãtorilor de cãmile ºi

negustorilor3.a sclavilor negri (nu cumva se

aseamãnã cu cea a aryenilor carpato-dunãreni care au cucerit India?).

Femeile sunt tratate cu mult res-pect ºi stimã, chiar idolatrizate (princomparaþie cu cultul musulman). Exis-tã o poveste care pare a susþine legã-tura acestor tuaregi cu ga-ramaniicarpato-dunãreni. Conform unei le-gende tuarege, unul dintre strãmoºiilor, regina Tien-Hinane, a fost îngro-patã într-un mausoleu de piatrã lângãAbalessa, la sudul munþilor Hoggar.Un arheolog amator francez, pornindde la aceastã legendã, a descoperit înanul 1926 un mausoleu din piatrãcompus din camere ºi tuneluri ai cã-ror pereþi erau decoraþi cu semne ºiinscripþii indescifrabile. S-au gãsitdouãsprezece schelete � dupã toateaparenþele aparþinând unor nobili � ceau însoþit-o pe reginã pe ultimul eidrum.

La doi kilometri mai departe s-agãsit ºi o camerã centralã pe a cãreipodea era aºezat un pat, asemãnãtorcelor gãsite în ruinele Cartaginei. Într-un colþ al camerei se afla un vas cuinsigna împãratului Constantin celMare, iar scheletul din camerã, apar-þinând unei femei, era împodobit cuun colier din aur masiv, având ca pan-dantiv o columnã, iar la încheieturilemâinilor cu brãþãri de aur. Dr Leblanc,de la Facultatea de Medicinã a Uni-versitãþii din Alger, în urma examinã-rii atente a scheletului, a declarat cãacesta ar fi aparþinut unei femei derasã albã. Se crede cã regina Tien-Hinane ar fi murit în secolul al IV-lead.H. Identificarea scheletului ca apar-þinând unei �femei albe� l-a inspirat

pe nuvelistul Benoit în realizarea nu-velei �Antinea� (nume atribuit de Pla-ton reginei Atlantidei). Aceastã poves-te romanticã se bazeazã pe relatãrilelui Herodot, care a descris un tribnord-african numit ATLATES, iarcontinentul pierdut era plasat în�Sahara (dupã prof. Berliox de la Uni-versitatea din Lyon).

Personal, nu vãd ce miºcãri tecto-nice ar fi putut avea loc în Sahara caresã distrugã fabuloasa Atlantida pestenoapte. Poate numai o explozie de tipnuclear! Aºa cã povestea scriitoruluifrancez Benoit rãmâne o poveste, celpuþin pânã astãzi.

CUCERIREA JAPONIEI DECÃTRE POPORUL CARPATO-

DUNÃREANCând în vara anului 1997 cãlãto-

ream prin insulele Mãrii Tracice(Egee), în principal fiind interesat demicuþa insulã Santorini, îi spuneamcolegului ºi prietenului meu, Dr. ªer-ban Cocioba, cã suntem pe urmele�Marelui Imperiu Pelasgic�.

Santorini are o caracteristicã uni-cã: pãstreazã sub cenuºa vulcanicã ocivilizaþie care a dispãrut cu 1.000 deani înaintea sosirii grecilor din estulMãrii Caspice (1900-1400 î.d.H., înpatru valuri: ahei, ionieni, dorieni ºieolieni).

Am gãsit acolo, pe o amforã maiînaltã de un metru, spirala dacicã (pe-lasgicã), iar pe o frescã, �Soarele luiAlexandru Macedon� creat cu câtevamii de ani înainte de naºterea acestu-ia. În treacãt fie spus, grecii îºi adju-decã acest simbol în lupta politicãîmpotriva noii Republici Macedonia.Dupã cum am spus întotdeauna, is-toria este �ciudatã� ºi depinde de cineo scrie ºi� pentru cine.

Vorbeam cu ªerban într-o noaptefrumoasã despre istoria neamului. ªii-am spus despre cartea lui V. Gor-don Childe, The History of Civiliza-tion � The Aryans, care la paginile176-177 are o hartã a rãspândirii po-porului proto-european (aryan, car-pato-danubian, pelasgic ori cum vreþisã ne numim) din zona Carpaþi-Nis-

Sub cenuşa vulcanică din insula Tera (Santorini) din marea Tracică, găsimamfore decorate cu Spirala Pelasgică. Şi asta cu aproape 1000 de ani

înainte de sosirea grecilor în Europa.

5


cmyk COLOR

tru-Balcani în Mesopotamia, Persia,Sudul Chinei, India, Himalaya ºi pânãîn insulele Japoniei de azi. Dr. Cocio-ba a reacþionat imediat cu râsul lui de�bon homme� ºi spontaneitatea care-l caracterizeazã, replicând: �Hai mãi,Miky, te-am înþeles când ai scris cãnoi nu suntem urmaºii Romei, ci eisunt ai noºtri; te-am înþeles ºi te su-port în ideea cã noi suntem primiioameni din Europa, proto-europenii,civilizaþie presumerianã; c-am invadatAsia � Caucazul, China ºi mai târziuIndia -, c-am cucerit Egiptul ºi Meso-potamia, m-am obiºnuit ºi cu aces-tea, dar� c-am cucerit ºi Japonia?!�Discuþiile au continuat pânã seara târ-ziu, pe terasa �Vulcanic Villa View�din Santorini, unde Marea Tracicã(Egee) din azurie se transformase înroºie, pentru o scurtã perioadã detimp, iar mai apoi, dupã ce a înghiþitsoarele, sã devinã mai neagrã decâtlava vulcanului din apropiere, rãcitãde mii ºi mii de ani, în timp ce cerulse acoperea cu mii ºi milioane de feli-nare micuþe ºi strãlucitoare galbeneverzui.

În final, parþial convins, prietenulªerban îmi spunea: �Dacã vei scriedespre invazia Japoniei de noi, vezisã nu afle ºi guvernul lor�� Aºa cãvã rog ºi pe dumneavoastrã sã pãs-traþi �secretul�. În anul 1993, apare laBarnes & Noble cartea The Aryans ºinimic nu m-a ºocat mai mult decâtacea hartã care situa spaþiul Carpato-Nistru-Pontic ca acela al originii eu-ropenilor ºi al culturilor lumii. Faptulcã acei arieni carpato-dunãreni au for-mat o puternicã dinastie în Mesopo-tamia în 1500 î.d.H., au cucerit apoiPersia, Anatolia, Asia, India � rãspân-dindu-ºi limba, religia ºi cultura pânãîn Himalaya, nu-mi era necunoscut �dar cã au cucerit Japonia?�

Aºa cã am pornit sã cercetez�preistoria Japoniei ºi vã las pe dum-neavoastrã sã judecaþi� Când yay-

oi-ii, strãbunii japonezilor de azi, ausosit în Japonia, în anul 300 d.H. (foar-te târziu în istorie, dupã cum vedeþi)ei au gãsit o populaþie bãºtinaºã albã,blondã, bãrboasã, pe care au numit-o�emishi�, însemnând �bãrboºi�. Aceº-tia însã se chemau �ainu�, cuvânt cusemnificaþia de �om�, în pronunþia lorsemãnând cu �aomu�, fiind atuncisimpli vânãtori ºi pescari. Ei se nu-meau �oameni�, ca ºi carpato-dunã-renii aryeni care invadaserã India ºise închinau zeului vedic �OM�. Aceºti�oameni�, cum le place sã se numeas-cã, sunt consideraþi azi urmaºii cau-

cazienilor � carpato-dunãreni-arieni,care au invadat insulele aºa-zise ja-poneze acum 5000 de ani (3000î.d.H.), imediat dupã cucerirea Indiei,când ei terminaserã deja cucerireaChinei de azi. Pânã nu demult, chine-zii se mândreau cu �strãmoºii� lor �mumiile descoperite la Tarim Basin.Dar se pare cã se mândreau cu strã-moºii �noºtri�. Apariþia maºinilor de�PCR� (Polymerize Chain Reaction),dispozitive capabile sã citeascã ºi sãinterpreteze rãmãºiþe cromozomiale,

amprente lãsate în AND-ul mitocon-drial, au produs surprize� �istorice�ºi arheologice. Astfel, cercetând mu-miile din vestul Chinei, de la TarimBasin (revista Archaeology, - USA �March/April 1995) rezultatele auatestat originea lor� europeanã ºiinterrelaþia lor cu toch-aryenii. Sur-prize, surprize, surprize!

În sfârºit, sã ne întoarcem la car-pato-dunãrenii ainu, din Japonia. Ei aufost forþaþi de cãtre nãvãlitorii yayonisã se retragã din ce în ce mai sprenord, pe mãsurã ce ponderea demo-graficã a acestora a devenit covârºi-

toare.Un memoriu prezentat împãratu-

lui în anul 805 d.H. se referã la chel-tuielile mari cauzate de lupta continuãcu �ainu�, menþionând cã �ainu sestrâng în grupuri mari, ca furnicile,pentru ca apoi sã disparã precum pã-sãrile�. Populaþia ainu, împinsã spreinsulele friguroase Hokkaido ºi Sak-halin, ºi-a pãstrat independenþa pânãîn anul 1799, când japonezii s-au ho-tãrât sã-i ocupe, pentru �a-i protejade agresiunea ruseascã�. Pânã nu de-

In anul 1958 exploratorul francez Henri Lhote descrie o serie de stâncipictate în Sahara. Se remarcă vânători şi păstori, albi şi negri, precum şi

cirezi de vite, păscând în văile fertile ale Saharei.

6


mult, nu a interesat pe nimeni origi-nea acestor bãrboºi blonzi, ainu. Nus-au fãcut cercetãri cromozomiale �PCR pentru cã nimeni nu a fost inte-resat sã cheltuiascã suma de 5-10.000de dolari pentru a afla adevãrul, iarstatul japonez de azi preferã sã-i igno-re chiar, ºi asta spre binele istoriei lor.

Antropologul american CarletonCoon îi considerã pe caucazienii so-siþi în urmã cu 5.000 de ani ca avândaceeaºi origine cu cei care au ocupatinsulele Kurile ºi Aleutine (devenindnici mai mult, nici mai puþin decât pri-mii descoperitori ai Americii), bazinulfluviului Amur ºi Manciuria. Alþii îiconsiderã pe aceºti ainu (carpato-du-nãreni, cum le spun eu) ca fiind ceicare au migrat peste toatã Asia, cau-cazienii care au sosit în Mongolia deazi ºi trecând peste strâmtoarea Be-hring se rãspândesc pe teritoriul ce-lor douã Americi, teorie susþinutã dedescoperirea în 1958, pe coasta Ecua-dorului, a unor vase ceramice asemã-nãtoare cu cele ainu.

De ce nu, carpato-dunãrenii, arie-nii, pelasgii, ainu ori cum vreþi sã-inumiþi pe aceºtia ai noºtri, sã nu fieaceiaºi sugeraþi de �Legenda OmuluiAlb�, �Bãrbosul blond� care a sosit înMexic ºi Peru cam în aceeaºi perioa-dã, cu 5.000 de ani în urmã.

Aparent, ºi carpato-dunãrenii ainu,atunci când au invadat Japonia, auîntâlnit o populaþie cunoscutã drept�Cultura Jomon�, yayoi-ii veniþi deprin Coreea în jurul anului 300 d.H.,ainu au fost împrãºtiaþi, decimaþi sau,mai corect spus, �asimilaþi�, japoneziiaducându-ºi cu mare dificultate amin-te despre �acei oameni albi� pe carei-au gãsit pe insulele ocupate acumde ei. Aproximativ 14.000 de ainu maitrãiesc ºi în ziua de azi în mici sãtu-curi de pe coastele insulei Hokkaido,dar �interesul ºtiinþific� în ceea ce pri-veºte originea acestora nu existã ºise pare cã nu pasioneazã pe nimeni.

Azi se considerã cã insulele Japo-niei au fost descoperite, din întâmpla-re, de trei marinari portughezi, careau atins coasta insulei Kyushu, în1542. Aceºti marinari rãtãciþi nu suntprimii europeni care au ajuns în Ja-ponia, aºa cum ni se spune eronat încãrþile de istorie. Cu multe mii de aniînaintea lor, noi, carpato-danubienii, amdescoperit, invadat ºi populat acesteinsule. Sosirea în 1549 a iezuituluiFrancis Xavier, care va implanta ocruce pe pãmântul �nou descoperit�,nu va avea acelaºi succes ca în Ame-rica de Sud; creºtinismul nu a reuºitîn aceste insule, poate ºi din cauza in-teresului practic minor pe care îl pre-zentau la acel moment. Japonezii aufost ºi au rãmas ºi azi un popor foar-te rasist, închistaþi în castele lor so-ciale. Prejudismul naþional împotrivaoamenilor ainu devine total ridicol ºi,ca sã vã dau un exemplu, unul dintreconducãtorii recenþi ai populaþiei ainueste Shi-Geru Yo-Sano, care s-a lup-tat aproape 20 de ani cu o companiede construcþii japonezã care voia sãconstruiascã un dig, distrugând ast-fel un râu sacru al oamenilor ainudintr-un sãtuleþ, din insula Hokkaido.Când, în sfârºit, a reuºit sã aducã înfaþa Curþii acea companie de construc-þii, care aparþinea guvernului, judecã-torul ºi Curtea au refuzat sã acceptecã ar exista aceastã populaþie ainu(vezi p. 280 din cartea lui PatrickSmith, Japan, a reinterpretation). Ja-ponezii sunt un grup etnic ce aparþinerasei mongoloide. Ei îi numesc pe toþicare nu le aparþin ca rasã �gaijin�.Aceasta s-ar traduce: gai � de afarãiar jin � persoanã. Ei bine, ei nicioda-tã nu i-au numit astfel pe coreeni orichinezi, dar pe ainu, da. Prigoana îm-potriva populaþiei ainu a atins maxi-mul în anul 1192 când au fost împinºicu sãlbãticie în nordul friguros ºi ne-primitor al Honshu-ului ºi Hokkaido-ului. Azi, ainu trãiesc izolaþi în sãtu-

curile lor, zbãtându-se sã-ºi pãstrezeidentitatea, limba, dupã cum ne spu-ne acelaºi Patrick Smith. Soarta lorne aminteºte de aceea a nativilor ame-ricani, care se pierd treptat, �natural�prin rezervaþiile din Statele Unite. Ja-ponezii obiºnuiþi îi considerã pe oa-menii ainu nimic altceva decât un parcde atracþii. Ce-i uimeºte cel mai multpe aceºtia sunt caracteristicile fizicedeosebite de ei: figura distinsã ºi ci-zelatã, unii din ei având chiar ochii al-baºtri.

Începând din secolul XIX d.H.,oamenii ainu au adoptat vestimenta-þia tradiþionalã japonezã. Limba lor nua fost studiatã, fiind consideratã de�cercetãtorii� japonezi �de neclasifi-cat�. Sã sperãm cã într-o bunã zi, un�OM�, un urmaº al acestor carpato-danubieni va avea situaþia materialãºi dorinþa ºtiinþificã sã cheltuiascã niº-te mii de dolari pentru a face acel testde arheologie molecularã � PCR � deconfirmare a amprentei genetice (�ge-netic blueprint�) a acestora.

Dacã astãzi maºina de PCR costãcâteva mii de dolari ºi are mãrimeaunui cuptor cu microunde, se preco-nizeazã ca în viitorul apropiat mãri-mea unui asemenea aparat sã nu odepãºeascã pe cea a unui �palmtopcomputer� (computer ce poate fi þi-nut în palmã). Acest lucru ar permitetransportarea sa în locurile de cerce-tare, informaþiile culese putând fi apoianalizate cu ajutorul computerelorspecializate ce comparã datele intro-duse cu mii de alte amprente geneticemitocondriale specifice diferitelor raseºi civilizaþii. Vã spun toate acesteapentru a vã întredeschide o uºã spreviitorul apropiat al arheologiei moder-ne.

Aºa cã, Oamenilor ainu carpato-dunãreni, mai aveþi de aºteptat� dacãnu veþi dispãrea, pânã când cineva vafi interesat de civilizaþia voastrã� anoastrã!

�

7


Dacã doriþi sã aveþi în bibliotecadumneavoastrã cele douã cãrþi NOI NUSUNTEM URMAªII ROMEI de Dr. NAPO-LEON SÃVESCU ºi ZAMOLXIS, PRIMULLEGIUITOR AL GEÞILOR, puteþi trimite ocomandã la adresa - Daniela Gridan, Piaþa

Victoriei nr. 20, Orãºtie, jud. Hunedoara saula telefon 0254 223853, specificând adresapoºtalã exactã. Veþi primi cãrþile la adresaindicatã ºi la veþi achita prin ramburs poºtalla preþul de 130.000 exemplarul, plus taxelepoºtale.

Dacã doriþi un abonament la

DACIA MAGAZIN

Trimiteþi prin mandat poºtal suma de

250.000 lei pe adresa Daniela Gridan

2700 Orãºtie Piaþa Victoriei 20.

Veþi primi începînd cu luna urmãtoare

douãsprezece numere ale publicaþiei

noastre. Vã rugam sã specificaþi pe

mandat adresa poºtalã corectã la care

doriþi sã primiþi revista.

În fiecare zi de luni de la orele 9 pe canalul

57 Queeens Public Television puteþi urmãri

un program variat ºi interesant pentru toate

gusturile. Muzicã, ºtiri din þarã ºi din comu-

nitatea româno-americanã, momente

vesele, informaþii economice ºi politice.

Puteþi intra în legãturã directã cu DACIA

TV la tel 718 361-6451 sau prin

e-mail: [email protected].

VIZIONAÞI !!!

PROGRAMUL DETELEVIZIUNE DACIA TV

8


cmyk

Vladimir Brilinsky

AªEZÃRILE DACILOR

Feþele Albe

Indiscutabil, cea mai greu accesi-bilã aºezare dacicã din Munþii ªuria-nului este, probabil, ºi cea mai miste-rioasã ºi mai atractivã din punctul devedere al celor care doresc sã cunoas-cã adevãrata civilizaþie dacicã. Oame-nii locului îi spun cetate, dar istoriciirefuzã sã-i atribuie acest nume. Îi spunmai degrabã locuire, cu toate cã zi-duri de fortificaþie ºi urmele unui turnde observaþie existã ºi astãzi.

Este greu de precizat de unde vinenumele de Feþele Albe. Cercetãtoriiistorici aproape în unanimitate atribu-ie numele de �feþe� având ca punctde plecare multitudinea de terase carese gãsesc rãspândite pe întreg versan-tul în vârful cãruia se aflã locaþia. Iar

�albe� ar veni de la râul care curge lapoalele acestui versant. Puþin convin-gãtoare ºi cam simplistã aceastã aso-ciere, dat fiind faptul ca eminentul cer-cetãtor al zonei Munþilor ªurianului,dr.Lucia Apolzan emite o altã teorie.Cunoscãtoare multidisciplinarã aacestei regiuni, cutreierând zeci de anitoate potecile ºi gospodãriile risipiteîntre Luncani ºi Costeºti Deal, LuciaApolzan susþine cã numele de FeþeleAlbe provine de la legendarele Iele.Oamenii locurilor se tem de ele ºi lepoartã un respect deosebit. Foarte rarpoþi auzi pe cineva rostindu-le nume-le de iele sau vâlve. Eventual în mareºoaptã. Ei le spun cu totul altfel. Aleafrumoase�, �Frumoasele�, �Alea în

alb�, �Fetele albe� cum le numesc ºiastãzi localnicii, pe cele care cîntã aºade frumos în nopþile de Sânziene, celecare în furia lor nu cruþã nimic în cale,cele care înnoadã coamele ºi cozilecailor, înnebunindu-i cu ºuieratul lor.ªi dacã facem asocierea între �fetelealbe� ºi accesibilitatea dificilã a aces-tei zone uºor se poate ajunge la Feþe-le Albe, denumirea celei mai apropia-te aºezãri de Sarmisegetusa Regia.

La cetate se poate ajunge pe maimulte cãi. Toate sunt dificile pentrucel neânvãþat cu urcuºul. Cea mai scur-tã de bãtut cu pasul, pare ºi cea maiabruptã ºi mai dificilã. Dupã ce pãrã-sim Lunca Grãdiºtii, urmând firulRâului Alb în direcþia Sarmisegetuseidupã trei kilometri ajungem la un podde piatrã. Imediat în stânga se pot ob-serva ruinele unei fundaþii nãpãdite debãlãrii. Este locul numit �La ºerpãrie�În stînga acestei fundaþii începe brusco cãrare care urcã în serpentine sprecetate.

La pas bun, cu plãmânii plini deaerul curat al Munþilor ªurianului, pânãpe culmea versantului se face cam treisferturi de orã.

Mai domol, dar pe un drum mailung, se poate ajunge în acelaºi locurmând drumul forestier ce duce spreMuncel, lãsând în dreapta indicatorulspre Sarmisegetusa. Dupã aproxima-tiv un kilometru pe serpentine se facespre stânga o carare mai latã care ducefãrã sã urce prea mult spre FeþeleZid de incinta la Feţele Albe

9


Albe. Din pãcate drumul nu este încãmarcat, dar o datã cu intrarea în drep-turi a Administraþiei Parcului NaturalGrãdiºtea Muncelului-Cioclovina sesperã ca acest inconvenient sã fie re-zolvat.

Pe oricare din aceste trasee se potîntâlni numeroase terase care în ma-rea lor majoritate sunt rezultatul ame-najãrilor pe care localnicii le-au fãcutpentru construirea de locuinþe peversantul abrupt. La descoperirea lorde-a lungul anilor s-a constatat ace-laºi stil de construcþie cu tãlpi mari depiatrã de calcar sau autohtonã, pe careerau ridicaþi pereþi fie din lemn fie dinlut bãtut, armat cu pari de lemn. Ma-joritatea acestor construcþii au fost în-gropate imediat dupã descoperire dincauza imposibilitãþii conservãrii lor. Peculmea versantului se gãsesc urme vi-zibile ale construcþiilor care împânzeaucu mii de ani în urmã aceste locuri ºicare, prin multitudinea ºi varietatea lorsitueazã aºezarea de la Feþele Albe

pe locul al treilea ca mãrime dupã celede la Sarmisegetusa ºi Ceata.

Oamenii locului au botezat acestloc �ªesul cu Brânzã�, amintind exis-tenþa la începutul secolului trecut a uneistâni în aceastã zonã.

Cert este caracterulcivil al acestei aºezãri, darsurprinzãtoare este exis-tenþa unui sanctuar circu-lar deosebit de interesantchiar dacã nu este preabine conservat, totuºi vi-zibil. Urmele de cenuºãgãsite în preajma acestuisanctuar indicã o impre-sionantã construcþie dinlemn distrusã din cauzaincendierii, cel mai proba-bil în urma primului rãz-boi daco-roman. De fapt,mai mult ca sigur, deºi nus-au localizat în perime-trul construcþiilor de peculmea de la Feþele Albemai existau cel puþin douãsanctuare. Elemente de

andezit ºi de calcar din demolareasanctuarelor au fost descoperite la

Spre Feţele Albe

Resturile sanctuarului circular,năpădite de ierburi.

aproximativ 100 de metri în direcþianord-vest.

Arheologii au estimat cã începu-turile construirii complexului de con-strucþii de la ªesul cu Brânzã se situ-eazã în prima perioadã a secolului Iî.e.n., aproximativ în perioada dom-niei lui Burebista, iar încheierea aces-tor lucrãri coincide cu operaþiunilemilitare din 106. Între 102 ºi 106 auavut loc cele mai multe modificãri dela forma iniþialã a aºezãrii, din cauzademolãrii ºi reaºezãrii materialelor deconstrucþii de pe o formã civilã pe unamilitarã de apãrare.

Din pãcate, lipsa acutã de fonduripentru restaurare, dificilul acces spreaceastã aºezare, interesul scãzut arã-tat de cei în drept faþã de ceea ce în-seamnã Feþele Albe, toate acestea laun loc fac din aceastã remarcabilãaºezare, un loc pãrãginit, sortit uitãrii.ªi asta în ciuda faptului cã în afarã deSarmisegetusa, nici o altã locuire da-cicã nu demonstreazã o complexitateatât de vastã în ceea ce priveºte civi-lizaþia strãmoºilor Daci.

�

10


Interesat, în primul rând, de refe-ririle la daco-geþii lui Deceneu pe carele face Iordanes, aºa cum apar aces-tea în citate reproduse în lucrãri despecialitate ºi de �uz public�, am re-marcat diferenþe extrem de discordan-te. S-ar putea ca la prima vedere elesã scape cititorului neavizat. Cum însãe vorba nu numai de premise ale unorconcluzii referenþiale (inclusiv pentruCERCETAREA PLURIDISCIPLI-NARÃ, adicã modernã) ci ºi despreevitarea posibilã a unor vulnerabilitãþicare pe drept cuvânt ar putea fi re-proºate literaturii istorice româneºti,bãnuiesc cã cititorul va înþelege de ceam întreprins nu numai o verificarea traducerii unor pasaje ale �origina-lului� pe baza documentului copiat laMadrid, dar ºi o comparare cu repro-duceri ale unor citate - socotite drept�curente�� (În a sa monografie dereferinþã, �GETICA�, publicatã în1926, marele istoric român Vasile Pâr-van îl trece biniºor cu vederea pe Ior-danes, amintindu-l doar în treacãt,drept sursã - împreunã cu alte izvoa-re - a �confuziei� între geþi ºi traci, cf.op. cit. pg. 25).

Arheologul Hadrian Daicoviciu,autor a douã cãrþi despre daci, cãrþicu largã circulaþie apãrute în urmã cutrei-patru decenii, referindu-se la�confuzia� pe care, pasãmite, ar face-oIordanes între geþi ºi goþi, afirma sa-tisfãcut: �ªi greºelile sunt, uneori,bune la ceva (�) ªtiaþi cã unele din-tre cele mai importante ºtiri referitoarela Dacii lui Burebista (sic!) se dato-reazã unei greºeli?!�� (pg. 89-90,DACII, Ed. St., Bucureºti, 1965).Departe de mine gândul de a contes-

IORDANES: UN IZVOR ISTORIC DE IMPORTANÞÃ CAPITALÃ

LA CE SUNT BUNE „GREªELILE“ ?!…Prof. Timotei Ursu

ta utilitatea prezentãrii ample a date-lor arheologice de teren ºi a câtorvabune referinþe istorice în cãrþile regre-tatului arheolog, ca ºi în remarcabilamonografie a �geþilor� publicatã deIon Horaþiu Criºan (BUREBISTA ªIEPOCA SA, Ed. ªt. ºi Enc., Bucureºti,1977). Singura obiecþie este aceea cã,potrivit amprentei impuse cercetãri-lor geto-dacice de academicianul Con-stantin Daicoviciu - un mare ziditorde daci� mititei! - ºi în perfectã con-sonanþã cu� preferinþele consilieri-lor sovietici care cenzurau cultura (in-clusiv ºtiinþa) româneascã a timpului,imaginea publicã a strãmoºilor noºtriera, mai degrabã, aceea a� locuiriiunui mic principat de cãtre un mã-nunchi de triburi de agricultori ºi maiales oieri, vieþuind idilic, arhaic ºi, maidegrabã, nedisciplinat, exact între�-�graniþele actuale ale României�, bachiar �între munþii lor� (�pe-un pi-cior de plai, pe-o gurã de rai�) ºi cuo conducere paralizatã de teamã, co-coþatã-n vârf de grui, unde bate-n voiezãpada, istoria ºi lapoviþa opt luni pean; dar lor nu le pãsa, deoarece prefi-gurând propria dispariþie din istorie,tot voiau ei sã ajungã cât mai curândla Zamolxe, nu-i aºa?!� (în minteaunora, aceasta fiind o calitate). O ast-fel de imagine nu supãra, prin urma-re, nici pe vecinii de la Vest, nici pe ceide la Est, nici mãcar pe cei din Sud, înparadisul est-european ºi comunist�

Dacã aceastã obiecþie pare preaasprã, ardoarea ei este alimentatã defaptul cã, aflat în mijlocul acestor li-mite, nu m-am împãcat niciodatã custrânsoarea artificialã a unor ipotezeconformiste devenite dogmã (ca de

pildã ideea stupidã cã nu în excelentasituare strategicã ºi social-economicãîn care se aflã aºa-zisa �Sarmisege-tuza Romanã Ulpia Traiana�, pe va-lea de la poalele Retezatului, s-ar fisituat capitala tradiþionalã a unei etniicare se întindea din actuala Slovaciepânã dincolo de crestele CarpaþilorRãsãriteni ºi, posibil, mai departe: oetnie cãreia Romanii i-au plãtit tributºi i-au trimis� daruri, inclusiv. Cumnu m-am putut împãca nici cu mo-destia etalãrii rezultatelor arheologicereale, de naturã sã infirme teza scle-roticã a �romanizãrii� dacilor.

În aceeaºi ordine de idei trebuieînscrisã, cred, critica utilizãrii inco-recte a unor referinþe istorice care sepot constitui în dovezi importante,semnificante, esenþiale chiar.

�Istoria� lui Iordanes mi se parea fi fost tratatã neglijent, în primul rândde cãtre arheologii înºiºi, care sãpauîn siturile dacice ºi care, cu un plus deatenþie ºi de încredere, ar fi putut aflaîn acest op un sprijin documentar ex-trem de util pentru ipoteze mai în-drãzneþe.

Sigur, nu se poate ignora efortulsalutar al unora dintre aceºti, pe atuncitineri arheologi, când, ieºiþi de subtoiagul a-toate-ºtiutor al familiei Dai-coviciu, au cercetat ºi publicat impor-tante studii cu opinii personale ( veziIon Glodariu ºi remarcabilele sale des-coperiri privind cele mai mari - pe planeuropean! - cuptoare antice de fãu-rãrie, de la Dealul Grãdiºtei, ori pro-ductivele ipoteze �pro-celtice� pe cares-a strãduit sã le argumenteze arheo-logic I.H.Criºan, etc.); demoralizaþiînsã de permanenta lipsã de fonduri

11


pentru sãpãturi de amploare, elocven-te, lipsã transferatãde guvernanþi, curânjete în doi peri, ºi peste ceea ce arfi trebuit sã fie graniþa de gândire aanului 1989, iatã-i pe �tinerii potenþi-ali� de odinioarã - cândva chiar des-chiºi ideii cercetãrilor pluridiscipinare- reorientându-se astãzi înspre con-servatorismul îmbufnat, aducãtormãcar de un fotoliu prãfuit ºi un dramde consideraþie �universitarã�, chiardacã preþul ar fi, acum, acceptareaminciunii de decenii�

LA �MUNTELE SFÂNTAL GEÞILOR"

Sã revenim însã la� oile noas-tre, geto-gothice, nu înainte de a subli-nia cã primul fragment pe care-l vomreproduce dupã �originalul� manu-scris Iordanes, reprodus prin tipãri-re în secolul XV ºi aflat la Madrid, sereferã, destul de explicit, dupã cumconfirmã studiile pluridisciplinare dinultimele trei decenii, la �Incinta Sa-crã� (terasele artificiale IX -XI de laDealul Grãdiºtei, munte pe care cer-cetãrile de pânã acum l-au identificata mai avea circa� 200 terase artifi-ciale, încã neexplorate arheologic!)�Prin coroborarea informaþiilor isto-rice, confirmate de sãpãturile arheo-logice care n-au gãsit nici un fel de altinventar (respectiv: militar) cu excep-þia celui care confirmã cã se afla aco-lo un mare centru cultual, fosta ipo-tezã a existenþei unei �capitale rega-le� pe Dealul Grãdiºtei cade de la sine.În schimb, dupã toate probabilitãþile,se afla acolo în Munþii Orãºtie, o mareconfrerie cultual-ºtiinþificã (un fel de�Lassa Carpathicã�? �Hiperborei-cã�?!..) - iniþiatã ºi condusã de Dece-neu (Dicineus), pentru care Iordanes,subliniind soliditatea informaþiilor pecare le deþine, are cuvinte de remar-cabilã apreciere. Faptul cã la DealulGrãdiºtei ºi în împrejurimi arheolo-gii au pus în valoare un impresionantnumãr de sanctuare, ºi cã acestea vã-desc particularitãþi ale unei practiciºtiinþifice cu totul ieºite din comun

(citez, de pildã, ca sã ne referim doarla o parte din studiile efectuate pânãacum, Sistemul numeric Geto-Dac,Timotei Ursu,1983, AOS, Bucureºti;sau valoroasele studii succesive depaleo-astrologie aplicate sanctuarelordacice, ale lui Florin Stãnescu), sumacercetãrilor pluridisciplinare din ulti-mele douã decenii nu face decât sãsprijine ipoteza cã ne aflãm în pre-zenþa legendarului �KOGAION, Mun-tele Sfânt al Geþilor�.

Pentru a oferi - critic - o dovadãa �neglijenþei� pe care am acuzat-o înparagrafele anterioare, reproducemîntocmai cel mai frecvent� �citat dinIordanes despre Geþi/Goþi�.

Autorul premedieval - ca sã utili-zãm un limbaj contemporan - se re-ferã tocmai la remarcabilele procupãri� multidisciplinare ale învãþãceilor luiDicineus.

O ultimã recomandare: atenþie înexaminarea latinei utilizate de autor!Fragmentul, ca ºi întregul �Istoriei�lui Iordanes, etaleazã particularitãþi alelatinei târzii, �vulgare�, din secolul VI.e.n., de naturã sã stânjeneascã tradu-cãtorii exersaþi doar în latina �clasi-cã� ( de altfel, aceste stânjeneli se aflãºi la originea alunecãrii înspre�tra-duceri mai libere, neglijente, corecta-te, atunci când unele pasaje nu se do-vedesc deadreptul modificate tenden-þios).

DOUÃ PASAJE SEMNIFICA-TIVE: �69-71� ªI �74-75�

69-71 (Fragment din �originalul�din Madrid). �Gaius Tiberius iam ter-tius regnat Romanis, Gothi tamen suoregno incolumnes perseverant, quibushoc erat salubre, aut commodum, autvotivum, ut quicquid Dicineus eorumconsiliarius praecepisset, hoc modisomnibus expectendum, hoc utile iu-dicantes, effectui manciparent. Quicernens eorum animos sibi in omni-bus obedire, & naturale eos habereingenium, omni pene philosophia eosinstruxit: erat enim huius rei magis-ter. Nam Ethicam eos erudivit, ut

barbaricos mores ab eis compesce-ret: Phisicam tradens, naturaliter pro-priis legibus vivere fecit, quas usquenunc conscriptas, Bellagines nunca-pant: Logicam instruens, eos rationissupra caeteras gentes fecit expertes:Practicen ostendens, in bonis actibusconversari suasit: Theoricen demon-strans, signorum duodecim, & perea planetaru cursus, omnenmq; as-tronomiam contemplario edocuit, &quomodo lunaris orbis augmentumsustinet, aut patitur detrimentu edi-xit:solisq; globus igneus quantumterrenum orbem in mensura excedat,ostendit: aut quib, nominibus vel quib.signis in coeli polo vergentes, autrevergentrs (sic!) CCCXLIIII. stelaeab ortu in occasum praecipites ruan-t,exposuit. Qualis erat rogo, voluntas,ut viri fortissimi, quando ab armisqutriduum usq; vacassent, doctrinisphilosophicis imbuebantur? Videresunum coeli positionem, alium herba-rum frugumq: explorare naturas; is-tum lunae commoda incommodaq;illum solis laborem attendere, & qo-modo rotatu caeli raptus,retro reduciad partem occiduam, qui ad orienta-lem plagam ire festinarit, ratione ac-cepta quiescere. Haec & alia multaDicineus Gothis sua peritia tradens,mirabilis apud eos invenitur, ut nonsolum mediocribus, imo & regibusimperaret."

TRADUCERE (Timotei Ursu):

�(Acum) Gaius Tiberius era cel deal treilea domnind peste Romani , to-tuºi Goþii continuau sã trãiascã nevã-tãmaþi, altminteri avantajaþi, convena-bil ºi potrivit dorinþelor lor, datoritãfaptului cã Dicineus, învãþat dãtãtorde sfaturi al lor, le pretindea atâta as-cultare, încât acele decizii sãnãtoasesã le dobândeascã cu folos. De undevãzându-i bravi ºi gata a se lega pede-a întregul de sine ºi cã, într-ade-vãr, au isteþime, pe fiecare bãrbat(mãdular) l-a învãþat filosofia: era cuadevãrat, în aceasta, un maestru. Cuadevãrat i-a învãþat Etica, încât sã-i

12


înfrâneze din tradiþiile lor barbare:predându-le ªtiinþele Naturii i-a fãcutsã trãiascã firesc dupã propriile legi,dupã cum spun pânã astãzi scripturi-le, denumite Bellagine: învãþând Lo-gica, prin cunoaºtere s-au situat dea-supra altor neamuri: arãtând(u-le) înPracticã (cum anume), i-a sfãtuit sãtrãiascã în fapte bune: demonstrân-d(u-le) Ipotezele, cele douãsprezecesemne ºi, prin aceasta miºcarea pla-netarã, i-a instruit pe de-a întregul înexaminarea astronomicã, ºi cum su-ferã o creºtere discul lunii sau se în-jumãtãþeºte în descreºtere prevãzutã;ºi (le-a) înfãþiºat de câte ori discul in-candescent al soarelui întrece în mã-rime suprafaþa pãmântului ºi (le-a)înfãþiºat cât se înclinã polul ceresc alsemnelor sau (se?) înalþã cele 346 ste-le, grãbind de la rãsãrit la apus. Câtãera dorinþa de cunoaºtere, ca cei maiputernici bãrbaþi cu câte patru zile subarme fãrã întrerupere sã mai gãseas-cã timp pentru a se iniþia în învãþã-mintele filosofice? Vei vedea pe unulexplorând dispunerea boltei cereºti,altul conformaþia plantelor ºi a roa-delor pãmântului; acesta creºterea ºidescreºterea lunii, acela urmãrind lu-crarea soarelui, ºi cum rapida rotire acerului revine deandoaselea la apusdupã ce se grãbeºte repezit la rãsãrit,cunoaºterea înþelegându-i odihna..Aceasta, ºi multe altele din ºtiinþa sa,le-a încredinþat Dicineus Goþilor, închip minunat, dupã ce au ajuns îm-preunã, înstãpînindu-se nu numai asu-pra celor de rând, dar chiar ºi asupraregilor.�

Acesta este, cum spuneam, unfragment deosebit de important, acãrui reproducere ºi, respectiv, tradu-cere corectã dobândeºte valoare re-ferenþialã pentru istoriografia noastrã.S-au operat traduceri, fie în germanã(Mommsen) ºi englezã (Mierow), fieîn românã ( G. Popa Lisseanu, Vl.Iliescu ºi, cel mai recent, în ediþia2001, Fundaþia �GÂNDIREA�, decãtre profesorul de liceu cu speciali-tatea limba latinã, David Popescu).

Examinând traducerile româneºtiºi felul în care fragmentul apare înlucrãrile mai sus citate ( Hadrian Dai-coviciu utilizând traducerea G.PopaLisseanu, I.H. Criºan traducerea luiVl.Iliescu, iar ediþia bilingvã �GÂN-DIREA� , cum spuneam, traducereaDavid Popescu) vom remarca nu nu-mai diferenþe cu adevãrat minore detraducere, ca de pildã balansare între�isteþime�, �inteligenþi�, �deºtepþi�,dar ºi abateri mai serioase: �(pe fie-care bãrbat, se presupune: intre învã-þãceii sãi) l-a învãþat filosofia� - frag-mentul devine, la Daicoviciu/ Popa-Lisseanu ºi Criºan/Iliescu:

�aproape toate ramurile filoso-fiei�(?!); la David Popescu traduce-rea este �...i-a învãþat aproape toatãfilosofia� (!?); evident, se ignorã sen-sul originalului �omni pene�, care nuse referã în text la ce anume a �pre-dat� Dicineus, ci cui, (pe cine), deci:pe învãþãceii goþi; - ºi, în aceastã si-tuaþie traducerea corectã este: �pe fie-care bãrbat (mãdular)�. Cã, apoi, tra-ducãtorii Popa-Lisseanu ºi Iliescu vorfi apelat la intermediarul englezesc(Mierow) mã îndeamnã s-o cred uti-lizarea, în locul expresiei �cu adevã-rat un maestru�, a formei comune �unmaestru priceput�, care pare a nu fialtceva decât translarea englezescului�a skilled master of this subject�(Cr.Cr. Mierow).

�Ethica� din original devine învarianta Daicoviciu �Morala�, iar in-tenþia lui Dicineus de �a-i înfrâna dintradiþiile lor barbare� devine �dezvã-þându-i� la H. Daicoviciu ºi, respectivîn textul reprodus de I.H.Criºan, �dez-bãrându-i�; D.Popescu traduce: �le-adomolit obiceiurile barbare�. Cândoriginalul precizeazã cã Dicineus - (alcãrui nume este consecvent ºi nemo-tivat numit în traducerile amintitedrept� Deceneu!) - ��predându-leªtinþele Naturii (i-a fãcut pe goþi) sãtrãiascã dupã propriile legi�, ªtiinþeleNaturii devin, în cartea lui Daicoviciu,ca ºi într-a lui Criºan, � ºtiinþelor fizi-cii� (�fizica� la David Popescu), deºiîn Evul Mediu timpuriu termenul la-

tin se referã în mod acuzat la ºtiinþelenaturii în ansamblu ºi nu la ceea ceînþelegem noi, astãzi, prin FIZICÃ.Bãnuiesc ºi aici o preluare arbitrarã atraducerii - ambigue! - a lui Mierow:�knowledge of physics�.

O altã porþiune a acestui impor-tant fragment mi se pare într-o situa-þie ºi mai elocventã: �dupã cum spunpânã astãzi scripturile numite Bellagi-ne�. Acest fragment, care este soco-tit - din câte ºtiu - a fi singura referiredocumentarã privind utilizarea scrisu-lui de cãtre� geþi, nu afirmã în rea-litate, direct, cã ar fi vorba de scrip-turi ale goþilor/geþilor! Iar dacã pro-poziþiunea în cauzã este� pur ºi sim-plu eliminatã în reproducerea lui Ha-drian Daicoviciu (probabil deoareceautorul-arheolog era adeptul punctu-lui de vedere cã �Dacii� nu utilizau unscris propriu!), în varianta Criºan/Iliescu ea devine, tendenþios: �tran-scriind aceste legi, ele se pãstreazãpânã astãzi sub numele de Bellagi-nes�,- ceea ce ne reaminteºte, evident,traducerea �poeticã� a lui Mierow, înenglezã: �which they posses in writ-ten form to this day and call beagi-nes� (�pe care ei le au scrise pânãastãzi ºi le spun Bellagines� (!) Sus-pect de apropiatã este traducerea luiD. Popescu: �dupã legile proprii, pecare pânã acum le numesc bellagine(sic!), avându-le scrise�� Când - fieºi o singurã propoziþiune dintr-undocument, precum în cazul de faþã -poate constitui sursa unei serioasedispute ºtiinþifice, acurateþea vehicu-lãrii premisei devine o chestiune deextremã importanþã: opiniile personalesau de grup sunt proprietatea persoa-nelor sau a grupurilor, sub titulaturade ipoteze; fragmentul documentareste însã proprietatea ºtiinþificã a sur-sei documentare.

Textul de la Madrid precizeazã cã�deprinderea Logicii� i-a situat pe în-vãþãceii lui Dicineus ��prin cu-noaºtere, deasupra altor neamuri�.Într-un acces de protocronism, H.Daicoviciu acceptã traducerea �supe-riori celorlalte (toate?!) popoare�, ur-

13


mat la pas de I.H. Criºan. Iar D. Po-pescu traduce cu hârtoape: �mai dez-voltaþi la minte decât celelalte nea-muri".

Când �originalul� precizeazã cã��Arãtându-le în Practicã (cum sãprocedeze), i-a sfãtuit sã trãiascã înfapte bune�, traducerea adoptatã deI.H. Criºan formuleazã confuz: �dân-du-le un exemplu practic, i-a îndem-nat sã��; D. Popescu nu ezitã sã tra-ducã �arãtându-le importanþa practi-cii� (?!).

Meritã un plus de atenþie nesigu-ranþele (sau inexactitãþile) de tradu-cere ale fragmentului - foarte semni-ficant - referitor la� cercetarea as-tronomicã. Se pare cã însuºi Iorda-nes (sau, poate, copistul manuscrisu-lui ajuns spre tipãrire?!) ezita asupraproprietãþii termenilor. În original seimplicã ideea cã, prin demonstrarea�Ipotezelor, (forma �Theoricen� esteo coruptelã a lui �theorices� = �spe-culaþii, cercetãri , ipoteze�), �a celordouãsprezece semne ºi prin aceastamiºcarea planetarã� Dicineus i-a in-struit pe învãþãceii sãi în ��cerceta-rea astronomicã�. Nu poate fi admi-sã traducerea potrivit cãreia el� �le-a demonstrat teoria celor 12 semneale zodiacului (?!) ºi toate secreteleastronomice� , cum apare tradus atâtla Daicoviciu cât ºi la Criºan. Recu-noaºtem aci, fâlfâind, aripa lui Mie-row (�...whole of astronomy�!); D.Popescu traduce, pe cât de comod,pe atât de inexact: �...Iar în domeniulteoretic i-a fãcut sã cunoascã cele 12semne ale zodiacului (?!) ºi contem-plând mersul planetelor sã stãpâneas-cã cunoºtinþele astronomice�� Chiardacã în aparenþã e vorba de acelaºisubiect, sã ne reamintim zicala engle-zeascã, precum cã tocmai în� detaliise ascunde diavolul!

Iordanes vorbeºte în textul sãudespre o �creºtere ºi înjumãtãþire adiscului Lunii�, fenomen cunoscut,anticipat (anticipabil); ºi nicidecumdespre orbita Lunii! Nu e deloc totuna ca informaþie, decât pentru unignorant, cã învãþãceii lui Dicineus

ºtiau �de câte ori întrece discul soa-relui suprafaþa Pãmântului� (în ori-ginal) cu ��globul de foc al soareluiîntrece mãsura globului pãmântesc�(Daicoviciu); încaltea D. Popescu -nedumerit - �sare� complet traduce-rea acestei importante porþiuni, cudeosebitã semnificaþie pentru studiularheo-astronomic aplicat!�

Apoi Iordanes vorbeºte despre�înclinarea polului ceresc al semne-lor� ceea ce - din punct de vedereastronomic - este altceva decât �dru-mul stelelor de la Apus la Rãsãrit sprea se apropia sau depãrta de polul ce-resc� (Daicoviciu ºi Criºan) �

Tot dupã Mierow, uºor de gãsit înorice bibliotecã universitarã, mi se pareorientatã ºi traducerea defectuoasã,tendenþioasã, potrivit cãreia învãþã-ceii lui Dicineus erau mereu în�lup-tã! Iordanes precizeazã cã instruirea�ºtiinþificã� avea loc într-un timp încare goþii �trãiau nevãtãmaþi�, deci învreme de pace. La Daicoviciu ºi Cri-

ºan, geþii fãceau un fel de� curs se-ral: �când mai aveau puþintel timp li-ber dupã lupte� (la Criºan) ºi �..cândmai aveau puþin rãgaz de rãzboaie�(Daicoviciu). În fapt, Iordanes dã acio foarte preþioasã informaþie socialã,potrivit cãreia toþi aceºti învãþãcei �departe bãrbãteascã� (mãdulare) petre-ceau câte �patru zile sub arme� (ceeace mult mai plauzibil pare a fi un soide instrucþie periodicã, ºi nicidecumrãzboi!), în timp de pace! Nu trebuie,de asemenea, sã ne scape nuanþa in-formativã potrivit cãreia învãþãceii nuerau strict doar un set de bonzi cul-tual-culturali ci, totodatã, ostaºi vir-tuali, instruiþi în mânuirea armelorprintr-un antrenament periodic.

Descriind �tabloul multidiscipli-nar�, Iordanes precizeazã cã �unulexploreazã dispunerea boltei cereºti�.Aceasta, devine �...poziþia cerului� laDaicoviciu ºi Criºan sau, la D. Popes-cu, �...cum unul cerceteazã poziþia ste-lelor pe cer, ALTUL PLANETELE

14


MICI SAU MARI� (!?), (fragmentuldespre� �planete mici sau mari� lip-sind total în textul latin al propriei�ediþii bilingve!); de altfel, urmãtoarea�ipostazã�, cea în care �altul (cerce-teazã) conformaþia plantelor ºi a roa-delor pãmântului� este eliminatã non-ºalant de D. Popescu, chestiune carepune sub semnul întrebãrii acurate-þea generalã a �ultimei traduceri�).Porþiunea aceasta apare, la Daicovi-ciu, drept �proprietãþile ierburilor ºiale arbuºtilor� (pesemne, într-o Da-cie în care nu creºteau ºi copaci?!) învreme ce textul reprodus de Criºanvorbeºte despre �proprietãþile fructe-lor�! Doar în aparenþã aceste diferenþenu sunt importante; ºi iatã încã unexemplu: când învãþãceii lui Dicineusstudiazã - în textul lui Iordanes - �lu-crarea soarelui�, atât Criºan cât ºiDaicoviciu, ba ºi Popescu, acceptã tra-ducerea eronatã, creatoare de confu-zii: �eclipsele soarelui�. Diferenþa estemare ºi de naturã sã determine con-fuzii în lanþ; se ºtie cã, în orizontulantic, anticiparea mai mult sau maipuþin calculatã a unor eclipse de soa-re a fãcut obiectul a numeroase refe-riri, de la admiraþie pânã la regretulemoþional pentru �magii� care ºi-aupierdut capul prevestind eclipse caren-au mai avut loc. E de presupus, fi-reºte, cã ºi geþii/goþii eau preocupaþide acest aspect, iar o serie de date alestudiilor de paleo-arheologie aplicatetulburãtoarelor sanctuare de la Dea-lul Grãdiºtei (vezi studiile lui FlorinStãnescu) pun în valoare acest fapt;dar în textul lui Iordanes nu se faceprecizarea asupra �eclipselor�!

Un alt pasaj important este celdespãrþit - arbitrar! - în douã frag-mente diferite: *73 ºi *74. El vorbeº-te despre domnia lui Corillus (�rexGothorum�), care i-a urmat la tron�în Dacia� lui Comosicus. Pentru acestpasaj - aproape ignorat în Daicoviciusau Criºan - ne vom referi doar latraducerea lui D. Popescu, regretatulprofesor de liceu al lui Gabriel Gheor-ghe, curatorul ediþiei Fundaþiei �GÂN-

DIREA�. Octogenarul profesor s-aînhãmat, de unul singur, la o sarcinãcare ar trebui sã constituie materialulde lucru al unui larg colectiv de spe-cialiºti ºi, anume, a unui colectiv exer-sat în examinarea unui text redactatîn latina vulgarã (premedievalã). Pre-sat probabil de termenul limitã pen-tru publicarea lucrãrii, venerabilul das-cãl are meritul de a fi reuºit sã încheieºi sã predea traducerea cu foarte pu-þin înainte de a deceda; calitatea aces-tei traduceri, însã, cum se va vedeamai departe, lasã foarte mult de dorit,fie cã traucãtorul a utilizat un textcorupt, fie cã graba, caracteristicile ºivolumul deosebit al lucrãrii au depã-ºit vizibil posibilitãþile celui în cauzã.Chiar dacã eu însumi, pentru citate cucaracter general, am folosit aceastãtraducere orientativ, trebuie avut învedere, pe de o parte, faptul cã ediþiabiligvã apãrutã în 2001 la Fundaþia�GÂNDIREA� este cea mai recentãtraducere în limba românã a textuluilui Iordanes ºi riscã sã fie considera-tã drept referenþialã; iar, pe de altãparte, cã pasaje de mare importanþãºtiinþificã au o traducere - ba chiar otranscriere de denumiri - false, dacãe sã le comparãm cu �originalul-Ma-rid�. Se impune ca forurile respon-sabile la care ne-am referit (Acade-mia Românã, Institutul Cultural Ro-mân, Ministerul Culturii ºi Cultelor)sã comande o nouã traducere verifi-catã ºi autentificatã a acestui text deenormã importanþã pentru istoriogra-fia româneascã, pornind de la copiilecu cel mai înalt grad de probabilitate,cum este de pildã aceastã �primã ti-pãriturã�, uºor a fi identificatã la Bi-blioteca Naþionalã din Madrid.

Pentru a justifica reþinerile pe carele am privind traucerea lui DavidPopescu, e suficient sã menþionez, depildã, transcrierea incorectã - în vari-anta latinã, în textul bilingv! - a unor�numiri gote�, regi, generali, locali-tãþi, etc. care abundã între *286 ºi*308. Astfel, Clarianus (286) devineHelarianus; localitatea Cerropelas de-

vine Cerru (ºi) Pellas (287); Bere-mundi devine Beretmodi (298); Teo-dati apare drept Theodahadi, iar Her-menfrido devine Herminefredo (299);Martianum devine Margum, iar Pet-zamin se transformã în Pitza-mum(300); Thiodigisila devine Thiu-digisglosa (303); Teodati apare dreptTheodahadi (310); importantul regeTheodemir este constant transcrisdrept Thiudimer, etc.

Uneori apar intercalãri sau modi-ficãri de pasaje, adesea cu supãrãtoa-re inadvertenþe (ºi mã refer acum doarla textul martor utilizat, cel latin). Întextul de la Madrid, pasajul (impor-tant!) �Daquibus postumus patrisGermani natus est filius, item Ger-manus�� (314) este transcris: �...Dequibus post humatum patris Germaninatus est filius idem Germanus�� .În textul de la Madrid ultima propo-ziþiune (culeasã cu aldine) este �Ior-nandes de antiquitate actibusque Ge-tarum explicit�. Propoziþiunea, de ex-trem interes documentar, lipseºte cudesãvârþire în textul ediþiei �GÂNDI-REA"! Înlocuiri de termeni (probabilsocotiþi drept �incorecþi�) în textul-martor, modificãri ale cazurilor în de-clinare ºi modificãri ale topicei, com-pletate de traducere uneori fantezis-tã, nu fac decât sã sublinieze necesi-tatea unei ample retraduceri.

Revenind la paragraful notat *73-*74, la care m-am mai referit în con-texul introducerii, iatã transcrierea luiaºa cum apare în textul de la Madrid:

�Decedente vero Dicineo, penepari veneratione habuere Comosicum,quia nec impar erat solertia. Hic ete-nim & rex illis, & pontifex ob suamperitiam habebatur, & in sua iustitiapopulos iudicabat. Et hoc rebus ex-cedente humanis, Corilus rex Gotho-rum in regnum conscendit, & per XL.annos in Dacia suis gentibus impera-vit: Daciam dico antiquam, qua nuncGepidarii populi possidere noscuntur.Quae patria in conspectu Moesiaetrans Danubium corona montium cin-

15


gitur: duos tantum habens accessus,unum per Bontas, alterum per Tabas.Hanc Gothiam, quam Daciam appel-lavere maiores, (quae nunc, ut dixi-mus, Gepidia dicitur) tunc ab orienteRoxolani, ab occasu Tamazites, abseptentrione Sarmatae & Bastarnae,a meridie amnis Danubio fluenta ter-minant�

În reproducerea primei fraze sin-gura modificare este substituirea for-mei originale �solertia� (dibãcie) cuconservativa formã �sollertiae� (iscu-sinþe). Traducerea D. Popescu este,aparent, aproape de cea publicatãîn1915, în englezã, de Ch.Ch. Mierow:�Dupã moartea lui Dicineus, ei l-auþinut pe Comosicus în aproape ace-eaºi onoare, pentru cã el nu era maiprejos în cunoaºtere. Pentru înþelep-ciunea sa a fost declarat preot ºi regeal lor ºi i-a judecat pe oameni cu de-plinã integritate� (Mierrow). Cititoruleste invitat sã compare cu traducereaD. Popescu: �Dupã moartea lui DE-CENEU l-au SOCOTIT DEMN DEACEEAªI VENERAÞIE pe Comosi-cus fiindcã era la fel de învãþat. Pen-tru PREGãTIREA lui era socotit ºirege ºi PRIM preot ºi JUDECãTORÎN JUSTIÞIA SUPREMã� (?!).

Semnalãm cã traducãtorul românnu numai cã socoteºte greºit �ponti-fex� (preot) drept �Pontifex Maxi-mus� (Marele Preot), dar prezintã untex-martor modificat: înlocuind for-mula ( latinã medievalã!) � in sua ius-titia populos iudicabat� care se tra-duce, credem, � pe decizia sa (în de-ciziile sale) mulþimea s-a încrezut�,dar utilizeazã drept martor o formulãinexactã: �... et in summa iustitia po-pulos iudicabat� ceea ce îl îndeamnãpe traducãtor sã improvizeze �jude-cãtor în justiþia supremã�!...

În continuarea traducerii textuluide la Madrid: �ªi acum conducerile(de popoare) depãºind cele lumeºti,Corilus rege al Goþilor s-a înãlþat înscaun (la putere) ºi pentru 60 de anii-a condus pe ai sãi în Dacia; Dacia

spus dupã tradiþia veche, (þarã) pecare dupã cum se ºtie o are acum înstãpânire neamul Gepizilor. Care þarãvãzutã dinspre Moesia peste Dunãre,este încinsã de culmile munþilor: nu-mai douã intrãri are, unul prin Bon-tas, celãlat prin Tabas�.

ªi acum urmeazã unul din� nu-meroasele pasaje discutabile, în careadevãrul istoric, aºa cum e transmisde Iordanes, depinde de interpretareacâte unui singur cuvânt! �HANC Got-hiam, quam Daciam apellavere maio-res (quae nunc, ut diximus, Gepidiadicitur)...� atârnã de traducerea cuvântului �hanc", inexistent în latinã. Eleste o probabilã transcriere greºitã(sau �dupã ureche�) a adverbului�hinc� (�dintr-o parte�). În acest caztraducerea este: �În pãrþi (în margini?)Gothia, cea numitã Dacia de strãmoºi(care acum, cum am spus, se numeº-te Gepidia) este mãrginitã la rãsãritde Roxolani, la apus de Tamaziþi (?),la miazãnoapte de Sarmaþi ºi Bastarni,la miazãzi de cursul (apelor) lãbãrþateale Danubiului�.

Importanþa informativã a pasaju-lui constã în afirmarea identitãþii teri-toriului Gothiei cu Dacia ºi cu �actua-la� (sec. VI!) Gepidie. Nici vorbã înacest pasaj, care se referã la confor-maþia contempranã cu Iordanes, de-spre� iazigi, trib celtic sfãrâmataproape în totalitate de Burebista, cuºase secole mai devreme, ºi gonit pes-te culmile actualei Slovacii.

Cititorul este invitat sã comparecele mai sus cu traducerea pasajuluiîn ediþia �GÂNDIREA�:

�...Plecând ºi acesta (Comosicus,n.n.) din cele omeneºti, a ocupat scau-nul de rege al goþilor Coryllus care adomnit peste poporul sãu în Daciatimp de 40 de ani (* aceeaºi afirmaþieinexactã, în raport cu originalul-Ma-drid, o face ºi� Ch.Ch. Mierow; ºi,semnificativ, noteazã numele regeluicu �y�..!). �Vorbesc de Dacia veche,pe care se ºtie cã în prezent o stãpâ-nesc neamurile gepizilor. Aceastã pa-trie, aºezatã în faþa Moesiei peste

Dunãre este încinsã cu o coroanã demunþi cu numai douã trecãtori: unape la Boutae (?), iar cealaltã pe la Ta-pae (?!). Goþia aceasta, pe care ceivechi au denumit-o Dacia, dar careacum se numeºte Gepidia, precum amspus, era despãrþitã la rãsãrit de ro-xolani, la apus de iazygi (?!), la nordde sarmaþi ºi bastarni, iar la miazãziera fluviul Dunãrea. PE IAZYGI ÎIDESPARTE DE ROXOLANI NU-MAI FLUVIUL OLT� (Dincolo defaptul cã se introduce aici abuziv et-nonimul Iazigi în locul celui de Tama-ziþi - poate Tãmaºiþi, dacã se ia în con-siderare hidronimul Apa Tãmaºului dinnordul Ardealului?! - apariþia stupe-fiantã a� râului Olt, în context, seexplicã doar prin confundarea terme-nului �alveo fluvii� - albia fluviului(Madrid) cu� �Aluta fluvio"(!) dinmartorul pasãmite utilizat de DavidPopescu ºi care� semnificativ, totALUTA apare la Cr.Cr. Mierow; ca ºitranscrierea eronatã (�sugestivã�?!) atoponimelor �Tapae� ºi �Boutae�!�

Examinarea strict exemplificati-vã a unor �mici neconcordanþe� cu�mari urmãri de interpretare, efectua-tã mai sus, nu este decât o pledoariepentru sensibilizarea, absolut urgentãºi absolut necesarã, a forurilor oficia-le care pot comanda o reexaminarecomparativã ºi o traducere fidelã a ori-ginalului, în acest caz: a unui docu-ment istoric cu incalculabilã valoarepentru istoriografia româneascã.Comanda n-ar putea fi realizatã de osingurã persoanã, cel puþin nu �întimp util", utilizarea unui colectiv de-venind o imperioasã necesitate.

În ce mã priveºte, posedând co-pia variantei-Madrid (pe care am în-credinþat-o, în copie electronicã, pre-ºedintelui Societãþii DACIA REVIVALde la New York, dl. dr. Napoleon Sã-vescu), þin la dispoziþia forurilor ofi-ciale interesate de acest documentmaterialul copiat în urmã cu douã de-cenii.

�

16


O CRONICÃ A POPORULUI DAC PE PLÃCUÞE DE PLUMBDespre originea ºi istoria plãcuþelor de plumb se

ºtiu prea puþine lucruri. În cel mai bun caz existã con-troverse susþinute de diferiþi istorici care le-au dat atenþiede-alungul timpului. Pânã la aflarea adevãrului legatde aceste plãcuþe, traducerea, interpretarea sau tãlmã-cirea lor este un lucru care intereseazã mai mult. Înpremierã, inginerul Dan Romalo, dupã o muncã asi-duuã de zeci de ani publicã un volum intitulat �Croni-cã Apocrifã pe plãci de plumb�, apãrut la editura Ar-vin Press în 2003, volum în care prezintã traducereaplãcuþelor odatã cu clasificarea acestora. În luna mai2004 la Academia Românã, Drd.Aurora Petan susþine

o comunicare publicã în care face o istorie a plãcuþelor,anunþând începerea unui studiu sistematic aplecat asu-pra acestora.La congresul de dacologie din luna iunie,reputatul lingvist Adrian Bucurescu ,autor printre alteleal volumelor �Dacia Secretã� ºi �Dacia Magicã� pre-zintã în plenul lucrãrilor traducerea a douã dintre aces-te plãcuþe. Continuând cu consecvenþã, în acest numãrDacia Magazin continuã publicarea traducerilor în tãl-mãcirea lui Adrian Bucurescu. Toate aceste traducerivor fi reunite în volumul �Tainele tabliþelor de la Sina-ia�, în curs de apariþie la editura Arhetip.

DACIA MAGAZIN

TÃBLIÞELE DE PLUMB DE LA SINAIAAdrian Bucurescu

ON POYRIMSETOMESOONMEGAL CENEOSINOMZOAYO!OLGENTASOIEDOYESAVELOOYHIEVORM OROTONPAN.O NOSOCOTOSOPEZIEOPATRIDODAVO GETO.*COT PASLOEGENEOO HRAPSARMY GETOYZO!DYEOZAVELIOO SONGEOTRONOGOHOSI.EHO BOEROVYSTOO AMOSEOT ZIPOFILOASOMAGINO.

Traducerea:Sã înfrânãm pofta de mâncare! Dupã

cinã, sã dormim pânã la ziuã!Sfinþii Magnifici, Cei Doi Savelo, S-au

ivit în vremea domnului Oroton.Cei Prea Curaþi au fost supuºii putrezi-

ciunilor din Þara Geþilor.//Cine conduce neamul sã fie ales de Sfa-

tul Vitejilor!Cei doi Savelo Se vor întoarce la cei sãr-

mani.

Întoarcerea Celor Doi ZeiEu, Buerovisto, am fost ales, ºi cu po-

porul m-am identificat.

Lexic:ON POYRIM � �sã înfrânãm; sã

oprim�. Cf. rom. a opri; frâu; baier.SETO � �pofta�. Cf. rom. sete.MESOON � �de mâncare�. Cf. rom.

masã; magiun; a mãcina; mãcinici.MEGAL � �dupã; peste; a creºte; a înãl-

þa; a perfecþiona�. Cf. rom. mãgurã; mã-car; mãgar; mugure; a mãguli; a migãli.

CENEO � �cinã�.SINOM � �sã dormim�. Cf. rom. somn.ZOAYO � �(pânã) în zori; (pânã) se

lumineazã�. Cf. rom. ziuã; zai.OLGEN � �sfinþii�. Cf. sued. helgon

�sfânt�; ARGINA � cetate în Dacia.TA-SOIE � �magnifici; foarte mari; de

neam�. Cf. rom. de soi; des; TASIOS �martir creºtin de la începutul secolului al IV-lea, la Axiopolis.

DOYE � �cei doi�.SAVELO � �Savelo; Cei Frumoºi�. Cf.

lat. bellus �drãguþ�.OYHIE � �s-au ivit; au apãrut; s-au vã-

zut�. Cf. rom. ochi; a ochi.VORM � �(în) vremea�.OROTON � �Oroton; Irod; urâtul; rãul;

nebunul�. Cf. rom. urâtanie.PAN � �domnului�. Cf. sl. pan �domn�;

rom. ban.O NOSO � �cei curaþi�. Cf. alb. nuse

�mireasã�; rom. naº.COTO � �prea�. Cf. rom. cât.SOPEZIEO � �(au fost) supuºii; s-au

supus�.PATRIDO � �putreziciunilor; decãzu-

þilor�. Cf. lat. putridus �putred; în descom-punere; veºted; fleºcãit�; rom. putred.

DAVO GETO � �din Þara Geþilor�.COT � �cine�. Cf. rus. kto �cine�; rom.

cât.PASLOE � �conduce�. Cf. rom. vâslã.GENEO � �neamul�. Cf. lat. gens

�neam; familie; popor�.O HRAP � �sã fie ales; sã se aleagã; sã

se cearnã�. Cf. lat. cribro �a cerne; a treceprin ciur�; cribrum �ciur; sitã�; rom. grapã;hrib.

SARMY GETOYZO � �de Sfatul Vite-jilor�.

DYEO ZAVELIO � �doi Savelo�.O SONGEO � �cei vrednici; cei puter-

nici�. Cf. rom. sânge; ºuncã.TRONO � �se vor întoarce�. Cf. rom. a

(se) înturna.GOHOSI � �la cei sãrmani; la cei fripþi;

la prãpãdiþi; la amãrâþi�. Cf. rom. jegoºi;gogoaºã.

EHO � �eu�. Cf. lat. ego �eu�.BOEROVYSTO � �Boerovisto�.O AMO � �am fost�. Cf. rom. am.SEOT � �ales; cernut; însemnat�. Cf.

rom. sitã; ciut; ciutã.ZI POFILO � �ºi cu poporul�.ASO � �m-am�. Cf. rom. (eu) aº.MAGINO � �identificat; asemãnat�. Cf.

lat. imago, imaginis �chip; reprezentareplasticã; portret, statuie, imagine, aparenþã�.Cf. rom. a amuºina.

17


SORNYOYLO MOLYO-DAVOCENCIOIONER STATOINOGEOVT ON APONOISO.TALIPINOSARMI GETOYZO.AM ZIOG SO RATOINLY GEOVDOPOPEOYSARNI GETOYZO.ONYOCEONCIOIHIPIOHU SY FRATOY.Y FRATOYLOMAR DAVO.MATOBOEROVISETOAO SARNON GATODOEV STENOLO SOIRLO Y OCLOONTOCRONA LA SARMIGETOYSO.

Traducerea:S-au ales din Moldova cinci tineri

sã stea de vorbã cu prinþii de la ApaDivinã. Au urcat la Sfatul Vitejilor, laCopiii din So Ratoin, la Prinþii cei Mi-nunaþi din Ceata Vitejilor. Cei cinci

Peregrini din Moldova la So Ratoin

cavaleri ºi Fraþii. Ci Fraþii au luminatþara.

Marelui Boerovisto i-au fãgãduitCei Doi Perfecþi sã-l susþinã la anan-ghie ºi sã vegheze când va fi încoro-nat de Adunarea Vitejilor.

Lexic:SORNYOY � �s-au ales; s-au

vorbit; s-au înþeles�. Cf. lat. sermo�conversaþie; discuþie; vorbire�; alb.zurnaja �surlã�; rom. a cerne; a zor-nãi; SORNON � localitate în Dacia.

LO MOLYO-DAVO � �din Mol-dova; din Þara de Sus. Cf. rom. mal;molid; molitvã.

CENCIO � �cinci�.IONER � �tineri�. Cf. lat. iunior

�mai tânãr�; rom. ianuarie.STA � �sã stea�.TOINO � �de vorbã�. Cf. rom. a

tãinui (reg.) �a vorbi�.GEOVT � �(cu) prinþii; primii�.

Cf. rom. început; alb. qift �ºoim ne-gru�

ON APO � �de la apa�.NOISO � �divinã; prea curatã�.

Cf. rom. naº; neaoº; alb. nuse �norã;mireasã�; NAISSUS � oraº în Moe-sia Inferior.

TALIPINO � �au urcat�. Cf. rom.tulpinã.

SARNI � variantã pentru SARMI

� �la sfatul�. Cf. SORNYOY.GETOYZO � �vitejilor; oºtenilor�.

Cf. rom. cetaº.AM ZIOG � �la copiii�. Cf. alb.

zog �pui�; rom. Azuga.SO RATOIN � �din So Ratoin; de

la Cei Luminoºi; de la Cei Luminaþi�.Cf. lat. ratio, rationis �raþiune; jude-catã; inteligentã�. De la SO RATOINprovine actualul nume al satului Sã-rãþeni, unde S-au nãscut Gemenii Di-vini.

LY GEOVDO � �la prinþii�. Cf.GEOFT.

POPEOY � �cei minunaþi; sfinþi�.Cf. rom. popã.

SARMI GETOYZO � �(din) cea-ta vitejilor; din adunarea rãzboinici-lor; la sfatul Geþilor�.

ONYO � �cei�. Cf. rom. unii.CEONCIOI � �cinci�.HIPIOHU � �cavaleri; cãlãreþi; pe

cai�. Cf. gr. hippos �cal�.SY FRATOY � �ªi fraþii�. Cf.

FRATERIA � localitate în Dacia.Y FRATOY � �ci fraþii�.LOMAR � �au luminat�. Cf. rom.

lamurã; a lãmuri.DAVO � �þara; pãmântul�. Cf. alb.

tokë; dhe �pãmânt�.MATO � �marelui�. Cf. alb. i

madh �mare�.BOEROVISETO � �Boerovisto�.AO SARNON � �I-au fãgãduit; I-

au vorbit�. Cf. SORNYOY.GATO � �perfecþi; isprãviþi�. Cf.

rom. a gãta; gata.DOEV � �doi�.S-TENO � �(sã-l) susþinã�.LO SOIRLO � �la ananghie; la

rãu; la rãzboi�. Cf. rom. zurliu; sur-lã.

Y OCLO � �ºi sã vegheze�. Cf.rom. ochi.

ONTO � �când�. Cf. rom. unde.CRON � �(va fi) încoronat�.LA SARMI GETOYSO � �de

Adunarea Vitejilor; de Sfatul Geþilor�.

18


Primele mari rãzboaie ale geþilor dupã moartea lui Ale-xandru cel Mare (323 î.Hs.), între diahonii care i-au moºtenitimperiul, Lysimah, guvernatorul ºi apoi regele Traciei (323-281 î.Hs.), un general capabil ºi ambiþios, face din regatul sãucea mai importantã forþã a timpului în Peninsula Balcanicã.Reuºeºte sã-ºi întindã hotarele pânã la Dunãre, în nord, în-globând teritoriile geto-dacilor ºi ale altor �traci� de la nordde Balcani ºi supunând coloniile greceºti de pe þãrmul vestical Pontului. În vremea respectivã, geto-dacii se aflau într-unproces de reunire a unor regate mai mici într-o formaþiunestatalã care sã cuprindã teritoriile lor din stânga ºi din dreap-ta Dunãrii. Dar înaintarea spre nord a regatului trac a scosdin cadrul acestui proces teritoriile lor din dreapta Dunãrii.Pericolul ce venea dinspre sud i-a determinat pe geto-daci sãparticipe la rãscoala generalã iniþiatã de oraºul Callatis împo-triva lui Lysimah în anul 313 î.Hs. Ulterior, ei au încercat sãreia efortul de reunire a teritoriilor greceºti, pentru a întãrirezistenþa împotriva regatului Traciei.

Întãrit ºi mai mult dupã victoria de la Ipsos (301 î.Hs.), înAsia Ionicã, Lysimah iniþiazã o nouã campanie la Dunãre, înanul 300/299 î.Hs., de data aceasta împotriva geto-dacilordin nordul fluviului, ca odinioarã Alexandru Macedon, pen-tru ca, biruindu-i pe aceºtia � considera el -, sã-ºi consolide-ze autoritatea în sudul Dunãrii, ca ºi asupra coloniilor gre-ceºti. Dupã opinia istoricului Iosif Constantin Drãgan, înaceastã primã expediþie, Lysimah l-a trimis pe fiul sãu Agat-hocles. Nu este exclus sã fi fost amândoi, Agathocles �uce-nicind� pe lângã tatãl sãu.

Dromihete (Dromichaites) conducea atunci, la nordulDunãrii, o puternicã formaþiune, un regat în toatã putereacuvântului, putând sã-i opunã ambiþiosului rege trac o arma-tã mai mare decât a sa, ºi încã formatã din �bãrbaþi foartepricepuþi în rãzboaie� (Pausania, 1, 9, 7 � cf. 112/I, 619).

Geto-dacii lui Dromihete, prin tradiþia �pãmântului pârjo-lit� ºi de apãrare activã, au reuºit sã diminueze substanþialforþa combativã a armatei lui Lysimah. Regele trac însuºi�ajunse într-o primejdie cât se poate de mare ºi reuºi sãscape cu fuga�, în timp ce �fiul sãu Agathocles, care-l spriji-nea atunci în luptã pentru prima oarã, fu luat prizonier decãtre geþi� (ibidem). Lysimah a mai revenit la Dunãre, cuoaste, în �replicã�, dar a fost înfrânt, astfel încât, în anul 297î.Hs., silit ºi de alte lupte declanºate în sud, a trebuit sã încheiepace cu Dromihete. Agathocles, tratat cu omenie diplomati-cã în cei 2-3 ani de prizonierat la geþi, a fost eliberat, iarLysimah a restituit geto-dacilor teritoriile din dreapta Dunã-

Pagini memorabile din istoria geto-dacilor

Regatul geto-dac condus de DromiheteConf.dr. G. D. Iscru

rii, ocupate anterior.Peste 5 ani, într-o a treia campanie împotriva geto-daci-

lor lui Dromihete, Lysimah vine cu o armatã impresionantã,de 100.000 de oameni. Era un moment greu, ºi sacrificiilegeto-dacilor � care l-au întâmpinat pe puternicul rege cu ace-eaºi tacticã tradiþionalã � vor fi fost mult mai mari, dar aureuºit sã-i aducã marea armatã într-o situaþie criticã. �Arma-ta lui Lysimah � scrie Diodor din Sicilia (XXI/12, I-cf.112/I,197) � era chinuitã de foame. Prietenii îl sfãtuiau pe rege sãscape cum va putea ºi sã-ºi mute gândul cã oastea lui l-arputea salva�. Regele a rãmas însã în mijlocul armatei, pecare, pãstrând continuu iniþiativa, Dromihete a atacat-o lamomentul potrivit ºi a capturat-o, împreunã cu regele trac.Avea ce regreta ambiþiosul rege! �Învins în Tracia de cãtreDromihete ºi silit sã se predea împreunã cu toatã oºtirea, dinpricina setei � scrie Plutarh -, dupã ce bãu apã ºi ajunse sclav,Lysimah spuse: «O zeilor, pentru cât de micã desfãtare m-am fãcut rob, din rege ce eram» � (15/77 ºi 112/I, 463).

Dupã meritata �corecþie� militarã �oferitã� trufaºului regepe câmpul de luptã, Dromihete, omul politic înþelept, I-a �ofe-rit� ulterior cunoscuta lecþie de moralã, modestie ºi genero-zitate � masa bogatã, cu vase preþioase, faþa de masã mo-destã ºi din vase de lut a geto-dacilor -, �tãlmãcitã� pe loc deînsuºi Dromihete, care a încheiat dojenitor cu un avertismentpe care îl vom regãsi la urmaºii geto-dacilor, la români, înmomente similare: �De ce te-ai silit, împotriva firii, sã-þi ducioºtenii pe niºte meleaguri în care orice oaste strãinã nu poateafla scãpare sub cerul liber?��(Diodor, XXI/12,6 -�cf. 112/I,197-199). Iar alor sãi, care cereau sã-l judece ei ºi sã-l pe-depseascã pe trufaºul rege ºi pe ceilalþi prizonieri, înþeleptulDromihete le-a oferit nu autoritatea despotului ci argumen-tul bine chibzuit, cu care i-a câºtigat, anume cã �este mai binesã-l cruþi pe bãrbatul acesta�; ºi pe ceilalþi, desigur. �Dacã l-ar fi omorât pe Lysimah, alþi regi au sã-i ia domnia ºi se preapoate ca regii aceºtia sã fie mult mai de temut decât înainta-ºul lor. Dar cruþându-l pe Lysimah � a continuat Dromihete-, acesta, cum i se cuvine, are sã se arate recunoscãtor traci-lor (geto-dacilor, n.n.), care i-au dãruit viaþa. Iar locurile întã-rite, aflate mai înainte vreme în stãpânirea tracilor, ei le vordobândi înapoi fãrã nici o primejdie� (Diodor, XXI/12,3 � cf.112/I, 197).

Întradevãr, urmând aceastã gândire ºi conduitã politicã,geto-dacii au câºtigat incomparabil mai mult: teritoriile dindreapta Dunãrii, inclusiv aºezãrile întãrite, pacea în viitor � ºitotul a fost �pecetluit� prin cãsãtoria lui Dromihete cu fiica

19


lui Lysimah. Eliberat, Lysimah ºi-a þinut cuvântul, mai ales cãulterior a fost atras în alte complicaþii militare ºi politice, însud ºi în Asia Micã, în cursul cãrora a fost înfrânt ºi ucis(281 î.Hs.).

Niciodatã regatul macedonenilor, cu o oaste atât de mare� Alexandru pornise în Orient cu 30.000 de oameni! � n-asuferit o înfrângere atât de mare (6/248).

De la Dromihete la Burebista

Geto-dacii au fost, ulterior, puternic încercaþi, mai ales demarea invazie a celþilor, care la începutul sec. al IV-lea (387î.Hs.) prãdase cumplit Roma, dupã care, în a doua jumãtate aacestui veac, ºi-au îndreptat incursiunile spre Rãsãrit. La în-ceputul secolului III î.Hs. expansiunea lor a atins punctulculminant, celþii reuºind sã invadeze sau sã afecteze prin in-vazia lor un teritoriu întins, de la Atlantic pânã în Asia Micã.

Ca peste tot, invazia celþilor a avut ºi pe teritoriul geto-dac un caracter devastator. Izvoarele scrise se mai ocupã degeto-daci foarte puþin, atenþia fiindu-le atrasã de invazia cel-þilor, de consecinþele ei pentru lumea greacã.

Dacã urmãrim însã atent � pe baza descoperirilor arheo-logice � pãtrunderile efective ale celþilor în teritoriul geto-dac(au pãtruns în câteva zone deschise, de câmpie ºi podiº, pevãi de râuri, pe Criº, pe Mureº, ca ºi pe Dunãre, puþin însã înteritoriul intracarpatic), rezultã cã geto-dacii, rezistând în re-gatele lor, ºi-au apãrat cu îndârjire teritoriul timp de aproapeun secol, în partea de N-V, V ºi S-V, în faþa celei mai mariinvazii a timpului. Iar cãtre sfârºitul secolului II î.Hs. geto-dacii au început sã lichideze enclavele celtice din spaþiul intra-carpatic. A mai fost necesarã aproape jumãtate de veac pânãla zdrobirea formaþiunilor celtice care continuau sã ameninþespaþiul geto-dac, zdrobirea ºi alungarea celþilor fiind una dincele mai mari izbânzi ale acestor strãmoºi ai noºtri, uniþi subconducerea lui Burebista.

Raporturile geto-dacilor cu celþii n-au fost numai rãzboi-nice, ci au fost ºi raporturi între douã mari civilizaþii înrudite,cu influenþe reciproce.

Spre sud-est, spaþiul daco-getic de la Dunãre la Mare afost afectat � cãtre sfârºitul secolului III î.Hs. ºi în tot secolulurmãtor � de pãtrunderea sciþilor în pãrþile Dobrogei învinºiºi dislocaþi din stepele nord-pontice de cãtre regatul Bospo-ran ºi de presiunea unor popoare migratoare. Este, aceasta,teza consacratã în lucrãrile de specialitate de pânã acum. Subo rezervã � adãugãm noi: dacã, revãzând documentaþia, seva dovedi cã sciþii au existat cu adevãrat, ca entitate diferitãde geþi ºi masageþi. ªtim cã Darius I n-a întâlnit, în 514 î.Hs.�picior de scit� în Nordul Mãrii Negre.

Necesitatea de a se apãra în faþa invaziei scitice, dar maiales aceea de a nu cãdea sub controlul regatului elenistic alTraciei, dupã moartea lui Lysimah mai ales (281 î.Hs.), adeschis un capitol nou în raporturile coloniilor greceºti de peþãrmul vestic al Mãrii Negre cu geto-dacii, aceste raporturiconcretizându-se, cum am arãtat, când în colaborare politicã,

când în instituirea unei protecþii a geto-dacilor asupra colo-niilor greceºti. În acest context este amintit, într-o inscripþie,regele Zalmodegikos, apoi un alt rege geto-dac din stângaDunãrii, poate din Câmpia Românã, Rhemaxos, care a aju-tat Histria sã respingã un atac al regatului elenistic al Traciei.

La est de Carpaþi, regatele geto-dacilor, lovite mult timpde sciþi � dacã aceºtia au existat cu adevãrat ºi nu estevorba despre o luptã pentru unificare/supremaþie între for-maþiuni politice chiar ale geþilor! -, dar ºi întãrite prin înde-lungata lor rezistenþã în faþa atacurilor în secolele II-I Î.Hs.,s-au confruntat cu bastarnii, care, veniþi dinspre Vistula, aureuºit sã ocupe o parte a teritoriului geto-dac din aceastãzonã. În astfel de împrejurãri se va fi dezvoltat în Carpaþiiorientali, în zona Muntelui Ceahlãu, un puternic centru po-litic-militar ºi spiritual (v. prof.univ.dr. N. Þicleanu ºi cer-cetãtor ºtiinþific Maria Criºan, 43a/7-9). Ca ºi în vremeainvaziei celþilor, înfrânþi într-o primã confruntare cu bastar-nii � fapt pentru care au fost supuºi la un tratament umili-tor de cãtre regele lor Oroles -, oºtenii geto-daci ºi-au reve-nit ºi bastarnii n-au reuºit sã penetreze, spre vest, arculcarpatic, ºi nici sã depãºeascã, spre sud, linia Piatra-Neamþ� Roman � Crasna (jud. Vaslui) � Tiraspol, ei localizându-se în zona deschisã dintre Siret ºi Nistru, pânã când, submarele rege Burebista, geto-dacii i-au zdrobit ºi pericolulbastarnilor, practic, a încetat. Ulterior, bastarnii au gãsit unmodus vivendi cu geto-dacii, uneori unindu-se împotrivaromanilor.

Dupã izvoarele arheologice ºi scrise, de o parte ºi dealta a Carpaþilor rãsãriteni se contureazã puternica formaþi-une politicã � un regat! � a carpilor (carpiani/karpodakoi,numiþi de Ptolomeu arpioi, având în posesia lor un oraº,Arpispolis) (43a/15-16 ºi 105), în timp ce denumirea iniþi-alã a Basarabiei (partea de sud a Moldovei dintre Prut ºiNistru: Besarabia) ne face sã presupunem extinderea, aici,a besiilor din Balcani, alcãtuindu-ºi o formaþiune politicã (ºiastfel, respectiva denumire ar veni de la aceºtia, nu de laBasarabii întemeietori ai Þãrii Româneºti; v. ºi 42a/17). Maimenþionãm un regat al costobocilor/cistobocilor, în nordulMoldovei, între Carpaþii rãsãriteni ºi Borystene/Nipru (43a/106). Cu aceste regate dacice vor avea �de furcã� romanii,atât în timpul cât au ocupat o parte a Daciei nord-Dunãrenecât ºi dupã 271/274.

În toatã aceastã perioadã, de la Dromihete la Burebista,regatele geto-dacilor au dus o luptã dârzã pentru apãrareateritoriului lor, apoi pentru alungarea invadatorilor strãini.Cicero (106-43) atrãgea atenþia romanilor asupra pericolu-lui reprezentat de geþi (43a/10). Dacã regatele ce se potcontura în spaþiul geto-dac au putut rezista, separat sau încolaborare, pânã în secolul I î.Hs., apariþia dinspre sud acelui mai redutabil pericol, Statul roman, le-a pus problemedeosebite, unitatea lor politicã devenind, din acest punct devedere, obligatorie. De altfel, dezvoltarea generalã o fãceaposibilã.

20


Creºterea productivitãþii muncii ca urmare a dezvoltã-rii forþelor de producþie ºi confecþionarea uneltelor ºi ar-melor din metal, mai întâi din aramã la nivelul epocii neo-litice ºi apoi din bronz, precum ºi generalizarea metalurgieibronzului, în cea de-a doua epocã a bronzului au dus încele din urmã la apariþia plusprodusului ºi implicit la dife-renþierea socialã între membrii societãþii tribale. Descope-rirea depozitelor de unelte de bronz datate la sfârºitul epo-cii bronzului ºi începutul hallstattului, printre care amintimpe cele de la Mileni, Uriul-Domãneºti, Uioara-Spãlnaca, Moi-grad-Tãuteu, Fizesul Gherlei, Drajna de Jos etc., care con-þin de la 6-7 la 240 piese fiecare, demonstreazã cã aceastãdiferenþiere s-a efectuat în raport cu priceperea ºi poziþiasocialã în cadrul societãþii umane a individului. Anumitemiºcãri de populaþii exemplificate prin înaintarea purtãto-rilor culturii Noua dinspre teritoriul de nord-est al Dacieispre sud ºi sud-vest, precum ºi miºcarea purtãtorilor demorminte tumulare dinspre centrul Europei spre sud-estºi miºcarea populaþiilor mari au determinat pe geto-dacisã-ºi ascundã depozitele amintite ºi sã-ºi ridice cetãþi întã-rite cu ºanþ ºi val. Probabil cã încã de la acestã datã prizo-nierii erau transformaþi în sclavi ºi puºi sã munceascã înmine ºi la construcþia cetãþilor.

Ca forþã de muncã, omul reprezenta o valoare, aºacum o demonstreazã anumite texte antice. Astfel, în ve-chea Asirie, o sclavã valora 16 secheli (adicã 50 grame deargint) ºi o pereche 48 secheli (150 grame argint); în Ilia-da aflãm cã Ahile considera cã un trepied de aramã va-lora 12 tauri sau trei sclave meºtere la lucrul de mâna.Rezultã cã metalul devine etalon pentru toate produselemuncii ºi al forþei de muncã (a sclavilor).

De o mare importanþã socialã a fost însã inventarea,mai întâi a lingourilor de metal ºi apoi, pentru prima datã înLydia, a monedei, dupã secolul VII î.e.n. Moneda, avândun caracter anonim ºi general, a fãcut posibilã concentra-rea de bunuri materiale, mai ales în mâinile aristrocraþieitribale care, începând cu a doua epocã a fierului, se distan-þeazã tot mai mult de masa comunitãþii, atât din punct devedere material cât ºi social.

Întemeierea de colonii greceºti pe malul Pontului Eu-xin ºi al Helespontului, încã din secolul al VII-lea î.e.n. ºimai ales formarea Ligii de la Delos, în fruntea cãreia sesitua Atena, dupã cel de al II-lea rãzboi cu perºii (480-479

GETO � DACII

Prof.Dr. VIORICA ENÃCHIUC

POPOR DE REFERINÞÃ AL CIVILIZAÞIILOR ANTICE

î.e.n.) au dus la consolidarea producþiei marfã în cadrul eco-nomiei geto-dacilor, fapt pentru care era necesarã o orga-nizare social-economicã adecvatã, având în vedere atât trans-formãrile survenite în viaþa socialã a comunitãþilor ca ur-mare a consolidãrii plusprodusului, cât ºi faptul cã schim-burile comerciale nu se fãceau la întâmplare, ci în mod or-ganizat. Astfel, Demostene (384-322 î.e.n.) afirmã cã din-spre Pont este adusã cea mai mare cantitate de grâu, iar cualt prilej consemneazã cã �se transportã în Pont vin dinþinuturile de lângã noi, din Peparethos, din Cos� din Ta-sos ºi din Mende; iar din Pont se aduc alte mãrfuri�. Poli-biu (200-118 î.e.n.) afirmã cã �în privinþa celor necesarevieþii, þinuturile pontice ne dau vite ºi sclavi, în numãr foar-te mare ºi de o calitate mãrturisitã de toþi ca excelentã;dintre articolele de lux ne procurã din belºug miere, cearã,peºte sãrat� cu grâu facem un schimb reciproc.� (IstoriiIV, 38, 4).

Creºterea nivelului de dezvoltare a forþelor de produc-þie a determinat accentuarea separãrii meºteºugurilor deagriculturã ºi desprinderea din rândul meºteºugarilor a ne-gustorilor. Aceasta a avut drept consecinþã construirea decetãþi geto-dacice cu zid de piatrã încã din sec. IV î.e.n., aºacum ne demonstreazã descoperirile ºi cercetãrile arheolo-gice asupra cetãþii Drubetis (Baloteºti � jud. Mehedinþi) ºiSornum (la sud-est de Moldoveanu, jud. Argeº), care suntatât centre comerciale ºi meºteºugãreºti, cât ºi reºedinþãpentru conducãtor. În centrul cetãþii de la Baloteºti, vecheaDrubetis, s-a descoperit un mare atelier de prelucrare aobiectelor din fier ºi aur, iar cuptoarele de redus minereulde fier care serveau pe meºteºugarii din cetate se aflau la15 km, în actuala comunã Cireºu. Un oraº fortificat în apro-pierea Dunãrii a fost dãrâmat de Alexandru cel Mare ºiarmata sa pe la 355 î.e.n., când au trecut fluviul sã pedep-seascã pe geþii ce ajutaserã pe tribalii care-i erau potrivnici.Pentru schimb, s-au folosit în sec. VII-V î.e.n. ca valoaremonetarã sãgeþi de bronz de diferite greutãþi în funcþie deplumbul pe care-l introduceau în manºon. Începând cu sec.V î.e.n. ºi mai ales în sec. IV î.e.n., pãtrund pe teritoriulDaciei monedele oraºelor greceºti sau macedonene. Faptulcã primele descoperiri de monedã geto-dacicã s-au con-semnat în sec. IV î.e.n. ar putea demonstra începutul bateriide monedã proprie. Consider cã emisiunile monetare pot ficontemporane cu cele tracice ºi macedonene, iar tezauriza-

21


rea lor spre sfârºitul sec. IV î.e.n. pune în evidenþã existen-þa unui proces de acumulare de bogãþii a indivizilor comu-nitãþii umane care le asigurã, în primul rând, o independen-þã faþã de rest ºi o accentuare culminantã a diferenþierii deavere ºi apariþia claselor sociale care conduc implicit la oorganizare statalã, fapt ce îndreptãþeºte pe contemporaniigreci sã numeascã pe conducãtori cu titlul de rege, spredeosebire de unii specialiºti contemporani nouã, care în locsã coroboreze datele arheologice cu cele istoriografice ºilingvistice pentru a da o rezolvare unor probleme legate deorganizarea social-economicã a geto-dacilor, îi numesc �re-giºori�. Diodor din Sicilia, referindu-se la Sitalces, regeleodriºilor între anii 440-424 î.e.n., consemneazã cã acestaavea mare grijã de veniturile statului, ceea ce presupu-ne cã la acea datã veniturile statului erau separate de aleconducãtorilor ºi cã acestea se puteau constitui numai cuparticiparea directã a odriºilor ºi din tributurile care se înca-sau de la oraºele greceºti, care se ridicau la 400 talanþi.Pornind de la aceastã ºtire ºi luând în discuþie relatãrile luiCriton (GETICILE) referitoare la organizarea dacilor în tim-pul lui Decebal, aflãm cã cei ce muncesc pãmântul cu boiise numesc BOOTIAIS, cei care pasc vitele se numesc ENE-MEMENON; de asemenea, aflãm cã unii erau puºi pestecei ce muncesc cu vitele, iar alþii, din jurul regelui, eraurânduiþi sã îngrijeascã de fortificaþii. Aceºtia din urmã nuerau decât funcþionarii unei organizãri statale care aveau camisiune strângerea de impozite ºi intrarea în posesie a pro-ducþiei marfã generatã de obºtile sãteºti, care nu aveau pã-mântul hotãrnicit, fapt consemnat ºi de Horaþiu (Ode, III,24; 12).

Aceste ºtiri, coroborate pe o perioadã mare (440 î.e.n.-sec. I e.n.) demonstreazã în primul rând cã din timpul luirex Histrinarum avem pe teritoriul Daciei cel puþin patrustate cu o bazã economicã a unei societãþi sclavagiste încare, pe lânga clasele principale: stapâni de sclavi, numiþitarabostes, ºi sclavi, oamenii de rând, numiþi comati, erauorganizaþi în obºti sãteºti. Ceea ce înseamnã cã stãpânii desclavi controlau ºi rãspundeau de comerþ, procurarea me-talelor ºi, prin exploatarea sclavilor ºi a meºtesugarilor li-beri, încasau sume mari prin generalizarea metalurgiei fie-rului ºi a metalelor preþioase.

Pãrerea unor specialiºti cã sclavia la geto-daci a fostpatriarhalã este infirmatã în primul rând de istoricii antici.Plutarh (Lisimah) afirmã cã Lisimah, când a fost luat cuîntreaga sa armatã prizonier de cãtre regele geþilor Dromi-chaites, a exclamat dupã ce armata sa însetatã a bãut apã:�O, Zeilor, pentru cât de micã desfãtare m-am facut rob,din rege ce eram�. Diodor din Sicilia referindu-se tot laacelaºi caz, afirmã cã în momentul când Dromichaites adorit sã-i aducã în preajma lui Lisimah prietenii ºi sclavii, afost necesarã aprobarea membrilor adunãrii care-i aveau înposesie, ca sclavi, deoarece aceºtia erau prizonieri de rãz-boi. Memnon afirmã cã Dromichaites a eliberat numai pe

Lisimah ºi armata macedoneanã, aliaþii sãi rãmânând maideparte ca prizonieri, deci ca sclavi la geþi. Astfel Clearh,conducãtorul Heracleei, a fost eliberat din sclavie de la geþimai târziu, prin insistenþele lui Lisimah.

Artemidor din Daldis, care a trãit în jurul anului 170î.e.n. ne face cunoscut cã �la traci sunt tatuati copii nobili,iar la geþi sclavii�. Aceasta afirmaþie explicã informaþia luiClearh din Soloi (care a trãit în a doua jumãtate a sec. IVî.e.n.) ºi anume cã �femeile scite au tatuat trupurile femei-lor trace�care locuiesc în vecinatate, la vest ºi la nord �fãcând un desen cu ace. Femeile trace care fuseserã batjo-corite au ºters urma nenorocirii lor într-un fel special, gra-vând desene ºi pe restul pielii, pentru ca semnul insultei ºial ruºinii ce se afla pe ele, fiind socotit cã intrã în desenulornamental, sã ºteargã ocara prin calificativul de podoabã�.Este evident faptul cã semnul la care se referea textul în-semna la femeile getice mentiunea de sclav. Considerãm cãtinerii vânduþi ca sclavi grecilor, dupã cum afirmã Herodot(Istorii, V, 6), nu puteau sã fie membrii familiei, ci copiiisclavilor acestora.

Strabon, dupã ce aminteºte cã femeile gete jertfeau zei-lor de cinci ori pe zi, aratã cã în timpul ritualului �cincisclave loveau chimvalele stând în cerc, iar altele scoteauurlete�.

Ovidiu cerea împãratului sã-i hotãrascã exilul în altã parte,nu numai datoritã asprimii climei, ci ºi de teamã sã nu cadãsclav la geþi. �Legile sfinte nu îngãduie ca cineva nãscut dinsânge latin sã îndure lanþurile barbarilor atât timp cât trã-iesc împãraþii�.

Pliniu cel Tânãr, contemporan cu Decebal, afirmã cãacesta a trimis regelui parþilor, Pacoros, în dar un sclav, peCallidromus, care-i fusese dãruit de Sisogus, cãpetenia ro-xolanilor. Obiceiul de a da în dar conducãtorilor sclavi esteamintit ºi de Xenofon, care consemneazã cã în timpul vizi-tei soliei greceºti la Seuthes II, în anul 400 î.e.n., un nobiltrac îi dãrui acestuia un tânãr sclav.

Începând cu sec VI î.e.n. ºi pânã în sec. I e.n., ºtirileantice confirmã existenþa sclavilor nu numai la greci ºi ro-mani, ci ºi la celelalte populaþii indo-europene: geþi, iliri, sciþi,traci, celþi.

Aristotel relateazã cã egineþii, neam iliric, aveau 470.000de sclavi; Agatharchides din Cnidos susþine cã dardanii ausclavi, unul posedând chiar o mie ºi altul chiar mai mulþi;Athenaios, în �Banchetul înþelepþilor�, consemneazã cã întimpul rãzboaielor peloponeziace fiul lui Niceratos i-a în-chiriat lui Sosias din Tracia 1000 de sclavi pentru minelede argint, în schimbul unui obol de argint pe zi pentru fie-care din ei. C. Iulius Pollux afirmã cã sclavii care nu eraubuni de nimic se numeau �vânduþi pentru sare�, deoarecetracii din interior dãdeau sclavi în schimbul sãrii.

Sciþii orbeau sclavii care se ocupau cu pregãtirea lapte-lui; aceºtia aveau însã ºi sclavi din rândul populaþiei auto-htone, numai aºa se explicã ºtirea lui Herodot cã la un an de

22


la moartea unui rege scit se sacrificau 50 de sclavi, dar nudintre prizonieri ci din cei proveniþi din rândul sciþilor. Acestfapt demonstreazã cã la sciþi, încã din sec. VI î.e.n., existaprocesul de transformare a unor sciþi liberi în sclavi.

În concluzie, se poate afirma cã încã din timpul lui rexHistrianorum existau cel puþin patru state având o bazãeconomicã ce corespunde unei societãþi sclavagiste. Primiiregi geto-daci amintiþi de izvoarele antice au fost Sparga-peithes ºi Charnabon. În timpul domniei lor, regatul odriºi-lor condus de Sitalces, Seuthes I ºi Seuthes II era foarteputernic ºi obliga oraºele greceºti sã le plãteascã un tributcare se ridica uneori, pe lângã alte daruri, la suma de 400talanþi. Dupã moartea lui Seuthes II, creºte puterea geþilor,în frunte cu �rex Histrianorum�, care ocupau un teritoriude la cursul inferior al Nistrului pânã în Ceahlãu, în sud-estul Transilvaniei, în vest pânã la Olt, pe ambele maluri alefluviului Dunãrea ºi în Dobrogea, aºa cum ne demonstrea-zã cele mai vechi reprezentãri cartografice de pe piatra dela Corbi, constituite dupã cunoºtinþele geografului Anaxi-mandru. Era temut de sciþii conduºi de Atheas, care cereaalianþa lui Filip al II-lea împotriva lui. Conflictul nu mai areloc deoarece regele geþilor, Histrianorum, moare în anul339 î.e.n., în jurul vârstei de 90 de ani. Urmaºul sãu, Dro-michaites, luptã împotriva macedonenilor pentru a menþinecetãþile de la sud de Dunãre, le pierde în timpul lui Filip, darle recâºtigã în timpul lui Lisimah, ca preþ al eliberãrii aces-tuia din prizonierat. În timpul domniei lui Dromichaites nuse mai þinea cont de hotãrârea adunãrii membrilor comuni-tãþii tribale, ci acesta impune hotãrârea sa, ceea ce înseam-nã cã puterea regelui creºte ºi se simte tendinþa de desfiin-þare a consultãrii celorlalþi militari. Astfel, Dromichaites nu-l dã pe Lisimah adunãrii sã-l execute, ci impune hotãrâreade a-l elibera cu întreaga sa armatã în schimbul garantãriiteritoriului din sudul Dunãrii. Adunarea, de fapt, va dispã-rea în timpul lui Burebista, care, unind cele patru state geto-dacice, conduce numai sfãtuit de zei, prin colaboratorul sãu,preotul Deceneu.

Coroborând datele arheologice, istoriografice, numis-matice ºi lingvistice am reuºit sã reconstitui succesiunearegilor geþi pentru regatul condus de regele Histrianorum:Charnabon, care probabil a domnit între anii 406-375 î.e.n.;Histrianorum (375-339 î.e.n.); urmeazã Dromichaites ºi apoiZalmodecikos, cãruia Histria îi trimite soli pentru a-i cererepatrierea unui mare numãr de ostatici ºi a unor venituriconsemnate în inscripþie, în termeni generali; urmeazã Isan-thes, despre care Phylarchos, în Istorii, 20 (19). Athen.XII, 51, p.536, D ne relateazã cã �îi întrecea în desfrâu petoþi din neamul sãu� ºi cã �era bogat ºi frumos�. Probabilcã acesta nu s-a ocupat în mod deosebit de organizareamilitarã, ceea ce a fãcut ca partea de nord a statului sãu sãfie cuceritã de bastarni. Ca urmare a acestui fapt, partea desud a statului getic a fost preluatã de regele get Moscon,dupã care a urmat fiul sãu, Rhemaxos. Contemporan cu

Rhemaxos, Kanites, rege get din nord, reuºeºte sã înfrângãrezistenþa bastarnilor ºi, pentru a înlesni dezvoltarea economi-cã în teritoriul controlat de el, acordã unele înlesniri negustori-lor din Odessos. Urmaºul lui Kanites, Sariakes, are capitala laSargedava (suntem de acord cu lectura cercetãtorului N. Gos-tar, ºi nu Argedava), consemnatã de inscripþia lui Acornion, ºireuºeºte sã desfacã unitatea regatului din timpul lui Histriano-rum. Cetatea este consemnatã ºi de Ptolemeu sub numele deZargedava. Numele acestui conducãtor get a fost consemnatde asemenea în inscripþia lui Acornion �Sariakei� ºi de undemonede descoperite pe teritoriul Dobrogei ºi în Transilvania.În cazul acesta, Acornion este solicitat sã fie preot al lui Saria-kes ºi nu al lui Serapis, cum cãutau sã traducã unii specialiºti.Pânã în prezent, Sariakes era considerat de unii specialiºti ca ocãpetenie sciticã, în mod eronat, deoarece nu exista nici unmotiv plauzibil în susþinerea unei asemenea ipoteze. De fapt,Sariakes este tatãl lui Burebista, cel mai mare rege din Tracia,care reuºeºte sã se impunã în aºa fel încât cele patru stategeto-dacice se unesc sub conducerea sa, constituind primulstat dac centralizat ºi independent: coloniile greceºti îl primescca pe un frate ºi-i solicitã ajutor în caz de primejdie, Pompeiusîi solicitã ajutor împotriva lui Cezar, iar acesta din urmã îl con-siderã ca un duºman de seamã, hotãrând sã vinã cu armatãîmpotriva lui.

Faptul cã unii specialiºti contestau ideea cã statul lui Bure-bista este un stat sclavagist, cu coducere autocratã, se datora,dupã pãrerea noastrã, motivului cã uneori, în izvoarele antice,se folosea termenul de �triburi barbare� ºi aceºtia, fãrã sãcerceteze ce înþelegeau de exemplu latinii prin cuvântul �trib�,considerau cã este vorba de uniuni de triburi conduse de oaristocraþie militarã, în fruntea cãreia se aflã un ºef militar.

Însã Marþial, în Epigrame, VIII, 15, 2-4, ne ajutã sã clarifi-cãm aceastã problemã consideratã simplã, de fapt complicatã:astfel, la întoarcerea lui Domiþian din campania panonicã dinanul 93 e.n. împotriva sarmaþilor iazigi, Marþial îl slãveºte:

�iar toate altarele aduc jertfe ºi sãrbãtoresc întoarce-rea lui Jupiter al nostru,

în timp ce poporul, cavalerii recunoscãtori ºi senatuldau ofrande de tãmâie

ºi, pentru a treia oarã, darurile tale îmbogãþesc tribu-rile latine.�

Este evident cã în accepþiunea grecilor ºi latinilor ter-menul �trib� înseamnã �neam� ºi nu poate fi pus în legãtu-rã cu organizarea social-politicã a geto-dacilor.

Fiind o perioadã importantã pentru înþelegerea organizã-rii social-economice ºi politice a geto-dacilor de la Sariakes laDecebal, considerãm cã în cele ce urmeazã este necesarãanaliza tuturor datelor existente, care sã ne prezinte o imagi-ne realã a contribuþiei poporului geto-dac la transmitereavalorilor spirituale ºi materiale ale poporului român.

23


Titlul acestei lucrãri poate ridicasemne de întrebare pentru aceia careîºi imagineazã ca originea limbii noas-tre este un fapt clar ºi bine stabilit.O analizã atentã a limbii române in-dicã încã de la început o serie de ne-claritãþi. Începând cu lexicul se con-statã cã existã multe etimologii nee-lucidate sau trimise la diferite surse.Acest fapt denotã multã uºurintã ºigrabã în stabilirea etimologiei lexiculuilimbii române. Lingvistica compara-tiv-istoricã s-a facut, la noi, în moddestul de superficial. Etimologiile s-au stabilit pe baza unor asemãnãricu cuvinte din limbile învecinate, fãrãsã se þinã cont deloc sau aproapedeloc de principiile de evoluþie fono-logicã specifice limbii române. Ro-mâna are în comun cu latina doarvreo 18% din lexicul ei sau poatechiar mai puþin. De remarcat cã ceamai mare parte a lexicului românesccomun cu latina aparþine fonduluiprincipal de cuvinte. Este importantsã menþionãm aici cã acest fondprincipal se conservã cel mai bine înorice limbã, astfel încât cele 18% pro-cente menþionate mai sus se regã-sesc nu numai în latinã, ci ºi în multealte limbi indo-europene. Despre le-xicul care nu'ºi gãseºte coresponden-te în latinã nu s-a ocupat aproapenimeni, cu excepþia lui Cihac, careacum cu mai bine de un secol a gãsitde cuvinþã cã tot, dar absolut tot cenu-ºi gãseºte echivalent în latinã estede origine slavã sau din vreo altã lim-bã învecinatã. De fondul traco-dacnici nu se pomenºte la Cihac. De la

Mihai VINEREANU(City University, New York)

CU SERIOZITATE, DESPRE ORIGINEALIMBII ROMÂNE

el încoace nimeni nu s-a aventuratsã-i dea o replicã. Dicþionarul lui Cio-rãnescu, publicat de curând ºi în lim-ba românã, este mai mult o compila-þie, iar în ce priveºte etimologiile aºa-zise nelatine nu face decât sã tran-scrie spusele lui Cihac, fãrã ca mã-car sã traducã sensurile etimoanelordate de acesta din urmã, doarecedacã le-ar fi tradus cititorul avizat ºi-ar fi dat seama cã etimologiile stabi-lite de Cihac ºi preluate fãrã spiritcritic de Ciorãnescu sânt departe dea fi corecte, uneori frizând ridicolul.De ce nu s-a fãcut mai mult pânãacum? Pentru simplu fapt cã acestuifond (aºa-zis nelatin) nu i se poatestabili originea decât cu foarte maregreutate. Pentru acest lucru trebuieapelat direct la rãdãcinile indo-euro-pene, dar pentru asta trebuie consul-tate toate limbile de origine indo-eu-ropeanã, ceea ce necesitã un volumde muncã uriaº. Aceste lucru l-a re-alizat autorul acestor rânduri, scri-ind dicþionarul etimologic al limbii ro-mâne. În acest dicþionar, autorul dis-cutã întregul fond lexical al limbii ro-mâne, cu excepþia neologismelor in-trate în limbã începând cu sec. 19, acãror etimologie nu implicã nici unfel de dificultãþi. Astfel sânt luate îndiscuþie cca 5000 de cuvinte-titlu careîmpreunã cu derivatele lor însumea-zã în jur de 25 000 de cuvinte dinlexicul limbii române. În dicþionareste discutatã toatã macrohidronimiadintre Don ºi Rhin, precum ºi o se-rie de toponime din teritoriile locui-te azi de români sau de strãmoºii lor.Revenind la problemele de etimolo-

gie a lexicului românesc s-a ajunsca o mulþime de cuvinte care au fostîmprumutate din românã de limbileînvecinate sã fie considerate împru-muturi ale românei din aceste limbi.Nu altfel stau lucrurile cu latina vul-garã. Lingviºtii români începând cucele mai mari nume au �gãsit� origi-nea multor cuvinte româneºti în aºa-zisa latinã vulgarã. Din nou, neþinândcont de legile fonologice ale limbii ro-mâne. Astfel de greºeli denotã lipsade profesionalism cu care s-a fãcutla noi lingvistica istoricã pânã acum,deºi trebuie sã recunoaºtem cã ana-liza comparativ-istoricã a lexiculuiromânesc nu este întreprindere uºoa-rã.

Cercetarea atentã a mai multorlimbi indo-europene antice ºi moder-ne precum sanskrita, hittita, lituania-na, letona ºi mai ales albaneza, ca sãmenþionãm doar câteva dintre celemai importante, dezvãluie cercetãto-rului multe surprize. Nu este o exa-gerare sã spunem cã cel puþin în anu-mite privinþe româna se apropie desanskritã aproape la fel de mult ca ºide latinã. Avem rom. pãmânt, skt.bhuman, dar lat. terra. Altele au co-respondent atât în latinã, cât ºi în san-skritã, dar cel sanskrit este mai apro-piat sau aproape identic cu cel ro-mânesc. De exemplu rom. apa, skt.ved. apa, av. ap, hit. uappe, dar lat.aqua, ori rom. soare, skt. surya , lit.saule, lat. sol-is. De altfel, ºtim, da-toritã unor hidronime, cã în traco-dacã la apã se spunea tot apa (ex.Salapia, care ar însemna apã sãratã,precum ºi alte exemple similare).

24


Trebuie precizat cã aceste asemãnãrise datoreazã fondului comun indo-european ºi nu este vorba aici de niciun fel de împrumuturi, aºa cum s-acrezut de cele mai multe ori. Dacãaceste limbi au anumite elemente le-xicale, morfologice ori sintactice încomun nu înseamnã cã avem de aface, în mod necesar, cu împrumu-turi. Cum am menþionat mai sus na-tura împrumuturilor se poate stabiliîn baza unor legi fonologice.

Acum, la începutul celui de-al trei-lea mileniu, cred cã este, în sfârºit,timpul sã spunem cã ideea latinitãþii,susþinutã, în mod continuu, de laªcoala Ardeleanã încoace, trebuierevizuitã la modul cel mai serios. Nueste o exagerare sã spunem ca aceas-tã idee a fost o piedicã serioasã încalea acelor cercetãtori (români saustrãini) care s-au ocupat cu studiuloriginii limbii ºi a poporului român.Nu poate contesta nimeni cã aceastãidee a avut puternice motivaþii so-ciale ºi naþionale pentru promovareadrepturilor românilor din Transilva-nia ºi apoi pentru a gãsi un loc po-porului român în Europa modernã,dar cred cã a venit, în sfârºit, timpulca adevãrul istoric sã primeze, pen-tru cã adevãrul trebuie spus mai de-vreme sau mai târziu, indiferent cumar arãta acesta. În cazul nostru nuavem decât sã promovãm o istorieabsolut ieºitã din comun, cu caremulþi, foarte mulþi s-ar mândri.

Revenind la fenomenul lingvistictrebuie afirmat cã studiul compara-tiv al limbii române cu alte limbi indo-europene dezvãluie mai intâi un sub-strat vechi, de adâncime, comun cualte limbi indo-europene. Aici, alba-neza ocupã un loc aparte, în sensulcã pune în luminã stratul tracic (ormai bine spus traco-illyric) comuncelor douã limbi. Rolul limbii latineîn evoluþia limbii române trebuie ana-lizat pe principii cu totul noi, aºa cumnu s-a fãcut pânã acum. Trebuie sta-

bilite cu multã claritate, pe baza unorprincipii fonologice clare, cuvintele deorigine latinã în limba românã. Potafirma cã peste jumãtate din lexicullimbii române este de origine traco-dacã. În sfârºit, un fenomen specificoricãrei limbi, avem un adstrat al îm-prumuturilor slave, greceºti, germa-ne, maghiare, º.a.m.d. care nu ne in-tereseazã în mod special în acest stu-diu.

S-a fãcut mult caz pe tema colo-nizãrii Daciei ºi romanizãrii popula-þiei locale. S-a mers de la ideea ex-tremã cã populaþia Daciei a fost ex-terminatã (ªcoala Ardeleanã, Roes-ler), Dacia fiind repopulatã cu vorbi-tori de limba latinã, pânã la altã ideeextremã, cã Dacia a rãmas pustiedupã retragerea lui Aurelian (Rosleret comp.). Evident cã ambele sunt te-orii extremiste în flagrantã contra-dicþie cu adevãrul istoric. Între aces-te douã extreme existã o serie de alteteorii bine cunoscute, dar care nuaduc mai multe servicii adevãruluiistoric. Pentru a fi mai convingãtor,sã trecem în revistã doar câteva fap-te istorice. Mai întâi trebuie precizatca romanii nu au ocupat (ºi eventualcolonizat) decât 1/5 din actualul teri-toriu de la nordul Dunãrii în care sevorbeºte româneºte, teritoriu care înmod mai mult decât curios coincideîn mare cu teritoriul pe care se întin-dea, acum aproape 2000 de ani, re-gatul lui Decebal.

Xenopol spunea cã cucerirea Da-ciei de cãtre romani a constituit o gre-ºealã politicã, ceea ce este corect. Elsusþine cã Dunãrea nu trebuia depã-ºitã, deoarece constituia o bunã apã-rare naturalã. O provincie întemeiatãpeste Dunãre era greu de apãrat.Într-adevãr, imperiul putea fi maiuºor de apãrat pe Dunãre. De fapt,cred cã romanii au înþeles acest lu-cru, dar, desigur, în politicã existã, maiîntotdeauna, mai multe soluþii la ace-eaºi problemã, totul este sã se gã-

seascã soluþia cea mai adecvatã. Ro-manii au considerat, probabil, cã pen-tru o mai bunã apãrare a imperiuluieste bine sã ocupe ºi þãrmul stâng alDunãrii. Un regat puternic la nord deDunãre, în imediata vecinãtate a gra-niþei imperiului, condus de un regeºi o nobilime ostilã imperiului roman,constituia un pericol permanent pen-tru romani. Se ºtie cã dacii treceaudes Dunãrea atacând provinciile ro-mane de la sudul Dunãrii. În plus,un alt factor esenþial care a contri-buit la invadarea Daciei au fost avu-þiile acesteia ºi în special aurul daci-lor din Munþii Apuseni. Punctândaceste date, reiese cã romanii nu auintenþionat vreodatã sã ocupe ºi sãcontroleze tot teritoriul regatului da-cic, nicidecum sã-l ºi colonizeze ceeace nici nu au fãcut. Pe scurt, scopultrecerii la nord de Dunãre a fost de aelimina un regat vecin care constitu-ia un pericol pentru Roma ºi de a-ijefui bogãþiile.

În continuare, sã vedem ce s-aîntâmplat dupã terminarea celui de-al doilea rãzboi daco-roman (105-106). În 117, la numai 11 ani de laterminarea acestui rãzboi, are loc odublã invazie a iazigilor dinspre Apusºi a roxolanilor dinspre Rãsãrit. Ha-drian, noul împãrat reuºeºte sã-iopreascã pe iazigi ºi cumpãrã cu banipacea cu roxolanii. Noul împãrat pã-rãseºte în acelaºi an trei provinciiromane mai vechi, anume Asiria,Mesopotamia ºi Armenia. Eutropiusspune cã Hadrian ar fi vrut sã facãacelaºi lucru ºi cu Dacia, dar l-auoprit prietenii, spunând cã ar cãdeaprea mulþi cetãþeni romani în mâinilebarbarilor, desigur o scuzã, deoare-ce retragerea la 11 ani de la cuceri-rea Daciei ar fi relevat greºeala poli-ticã a rãzboiului cu dacii. În plus, bo-gãþiile Daciei nu fuseserã jefuite de-cât într-o micã mãsurã la acea vre-me, deºi imdiat dupã cãderea Sarmi-segtusei ºi moartea lui Decebal, ro-

25


cmyk color

manii au scos din Dacia cea mai marepradã de rãzboi probabil din întrea-ga istorie a umanitãþii. AntoninusPius, urmaºul lui Hadrian a purtat maimulte rãzboaie cu goþii ºi cu dacii.Pe vremea lui Marc Aureliu, în tim-pul rãzboiului cu marcomanii (un tribgermanic de prin Austria de azi), daciiliberi invadeazã oraºul Alburnus, celmai important centru de exploatarea aurului, precum ºi Sarmisegetusa.Ambele oraºe sânt arse. Ceva maitârziu, în timpul aceluiaºi rãzboi cumarcomanii, costobocii, puternicultrib dacic de prin Bucovina ºi Galiþiade astãzi, trec prin Scythia Minor înBalcani ajungând pânã în Grecia.

În timpul lui Caracala (începutulsec. III), goþii atacã din nou DaciaRomanã ºi o vor face aproape conti-nuu pânã la 271 când romanii se vorretrage definitiv din Dacia. Aici tre-buie amintit cã de pe la anul 230 în-coace invaziile se înteþesc. Romaniide multe ori nu puteau înfrânge peinvadatori ºi, astfel, era necesar sã îicumpere cu bani. În cei 165 de anicât romanii au stãpânit la nordulDunãrii, au avut loc zeci si zeci denãvãliri atât ale dacilor, rãmaºi în afaraprovinciei Dacia Romanã, care repre-zentau de altfel majoritatea acestora,cât ºi ale altor popoare cum au fostiazigii, roxolanii ºi, în special goþii. Amvãzut cã la numai 11 ani de la termi-narea celui de-al doilea rãzboi daco-roman, încep invaziile de tot felul.Provincia Dacia Traianã cuprindeadoar Oltenia, Banatul ºi sud-vestulTransilvaniei. Ne putem da seamaacum în ce condiþii a putut avea locromanizarea acelei fracþiuni de teri-toriu al Daciei ocupat de romani. Înaceastã atmosferã de permanent con-flict dintre stãpânitori ºi localnici,romanizarea localnicilor nu putea fide profunzime. Faptul ca s-au gãsitmulte inscripþii romane în Dacia,acesta nu este un semn cã populaþiasatelor era romanizatã în vreun fel.

Doar populaþia oraºelor obiºnuia sã-ºi punã astfel de inscripþii, care po-pulaþie era vorbitoare de limba lati-nã, în marea lor majoritate nefiindbãºtinaºi, dar aceastã populaþie, îm-preunã cu armata, s'a retras odatã curetragerea lui Aurelian, cum spun ºiautorii antici. Pe aceste afirmaþii ºi-abazat ºi Roesler teoriile sale, bineîn-þeles distorsionându-le în mod gro-solan. Populaþia baºtinaºã locuia lasate ºi desigur nu obiºnuia sã-ºi punãinscripþii (sau dacã îºi puneau nu eraudin piatrã ºi nu s-au pãstrat), aºa cumfãceau colonoºtii de la oraºe, vorbi-tori de latinã. Trebuie menþionat cãinscpriþii latine s-au gãsit peste totîn Europa, în Germaia, de exemplu,unde nu au existat provincii romaneºi nici n-a fost vorba vreodatã deromanizarea populaþiei. Prin urma-re, latina se folosea la acea vreme,precum ºi mai târziu pe întreaga pe-rioadã a Evului mediu ca limbã cultã.Deci prezenþa inscripþiilor în Dacianu trebuie sã ne inducã în eroare câ-tuºi de puþin.

Mergând pe linia de gândire tra-diþionalã cu privire la romanizarea da-cilor, întrebarea cheie este cum aureuºit aceºti daci baºtinaºi, locuindîn teritoriul ocupat de romani sã rãs-pândeascã o limbã (pe care mulþi dinei nu o cunoºteau mai deloc sau de-loc) pe o razã de peste 1000 de kilo-metri spre Nord ºi Rãsãrit. Mai alesspre Rãsãrit, aceastã arie este cu multmai întinsã. Chiar astãzi aproape petot teritoriul Ucrainei sânt vorbitoride limbã românã. Acest lucru devineºi mai imposibil dacã ne gândim cainvadatori de tot felul veneau din ace-eaºi direcþie. Singura explicaþie plau-zibilã este una singurã: strãmoºii ace-sor vorbitori de limbã românã au trãitpe acele meleaguri de mii de ani. S-atrecut prea uºor peste aceste date,or este ºtiut de toatã lumea cã ºtiinþase face numai ºi numai pe bazã dedate ºi dovezi ºtiinþifice grãitoare. Ca

sã exemplific cum s-a fãcut ºi se maiface încã de cãtre unii ºtiinþã lingvi-sitcã ºi istoricã, dau mai jos un citatdin �Istoria limbii române� a lui Al.Rosetti. Când vorbeºte de teritoriulde formare al limbii române, el spu-ne: �Limba românã s-a dezvoltat peo largã bazã teritorialã romanizatãcuprinzând provincia Dacia nord-dunareaã propriu-zisã adicã: Olte-nia, Banatul ºi Transilvania ºi cele-lalte teritorii care n-au intrat sub au-toritatea romanã, fiind locuite de cã-tre �dacii liberi�, Muntenia ºi sudulMoldovei" ºi textul continuã în ace-eaºi bine cunoscutã limbã de lemnprin care se reuºeºte performanþaunicã de a vorbi fãrã sã spui nimic.Rosetti ºi ca el mulþi alþii nu-ºi ba-zeazã argumentaþia pe date istoricesau lingvistice, ci pe anumite ºabloa-ne stereotipe, care nu spun nimic.

Am considerat necesar sã punc-tez câteva repere istorice sã ne dãmseama cã supralicitatul fenomen alromanizãrii întregii Dacii este un mitcare cu greu poate fi susþinut. Lip-sesc datele ºtiinþifice în acest sens.Limba românã rãmâne un documentviu care nu poate fi mãsluit ºi careîºi relevã adevãrat identitate dacã estebine analizat. Limba românã are foar-te multe cuvinte a cãror etimologieeste greºitã sau consideratã necunos-cutã. Pentru a ºti cu precizie origi-nea fiecãrui cuvânt este necesar unset de legi fonologice specifice evo-luþiei de la dacã la românã. Acest lu-cru l-am stabilit în altã parte (cf. Vi-nereanu, Originea�, Pontos, Chiºi-nãu, 2002). Pe baza principiilor fo-nologice specifice diferitelor limbiindo-europene s-au putut elabora miide rãdãcini ale proto-indo-europenei.Aceste rãdãcini cosntituie baza lexi-calã a limbii române. Poate pãreaºocant, dar aºa cum am menþionatmai sus, peste jumãtate din lexicullimbii române provine direct din acestfond proto-indo-european, dar nu

26


prin latinã, desigur ºi ea o limbã indo-europeanã ca ºi daca ori slavona acãrei influenþã asupra limbii românea fost de asemenea supralicitatã ºi,de aceea, ºi influenþa acesteia dinurmã trebuie, de asemenea, seriosrevizuitã. Este vorba de analiza a cca5000 de rãdãcini lexicale din fondullexical românesc. Este o muncã difi-cilã, dar care dã cercetãtorului satis-facþia lucrului bine fãcut. Acest stratindo-european comun ne dã o ima-gine destul de clarã despre patriacomunã vechilor arieni (indo-euro-peni), modul lor de viaþã, ocupaþiile,relaþiile de familie etc. O anumitã flo-rã ºi faunã se contureazã din lexiculunui mare numãr de limbi. Aceastãpatrie comunã a arienilor este situa-tã in Centrul Europei pe aria cuprin-sã între Don ºi Rhin (de la est la vest)ºi între Balcani ºi Marea Balticã (dela sud la nord). Aici creºte fagul alcãrui nume se gãseºte în mai toatelimbile indo-europene. Limita de esta rãspândirii fagului fiind Konisberg-Odessa. Aceºti arieni cunosteaugrâul, meiul, orzul, ovãzul ºi secara ,pentru majoritatea acestor termenis'au reconstituit rãdãcini din carederivã direct ºi formele româneºti,cu excepþia cuvântului secarã care separe cã provine din latinã. Cuvinteprecum a ara, artor (plug), ogor, seîntâlnesc în mai toate limbile indo-europene. De asemenea, cuvinte de-numind boul, vaca, taurul, calul, oaia,capra, câinele, porcul, precum ºi pã-sãri precum gâsca ºi raþa se întâl-nesc în toate gruprurile de limbi indo-europene. Cuvinte denumind relaþii-le de rudenie: mama, tata, prunc,copil, baiat, ginere, cumãtru de ase-menea îºi au originea în limba traco-dacã; lista este desigur mult mai lun-gã. În românã, multe din ele provindirect din proto-indo-europeanã printraco-dacã. În domeniul tehnicii meº-

teºugurilor ºi a aºezãrilor sociale, ro-mâna a moºtenit din dacã: car, roatã,par, zid, drum (a merge, a pleca),gard, sat, cãtun, oraº.

Pe de altã parte, toate denumirilemarilor cursuri de apã din zona men-þionatã mai sus (între Don ºi Rhin)sânt denumiri vechi indo-europeneceea ce demonstreazã ca aceste lo-curi au fost locuite de ei încã de lasfârºitul ultimei ere glaciare pânã as-tãzi. Hidronimul Dunãre are aceeaºietimologie ca ºi hidronimul Don ( <IE *danu - apã curgãtoare; cf. Po-korny, IEW); Olt, la Ptolemeu, apa-re sub forma Aloutas. În Lituania deazi apar denumiri de ape precumAlouti, Aluote, de asemenea, în Iranexistã un râu în bazinul Mãrii Caspi-ce, denumit Alouta, iar in Letonã alu-ots înseamnã, simplu, izvor. Argeºulapare în documentele greceºti anticesub formele Ordessos, Arghisos,Argyos (* arg-es-(yo)- alb, straluci-tor) care a dat în româneºte argint,argintiu. Vedea (< IE *wed-o-r - apa),Mureº, apare încã de la Herodot subforma Maris (<IE *mor-is(y)-o).Criºul cunoscut în antichitate subnumele de Crisia ori Grisia(< IE *kri-sy-o - negru), Nistru cunoscut inantichitate ca Tyras (Tyris) (< IE*tura or *danu-stura, în osseticã don-ystyr- râu mare). De asemenea,Prut, Siret, Bug sânt nume vechi ari-ene precum ºi Don, Elba, Morava,Sava, Drava, Rhin, Main, sã dãmdoar câteva exemple (cf. Vinereanu,Originea�). Este evident cã acestedenumiri româna le-a moºtenit dindacã care la rândul ei le-a moºtenitdin proto-indo-europeanã. Un faptdemn de remarcat este cã pãstrareaacestor denumiri în românã invali-deazã, încã odatã, orice teorie caresusþine sau va mai susþine în viitorcã Dacia a rãmas pustie dupã retra-gerea lui Aurelian.

Pânã acum cei care s'au aventu-rat sã discute cuvintele de originedacã din românã, au fãcut-o prin co-maparaþie cu albaneza, deºi în româ-nã, lexicul de origine dacã este cumult mai întins decât s-a consideratpânã acum ºi astfel depãºeºte cumult fondul comun cu limba albane-zã.

Limitele de spaþiu nu-mi permitsã dau mai multe detalii despre deri-varea acestor cuvinte din proto-indo-europeanã. În cele ce urmeazã voida exemple de cuvinte comune celordoua limbi, urmând alte exemple carenu au corespondent direct în albane-zã: abur, aguridã, argea, balaur, bale-gã, baltã, barzã, brad, brâu, brustu-re, bucura, buzã, cãpuºã, cãputã, cã-tun, ceafã, ciocan, copac, cruþa, cur-ma, curpen, cursã, dãrâma, druete,farâma, gard, gardinã, gata, gãlbea-zã, gândi, ghimpe, gheonoaie, grapã,gresie, groapã, grumaz, guþã, mal,mazãre, mãgurã, mãturã, mânz, mân-zat, mânzare, minþi, moº, moþ, mu-gure, murg (amurg), nãpârcã, pãs-taie, pârâu, rânzã, sarbãd, scãpãra,scrum, scula, sâmbure, spânz, sterp,strepede, strungã, ºale, ºoparla, ºut,þap, þarc, vatrã, vãtui, viezure, zgar-dã, zgâria etc.

Cuvinte care nu au corespondentîn albanezã:

aburca, acest, aici, acolo, acum,adãpa, adãpost, adevãr, adia, adânc,afin, afla , agãþa, agud, ajunge, alb,albastru, albinã, alerga, alina, alunã,aluneca, alunga, ameninþa, amesteca,ameþi, amândoi, amurg, amâna, apã,apãsa, apleca, apoi, aprig, apuca, ara,arama, arãta, argint, arin, aripã, ar-þar, ascuþi, asmuþi, astâmpãra, astu-pa, aºa, aºchie, aºeza, aºterne,atât,atunci, azvârli, ba, babã, baci, bai,balt, ban, bardã, barzã, bãga, bãiat,bãlan, bãrãgan, bãrdacã, bãtrân, bãþ,bãrc, bâlbâi, bârnã, bârsan, bâtã, boci,

27


bogat, boier, bolovan, bot, botã, bou,brad, braniºte, brazdã, brãcinar, breaz,breb, brici (briceag), brâncã, brânzã,brumã, buburuzã, bucatã, bufniþã,bulgãr, bulz, bura, burduf, burtã, bute(butoi), cal, cap, car (IE *kr), ca, care,carâmb, cãciulã, cãpuºã, cãsca, cãti-nã, cãtre, încotro, cãtun, cãuta, cea-fã, ceatã, cetinã, chel, chiciurã, chin-deu, chingã, cicoare, cimbru, cimpoi,cintezã, cioacã, cioarã, cioareci, cioa-tã, ciot, cioc, ciocan, ciocârlie, ciocâr-lan, ciopli, ciot, cir, cireº, ciucure, ciu-cã, ciupercã, ciur, ciut, ciuturã, câine,cânepã, cârd, cârlan, cârlionþ, cârpã,cârpi, cârlig, cât, clãti, clãtina, clei,clinti, cloci, cloºcã, coacãzã, coace,coajã, coamã, coasã , cocian, cocâr-lã, cocor, cocoºa, cocoþa, codru, co-joc, colþ, copac, copil, cosiþã, copitã,coº, coºar, coteþ, cotigã, cotropi, co-þofanã, covatã, covârºi, crac, crap,crâncen, cucurã, cucutã, cucuvea,cuib, culege, culme, cumãtru, cuptor,curma, curpen, curvã, custurã, cuº-mã, cutare, cuteza, cutreiera, cuþit,cuvânt, dadã, dalb, dar (conj.), dati-nã, daunã, dârâma, deal, descãrca,(încãrca), destupa, deºtept, desghio-ca, desgãrdina, desmetici, desmier-da, dibui, dâmb, dârã, dârdâi, dârmon,dârz, doagã, dogori, doinã, dojeni,drac, drege, droaie, drug, drugã,drum, dud, duhni, duios, dungã, duº-man, erete, fag, fagure, falcã, fãrã,felie, fereca, fior, firav, flacãrã, flã-mând, fluier, fluture, flutura, fotã, frã-mânta, frunzã, fuior, fulg, gadinã,gaie, gaiþã, gãjbi, gãbui, gãsi, gãti,gaurã, ghiarã, gheb, ghes, ghici, ghiuj,ginere, gâdila, gâlmã, gândi, gândac,gârbov, gârlã, gâscã, gât, glie, goan-gã, gol, gorun, grapã, graur, grãbi,grãdinã, grãdiºte, grãmadã, grãunte,greaþã, greblã, greier, gresie, greu,grindã, griv, grâu, groapã, grui, gru-maz, grunj, gudura, gurã, guºã, guº-ter, halcã, hat, haz, hãrãpi, horn, hoþ,

huma, iacã, iatã, ie, ied, ieruncã, isca,îmbina, îmblãti, îmbrãca, împleti, îm-potriva, împrãºtia, împroºca, încã,încerca, încãlþa, îincet, încotro, înco-voia, încumeta, îndemna, îndârji, în-drãzni, îndura, înfiripa, înfuleca, în-gãdui, îngãima, însura, înþepa, învã-þa, învârti, jale, jar, jumãtate, labã, laie,laþe, leac, leacã, leagan, leasã, lele,leoarcã, leneº, lepãda, lespede, leº,leºina, leucã, licãri, lihod, liniºte, lipi,lipie, lipsi, lostriþã , lotru, lume, lun-tre, mai (adv.), mamã, mare, mare(adj.), matcã, maþ, mazãre, mãcar,mãduvã, mãciucã, mãciulie, mãgurã,mãrãcine, mãtuºã, merge, mic, mie-re, minte, minune, mioarã, mire, mi-reasã, miriºte, miºca, mocirlã, moi-nã, moº, moºie, movilã, mugur, mur-dar, mustra, muscã, nagâþ, nai, nalt,nanã, nasture, nãdrag, negarã, nãmol,nãpârcã, nãpusti nãrui, necheza, ne-ghinã, negurã, nene, nisip, niºte, no-ian, nu, obor, obºte, obcina, ogor,oraº, ortac, ovãz, pajurã, pãmânt, pat,pãtul, pãturã, petic, petrece, pica, pi-potã, piºca, pitã, piþigãia, pizmã, pâlc,pârâu, pârloagã, plai, pleca, plesni,plisc, plod, pluti, pogace, porni, po-sac, potecã, potârnichie, povarã, po-vaþã, povârni, poznã, prãºi, praºtie,prãjinã, prãpãdi, prãvãli, preajmã, pre-da, pregãti, presurã, prian, pridvor,pripi, pripor, rãfui, rãgaz, rãgãlie, rã-guºi, rãpune, rãsadi, rãsãri, rãspandi,rãsti, rãsturna, rãsuci, rãsurã, rãtãci,rãtez, rãzbi, rãzghina, resteu, reteza,ridica, risipi, ranã, râncã, râncheza,rând, rânzã, roatã, rod, roi, ropot, ro-tund, rouã, rovinã, rudã, salcie, samã(seamã), saramurã, sare, sat, sein,sãliºte, sãmânþã, sãrbãtoare, scarpe-te, scãdea, scãlda, scãpa, scãrmãna,scãrpina, scamã, scârbã, scoabã,scoarþã, scoate, scorburã, scormoni,scroji, scorpie, scotoci, scrum, scui-pa, scula, scurge, scurma, scutura,seama, sfânt, sfârteca, sfâºia, sim-

brie, sitar, sitã, sâmbure, sârg, sloa-ta, slut, smicea, smidã, sminti, smir-dar, smântânî, smârc, smoc, smuci,smulge, soare, socoti, soi, sorbi,spaima, spãla, spân, spânz, spânzu-ra, splinã, sprinten, sprinþar, spulbe-ra, spuzã, sta, stavã, sterp, stârpi,stânã, stâncã, stâng, stârc, stârni,stârv, strãin, strecura, strepezi, stri-ca, striga, strigoi, stropi, strugure,sturz, sutã, ºapte, ºase, ºarpe, ºchiop,ºir, ºirag, ºiroi, ºopârlã, ºopot, ºopti,ºovãi, ºterpeli, ºtimã, ºtiubei, ºtirb,strâmb (strâmba), talpã, tapã, tare,tascã, tatã, taia, tãrâm, târâþã, tãu,teasc, temei, temelie, ticãlos, tiliºcã,târg, târlã, toca, toci, toi, topi, trãi,traistã, treabã, treaptã, trece, treiera,trânti, þap, þarc, þãrm, þeapã, þeavã,þânþar, þâþã, þâþânã, þoalã, þurcan, þur-cã, ud, uita, ungher, urca, urdã, uriaº,usca, ustura, usor, vãgãunã, vatrã,vãpaie, vãr, vãtãma, vãtui, veºted,veveriþã, viespe, viezure, vitã, vizui-nã, vârf, vorbã, za, zarã, zarvã, zã-balã, zace, zãnatic, zãpadã, zãpãci,zãri, zãu, zbate, zbiera, zbârci, zbu-ciuma, zbura, zburda, zeu, zgardã,zgãu, zgâria, zgârma, zgudui, zi, zid,zimbru, zânã, zmeurã, zori.

Desigur, lista nu este exhaustivãîn sensul cã, în primul rând, numãrulde cuvinte comune în albanezã ºi ro-mânã este mult mai mare, se ridicã,cred, la peste 600-700 de cuvinte. Înce priveºte cuvintele româneºti moº-tenite din dacã fãrã corespondent al-banez, lista ar fi devenit mult prealungã pentru limitele acestei prezen-tãri, dar în acelaºi timp am listat unnumãr mai mare de cuvinte, ca sãfie relevantã pentru cei interesaþi sãºtie cât mai mult despre adevãrataorigine a limbii române.

�

28


COLORcmyk

ISTORIA NOASTRÃ CEA ÎNGROPATÃVladimir Brilinski

La Sarmisegetusa se sapã cu bul-dozerul ºi excavatorul. La Sarmise-getusa se lucreazã dupã ureche. LaSarmisegetusa este þara nimãnui.Aceste lucruri le-am mai semnalat înDacia Magazin de cîte ori am avutocazia sau, mai bine spus, de câte orini s-a oferit ocazia de cãtre cei în dreptsã se ocupe de cercetarea sau dupãcaz restaurarea cetãþii de scaun a da-cilor. Precedente triste, dar adevãra-te, s-au derulat de-a lungul anilor, subochii impasibili ai autoritãþilor. Nimeninu a luat vreo mãsurã. Nimeni nu s-asinchisit în faþa evidenþei cã istoriaeste batjocoritã cu bunã ºtiinþã chiarla ea acasã.

Urmând un obicei pãgubos al ve-chiului regim, actorii acestei comediinegre, care se joacã în zilele noastre,considerã probabil cosmetizarea In-cintei Sacre, o datorie care trebuie în-deplinitã cu orice preþ. Ea trebuie sãarate frumos aºa cum spunea tova-rãºa Suzana Gâdea atunci cînd erapregãtitã vizita luminatului Ceauºes-cu pe plaiurile dacilor. Pe vremea ace-ea din dispoziþia directã a onor minis-tresei Gâdea, dispãrea sanctuarul marede calcar pentru cã tovarãºul nu tre-buia sã vadã pietre urâte ºi mâncatede vreme. Dupã un sfert de veac sedecide refacerea acestui sanctuar ºi

Editorial

rezultatul a fost �o porcãrie� aºa cumîl caracterizau înalþi slujbaºi ai Minis-terului Culturii. Refãcut e un fel de aspune pentru ca în realitate el esteacum o caricaturã jalnicã. Pietrele ºipietriºul de râu sunt materialele prin-cipale cu care a fost reconstruit ac-tualul sanctuar, elemente de construc-þie inexistente în construcþiile originaleale dacilor. Mai mult, amplasarea aces-tui sanctuar este pe un alt nivel deteren decît cel iniþial, reprezentând oaltã mistificare gravã a realitãþii isto-rice ºi arheologice.

În toamna acestui an, pe terasa aX-a din cadrul Complexului IncinteiSacre de la Sarmisegetusa au avut loclucrãri de decopertare în zona depo-zitului de grâne. În urma acestor lu-crãri au ieºit la ivealã la o adîncime deaproximativ 3 metri urmele destul debine conservate ale unui zid. Nu sepoate preciza încã dacã acest zid fã-cea parte dintr-o locuire, sau era unzid de apãrare ºi protecþie. Cert estecã elementele principale din care acestzid a fost construit sunt blocurile decalcar specifice construcþiilor din pe-rioada Burebista. Unele blocuri dizlo-cate au fost depozitate în imediataapropiere a locului de unde au fostdescoperite. Altele au fost transpor-tate la baza peretelui de beton caresusþinea terasa a X-a ºi înºirate de-alungul acestui perete.

S-a hotãrît de cãtre profesorulIoan Glodariu ca pãmîntul rezultat dela sãpãturile anilor 50-60 ºi depozitatîn apropierea depozitului de grâne, sãfie folosit pentru construirea unui ta-luz care sã acopere acest zid de betonconstruit cu mult timp înainte ºi care

nu se încadra în peisajul Incintei Sa-cre. Lucru normal ºi lãudabil de alt-fel. În urmã cu mai bine de o lunã, audemarat aceste lucrãri de transporta-re a pãmântului. Firma care executãaceste lucrãri se numeºte ASAR Con-struct din Deva, condusã de arhitec-tul Dumitru Armãºescu. Pentru atri-buirea acestei lucrãri, Ministerul Cul-turii, cel care finanþeazã aceastã lu-crare ºi care este beneficiarul direct,nu a efectuat o licitaþie publicã ea fi-ind incredinþatã direct.Nu au fost ce-rute nici un fel de avize nici de la Con-siliul Judeþean fiind vorba de o arieprotejatã, nici de la primãria Orãºtioarade Sus pe teritoriul cãreia se efectu-eazã aceste lucrãri. La fel cum nu s-acerut aviz de la Administraþia Parcu-lui Natural Grãdiºtea Muncelului-Cio-clovina care prin lege este îndreptãþi-tã sã controleze orice activitate în razaparcului.

Cu toate cã Preºedintele Consiliu-lui Judeþean Hunedoara, prof.MirceaMolot, a sugerat cã blocurile de cal-car de la baza zidului de beton sã fiesalvate ºi depozitate, ele putând serviulterior la restaurãri în zonã,nimeni nua þinut cont de acest lucru ºi în con-secinþã cel puþin 100 de blocuri decalcar de diferite dimensiuni ºi formedislocate din zidul recent descoperitau fost astupate de pãmânt. Nu nu-mai dl. Mircea Moloþ a fost de aceas-tã pãrere, dar ºi angajaþi ai muzeuluidin Deva, precum ºi reprezentanþi aiunor ONG-uri au cerut ca aceste blo-curi sã fie recuperate. Refacerea dre-najului la sanctuarul de calcar, re-construcþia zidurilor recent descope-rite sau prelungirea drumului pavat de

29


COLORcmyk

calcar sunt doar câteva obiective derestaurat ºi conservat la Sarmisege-tusa în care aceste blocuri de calcarºi-ar gasi o întrebuinþare logicã. Or-goliile, îndãrãtnicia ºi ca de fiecare data,neprofesionalismul,ºi-au spus din noucuvântul. Ele vor fi îngropate pe ve-cie. Mai mult, în Incinta Sacrã se lu-creazã mecanizat, contrar normalitã-þii, cu douã utilaje iar lama buldozeru-lui poate crea pagube ireparabile,dacãlucrãrile nu sunt supravegheate înpermanenþã. Supravegherea arheolo-gicã nu a fost asiguratã conform legiide cãtre beneficiar, iar acest lucru afost taxat de catre Direcþia pentruCulturã a judeþului printr-o amendãconsistentã.O altã amendã a fost apli-catã de cãtre Direcþia Silvicã dar cefolos pentru cã Incinta Sacrã aratã cadupã bombardament,semãnând maidegrabã cu ºantierul Bumbeºti Live-zeni acolo unde �heirupismul� era ovirtute. Gazonul de pe terasa X-a estedistrus în întregime iar refacerea luiva dura mult ºi bine dacã va fi refã-cut.

Firma executantã este direct rãs-

punzãtoare de acest adevãrat dezas-tru, ca de altfel ºi de alte dezastre pro-duse în alte lucrãri executate la obiec-tive de patrimoniu din judeþul Hune-doara, cum ar fi biserica monumentde la Strei, Sanctuarul de calcar de laSarmisegetusa, Cetatea medievala aOraºtiei,Castelul Magna Curia ºi mainou Sinagoga din Oraºtie. Firmã clien-telarã a Ministerului Culturii de undeprimeºte contrar legii, direct, farã li-citaþie publicã aceste lucrãri, ASARConstruct refuzã sã-ºi asume oriceresponsabilitate, în ciuda sancþiunilor

dictate de autoritãþi sfidând orice re-guli ale normalitãþii.

Pâna cînd va mai dura acest bâlcie greu de spus... Poate, pânã cândlucrãrile de restaurare vor fi încredin-þate prin licitaþie publicã ºi nu pe ochifrumoºi, ca pânã acum, unei firme cuadevãrat specializate în astfel de lu-

crãri ºi nu unei firme care ºi-a pusamprenta pe multe alte lucrãri lamen-tabil executate la obiective de patri-moniu... poate, pânã când aceste lu-crãri vor avea în componenþa lor ºi oparte consistentã de conºtiinþã ºi res-ponsabilitate .

�

30


CAPITOLUL II 4-8(continuare din numãrul trecut)§4. Procopius ( Hist. Goth., IV, frag-

ment, p.m. 241 ºi 248) îi scoate pe Ostro-goþi ºi pe Vizigoþi din aceeaºi Scanzia, pre-cum ºi pe Longobarzi (deci, i-a adãugataceluiaºi fragment de istorie ºi pe acesta,legat de þinuturile locuite de Goþi). La felprocedeazã ºi Procopius7, adãugând la eiºi alþi nenumãraþi Vandali (la Tacitus, DeMor. Germ., c. II, îi gãsim sub numele deVANDALII, la Procopius ºi Zosimus ban-diloi, iar la Eutropius ouandaloi, cu vari-antele Vandeli, Vindili, Vinili, Vinuli, Winili,Winuli), la Goþi întãrind cã au aceeaºiorigine: Goqoi te eisi kai Bandiloi kaiOuisigoqoi kai Gepaide? (�Goþii sunt ºiVandali ºi Vizigoþi ºi Gepizi�, Hachenberg,Orig. Germ., XIII); cã Vandalii s-au adãu-gat celorlalþi Goþi, ne-o confirmã o sursãde mare încredere (Procop., Vandal., lib. I,lib. 1V, c. 39) - sub regele Gilimer care sebucura de o mare simpatie; el a avut subconducerea sa întreaga progeniturã a nea-mului ºi pe cea mai nobilã; dintre scriitoriicare se bucurã de cea mai mare încredereeste Grotius (Proleg. Hist. Goth.). §5. Deo-potrivã ºi Paulus Warnefridi longobardul(De Gestis Longobardorum, lib. I, c. II),dupã cum el însuºi ne-o mãrturiseºte, fã-când o menþiune despre naþiunea lui, s-adovedit cã locuitorii sãi (longobarzii) îm-preunã cu Goþii plecând din Scandinavianoastrã, s-au apropiat de Scandinau. Jo-hannes Boëmus (De Mor., leg. et ritibusomnium gentium, lib. III, cap. 8) o numeº-te chiar cu acelaºi nume, dar ºi cu multealtele; apoi chiar la Ptolemeu avem menþi-onaþi Goþii care locuiau pe Vistula. Desi-gur cã ºi Mela (lib. III, c. 6) îi numeºte la fel,

ZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILOR CAROLUS LUNDIUS

De ce trebuie sã auzim de la Carolus Lundiusdespre Zamolxis ca fiind cel care a dat lumii prime-le legi scrise? De ce nici unul din istoricii noºtri nu-lpomeneºte? Oare de ce suedezii se mândresc cuce noi refuzãm sã ne mândrim? Când oare istorianoastrã, în loc sã înceapã cu înfrângerea noastrã,cu sfârºitul nostru ca stat, cu înfrângerea lui Dece-bal, va începe cu istoria Daciei ºi a regilor ei?

Iatã de ce ne facem o datorie de onoare în a

publica în serial întregul volum ZAMOLXIS, PRIMULLEGIUITOR AL GEÞILOR.

Prima ediþie a acestui volum sub titlul ZamolxisPrimus Getarum Legislator, scrisã de Carolus Lun-dius, a apãrut în Suedia în anul 1687. Am gãsit-orãtãcitã într-un anticariat din Upsala-Suedia, deunde am cumpãrat-o la un preþ mare, încredin-þând-o spre traducere doamnei Maria Criºan.

Dr. NAPOLEON SAVESCU

cu acelaºi cuvânt. La fel ºi Plinius (IV, 1 2),precum ºi Solinus (III, 19 ºi 20). Chiar aiciîn Scandia (exact cum o spusese ºi Plinius)afirmã Isidorus (Init. Chron. Gothorum) cãa existat cel mai vechi regat al Goþilor (=Geþilor, n.t.). ªi cum foarte corect aminteº-te, acesta s-a nãscut din regatul Sciþilor.De aceea, Dexippus (lib. II) în cãrþile salededicate treburilor Goþilor, ºi le-a intitulatTa Skuqika (�Faptele Sciþilor�) ca sã fieclar pentru toþi scriitorii de bunã credinþãacest adevãr istoric (ºi anume cã geþii setrag din sciþi, n.t.). Iar Eunapius îi pome-neºte pe Sciþi într-un limbaj confuz, idemAmmianus; iar Ablavius Gothus, printr-un limbaj ales, vorbeºte cel mai acurat din-tre toþi (Nicol. Ragv. Orat., p.m. 165 exAblav.). Dar Dio Chrysostomus în carteadespre rãzboaiele Goþilor, le zice Getikon,�getic�8 (Aici Carolus Lundius comite ogravã greºealã, cãci este ºtiut cã Dio a trãitîn sec. I e.n. ºi a scris un tratat Getika (Tre-burile getice) din care s-a inspirat JOR-DANES / JORNANDES, cum îl numeºtemereu Lundius, în timp ce Goþii (chiar dacãsunt totuna cu Geþii) au apãrut în istorie,cu siguranþã desprinºi din Geþi, de abia însec. IV-V e.n., n.t.). Sã-i mai adãugãm ºi peZosimus ºi pe Zonaras, în mai multe locuridin operele lor; pe lângã aceºtia, însuºiPlinius îi numãrã pe Geþi în rândul popoa-relor scite (IV, 12); la fel ºi la TrebelliusPollio (Vita Galieni et Claudii), la care Aus-trogoþii sunt cuprinºi în numãrul aceloraºineamuri. Aici se adaugã ºi Anastas. (Hist.Chronol.) Skuqai oi legomenoi Gotqoi(�Sciþii care sunt numiti Goþi�). Rosendius( Antiquit. Lusit.): �Multe popoare�, spu-ne el, �îºi trag numele gotic de la Scania,un lucru trecut cu vederea de cãtre scrii-

torii vechi ºi înfãþiºat confuz sub titlul deGetica�. Jacobus Bergomensis (Suplem.Chron.): �Popoare care au fost numite decãtre Greci ºi de la care ºi-au tras numeleScythia ºi Gothia�. Schedel / Senensis:�Sciþii de la care îºi trag numele Svecia ºiGothia�. Heinsius, în Paneg. Gust. Magniafirmã: �Geografii de mai dincoace au se-parat Geþii din vechime de Goþi, fãrã sã ovrea. Ei nu ºi-au dat seama cã Geþii suntdestul de asemãnãtori cu Goþii ºi în nume-roase cãrþi ale celor vechi, autorii se spriji-nã atât pe mãrturiile Romanilor, cât ºi pecele ale Grecilor, cãci atât numele, cât ºiobârºia le sunt comune�. De aici Ferrariusrelateazã în legãturã cu acest adevãr isto-ric, aducând în memorie pe cei mai serioºiscriitori a cãror autoritate se impune ca omarmurã (Paneg. R. Christ. laud. dic.). §6.Dar toate aceste afirmaþii nu coincid întrutotul cu istoriile noastre ºi cu Analele strã-vechi ale Sveoniei? Desigur cã da! Af Jap-het are komne Scyther och Geter, somlongt epter Kalladis Gother / och nuSchwenste (�Sciþii ºi Geþii se trag din Jap-het cãrora mai târziu, dupã Goþi, li s-a spusSueones� (cf. Chron. ºi Hist. Pat.). Trecacum peste Imperiul Sciþilor care se întin-dea pe tot globul ºi despre care relateazãpe larg Herodot, Xenophon, Strabo, Dio-dor din Sicilia ºi câþi alþii ºi în câte locuri ºiale cãror afirmaþii sunt în deplinã concor-danþã cu toate istoriile importante ºi cuanalele naþionale. §7. Despre Hispani aauzit ºi Alphonsus de Villa Diego Hispa-nul (Chron. Goth. Regni p.m. II): �Gothiase aflã în Scandia, zice el, patria naturalã aneamului nostru gotic, de unde ei înºiºi auplecat ºi unde ei astãzi îºi au încã domici-liul regal ºi statal�. La aceastã afirmaþie

31


consimt ºi Roderic. Tolet. (Rerum in His-pania gest., lib. II, c. 4); Joh. Lup. (De J. etJ. Regni Navari, VI, 4): Alphons. Carthag.(Anac. Regum Hisp., c. IX) ºi alþii. §8. Câtdespre plecarea Goþilor de aici în Italia,Italii însuºi o mãrturisesc într-un singurglas, lucru ce, de bunã seamã, a folosit caargument în istoria alcãtuitã, parte tipãri-tã, parte scrisã de mânã care se pãstreazãla Biblioteca Vaticanului la Roma, nu atâtîn latinã, cât mai ales în dialect italic (nucumva este vorba de limba românã ve-che, adicã geto-dacã? n.t.), în ea fiind cu-prinse faptele Goþilor transmise Posteritã-þii. Aceasta nu ºi-a propus atât sã aducãlaude mãreþe Goþilor cu eleganþã ºi cu fer-mitate, ne-o spune ilustrul bãrbat Octa-vius Ferrarius ( Pan. Chr. Reg., p. 7, 8 ºi 19).Legat de aceasta ºi Sigonius (De regnoItal., lib., I, p.m. 11) dovedeºte cã pe Goþiiînºiºi nu i-ar fi nãscut imperiul etern al Ro-manilor în Italia, ci invers, cãci, dupã cumspuneam, fãuritorii Italiei au fost Sciþii. Pelângã alþi scriitori preocupaþi de originileGoþilor/Geþilor, s-a numãrat ºi Cato, din careni s-au pãstrat fragmente care supravieþu-iesc ºi astãzi (deci, cu mai puþin de patrusecole în urmã, cartea lui Cato Maior, Ori-ginile Romei, în care el relateazã ºi desprestrãvechimea scrierii getice, încã exista saumãcar fragmente din ea, n.t.). Astfel cã nua fost de mirare când Plautus a numit Italiabarbarã (Poenul III, II, 21). Pe sacerdotulitalic al lui Hercule l-a numit Poticium celbarbar (Poticium = Pinarii, -orum, vechefamilie din Latium consacratã lui Hercule,n.t.), iar ritualul italic, barbar. Oraºele itali-ce ºi ele au cãpãtat epitetul de barbare.Legile italice sau romane ºi ele au fost eti-chetate ca fiind barbare (Bacchid., I, 11,15; Casin., II, VI, 19; Capt., IV, II, 104 ºi III,1, 32) ºi traduse în latineºte în manierãbarbarã. ªi de ce nu aº spune-o, ºi ziua desãrbãtoare, precum ºi altele, au fost consi-derate barbare, odinioarã acestea fusese-rã denumiri acceptate la toate popoarele,cu excepþia grecilor. Ba chiar ºi cele maivechi cuvinte care la origine au fost tusce(de la Toscana în Etruria, adicã etrusce) ºiscite, sunt clar convingãtoare cã sunt go-tice (desigur getice!, n.t.), cf. Plaut., Asin.,prol. II ºi Trin., prolog. XIX. Verbul pulta-re (�a lovi uºor�) pe care Plautus îl folo-seºte foarte des, provine din cuvântulnostru pulta sau bulta (Dicþionarul latin-francez, a 5-a ediþie, Hachette, 1923, ne

oferã explicaþia cã pulto,-are este un ar-haism pentru pulso,-are, �a lovi�, �a batela uºã�, la Plaut având sensul de �a bateuºor în poartã / la uºã� ºi, cum poetul co-mic Titus Maccius Plautus, calificat dreptun pictor inimitabil al nãravurilor popula-re, a trãit între anii 250-184 î.e.n., este foar-te evident cã din limba geto-dacã vin toa-te cuvintele barbare prezente în comediilelui ºi nu din gotica propriu-zisã, gotica fi-ind la rândul ei o geticã ornamentatã, dupãcum ne-o aratã izvoarele vechi, cu atâtmai mult cu cât Goþii (în opinia mea, delocdeparte de opinia lui Lundius, n.t.) au apã-rut pe scena istoriei (Goþii de rãsãrit ºi Go-þii de apus - Ostrogoþi ºi Vizigoþi) la mijlo-cul sec. IV (350-375), cu Amaler ºi respec-tiv Hermanrich (350-375), imperiu, distrusde huni; W-G cu Alarich (395-410) au nã-vãlit în Italia (în 410 au ocupat Roma);Rekkared (586-601) > catolicism; ultimulrege a fost Roderich (710-711). W-Goþiultimul rege Teja cade la Vezuviu 552; audispãrut în 601 A.D., deci domnia lor s-aîntins pe o perioadã de 2 secole ºi jumãta-te. Aºa cã, fãrã urmã de tãgadã, toate cu-vintele barbare folosite de talentatul co-mediograf latin Plautus sunt forjate dinlimba getã, cãci Geþii ºi Dacii fuseserã pepãmântul italic cu mult înainte de înteme-ierea Romei ºi au rãmas ca atare la ei aca-sã, la care s-au adãugat prizonierii de rãz-boi - unii reduºi la sclavie - de aceea ºipersonajele-sclavi ale comediilor ºi eline,ºi latine se numesc pur ºi simplu Davossau Davus, Getes sau Geta (dar a fost ºi unîmpãrat roman Antoninus Geta dintre ceiºapte împãraþi Antonini (Nerva, Traian,Adrian, Antonin, Marc Aureliu, Verus ºiCommodus). Antoninus Geta (nãscut laMilano în 189) era fratele lui Caracalla cucare împãrþea domnia ºi care l-a ucis în212 A.D., deci la vârsta de 23 de ani. Ca-racalla a ordonat sã fie ucise peste 20.000de persoane; el fu ºi ucigaºul juris-consul-tului Papinian, pentru cã refuzase sã facãapologia uciderii lui Geta; aºa cã acei ºefide stat care-ºi ucid ºi rudele foarte apro-piate, se trag din acest odios împãrat ro-man, n.t.). Verbul mulcare (�a mulge�) nueste un cuvânt latinesc, o recunoaºte des-chis însuºi VARRO (116-27 î.e.n., poet ºiunul dintre savanþii cei mai renumiþi dinvremea lui de la care ne-a rãmas ºi un tra-tat despre agriculturã, De re rustica; deciautorul se sprijinã pe surse foarte demne

de încredere, care au trãit cu secole î.e.n.,întãrind ideea cã e vorba de un lexic purgetic, n.t.), dar o recunoaºte deschis ºiGellius (Noct. Attic., lib. XI, c. 1). Dupãcum nici verbul mulctare nu este latinesc.Cãci, de fapt, în acelaºi chip, mulgând lap-te, se trage din þâþe (uger), ceea ce printr-un sermone vernaculo, adicã cuvânt po-pular (la Varro, însã, prin sintagma verna-cula vocabula se înþelege �cuvinte lati-ne�), noi spunem mulka, molka (Thys. ºiGronovius la Plautus, Stich., III, 1, 19;Fragm. Legum Sueon. et Goth., c. XVI).Existã unii care susþin cã mulgeo ºi mulceo(�eu mulg�), de aici ºi mulcto sau mulco(�eu pedepsesc�) ar veni din grecesculamelgw (�eu mulg�), când de fapt se cu-vine sã cãutãm izvorul comun, mai înaintede toate, în Sciþia. Halophantam , un cu-vânt pe care ºtim cã-l întâlnim la Plautus(Curcul., IV, I, 2), precum ºi la Salmasius ºila Scaliger, în calitate de comentatori aiaceluiaºi pasaj, (dar acest cuvânt poate fiperfect dedus din hal ºi fante ºi, conside-rãm cã este greºit pus în legãturã cu gre-cescul olofanth (cuvântul nu apare nici înBailly, Dicþionar de greacã veche, Paris,1929 ºi nici în E. Legrand, amplu dicþionarde greacã modernã, Paris, tipãrit cam înaceeaºi perioadã; bãnuiesc cã este o ex-presie pur juridicã, folositã în Evul mediuºi care putea fi gãsitã într-un dicþionar despecialitate), însemnând �obligaþia de acompãrea în justiþie�, �a depune cauþiuneîn favoarea cuiva�, �vas�, expresie care îºiare obârºia în Sueonia ºi care poate fi pusãîn legãturã cu o sintagmã similarã, regãsi-tã la Marþial în cartea a IX-a, n.t.); la felstau lucrurile ºi cu cuvântul bustirapus (laorigine înseamnã �hoþ / profanator demorminte�), Bust-ei-rapr care în limba go-ticã veche / adicã geticã înseamnã �bãr-bat�, este folosit de Plautus cu acelaºi sensde �bãrbat chel�, care nu are nici un fir depãr pe cap spre a putea fi numit în toatãlegea (vir bonus); la Plautus (Merc., V, 2,85 ºi Rud., II, II, 9) se foloseºte cuv. MA-CHAERIA cu sensul de �sãbiuþe� ºi aces-ta este cuvântul gotic vechi MAEKER,de unde l-au luat ºi grecii maaira (�satâr�);de socco, socca (de la cuv. soccus, o boti-nã specialã pe care o încalþã actorii decomedie), folositã de Plaut în Soldatul fan-faron, ultimul act (comp. cu Mercat., V, II,85; Rud., II, II, 9 ºi Edd. Havamal., LXXI)este de origine scitã, iar goticul SOLA (vezi

32


cmyk

Bacchid. II, III, 98) rãspunde perfect aces-tui cuvânt (sã nu uitãm cã întotdeaunaeste vorba de Get sau ºi de Get, când spu-ne Got, n.t.); SCURRA (�bufon�, �para-zit�, �jongleur�) care la cei vechi însemna�a înºira vorbe goale / sarcasme spre astârni râsul celorlalþi�, ne duce la sensullui SKURA din limba noastrã popularã,însemnând �vorbãreþ�, �flecar�. ªi care esituaþia altor cuvinte pur scite (adicã gete,n.t.) pe care le întâlnim frecvent la EN-NIUS, PLAUTUS, CATO, VARRO ºi lamulþi alþi autori, din care citãm o parte;vinnula, cista, cistula. cistellula, herus, he-rilis, heres, heredium, herediolum, caput,arca, arcula, cippula, nasus, denasare, cas-teria, claro, clarifico, claritas, claror, clari-tudo, clarigatio, mundus, mundare, voca-re, advocare, fallere, velare, stygius, car-cer, carcerare, gelu, cura, curare, stare, ur-bare, turbare, nomen, nominare, meminis-se, taberna, tabernarius, catus, catc, nice-re, nere, nictare, sputare, insputare, cau-po, stega, puteus, potus, putus, putillus,baltheus, pipare, pipire, boreas, rica, ricu-la, ricinium, acheruns, boia, rosca, pellis,palla, pallium, pallula, palliolum, palliola-tus, paludamentum, paludatus, palatum,palatium, specio, cum compositis, specto,speculor, spiculum, speculator, speculum,specus, spelunca, species (majoritateaacestor cuvinte le regãsim ºi în limba ger-manã actualã - fein, kiste, Kapitel, klar,Palast, niere - nu numai în românã, dove-dind o datã în plus cã istoria strãmoºilornoºtri a fost comunã cu cea a popoarelorgermanice, cã am locuit aceleaºi melea-guri, cã neamul vlaho-geto-dacilor ºi car-pilor a vorbit aceeaºi / aproape aceeaºilimbã cu cimerienii, celþii ºi teutonii, ceageticã fiind de fapt la baza tuturor, în sâ-nul ei nãscându-se ºi scrierea, n.t.). Reve-nind la strãvechiul cuvânt PAN, analizatmai sus, am constatat cã este ºi elin ºi italicºi germanic, pentru cã la origine este cu-vânt scitic, adicã getic. Lui legere (�a citi�)din latinã îi corespunde legein în greacã,iar în limba noastrã este lesa / läsa, iar laWulfila legunt (�ei citesc�) (Math., VI, 26)se gãseºte lisan. Zythus, la Diodor din Si-cilia Zuqo, nu este nici cuvânt egiptean ºinici grecesc de la zew care înseamnã �afierbe�, ci este pur gotic (adicã ºi getic,n.t.), cãci grecescul Zuqo la noi se ziceseth sodh, unde th este exprimat prin thsau dh (o confirmã Arngrim, lib. I, c. III) ºi

de la el ºi Verelius (Runog. Scand., c. VII,c. III); de aici s-a format verbul sieda, siu-da, în germanã sieden, însemnând �a fier-be�, �a topi�. Spunem, de pildã, o bãuturãdin orz fiert; grecescul teirw, latinã tero(�eu zdrobesc, fãrâmiþez, macin�) vine dinverbul nostru teira / tera, de unde handte-ra (�a mãcina / zdrobi manual�; qin sau qiqino (�grãmadã�, �cumul�) se spune cãvine de la qew, însemnând �cu carul�; peaceastã derivaþie eu nu dau nici o para,pentru cã îmi este clar cã vine de la geticultina , pentru cã la Cicero (Orat. cont. Rull.)avem cogere (�a aduna�) ºi coacervare(�a îngrãmãdi�). Chiar ºi substantivulmontes (�munþi�) este folosit ca echiva-lent pentru maximi (�cei mai mari�), acervi(�grãmezi de cereale�) la Plaut (Pseud., I,II, 55). Latinescul aevum (�duratã�, �timp�,veac�) vine de la goticul / geticul äwe ºidestul de apropiat de aiwn al grecilor ºi deavan al arabilor (aºadar, s-ar putea recon-strui fraze întregi de limbã getã strãveche,pe baza acestor extrem de preþioase for-mule etimologice ºi româna actualã pãs-treazã cuvântul getic strãvechi ev, n.t.) Ase compara ºi cu ceea ce spune Celsus(Com. Eccl., p. I, c. 8 - este vorba de filoso-ful vestit pentru atacurile sale împotrivacreºtinismului ºi care a trãit la Roma în sec.II e.n., sub Antonini). Trimit acum la Pla-ton (Crat., p.m. 319) unde vom gãsi nenu-mãrate cuvinte greceºti primite de la bar-bari; trimit ºi la Dionysius (lib. I, spre final)care susþine clar cã Roma s-a slujit maiîntâi de limba greacã, din care apoi, multecuvinte au pãtruns în latinã, amestecân-du-se cu latina (deci, limba latinã a luatdin vechea geticã ºi direct, prin populaþiageto-dacã existentã la Roma ºi indirect,prin intermediul limbii eline, n.t.). Trimit ºila Julius Caesar Scaliger (filolog ºi medicitalian, unul din cei mai mari erudiþi ai Re-naºterii, 1484-1558), autor al unui strãlucittratat de poeticã, n.t.) de la care aflãm cãvechii Latini au luat nenumãrate cuvintedin Magna Grecia. Trimit ºi la ilustrul Mor-hosius (lib. De patav. Liv., cap. XI) care netransmite informaþia cã în Italia au existatmai multe limbi: ale sclavilor indigeni, darproveniþi din alte regiuni, precum ºi alecelor ai casei; fiecare îºi avea limba lui pro-prie, opinie cu care eu sunt totalmente deacord, þinând însã sã subliniez un fapt, cãmulte din cuvintele latineºti erau la origi-ne scite. Chiar ºi numãrul impar nu vine de

la Greci, ci de la Sciþi; oamenii erudiþi auarãtat deja cã atât flexiunea verbului, câtºi cea a substantivului din latinã au origi-ne barbarã, de exemplu; karkar, karker, kar-keris, karkeri = carcer, carceris, carceri (�în-chisoare, a închisorii, închisorii�). În kar-karai, dupã Wulfila (vezi ºi Glosarul la go-tul Wulfila, precum ºi Codicele de legi strã-vechi Pat.) ai se citeºte ca ºi cum ar fi e, încarcere, dupã cum chiar ºi sunetele au ºi aisunã e: namen, namnis, namni = nomen,nominis, nomini (�nume, al numelui, nu-melui�); father, fathris, fathri = pater, pa-tris, patri (�tatã, al tatãlui, tatãlui�); mot-her, mothris, mothri = mater, matris, matri(�mamã, a mamei, mamei�). ªi la verbe: im,is, ist = sum, es, est (�sunt, eºti, este�);vidiau, videis, videithº = video, vides, vi-det (= vãd, vezi, vede); vastiau, vastis,vastit /sau vastijt vestio, vestis, vestit (�mãîmbrac, te îmbraci, se îmbracã�); au la Go-þii sunã ca ºi o sau ó; haba, habas, habaith= habeo, habes, habet (�eu am, tu ai, elare�). Desigur cã din haba gotic s-a ajunsla latinescul habeo; aºadar haba este ha-beo, habas - habes, habaith - habet, ha-bam - habemus (�noi avem�), habaith -habetis (�voi aveþi�) ºi habant - habent(�ei au�). Haba astãzi este hawer. Mai multca sigur cã habetus este în loc de avitus(�avut, deþinut�, dar ºi �corpolent� la Plau-tus) ºi habe în loc de ave (�sã ai�), dupãspusele lui Non. ªi Bongars. Ad Justin.(lib. I, c. I' 4). Aºadar, este lesne de legatlucrurile între ele de aºa naturã, încât sãconchidem cã aceste cuvinte nu numai cãau preexistat în goticã (geticã), dar cã eleau ºi fost adaptate ºi traduse în limba lati-nã cam dupã bunul plac; ba chiar adeseaaccepþiunea verbului este interpretatã laPlaut ºi Terenþiu puþin îndrãzneþ, când vorsã spunã cã o femeie a fost avutã (haberi)se adaugã cum coit (�a fost posedatã / s-aunit prin cãsãtorie�), ceea ce în vechilenoastre legi se va exprima cu oarecarepudoare ºi niciodatã nu se va argumentaîn acest chip.

�

dacia magazin 2004 17

Documents