Cuvant inainte

Iata ca ne gasim in fata primului numar, ce-i drept, doar unul on-line, al Aviatia Magazin. Fiind prima editie, una aparuta cu extreme de putine resurse, poate ca nu va impresiona de la prima citire, insa nun e dam batuti, perseveram.

Dupa ce am “devorat” in ultimii ani reviste de specialitate, ca Top Gun, Pilot Magazin sau chiar Modelism, am considerat ca este timpul sa aducem in prim-plan propria creatie, una care sa raspunda, in prima faza, asteptarilor si dorintelor noastre.

Cum lumea aviatiei este atat de vasta si oameni atat de valorosi fac parte din ea, suntem siguri ca, daca aceasta revista va fi una atractiva, macar pe jumatate pe cat ne dorim sa fie, acesti oameni, acesti specialisti, nu vor ezita sa isi impartaseasca foarte multele cunostinte cu cei avizi de informatie.

Ce este Aviatia Magazin? In primul rand, este un proiect extrem de ambitions care, sper eu, ca isi va depasi conditia si va deveni in timp o adevarata certitudine.

Aceste lucruri fiind spuse, va invit sa cititi si, mai ales, sa ne faceti orice fel de observatie sau critica doriti, pentru ca numai asa ne putem apropia de dumneavoastra.

Marius Doroftei

Cuprins

Tunet peste Marea Neagra……………….

Gripen pentru Fortele Aeriene Romane ……………..

Cine sunt Iacarii Acrobati? …………………..

Aviatia Romana plange dupa Mircea Finescu. ………….

Cine sunt Iacarii Acrobati?

Este intotdeauna fascinant sa asculti povesti de aviatie. Cand acestea vin de la un om asa cum este domnul Dan Stefanescu, pilot cu peste 9.500 de zbor “la activ”, dezvaluind modul in care a luat fiinta cea mai cunoscuta echipa de acrobatie aeriana din Romania – Iacarii Acrobati – nu ai ce sa faci decat sa asculti, sau sa citesti, cu gura cascata.

Din pacate, nu am avut ocazia de a discuta personal cu domnul Stefanescu pana acum, insa dansul a avut amabilitatea de a raspunde la o serie de intrebari, via email. Cum stiu ca este un om extraordinar de ocupat, nu pot decat sa ii multumesc si pe aceasta cale pentru ca si-a rupt cateva minute din program, acceptand un dialog virtual.

Povestea infiintarii Iacarilor Acrobati este simpla, pe alocuri amuzanta, insa demonstreaza si dorinta unor oameni ai cerului de a zbura. Fara sa mai lungesc, iata mai jos interviul cu domnul Dan Stefanescu:

Cum s-a nascut proiectul Iacarii Acrobati?IACARII ACROBATI au aparut treptat. Cred ca inceputul lor a fost atunci cand fiecare din noi (eu, Lake, Condoru, Laur, Ionut sau Parpala) ne-am apucat sa facem aviatie. Anii petrecuti la lot impreuna sau discutiile avute dealungul anilor in afara aerodromului nu au facut decat sa ne provoace sa visam. Dupa perioada cat am zburat la Lot, a trebuit ca unii din noi (eu si Condoru) sa plecam sa zburam prin lume, la diferite companii, pe avioane de pasageri si nu numai, sa facem si transport de avione lasate ani de zile in desertul Mojave sau Arizona si sa le plimbam prin lume pentur reparatii, livrare sau operare. Fiecare din noi am acumulat si, in anul 2005, am ajuns sa ma satur de a mai fi “mercenar” pe la diferite companii si am ajuns sa vreau sa stau acasa. Era inainte de Craciunul 2005.

Stand acasa de ceva vreme am inceput sa caut pe net un avion. Dar ce avion sa fie? In primul rand, unul care sa poata sa face ceva acrobatie – nu vroiam sa fie la nivelul Extra pentu ca nu aveam bani de asa ceva. Cautam pe net si am ajuns la un biplan alb, cu motor de 240 HP, care era in Franta. Nu primieam nici un raspuns. Intr-o zi, dimineata devreme, cautam pe net si imi aduc aminte de YAK 52 si zic hai sa vad daca AEROSTAR Bacau are site. Il gasesc repede cu Google. Navighez prin el, binenteles nemultumit de cum arata, si, in final, le trimit total fara sa am nici o ateptare un email in care ii rugam sa imi dea mai multe detalii despre avioanele YAK 52. Cum spuneam era devreme. Pe la 9 fara un spert plec de la mine de la firma, ma duc la treburile mele si, cand ma intorc la birou, ma anunta ca m-au cautat unii de la AEROSTAR si ca au trimis o oferta pe fax pentru Avion YAK52. Am ramas mut. Ce repede se misca astia!!!

Am citit oferta in diagonala – erau cateva pagini cu bla-bla-bla-uri si il sun pe cel care mi-a trimis-o – Cristi Dragoi. Dupa cateva fraze de curtuazie, stabilesc sa ma duc la fabrica sa vad avioanele – data stabilita era Vineri 22

Decembrie 2005 – ultima zi lucratoare din acel an, pentru ca veanea Craciunul. Le zic ca la 09:00 voi fi la poarta fabricii.

A venit si ziua cu pricina, am plecat devreme din Bucuresti – era noapte afara, frig si binenteles ghetus. La 9 fara 10 eram la poarta. Sun si anunt ca am venit. Au ramas uimiti. Mi-au spus sa astept ca va veni altcineva sa ma conduca in fabrica – respective Pilotul de incercare al fabricii Cdor Petre Lazar. Am fost condus prin fabrica, si in final, ajung la avioane. Erau 5 avioane de la armata in hala la control si 5 avioane noi fara vospsea pe ele YAK 52 TW. Cand le-am vazut – cele noi – m-am stapant sa nu exclamez. Eram foarte placut impresionat. Aratau bestial. Fioroase, puternice si mari. Aparate moderne, noi, totul mirosea a nou.

Dupa ce le-am vazut am mers in biroul Cdor-ului Lazar sa mai vorbim de ele.

Am plecat inapoi la Bucuresti. Pacat ca nu am bani sa imi iau unul. Trece si Anul Nou si primesc un telefon de la Cristi Dragoi, ca vrea sa vina la Bucuresti sa vorbim. Vino – ii zic. Ne intalnim la mine la firma intr-o dimineata si incepem sa vorbim. De la inceput ii zic ca imi pare rau, dar nu am atatia bani cat cer ei pe avion, ca apreciez avionul ca fiind foarte bun, dar asta e. Atunci el imi propune sa discutam despre un contract in rate. Aici m-a prins. Am discutat indelung si, in final – ma gandeam eu: lasa ca pana semnez contractul, o sa vad eu ce mai muncesc si poate reusesc sa il cumpar. Ajungem la finalul discutiei cu conditiile de contract si ma gandeam ca se va incheia discutia si ne vom vedea alta data. Cand imi spune Cristi : “Am aici pe CD model de contract, hai sa il modificam si sa il semnam” !!! L-am modificat, semnat si gata. A plecat Cristi, dar am plecat si eu de la firma. Eram nauc. Am semnat contract pentru un avion si nu am bani nici macar de avans. Tipic romanesc!!!

Cum mergeam eu in masina pe strazi in Bucuresti, ma suna Ionut si ma roaga sa il duc de la… la… pentru ca lui iar i-a luat Politia carnetu’… Il iau si, in timp ce mergeam cu masina cu el, ma suna Laur. Discutia incepe cu “Ce mai faci?” si ii raspund ca nici eu nu pot spune daca fac bine sau rau.”De ce?” Pentru ca tocmai am semnat sa iau un avion. “Da, si cum zboara?”, ma intreaba Laur. “Nu stiu”, ii raspund. ”Cum adica nu stii? Pai si atunci cum il cumperi daca nu stii cum zboara?”. Ii spun ca avionul arata asa bine ca e imposibil sa nu zboare bine. Si oricum peste cateva zile ma voi duce la fabrica si o sa fac un zbor cu el. Laur: ”Pai vin si eu, pot?”. Ii zic binenteles ca poti, Ionut care a auzit otata discutia : “Vin si eu”. Bine ma veniti toti.

Plecam la Bacau – dimineata la 5 ne intalnim undeva in Bucuresti si mergem cu masina mea. Pe drum, amandoi m-au tocat la cap cu tot felul de intrebari si propuneri:

De ce avionul Asta?Nu e cam scump?

Da de ce nu un avion mai ieftin cum ar fi o Cessna sau alt avion?Etc.

In final le-am pus : “Asta e chiar avion ! Arata mai bine si ca o Extra!!!”

Ajungem la fabrica, la pregatire cu Cdor Lazar stabilim ordinea: Ionut primul, Laur al doilea si eu ultimul. Zboara Ionut cu Lazar, vine jos – era alb ca varu. Ii dau un sandwich – isi revine putin si zice: “Da frate, aveai dreptate, asta DA avion!” Pleaca si Laur, zboara el ce zbora, vine jos: “Unde ai sandwich-urile alea?” Ii dau unul , si il intreb. “Cum a fost?” “Moshule – vreau sa dau si eu bani la avionul asta si sa il impartim!”

Plec la zbor. Nu mai zburasem acrobatie de mai mult de 2 ani. Ma gandeam – oare mai stiu ceva? Sper sa nu ma fac de ras. Am zburat impruna cu Lazar. Prima figura o facea el, dupa care o faceam si eu. Tot asa si ii zic ok, hai sa coboram. In coborire, Lazar: “Dane, daca vrei le spunem ca nu te-ai dumirit inca si mai vrei o iesire. La urmatoarea iesire te las numai pe tine!!!.” Ce crezi ca am zis jos? Decolam iar si incep sa le leg. Avionul parca ma astepta. Ma provoca. Pe jos era alb totul. Cerul era albastru. Nu imi venea sa mai cobor. Aterizam si suntem invitati la masa de cei de la fabrica. Acum era randul meu sa fiu mut. Laur si Ionut imi mancasera toate sandwich-urile. Au zis ca eu sunt obisnuit si ca nu imi trebuia nimic!!!

La masa ma intreaba Lazar si Cristi ce parere am si le zic:

“Avionul e minunat. Zboara mai bine ca mine. Unul vom lua. Dar cred ca ar trebui sa facem ceva sa scoatem mai mult din acest avion.” Laur si Ionut au facut ochii mari.

“La ce te gandesti” ma intreaba Cristi.

“Trebuie sa ne mai dati unul cu care sa putem face o formatie! E pacat. Formatia cu avioanele astea ar fi nemaipomenita!” Toti erau socati.

“Pai mai cumparti unul”, zice Cristi.

“Nu putem , deabia putem lua unul. Al doilea daca puteti sa ni-l inchiriati cumva”…

Cert e ca, in final, am ajuns la o intelegere cu fabrica, si ne-am inteles intre noi. La Bucuresti am ajuns la concluzia ca trebuie sa facem o firma cu care sa cumparam aceste avioane si care sa incerce sa le administreze. Dupa un brain storming referitor la numele firmei – de la YAK am ajuns la IACAR si am adaugat ACROBATI.

Pana am ridicat avioanele de la fabrica l-am luat si pe Condoru cu noi sa le vada. Doi ani mai tarziu, el impreuna cu alti 3, si-au cmpart un avion din America.

Si asa suntem acum IACARII ACROBATI!

Echipa este compusa numai din piloti cu foarte multa experienta. Cat de mult se munceste pentru acest spectacol pe care il fac Iacarii la fiecare reprezentatie?De muncit, muncim atat pentru zbor, cat si ca sa ne acoperim cheltuielile. Un litru de benzina ne costa 2,5 eur si un litru de ulei 4 eur. Uleiul de fum, intretinere si altele nu mai zic. In final, nu zburam la antrenament atat cat am dori din lipsa de timp si fonduri in principal.

Ca noi toti, traiti in Romania. Cat este de greu de pus pe picioare o astfel de formatie de acrobatie si, mai ales, cat este de dificil de mentinut nivelul ridicat de profesionalism?

Cred ca e foarte greu. In principal datorita oportunitatilor de a acumula experienta. Noi, fara anii de antrenament de la Lot si zborul la linie, nu am fi reusit sa acumulam atata experienta. In plus, avem noroc – inca – ca ne mrg firmele care alimenteaza IACARII ACROBATI si mai avem cativa parteneri care ne sprijina – Blue Air, ASTRA, IGOL etc.

Sunt destui cei care va sprijina sau ar fi loc de mai bine, in special la capitolul sponsorizari?Intotdeauna e loc de mai bine.

Desi suna a cliseu, trebuie sa va intreb ce planuri aveti pentru viitor? Urmariti introducerea de noi acrobatii in spectacole, aveti in vedere imbunatatiri ale aparatelor?Elementele noi apar in functie de experienta care o acumulam.

Ultima intrebare. Stiu ca sunteti foarte multumiti de avionul Yak-52. Este acesta un aparat atat de bun?Este avionul nostru – normal ca e un aparat bun. Cred ca daca cineva ne-ar spune hai sa faceti un schimb, YAK contra SU sau EXTRA, totusi am sta sa ne gandim. Atat de bun il consideram!

Cine sunt Iacarii Acrobati?Conform site-ului oficial al formatiei, http://www.yak52.ro, Iacarii sunt:

Cap Formatie: IOAN POSTOLACHE- 46 ani;- Peste 5000 ore de zbor;- Pilot Instructor la scoala de zbor Regional Air Services,- Fost component al Lotului National de Acrobatie al Romaniei, a zburat peste 10 tipuri de avioane,- cel care a intemeiat formatia Hawks of Romania,- Locul 3 la AERO GP Mamaia 2007.

Coechipier Dreapta: DAN STEFANESCU- 43 ani;- Peste 9500 ore de zbor;- Pilot Comandant Boeing 737 – Compania TAROM;- Fost component al Lotului National de Acrobatie,- 1997 & 1998 Campion National Acrobatie si Aterizare la Punct fix;- Maestru al Sportului.

Coechipier Stinga: DAN CONDERMAN- 40 ani;- Peste 7000 ore de zbor;- Pilot Comandant Boeing 737, Line Training Captain – Blue Air;- Fost component al Lotului National de Acrobatie;

Pilot Transport: LAURENTIU STAN- 42 ani;- Peste 250 ore de zbor;- Inginer Constructor;

Navigator: IOAN DIACONESCU- 40 ani;- Peste 100 ore de zbor;- Viitor pilot;

Mecanic: IULIAN PARPALA- 55 ani;

Tunet peste Marea Neagra – Thunderbirds in Romania

Ceea ce, la inceput, parea a fi un simplu zvon – Thunderbirds vin sa sustina o reprezentatie in Romania – s-a confirmat ulterior, dupa cateva balbaieli specifice. A fost anuntat intai, ca gazda, aeroportul Baneasa, insa showul a fost “mutat” rapid pe Kogalniceanu, la Constanta. Logic, daca ne gandim ca americanii l-au “ocupat” de ceva timp.

Data era oarecum stanjenitoare, 8 iunie, in mijlocul saptamanii, insa s-a rezolvat rapid cu o zi libera.

Astfel am ajuns pe 8, foarte dimineata, sa ma leg in chingi (era de fapt o amarata centura de siguranta a “bolidului” proprietate personala) si sa decolez spre litoral, pe “varianta” – Slobizia-Harsova-MK.

Am ajuns surprinzator de bine, destul de dimineata, in jurul orei 10 si jumatate. Am fost chiar printre “privilegiatii” care si-au putut lasa masina in fata aeroportului, la umbra copacilor. Prima dezamagire a venit in momentul in care am aflat ca showul, programat pentru ora 11.00, avea sa inceapa dupa pranz, Thunderbirds fiind anuntati abia spre ora 15.00. Nicio problema, evolutiile romanilor au fost extraordinare si timpul a trecut repede.

Spectacolul americanilor a debutat cu un mini-show la sol, destul de atractiv pe alocuri, insa putin cam lung pentru gusturile mele. Poate si pentru ca

asteptam cu nerabdare sa aud tunetul reactoarelor Falconilor. In sfarsit, trecem si peste introducere si ajungem la evolutia propriu-zisa.

Thunderbirds si-au respectat renumele, chiar daca spectacolul a fost destul de scurt iar elementele de acrobatie comune, fara acel “ceva” care sa te faca sa-I tii minte toata viata.

Americanii au prezentat mai toate exercitiile clasice, acelea pe care le vezi in orice film de prezentare si poate si de aceea au fost putin dezamagitori. Nimic nou, fata de ce stiam din imagini si clipuri video, nimic foarte spectaculos, cu exceptia poate a intersectarilor in viteza, care mi-au placut mult.

Avand in minte, pentru comparatie, doar Frecce Tricolori, de la ROIAS 2006, pot sa spun ca Thunderbirds au fost mai putin spectaculosi decat italienii, asta desi, cel putin teoretic, F-16 poate oferi mult mai mult.

Aviatia Romana plange dupa Mircea Finescu

Una din legendele planorismului din Romania, Mircea Finescu, s-a stins din viata vineri, 1 iulie 2011, la varsta de 88 de ani.

Mircea Finescu s-a nascut la Arad, in data de 26 ianuarie 1923. S-a indragostit iremediabil de zbor si si-a dedicat intreaga viata acestui ideal, fiind unul din oamenii care au inovat si modernizat aviatia sportiva din tara noastra.

In anul 1948 a reusit sa obtina “C”-ul de Argint, a cincea insigna internationala din tara. La 4 ani distanta, vine si “C”-ul de aur pentru ca, in 1964, sa devina primul planorist roman care isi castiga cele 3 diamante. A primit titlurile de Maestru al Sportului si Maestru Emerit al Sportului.

In decursul frumoasei cariere de 42 de ani, Finescu a acumulat nu mai putin de 7842 de ore de zbor cu planorul si 1683 de ore pe planor.

Iata, mai jos, o scurta parte din biografia celui ce a fost Mircea FINESCU, conform cartii “Un secol de planorism”, scrisa de Athanasiu Constantin:

Calificări:1939 Arad, brevetele elementare A şi B la 16 ani cu instructorul Petre Todereanu.

1940 Sânpetru brevet C şi antrenament instruit de Gh. Hye şi Nicolae Blebea.1943-1944 Clinceni remorcaj de avion cls. I şi II.1948 Calan curs pilotaj fără vizibilitate şi instructor de dublă comandă la remorcaj avion.1949 Mocrea brevet pilot gr. II avion turism, reconfirmat la Giuleşti în 19501973 pilot remorcher Wilga la GhimbavActivitate:1947-1948 instructor la Mocrea şi Calan.1949 Mocrea şef de pilotaj.1950-1951 Dezmir şef de pilotaj.1952-1957 Dudeşti Cioplea instructor dublă comandă şi performanţă.1949-1970 pilot de acrobaţie, solist şi în formaţie, la mitingurile organizate de aviaţie sportivă.1950-1970 pilot de încercare a prototipurilor de planoare pentru aviaţia sportivă.1958-1960 inginer la serviciul tehnic din Centrala Aviaţiei Sportive.1960-1971 şef serviciu tehnic pentru sectorul de planorism din aviaţia sportivă.1971-1979 Ghimbav, fabrica I.C.A., inginer pilot de recepţie pentru planoare şi motoplanoare, prezintă în 1976-1977 la saloanele internaţionale de la Farborugh şi Le Bourget aceste produse.1979 pensionat de vârstă la 58 de ani.

Realizări:1948 Calan C-ul Argint, a cincea insignă internaţională efectuată în ţară.1952 C-ul de Aur.1964 primul deţinător a celor trei Diamante.În 1954 primeşte Ordinul Muncii cls. A III-a.1957 titlul de Maestru al sportului şi în 1964 Maestru emerit al sportului, pentru planorism.1963 Federaţia Aeronautică Internaţională îi acordă diploma “Paul Tissandier”. Din 1956-1995 este membru şi preşedinte al comisiei centrale de planorism în FAR.1968-1972 membru în comisia de planorism a F.A.I.-Paris.În 1979 în Cipru este reprezentantul României la congresul F.A.I.A participat între 1950 şi 1982 la 33 de campionate interne (22) şi externe (11) deţinând titlul de campion naţional de nouă ori, o dată vicecampion naţional, al Ungariei şi balcanic. A participat la un singur campionat mondial în 1968 ocupând un onorabil loc 27 din 57 de concurenţi.

Intre 1948 şi 1979 realizează 30 de recorduri naţionale, însumând întreaga paletă a probelor sportive. În decursul prodigioasei sale cariere a deţinut premiere naţionale: primul looping inversat şi nod de Savoia cu planorul, prima legătură telefonică ansamblul avion remorcher – planor, sau remorcaj la automosor cu declanşator în apropierea centrului de greutate şi altele. (Athanasiu Constantin- “Un secol de planorism”)