dacia magazin nr 91-92

Nr. 91-92 (anul X), iulie-august 2013DACIA

magazin

1

I. EDITORIAL

CUVÂNT DE DESCHIDEREla

CEL DE-AL XIV-LEA CONGRES INTERNAŢIONALDE DACOLOGIE*16, 17, 18 august 2013

BUZĂU, România

Dr. Napoleon Săvescu,preşedintele Societăţii Internaţionale

„Reînvierea Daciei” (”Dacia Revival”)Dragi prieteni,

În primul rând ţin să mulţumesc tuturor con-fraţilor care au trimis lucrări ştiinţifice inedite pentruCongresul Internaţional de Dacologie din acest an.Împreună suntem reprezentanţi de seamă ai curentuluidacic a cărui răspândire în rândul oamenilor este dince în ce mai accentuată, ceea ce este o mărturie viedespre succesul efortului societăţii noastre şi al dum-neavoastră în căutarea şi promovarea continuă a ade-vărului despre originea noastră dacică.

Iată că în aceşti 14 ani, câţi au trecut de la în-ceputul dificil de drum către descifrarea obiectivă aistoriei străvechi a poporului român, am realizat lu-cruri măreţe cu care ne putem mândri. Am reuşit ca,pe baza descoperirilor arheologice şi a noilor doveziştiinţifice reieşite din analiza genomului uman, săconvingem din ce în ce mai mult că noi, cei născuţipe ”plaiurile mioritice” dintre Carpaţi şi Mare, suntemurmaşii vitejilor daci care au impus tribut romanilorşi care nu şi-au părăsit niciodată pământul natal. Daciiau avut un imperiu respectat şi temut în anii anti-chităţii şi au influenţat, inclusiv lingvistic, multepopoare ale Europei. Deşi romanii nu cuceriseră dinDacia mai mult de 15% din teritoriu, dacii din toatăaria geografică largă în care au vieţuit au continuat săvorbească aceeaşi limbă, deci nu au asimilat limbamercenarilor agresivi. Cu alte cuvinte, dacii, şi nicide-cum romanii, sunt fibra genetică din care ne tragem.Cred că am dovedit aceasta în cele două cărţi de isto-rie pe care le-am scris: ”Noi nu suntem urmaşiiRomei” (vol. 1) şi ”Noi, dacii” (vol. 2).

Revista Societăţii, ”Dacia magazin”, tocmaia sărbătorit zece ani de existenţă. Primul număr al re-vistei a apărut în luna aprilie 2003. Materialele docu-mentate care apar în revistă contribuie în mare măsurăla elucidarea unor aspecte controversate din domeniulîntregului traseu istoric al neamului nostru. De aseme-nea, revista publică articole cu caracter politic, socialşi cultural. Cu această ocazie, vreau să le mulţumescîncă o dată autorilor articolelor şi colectivuluiredacţional pentru munca lor pasionată şi bine făcută.

Gândul meu de mulţumire se îndreaptă şi spreG.P. Păunescu, Nicolae Spiroiu, G.D. Iscru, MihaiPopescu, Vladimir Brilinsky, Violeta Blaga, MariusSprinceană, Alex Stan, Andrei Bănică, Nicolae Nico-lae şi Mariana Terra, care au dăruit timp şi priceperepentru succesul mişcării ”Dacia Revival”. Pasiunea


magazin

2

lor pentru triumful adevărului şi pentru realizarea ide-alului societăţii noastre este cunoscută şi apreciată atâtîn România, cât şi în străinătate.

Mişcarea ”Reînvierea Daciei” (Dacia Re-vival) desfăşoară şi alte activităţi de larg interes, cumsunt: realizarea de filme documentare inspirate din is-toria străveche a neamului nostru, întruniri periodiceale membrilor societăţii, deplasări instructive lamuzee şi în locuri istorice, precum şi prezentărifrecvente în cadrul emisiunii ”Romanian Voice Tele-vision” din New York. Sunt demne de evidenţiat în-tâlnirile lunare, în marea metropolă americană, alemembrilor societăţii şi ale simpatizanţilor acesteia, în-tâlniri care se constituie în pagini vii de istorie vecheşi contemporană. De asemenea, pe site-ul nostru,www.dacia.org, sunt afişate materiale recente desprestrămoşii noştri daci, filme istorice, cântece, galerii cufotografii, aspecte de la congresele de dacologie, toatenumerele revistei ”Dacia magazin” şi multe altele.

Ştim că este greu ca o ideologie greşită, darperpetuată oficial până în zilele noastre din diferitemotive, inclusiv politice, să fie înlăturată. Ştim că estemult mai comod să repeţi ce ai citit în manualele deistorie falsificată şi este încă şi mai greu să accepţimesajul fundamental al societăţii noastre. Dar atuncicând simţi nevoia de a şti cine eşti cu adevărat, capopor, şi de unde te tragi ca origine, nimic nu este im-posibil. Mesajul societăţii noastre e bazat pe putereade netăgăduit a dovezilor de tot felul datorită căroraputem spune cu fruntea sus că noi, românii, suntemurmaşii direcţi ai dacilor de odinioară.

Desigur că în aceşti 14 ani au fost - şi, din pă-cate, mai sunt – glasuri răguşite, răuvoitoare care necritică, care încearcă să ne discrediteze şi care, uneori,folosesc metode de atac neelegante, chiar ilegale. Noirăspundem civilizat tuturor acestora prin putereadovezilor, prin glasul adevărului şi continuăm sămergem înainte ştiind că, aşa cum spunea cândvamarele preşedinte american Abraham Lincoln: ”Ade-vărul este, în principiu, cea mai bună soluţie contracalomniei”.

Nu peste mult timp vor avea loc, la Buzău, lu-crările ştiinţifice ale celui de-al XIV-lea Congres In-ternaţional de Dacologie. Mulţumim anticipat tuturoroficialilor şi tuturor românilor din străvechiul oraşBuzău care ne-au asigurat că ne vor primi cu braţeledeschise. Gestul lor ne onorează şi îl vom onora larândul nostru.

Aş dori ca, de aici, din New York, să-mi per-miteţi să aduc mulţumirile mele cele mai călduroase

personalităţilor municipiului Buzău: Marian Bigiu,preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, ConstantinBoscodeală, primarul oraşului Buzău, Vasile Alecu,subprefect, Constantin Coman, profesor şi director alLiceului ”Spiru Haret”, dr. Nicolae Ciucă, general debrigadă. În egală măsură, mulţumirile mele se în-dreaptă spre alţi români inimoşi, între care se remarcăpărintele Milea, domnii Davidescu, Ciobanu şi Ol-teanu care s-au constituit într-un comitet local de ini -ţiativă şi de sprijin pentru desfăşurarea în cele maibune condiţii a congresului. Pe toţi aceia care neaşteaptă cu deplină ospitalitate îi asigurăm că vor aveaîntreaga noastră recunoştinţă.

Congresul de dacologie din acest an se des-făşoară în trei secţiuni: B.P.Hasdeu: ”Pierit-au dacii?”Misterul tezaurului de la Pietroasele şiDacii în conştiinţa lumii

Pe Bogdan Petriceicu Hasdeu (1836 – 1907),o personalitate multilaterală a culturii române: istoric,publicist, filolog, folclorist, prozator, dramaturg, unbinecunoscut şi respectat spirit enciclopedic, l-a pre-ocupat ani de zile originea poporului său. Marele căr-turar român se întreba retoric: ”Perit-au dacii?”. Cuargumente logice, el dărâmă, rând pe rând, ”deşănţatateorie a nedacismului” şi îşi exprimă convingerea că”dacii n-au pierit”. Noi, cei care vom fi în sala con-gresului, şi toţi cei care ne sprijină de peste douădecenii în munca noastră nobilă, suntem o dovadă viecă dacii n-au pierit. Dimpotrivă, urmaşii lor, dacii vre-murilor moderne de azi, sunt mai puternici decâtoricând.

Ştim cu toţii că istoria unui popor este carteasa de vizită pe plan naţional şi internaţional. Istorianoastră milenară, cu faptele de măreţie ale înaintaşilor,cunoaşterea, respectarea şi promovarea a ceea ce a datmai bun poporul nostru, toate alcătuiesc paşaportulnostru de liberă trecere oriunde în lume prin care nefacem respectaţi. De aceea, cunoaşterea şi răspândireaistoriei străvechi a neamului nostru dacic sunt o obli -gaţie morală şi o onoare supremă.

Am convingerea, dragi prieteni, că lucrăriledumneavoastră, pe care le veţi prezenta la acest con-gres, vor adăuga file importante în colierul de aur alînceputului istoriei naţionale adevărate, început daciccontinuat cu mândrie în contemporaneitate.

În încheiere, permiteţi-mi să urez succesdeplin lucrărilor celui de-al XIV-lea Congres Inter-naţional de Dacologie 2013 de la Buzău.


magazin

3

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZESecţiunea 1:

B. P. HASDEU: PERIT-AU DACII?

DACII N-AU PIERIT!prof. Mariana Terra

New York

Congresele de dacologie din România suntforumuri ştiinţifice anuale care dezbat, cu înalt simţal datoriei morale, aspecte inedite ale istoriei măreţea înaintaşilor noştri daci. Organizate de către Soci-etatea Internaţională ”Reînvierea Daciei” (Dacia Re-vival), condusă din New York, cu admirabilă pasiuneşi competenţă, de către doctorul Napoleon Săvescu,congresele au ajuns, astăzi, la cea de-a XIV-a ediţie.14 ani de cercetare ştiinţifică, 14 ani de muncă pasion-ată, de dăruire profesională, toate menite să legitimezeceea ce este de mult legitimat în sufletele noastre:convingerea că suntem urmaşii dacilor! Trăim cu toţiiaceastă zi de superbă măreţie, noi, cei născuţi pe mi-nunatul pământ al lor, al dacilor întemeietori de ţarăcare sunt străbunii noştri legitimi de sânge, de lacrimişi, mai ales, de izbânzi! Întoarcem înapoi ceasul isto-riei pentru a-i evoca cu mintea şi cu sufletul pe ei, pedacii noştri, cei dintâi şi cei dintotdeauna.

În galeria de valori a dicţionarului inimiinoastre de români, apar încrustate în eternitate numelede rezonanţă ale multor personalităţi de forţă care ne-au înnobilat prin operele lor istorice, artistice şi jur-nalistice, în care dacii sunt prezentaţi cu existenţialullor aport: aportul de întemeiere şi de continuare a fi-brei noastre ca popor unic pe acest pământ. Îi amintimcu justificată mândrie pe Nicolae Densuşianu, MihaiEminescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Bog-dan Petriceicu Hasdeu, Grigore Vieru şi mulţi alţiipentru care prezentarea adevărului despre înaintaşiidaci a fost mai presus decât orice doctrină naţionalăoficială aflată la modă sau creată arbitrar din raţiunipolitice.

În convulsiile ideologice ale timpului său,Hasdeu se întreba: ”Pierit-au dacii?”. Întrebarea este,evident, retorică, deoarece marele nostru cărturar ştiacă neamul său este urmaşul străbunilor daci.

Versurile următoare sunt modestul meuomagiu adus acestui om de mare cultură care a înţelescă lupta pentru adevăr este dificilă, dar că merită în-treaga noastră atenţie şi continua noastră cercetare.

”Dacii n-au pierit din lume”Ne-a spus clasicul Hasdeu,Noi purtăm acelaşi nume:Dac e el şi tu şi eu.

Dacii nu s-au dus niciunde,Au rămas pe-al lor pământ.Nimenea nu poate-ascundeGlasul lor nici în mormânt.

Din adâncuri de istorii,Dacia ne e-mplinirea.Cu Zalmoxe-n imn de glorii,A noastră e nemurirea.

”Dacii n-au pierit din lume”Cu mândrie-a spus Hasdeu,Căci purtăm acelaşi numeŞi tu şi el şi voi şi eu.

Hasdeu ne-a-ntărit credinţaÎn dacologia noastră.Fulger dac ne este fiinţaRoşie-galben-albastră.

Cu turbată loviturăCâţiva ne doresc tot răul,

Dar otrava lor de urăLe va deschide doar hăul.


magazin

4

Cum pământul se-nvârteşteZi şi noapte, ne-ncetat,Tot aşa-s EU, creştineşte,Pe veci, DAC adevărat.

La congresul paisprezece, Hasdeu ne e ca un fratePeste necazuri ne trece

Să fim tari, pe mai departe.

Cu puterea ei ne-nvinsă,Cartea sfintei noastre naţiiNe arată că-i ne-nvinsă

Limba ce-o vorbeau ei, dacii.

”Dacii n-au pierit din lume”Cu mândrie-a spus Hasdeu,Căci purtăm acelaşi nume:DAC E EL ŞI TU ŞI EU!

Sunteţi păcatul umbrei voastreMustind prin lungile trădăriLătrând în sufletele noastre

Doar inepţii cu adnotări.

Sunteţi orfanii fără mamăNăscuţi din doi bărbaţi de soi

Această seacă melodramăŞtim că n-o credeţi nici chiar voi.

Sunteţi coșmarul mândrei naţiiCe vă suportă cu stoicism

Dar vine vremea când toţi fraţiiVom fi uniţi întru dacism.

Sunteţi veninul ce usucăOrice făptură pe pământ

Și sunteţi vipera ce mușcăDicţionar decuvânt.

Dar vine vremea când noi, dacii,Având dreptatea jurământ,Vom triumfa ca și Carpaţii,

Dicţionar de dac cuvânt.

Falsă vă este și umbra...(falsificatorilor de istorie)

Mariana Terra

ÎNTÂIULUI POET ROMÂN – MĂRIRE! *Conf. univ. dr. G. D . Iscru,

Profesor Maria Ionescu

Motto (chemare): Să ne readucem valorile acasă! „La traci se află izvorul ceremonialurilor or-

fice”(Strabon, Geografia, X, 16, s.n.)

„Popoarele care nu-şi promoveazăpersonalităţile marcante din Ţară şi din afara

hotarelor riscă să le piardă definitiv”(Simona Con-durăţeanu, 2012)

Să ne readucem valorile acasă!În cultura/istoriografia naţională, începutul

l-au făcut cei doi mari „fraţi gemeni” întru naţionalismşi sacrificiu: istoricul Nicolae Densuşianu, ctitorul Da-cologiei moderne şi geniul nostru naţional, MihaiEmi nescu. Ambii, ancorându-şi investigaţia, în„arhiva vie a poporului”, bătând ţara cu pasul, „de laNistru pân’ la Tisa”, şi-au completat informaţia din

izvoarele istorice, din cărţi şi biblioteci, rămânând unmodel pentru urmaşii care vor dori să-şi cunoască, săînţeleagă, să preţuiască şi să preamărească pentru eter-nitate locurile şi oamenii din care şi-au revendicatobârşia. Înaintea istoricilor noştri, ei au înţeles că mi-tologia este primul capitol al oricărei istorii naţionaleşi au oferit modele de prezentare: Densuşianu în lim-bajul ştiinţific al capodoperei Dacia Preistorică, Emi -nescu în tulburătoare poeme. Istoricii noştri n-auînţeles – cu puţine excepţii – importanţa celei mai bo-gate mitologii europene, a „Ţării Zeilor” – Daciaedenică –, ca primă epocă a istoriei naţionale.

S-ar putea ca această ignorare a mitologieinoastre naţionale din partea istoricilor şi eliminareaprin politică educaţională guvernamentală, din ma -nualul de istorie al învăţământului preuniversitar, aprimelor două epoci istorice, Străvechimea şi Antichi-


magazin

5

tatea, deci istoria strămoşilor reali să aibă cauze maiadânci ţinând de poziţia forţelor oculte şi de dominaţiefaţă de Dacia edenică şi de Valahiile succesoare – bal-canice şi carpato-dunărene – pe direcţia politică,strategică, economică şi spirituală. Dacia şi Valahiilesuccesoare, România reîntregită a epocii moderne aumilitat consecvent pentru Unitate şi Suveranitate, pen-tru securitatea zonei şi a continentului, pentru ade-vărata dreaptă credinţă creştină, specific care nuconvenea expansionismului şi harpagonismului impe-rial, nici noilor „Centre de Putere”.

În această situaţie, poetul Victor Eftimiu a„îndrăznit” să-l considere pe Ovidiu, marele exilatlatin de la Tomis, ca fiind primul poet român. Ovidiuînvăţase limba autohtonilor geţi, strămoşii noştri realişi scrisese o „cărticică” de versuri în limba lor şi orecitase în faţa unui grup de geţi, un poem transpus în„metrul antic”. Ajunsese să fie recunoscut ca poet getşi el însuşi se considera astfel.

Entuziasmat, Victor Eftimiu i-a dedicat sul-monezului un frumos sonet: Întâiului poet român,mărire!

Ovidiu:„Invidii, temere, inamicitii/L-au alungat din

antica cetate,/Zvârlindu-l pe limanuri depărtate/Aurespirat adânc nefericiţii!/ …. Într-un gorgan din pia -tra cea mai rară… Zamolxis îl primi în nemurire/Aducprinos de glorie şi pace/Latinului ce scris-a versuridace/Întâiului poet român, mărire!” (Victor Eftimiu,Opere, vol. 8, Sonete).

Doamna Maria Crişan l-a numit pe Ovidiupoet get, ba chiar „primul nostru poet”, nu doar pentrucă a scris poeme în limba getă, pe care o învăţase laTomis, ci şi pentru că era, prin strămoşi, pelasg, pelas-gii fiind strămoşii geţilor/valahilor/românilor[1]. In-diferent unde am localiza Tomisul exilului lui Ovidiu– pe litoralul pontic dobrogean (Constanţa noastră) sauîn Crimeea, la Marea de Azov[2], din opera tomitanăa poetului reiese clar că acolo era lumea şi pământulgeţilor, strămoşi ai noştri, stăpâni la ei acasă!

Victor Eftimiu, cunoscător al vieţii şi opereilui Ovidiu, nu-l consideră pe poetul şi regele tracCotys ca „întâiul poet român”. Citindu-i poeziile tra -cului Cotys, scrise în limba getă[3], pe care o învăţasela Tomis, Ovidiu le-a apreciat la superlativ, com-parându-l pe Cotys cu Orfeu, primul şi cel mai impor-tant poet trac, simbolul lirismului în poezia universală(„lirismul” vine chiar de la lira lui Orfeu, dăruită luide Zeul Apollo Hiperboreanul).

Şi cu aceasta am ajuns unde ne-am propus:la ORFEU! Autorii greci antici, de la Herodot la Stra-bon, recunosc că grecii au preluat de la strămoşii traci

poezia, cântul, muzica. Celebrul Homer va fi fost uncontinuator al acestor rapsozi din spaţiul carpato-bal-canic şi al autohtonilor carpatici care îşi învăţau legilecântând. Iată-l pe Orfeu, primul şi cel mai importantdintr-o serie de poeţi/rapsozi ai unei îndelungatetradiţii orale a strămoşilor arieni care au dus în IndiaVedele, consemnate acolo în sanscrită, tradiţie care acontinuat în mediile populare ale Daciei edenice. Nelipseşte, în original, vasta operă a lui Orfeu, dar oputem reconstitui prin titluri şi ritualuri orfice demoştenire tracă. Dicţionarul de mitologie generală[4]îl consemnează pe Orfeu ca „poet hieratic prehomericdin mitologia greacă” (s.n.), întărind eroarea cu unaşi mai mare: că Orfeu este „unul din cele mai bogatemituri greceşti” (s.n.).

Dacă pe Victor Kernbach nu-l „doare sufle-tul” să meargă din eroare în eroare, românul OvidiuDrâmba, în Istoria culturii şi civilizaţiei[5], deşi con-sacră un capitol culturii şi civilizaţiei daco-getice, orupe de traci şi de ceilalţi fraţi ai lor. Pe tracul Orfeuîl aminteşte într-un citat din Strabon (op. cit, I, p. 810).Ovidiu Drâmba îşi informează cititorii că legătura luiOrfeu cu tracii ţine doar de baştina nativităţii sale.

Din imnurile orfice exemplificăm cu celînchinat Zeului Morţii în traducerea profesorului IonAcsan: „Zeu crud, apropie-te, după ani îndelungaţi/Şite implor la ceasul jertfei/Ca oamenii să aibă partede o bătrâneţe fericită”.

Precum Homer, este posibil ca şi Orfeu săfi reţinut din bogata tradiţie orală traco-geto-dacămulte învăţături şi creaţii literare în concordanţă cuştirea, din izvoare, privind învăţarea legilor cântând,recitându-le. Aceste tradiţii sunt de natură să reintro-ducă pe Orfeul epocii noastre mitologice în viaţa şispiritualitatea strămoşilor noştri reali, traco-geto-dacii.

În ceea ce îl priveşte pe Orfeu, salutăm„temeritatea” doamnei cercetător dr. Simona Con-durăţeanu, pentru elaborarea şi publicarea studiului:Orfeu/Orphaeus, un geniu şi un zeu al DacieiMari[6]. Un ORFEU „îndrăznim” şi noi să afirmăm,revendicându-ne din nemuritorii strămoşi reali, cafiind, cronologic, PRIMUL POET ROMÂN.

Prin acest demers al nostru nu i-am căutatlui Mihai Eminescu „perechea” (el a fost numit, pedrept, poetul „nepereche”), ambii rămânând, în felullor şi în epoca lor, valori unice şi eterne, pentru noi şipentru omenire, valori care se nasc la intervale maride timp: pe Orfeu îl considerăm geniu şi zeu al DacieiMari, „Ţara Zeilor”; pe Eminescu – geniul naţiuniisuccesoare în vatra sa ancestrală de pe „bătrânul con-tinent” şi, cum iarăşi pe drept i s-a spus (dr. Aurel


magazin

6

David), „prima jertfă politică pe altarul Daciei Mari”.Reţinem câteva din aceste asemănări: reven-

dicarea de la tradiţia şi înţelepciunea „bătrână”;revendicarea de la limba curată a Ţării reale, şlefuităîn curgerea vremii; ambii cu o încredere totală, într-orenaştere naţională a societăţii, ambii oferind operaproprie şi însăşi viaţa lor trăită în integritate morală;ambii cu o pasiune unică pentru natură, comparabilădoar cu a poporului însuşi pentru vieţuirea integralăîn natură, în comuniune cu aceasta, admirând-o, iu-bind-o, cântând-o; ambii au simţit o iubire neperechepentru perechea hărăzită fiecărui bărbat, numai lui,din fructul curat al Neamului său, cu datoria s-o cin-stească şi s-o fericească în viaţă şi în eternitate; căcifemeia devine „sfântă prin iubire” – după legeasupremă dată pământenilor – şi rămâne, în fantezia luide veşnic îndrăgostit, „prototipul îngerilor din senin”,dar de care, din vitregia sorţii, niciunul dintre ei n-aavut parte, rămânându-i doar cu o fidelitate şi o iubirepilduitoare, precum şi cu speranţa unei „revederi” în

lumea „de dincolo”.Încheiem şi noi, după Victor Eftimiu, pentru

ORFEU însă, cu expresia omagială: ÎNTÂIULUIPOET ROMÂN – MĂRIRE!

NOTE1 . Maria Crişan, Geta – obârşia limbii române, Ed. Verus,Bucureşti, 2010, p. 5, prefaţă. 2. Maria Crişan a localizat acel Tomis în Crimeea, la Mareade Azov (ibidem, p. 14), argumentând aceasta.3. Corect – traco-geto-dacă! Strămoşii noştri reali, a cărornaţiune era alcătuită din mult peste 100 de comunităţiumane – nu etnice! –, aveau acelaşi etnos, aceeaş spiritual-itate, aceeaşi limbă – traco-geto-dacă! (a se vedea sintezacitată în nota 1).4. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1971, p. 444 – 447. 5. Ovidiu Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol I, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, reeditată 6. În revista noastră, „Dacia magazin”, nr. 76/aprilie şi77/mai 2012.

OPERA LUI BOGDAN PETRICEICU HAŞDEU,ÎNCĂ FAR PENTRU GÂNDIRE ŞI SIMŢIRE

ROMÂNEASCĂ*Prof.univ.dr. Gh. Dumitraşcu

Cu cât pătrunzi mai mult în Fondul „BogdanPetriceicu Haşdeu” de la Biblioteca AcademieiRomâne – Secţia Manuscrise - după ce treci mai se-rios şi mai profesionist peste studiul său, programaticreprezentativ, Pierit-au dacii?, cu cât te sensibilizezi– şi asta e o stare naturală – mai mult la campania„naţională” a întregii Românii culte, de la „ŞcoalaArdeleană” încoace la „Şcoala Boia”, de izgonire dinistoria românilor a fundamentului dac, cu atât înţelegimai mult rostul şi rezultatele „Anchetei” sale din1884-1885.

Am trecut prin răspunsurile a abia 31 de lo-calităţi din cele 701 (atâtea or fi?) şi mi se păreau preaspecioase şi nu neapărat „contimpurane”. S-a înţelesde ce societatea care publică revista „Dacia magazin”şi-a ales ca mentori pe Haşdeu şi N.Densuşianu.

Anticipând, aş spune că pentru a ajunge B. P.Haşdeu, trebuia să te naşti Haşdeu, trebuia să conşti-entizezi, tu, copilul, că eşti român şi să faci asta într-o atmosferă care, mai ales atunci, dar şi astăzi, ar ţine


magazin

7

parte dintr-un complot. Unul care afirmă ca un fulgerde foc axiomatic, care a ras alte dovezi de gând şi ma-teriale că „Noi suntem romani! Noi suntem romani!”şi că „Noi de la Râm ne tragem!”, afirmaţie mată carenu admite nici măcar o nuanţă.

Consider firească reacţia, care e stârnită de oacţie care seamănă, spuneam, a complot. Pe şleau, în-trebarea: are cineva interesul ca nouă să ni se negesorgintea dacică, ţine cineva să-i ucidem pe daci, a nuştiu câta oară, şi să jucăm rolul cucului care se în-stăpâneşte pe un cuib ce nu-i al lui? Nu poţi să nu fiiscandalizat: în timp ce bulgarii de lângă noi, desprecare se ştie foarte bine că numai balcanici antici nusunt în esenţă, îşi construiesc drept cetate, apartenenţatracică (existând în această afirmaţie şi un adevăr) întimp ce ungurii afirmau, într-una dintre teoriile lor, nudoar că sunt huni – coborând o jumate de mileniu înadâncimea istorică – dar chiar, de tot râsul lumii, ar fisumerieni. Ajunşi aici, cine ştie cum, aceştia au ţinutsă-şi translateze civilizaţia de „baltă” pe cresteleMunţilor Carpaţi. Americanii cheltuiesc milioane dedolari pentru a-şi descoperi strămoşii neolitici (pro-movând ideea populaţiei indigene indiene venită, eaînsăşi, de aiurea).

În acest timp, noi demolăm. Demolatorii nuţin de o orânduire social-politică anume. Demolatoriau existat şi în perioada „comunistă”, ca reacţie foarteconservatoare şi foarte contemporană la afirmarea –cu exagerările de rigoare – a dacismului românesc,idee sub care se desfăşoară în 1980 la Bucureşti uncongres mondial de istorie. După 1990, cea mai mareparte a istoricilor „de dreapta” (înţelegând prin„dreapta” o tabără, non-românească, dacă nu, an-tiromânească) ce se plătea şi ea, turbată parcă, într-unantidacism din care s-a făcut steag.

Acesta e contextul în care apare societateanoastră. Luând istoria în piept şi avându-i ca stindarddacic pe Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Nicolae Den-suşianu [1]..

Nu o asemenea idee ne-a făcut pe noi, acumvreo 15-20 de ani, să coborâm prin ChestionarulHaşdeu pentru „Magnum”, ci credinţa că îmbogăţimbaza documentară veritabilă a istoriei moderne a Do-brogei după foarte aproapele moment al Reunirii ei cuŢara. Am fost „obligaţi” să ne apropiem de „fontane”de substrat, de studii comparate în limbă, după cumam sesizat parcă, în introducerea unei cărţi [2].

Este evident, trebuia să ai înzestrarea intelec-tuală (unii zic de „geniu”), să cunoşti atâtea limbistrăine în profunzime, să-ţi creezi tu un program deidei care să devină program al istoriografiei româneşti

cu bătaia lungă a secolului sau a secolelor de pânărăspoimâine. Pentru asta, ziceam, trebuie să te naştiHaşdeu.

Curentul ideatic istoriografic pe care-l slu-jeşte Haşdeu – ca iniţiator şi autor al lui – este o tre-cere de la istoria romantică la una criticistă, şi nu e demirare că aceste obiective, aceleaşi „tabere”, le maiîntâlnim şi astăzi în România.

Pentru Haşdeu, ca şi pentru alţi folclorişti dinRomânia şi din alte părţi (unii afirmă printr-o carte căFinlanda şi finlandezii se afirmă ca naţiune de statnumai după însuşirea ca port-drapel a Kalevalei)tradiţia orală e mult mai profundă decât chiar nişteprobe materiale perisabile.

Astfel încât, tratând substratul, analizează fol-clorul, creaţia folclorică, drept susţinătoare de sub-strat. El speră că se regăseşte, în aceasta, răspunsuldespre origini. Exact atunci când România aveanevoie de afirmarea identităţii, ca neam şi ţară, de-spărţindu-ne pe drept de dependenţe latiniste, romane,nu doar ca expresie a unui spirit de independenţă, cişi al adevărului. Bogdan Petriceicu Haşdeu face ştiinţăcomparată, e urmaş, la urma urmei, al lui DimitrieCantemir, e puţin mai încoace de Teodor Burada, econtemporan cu o mişcare de idei susţinătoare de naţi-une şi de stat naţional, căreia alte state îi înalţă statuişi imnuri, iar noi umblăm cu „Stalineţe” de ocazie (nuştiu cum li se spune „stalineţelor” – tractoare grele -apusene şi americane) să dărâmăm columne, să lescoatem din pământ – dintr-un anume pământ, care secheamă „acasă” – şi să le dăm – vorba unui prim-mi -nistru de nefrumoasă amintire al României post-re -voluţionare – la fier vechi.

Pe cât e de analitic Haşdeu, şi studiile luilingvistice sunt ameţitor de profunde şi înalte, cu câtîşi permite – ceea ce numai lui, omului de ştiinţă, i sedezvăluie, să se risipească adunându-se în studiile defilologie, de geografie istorică, de genealogie, de eti-mologii, de raport între om şi natură, raporturi reci-proce, lucruri valabile şi azi [3]- cu atât ne dezvăluiespiritul său sintetic care se concretizează într-o Istoriecritică a românilor, cam ceea ce s-a vrut să fie, maitârziu - după un sfârşit, ca un început - Istoria sincerăa poporului român.

Descopeream, după o trăire stearpă sub as-pect naţional, la Facultatea de Istorie, importanţa lim-bii române în ideea pe care o susţinea academicianulConstantin Giurescu că neamul, naţiunea, ţara n-ar finimic fără o limbă a acelui popor în devenire, de lapopulaţie, în sus. Pentru cine trece peste întrebările pecare le adresează Haşdeu către intelectualitatea satelor


magazin

8

– căci, nu-i aşa, ţara e făcută de ţerani, care sunt aipământului, ai Terrei [4]. Este uluitoare insistenţacoborârii către rădăcini, către „fontane”, către izvoare,a celor aproape 200 de întrebări. Iar răspunsurile sunt,spre uimirea noastră – şi mă refer doar la Dobrogeaîn anume condiţii specifice – extraordinare. O ade-vărată ecografie care înregistrează, sensibilă la cu-vinte, răspunsuri la care puţini ne-am fi aşteptat. Opleiadă de învăţători - toţi veniţi din afara Dobrogeişi integraţi în câţiva ani în viaţa aşezărilor şi a oame-nilor de aici, cu tot ceea ce sunt ei, ca viaţă spirituală– au remarcat rezonanţa haşdeiană, telepatic coman-date, parcă, răspunsurile largi şi profunde (mai pro-funde chiar, din partea repondenţilor, decât şi-aînchipuit Haşdeu). Ceea ce îmi dovedeşte mie, trecă-torul prin cele abia 31 de răspunsuri din 700 că el,Haşdeu ştia.

Vorbind despre spiritul sintetic, materializatîn opera sintetizatoare (paralel cu una analitică, mărepet, de o adâncime ameţitoare a lui „Magnum aeti-mologicum”, ceea ce numai el putea să facă atunci şi,într-o măsură mai mică, Nicolae Iorga, după) putemspune că e vorba nu doar de sinteză, ci şi de com-plex.Haşdeu atrăgea atenţia că nu suntem singuri pelumea asta, trăim într-un spaţiu geografic, el însuşilocul de desfăşurare a istoriei, martor şi păstrător,trăim între nişte vecini, mai mult sau mai puţin stator-nici.Împrumutăm, inclusiv de la migratori („barbari”,cum le ziceau romanii) ca să nu mai vorbim de imperiicare s-au înstăpânit peste noi şi vecini pe care nu noini i-am ales.

E vorba de influenţe, mai ales în limbă în carecontext complex se produc mutaţii revoluţionare.Atunci şi mai târziu, nu mai suntem înainte de toatelatini şi limba noastră nu e numai latină. Influenţeavem în funcţie de desfăşurarea istorică, şi de la slavi,şi de la turci, şi de la bulgari, şi de la unguri iar, maiapoi, de la naţiunile „culte” de la englezi, de lafrancezi, de la germani. Aici însă intervine judecatade laser a lui Haşdeu. El le admite pe toate acesteapentru că sunt, dar niciuna dintre ele nu e hotărâtoareşi are bătaia scurtă, şi chiar viaţa lor, asemenea. Suntinfluenţe asupra limbii române, care au „murit” prinştiinţă. Dar, mai presus de tot şi de toate, este funda-mentul limbii române, fundamentul dacic, pe el îl des -cifrăm raportându-ne la contemporane balcanice,studiind fundamentul fundamentelor. Vocabularul şirelaţia dintre cuvinte în propoziţii şi în frază, sintaxaadică. Am putea spune, exagerând, că limba unuipopor e sintaxa, iar poporul este limba lui, naţiuneafiind poporul cu limba lui, bagajul său sufletesc, cu

obiceiuri, tradiţii, spaţiu, adică mergând spre definiţia„stalinistă” a naţiunii. Protocronism sadea!

Rezumatul unui articol, care va fi sau nu vafi – nici el de prea mare întindere – vrea să atenţionezeasupra faptului că iniţiatorii acestei societăţi, prin pro-gramul ei, revoluţionar în conservatorism, şi-au alesbine mentorul B.P.Haşdeu. Fără cunoştinţe profundeîn domeniul arheologiei – din care unii fac alfa şiomega ştiinţei şi altar – se poate prin studierea fol-clorului, a obiceiurilor, tradiţiilor juridice să putemdefini – fără a eluda, desigur, arheologia şi problemelemateriale – poporul român în formarea lui – ca unulîntr-o unică arie geografică şi istorică daco-getă, cu olimbă, în esenţa ei, dacică într-un raport, oricât arpărea de cutremurător, invers cu limba latină.

Sigur, nu sunt eu în stare să mă entuziasmezla ideea că limba latină e o variantă a limbii dace, dar,la urma urmei, şi polii pământului migrează. E treabaoamenilor de ştiinţă să dovedească şi să comenteze.

Dacă voi putea, voi reveni prin 10-15 pagini,pe „concret”, asupra rolului lui B.P.Haşdeu în istori-ografia fundamentală a românismului, adică un fel deZamolxe.

NOTE1. Interesant şi cu destulă esenţă eseul lui Gheor -

ghe Bucur, Bogdan Petriceicu Haşdeu – personalitate en-ciclopedică a culturii româneşti în „Dacia magazin” dinmartie 2013, p.1-2

2. Gheorghe Dumitraşcu, Liliana Lazia, Dobrogea1884-1885 în 31 de răspunsuri ale comunelor la „Ches-tionarul Haşdeu”, ed. Ex Ponto, Constanţa 2010, p.9-27

3. Este o campanie ca un genocid de tip holocaus-tian de a anihila din „nomenclaturi” programe şi docu-mente, din titulaturile partidelor şi chiar din nişte titluri deziar numele de român, România, naţional şi, chiar dacă sepoate, întreaga „nomenclatură” a tuturor denumirilorromâneşti pentru ca în locul României să existe opt regiuninebotezate sau botezate păgâneşte ca fiind, să zicem,regiunea de nord-sud, est-vest

4. Revin: vânzând, distrugând, demolând, dând depomană altora, străinului tot ceea ce poporul român a rea -lizat ca structură de viaţă, nu doar de dovedire a dreptuluilui pe acest pământ şi sub pământul şi fâşia de cer, duşmaniinoştri din interior de după 1989 au propagat ideea des -părţirii de pământ. Prin colectivizarea agriculturii se realiza,în această idee – totalitară, globalistă – aceeaşi despărţire,rupere a ţăranului de pământul lui, de morminte, de înain-taşi.


magazin

9

NOI ARGUMENTE ÎN SPRIJINUL UNEI TEZE HAŞDEENE: ORIGINEA DACICĂA DINASTIEI ÎNTEMEIETOARE BASARABA

(rezumat )*Gheorghe Şeitan

Chestiunea originii dacice a dinastiei în-temeietoare Basaraba, demonstrată deB.P.Haşdeu în studiile sale, este mai actuală caoricând. În ,,Istoria critică a românilor’’, Haşdeuanalizează această temă, fie în tandem cu ceaa lui Negru – Vodă – fie separat, dar întotdeaunasocotind cele două entităţi istorice ca fiind înte-meietoare statale autohtone dacice şi proto-dacice ( detalii) (1).

Ideile lui B.P. Haşdeu se regăsesc şi laN. Densuşianu care argumentează cu docu-mente din bibliotecile europene şi din tradiţiileorale ale românilor, în cartea sa de referinţă,exis tenţa unei Basarabii istorice şi preistorice(amănunte) (2,pg.563)). În lucrarea istoricului Ior-danes, intitulată Getica, se consemnează exis-tenţa unei caste dacice ,,Zarabos Tereos’’, dincare se recrutau regi şi preoţi.(dezvoltarea temei)

Însă, exprimarea în scris a opereihaşdeene este una iar receptarea şi acceptareaei este alta şi pornind de aici vrem să arătăm de-vierile de la teza haşdeeană a dacismuluiBasarabilor, atât în sens slavofil cât şi în senscumanofil (detalii).Le prezentăm pentru a le com-bate. În ultimii şase ani, o adevărată isteriecumanoidă încearcă a-l preface pe dacicul şimiticul întemeietor al valahilor, fie că-l numimBasarabă, fie Negru-Vodă, într-un migrator venitaici în fuga calului, pe la începutul mileniului întâi,după Hristos, ignorând studiile lui Haşdeu, N.Densuşianu şi altor istorici (detalii).

Noile argumente pe care le aducem con-stituie o continuare a unor idei exprimate deja înstudiile publicate: ,,Legenda dacică a luiBasaraba’’, ,,Basarabia hiperboreană’’, ,,Ramadin Carpaţi şi legendarul Negru-Vodă’’ şi,,Capetele negre’’. Faţă de cele spuse, în spiritulmetodei de cercetare haşdeene, comunicămacum alte dovezi ce pot fi rezumate astfel :

1.Aşa numita ,,descălecare’’- termen cela cronicari înseamnă întemeiere statală – nupresupune sosirea unor călăreţi migratori ci esteun act mitic, prin care întemeietorul voievodal au-tohton realizează o urmărire rituală a unui animalfabulos, după cum a arătat foarte bine studiul luiMircea Eliade (detalii) (3, pg.132). Ceea ce credcumanomanii a fi găsit dovada venirii de undevaa fondatorului, nu este decât fabula vânării unuizimbru – cazul Moldovei ori a unei căprioare –cazul legendelor asiatice de întemeiere, dar şi aoraţiilor de nuntă la români.Mitul povesteşte căacolo unde animalul se opreşte, călăreţiidescalecă şi întemeiază un stat, o cetate ori ofamilie şi iată ,,descălecarea’’ !

2.Teza ,,barbarului cel bun’’, bazată pescenariul legării în mod obligatoriu a renaşterilornaţionale de venirea barbarilor nu se verificăpeste tot. Cel mai la îndemână exemplu îl oferăMoldova, unde întemeietorul Dragoş nu este bar-bar (detalii).

3.Este neştiinţific a modifica numeletatălui lui Basaraba, numit în cronică Thocom-erius, fie în sens slav adică Tihomir – fie în senscuman adică Toq-Timur (fier călit).

4. Voievodul Thocomer trebuie pus ală-turi de Filimer, care în Getica lui Iordanes esterege al goţilor/geţilor ( 4, pg. 10). În limba san-skrită cuvântul ,,toka’’ are ca echivalenţe în en-gleză ,,offspring, children, race, child’’(vlăstar,rasă, neam, descendenţă, copil). San-skritul ,,Tokaya’’ - ,,nom. to represent a newbornchild’’(verb nominal utilizat) pentru a reprezentaun copil nou născut) (5, pg. 455, col. III). Antro-ponimul Tucă şi derivatele sale au toate şanselesă fie omologate ca fiind dacice.(detalii).

5.Dinastia Asăneştilor, conducătoare aimperiului vlaho-bulgar nu are o ascendenţăcumană ci vlahică şi prin urmare dacică, întrucât


magazin

10

Asan nu este tot una cu cumano- turcul Hasan.În sanskrită ,,asan’’ înseamnă ,,sânge’’. Topo -nimul ,,Ruşii lui Asan’’ din judeţul Giurgiu trebuiesă aibă o legătură cu expresia ,,roşul sângeriu’’.Omonimul dacic Asan a dat o bogată literaturăpopulară şi cultă prin personajele SângerVoinicul sau Gruie Sânger prezent la Alecsandrişi Eminescu iar la Vasile Lovinescu ţine capul deafiş prin titlul eseului ,,Incantaţia sângelui’’(de-talii).

6.Etimologia antroponimului Basaraba,propusă de N. Iorga şi preluată de cumanomani– ,,basar’’- a domina, a stăpâni şi ,,aba’’-tată ,prin urmare Basaraba egal ,,tată dominator’’,este un non-sens. Întotdeauna, în toate limbilepământului noţiunea de tată presupune protecţieşi afecţiune şi nicidecum dominaţie şi stăpânire.

7.În ,,Codex Cumanicus’’, un dicţionar allimbii cumane, nu există niciun cuvânt Basarabaiar desele trimiteri ale cumanomanillor la acestdocument sunt fără obiect.

8.Toponimele şi omonimele Comana şiComan cu toate derivatele lor – Comăneşti,Comăneasa, Comănescu pot fi derivate şi dinlimba dacică, atâta timp cât este atestată docu-mentar cetatea dacică Comidava ( 6, pg. 745).Limba română păstrează cuvântul comănac –acoperământ al capului, de formă cilindrică, fărăboruri, confecţionat din lână sau din pâslă, purtatde călugări şi de călugăriţe. Un acoperământasemănător cu comănacul şi având aceeaşi de-numire era purtat cândva de bărbaţi şi haiduci.În DEX, comănacul apare ca fiind de etimologienecunoscută. Acoperământul capului lui Decebaldin reprezentările de pe columnă poate fi chiarun comănac.

9. Negru–Vodă nu a fost un personajreal. Majoritatea istoricilor s-au îndoit de exis-tenţa fizică a lui Negru-Vodă, fiind dupăcercetările lui Dimitrie Onciu, un mit etiologic. Apune egal între aşa-zisul cuman Thocomerus şiNegru-Vodă, apoi a lega această egalitate deCumania Neagră – iată reţeta unei mistificări (7,pg. 131)

10.Toate legendele populare autenticelegate de Negru – Vodă, puse cap la cap, neconduc către ipoteza existenţei în străvechime aunei Ramayane carpatice astăzi pierdută. Negru-Vodă este un alt nume pentru Rama din Carpaţi.După cum, şi azi,dinastiile asiatice vedico-bu -ddhiste îl socotesc ca întemeietor pe miticul prinţRama şi regii daci aveau tot dreptul să-l reven-

dice pe Negru Vodă.11.Ipoteza savantului V. Pârvan, cum că

numele de botez Basarabă să fi ajuns în regiu-nile oltene, prin păstrarea de-a lungul timpului arădăcinii dacice a numelui antic al Jiului, adicăRabon, nu este greşită ci doar răsturnată (8,paragraf 226). Ea trebuie repusă pe picioare însensul că nu de la numele antic al râului s-aajuns la antroponimul voievodal ci a existat o sin-gură rădăcină verbală din care au crescut, inde-pendent şi Rabon şi Basaraba (amănunte). Estecuvântul sanskrit ,,rabhasa’’(5, pg.867,col.I): vi-olent, impetuos, rapid, sălbatec, foarte puternic(se spune despre Soma). Rabon este râul rapid,vijelios, sălbatec.În acelaşi registru, ,,rabh’’- aacapara, a cuceri, a înhăţa, a prinde.

12.În explicarea lui Basaraba trebuie avutîn vedere un cuvânt compus cu sanskritul,,bhăsa’’( 5, pg. 757, col.I) : lumină, splendoare,vultur, ; (detalii, argumente de ordin mitologic şifilologic, conexiuni cu toreutica getică din sec. IVÎ.H.,unde se află reprezentat şi vulturul şi ani-malul fabulos Sarabha )

NOTE1. B.P.Haşdeu, Istoria critică a românilor, Ed. Minerva,1984. 2. N.Densuşianu, Dacia preistorică, Ed. Mentor, 2000. 3. M.Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed. Şti-inţ. Şi Encicl., 1980. 4. Iordanes, Getica, Fund.Gândirea, 2001. 5. Monier – Wiliams, Sanskrit English Diktionary, NewDelhi – Chennai , 2008. 6. C.Giurescu, D.Giurescu, Istoria românilor, Ed. Al-batros, 1971. 7. Neagu Djuvara, Thocomerius Negru Vodă- unvoievod de origine cumană, Ed. Humanitas, 2007. 8. V.Pârvan, Getica


magazin

11

PIERIT-AU DACII?*Andrei Vartic

Acest mare semn de întrebare pe care l-ammoştenit de la B. P. Haşdeu lasă puţine şanse unuicercetător modern şi le multiplică exponenţial pe aleacelora care manipulează speculaţia.

Dacii au existat, urmele lor materiale îm-podobesc un areal imens care ajunge pînă în Crimeea,iar la nord pînă pe la Bratislava, dar trebuie să fiifoarte şi foarte subiectiv ca să afirmi că ei mai existăîncă.

Eminescu se uita cu nostalgie spre trecutulmăreţ al dacilor, nu-şi putea închipui că societatea încare „canalia de uliţi” vrea cu orice preţ să conducăţara, este urmaşa acelor neamuri semeţe. Da, da – nea-muri. Pentru că o parte din ei, cei din Dobrogea, Banatşi Oltenia, ajunsese mai devreme sub romani, alţii, ceidin Transilvania, mai târziu, iar unii, cei din Moldova,n-au cunoscut „biciul” administraţiei romane. E otemă, desigur, încă închisă a istoricilor, care vădpoporul român numai ca urmaş direct al prezenţei ro-mane în Dacia. Dar ce s-a întâmplat cu Dacia după106, când a fost cucerită de Traian?

Oricum, atunci când ajungi la Costeşti, lângăOrăştie, locul de unde Traian privea cu nostalgie vâr-furile înzăpezite ale Carpaţilor, înţelegi că nu e zadar-nic nici Costeştiul din preajma Chişinăului, şi nici celde lângă Rîşcani...

Drumul forestier te ridică încet (16 kilometri)pe valea unui canion superb, spre Grădişte, acolo underomânul, înnebunit de politică, arareori calcă. Şi undeistoria ne dă o lecţie de un tragism zguduitor. Poporulcu o civilizaţie atât de superbă ca aceea de laSarmizegetusa Regia, poporul de existenţa căruia ro-manii ţineau cont (Cezar nici nu s-a încumetat să-iatace frontal), poporul care ar fi putut ridica una dincivilizaţiile cele mai fantastice ale Europei, a fost în-genunchiat, iar apoi aruncat de pe harta istoriei dincauza fanatismului religios al clerului de pe atunci, şi,pe de altă parte, din cauza „mâncărimii” din vârfurileconducătoare ale societăţii dacice. Multitudinea par-

tidelor politice de atunci nu o întrecea pe cea actualădin România modernă şi totuşi... Dacia nu mai există.

Ci există acest monument superb de artă, decultură, de ştiinţă – sanctuarele sau, mai bine zis, sanc-tuarul de la Sarmizegetusa Regia, pe care arheologiiîncă îl scot din piatra munţilor. Tainic, maiestos, în-dreptat atât spre toate stelele cerului, dar şi spre căl-dura soarelui de toamnă târzie, sanctuarul de laSarmizegetusa Regia îţi dă parcă mai multe şanse înaceastă iarnă mizerabilă a fostelor structuri totalitarepeste care soarele încă nu se grăbeşte să răsară.

Unii savanţi susţin că avem în faţă un calen-dar de o precizie fantastic de modernă. Şi lucrul acestae demonstrat cu cifre şi grafice mai mult sau mai puţinsofisticate.

Alţii înclină mai mult spre rostul religios alacestui sanctuar dat fiind că o dată la cinci ani, vorbalui Herodot, aici, poate chiar pe acest soare de andezitpe care Nicolae Răileanu nu se putea să nu-l fo-tografieze, erau sacrificaţi cei mai buni dintre daci,erau sacrificaţi pentru a trimite mesajul lor luiZamolxis, mesajul celor rămaşi în viaţă...

O dată la cinci ani... Iar în rest? Ce se întâm-pla pe aceste vârfuri superbe de munţi, unde agricul-torul nu avea ce face, unde crescătorul de animale nuavea şanse, unde nopţile sunt foarte reci, unde toamnaşi primăvara sunt foarte scurte, aşa de parcă numaidouă anotimpuri măsoară viaţa omului – iarna şi vara?

Au existat aici şi ateliere de metalurgie, şi de-pozite de cereale, şi ateliere de cioplit unde imenseblocuri de piatră erau rotunjite până deveneau un felde „mese ale tăcerii” pe care, cică, erau instalatecoloane, care nu se găsesc prin apropiere, de parcă ro-manii le-au luat cu ei...

Oricum, o foarte mare cetate domină vârfulmuntelui şi un foarte mare semn de întrebare dominăistoria.

Pierit-au dacii?


magazin

12

PERENITATEA STUDIULUI „PERIT-AU DACII?” AL LUI B. P. HASDEU*

– rezumat –

Profesor Gheorghe Bucur

Valorizarea reperelor fundamentale ale isto-riei, civilizaţiei şi culturii unui popor este o îndatorirea cercetătorilor în orice epocă de evoluţie a aceleinaţii.

Au trecut 153 de ani de la publicarea celebru-lui studiu Perit-au dacii? de către tânărul de 22 de ani,pe atunci, în 1860, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Înurmă cu trei ani, părăsise forţat de împrejurăriHarkovul studenţiei, trecuse Prutul, stabilindu-se laIaşi. La 24 ianuarie 1859 se realizase, într-o atmosferăde mare entuziasm, Unirea Principatelor. În acei ani,tânărul începuse la Iaşi o febrilă activitate publicis-tică: editase în 1859 Foaea de storia romena iar înmartie 1860 Foiţa de istoriă şi literatură, în care aapărut şi studiul în discuţie.[1] Impresionând oficia -lităţile, B. P. Hasdeu este numit, în ianuarie 1860, pro-fesor de istorie, geografie şi statistică la Şcoala Realădin Iaşi.

În această atmosferă de iniţiative, de emulaţieşi efervescenţă, tânărul profesor dornic de afirmare,posesor, încă de pe acum, a vreo zece limbi străine, aunor vaste cunoştinţe de istorie şi lingvistică, însufleţitde un ardent sentiment patriotic, scrie lucrarea Perit-au dacii?, care va determina o breşă, o adevărată rup-tură în cântarea la unison a corului de latinişti şilatinomani ai vremii. Formula interogativă folosită ur-mărea să atragă atenţia cititorilor asupra problemei ex-puse, iar caracterul retoric implicit conţinea evidentrăspunsul negativ: dacii nu au pierit! Epoca nu era,însă, favorabilă unei asemenea dezbateri. Curentul la-tinist nu-şi epuizase nici tirania şi nici gloria, ci era înplină acţiune. Lui Mircea Eliade, care, în 1937, ana -lizează contextul de atunci, i se pare că, într-o atareatmosferă, „Hasdeu apare ca un meteor în aceastădispută în jurul «latinităţii», a «occidentalizării», a«barbariei» »”[2] (s.n.). Sugestia rezultată din folosi-rea acestei imagini este că, deşi atrage atenţia prin ine-ditul şi strălucirea sa, «meteorul» nu poate influenţauniversul pe care îl străbate. El nu poate determina oschimbare a elementelor acestui univers. De fapt, stu-diul a bulversat lumea ştiinţifică a vremii, a stârnit

mari controverse şi atacuri nemaiîntâlnite la persoanatânărului autor.

Este de făcut o observaţie de psihologie com-portamentală: tânărul de 19 ani, care fusese nevoit săpărăsească Harkovul şi Rusia, o face fără resentimentefaţă de civilizaţia, cultura şi limbile slave şi are ca-pacitatea, venind în Moldova, unde, în 1857, „se fier-bea Unirea”, de a nu se arunca în braţele teoriiloropuse, ale curentului latinist, deşi ar fi avut destulemotive, ci, cu o maturitate ieşită din comun, sesituează pe o altă poziţie, diferită fundamental. Has-deu nu era doar o persoană abia ieşită din ado-lescenţă, cu puternice şi furtunoase trăiri emoţionale,ci un tânăr raţional, cu un larg orizont de cunoaştere,un om de ştiinţă în devenire, care, cu adânci intuiţii şio percepţie precoce a istoriei naţionale, punea mai


magazin

13

presus adevărul istoric, datele ştiinţei decât resenti-mentele. Şi extraordinar este faptul că acest tânăr nugreşea, iar afirmaţiile lui aveau să facă o lungă şi ex-cepţională carieră în istoria, lingvistica şi civilizaţianoastră, de atunci şi până astăzi, adică de mai bine de150 de ani. Puţine teorii istorice şi-au dovedit pere -nitatea în timp. Iar una dintre cele mai semnificativeşi importante pentru noi – dacii nu au pierit, adicăsuntem urmaşii unor strămoşi glorioşi –, a fost făcutăde un tânăr. E adevărat: avea doar 22 de ani, dar aveasclipirile unui geniu.

De altfel, ideile lui Hasdeu despre daci şi ati -tudinea faţă de romani sunt mai vechi, ducând spreanii de liceu ai autorului. Cercetătorul Mihai Drăganafirmă că preocuparea constantă pentru dacism a luiHasdeu se prefigura încă din adolescenţă, când la 14ani, însufleţit de adânci sentimente patriotice, scrie înrusă, într-un limbaj de o anumită simplitate, poeziile„Sînt român” şi „Sînt dac”, şi le prezintă în traducereacercetătorului E. Dvoicenco, descoperitorul lor. Iată ostrofă edificatoare din al doilea text: „Sînt dac cu trupşi suflet,/ Şi cu mândrie aceasta o recunosc!/ Sînt dac,nu sînt roman!/ Pe romani îi dispreţuiesc.”[3]

Perenitatea studiului Perit-au dacii? al luiHasdeu este determinată, în esenţă, de tripla lui va -loare: istorică, ştiinţifică şi patriotică. Să precizăm,mai întâi, că valoarea istorică provine din faptul că seaduce în discuţie o problemă esenţială a trecutuluipoporului nostru – etnogeneza sa. Orice teorie peaceastă temă este importantă. Ea are girul priorităţii,dat de însuşi caracterul esenţial al problemei. Lu-crarea lui Hasdeu, înscriindu-se în această temă, are,ipso facto aşadar, acest gir prioritar.

În al doilea rând, studiul are o incontestabilăvaloare ştiinţifică. Publicat în patru numere succesiveale revistei Foiţă de istoriă şi literatură (1860, nr. 2,3, 4, 5), avea o amploare destul de mare, necesară ar-gumentării complexe a tezei enunţate. Luarea de po -ziţie mai are avantajul noutăţii. Anterior, au existatunele sugestii, dar nimeni până la el nu elaborase oteorie închegată în acest sens.

Pentru a combate teoria „purităţii etnice”[4]latineşti a poporului român, lansată de aşa-zişii „doc-tori ardeleni” – Micu Clain, Petru Maior, August Lau-rian, Papiu Ilarian ş.a., Hasdeu statuează corect, caprincipiu metodologic de bază, că sunt de luat în con-siderare ca esenţiale „mărturisirile scriitorilor contem-porani cucerirei Daciei.”[5] Pentru aceasta, va folosimărturiile a patru autori – Pausania, Apian, DionCasiu, Eutropiu, prin care argumentează trei idei fun-damentale. Prima: dacii nu au fost exterminaţi în to-talitate, arătând traducerea greşită a sintagmei „Dacia

exhausta viris” a lui Eutropiu prin „Dacia deşeartă debărbaţi” în loc de „Dacia împuţinată de bărbaţi”, fă-cută (intenţionat?) de P. Maior, Murgu, Treboniu Lau-rian[6]. Contemporan cu împăraţii Traian şi Adrian,„Apian pomeneşte în mai multe rânduri pe daci” latimpul prezent. Pentru anul 149 d.H, adică la 43 deani de la cucerirea Daciei (106), Hasdeu citează dinProemiul: „romanii stăpânesc (s.n.) pe celţii de presteRin, iar preste Dunăre pe geţii ce inşişi se cheamădaci: Perasantes de pii kai tousde, Keltoon toon huperRhiinon archousin enioon, kai Getoon toon huperIstron, hous Dakous kalaousin”(Praef., IV).[7] Adoua: numai o parte din Dacia a fost cucerită de ro-mani, existând, după afirmaţia lui Dion Casiu[8], douăzone: „Dacia supusă romanilor” şi „Dacia nesupusă”;şi a treia idee: durata de 100 de ani pentru procesul deromanizare era prea scurtă[9] pentru ca acesta să fieluat în considerare.

Pe de altă parte, Hasdeu se impune prin nou-tatea perspectivei. Mircea Eliade face o observaţieesenţială, în care stabileşte importanţa fundamentalăa acestei lucrări a lui Hasdeu: „Prin studiul său detinereţe – care nu era, de altfel, decât o versiune de-finitivă a altor încercări din adolescenţă – princercetările care au urmat, Hasdeu încearcă să fixezepârghia istoriei românilor în alt punct de sprijin.Totul se schimbă, în perspectiva istoriei româneşti şiîn justificarea misiunii istorice a neamului nostru,dacă privim din acest unghi. Nu mai suntem pur şisimplu un popor romanic; – participăm la unpopor originar, a cărei glorie precede pe cea aRomei…”[10] Tânărul Hasdeu deschidea astfel, în-drăzneţ, neaşteptat şi remarcabil, o nouă perspectivă,fundamentală însă, în problema etnogenezei poporu-lui nostru. Pe de altă parte, argumentarea autorului,care foloseşte atât date istorice, cât şi lingvistice,aducând dovezi şi surse diverse, credibile, dar şineaşteptate, este convingătoare şi nu a lăsat loc de-alungul timpului decât la puţine modificări sau ame-liorări.

În al treilea rând, studiul este rezultatul unuiprofund sentiment patriotic. Hasdeu enunţa nu fără onotă de orgoliu că nu ne tragem dintr-un element„predominator” – romanii – şi că procesul de evoluţiea făcut „ca noi să fim o viţă neatârnată”, implicândideea că avem strămoşi demni, de toată lauda, fiindurmaşii dacilor, care „nu au pierit”. Autorul, consi -derat de unii contemporani ai lui chiar „anti-naţional”[11], era, de fapt, un mare patriot, evidenţiindşi demonstrând ştiinţific, încă de pe atunci, specifici-tatea, unicitatea poporului nostru în cadrul etniilor Eu-ropei.


magazin

14

Ideile lui au fost continuate de N. Densuşianuîn Dacia preistorică (1913), de Vasile Pârvan în Ge -tica (1926), apoi, din raţiuni politice, de ideologiiregimului comunist ş.a.

Meritul relansării teoriei lui Hasdeu în con-temporaneitate îi aparţine domnului dr. NapoleonSăvescu, preşedintele Societăţii Internaţionale „DaciaRevival”, în celebra carte Noi nu suntem urmaşiiRomei (2002), prin care s-a deschis o amplă dezbatere,aducându-se noi dovezi, de necontestat, privind etno-geneza poporului nostru, precum şi falsitatea tezeiroma nizării. Se pot adăuga contribuţiile multorcercetători[12], care au detaliat şi dezvoltat teza luiHasdeu, teză, neacceptată oficial nici acum, ca şiatunci, de romanomanii „ştiinţifici” ai noştri. Ideilemişcării dacologice cuceresc, însă, pe zi ce trece, totmai mulţi aderenţi. Cu toţii vrem să trăim într-o Eu-ropă unită, a libertăţii, democraţiei şi prosperităţii. Ro-manomanii vor să intrăm în Europa ca „poporbastard”, de rang II sau chiar III, având capul plecatşi, dacă se poate, în genunchi, supuşi unor centre deputere latine şi catolice, fără trecut, fără identitate,fără personalitate. Considerăm că intrarea noastră înstructurile europene trebuie să se facă nu în genunchi,ci cu fruntea sus, recuperând astfel sentimentul val-orii, identităţii şi al demnităţii naţionale, căci noi nuvenim de undeva pe aceste locuri, cum au făcut toate,dar absolut toate, popoarele din jurul nostru, ci noisuntem aici dintotdeauna şi suntem continuatorii unei

străvechi tradiţii, pe teritoriul ţării aflându-se, cadovadă, „centrul vechii civilizaţii europene”.

Şi toate cercetările efectuate de-a lungul tim-pului, societăţile dacologice înfiinţate şi acţiunileacestora, inclusiv cele treisprezece congrese de da-cologie, organizate de Societatea „Dacia Revival” an-terior, precum şi congresul de faţă, care-i este şidedicat, au ca punct de plecare lucrarea de acum unsecol şi jumătate Perit-au dacii? a tânărului, pe atuncide 22 de ani, Bogdan Petriceicu Hasdeu.

NOTE1. Apud Cicerone Poghirc, B. P. Hasdeu, lingvist şi filolog,Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968, p. 16 2. M. Eliade, Despre Eminescu şi Hasdeu, Ediţie îngrijităşi prefaţă de Mircea Handoca, Iaşi, Junimea, 1987, p.983. Mihai Drăgan, B. P. Hasdeu, Iaşi, Editura Junimea,1972, p. 714. „ Întru a ne socoti de romani curati, puind între altetemeiuri fără temei cum că toţi dacii ar fi pierit până la celdin urmă sub armele lui Traian” în Pierit-au dacii, în B.P.Hasdeu, Pierit-au dacii?, Ediţie îngrijită de Grigore Brân-cuş, Bucureşti, Edit. Dacica, p. 23 5. Ibidem, p.246. Ibidem, p. 43 – 497. Ibidem, p. 328. Ibidem, p. 39 şi 40 9. „Povestirea lui Dion Casiu arată că, pentru a se fi ro-manizat dacii, n-a fost de ajuns o sută de ani: simţulslobozeniei nu se uită degrabă…”, Ibidem, p. 4010. M. Eliade, Idem, p. 9911. B.P. Hasdeu, Pierit-au dacii?, …, p. 5712. Vezi G. D. Iscru, Din nou despre importanţa dacologieica ştiinţă în Dacia Magazin, nr. 88/ 2013, pp. 6 – 9

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Pierit-au Dacii?

RezumatMichaela Al.Orescu

În opera sa “Pierit-au Dacii?”, dintre îm-păraţii romani de origine dacă, B.P.Haşdeu seopreşte şi asupra împăraţilor Filip (Arabul) şiLiciniu, menţionând că aceştia făceau parte dincasta Sarabilor, căutând să clarifice semnificaţianumelui acestei caste de sacerdoţi şi războiniciîntemeietori, la daci, ca şi semnificaţia denumiriide “Arabul” atribuită împăratului roman Filip.

După bizantinul Zonara (sec.XII), Filipera din regiunea Bostrei-Palestina, unde ar fi fun-

dat oraşul Filipopole. Cetren (sec.XI) plaseazăBostra în Europa, identificând-o cu acel Fi -lipopole din Thracia. Cassiodor ( sec.V), ca şi Ior-nandes (sec.VI) considerau Filipopole caaflându-se în Europa. “Phillipus urbem nominissui in Thracia construcxist”. Iornandes (Summatemporum”, 283) adaugă şi numele “cel curat”tracic al acestui oraş: Pulpudava. B.P.Haşdeumenţionează că oraşul existase cu mult timpînainte.


magazin

15

Dio Chrisostomos numeşte castaBasarabilor “virorum nobilissimorum”.

După ciocniri cu perşii, Filip înaintează înDacia, îi învinge pe carpi şi bate monedă cu le -genda “Victoria Carpica” şi “Carpicus Maximus”.La n. 247, împăratul Filip Arabul înfiinţează înDacia o monetărie proprie şi situaţia comercialăînfloreşte în această provincie. Monedele dacicereprezintă o femeie, între o acvilă şi un leu (am-bele, simboluri dacice) şi sunt menţionate nu-mele Legiunilor a V-a şi a XIII-a. Femeiareprezentată pe monedă poartă într-o mânăsabia încovoiată a dacilor – sica, iar în cealaltămână un steag. Sabia dacă apare numai pe mo-nedele lui Filip, spune B.P.Haşdeu. Pe unele mo-nede, Dacia poartă tiara sau căciula dacicăspecifică, drept simbol al libertăţii. Pe alte mo-nede apare scris ,,Dacia Felix”.

Începând cu anul 247, se instaurează onouă eră in Dacia, eră care durează şi sub ur-maşii lui Filip: Deciu, Valerian, Emilian şi Galien.( Katanasich “Ist.Geographia” II, 347). Timp detrei ani, Filip a instaurat o renaştere în Dacia.

Filip Arabul era de fapt un Sarabha, un“nobilissimus” din Dacia, din provincia lui Traian.

Dintre împăraţii romani de origine dacică,cel mai celebru a fost Liciniu, cumnat al lui Con-stantin cel Mare, un timp, înverşunat duşman alcreştinilor, spune Haşdeu. Izvoarele istorice suntunanime privind originea sa: ,,Licinius imperatoreste factus, Dacia oriundus”(Eutrop.) (SocratesScholasticus).

Liciuniu era un ,,barbar”, născut şi cres -cut departe de oraşe, spune Aurelius Victor, şiafirmă că se trage din neamul lui Filip Arabul.

Rezistenţi faţă de stăpânirea Romei inDacia, sarabii, floarea dacilor de altădată, erauretraşi faţă de civilizaţia romană dar se distin-geau prin a fi toţi foarte mândri: ,,superbus”,spune Capitolinus despre Filip. Ca dac, Filip eraun ,,Traianenses” (era din Provincia Traiana). LaAmmian Marcelin, Dacia era ,,Provincia lui Tra-ian” iar ,,Spania era patria lui Traian”.

Cercetătorul Waddington spune că tatăllui Filip se numea ,,Maximus” şi a fost un Sara-bha din Dacia, ca şi tatăl lui Liciniu, ambii din re-giunea numită Ptolemeu ,,kat’Arabos potamos”.

Vorbind despre alţi sarabi împăraţi ro-mani, B.P.Haşdeu subliniază că dominaţia ro-mană în Dacia nu a exterminat nici poporul dejos, nici casta aristocraţilor ,,Sarabas” şi nici di-nastia (urmaşii) lui Decebal. Filip Arabul - (un sa-raba) devenise împărat roman la a. 244. La a.261, pe tronul Romei se urcă un saraba din di-nastia lui Decebal – Regillian (Regallian) “gentisDaciae, Decibali ispsius, ut fertur ,,affinis”(Treb.Pollio, XXX Tyr.IX), ceea ce confirmă pu-ternica persitenţă a sarabilor in Dacia, un secolşi jumătate după moartea lui Traian. Haşdeucontinua spunând că ,,peste vreo zece ani dupăRegillian, împăratul Aurelian retrage din Daciaadministraţiunea romană şi legiunile, lăsând peceilalţi locuitori în voia furtunelor, dar elementulcel nedomolit al Sarabilor rămâne nestrămutatacolo, şi, după ce Roma pierde cu totul Dacia,doi dintr-înşii mai izbutesc a deveni împăraţi ro-mani: la 307 Liciniu […] iar la 305 Galeriu”. Lac-tanţiu afirmă clar că Galeriu era din Dacia ceaveche..de unde mumă-sa fugise cu dânsul, tre-când Dunărea, dinaintea unei invaziuni a carpi-lor. Liciniu l-a ajutat pe Galerius să se urce petron, Roma având acum doi daci împăraţi.

Haşdeu deduce că şi Galeriu era la ori-gine “saraba”, era foarte mândru de originea sa,deşi era poreclit “cioban”, se pretindea a provenidintr-un neam zeiesc (“diis oriundus”). Numelede “Galerius” semnifică “pileatus”: “galerus estgenus pilei”, spune Servius într-o “Scholie” la Vir-giliu. La rândul său, Lactanţiu, în “De morte per-sec.XI” spune că mama lui Galeriu cea,,transdanuviană” era o bogată preoteasă pă-gână a ,,zeilor de munte”. (Van Haag, “De galerisCaesare” p.3)

Sarabii işi aveau centrul in Oltenia siHaţeg, în vremea năvălitorilor trăind ascunşi înmunţi. În tradiţii orale şi scrise din paleoliticul şineoliticul Spaţiului Carpatic, ”Sarabha e simboli-zat prin cerbul – pasăre ( cu opt picioare ), ( te-zaurul getic de la Agighiol), până în culturasanscrită a vedelor şi puranelor, unde apare în-carnarea lui Shiva ca Sarabeswara (Sarabha =pasăre) - ”vehicolul lui Vishnu, care duce şiaduce fiinţa din lumea aceasta în cealaltă lume”.(Gh.Şeitan)


magazin

16

Istoria a-nceput aiciUnde murit-au ieri eroiDar azi dușmanii cei cumplițiCu arme-n mâini, la suflet goiLe scoate crucea din mormântȘi dau în el ca-ntr-un gunoi.

Ei ne-au umplut cerul cu sfințiCare se roagă pentru noiȘi cruce Sfinților părințiZidit-am noi prin frig și ploi.

Iar astăzi crucea mântuiriiCe ne-a păzit în grele vremiE pângărită și scuipatăDe oameni mari ce sunt doar viermi.

Și unde-i bravul DecebalCa să ne-nvețe să luptămȘi-acest străvechi pământ al luiSă îl iubim și să-l salvăm.

Coboară Ștefane din cerCăci tu ai zis cu glas de SfântCă dacă vor veni dușmaniTe vei scula și din mormânt.

Ridică-te deci Ștefan SfântÎn lupte grele să pornimȘi crucea să ne-o apărămCăci doar prin ea ne mântuim

(Domnului Florian Cârlan)

Vocea sufletului*Maria Pruteanu

B. P. Haşdeu (1838-1907)şi Mihai Eminescu (1850-1889)*

Laurenţiu Popescu

Ambii au contribuţii majore la cultura naţională,ambii au importanţă naţională şi universală. Au apreciat fol-clorul naţional şi l-au valorificat superior. B.P. Haşdeu în“Cuvinte din bătrâni” in “Dicţionarul Magnos Etimologicum”şi altele. Mihai Eminescu în “Călin file din poveste”,“Scrisoarea III”, “Luceafărul” etc.

Ambii au fost deschişi la ştiinţa şi filosofia timpuluiîn care au trăit.Au criticat oportunismul politic: Mihai Emi-nescu în articolele din „Timpul”, “Scrisoarea III” etc.B.P.Haşdeu în “Oda la ciocoi”, “Complotul bubei”, “Noi la1892”, “Noi şi ei”.

Au avut planuri mari de creaţii literare. Mihai Emi-nescu a vrut să creeze 10 opere dramatice inspirate din tre-cutul istoric al ţării: “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, latrecutu-ţi mare, mare viitor”, „totul trebuie dacizat”.B.P.Haşdeu a scris „Răzvan şi Vidra” şi „Ion Vodă celCumplit”.

Ambii au militat pentru selecţia valorică a oame-

nilor. Mihai Eminescu în articole din „Timpul”, în poeziile„Criticilor mei”, în „Glossă” („La izbândă făcând punte,/ Te-or întrece nătărăii/ De ai fi cu stea in frunte”), în „ScrisoareaIII” („Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi si nişte fameni?/I-e ruşine omenirii, să vă zică vouă oameni” ).

Au apreciat critic, obiectiv domnia lui Cuza, dar şia lui Carol I. Au criticat detronarea lui Cuza. B.P.Haşdeu înpoezia “Complotul bubei” şi Eminescu în articole din “Tim-pul”. Eminescu l-a numit pe Rege “Carol ingăduitorul” pentrucă a fost de acord cu acceptarea în ţară a 20.000 de evrei,expulzaţi din Imperiile vecine, şi a criticat afacerea Strous-berg de care profita şi Regele Carol I. B.P.Haşdeu l-aironizat pe Carol cu jocul de cuvinte: “domnitor/dormitor”,cu urarea: “Să trăiască Carol I! Jos influenţa străină!” şi aarătat cum să se comporte Carol I:

“ 1.Să se silească a cunoaşte rândul ţării2.Să nu strângă avere, care apoi se risipeşte şi

incă cu primejdia casei” (1870)


magazin

17

Ambii nu au fost de acord cu o dinastie străină,masonică pe tronul ţării. Ambii au criticat demagogia, falsulpatriotism, ploconirea la străini (ca filogermani, filofrancezi).Au fost obstrucţionaţi de guvernele şi partidele din acel timppentru atitudinea lor de critică curajoasă a greşelilor făcute.

Ambii au fost atraşi de personalitatea lui VladŢepeş ca domnitor: “Cum nu vii tu Ţepes doamne, ca punând mâna pe eiSă-i imparţi în două cete: în smintiţi şi în mişeiŞi în două temniţi large, cu de-a sila să-i aduniSă dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni.” (Mihai Emi-nescu, “Scrisoarea III” )

B.P.Haşdeu analizează fizionomia lui Vlad Ţepes,scoţând in evidenţă câteva trăsături ale personalităţii lui: “Oaşa frunte nu putea aparţine decât unui bărbat înzestrat cucea mai viguroasă inteligenţă; încât dacă istoria acuză peŢepes de a fi un gâde al ţării sale, un călău al străinilor, unmonstru de cruzime, apoi ea trebuie sa îngreuneze aceastăînvinovăţire, constatând că domnitorul avea conştiinţafaptelor sale, încruntându-se in sânge , nu din instinctul brutal fiarelor, ci din precugetare şi cu sistemă…” ( “Portretul luiVlad Ţepes. Schiţă iconografică” 1864 )

De ce Brian Stocker l-a transformat pe Ţepeş înContele Dracula? Cu un singur citat, străinul care ne deni-grează poate fi combătut total.

Haşdeu si Eminescu s-au apreciat reciproc,corect, fără complezenţe.

“Eminescu a lăsat multe versuri admirabile; însămeritul lui cel mai covârşitor, un merit de principiu este acelade a fi voit sa introducă şi de a fi introdus în poeziaromânească adevărata cugetare ca fond şi adevărata artăca formă, în locul acelei uşoare ciripiri de mai înainte, care

era foarte igienică pentru poet şi pentru cititor, scutindu-ideopotrivă pe unul şi pe celălalt, de orice bătaie de cap şide orice bătaie de inimă…” (B. P. Haşdeu: “Eminescu.Necrolog” publicat în Revista “Nouă”, 15.06.1889 )

Eminescu la 1.04.1882, în articolul “Columna luiTraian” scria:

“ Fără îndoială, unul din meritele d-lui B.P.Haşdeueste de a fi introdus un nou metod, pozitivist oarecum, încercetarea istoriei naţionale. Înzestrat c-o memorie imensăşi cu o putere de combinaţie aproape egală cu aceastămemorie, întrunind deci cele două calităţi ce caracterizeazăinteligenţele geniale: memoria şi judecata, cunoscând osumă de limbi vii şi moarte, intre cari pe cele slave, d-sane-a descoperit cel dintâi izvoarele slavoneşti atingătoarede istoria noastră, cu atât mai preţioase cu cât, fiind încon-juraţi de slavi, aceştia ne cunoşteau poate mai bine decâtpopoarele apusene (…). O interesantă culegere promite adeveni aceea a răspunsurilor pe care invăţătorii rurali le daula chestionarul ce li s-a împărtit in 1877.Încă sub ministrulMaiorescu se impărţise, după cum ştim, un asemeneachestionar privitor la datinile poporului, la naştere, nunţi, in-mormântări şi alte ocazii solemne. La chestionarul I a lucratmai cu seamă Ion Creangă; al II-lea chestionar e făcut dedomnul Haşdeu şi se mărgineşte la obiceiurile juridice alepoporului nostru. Cercetările istorice, filologice şi de psiholo-gie poporană n-ar prezenta un interes atât de viu dacă amavea o epocă de inaltă civilizaţie în urmă-ne, dacă fiinţanoastră naţională s-ar fi păstrat în haina neîmbătrânirii, înscrierile unor cugetători anteriori (…) . Am putea zice că eo luptă de toată ziua, pentru toate bunurile naţionalităţiinoastre.”


magazin

18

Limba getă sau rumunăpe monezile împăraţilor romani*

Constantin Olariu Arimin

O altă sursă a dovedirii existenţei limbii stră-moşeşti şi după ocuparea parţială a Geţiei din anul 106,sunt inscripţiile cultului mitraic. În număr de cîteva mii,aceste inscripţii figurează la capitolul ,,cultura elenistică” onăscocire a culturnicilor occidentali, dar mai ales germanide pe la mijlocul secolului XlX, cînd descoperind o mulţimede texte care nu puteau fi citite nici în latină dar nici îngreacă, au tras ei concluzia că această limbă o vorbeaoştirea lui Alexandru Macedon. Citirea textelor ,,elenistice”este toată falsă şi intră în acea amplă acţiune de manipulareşi falsificare a istoriei şi culturii Europei din secolul XlX, cândunii nu mai aveau loc de alţii, iar mintea le clocotea ca unvulcan în erupţie. Pentru a dovedi această minciună oribilă,dar şi faptul că limba getă s-a vorbit în Imperiul Roman chiarînainte de a ajunge geţii împăraţi prin Septimius Severus laanul 192, dau în continuare câteva monede adunate cuţârâita de pe internet pentru folosinţa acestei trebuşoare.

Moneda de sus este a împăratului roman de neamlatin Marcus Aurelius Antoninus Augustus (161-180) pe carenu l-a pus nimeni, nici chiar Talpa Iadului ori Jupiter să-şiscrie legendele monedei în limba getă sau rumună, ci afăcut-o el după gustul pe care îl avea. În jurul capului esteurmătoarea inscripţie: ANTωNINOCCEDACEICEΛUTO-ICKΛIΠY, şi dat în alfabet latin avem ANTONINOS SEDA(şedă: în subordine, în supraveghere) SEI (sîi: a fi, a se sfii,a speria) SELI (sel: torent, şuvoi) TOIS (tos: măcinat foartemărunt) CLIPU. şi adus pentru zilele noastre zicerea sunăaşa: Orice clipă, cât de mică este ca un şuvoi sub suprave -gherea lui Antoninos. Pe cealaltă faţă a monedei avem ΦA-NEAC ΠOΛ CωI + CIPIA CΠAΛ OC, şi dată scrierea înalfabet latin este: FANEAS (strălucitorul, înţeleptul divin)POL (polei: înger) SOI (soi: ales, deosebit) + SIRIASPAL(spăl, scald) OS (puternic, tare) şi adus la zi vine:Faneas, Ziditorul îngerilor deosebiţi, m-a scăldat cu lumina

lor în Sfânta Sirie. Dar statutul Siriei de centru religios re -numit din Asia Mică al Imperiului Roman, îl găsim pentruprima dată amintit cu 150 mai devreme de moneda romană,pe tăbliţa de plumb 57 unde se spune că ,,sfânta cruce seva întinde peste Siria”, aici fiind vorba de răspândirea religieigeţilor peste hotarele Dio Geta.

Fanes sau Faneas, era divinitatea ziditoare a tu-turor văzutelor şi nevăzutelor, dar după limba pricepuţilorgreci deşi cultul este luat de la geţi, fiind identificat cuSoarele sau Iubirea şi ca simbol este prezentat printr-unşarpe uriaş din care s-au născut toate. Vom vedea acestconcept amintit pe unele din monedele de mai jos. Dar felulîn care este scris textul pe monedă are nişte ciudăţenii pecare ,,specialiştii” le-au rezolvat foarte simplu minţind cuneruşinare. Apar în text semnele alfabetului latin ameste-cate cu cel grec, iar soluţia găsită a fost că meseriaşul nuprea ştia bine să scrie. Este de râsul curcilor să spui căchipul împăratului roman era lăsat la mâna unui ageamiucare nu avea meşteşugul scrisului, ei care îşi umpleau im-periul cu statui şi basoreliefuri! Numai alfabetul get foloseaatât literele care formau alfabetul latin cît şi cel grec, pelângă alte semne, fiindcă ambele alfabete au fost luate dincel născut în jurul Carpaţilor cu multe sute de ani înainteacelor care se pretind că au dat cultura Europei. Fanes sauFaneas este numele grecizat pentru Sarmis, căruia romaniii-au spus Mitra, şi aduc drept mărturie afirmaţia poetuluigal Ausonius (310-395) autorul poeziei Ephemeris unde laversurile XXVIII el citează un aforism al oracolul orfic privinddivinitatea unică aşa cum era cunoscută în vremea sa:,,Eu sunt Osiris din Egipt, Phanes al mysienilor, Bachusprintre cei vii, cu Eidoneus cel mort, născut în foc, cu douăcoarne, ucigaşul de titani Dionysos”. Iar mysienii dumnealui,erau geţii din sudul Istrului care depindeau religios, cum oarată şi tăbliţele de plumb ale strămoşilor noştri, de dabogeto Sarmisegetusa unde era şi sediul Frăţiei Celui Alescare îl slujea pe Sarmis sau Phanes.

Să spunem adevărul pentru neamul nostru chiardacă vine aşa de târziu, textele sunt scrise în limba getăsau rumună, fiind prima dovadă istorică a faptului căaceastă limbă a ajuns să se impună în Imperiul Roman încădin timpul domniei acestui împărat fiindcă creştinismul


magazin

19

arimin era slujit numai în limba lui de origine cum a scrisofuscat iudeo-creştinul F. Maternus pe la anii 350 ai ereinoastre! Iar conţinutul scrierii este unul religios cu referiredirectă la religia geţilor pe care a îmbrăţişat-o şi împăratulroman Antonius Pius.

Istoricii spun despre fiul lui Antonius Pius, Com-modus care a fost împărat în perioada 180-192 că ar fiadoptat mitraismul drept religie oficială a imperiului, darmoneda tatălui său ne arată că ea era deja intrată în palatulimperial mai devreme. Moneda din stânga are pe aversscrierea DIIO COMMODO, care adus în alfabet latin avemDIIO COMMODO, adică împăratul pe lângă atâtea nebuniifăcute se credea intrat în tagma celor 7 veghetori cereşti,numiţi Dio în religia strămoşilor noştri. Pentru revers avemCUHI SSU MITRO şi adus în alfabet latin SUI I(i: a merge,a alerga) SSU(Sebesu: strălucitorul, eliberatorul) MITRO,înţeles ca: voi sui în ceruri şi voi alerga la Strălucitorul sauEliberatorul Mitra. În expresia DIHO COMMODO, nu se mairespectă nici gramatica latină, ea fiind scrisă după regulilelimbii rumune de la sfârşitul secolului ll. Moneda din dreaptaare scris pe avers: OVΛ ПІΛ – OUL PIL(pil: bici mare îm-pletit din şuviţe de piele cu care se mâna cârdul de vite). Olegendă de-a noastră spune că Dumnezeu, prinzându-l peDracu cu vicleşug, încercând să se folosească de şarpe, l-a înşfăcat odată pe acesta de coadă şi făcându-l bici, l-aînfăşurat de trei ori în jurul oului ceresc – universului – casă-l păzească pe vecie. Pe monedă se vede cum din corpulşarpelui sunt formate trei rânduri de bucle, iar sus este încăuna care are forma unui ou. Pe revers avem VΛII + ΩN,adică ULI I (a merge, a alerga) + ON (neam), şi pe înţelesulnostru ar fi: uliul (şoimul ceresc, şaue) care aleargă spreneamul sfânt.

Caracala (211-217), împărat roman de neam get,fiul lui Septimius Severus, ne lasă mărturie pe moneda demai sus că îi era dragă limba neamului său după cumvedem şi singuri după 1800 de ani. Pe avers scrie numeleîmpăratului, iar pe revers avem textul religios ΠEPINΘI ΩNNEΩ KOPONA - PERINTI (părinte, îndrumător) ON (on:

neam, popor) NEO CORONA (cunună, ornament de metalcare se pune în cap ca semn al suveranităţii). Avem tălmă-cirea aşa: părintele poporului cu noua coroană. Aceste textepot fi citite numai în limba română şi numai folosind foneticasemnelor cum o au şi pe tăbliţele de plumb descoperite laSinaia! Să precizez că în religia lui Mitra gradul de ,,tată”era cel mai înalt, iar conducătorul întregului cult era ,,TatălTaţilor”, înlocuit pe monedă cu cel de ,,perinti” dar care înlimba română veche are acelaşi sens. Şi astăzi româniifolosesc cuvântul ,,părinte” pentru preot cu sensul de tatăspiritual.

Şi de la împăratul get de baştină din Tracia, Max-imin (235-238) avem dovezi ale folosirii limbii strămoşeştipe monedele Imperiului Roman. Prima monedă din stângaare pe o faţă chipul lui Maximin înrăzat aşa cum se cădeaoricărui slujitor al lui Mitra cu textul din jurul capului: AUT.MAXIMIN OC RUCE BAYT - AUT. MAXIMIN OS (os: puter-nic, tare) RUSE (arămiu, roşcat, roşu) BAIT (băit: spălat,scăldat), şi adus pentru noi este: Puternicul Autocrator Ma -ximin a fost băit în lumina soarelui. Pe cealaltă faţă este oconstrucţie ce are deasupra un copil cu mâinile întinse. In-scripţia este următoarea: OVΛ ΠIAN ΩN ANXIA ΛEΩN -OUL PIL ON ANGIA LEON, şi trebuie înţeleasă ca ,,oul noueste însoţit de îngerii puternici ca leii. În mijlocul construcţieieste litera E (intrarea în templu) care însemna cetatea dinceruri sau cetatea judecăţii adevărate. În mitraism leonesera a treia etapă a iniţierii, iar uneori chiar Mitra apare cucap de leu. A doua monedă are aceeaşi inscripţie în jurulcapului, dar la intrarea în templu litera E este înlocuită cupomul vieţii. Pe această monedă Maximin are coroniţa delauri ca împărat roman, iar pe reversul ei în jurul unei clădirieste scris: OVΛ ΠIANΩ NAΓ XI IΛEON. Vechii grecispuneau cîntecelor închinate lui Zabelo/Apolo ,,peon” iarmuntele Ceahlău în scrierile lui Gh. Asachi este numit Pion,adică unul din munţii sfinţi ai geţilor. Inscripţia trebuie gru-pată astfel: OUL PIAN ON (a aduna) AGGI (agie) ILE (III,Mântuitorul) ON (neam), şi tălmăcită sună aşa: aici Mântu-itorul şi neamul său, s-au adunat pe Muntele Sfânt (CetateaZidirii).


magazin

20

Monedă bătută de împăratul Gordian lll (238-244)care era de neam roman dar practicant al religiei geţilorunde găsim pe avers IUI SEBASTOI (,,divi augusti” sau,,theoi sebastoi” erau expresii în latină şi greacă ce subliniauprotecţia divină a împăraţilor romani începând cu Octa-vianus Augustus), adică îngerii păzitori. Pe cealaltă faţăavem legenda: KOIN OC KIΛI MITPO ПC, şi adusă în alfa-bet latin este COIN (căina: a plânge, jeli) OS (puternic, tare)CILI (fire subţiri din aur) MITRO P (OLI)S (polei: îngeri şipolis: oraş, cetate). Adus în zilele noastre avem: puternicanoastră jale ce curge ca firele de aur este pentru Mitra şiîngerii (sau pentru cetatea lui Mitra care era cetatea luminiiveşnice). Moneda din dreapta este tot a împăratului Gordianlll, iar pe faţa din dreapta este următoarea legendă: OVΛΠIAN ΩN AΓXIA ΛEΩN şi adusă în alfabet latin avem: OULPIAN (Pion era numele Muntelui Sfânt Ceahlău) ON (on: ase aduna) AGGIA (agie: administraţie) LEON (lei, grad deiniţiere în mitraism). Pe înţelesul nostru este: administratoriiordinului leilor s-au adunat la muntele sfânt. Dar ei aveauşi femei printre iniţiaţi, iar la lei, ele se numeau Lea, adicăleoaice, de unde au rămas la noi pentru femei numele deLia.

Împăratul Gordian lll a fost asasinat în anul 244 şicu această ocazie s-a bătut o monedă comemorativă ce arepe avers bustul acestuia purtând pe cap o coroană cu raze.Pe marginea piesei este scris următorul text: AST.K.M. AN-TONIOC GORDIANOC CEB pe care ,,specialiştii” l-autălmăcit că ar fi o medalie emisă la Tarsus în Cilicia fără apreciza sensul inscripţiilor. De o parte şi de alta a capuluiîmpăratului apare litera Π/P. Textul l-am citit astfel: AST(ast.ruc: a înmormânta, a acoperi); K (kabir: entităţile cereştidin religia geţilor care aduceau protecţie şi îi ajutau pe oa-meni să găsească drumul mântuirii; M (Mithra: divinitateasupremă) SEB (şiba: cumpănă, cumpănire) Gordianos An-tonios. Scrierea o înţelegem astfel: după moarte GordianosAntonios va fi cântărit (judecat) de către cabirul Mitra, Părin-tele Patriei. Pe revers este reprezentat Mitra sacrificând tau-rul, îmbrăcat în costumul specific geţilor şi purtând pe captot o coroană cu raze ca a împăratului cu următorul text:TARCO (tarso/tarză: atitudine, chemare) I (a merge, aalerga) MITRO POLE (polei: fiinţe supranaturale din mitolo-gia românească, un fel de zâne sau îngeri) OS (puternic),iar în interior M. KABIR cu litere R/P lipită de botul taurului.Interpretarea este aşa: chemarea puternică a îngerilor lui

Mitra. Mitra cabirul. Cele două cuvinte care desemneazăprincipalele construcţii religioase în creştinismul ortodox –mitropolie şi mănăstire – sunt cuvinte vechi româneşti aşacum dovedeşte acest text şi cel de la eseni, pentru monas-terion.

O monedă a împăratului roman de neam arab FilipArabul (244-249) unde găsim iarăşi limba noastră ceastrăbună pe avers cu cuvintele TPI OUΛ ΠIΛ CAPA - TRIOUL PIL SARA, şi chiar asta arată şarpele de pe revers cucele trei bucle făcute din trupul lui când a ieşit seara în lu-mină. În jurul şarpelui avem scrierea: MHTPOΠ TOMEAsau TOIEΓ, fiindcă aici avem o inscripţionare cu dublu sens.Fiind făcute unele ,,artificii” literelor, semnele de sub şarpepot fi citite atât ,,tomeo” cu sensul de cruce strălucitoaresau cele patru puncte cardinale, dar şi ,,toieg” adică băţulde sprijin al lui Poimandre, al lui Senta, Moş Arimin sau tu-turor păstorilor de neamuri. Inscripţia poate fi citită ca îngeriilui Mitra peste întreg pământul sau Mitra este toiagul(călăuza) îngerilor. În dreapta este o monedă a împăratuluiroman de neam get Gaius Messius Quintus Traianus De-cius (249-251) care ne arată că geţii nu erau dispăruţi dinistorie, fiindcă pe una din feţe este o femeie cu steagul getîn mână şi în jurul ei scrie DACIA.

Şi o monedă a împăratului roman de neam getConstantius ll (337-361) care are pe una din feţe inscripţia:VICTORIA AUGS COI-IOB, unde cuvintele COI-IOB suntdin limba getă şi trebuie citite SOI-IOB, adică iubire de soi,sau aleasă, aşa cum se cade faţă de o divinitate. Iar Fanessau Phanes amintit ca Fiul Luminii sau Sarmis al geţilor maiera numit şi Iubire sau IOB, după limba noastră din vechimeşi nu cea născocită şi boită de clocitorii de rele.

Aceste dovezi arheologice ne arată că timp depeste 200 de ani, limba getă sau rumună s-a vorbit în Im-periul Roman, la început ca limbă de cult a lui Mitra, apoitot mai răspândită datorită soldăţimii arimine de peste toateplaiurile, adică Dio Geta, şi provinciile romane Dacia,Panonia, Tribalia, Mesia, Tracia, Macedonia, Dardania.


magazin

21

S-a opus ori a propus B. P. Hasdeu premierea Teatrului lui I.L.Caragiale

de către Academia Română?*

Din această dilemă nu putem ieşi... Am zis!

Octavian Onea

Istoria literaturii pune în seama luiB.P.Hasdeu respingerea volumului de Teatru, deI.L.Caragiale, de către Academia Română. De laCaragiale şi amicii săi, având la mijloc veacul luiCioculescu şi în coadă mileniul lui Manolescu,există, nu o majoritate, ci unanimitate în aceastăprivinţă. O amănunţime n-ar fi de prisos, dar ammânca prea mult spaţiu şi timp. Aşa că vom citanumai Veacul şi Mileniul.

Raportorul Hasdeu îl „maltratase” peCaragiale în Acad. Rom., scrie sclipitorulCioculescu (Viaţa lui Caragiale). „Demonstraţialui Davidescu din 1935 (bine demontată deŞ.Cioculescu în Detractorii lui Caragiale)”, vineşi D-l Manolescu, „ducea la ultimele consecinţeopinia unor Hasdeu şi Sturdza, aceia care aublocat premierea de către Academie în 1891 aunui volum de teatru şi a Năpastei” (N.Manolescu, Istoria critică a literaturii române, p.427, subl.n.,O.).

Ba din contra, a încerca să nu respectămşi să blocăm opiniunile acestea (generale), ar fica a băga o muscă între pinioanele uneimaşinării. Până şi speranţa de a fi făcuţi (cap,de!) afiş, e deşartă.

Şi totuşi... Să vedem, vorba lui MarinPreda, cum devine cazul!...

Plecaseră de două trimestre Iuliile (soţiaşi fiica) la Paris. „De la Bariţiu, Roman, Cara-gialietc. multe complimente. Toţi se interesează destudiile şi succesele tale, şi au dreptate”, îi scrieHasdeu fetei, la 30 martie st.v. 1882, „căci tu –besarabo-munteano-ardeleancă – eşti un fel deesenţă a întregului neam românesc.” (Corespon-denţa Hasdeu – Iulia, p.78; anterior, le mai trim-isese complimente episcopul GhenadiePetrescu, la care prânzise Hasdeu, în noembrie1881; p.64). Cum se vede, Caragiale se afla într-

o companie aleasă, atât George Bariţ, cât şiAlexandru Roman – ardeleni, ca şi Iulia-soţia,originară din Roşia Montană – fiind membri aiAcademiei. Şi, desigur, între apropiaţii lui Hasdeuşi ai familiei sale.

Relaţiile dintre cei doi dramaturgi erauoarecum vechi, din toamna anului 1869 – primă-vara anului 1870, de la Societatea Românismul,după ce, la 15 noiembrie, Hasdeu acceptasepreşedinţia Societăţii şi înainte ca I.L.Caragialesă se întoarcă la Ploieşti. În privinţa aceastaavem mărturia, indirectă, a lui Caragiale însuşi,dintr-o scrisoare adresată lui Tudor P. Rădulescu– directorul Casei de Depuneri – care-l felicitasede ziua de naştere: „mi-ai făcut o deosebită cin-ste, dumneata, acel tînăr entusiast de odinioarădin societatea «Românismul»... Îţi mai aduciamin te, fireşte, şi, desigur, cu multă evlavie. Tră -iască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie înveci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încer-cări de pierzare!” (Caragiale, Coresp., p.437;2/15 Febr. 1912.)

Este o tentaţie (ne-o reprimăm) să neînchipuim consecinţele pe care frecventarea So-cietăţii Românismul – unde erau foarte activi fraţiiGeorge şi Grigore G. Tocilescu, colegii săi de laGimnasiul Sfinţii Petru şi Pavel din Ploieşti – auavut-o asupra lui Caragiale. Constatăm numai cărelaţiile cu Hasdeu se păstraseră amicale şi dupătrecerea unui deceniu. Şi după.

Aşa se face că, puţină vreme după pre-miera de la Teatrul Naţional a Scrisorii pierdute(Marţi, 13/25 Noembrie 1884) Hasdeu, deputatde Craiova, îşi ia adio de pe scena Camerei De -putaţilor, aducând în spectacol o replică a lui Tra-hanache, din actul III, scena VI. Aici chiar trebuiesă ne oprim puţin, pentru că unele dintre „per-


magazin

22

soanele” din Parlament se vor regăsi şi în Aca -demie, în 1891. Aşadar:

Le povesteşte Hasdeu, Iuliilor, la 16/28Nov. ’84: „În curs de 3 săptămâni am fost numaipe drumuri: de 5 ori din Bucureşti la Craiova şiînapoi. Am avut un succes strălucit: nu numaim-am ales eu, dar am ajutat a se alege înCraiova toţi amicii mei şi am dărâmat pe Stolo-janu, care mă combătuse în alegerile trecute.Acum Camera s-a deschis eri. (PremieraScrisorii pierdute, cu două zile înainte de de-schiderea Camerei Deputaţilor, nu poate fi de-sprinsă de acest context. Dimpotrivă; n.O.)Astăzi sau mâine Stolojanu (continuă Hasdeu)care s-a ales în Bucureşti după ce a perdut laCraiova, este decis a rădica în Cameră ce -stiunea că eu nu pot fi deputat de vreme ce suntdirector al Arhivei. Sper că-l voi birui şi aci, căciDirecţiunea Arhivei nu este un post administrativ,ş-apoi am foarte mulţi amici în Camera actuală.Înţelegeţi acum de ce nu v-am scris atâta timp.A fost luptă şi iarăşi luptă (subl. n.,O.). Cu toateastea m-am gândit zi şi noapte la voi. Mai am bu-cluc în Cameră astăzi şi mâine, şi apoi mă lin-iştesc. De nu eram eu în Craiova, ar fi căzut şiChiţu, căci Stolojanu organizase o intrigă infer-nală contra noastră, a tuturora. Dar bun e D-zeu!/ Mă grăbesc la Cameră.” (Corespondenţa,scrisoarea 166.)

Peste două zile, Duminică, 18/30 Nov.’84: „V-am scris alaltăeri. De atunci un succesdefinitiv, şi mai mare decât cel dintâi. Stolojanua împins pe Kogălniceanu să conteste alegereamea, sub cuvînt că directorul Arhivei, cafuncţionar, nu poate fi deputat. Erau faţă înCameră 120 deputaţi. Se scoală Kogălniceanuşi zice: Contest pe d. Hasdeu, care trebui să fieinvalidat. După lege, o contestare numai atuncise poate lua în consideraţiune, când o susţin celpuţin 5 deputaţi. Preşedintele întreabă dară: Sunt5 deputaţi cari să susţină pe d. Kogălniceanucontra d-lui Hasdeu? Adâncă tăcere. Întreabăîncă o dată. Aceeaşi tăcere. Întreabă a treiaoară. O voce răspunde: Nu este nimeni contra d-lui Hasdeu. Atunci preşedintele rosteşte:Proclam pe d. Hasdeu deputat al Craiovei.Kogălniceanu a rămas ca un caraghioz. Stolo-janu devenise galben ca ceara. Toţi deputaţii măfelicitau. Tablou!” (Corespondenţa, scrisoarea167.)

Dar lupta continuă. Tot Hasdeu, pestedouă săptămâni, Duminică, 2/14 Decembrie,

după ce se deschisese şi Senatul: „Vă scriu înpripă, căci trebui să merg la Ateneu, unde ţinastăzi (Duminică, 2 oare p.m.) o conferinţă lite -rară. Vă anunţ numai că Stătescu în Senat acombătut alegerea mea, cerând de la Minister cuor-ce preţ ca să optez pentru Arhivă sau pentruCameră, una din doă. Chiţu a declarat că voiopta. Jurnalele au şi publicat că mi-am datdemisia de la Arhivă pentru a rămâne deputat. Eminciună. De Arhivă nu mă las odată cu capul.Mâine mă duc la Cameră, fac un discurs şi-midau demisia din deputat. Dacă Camera va refuzademisia, atunci rămân şi deputat şi arhivist. Iatăcum stau lucrurile. Bun e Dumnezeu! Eu mă portînţelepţeşte şi cu moderaţiune. Să vedem, cineva birui!” (Corespondenţa, scrisoarea 164; edi-torii au datat-o, evident eronat: 2/14 noiembrie1884.)

Momentul fiind tensionat, înţelegând cu ozi mai devreme că a pierdut partida („Un om care20 de ani a lucrat zi şi noapte în sudoarea frunţeişi totdeauna cu fruntea senină, un om căruiaener gica cetate a Craiovei, prin scrutin secret,i-a dat 400 de voturi, un om care nu a şovăitniciodată pe calea ideilor liberale şi naţionale, unasemenea om nu intră nicăeri pe fereastră, ci tot-deauna pe uşa cea mare, şi tot aşa pe uşa ceamare va eşi, iar nu pe fereastră din aceastăCameră”, spunea în discursul ultim; „MonitorulOficial”, nr. 12, 4 Decembrie 1884; apud I.Oprişan, B.P.Hasdeu sau setea de absolut,p.448) şi nevrând să mai întindă coarda, Hasdeu– el însuşi un devastator umorist – destinde situ-aţia cu o replică din Scrisoarea cea proaspătă alui Caragiale: „Îmi permit, domnilor, să trec pestelaudele personale, ce-mi adresează aci d.Stătescu, laude care-mi aduc aminte un pasagiudin comedia d-lui Caragiali, pasagiu care zice:«onorabile, dă afară pe stimabilul». D. Stătescu,făcându-mi atâtea elogiuri, se adresează cătred. Chiţu şi-i zice: Onorabile, dă afară pe re-spectabilul (Aplauze, rîsete).” („Monitorul” cit.;apud: I.L.Caragiale, Opere, 1, 1959, p.599.)Aducerea lui Caragiale în Parlament – nici n-afost nevoe să-i numească titlul piesei, fiind sufi-cient să spună „comedia d-lui Caragiali” – era tot -odată şi un „certificat de calitate”, pe careHasdeu înţelegea să-l acorde mai tînărului, darmarelui său confrate, ca pe un monumentumaere perennius, fixat în forul aleşilor naţiunii.

Ca o dovadă că teatrul caragialian eradeja memorabil.


magazin

23

„Orice interes faţă de boală şi moarte nu estedecât o expresie a interesului pentru viaţă”

THOMAS MANN

Lucrarea prezintă o parte mai puţin cunos-cută din viaţa şi opera savantului Bogdan Petriceicu-Hasdeu.

Suportul inepuizabil al acestei teme l-amaflat în biografiile contemporanilor dar şi ale celorcare s-au aplecat pe filele vastei sale ergografii, dupătrecerea sa în eternitate (25 august 1907).

Am apelat la literatura memorialistică ceabundă în informaţii psihoafective şi comportamen-tale – restituire cât mai aproape de adevăr pentrupatografie.

Însuşi jurnalul său de tinereţe „Memoriileunui studinte”, va confirma o precocitate erotică con-tinuată cu excesul care-l va însoţi toată viaţa. A suferit

accidente de călărie şi a fost rănit în duel.La vestea morţii tatălui său (mai 1872) adusă

la cunoştinţă abia în februarie 1873 se îmbolnăveştede „grave friguri continue”, fapt semnalat de ziarul„Columna lui Traian”.

Cum schimbările tulburătoare nu-i vor cruţasănătatea (fiind şi un fumător înrăit), ne mirăm că asupravieţuit morţii Iuliei, doborâtă de tuberculoză(boala secolului), la vârsta de 18 ani (17 septembrie1888). O lovitură căreia încearcă să-i facă faţă căutândcu înfrigurare să o întâlnească prin şedinţele despiritism pe care le-a găzduit în castelul din Câmpina.

Astfel, vom înţelege că amestecul de iubireşi durere îi goleşte trupul de fluxul energetic; spiritullui Hasdeu s-a năruit dar, poate compensatoriu eldes coperă o cale finită prin care să-şi apropie unicafiică (unică în toate), aşa cum aforistic afirma poetulnepereche: „Pentru ce-i etern,timp nu există!”

ASPECTE PATOGRAFICE ÎN VIAŢA ŞI OPERALUI B. PETRICEICU-HASDEU

(1838-1907)Jurist drd. Maria Besciu

prof. istoric Antoaneta Lucasciuc

Hasdeu, vârful de susal triunghiului dacic românesc*

Prof. dr. Mihai PopescuBiblioteca Militară Naţională

Os de domn al Moldovei, născut între „daciiliberi” de pe malul Nistrului, aflaţi vremelnic sub„protecţia” Imperiului Ţarist, Bogdan Petriceicu Has-deu s-a simţit atras, încă din pragul adolescenţei, derădăcinile sale dacice. Tânărul precoce, student laUniversitatea din Harkov, elaborase deja, la vârsta depaisprezece ani, un studiu despre mitologia dacică,folosind probabil surse din Antichitatea clasică, dinculturile slave şi occidentale.

Primit ofiţer în armata rusă, în timpulRăzboiului Crimeii, trece apoi în Moldova, fiind unuldintre susţinătorii Unirii Principatelor Române.Judecător, profesor, bibliotecar, poet, scriitor, istoric,enciclopedist, el a fost un deschizător de drumuri în

toate domeniile abordate. Prima sa lucrare remarcabilă în domeniul is-

toriei, Pierit-au dacii ?, publicată în 1860, se ocupăde soarta dacilor după ocupaţia romană şi combateteoria falsă a „părăsirii Daciei”, susţinută de istoriciiŞcolii Ardelene, teorie care dăduse apă la moară„teoriei imigraţioniste” privind originea românilor,formulată de istoricul austriac Edward Robert Roesler(1836-1871). Pentru asta, el reanalizează sursele an-tice şi inaugurează o adevărată metodă de „arheologielingvistică”.

Deşi înţelege condiţionarea istorică şipolitico-religioasă a exclusivismului latinist al ŞcoliiArdelene, scuzându-l prin „patriotismul redeşteptării


magazin

24

naţionale”, Hasdeu argumentează că autohtonismulromânesc în Transilvania, deci întâietatea noastră peacest teritoriu, se poate dovedi mult mai temeinic prindemonstrarea supravieţuirii şi continuităţii dacilordupă războaiele cu romanii, decât prin acceptarea con-cepţiilor tendenţioase privind latinitatea pură apoporului român. Ideile lui Hasdeu privind con-vieţuirea dacilor cu ocupanţii romani, primite la în-ceput cu uimire şi neîncredere de inerţia latinistă acontemporanilor, s-au impus treptat în cercetarea is-torică românească şi au fost continuate de istorici caTocilescu, Xenopol, Onciul, Pârvan. Iorga.

Asumându-şi „curajul erorii”, asemenea luiJakob Grimm, Hasdeu începe să caute şi să expliceurmele traco-dace, reminiscenţele preromane, dinlimba română. Conştient de priorităţile sale, el afirmă:„Departe de a mă făli, regret de a fi cel dintâi care amîntreprins limpezirea elementului dacic al limbeiromâne”. Reuşeşte să demonstreze cu mijloace ştiinţi-fice că dacii reprezintă o componentă reală a struc-turii etnice originare a românilor, ceea ce presupuneademolarea unor prejudecăţi acceptate de istoriografiaromânească a vremii sale. Întreaga operă ştiinţifică alui Hasdeu poate fi rezumată prin scopul bine deter-minat de a dovedi continuitatea dacică şi româneascăla nordul Dunării.

Cunoaşterea unui număr impresionant delimbi vii şi moarte îi permite eruditului să analizeze

relaţia dintre „strat şi substrat” în formarea şi evoluţialimbii române. Substratul – sau temelia primară, orig-inară – era limba dacilor, ramura nordică a tracilor,acea limbă străveche ce a asigurat amprenta unică alimbii române, iar acesta influenţează toate straturileşi sectoarele limbii (muzicalitatea, fonetica, lexicul,morfologia, sintaxa). Stratul reprezintă elementele la-tine, slave, cumane, pecenege, avare, turcice, greceştietc., adică neologismele care au obţinut în timp „îm-pământenirea”, acceptarea în structurile limbiiromâne.

Cercetările sale Studii gramaticale asupralimbii dacilor. Genitivul şi dativul. (1874), Zimbrul înDacia. (1875) şi Fragmente pentru istoria limbeiromâne. Elementele dacice. (1876) inaugurează ocale pe care o vor urma numeroşi cercetători de laNicolae Densuşianu la I. I Russu şi Grigore Brâncuş.Culegerile sale de documente Arhiva istorică aRomânilor (1865-1867) continuă munca începută deŞincai, de Bălcescu şi de Laurian, pregătind-o pe ceaa lui Densuşianu şi Iorga. În Istoria critică aRomânilor (1875), Hasdeu a fost primul istoric româncare a analizat recenta re-descoperire în epocă a tex-telor lui Herodot despre geţi.

Ultima scriere de investigaţie istorică a mare-lui savant a fost Cine sunt albanezii ?, publicată în1901, în care afirmă că „albanezii sunt ramura sudicăa vechilor traci”, în timp ce dacii erau „o creangănordică a tracilor”, iar înrudirea organică dintre celedouă limbi se explică prin faptul că au fost două di-alecte tracice, albaneza fiind „un interesant rest alvechiului grai tracic”. Asemănarea peste milenii esteexplicată prin comunitatea originii, comunitatea lim-bii şi comunitatea intereselor, dacii, albanezii şi iliriifiind ramuri ale „numeroasei ginte pantracice”.

Găzduind în paginile revistei sale „Columnalui Traian” Bibliografia dacică a lui AlexandruOdobescu (1834-1895), dar şi numeroase studii ale luiNicolae Densuşianu (1846-1911), Hasdeu (1838-1907) avea să iniţieze cercetarea ştiinţifică dacologică,stimulând realizarea ulterioară a Daciei preistorice şia tututor cercetărilor care au urmat. Odobescu fusesetemporar procuror, Hasdeu judecător, iar Densuşianuavocat. I-a unit iubirea de daci şi de Dacia şi au luptatsă restabilească „dreptatea istorică”. Toţi trei au fost,în cursul vieţii, bibliotecari, au elaborat chestionareistorice pentru cunoaşterea trecutului românesc (alecăror răspunsuri constituie şi astăzi comori nebănuitepentru cercetători) şi au ajuns membri ai AcademieiRomâne. Un adevărat triunghi dacic românesc. IarHasdeu a fost vârful de sus al acestui prestigios tri-unghi dacic al culturii române.


magazin

25

Haşdeu – o viziune magică asupra existenţeiGl. Bg. (r) Grigore Buciu

Să te întrebi la 1860, în plină perioadă cos-mopolită, când statul şi civilizaţia românească se străduiausă ajungă din urmă Europa, clădindu-şi modernitatea maimult pe forme fără fond, era un act de mare curaj moral şiintelectual. Aceasta cu atât mai mult cu cât valorile latinistestârnite de Şcoala Ardeleană mai acţionau asupra intelec-tualităţii patentate contemporan şi de efortul de apropierede vest.

Haşdeu o face, fără a nega latinitatea, în pofidaexagerărilor căzute uneori în ridicol, conştient că mişcareas-a născut din nevoia afirmării dreptului istoric al românilorîn Transilvania, şi că aristocraţia acestei origini era de folospentru cauză, dar nu suficientă pentru adevăr. El îşi propunesă descopere ce este dincolo de latinitate, în substratul în-ceputurilor fascinante şi puţin cercetate, dar într-o viziuneromantică şi enciclopedică ce-i era structuralmente speci-fică, ca prinţ scoborâtor din ramura domnească a Moldovei.

El porneşte de la întrebări fundamentale ce de-păşesc un domeniu anume şi cer, pentru a găsi răspunsuricredibile, o abordare şi formaţie enciclopedice. Ce este nea-mul? Care sunt originile? Care şi cum sunt limba, obi-ceiurile, portul? Ce este omul? Ce este viaţa? Ce esteDumnezeu?

Toate acestea îl fac pe Mircea Eliade să îl calificedrept un romantic de anvergură care aplică o metodă ma -gică în căutarea adevărului. Structura operei istorice şilingvistice este argumentul suficient pentru a susţine cespunea Mircea Eliade, căci „Istoria critică a românilor”, darşi celelalte, inclusiv ,,Etymologicum Magnum Romaniae”,în bună parte, nu au rigiditatea gotică a cercetărilor ştiinţificede acest fel.

Ca şi poporul din Biblie, poporul român este unulales, aşa cum unii dintre oameni sunt, dar progresul estedoar posibil nu şi necesar, pentru că Providenţa te alege,însă nu te împinge de la spate, te lasă să alegi şi să-ţi asumiresponsabilitatea morală pentru ceea ce faci. Poporulromân şi Haşdeu, un prinţ fascinant prin ereditate, întindereşi adâncime intelectuală, prin erudiţie şi îndrăzneală, suntamândoi în această stare. Iar metoda magică, care nu esteo fantezie, căci se bazează pe materialitate, spirit şi divini-tate, aruncă lumina ei asupra existenţei şi devenirii neamuluiromânesc.

Fascinaţia pentru rădăcini, pentru zonele îndepăr-

tate şi necunoscute ale originilor, dincolo de latinitatea noas-tră, pe care o putem compara cu situaţia popoarelor şi lim-bilor neolatine, umple cu spirit golul imens de informaţie cestă pe puţinele documente existente, din perioada timpuriea veacului de mijloc.

El îndrăzneşte şi argumentează convingător,având acces direct la documente, prin limbile pe care lecunoştea foarte bine, să spună pentru prima dată că daciin-au pierit odată cu retragerea aureliană. Ei au rămas învechile lor aşezări, continuând să trăiască într-o cultură şicivilizaţie străveche, acoperită de o limbă mai nouă mode-lată după o structură gramaticală mai complexă, probabil,dar exprimând gânduri, obiceiuri şi credinţe preromane.Creştinismul timpuriu şi limba latină vorbită, deci nearisto-cratică, s-au însoţit şi s-au aplicat firesc peste o existenţăautohtonă, guvernată de credinţa în nemurire şi în existenţaunui spaţiu deificat, dincolo de moartea trupului, de o spiri-tualitate colectivă legată de sacralitatea muntelui şi a pă-durii. Din acest punct de vedere, românii seamănă cumaiaşii din Mexic, care au continuat să existe, păstrându-şi portul şi credinţele precolumbiene, sub crusta catolicis-mului hispanic.

Dincolo de magistralul demonstraţiilor haşdeeneprivind continuarea dacităţii prin modul de administrare,conducători, nume şi hidronime, care pornesc de la un cu-vânt, un termen, şi se dezvoltă într-o istorie în sine, suntdovezi concrete pe lângă care trecem şi nu le luăm înseamă sau nu le înţelegem. O locuinţă ţărănească fortifi-cată, construită integral din lemn, existentă în Muzeul Sa -tului din Bucureşti este o astfel de dovadă. A fost adusă dela momârlanii din Câmpu lui Neag şi reprezintă, la scarămai mică, o copie a locuinţei cneziale din Ţara Haţegului.Este de fapt locuinţa ce continuă tradiţia dacică şi care in-clude toată gospodăria într-o curte interioară. Când propri-etarii lipseau sau peste noapte, porţile se încuiau şi accesuldevenea imposibil. Până în 1980, când satul a fost demolat,erau numeroase astfel de locuinţe, deţinute de oameni în-stăriţi, chiar daca erau ceva mai modernizate şi maispaţioase. Localitatea este veche, căci se găseşte recon-firmată ca posesiune a Căndeştilor, în Diploma CavalerilorIoaniţi, iar numele de familie sunt şi ele relevante pentru re-zonanţă şi vechime: Cânda, Vladislav, Hamza, Tabără, Mo-joatcă etc.

Dacă adăugăm şi vechile simboluri ale lemnului şi


magazin

26

pietrei din cultura populară gorjană, aduse la suprafaţă deConstantin Brâncuşi, cu înţelesurile lor spirituale profunde,înţelegem de ce Haşdeu a considerat Oltenia creuzetuldacismului şi al continuităţii ca factor de coagulare. Darastăzi ştim că unele ipoteze nu se mai susţin şi că Dacianu a însemnat numai Oltenia, Ţara Haţegului şi ŢaraFăgăraşului, ci mult mai mult. Sunt cetăţile dacice atârnatede munţii împăduriţi, acele întărituri de zid care adăposteaupartea sacralizată a societăţii: nobilimea, sacerdoţii şi mili-tarii din confreriile lupilor, de la Băniţa până la Piatra Neamţ,inclusiv cele 7 cetăţi pe care şi le revendică secuii din Co -vasna şi Harghita prin legendele lor. Dacii sunt ai munţilorşi geţii ai câmpiei, dar au vorbit aceeaşi limbă şi au avutaceleaşi credinţe, ceea ce e o realitate regăsită în unitateade limbă, din nordul Dunării, unde nu sunt dialecte, ci doardiferenţe fireşti de grai.

S-au unit împotriva romanilor, s-au aplecat denevoie, dar au rămas mereu cu sentimentul de stăpâni în-rădăcinaţi într-un spaţiu magic. De aceea terra a devenitţară şi ţarină, de aceea pavimentum, o pardoseală a curţii

sau locuinţei, a devenit întregul pământ pe care îl stăpânimşi, prin extensie, noţiunea de pământ ca totalitate. Magiacea mai evidentă este în demonstrarea originii cuvântuluiBasarab, care ne adânceşte în istoria străveche până lacasta nobiliară a sarabilor dacici, menţionaţi în izvoarele an-tice. O castă a cnezilor, potenţiali bani, dintre care s-au alesdomnitorii românilor multe sute de ani. Aşadar tradiţia di-nastiilor eligibile vine din substrat şi confirmă continuitateaşi a fost o piedică serioasă în consolidarea unei anumitefamilii dinastice ereditare.

În încheiere, am îndrăzni să spunem că şi aceastădivizare a conştiinţei identitare în ardeleni, gorjeni, bihoreni,maramureşeni, olteni, moldoveni, etc., care se spune că stăîn calea sentimentului de unitate naţională, chiar dacă toţiafirmăm că suntem români, este un argument de continui-tate. Căci acele străvechi codrerii ce au funcţionat probabilîn jurul davelor, au trecut în ţări în Evul Mediu timpuriu, aceleentităţi, conduse de împăraţi şi nu mai mari decât trei zilede mers, cum se regăsesc în basmul popular, sunt la bazaacestei conştiinţe şi mândrii regionale.

Bogdan Petriceicu Hasdeuşi Sfântul Munte Athos*

Iosif Marin

Unul dintre primele studii istorice publicatede Hasdeu după stabilirea sa în Moldova era intitulatUricele române aflătoare la Sfetigora şi a apărut înserial, în mai multe numere din săptămânalul Româ-nia, la Iaşi, în 1858. Publicaţia îl avea ca redactor şiprobabil chiar ca iniţiator şi „patron” pe Hasdeu.

Având ca motto un citat din poetul Ovidiu, ar-ticolul începe prin descrierea pe scurt a SfântuluiMunte Athos, cunoscut în limba română mai vechesub denumirea de origine slavă Sfeta Gora sau Sfeti -gora. Autorul ne spune că „rădicata peninsulă în-făţoşează forma unei cruci”, ne dă lista celor douăzecide mănăstiri şi a celor zece „schiturele”, între care seaflă unul al „nemuritorului nostru stareţ Paisie (Veli-cicovski – este vorba de actualul schit Sfântul Ilie) şialtul înfiinţat de un boier român cunoscut sub numelede Daniel Moldoveanu (schitul românesc Prodromo-mul de astăzi).

Apoi descrie bogăţiile locului, vii, grădini,codri de castani şi de măslini, felul cum segospodăresc, se plimbă şi se hrănesc călugării. Textul

este presărat cu observaţii satirice, pline de umor. Deexemplu: „Ş-apoi vinul roşu sfetigorean nu-i iarăşi de-nlăturat, chiar în privirea curat igienică: post pisces,vinum misces ...” . „Într-un cuvânt, Sfetigora-i o ţarăfoarte frumoasă şi locuitorii ei-s foarte bine înzes-traţi”.

Urmează o scurtă istorie a scutirilor de laplata birurilor, a daniilor şi altor avantaje, începândde la împăraţii bizantini până la domnii şi boieriiromâni, despoţii sârbi sau ţarii ruşi. Unele observaţiiau o anumită urmă de reproş: „Împăraţii bulgaro-români nu prea au parte-n moliftele sfetigorenilor” sau„Dar republica sfetigoreană se foloseşte numai dinŢările Române de-un venit anual ca de 2.069.658 delei p-averi nemişcătoare”.

Dar dincolo de averile materiale dăruite dedomnii români, în mănăstirile şi schiturile dinMuntele Athos, se află numeroase valori spirituale,extrem de valoroase pentru istoria şi culturaromânească. „Însă din toate cele mănăstiri, chinoviilesfetigorene sunt de bună seamă-n privire arheologică„


magazin

27

cele mai bine-mpodobite. Tăinuitele lor sunt pline decele mai scumpe comoare ştiinţifice. Feluritele uriceşi zapise, icoanele, chipurile domnilor, peceţile deceară, de plumb şi chiar de aur, nişte izvoade mari cade 14 coţi etc”.

Studiul continuă cu referiri la călătoria înMuntele Athos a călugărului rus Porfirie Uspenski, înanii 1845-1846, şi la titlurile de acte, manuscrise,cărţi, inscripţii funerare sau murale, transcrise deacesta.

Până la publicarea materialelor culese decălugărul rus, Hasdeu redă, pentru publicul românesc,„un scurt izvod ... al acelor comoare”, de la fiecaredintre mănăstirile din Muntele Athos, cu datele cândau fost emise, cu numele domnului moldovean saumuntean şi cu conţinutul daniei.

La Mănăstirea Zografu, el descrie 9 urice, dela Alexandru cel Bun,Ştefan cel Mare, Petru Şchiopul,Vasile Lupu şi Antioh Cantemir, la Xenofontes cin-cizeci şi nouă de documente, la Sfântul Pantelimon

(Rusikon sau Rusul) douăzeci şi trei, la Zografu şi laDionisiu câte nouă, la Marea Lavră şi la Xeropotamucâte şase, la Cutlumuş cinci hrisoave munteneşti, dela Basarab I la Matei Basarab, la Grigoriu patru, la Si-monopetra trei, la Hilandar şi Vatoped câte două, laCaracalu, Costamonitu, Dochiariu, Filoteiu şi SfântulPavel câte un singur document.

Convins de valoarea deosebită a acestor do -cumente pentru istoria popoarelor răsăritene şi aŢărilor Rmâne, el dă publicităţii această scurtă listă,„căci cine oare ştie dacă arhivele călugăreşti sfeti -gorene se vor mai deschide şi pentr-un alt sau în alteîmprejurări”.

Informaţiile cuprinse în aceste mărturiiromâneşti de la Muntele Athos pot fi de interes atâtpentru un cercetător în domeniul istoriei, cât şi pentruun ziarist sau un umorist. El încheie studiul astfel:„Iat-un izvod, numai un izvod, însă câte cugetări vaabate el oare unui istoric, unui publicist şi unuiglumeţ”.

Pe urmele unor membri ai familiei Hasdeula Dinăuţi şi Cristineşti

Prof.univ.emerit dr.ing.Nicolae P. Leonăchescu

Doctor Honoris Causa

În ziua de 13 septembrie 1998, am avutmarea şansă de a vizita inopinat Şcoala Mediedin satul Dinăuţi (Dinivţi, în limba ucraineană) dinraionul Noua Suliţă regiunea Cernăuţi, ca mem-bru al unei delegaţii de parlamentari români.

O clădire nouă, splendidă, construită în anii1990 – 1993, în care – la data vizitei noastre –învăţau 480 de elevi români îndrumaţi de 97cadre didactice. În condiţii antologice, ne-auprimit şase dascăli ale căror nume au dreptul lacronică: Ludmila Dimitrievici Danielov, LudmilaIvanovna Chimac, Grigore Gheorghevici Chi-mac, Natalia Grigorievna Camchevici, DimitrieVasilievici Rebco şi Iurie Ilici Ştefiuc.

Atunci am aflat că unii membri ai familieiHasdeu au avut, cândva, locuinţa în acest satpur românesc. Coordonatele socio-economice încare trăiau colegii noştri în anul 1998 ne-au im-presionat şi le-am descris într-un amplu reportaj[2, 3].

La despărţire, le-am spus: „Vă mulţumesccă mai sunteţi; nu pierdeţi speranţa!“

Mi-am propus a reveni şi o a doua vizită laaceastă şcoală am făcut-o în ziua de 30 noiem-brie 2002. Directoarea a primit darul meu (2027cărţi, în 27 colete!) cu uimire iar discuţia care aurmat a fost definitorie. În acel an, şcoala avea470 de elevi (satul are peste 2000 locuitori) şinumai 32 cadre didactice! Mulţi profesori ple-caseră în ţări ale Europei Occidentale sperândsă câştige mai bine pentru că salariile lor, înregiunea Cernăuţi, erau mizerabile şi se onoraucu mare întârziere.

Directoarea şcolii din Dinăuţi ne-a dat spe -ranţa că va procura un articol despre AlexandruT. Hasdeu, scris de Ion Bejenaru. De fiecaredată, urarea „Bine aţi venit!“ – fixată pe carton cusuport de lemn pe contur – montată deasuprauşii principale de acces în şcoală şi vizibilă de lamare distanţă, ne-a încredinţat că suntem printre


magazin

28

ai noştri.Am reţinut informaţia că Alexandru, tatăl lui

Bogdan Petriceicu Hasdeu, s-a căsătorit cu Eli -zabeta F. Daucş din Dinăuţi; era de religiecreştin-ortodoxă.

*

În aceeaşi zi, 30 noiembrie 2002, am ajunsla Cristineşti, raionul Hotin, cu speranţa că vomputea vizita muzeul „B.P. Hasdeu“ şi necropolafamiliei. Totul era închis! Primarul a fost denegăsit. Niciun membru al autorităţilor locale nuam putut contacta. Era sâmbătă şi pe uşamuzeului programul afişat avea menţiunea „des -chis“.

În Cristineşti s-a născut B.P. Hasdeu; aicia trăit şi după deces a fost înhumat. Alexandru,tatăl său.

Am rămas cu impresia unui spaţiu neîngri-jit; ignorat de cei din Hotin! De altfel, evreii dinHotin au întâmpinat cu flori trupele ruse invada-toare – în luna iunie 1940 – şi le-au deschisporţile cetăţii!

Într-un spaţiu izolat şi neîngrijit, am des -coperit o placă verticală din marmură („monu-ment“) pe care se mai distingeau trei cuvinte:„Rodinne cladovişce Hijdeiv“. Placă tombolă nuexista ori, poate, era îngropată.

Un punct de reper al istoriei românilor ig-norat, sabotat în mesajul adresat viitorului! Ocu-panţii ştergeau urmele cu o ură primitivă;proiecţia în cronici prin acte de cultură autenticeera sabotată ideologic de administraţia efemerăa ocupanţilor sangvinari.

*În aceeaşi zi am ajuns în orăşelul Herţa

(Gherţa, în limba rusă). De locuitorii acestuistrăvechi ţinut românesc ocupanţii ruşi / sovieticişi-au bătut joc timp de aproape o jumătate desecol pentru că sunt „români absolvenţi“.

Pe strada Lomonosov la numărul 1, s-aaflat sediul Comitetului Raional al Partidului Co-munist (bolşevic) al Uniunii Sovietice. Acum seaflă Biblioteca „Gheorghe Asachi“; directoareaOlga Păduraru ne-a primit româneşte şi s-a bu-curat de donaţia noastră constând în carteromânească.

Pentru cititorul nostru, redau inscripţia depe o placă memorială redactată în stilul opresival culturnicilor sovietici: „V g «orode» Gherţa pro-jival moldavski i rumânski pisateli-prosvetiteliGheorghe Asaki 1788 – 1869 g. g. pobornic dru-jbâ s ruskim i ukrainskim narodam“.

Comentariile sunt de prisos. Nicio urmă,niciun cuvânt despre vreun membru al familieiHasdeu.

*Profesoara Ludmila N. Rotaru din Stroeşti

raionul Noua Suliţă, inspectoare de limbaromână în acest raion, ne-a procurat articolulscris de Ion Bejenaru în anul 1991 cu titlul„Hâjdeu la Dinăuţi“ care conţine detalii referitoarela unii membri ai acestor familii. Redăm, integral,acest studiu, în anexă.

Din aceeaşi sursă, am aflat că astăzi existăîn Dinăuţi strada „Bogdan Petriceicu Hasdeu“,


magazin

29

eponim definitoriu. Ni s-a comunicat, de aseme-nea că, aproape de frontiera cu RepublicaMoldova, există localitatea Bălcăuţi, cu satulHâjdeu. Încet, dar sigur, toponimele reflectă şi înaceastă zonă o istorie pietrificată.

BibliografieLeonăchescu, N.P. – Parlamentarul. Însemnări cu su-fletul la gură. Vol. 6, pp. 1497 – 1516; Vol. 7, pp. 1517– 1525; Vol. 21, pp. 5086 – 5107 şi 5164 – 5166; Vol.23, pp. 5438 – 5441 (mss.).Leonăchescu, N.P. – Lacrimile Basarabiei. DRIMEDIT, Târgu-Jiu, 2004, pp. 96 – 108. Leonăchescu, N.P. – Prin cenuşa imperiului. GLASULNAŢIUNII, Nr. 9, 12 mai 1999, pp. 12 şi 13. GAZETADE ARGEŞ, (I), 16 aprilie 1999, pp. 3 şi (II), 17 aprilie1999, p. 2. POLITICA, (1), 24 aprilie 1999, pp. 5 – (6),29 mai 1999, p. 16.

ANEXĂ

Să ne cunoaştem istoria:HÂJDEU LA DINĂUŢI

Ion Bejenaru

La sfârşitul anului trecut (1990), cititoriiziarului nostru au avut ocazia să capete succinteinformaţii despre familia Hâjdeu – vestiţi cărtu-rari, scriitori şi savanţi din Cristineşti, numelecărora descinde până în secolul XVII. Unii dinaceastă dinastie au lucrat şi în locurile noastre:Novoseliţa, Hotin, precum şi la Chişinău, Odesa,Cameneţ-Podolschii, Vinniţa ş.a. Puţini însă ştiucă familia Hâjdeu e strâns legată de satulDinăuţi.

E cunoscut faptul că Tadeu Hâjdeu, tatăllui Alecsandru şi Boleslav, revine cu toată familiala moşia sa din Cristineşti abia în 1817. Fiul maimare al lui Tadeu, Alecsandru Hâjdeu (1811 –1872), de care ne vom ocupa în acest articol, aprimit studii la pensionul de copii nobili dinChişinău, apoi la universităţile din Harcov, Mün-hen şi Heidelberg. În urma acestor studii devinepoliglot (cunoştea aproape zece limbi) şi îm-brăţişează multiple ramuri din diverse domenii(botanist, filosof, filolog, arheolog, pedagog, avo -cat, istoric, nuvelist, poet); devine membru core-spondent al Societăţii de Istorie şi Antichităţi dinOdesa (1835).

În perioada dintre 1830 – 1840, A. Hâjdeuîndeplineşte funcţia de efor al şcolilor ţinutale şilancasteriene din Hotin. Tot în acest timp practicăşi avocatura: participă după moartea tatălui său

(1835), la procesele legate de apărarea drep-turilor familiei sale asupra pământurilor moşte -nite; se angajează, în 1836 – 1837, în susţinereaprocesului deschis de Maria Daucş, privind moşi-ile ce le avea în comuna Dinăuţi.

Pregătind şi apărând procesele familieiDaucş, tânărul avocat se îndrăgosteşte de fiicaMariei-Elizabeta – „o prea tânără femeie cufigura slavă“ (G. Călinescu). Dragostea i-a datimbold să scrie o poezie cu dedicaţia „E.F.D.“.

Cercetătorul din Chişinău, Pavel Balmuş,presupune că abrevierea conţine numele defamilie, prenumele şi numele după tată al fiiceiMariei: Elizabeta Feofilovna Daucş, viitoareasoţie a scriitorului – avocat. Presupunerea nupoate fi pusă la îndoială deoarece poezia are lasfârşit nota: „Dinăuţi, 1836“.

Într-o scurtă notiţă biografică a mareluiscriitor, filolog şi savant B. Petriceicu Hasdeunăscut la Cristineşti din părinţi ortodocşi, LiviuMarian notează că mama lui Bogdan, Elizabeta,era originară din comuna Dinăuţi, învecinată cuCristineşti. Prin urmare, bunica talentatei scri-itoare Iulia Haşdeu, dispărută prematur, este dinDinăuţi.

Evident, în exponatele muzeului satuluiDinăuţi, care în prezent se află pe cale de con-stituire, un loc aparte ar trebui să ocupe infor-maţiile ce ţin de aflarea lui Alecsandru Hâjdeu înacest sat, legătura familiei Daucş cu viaţa satului;de unde a venit porucicul lituanian Feofil Daucşla Dinăuţi, care era Maria, soţia sa, şi în careparte a satului au fost moşiile lor, cât au trăit eila Dinăuţi? …

Cunoscând aceste câteva date, afirmămcu toată certitudinea că satul Dinăuţi are directălegătură cu dinastia familiei Hâjdeu (Haşdeu) –Alecsandru, Bogdan, Iulia, scriitori şi savanţi curenume mondial.

De asemenea, cred eu, pentru dinăuţeni arfi o înaltă cinstire şi recunoştinţă faţă de prede-cesorii – pământeni, iar pentru elevi – o mândrieca la 1 septembrie 1992, când vor păşi pragulnoii clădiri ce se înalţă în prezent, şcoala mediesă poarte numele ilustrului scriitor şi pedagog,Alecsandru Hâjdeu.

[Publicat în: PE CALEA LENINISTĂ.„Organ al Comitetului raional al Partidului Comu-nist al Ucrainei şi al Sovetului raional Novoseliţade deputaţi ai poporului, raionul Cernăuţi“, Nr. 30,9 martie 1991, p. 3 (Ion Bejenaru – candidat înfilologie)]


magazin

30

Haşdeu şi continuitatea spirituală româneascăProf. Gheorghe Tarara

Colegiul Naţional ,,B. P. Hasdeu” Buzău

Continuităţile culturale marchează traseele subte -rane prin care circulă sevele spirituale ale unui popor. Eleconferă fizionomii şi profile inedite epocilor istorice,potenţează energii, altfel latente şi întăresc autenticitateaexprimării. Redresează, în ultimă instanţă, liniile de forţă aleunei culturi naţionale. Într-un asemenea context ideatic,revenirea la enciclopedismul întruchipat de Bogdan Petri-ceicu Haşdeu nu este inutilă. Doreşte doar să subliniezesemnificaţia majoră a câtorva idei şi matrici spirituale, defi -nitorii pentru patrimoniul naţional.

Ca semnificaţie, enciclopedismul lui Haşdeu aco -peră o anumită înţelegere a raportului dintre particular şigeneral: pe de o parte, interesul manifestat în raport cu omultitudine de domenii structurate după logici bine indivi -dualizate, iar pe de altă parte, o apetenţă, uşor de înţelesşi explicit în termeni sociali istorici şi psihologici, pentru în-treg şi universalitate.

Tentaţia totalităţii accentuează, aşadar, efortul săucreator. O recunoaşte deschis în 1892: ,,mă preocupă re -gula, norma, totalitatea” (1). Interpretată în paradigma sin-cronismului, această afirmaţie arată încercarea lui Haşdeude a se racorda la tendinţele europene. Însă, citită în cheiaprotocronismului, ea dezvăluie rolul jucat de Bogdan Petri-ceicu Haşdeu în iniţierea, respectiv întărirea unor direcţiifundamentale ale culturii române. Aprecierile făcute laadresa doctrinelor pozitivismului sau funcţionalismului, ex-trem de influente nu numai din cauza personalităţii înteme -ietorilor (Comte şi Spencer), nu au valoare în sine, ci maiales pentru proiectul avansat de Haşdeu în planul explicăriisocialului.

De aceea afirm că, în fond, ceea ce s-a numit filo-zofia istoriei la Bogdan Petriceicu Haşdeu, desemnează o re-alitate teoretică mult mai amplă. Avem de-a face cu o veritabilăfilosofie socială, sintagmă utilizată mult mai târziu de DimitrieGusti în definirea propriei sale discipline sociologice.

Din această perspectivă, consider că Haşdeu esteun promotor avant-la-lettre al metodei monografiei socio-logice. Formula ,,complex al ştiinţelor bio-sociologice” pusăîn circulaţie în lucrarea ,,Istoria critică a românilor” are me -ritul de a surprinde necesitatea imperativă a constituirii unuiansamblu de informaţii pentru baza demersului său istoric.Conţinutul expresiei amintite este acela de cunoştinţe, subraport teritorial, etnografic, dicrastic, mobiliar, ostăşesc, re-ligios, juridic, economic, literar, artistic” (2). Comparaţia in-evitabilă cu poziţia asumată de Gusti arată că întemeietorulşcolii monografice de la Bucureşti considera, la rândul său,realitatea socială drept un sistem ,, produsul, unei plămădeli

de spaţiu, timp, sânge şi suflet care formează cadrele cos-mologic, istoric, biologic şi psihic”. Aceste cadre inter-acţionând cu voinţă omenească, generează manifestărilejuridice, politice, economice şi spirituale (3).

Se impun câteva observaţii. În primul rând, aceeapotrivit căreia, deşi elementele în cauză sunt diferite ca de-numire, ele se circumscriu aceleiaşi realităţi. Astfel, con-cepţia lui Haşdeu este implicită, a lui Gusti explicită. În aldoilea rând, merită evidenţiată o trăsătură comună a celordouă poziţii, şi anume holismul abordării. Haşdeu tindecătre un sistem explicativ integrat, în timp ce Gusti l-a ela -borat ca atare. În al treilea rând, ambele teorii asigură con-tactul direct cu realitatea naturală şi socială, aspect pe careîl putem reda în exprimarea, unirea dintre empiric şi teoretic:„ Fondarea teoriei pe fapte, un deziderat pentru Haşdeu,s-a metamorfozat la Dimitrie Gusti în principiul investigaţieide teren şi al echipelor multidisciplinare”.

Interesul lui Haşdeu pentru totalitatea a guvernat,în ultimă instanţă, şi concepţia sa despre evoluţia societăţii.A numit-o pozitivism istoric şi în numele acestuia a formulatun principiu explicativ specific: ,,Istoria este critică legilornaşterii, creşterii, dezvoltării, slăbirii, pieririi şi renaşteriipopoarelor în spaţiu şi timp.” (4).

Triada haşdeiană, implicată în acest text, respectiv,, naştere, creştere, pierire”, se înscrie într-un mod neaştep-tat, pe o direcţie de gândire care începe la cronicari şi seîncheie la Blaga. Stolnicul Cantacuzino numea etapele princare trec statele în evoluţia lor, astfel: ,, urcare, stare,pogorâre”. Dimitrie Cantemir a fundamentat ciclul parcursde monarhii prin conceptele ,,naştere, creştere, decădere,îmbătrânicire şi pierire”. La Vasile Conta, regula creşterii şidescreşterii a devenit legea ondulaţiunii universale, respec-tiv a apariţiei, dezvoltării şi dispariţiei formelor evolutive. Si-nusoida întruchipată de formularea lui Conta a căpătat laLucian Blaga amprenta unui contur puternic intelectualizat:spaţiul mioritic, definit prin alternanţa deal-vale.

În încheiere, rămâne să ne întrebăm dacă înspatele tuturor acestor sinapse spirituale, nu regăsim cafactor stimulativ, interesul constant, aproape obsesiv al luiHaşdeu pentru istoria dacilor.

Note:1. B.P. Hasdeu, ,,Noi în 1892”, în ,, Sarcasm şi ideal “, Bucureşti, 1987,pag 37.2. B.P. Hasdeu, ,,Istoria critică a românilor”, Bucureşti , 1875, pag VIII3. Dimitrie Gusti, ,,Sociologia- schiţa unui sistem de sociologie”, în,,Omagii profesorului C.Rădulescu Motru”, 1932, pag 318-3194. B.P.Hasdeu- ,,Istoria”, în ,,Forţa de istorie şi literatură”, 1860, pag 1


magazin

31

Dovezi ale continuităţii civilizaţiei geto-dace lanord de Dunăre*

Av. Oana Coandă

Trebuie să începem această lucrare cu re-marca următoare: tema congresului de anul acesta esteconcepută sub forma unei întrebări care, pe lângă fap-tul că face referire la articolul cu acelaşi nume, „Pierit-au dacii?”[1] scris de Bogdan Petriceicu Haşdeu şipublicat în 1860, presupune un răspuns complet,corect şi actualizat cu reconsiderarea argumentelorprivind originea şi continuitatea dacilor pe teritoriuloriginar în care s-au născut. Deci, astfel celebrăm, pede-o parte, personalitatea şi activitatea lui BogdanPetriceicu Haşdeu şi pe de altă parte, aşteptăm unrăspuns argumentat cu privire la existenţa trecutuluicivilizaţiei dacice, continuitatea acesteia în prezent şiperpetuarea ei în viitor.

Din perspectiva dreptului constituţional,statul este alcătuit din următoarele elemente: teritoriul,populaţia, o putere organizată ce dirijează grupul şi oordine socială, economică, politică şi juridică.[2] Înmomentul în care unul din aceste elemente dispare,statul încetează a mai exista. Există istorici care susţindispariţia statului Dacia in toate elementele sale. Vomdemonstra că Dacia nu a dispărut ca stat.

Tot in teoria dreptului constituţional, s-adefinit[3] statul ca fiind naţiunea juridic organizată.În teoria obiectivă dezvoltarea istorică obiectivă apopulaţiei constituie naţiunea, în teoria subiectivă,naţiunea este constituită din voinţa de a trăi împreunăşi din tradiţia spirituală comună. Vom demonstra cănaţiunea Dacă nu a dispărut nici subiectiv şi niciobiectiv.

Lucrarea noastă are drept scop abordarea dinmai multe puncte de vedere a teoriei continuităţii civ-ilizaţiei geto-dace, pornind de la argumentele oferitede Bogdan Petriceicu Haşdeu în monumentala operă„Pierit-au dacii?”, argumente de ordin lingvistic, încea mai mare parte, şi ajungând la dovezile de ordinreligios şi ritualic trecând prin argumente de ordin is-toric şi arheologic.

Lucrarea cuprinde trei părţi principale cureferire la principalele argumente formulate de-a lun-gul timpului, care să susţină răspunsul pe care, în con-cluziile acesteia, am să-l dau: perspectiva şiargumentele geniului lui Bogdan Petriceicu Haşdeu,

perspectiva şi argumentele istoriei şi arheologiei şiperspectiva şi argumentele istoriei religiilor.

1. Perspectiva şi argumentele geniului lui B.-P. Haşdeu

Lucrarea „Pierit-au dacii?” a fost publicată în„Foiţa de istorie şi literatură” pentru a combate teoriileŞcolii Ardelene care susţinea exterminarea dacilor şioriginea noastră exclusiv romană şi să dovedeascăcontinuitatea dacilor la nord de Dunăre. Haşdeususţine că dacii sunt o ramură nordică a tracilor.Studiind izvoarele antice cum ar fi scrierile lui Pau-sania, Appian, Dio Cassius şi Eutopius, Haşdeu aduceargumente preţioase în susţinerea continuităţii naţiuniidace.

Ne folosim şi de alte lucrări ale lui B.P.Haşdeu, dar şi de lucrarea „Pierit-au dacii? Unde suntromanii în Dacia?” scrisă de domnul Gavrilă Copil.[4]

2. Perspectiva şi argumentele istoriei şi arhe-


magazin

32

ologieiÎntr-o carte bine scrisă a istoricului Neagu

Djuvara[5], sunt enumerate zece argumente, pe careistoricul le-a adunat pentru a demonstra continuitateaneamului dacic la nord şi la sud de Dunăre.

La argumentele acestea, alăturăm conside -raţiile, opiniile şi argumentele altor iluştri istorici cumar fi: Petre P. Panaitescu[6], G.D. Iscru[7], Iosif Con-stantin Drăgan[8], aducem dovezi din izvoarele anticeistorice şi arheologice, precum şi argumentele dom-nului dr. Napoleon Săvescu[9].

3. Perspectiva şi argumentele istoriei religieiAşa cum am afirmat şi în introducerea acestei

lucrări, naţiunea înseamnă şi o tradiţie spirituală co-mună, de aceea studiul argumentelor privind continu-itatea spirituală este relevant pentru a susţineperpetuarea populaţiei Daciei.

Pentru argumentele ce ţin de continuitateaspirituală a populaţiei dacice invocăm studiile rea -lizate de Mircea Eliade[10], Dan Oltean[11], şi alţii.

Drept moşteniri ritualic-religioase putem in-voca Cultul moşilor, Caloianul, „Balada Şarpelui”,simbolul lupului, Solomonarii, pasărea sufletului,mitul celor 7 ceruri, priveghiul vesel.

Drept concluzie a acestui studiu, vomrăspunde la întrebarea „Pierit-au dacii?” cu: „NU! Nu,Dacii nu au pierit, Dacii sunt aici!”

NOTE

1. Bogdan Petriceicu Haşdeu, „Pierit-au dacii?”, Ed.Dacica, Bucureşti, 2009, pp. 7-22. 2. Dan Claudiu Dănişor, „Drept constituţional şi instituţiipolitice”, Ed. C.H.Beck, 2007, pp. 22-23.3. Dan Claudiu Dănişor, „Drept constituţional şi instituţiipolitice”, Ed. C.H.Beck, 2007, p. 35.4. Copil Gavrilă, „Pierit-au dacii? Unde sunt romanii înDacia?”, publicată în „Noi, Tracii”, nr. 85 din noiembrie1981, pp.1-6.5. Neagu Djuvara, „O scurtă istorie a românilor povestităcelor tineri”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2010, pp. 23-29.6. Petre P. Panaitescu, „ Istoria Românilor”, Ed. Didacticăşi pedagogică, Bucureşti, 1990, pp. 57- 62.7. G.D. Iscru, „ Traco – geto – dacii, naţiunea matcă dinspaţiul carpato – danubiano – balcanic ”, Casa de editurăşi librărie, Bucureşti, 2005, pp. 185-194.8. Iosif Constantin Drăgan, „ Mileniul Imperial al Daciei”,Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, pp. 189-198. 9. Napoleon Săvescu, „Noi nu suntem urmaşii Romei”, Ed.Teocora, Buzău, 2012, pp. 85-102.10. Mircea Eliade, „Istoria credinţelor şi ideilor reli-gioase”, vol. 2, Ed. Chişinău Universitas, Chişinău, 1992,pp. 136- 176, „Tratat de istorie a religiilor”, Ed. Huma -nitas, Bucureşti, 1992 şi „De la Zalmoxis la Genghis-Han,Studii comparative despre religiile şi folclorul Daciei şi Eu-ropei Orientale”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995.11. Dan Oltean, „Religia Dacilor”, Ed. Saeculum I.O., Bu-cureşti, 2006, pp. 369-456.

Bogdan Petriceicu Haşdeu – părinte, dascăl şi mentor

Dr. Crina Bocşan, preşedintele Asociaţiei UNESCO Iulia Haşdeu

Spirit enciclopedic, Bogdan Petriceicu Haş-deu s–a afirmat ca istoric, filolog şi scriitor, a căruipersonalitate a atras numeroşi critici şi istorici lite-rari. Intuindu-i capacitatea de a se afirma ca om de şti-inţă, Nicolae Iorga îl considera una din perlele juneigeneraţiuni române, care a fost deschizător de drumîn lingvistica comparată, în istorie ş.a. Prin poziţiasa în învăţământul superior B. P. Hasdeu a avut posi-bilitatea să trimită la studii în străinătate pe numeroşitineri. I-a îndrumat, i-a urmărit cum evoluează, i-asprijinit să obţină burse de studii şi să aibă acces ladocumentare şi la personalităţi de la marile universi-tăţi din Europa. În familie, dragostea paternă a purtatamprenta de dascăl, aşa încât studiile fiicei sale au fost

permanent dirijate, fie în pregătirea în particular a exa-menelor pentru clasele primare (absovite cu dispensăde vârstă) în ţară, fie când la mii de kilometri aceastaera la Colegiul Sevigne ori la Sorbona.

Iulia Haşdeu, cunoscută în cercul de prieteniai familiei ca un copil precoce şi ca o tânără deosebitde înzestrată, a murit înainte de a împlini vârsta denouăsprezece ani (1869-1888). Urmând sfatul şi ru-gămintea tatălui, Lilica a păstrat scrisorile primite încei opt ani de despărţire cât au durat studiile ei laParis. Fiica îi dă sistematic raportul cu privire la si-tuaţia şcolară, îi cere sfatul în alegerea temelor şi cur-surilor; tatăl se interesează mai ales despre profesoriicu care lucrează fiica sa, de lecţiile particulare pe care


magazin

33

le ia la germană, greacă veche, desen, pictură, pian şicanto.. Părintele-dascăl o povăţuieşte În minciună şiîn lene, în pierderea ambiţiunii şi a demnităţii e greunumai ca cineva să înceapă, căci apoi iute se rosto-goleşte din ce în ce mai jos .

De fiecare dată Iulia îi povesteşte tatălui de-spre profesorii Lavigne, Breal, Larroumet, Seailles,Henri Joly, Savigne, Leger şi Gaston Paris, LouisHavet, Martha, Carrau, Paul Girard, Boutroux, ma-joritatea lor fiind în strânse legături cu B.P.Haşdeu şicărora savantul le trimite fascicole din Etymologicum,şi articole. Însă odată cu trecerea timpului Haşdeu estedin ce în ce mai îngrijorat de starea sănătăţii fiicei saleşi în decembrie 1887 el reproşează: Eu înţeleg foculLilicuţei de a face licenţa mai curând, dar o dată cucapul nu în dauna sănătăţii. Sănătatea pe prima linie,studiul pe a doua şi e foarte logic, căci omul poate fisănătos fără studiu, dar nu poate studia fără sănă-tate...Dar nu vreau deloc o muncă peste măsură, omuncă exagerată , în detrimentul sănătăţiii în daunapieptului ei şi a ochilor ai copilaşului meu.Iulia însăcontinuă să îi pună întrebări despre alegerea temelorpentru teza de doctorat, obiceiuri la români ş.a.m.d.*

Preocupat de felul în care se descurcau sin-gure în Paris, apoi din ce în ce mai îngrijorat, magis -trul Haşdeu apelează la elevii lui trimişi la studii înstrăinătate, cum erau Bianu, I. Bărbulescu, Gaster şimai ales Tocilescu şi Şăineanu să afle situaţia celordouă Iulii. Aceştia, după ce îl puneau la curent cu sta-diul pregătirii lor profesionale îi dădeau informaţii de-spre soţie şi fiică. Iar de la acestea cerea informaţii:Ce mai face Bianu şi de ce nu-mi mai trimite nimicpentru Columna? Dar ceva lucrat cu toată seriozi-tatea unui elev, dacă nu al meu, cel puţin al luiAscoli…

Ioan Bianu (1856-1935) eminent filolog, ling -vist, editor de texte vechi româneşti a beneficiat desprijinul lui B.P.Hasdeu. In 1881 îi scrie din Milano:D.Ascoli va începe poate vineri. L-am văzut săptă-mâna trecută, i-am dat scrisoarea d-tale. M-a primitbine şi mi-a dat o scrisoare către secretarul Acade-miei spre a mă înscrie la cursuri.În data de 2 decem-brie dă un raport minuţios: Astăzi ţi-am trimis unprogram complet de cursurile acestui an ce se fac aici(..) folosesc timpul căutând ceva privitor la istorianoastră. Am început cu Biblioteca Ambrosiana undese găseşte câte ceva. Am scris d-lui Densuşianu ce amgăsit până acum (…) Voi trece apoi la bibliotecanaţională din palatul Breva (….) Şi iată şi recunoaş-terea sprijinului şi recunoştinţa că a fost introdus înlumea ştiinţifică: Scumpe şi stimate Maestru al meu,cel mai mare bine ce mi-ai putut face este de a mă fi

silit să mă apropii de Ascoli. E un om acesta, un ling -vist de rădăcină(...) Prepar însă deodată cu acesteaşi o altă lucrare. La Ambrosiana am găsit într-un co-dice o poezie scrisă prin secolul XIII-XIV în dialectulveneţian mult toscanizat.

El continua să se consulte cu Magistrul Haş-deu: În fine, te rog dispune cum crezi d-ta că estemai bine, eu mă voi grăbi a face cum vrei şi cum mise va ordona, căci sunt cu totul convins că numai in-teresul studiilor mele te ocupă în această cestiune(1882)

La rându-i, B.P.Haşdeu mărturiseşte: În Filo-logie am până acum numai doi elevi cu care mă mân-dresc: el şi Chiţu (18 scrisori in perioada 1882-1903)

Alt discipol al lui Haşdeu care i-a continuatfidel cercetările a fost Ioan Bogdan (1864-1919) Fi-lolog şi istoric, cu bursă în străinătate la Viena şi Pe-tersburg, Moscova, este creatorul şcolii de slavistică

În noiembrie 1887 din Viena se adresează luiB.P.Haşdeu: Stimate domnule Haşdeu (…) Doreamsă vă întreb cum aţi crede d-voastră că ar trebui săîncep studiile în limbile slavice moderne şi de slavis -tică în general (…). Nimenea nu-mi putea spune maibine ce să aleg decât d-voastră. În decembrie 1888scrie din Petersburg: De studiile ce le-am făcut aici însemestrul trecut sunt foarte mulţumit, şi adaugă au-toritatea şi cuvântul dv. va face mai mult decât scri-soarea mea..

Lazăr Şăineanu (1859-1934), lingvist şifilolog, distins cu premiul Academiei franceze poartăcorespondenţă cu B. P. Hasdeu în perioada 1887-1902 pe când era la studii la Paris şi i se adresează cuIubitul meu profesor. El este cel care vorbeşte cel maimult despre Lilica şi e ataşat familiei Haşdeu, încheiescrisorile cu binevoiţi a primi, domnule Hasdeu, ex-presiunea stimei şi recunoştinţei mele, aminteşte desfaturile binevoitoare şi nepreţuita intimitate de carem-am bucurat în tot timpul studiilor mele. Îl asigurăpe magistru: sămânţa presărată de Dvs. nu varămâne într-un teren sterp, ci ea va încolţi în sensuldirecţiunii ştiinţifice ce aţi imprimat studiului limbiila noi în ţară

Grigore Tocilescu (1874-1909) a fost istoricarheolog şi folclorist, iar lui B.P. Haşdeu i seadresează în scrisori sobru cu formula Stimabile dom-nule Hasdeu din Praga, apoi din Viena: socotii sămă îndreptez iarăşi la luminele şi sfaturile d-tale şi îitrimite materiale foarte interesante spre publicare înColumna şi Columna lui Traian în domeniul istori-ografiei. Ca şi ceilalţi discipoli, în semn de recunoş -tinţă el îl consideră pe Bogdan Petriceicu Haşdeu:mult venerat şi al meu pururea scump profesor**.


magazin

34

NOTE*Abia după moartea Iuliei, părintelui îndurerat i s-audestăinuit orele în care geniala lui fiică pregătise pentrutipar volumele de versuri Bourgeons d Avril Fantaisies etreves, Confidences, Chevalerie, care l-au făcut să re-cunoască: Fiica noastră, dispărută la o vârstă fragedă alăsat totuşi o moştenire literară care prin bogăţia şi diver-sitatea ei ar fi suficientă să marcheze traseul unei vieţi în-delungate**Corespondenţa dintre cei doi precum şi scrisorile pri -

mite de magistru de la diferite personalităţi ale vremiiprintre care cele de la Vasile Alecsandri,Victor Babeş,Anton Bacalbaşa, Al.Beldiman, Ion Bianu, BarbuDelavrancea, Ovid Densuşeanu, Nicoale Iorga, Ionescu-Gion, Lazăr Şeineanu, De Gubernatis, Jules Michelet aflateîn Arhivele Statului au fost date tiparului în volumeleB.P.Hasdeu şi contemporanii săi români şi străini (treivolume),volumele Corespondenţa dintre Bogdan Petricei -cu Hasdeu şi fiica sa Iulia, Bogdan Petriceicu Hasdeu,Epistolar, Iulia Haşdeu Opere alese

„URSITA”, INEDITUL ROMAN AL LUI BOGDAN PETRICEICU HAŞDEU, CRONICĂ A CONTINUITĂŢII

TRADIŢIILOR CULTURALE ALE CIVILIZAŢIEI DACILOR*

(rezumat)Lucreţia Eugenia Brezeanu

Titlul acestui roman, unic în literatura noastră prinexcepţionala documentare şi citare a documentelor, ami -nteşte de vechea practică dacică a URSITOARELOR.

În străvechile basme încă de la început se ex-primă metaforic o datare astronomică, o DATINĂ, care seprezintă ca o luptă - de fapt- o poziţionare astrală a UrseiMari şi a Ursei Mici denumite şi Carul Mare şi Carul Mic.Vechimea acestei datini arată şi vechimea ştiinţei celor ceo aveau, o deţineau, deoarece constelaţia se mişcă, în-vârtindu-se în jurul axului ceresc şi al stelei fixe, nordulceresc sau Steaua Polară în mii de ani! Pentru a observacă aceasta este o stea fixă trebuie muuult timp, adică o con-tinuitate a observaţiei şi ştiinţă! Este de menţionat aici cădacii ca şi vechii români cei de până la străbunicii noştriapreciau momentul zilei şi al nopţii după poziţiile Soareluişi ale altor stele.

Dar în acest roman fiind vorba de ursita nepotuluidomnesc, Ştefăniţă, al celui mai strălucit domnitor al istorieiromânilor, Ştefan cel Mare confirmat şi peste veacuri, seaduc zodieri -prezicători – care sunt testaţi de însuşi Dom-nul. Metoda foarte veche de confirmare a încrederii şi a ve-ridicităţii ursitei prin transă hipnotică, aşa cum esteprezentată în roman este prezentată şi în basm: ghicireagândurilor celui ce solicită o astfel de divinaţie.

Starea de transă este consemnată a se practicaşi de străvechii locuitori ai teritoriului Moldovei, ca şi de toţidacii liberi, care o obţineau prin inhalarea fumului de la ar-derea ritualică a seminţei de cânepă sau prin consumareaunui preparat din această sămânţă, julfa.

Pe baza unor documente de cancelarie autohtonedar şi străine, de netăgăduit, romanul Ursita prezintă as-pecte străvechi ale epocii , sec al XV-lea de la curtea lui

Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei, pe care le prezentămîn ordinea apariţiei în roman:

Steagul boieresc, purtătorii de steag ai boieruluiŞearpe; steagul, un balaur negru cu aripi de argint pe un


magazin

35

câmp roşu! Balaurul este configurarea vechii zeităţi Baaldar şi a specificului STEAG DACIC- Drac are conotaţii ră-mase până acum în vorbirea românilor cu “ai făcut pe dracughem” semnificând o retragere discretă, ruşinoasă sau “aifăcut pe dracu în patru” adică o imposibilă rezolvare a uneisituaţii, începutul unei conspiraţii, sau “ eşti dat dracului”adică eşti mai isteţ mai descurcăreţ. Fondul roşu al acestuisteag era obţinut dintr-un preparat după vechi reţete ve-getale (căci melcul de purpură era de mult o specie în ex-tincţie din cauza exploatării nesăbuite de către romani. Înpartea ţesută a steagului dacic- Drac erau culorile roşu, gal-ben şi albastru, culori cu o deosebită elaborare din sursevegetale, fixate ulterior cu substanţe minerale autohtone.

Vechile figurine găsite din abundenţă pe teritoriulromânesc, apreciate şi datate de Maria Gimbutas, s-autransformat în epoca romanului în ornamente/bibelouri dom-neşti, preferate fiind reprezentările de Zmei , aceştia fiindde aur cu ochi de diamante! Baal-AUR, Zmeii, au rămas şiastăzi personaje neidentificate , în sensul că nu se ştie pecine reprezintă din istoria omenirii, poate oameni hibrizi, po-sibil ZEU+OM, mutanţi cu anumiţi civilizatori poate chiaraşa-zişi civilizatori, extratereştri sau rămăşiţele unor ante-culturi şi civilizaţii dispărute. Poveştile care-i prezintă suntspecific denumite Ba’Zme, poate o simbioză zeul – zmeulBaal. Dacii erau încadraţi religios şi mitic în străvechile ci-vilizaţii având zei comuni, ancestrali dar şi zeităţi specifice.Tocmai prezenţa mitică a unor zeităţi ancestrale atestă ve-chimea civilizaţiei spirituale a acestui popor. CancelariaDomnească avea o altă datare precreştină pe care o men -ţinea şi care era foarte apropiată de cea a Orientului marilorcivilizaţii. Baal –AURII ar putea fi sofisticate aparate de zborce scoteau flăcări pe anumite ajutaje asemeni unor “nări” -aceste povestiri şi personaje amintind de o veche şi inex-plicată istorie a umanităţii dar păstrată în mitica străvechilorpopoare.

Construcţiile caselor ţărăneşti, a celor boiereştichiar aceea a PALATULUI DOMNESC, a apartamentuluidomnesc sunt prezentate a fi tradiţionale, asemeni locu -inţelor şi cetăţilor dacice, adică adaptate geolocal, ca ma-teriale şi climă. Aflăm însă că locuinţele boiereşti ale acelorvremi aveau băi cu alimentare cu apă prin conducte de pinşi canalizare de olane! Băi care lipseau din casele somp -tuoase ale aristocraţiei din Europa secolului al XV-lea.

Credinţele, magiile populare vindecătoare, des -cântecele, denumite astăzi bioenergetice sau alternativesunt prezentate ca practică şi rezultatele benefice inexpli -cabile spre uimirea celor ce lecturează, prin prezentareauimirii doctorilor italieni de la curte, doctori care veneaudintr-o capitală a unui imperiu unde a fost strânsă toată şti-inţa Antichităţii Orientului apropiat şi a Occidentului medi -teranean. De excepţie este relatarea unui descântec“latinesc” dar pe care doctorii italieni nu-l înţeleg (?!) des -cântec ce se citeşte de la început la sfârşit şi de la sfârşit laînceput la fel , ex: SATOR….ROTAS; fapt greu de ima ginatpentru unii care nu ar fi ştiut să scrie!

Nume boiereşti care bineînţeles vin din vechealimbă unele pierdute ca sens pentru noi, altele cu sens pre-supus de actuala lingvistică şi semantică cu alte origini, ex:GANGUR, SPEREA, ŞTEF

Organizarea Domniei, jurământul de credinţă,dualismul domn mare preot aici, mitropolit care la aceavreme era Teoctist, Succesiunea la Domnie, un fel de darede seamă a stării naţiei, a soartei ţării, a strategiei, condiţiaPăstorilor Noroadelor, a curtenilor, breslelor şi gloatelor,Judecata după obiceiul pământului! - pământ ce a aparţinutdacilor.

Nemulţumiţii /răzvrătiţii, adică cei ce cutezau să seopună ordinii ţării trebuia să fie pui de Zmei sau cu inimide Zmei şi aveau ca semn de recunoaştere pene de păunla căciuli.

Aspiraţiile îndrăzneţe dar foarte justificate ale celuice l-a succedat pe nepotul domnesc Ştefăniţă Vodă, PetruRareş, care intenţiona să refacă, să aducă substăpânirea sa vechiul teritoriu al ţării care se intindeapână la Beciu, vechea denumire a Vienei de astăzi .

Caracterul românilor de rând este prezentat a fi:foarte obraznici/îndrăzneţi poate cum i-au definit şi romanii,în latina cultă, audacis – ca daci; foarte deştepţi, dar şirăutăcioşi (dar nu mai răutăcioşi şi răzbunători ca altepopoare). Această caracterizare este foarte măgulitoare încontextul european medieval dar şi primitiv barbar, al cru-zimilor acelui timp.

Aluziile cum că cei din Moldova lui Ştefan cel Mares-ar trage de la Râm-ul romanilor celor vechi, sunt şi caun fel de revendicare, aducere aminte a importantelorcantităţi de “bogăţii” cărate din aceste teritorii nord du-nărene la Roma imperială.

Despre bere aflăm că prepararea ei este multînaintea vinului pe aceste meleaguri şi nu are origine ger-mană ci autohtonă, căci aici erau agricultori înainte de a fipe teritoriile germanilor şi numai agricultorii îşi permiteau săprepare această băutură din orz.

De o deosebită importanţă este şi prezentarea is-toricului unor valuri de migratori ce au urmat prăbuşirii Im-periului Roman, migratori consemnaţi sau nu de cronicariibizantini, astfel ştiindu-se pe unde au ajuns în aceste teritoriiale vechii Dacii. Astfel cumanii şi pecenegii au trecut prinBizanţ dar ţiganii au venit peste Nipru - consemnat în hărţilepersane ca Gniper. Aceştia din urmă, conform unor tradiţiidin Valea Indului, se considerau a fi copiiie Evei cu Şarpele(primordial) şi de aceea erau negri, denumiţi fiind romni, darei au fost amestecaţi cu prizonierii tătari. Copiii Evei cuAdam erau toţi ceilalţi care erau albi şi din care se trăgeauşi dacii, geţii, tracii.

Din acest roman, studiat cu atenţie şi studiate şiineditele documente citate, rezultă nu numai o cronică acontinuităţii tradiţiilor dacice la curtea şi epoca lui Ştefan celMare dar şi străvechimea dacilor, a spiritualităţii şi culturiilor, a tradiţiilor ancestrale de dincolo de istoria cunoscută aomenirii.


magazin

36

Iulia Hasdeu şi proiectul „miniatura Daciei”

ing. Cornelia-Viorica Popescubibliotecară pensionară,

Bucureşti

În şedinţa extra-academică din 7 martie1903, Bogdan Petriceicu Hasdeu a citit, în faţamembrilor Academiei Române, un omagiu închi-nat soţiei sale Iulia, intitulat O nevastă româncăîn traiul pământesc. El aminteşte cum a cunos-cut-o, în timpul unei călătorii de studii întreprinsealături de studenţii săi de la Universitatea din Bu-cureşti, în casa preotului Simion Balint din Abrud,fostul tribun al lui Avram Iancu.

Căsătoria a avut loc la 10 iunie 1865, înbiserica Sfântul Ilie Gorgani din Bucureşti, unuldintre naşi fiindu-i învăţatul ardelean August Tre-boniu Laurian, decanul Facultăţii de Litere a Uni-versităţii din Bucureşti.

În cele câteva pagini, reproduse de maimulte publicaţii ale vremii, Hasdeu elogiază rolul„nevestei românce” în păstrarea elementuluiromânesc în Macedonia, Serbia şi Ungaria şi îşiexprimă speranţa că tot ea „ne va scăpa în viitorde acel indiferentism cosmopolit” care tindea săse extindă printre români.

Pentru a descrie mediul în care s-a năs-cut şi s-a format soţia sa, Hasdeu alege un frag-ment din Revoluţiunea lui Horia, a prietenului şicolaboratorului său „întru dacologie” NicolaeDensuşianu: „O catenă de munţi înalţi, cu păduriseculare, cu văi înguste şi încinse de amândouăpărţile cu piramide gigantice de stânci, încon-joară de toate părţile satele româneşti aşezate înjurul Abrudului, formând cea mai frumoasă şi ceamai puternică fortăreaţă naturală din toată Tran-silvania”.

Rolul jucat de soţie în împlinirea lui su-fletească şi în stimularea rodniciei sale multila -terale este ilustrat prin poeziile închinateacesteia, prin piesele de teatru dedicate ei (Dom-niţa Ruxandra şi Răzvan şi Vidra), prin studiile şisintezele istorice inspirate de ea, dar mai ales

prin misiunea providenţială pe care şi-a asuma t-o după naşterea fiicei lor, cealaltă Iulie: „Deatunci încoace, în curs de optsprezece ani, ne -vasta mea, providenţa familiei, s-a făcut treptatdoică, dădacă, pedagogă, pururea admirabilăprin energie şi abnegaţiune.

În încheierea omagiului rostit la Acade-mia Română, la împlinirea unui an de lachemarea ei la Domnul, Hasdeu reproduce cu-vintele soţiei sale „cu câteva săptămâni înaintede vecinica plecare, când presimţea sfârşitul celpământesc”. Ea vorbea despre hotărărea lor dea „dărui castelul nostru Academiei”, inclusiv bi -blioteca, „cele 5000 de cărţi, manuscrise şi do -cumente, multe foarte preţioase” şi „dreptulexclusiv de a edita scrierile tale şi ale Lilicăi,unica avuţie a noastră, din care noi am trăit şi amtrăit binişor”. În plus, ea sugerează că, la invitaţiaAcademiei Române, în fiecare vară „trei membriai Academiei Române, fie muntean, fiemoldovean, fie de dincolo, fiecare cu familia sa,cu nevastă şi cu copilaşi, vor putea locui aiceafără a a plăti chirie, odihnindu-se şi întremându-se”. Şi acum urmează frumosul gând al re-între-girii sufleteşti ideale a vechii Dacii: „Tu eştimoldovean, eu sunt ardeleancă, Lilica eramunteancă; locaşul nostru, prin întemeietori şiprin oaspeţi, va fi dară o miniatură a Daciei ...”.

Privind în urmă, marele savant re-cunoaşte importanţa primordială pe care celedouă Iulii, dar în primul rând cea aleasă din rân-dul moţilor, Iulia Hasdeu, născută Faliciu sau Fa -lics (1840-1902), l-a avut în existenţa sa, înimplinirea sa ca om, ca scriitor, ca istoric: „Un aurales de la Abrud a fost pentru mine nevasta mea,sufletul nevestei mele (...), iar tot de atunci în-coace, prin nevasta mea, deodată m-am simţitîntreg şi luminos.”


magazin

37

Motto:,,Dorința de mărire și iubirea de argințisunt două neputinţi iuți ale sufletului.”

(B. P. Hașdeu – Răzvan și Vidra)

Spiritualitatea creației lui B. P. Hașdeuprof. de istorie Cristian Margareta

Bogdan Petriceicu Haşdeu este o per-sonalitate complexă si mult cotroversată de con-temporani şi de unii urmaşi din diferitele domeniiştiinţifice tangente cu creaţia lui. Tocmai deaceea ulterior s-a demonstrat că a fost un des -chizător de drumuri în: culegerea de documenteistorice, strategia studierii lor, inovatorul uneimetode de studiu, în filologie, etimologie, re-alizarea unui dicţionar enciclopedic etc. Având invedere această vastă arie de cercetare şi creaţiese poate spune cu certitudine că a fost o perso -nalitate enciclopedică universală.

Despre el criticul G. Călinescu spunea căa citit ,, duhul veacului” in care a trăit, iar privitorla studierea istoriei Haşdeu chiar spune că tre-buie să citim duhul veacului în care se petrecevenimentele istorice.

Faptul că a scris prefaţa la a doua cartea lui Petre Ispirescu (1830 – 1887) ,,Legendesau basmele românilor. Ghicitori şi proverburi”demonstrează afinitatea celor două mari suflete,Haşdeu şi Ispirescu cu duhul poporului roman.Când s-a aflat vestea plecării din trup a luiIspirescu, Haşdeu era în plină activitate decreaţie spirituală împreună cu AlexandruVlahuţă, Barbu Şefănescu Delavrancea, IonescuGion într-o şedinţă literară a grupului de la ,,Re-vista Nouă”.

Haşdeu lucra şi crea simultan pe maimulte planuri, în functie de mesajele pe care leprimea de la îngerii specializaţi în diferite domeniide cunoaştere umană. El are mai multe argu-mente pentru noţiunea de istorie: ,,Istoria estecriteriul naşterei, creşterei, dizvoltărei, slăbirei,pieirei şi renaşterei a popoarelor, în spaţiu şi întimp, şi ale părtăşiei ce toate aceste faze o auintru necontenitul progres al omenimei, pentrucarea nestatornicirile deosebitelor neamuri suntsimplicele strămutări ale puncturilor, producători

de o mai mare cerculaţiune şi, prin urmare, de oviaţă mai putinte.” (1) De asemenea Haşdeu de-clară că acesta este un ideal şi că deocamdatăistoria apare în genere una dintre ,,pia desideria”ale ştiinţei şi ale naţiunii, lucru valabil şi astăzi.De aceea Haşdeu ne recomandă trei etepe suc-cesive şi inerente în scrierea istoriei: ,, culegereadatelor”, ,,desluşirea lor în parte”, ,,clădirea edi-ficiului”. Datorită numeroaselor informaţii dindiferitele domenii cercetate şi prelucrate deHaşdeu, el vede în duhul viitorului o axă a istorieiuniversale, prin care ,,schimbăciosul tablou alvieţei noastre naţionale este într-o armonioasălegătură cu viaţa omenităţei”!

Din articolul ,, Pierit-au dacii?” reiese clarpreocuparea lui Haşdeu pentru adevărata istoriea românilor. El analizează traducerile membrilorŞcolii Ardelene din clasicii antici vrând să scoatăîn evidenţă adevărul. Iese în evidenţă traducerealui Petru Maior, unul dintre capii Şcolii Ardelenecare pentru a pune stavilă agresiunii spirituale aungurilor din Ardeal, traduce ostentativ din latină,susţinând că ne tragem din romani şi suntemmult mai vechi pe pământul României decâtsosirea hoardelor estului în Câmpia Panoniei.Eroarea logicii existenţiale, spunem astăzi, con-stă în aceea că se răspunde provocării ŞcoliiArdelene, folosindu-se expresia ,,formarea naţi-unii române”. În mod natural şi firesc este vorbade,, evoluţia naţiunii române”. Nu suntem născuţi,, din doi bărbati cu braţe tari” ci suntem născuţidin mamă de când ne ştim pe acest pământ!

Dacă blonzii de pe Tisa, etruscii au înfi-inţat şi dezvoltat o civilizaţie stălucitoare incă dinsecolul al IX-lea în Câmpia Padului, pe cândRoma nu exista nici ca un sătuc, au înfiinţatRoma şi ca nişte oameni cu bun simţ, s-aumulţumit să fie doar preoţii Romei, de ce nu sespune acest lucru nicăieri în mod deschis şi clar?


magazin

38

Încă din 1823, scrie Haşdeu, laZarmizegetuza, vechea capitală a dacilor cunos-cută astăzi sub numele slav de Grădişte, iar întimpul romanilor sub numirea ULPIA TRAIANAAUGUSTA s-au descoperit două mozaice a cărormărturie pentru ştiinţă o avem mulţumită barone-sei Iosika, „ce au fost copiat mozaicele mai de-ndată după dezgropare”. (2). A se vedea Fig. 1

Tabloul întâi reprezintă pe Priam cerândde la Achile trupul lui Hector. Pălăria frigiană şiiscălitura arată persoana craiului troian;aşezarea celorlalte figuri, iscălitura lui AUTOME-DONTE şi cântul 24 din Eneida, vădesc, fărăsminteală, celelalte ale scenei. A se vedeaFig. 2.

Tabloul al doilea, deşi lipsit de inscripţieeste la fel de important.Tridentul vădeşte pe Mer-cur, alături vedem un tânăr cu faţa întoarsă şi omână întinsă către trei femei, având o pălăriefrigiană pe cap şi-n mână un toiag de cioban;aducându-ne aminte de cântul 24 Eliada,Cipricele, şi altele, cine oare n-ar recunoaşteîn această scenă pe troianul Paride, alegând dintrei zâne ale Olimpului pe Venera sau Venus şiînmânându-i, spre ciuda Giunonei şi a Minervei,mărul de aur?

După 1823, un ofiţer austriac a desprinspietricică cu pietricică şi a dus mozaicurile laViena, unde au fost văzute de curând de cătreun patriot român, care doreşte să rămână înanonimat.

Haşdeu mărturiseşte uimirea faţă de fap-

tul că o explicaţie atât de simplă: ,,istoria zisă lă-mureşte monumentul mut, monumentul mut în-tăreşte istoria spusă” nu a atras atenţia autorilora trei cercetări speciale asupra mozaicurilor şiconţinuturilor lor, din cele trei cunoscute lui: onotiţă în „London literary gazette”, 1823, oc-tombrie, pagina 686. o broşură, tipărită la Braşovîn 1825: „Abbildung von zwei alten Mosaiken.”Şi un articol în ,,Calendariu Istoric şi Literariu”,Bucureşti, 1860, pagina 7.

Haşdeu era uimit pe la 1860, dar noi sun-tem şi astăzi 2013, după mai bine de 150 de ani,când cu toate că s-au publicat cele două mozai-curi şi au fost amintite şi de Adrian Bucurescu încartea sa ,,Ordinul Solomonarilor” în 2008 nu s-a fructificat nimic în favoarea ISTORIEI ADE-VĂRATE A ROMÂNILOR.

Evident pentru a se înţelege importanţaacestor informaţii pentru istoria noastră cei careau menirea şi puterea să îşi spună cuvântul înacest domeniu trebuie să aibă un înalt nivel spi -ritual, or majoritatea sunt ocupaţi cu statistici şiadministraţie.

Tot răul spre bine, fiindcă această agre-siune are rolul de a trezi conştiinţa poporului şia-l face înţelept.

Note:1. B.P. Haşdeu – Scrieri istorice, Ed.Albatros,1973,Buc., pag.272. Idem 1- pag.108

Fig. 2Fig.1


magazin

39

Punere în temă

Participând la lucrările „Laboratorului destudiu al mentalităţilor” care funcţiona pe lângăInstitutul de Istorie „Nicolae Iorga” (de după ocu-paţia bolşevică nu mai este de Istorie Universală,pentru că „gubernia” România nu mai are dreptulsă-şi vâre nasul peste tot), am ajuns la concluziacă, în măsura în care există „permanenţe ale is-toriei”, ele sunt posibile datorită unor „perma-nenţe” ale mentalităţilor. Se poate observa căunele mentalităţi devin anacronice, generândceea ce am denumit în altă parte „retardaţie pa -radigmatică”, altele însă, constituente intrinseciale fiinţei umane, sunt prezente în orice epocăistorică. Aceste mentalităţi permit să clasificămoamenii, indiferent de epocă, loc, etnie, cultură,după un indicator comportamental.

Aşa se face că am publicat unele eseuriintroductive despre „Homo Rapax” şi „HomoEversator”. Că am ales o cale bună mi-a fostconfirmat prin publicarea de către AcademicianulMircea Maliţa a unei frumoase teoretizări despre„Homo Fraudans” (Ed. RAO 2002).

Pe scurt, eversiunea (distrugerea) seexer cită atât asupra elementelor materiale decultură şi civilizaţie, cât şi asupra unor elementesubtile ale antroposferei. Distrugerea poate aveaca obiect 1.200 de întreprinderi industriale con-struite de români, după cum poate avea caobiect distrugerea Imaginii unui mare Voievod,cum a fost Mihai Viteazu. Într-o conferinţă ţinutăla Fundaţia Cultural-Ştiinţifică „Maia Catargi”, în-titulată „Intolerabila Dacie” am arătat cel puţin treimotive pentru care Mihai Viteazu a fost şi esteîncă indezirabil: monoteismul ortodox, dom-inarea Europei Centrale, forţa economică aRomâniei Mari (Dacia, cum era încă trecută prin

hărţi în timpul lui Mihai Viteazu).Înainte de a ajunge la Haşdeu să arătăm

că motivele eversiunii sunt diverse: de la prostiela boală mintală, de la interes economic la in-teres cultural, de la orgoliu rănit şi invidie larăzbunare şi multe, multe altele, alcătuind o pa-tologie socială complexă.

Urbea mea natală

Este o observaţie curentă că „istoria seaccelerează”. Aşa se face că sunt din generaţiacare avea în Bucureşti statuile Regilor Carol I şi

„Homo Eversator” loveşte şi înBogdan Petriceicu Haşdeu

Comandor în retragereEmilian Munteanu


magazin

40

Ferdinand, ale lui Brătianu şi ale Cadrelor Di-dactice jertfite în Primul Război Mondial. Locurileregilor şi cel al lui Brătianu au rămas goale iarCadrele Didactice au cedat locul „Soldatului So-vietic Eliberator”. Luna Park Bucureşti s-a numit„Parcul de cultură şi odihnă I.V. Stalin”, ornat îndreptul intrării principale cu o imensă statuie a luiStalin „Tătucul popoarelor”, pereche bună cucelălalt „Dascăl al omenirii” V.I.Lanin, care tronaîn faţa Casei Scânteii (rămâne o şaradă pentruistoriografi de ce Stalin a dispărut după 1953 iarLenin de abia după 1989).

Am plecat la Şcoala Navală de pe stradaVasile Boerescu, fost prim ministru, şi m-am în-tors pe Ion Vidu, compozitor. La Constanţa n-ammai găsit splendida statuie a Reginei Elisabetaprivind marea şi la câtă cultură este condensatăacum acolo, nici nu sper să apuc să o mai văd.Şi a fost o mare protectoare a marinei, pe lângămulte alte acte de cultură. Noua istorie mi-a aduso grijă în plus: să nu calc în gurile de canalizarerămase fără capac, datorită unei populaţii al căreinume nu poate fi rostit nesancţionat.

Şi acum Haşdeu

Fiind licean în anii’ 50, lucram în vacanţe,ca muncitor necalificat, la săpături arheologice.Într-o vară am săpat la Arhivele Statului de pestrada Uranus. Între zidul de cetate al Arhivelorşi strada cu linie de tramvai era un spaţiu de 15– 20 m, amenajat ca parc şi, în acest parcstrăjuiau cei doi mari directori ai Arhivelor Statu-lui, Dimitrie Onciul şi Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Răsturnările uriaşe făcute pentru re-alizarea Casei Poporului şi Centrului Civic aufăcut să dispară clădirea Arsenalului- devenităodioasa închisoare Uranus pentru deţinuţi politici– şi clădirea Arhivelor.

Bustul lui Dimitrie Onciul a ajuns cândvaîn curtea clădirii Arhivelor Statului de pe Bd.Regina Elisabeta dar bustul lui Haşdeu nu a maiapărut.

Să fie invidie? Să fie răzbunare?După câte lovituri am primit, să o mai în-

durăm şi pe asta?

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier

word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;

l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;

l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca

notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;

lArticolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;

l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,

data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;

l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea,

cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România.

l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:

[email protected]; [email protected]


magazin

41

Bogdan Petriceicu Hasdeu este unul dintremarii cărturari care fac cinste culturii româneşti, o per-sonalitate unică, pluridisciplinară, un om erudit pentrucare cunoaşterea nu era decât o mare adâncă in carese imbăia cu plăcere. Noi, cei de astăzi, îl cunoaştemdin lucrările sale sau din biografiile mai mult sau maipuţin romanţate ale altor autori.

În anul 1869, la început de noiembrie, în casasavantului a apărut ultima descendentă a familiei Has-deu, urmaşul în care îşi va pune speranţele tatăl. Încercul familiei, prietenii părinţilor puteau constata sal-turile peste vârste pe care le făcea tânăra extraordi-nară.

Prietenii ilustrului savant o admirau pe tânărafată pentru memoria ei neobişnuită şi pentru precoci-tatea cu care asimila şi aplica cunoştinţele dobândite.

Hasdeu cunoştea amănunţit porgramul delucru al Iuliei, program pe care i-l sugerase şi pe careîl urmărea de la distanţă. Mândria părintească a fostestompată, mai târziu, când apar primele semne alebolii: miopia, durerile de cap, tusea ce o însoţea tottimpul.

Aerul umed al Parisului i-a slăbit Iuliei şi maimult plămânii, oricum sensibili, însă refuza săpărăsească Franţa fără să fie licenţiată. Suferind, Bog-dan Petriceicu Hasdeu a înţeles într-un final că pro-gramul Iuliei o trimite la pieire. În zadar încercade-acum să domolească avântul fetei.

În anul 1888, la recomandarea medicilor s-amai încercat o cură inutilă în Elveţia. Aerul, care pealţii îi vindecase sau le mai adăugase ani de viaţă eraaproape irespirabil pentru Iulia. Reacţia adolescenteia fost decisivă în planul creaţiei literare - efortul de afinaliza sutele de versuri, încercările în proză şischiţele dramatice.

Ea a murit la 19 ani, răpusă de tuberculoză.La şase luni de la moartea fetei, în martie 1890, Bog-dan Petriceicu Hasdeu stătea la masa de scris, încer-când să înfrunte un destin care a luat de lângă el ceamai preţioasă comoară a sa: Iulia Hasdeu. Savantulînţelegea singurele sale opţiuni: să moară sau să în-

nebunească. Deodată, mâna i se puse într-o mişcarefără astâmpăr. În cinci secunde, pe foaia albă de hârtiestătea scris: „ Je suis heureuse; je t’aime; nous nousreverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu (Suntfericită. Te iubesc. Ne vom revedea. Asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns. Iulia Hasdeu)”. Atunci a înţeles sa-vantul că, deşi o legătură fizică cu fiica sa esteimposibilă, rămâne legătura spirituală. El ştia că fiica,de acolo, de sus, îl veghează şi îi dictează în întregimecomportamentul. Cât de multă iubire să cuprindăinima unui om, încât să sfideze legile vieţii, invocândspiritul celui plecat, să realizezi o legătură spiritualăcare învinge moartea.

Menţinerea legăturii cu fiica lui devenise oobsesie; îi invoca spiritul şi, ajutat de specialişti, ahotărât să construiască o casă, în care spiritul Iuliei săpoată sălăşlui. A început construcţia castelului dedicatIuliei pe un domeniu din Câmpina, în 1893, după pla-

Iulia Hasdeu - o poveste cutremurătoaredespre viaţă şi moarte

Marius Ionel Constantin, elevColegiul Naţional „Bogdan Petriceicu Hasdeu”

Buzău


magazin

42

nurile şi specificaţiile fetei pe care le primea prin in-termediul şedinţelor de spiritism. Trei ani mai târziu,edificiul era gata. Mai mult un templu decât o casă delocuit, fundaţia castelului are forma unei cruci, iarcifrele trei şi şapte sunt adoptate fără reţineri degeometria construcţiei. Edificiul estre structurat în treiturnuri, iar la intrare se află două jilţuri împărăteşti.Deasupra, Ochiul Divin încadrat în triunghi şi devizafamiliei Hasdeu: „Pro fide et patria”.

Spiritul Iuliei a fost cel care i-a sugerat tatăluisău şi numele primei scrieri despre spiritism din isto-

ria României: Sic Cogito.Indiferent dacă acesteconvingeri ale lui Haşdeu sunt împărtăşite sau nu,castelul de la Câmpina rămâne un monument cultural,dar şi semnul unei legături speciale, dincolo demoarte, între un tată distrus de durere şi fiica lui, ple-cată prea devreme de lângă el.

Bibliografie: 1. Iulia Hasdeu- „Scrieri alese” 2. Visitian Goia –„B.P. Hasdeu şi discipolii săi”3. http://www.muzeulhasdeu.ro

Ţara LuaneiSimion George Cătălin

În Munţii Buzăului, stă ascuns un colţ de Rai,numit Ţara Luanei. Un loc plin de incărcăturăemoţională, acoperit cu un nor de legendă.

Unele legende spun că numele acestui ţinutvine de la o fată frumoasă, venită din Cer. Le -gendele spun că ea a coborât din Cer într-un carde foc. Ea se îndrăgosteşte de un locuitor şirămâne în locurile acestea. Ea i-a învăţat pe oa-meni scrisul, cititul, medicina şi le vindeca bo-lile cu apă vie şi apă moartă. Dar fostul ei iubitaflă despre acest lucru şi pentru a se răzbuna, apornit un război împotriva localnicilor. Luanai-a invăţat pe localnici să se ascundă în stâncă,deoarece acolo vor putea să scape de focul arun-cat de duşmani. Aşa se explică mulţimea deaşezări rupestre din zona Carpaţilor de Curbură,


magazin

43

în special in zona Colţi-Bozioru. Pepereţii acestor peşteri sunt desenateo mulţime de pumnale, vârfuri desăgeţi şi de lănci, pumnale ceaparţin perioadei secolelor VI-IV î.Hr.

Alte legende spun că nu-mele acestui ţinut minunat vine dela un suveran bătrân, un mareînţelept si fiinţă atotputernică şianume regele Luana. El fiind atestatca al treilea rege al Sumerului căruiai-a fost arsă cetatea din temelii, careişi avea ţinuturile intinse până înzona munţilor Buzăului. Numeleacestui rege se regăseşte numai încivilizaţia sumeriană şi provine de la Luanu, creatorulzeilor, ceea ce pentru noi ar însemna Dumnezeu. Sespune ca această cetate era luminată zi şi noapte de unsoare care strălucea aidoma astrului zilei. Cetatea eralocuită de nişte oşteni viteji întru dreptate şi netemă-tori de moarte. Oştenii care erau răniţi în lupte erauconduşi de Luana in Valea Izvoarelor, cele dătătoarede apă vie şi apă moartă, care le vindecau rănile peloc. Numai Luana cunoştea tainele izvoarelor, iar ceicare îndrăzneau să le încerce singuri, se îmbolnăveaupe loc şi mureau. Cei din cetate au trăit mult timp subconducerea Luanei, până când vrăjmaşii puternici au

coborât din Cer în care de foc şi au doborât soarelecetăţii, iar atunci Pământul s-a cutremurat din temeliişi mare prăpăd a fost pe lume.

Oricare dintre legende ar fi adevărată, schi-turile rupestre din regiunea Colţi-Bozioru, arată exis-tenţa străveche a poporului nostru şi legăturile cupopulaţia sumeriană.

Bibliografie: * Diana-Liana Gavrilă „Enigme ale trecutului în-

depărtat în Munţii Buzăului - Munţii Buzăului între misterşi realitate”

* www.adevaruldespredaci.ro

Preocupările filologului B. P. Hasdeu pentru limba dacilor

(rezumat)

Stanca Desa

Unul dintre geniile neamului românesc,unanim recunoscut este Bogdan Petriceicu Haşdeu.Spirit enciclopedic, cu o dezvoltare intelectuală şi cul-turală care a atins întreaga cunoaştere a vremii sale,unul dintre cei mai impresionanţi istorici şi filologi, aelaborat de-a lungul anilor foarte multe lucrări în carea analizat teoriile privitoare la formarea actualei noas-tre limbi, denumită, aşa cum credea şi el, în moderonat, română. Se pare însă că nu s-a epuizat întregsubiectul. Pentru că analiza pe care a făcut-o limbiinoastre în comparaţie cu latina, slava, sanscrita, ger-mana, albaneza sau celtica (am lăsat intenţionat la

sfâr şit aceste două surse de cercetare) au dus deseorila susţinerea fondului dacic, necercetat până la el. Sursele pe care le putem invoca sunt foarteclare. Subiectul respectiv se găseşte în lucrări de sinestătătoare, dedicate acestei cercetări precum şi în nu-meroase articole, mult mai puţin accesibile din cauzadificultăţii depistării lor, în periodicele vremii. În Dicţionarul presei româneşti (1731–

1918), întocmit de renumiţii bibliografi, soţii Geor-geta şi Nicolin Răduică publicat la Editura Ştiinţifică.Bucureşti. 1995, am numărat nu mai puţin de 81 detitluri de reviste şi gazete, anuare, calendare şi alma-


magazin

44

nahuri în care numele savantului român a fost găsit cufuncţii redacţionale sau cu colaborări de primă impor-tanţă. De menţionat că activitatea sa de publicist nu afost trecută cu vederea de biografii săi începând cuLiviu Marian Activitatea publicistică a lui B.P. Haş-deu, Chişinău, 1932, până la actualii Teodor Vârgolicişi Const. Trandafir, care au încercat să aducă în primplan Publicistica politică a lui B. P Hasdeu în artico-lele scrise în 2004 şi 2005.

O privire de ansamblu a articolelor semnatede acesta este imposibilă. Mai ales că în publicaţiileeditate chiar de el materialul abundă,uneori nefiindnici semnat sau fiind semnat cu un pseudonim. Dacăne surprinde varietatea publicaţiilor, (de la foaia Bâ-duşcinost -Viitorul editată împreună cu revoluţionarulbulgar. G.S. Rakowsky, în 1864, Bucureşti, la publi-caţiile umoristice: Aghiuţă, Bucureşti 1863-1864; Sa-tirul, Bucureşti, 1866 sau la publicaţia oficială: Arhivaisorică, scoasă aşa cum se menţionează pecopertă,”sub aupiciile Ministerului justiţiei, cultelorşi instrucţiunii publice” în 1864, urmată de cele isto-rice şi literare) trebuie totuşi să ne rezumăm, referitorla tema mai sus menţionată, la importanta sa publi-caţie, apărută întâi cu titlul Traian, Bucureşti, 1869 -1870 apoi sub cel de Columna lui Traian, Bucureşti,1870-1877 şi la sfârşit cu denumirea Revista nouă,Bucureşti, 1877-1895.

Revista Columna lui Traian a fost tribunăde polemică cu prestigioasa revistă literară Convorbiriliterare apărută la Iaşi şi apoi la Bucureşti 1857 -1916.A publicat articole în care îi demonstra lui G. Chiriac,lingvist de la revista junimistă şi adept al şcolii latinis -te, fondul dacic al limbii nostre.(ex. Studii gramati-cale asupra limbii dacilor, Columna lui Traian, nr. 6

din 1874, p. 150-154). Această convingere a unuiadin stâlpii lingvisticii române ne îndreptăţeşte săaruncăm o privire, chiar sumară, asupra dacismuluilui Haşdeu. Asta pentru că nu am găsit nimic, din ceeace s-a publicat anterior despre opera sa privitor lastrădaniile făcute de-a lungul vieţii în a analiza rădă-cinile traco-dace ale cuvintelor româneşti. Mai cunos -cuta sa lucrare Pierit-au dacii? face parte dintr-un şirde lucrări cu acelaşi crez. Iată ce scria despre sine înlucrarea Fragmente pentru istoria limbei române.,,Elemente dacice”, Bucureşti, 1876, vol. I, p.17: “De-parte de a mă făli, regret a fi cel dintâiu care am între-prins limpezirea elementului dacic al limbii române.Am fost împins la aceasta nu de ambiţiunea de a de-schide cale nouă, ci de necesitatea de a împle o vechelacună, de care se isbiau pe rând toţi cei ce voiau săînţeleagă începuturile naţionalităţii române….Arun-cându-mă pe o cale atât de nestrăbătută, a trebuit sămă armez cu acea decisiune de a nu mă teme chiar sărătăcesc, pe care Grimm o numeşte curajul erorii” Fără a avea pretenţia unui studiu de specia-litate, consider că articolul se raliază încercării dusăcu atâta “osârdie” de Societatea “Dacia Revival”pentru a dovedi ceea ce nu ar trebui dovedit, că noisuntem urmaşii dacilor. Şi dacă cineva crede că doarastăzi românii gândesc aşa, că marii lingvişti ai ţăriinu au sesizat fondul dacic, şi cu toţi au fost adepţiiteoriei latinităţii poate să cerceteze izvoarele indicatepentru a se convinge că titanul lingvistici române,Bogdan Petriceicu Hasdeu, a ştiut dintodeauna deunde ne tragem. Urmaşii lui ar putea dovedi, ceea ceastăzi are şansă, că da, noi suntem latini şi latinii suntfraţii dacilor!

Am vizitat prima oară castelul “Iulia Has-deu” din Câmpina, împreună cu bunicii mei, lavârsta de şase ani, iar a doua oară, împreună cucolegii de clasă, la vârsta de zece ani. La 15iunie 2010, am fost la mormântul lui Eminescu şiapoi am văzut, tot în Cimitirul Bellu, “Templulînţelepciunii”, “mormântul poem”, închinat depărinţii îndureraţi genialei lor copile, Iulia Hasdeu.

Pentru că bunica a terminat Colegiul“Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzău,, iarmama mea a fost, în timpul studenţiei, profe-soară de limba latină la Liceul “Iulia Hasdeu” dinBucureşti, am început să citesc despre viaţatinerei scriitoare, i-am citit Cugetările, fiind atrasămai întâi de imaginea păpuşii de porţelan a Iuliei,de pe coperta cărţii, apoi am citit textele

Iulia Hasdeu, urmaşă a dacilor *Andrada-Bianca Ilarion,

elevă

“Îţi iubeşti mai mult patria, când ai trăit departe de ea o vreme şi ai văzut judecata străinilor asupra ei.”

Iulia Hasdeu – Cugetări, 2006, p. 51.


magazin

45

româneşti ale poeziilor sale cuprinse în carteafrancezo-română “Oeuvre poétique / Opera po-etică”, la realizarea căreia a contribuit şi buniculmeu.

Orice om, dar mai ales orice fată, rămâneuimit(ă) de mulţimea preocupărilor acelei fiinţeplăpânde, care vorbea cu zânele şi cu îngerii,cânta eroii medievali şi încerca să exprime înlimba franceză ecourile poeziilor populareromâneşti, ce începeau cu “Frunză verde demăceş”, “Frunză verde-a nucului” sau “Frunzăverde de stejar”.

“Cântecul de leagăn românesc”,“Dragostea de mamă”, “Cântecul arcaşuluiviteaz”, “Cântecul secerătorului” sunt doarcâteva titluri de poezii care împleteau subiectepreferate din cultura ei de “mlădiţă de român”răsădită în “cea de-a doua patrie”, Franţa.

În cei şapte ani petrecuţi în Franţa, avăzut că francezii îi venerau pe strămoşii lor galişi pe eroul lor Vercingetorix. Din scrierile tatăluiei, Iulia aflase părerea principelui Moldovei, Dimi -trie Cantemir, care afirma că “Doina ar fi fost nu-mele zeului războiului, la vechii daci”,corespunzând zeului roman Marte, şi multe din-tre poeziile ei, scrise în limba franceză, păs -trează farmecul doinei româneşti. Cercetăriledacologice ale tatălui ei, citite pe îndelete, acasă,sub îndrumarea delicată a mamei, au ajuns sătrezească în sufletul ei gânduri şi sentimente de-osebite faţă de strămoşii poporului român.

Alături de poezii romantice, Iulia a scrisşi poezii patriotice, de exemplu, o poezie închi-nată patriei, la vârsta de opt sau nouă ani, în tim-pul Războiului pentru Independenţă din1877-1878. Tema a fost reluată în 1886, într-unalt poem închinat patriei, dar şi într-o poeziescrisă în limba română, intitulată România.

Iulia Hasdeu simţea în sufletul ei că esteo urmaşă a dacilor, aşa cum se vede din poezia“Chanson dace / Cântec dac”. Din frumuseţilepatriei sale, ea alege trei elemente simbolice: co-drii străvechi:

Vuieşte vântu-n Dacia străbună;Bătrâni, codrii înalţi şi viguroşi,Mereu înfruntă groaznica furtunăŞi iarna aspră, mândri, inimoşi (…)

vulturii, care:

Planând în vraja razelor de soare,Deasupra munţilor, cu fruntea-n nori,Ne-nspăimântaţi de om sau stăvilare,Măreţii vulturi se rotesc uşori (…)

şi Dunărea, pe care o descrie folosind numeleantic, consemnat de istoricul grec Herodot:

(…)Şi cel mai mândru fluviu de subsoare,

Albastrul Istru curge-n ţara mea (…)

Strofa finală este un îndemn pentru afir-marea viitorului măreţ al patriei sale, pe care ocheamă cu numele străvechi de Dacia:

Ca vulturii şi codrii-n vânt şi ploaie,Cum Istrul şi munţii-n veci vor sta,Lăsând doar vântul holdele să-ndoaie,Tu, Dacie, înalţă-ţi fruntea ta !

(Traducere de Augustin Cipeianu)

Pentru bogăţia şi frumuseţea întregii saleoperere, poetul francez Sully Proudhomme apre-cia că: “În Franţa, domnişoara Iulia Hasdeu afăcut cea mai mare onoare României”.


magazin

46

Secţiunea a II-aTezaurul de la Pietroasa

Mesajul Zalmoxianal Tezaurului de la Pietroasele*

Adrian Bucurescu

Forţa sacră a celebrului Tezaur de laPietroasele s-a arătat cu mai multe prilejuri, fiindlimpede că nu este unul obişnuit. Piesele salvate aupentru spiritualitatea daco-română o importanţă co -vârşitoare, ele reprezentând punctele cheie ale religieicare a strălucit cândva pe meleagurile noastre. Ceamai izbitoare dovadă a supravieţuirii zestrei divine aGeto-Dacilor în cultura română este imaginea ZeiţeiSupreme, Maria sau Leto, în mijlocul marii patere,unde Ea şade pe un jilţ, ţinând în mâini Paharul cuApa Vieţii Veşnice, din care le dă să bea celor vrednicisă ajungă în Cer. Iată cum începe un colind din Mara-mureş:

Sus, în Raiul Sfinţilor,Hoi, linu-i lin şi rujmarin,Pe deasupra munţilor,Este-o dalbă mânăstireCu scaun de odihnire.Dar în scaun cine-mi şede?Şede, şede Maica Sfântă,Nici nu râde, nici nu cântă.C-un pahar sfinţit în mână,

Tot închină şi suspină…În jurul Mariei se află sculptaţi cei zece apos-

toli ai lui Apollon-Zalmoxis şi cele şase ucenice aleDianei-Zalmoxis. Numărul de zece al apostolilor esteconfirmat de inscripţia tracică descoperită pe InsulaLemnos, ce aparţinuse neamului Sintienilor, iar sim-bolic, de cele zece raze ale Soarelui de Andezit de laSarmizegetusa Regia. Tot aşa, numărul de şase al uce-nicelor este confirmat în mai multe texte tracice pecare le-am prezentat în volumele “Dacia Secretă” şi“Dacia Divină”, precum şi de cele şase Iele din mito-folclorul românesc, conduse de o crăiasă, aceasta fiindfără îndoială Diana, supranumită şi Artemis, sora gea-mănă a lui Apollon. În ansamblul pieselor de la Pie-troasele se disting şi trei păsări, care au şi datdenumirea populară românească a tezaurului, “Cloşcacu Puii de Aur”. În limba tracică, BASSAREVS eraunul dintre supranumele lui Dionyssos, teonimul fiindatestat şi în marele “Dicţionar Latin-Român” de Gh.Guţu. Cercetările demonstrează că tot aşa i se spuneaşi lui Apollon. Din BASSAR- româna a moştenit maimulte cuvinte, printre care: pasăre, pajeră, pajură, bi-serică, fecior, fecioară şi bujor, sugerând şi măreţiaşi puritatea şi frumuseţea (cf. germ. Wasser “apă”),calităţi fireşti ale zeilor. De aceea, se poate afirma căpăsările din tezaur sunt simbolurile “Celor Puri; CelorDivini”, ale Zeiţei Supreme şi ale Celor Doi Fii ai Săi.Tot din BASSAREVS provine şi numele pur geto-dacic de Basarab, care a şi dat numele dinastiei me-dievale din Ţara Românească, precum şi herbulacestui stat (cf. rom. pajeră, pajură), păstrată pânăastăzi în stema României. Cum, ca şi în latină, înlimba tracă litera V nota şi sunetul V şi sunetul U, teo-nimul poate fi pronunţat şi BASSAR-EUS, pentrucare o traducere este “Pasărea Măiastră”, suprafireas -ca făptură din mitofolclorul nostru (cf. rom. pasăre;


magazin

47

pajură; alban. josh “a fascina”). Că Pasărea din stemaŢării Româneşti este divină o sugerează Crucea pecare o poartă în cioc, care, în vechime, după cum aratăNicolae Densuşianu în “Dacia Preistorică”, era Zvas -tica. De altfel, după cum am mai scris de nenumărateori, Zvastica, doi de Z, era simbolul Celor Doi Zal-moxis, Apollon şi Diana. Iată de ce, în câteva lăcaşede cult din România, Zeiţa Supremă, Maria, este în-făţişată cu aripi, imagine neobişnuită în spaţiul euro-pean, cea mai frumoasă dintre asemenea picturi fiindcea de la Mânăstirea Govora. Forţa sacră a Tezauruluide la Pietroasele este dată şi de inscripţia de pe verigă,

ce se poate citi şi de la stânga la dreapta şi de ladreapta la stânga: 1. HUTEN I AREN EIVEN. Tra-ducerea: “Sălaşul în Pace să (vă) fie!; Casa în Pace s-o aveţi!” Cf. rom. cotună “colibă”; Hotin; Eirene –Zeiţa Păcii în mitologia elenă; rom. a avea; germ.haben “a avea”. 2. NEVIEN ERAI NETUH. Tradu-cerea: “Blestemat să fie Duşmanul (Răul)!” Cf. rom.nebun; nevoie; alban. neveri „greaţă; scârbă; silă”;rom. era; are; năduh (arh.) “năduf”. În acest sens, sepoate spune că vitrina care adăposteşte actualmenteTezaurul de la Pietroasele este de fapt un Altar geto-dacic.

Inelul de la Ezerovo în interpretareromânească

dr. ing. Mateescu Ioan

În aprilie 1912, doi ţărani au găsit, într-omovilă de la locul “Părĭnak” de lângă satul Ezerovo(fost Dipsis-gjol, reg. Borisovgrad, dep. Plovdiv), uninel de aur, scris cu alfabet grecesc, dar într-o limbănecunoscută. Împreună cu el s-au descoperit şi alteobiecte, între care o diademă de aur încrustată cu cer-curi, o linguriţă de aur cu mâner răsucit, o oglindăarhaică de bronz nedecorată, două plăcuţe de aur cutrei laturi şi cioburi dintr-un vas de ceramică neagră.

Inelul este alcătuit dintr-o verigă groasă deaur, deschisă, în formă de potcoavă şi mult mai largădecât grosimea unui deget, prin capetele căreia trece

un ax pe care se roteşte un disc oval, de 22/17 mm.Pe una din feţele acestui disc, şi pe margine se află ur-mătoarea inscripţie, de 8 rânduri:

-pe faţă:ΡΟΛΙΣΤΕΝΕΑΣΝ

ΕΡΕΝΕΑ ΤΙΛΤ ΕΑΝΗΣΚ ΟΑΡΑ ΖΕAΔ ΟΜΕA ΝΤΙΛΕΖΥ

ΠΤΑΜΙΕΗΡΑΖ -pe margine, evident în continuarea textului an-terior, ΗΛΤΑ


magazin

48

Transcrierea textului este:ρολιστενεασνερενεατιλτεανησκοαραζεαδομεαντιλεζυπταμιηεραζηλτα

Textul retranscris, cu [æ] în loc de [εα] şifolosind alfabetul latin (în care gr. eta (η) este notatprin [ē]), este:

rolistenæsnerenætiltænēskoarazædomæn-tilezuptamiēerazēlta

În continuare vom reda câteva interpretări re-cente ale literelor gravate pe inel:

a) Velcescu Cornelia (1) dă următoarea tra-ducere:

POLIET ENEAEN EPENEA, TarabostarIltea, NEC !

<Oa da Sfântul Coganion OMEA, Inţeleptul OTA mie tat >. (ILTEA).Autoarea face următoarea interpretare: Con-

ducătorul cetăţii Iltea, Tarabostarul Poliet Enean Epe-nea, căruia i-a fost distrusă cetatea de potop. Face apella Strămoşul, Înţeleptul OT, apotezat pe Muntele OMin Bucegi, să-i îndeplinească dorinţa să-şi refacă ce-tatea după ce apele se retrag.

b) Diaconu Tudor (2) sugerând că a desco-perit codul scrierii geţilor dă următoarea interpretare:“Noroc! scri limba odată spusă getă. Imnul Troiiapare, spus e un pilon, aflaşi enigma şi prin epos, Slonpilon îl, Slon ai aflat. LIMBA v’o dă tata AHVE, tatălF.A. işit enigmă că popa ONOMACRIT, Ilionul Ompusă lupta DAC. Fiu tatăl în cult cap avu ADAMALB; spun actele din OM antic scris îi pe la noi întâiulafabet DAC la Slon, stă în pilonul pus, îi DAC. Spiţaget-familie IO. Unu e răpit, apare spus: îş loară filonulElin Tata ADAM a fabulat.

c) Bucurescu Adrian (3, 4 ) traduce astfel:ROLIS, IA UN INEL, LA TINE CA SĂ O IUBEŞTIPE RAZE! LA EL TE VEI UITA DAR ŞI MAIMULT (TE VEI UITA) LA RAZE! sau : Rolis, ţine(păstrează) mereu inelul la tine! E scris de Raze, cudragoste> la el să te uiţi, dar şi mai mult la Raze!

d) Niculescu Sorin (5) în anul 1973 propuneaurmătoarea ipoteză a textului: ROLISTENE (al) NE-RENEII // TILTEANA (născută de/din Tiltea) DINARAZEA // DE MINE (de la mine) PENTRU EA(ţie) DĂRUIT // INELUL MEU SACRU.

d) Mateescu Ioan în conformitate cu ideiledezvoltate în (6),(7) şi în Vechiul Testament, în carefiul (moş în egipteană) marelui erou troian Enea estede fapt Mosene (Moise), care domnise în zona Moe-siei (Moisei) la nord de Istru, cu capitala la Adamclisi– Altinum (Oltina-Alţina din Dobrogea, Scytia Minor)care se traduc Casa Omului respectiv Lucrare (Casă)Mare apoi, denumirea de Rolist tradus prin Vultur

(Şoim), faraon = casa mare, cartuşul lui Ramses con-form lui Champollion este cerc cu multe RAZE, tex-tul gravat pe inel îl traduce: ROLIST ENEAS, NEPENEA T, ILTEAN, ZK OARA ZEA DOMEA NILEGYPT , RAZ HLTA adică:

Şoimul Eneas, din neamul tarabostesuluiEnea, iltean (adică din ţinutul Altina-Adamclisi), dezece ori zeu, a domnit pe Nil Egipt, Ramses Cel deSus.

În felul acesta se poate răspunde la multe în-trebări referitoare la ţinutul de la nord de Istru şi alDobrogei care încă nu au un răspuns satisfăcător, înspecial pentru zona Adamclisi - Oltina cât şi adevă-rurilor spuse de Moise în Vechiul Testament cum arfi : “ Imi voi pune mâna asupra Egiptului şi voi scoateoştirile mele, pe poporul meu, pe fiii lui Israel, din Pă-mântul Egiptului, cu mare izbândă (Ieşirea VII.4.) .

Bibliografie selectivă:1. Bucurescu, Adrian: Atlanţii din Carpaţi, Ed. Obiectiv-Craiova2. Bucurescu, Adrian: O poezie în limba dacă. În: AlmanahFlacăra, 19843. Diaconu, Tudor: Scrierea secretă , Ed. Obiectiv- Craiova4. Lalouette, Clara: Ramses al II-lea soarele Egiptului, Ed.Lucman5. Mateescu, Ioan: Moise şi Jules Verne sau more maiorum,Ed. Cetate6. Mateescu, Ioan: Rădăcini istorice , Ed. Cetate Deva7. Niculescu, Sorin: Taina unui inel. În: Magazin istoric nr.5/mai 19738. Simonay, Bernard: Moise, faraonul rebel, Ed. Lucman9. Velcescu, Cornelia: Inelul de la Ezerovo. În: Noi traciinr.112/martie 1984


magazin

49

Misterul Tezaurului de la Pietroasa*Prof. Laurenţiu Popescu

Este mister pentru că :1)Nu ştim cine l-a conceput 2)Cine l-a facut? 3)Unde ? 4)Când? 5)De ce? 6)Ce nume avea? 7)Din câte piese se compunea? 8)Cu ce ceremonial se folosea? 9)Câţi oameni erau necesari la ceremonial? 10) De ce a fost găsit in acel loc? 11)De ce a fost găsit cu prilejul construirii unui obiectiv creştin(1838 SeminarulTeologic)? 12)De ce a fost atât de agresat,distrus? 13)De ce au fost alese acele forme(pasăre,colan etc.)?14)De ce a fost făcut din aur şi pietre viu colorate? 15)Care este ordinea divină ,sfântă a odoarelor din el? 16)De ce nu mai este funcţional, activ? 17)De ce nu există nicio informaţie orală sau scrisă despre el?(…)


magazin

50

Piesa (odorul) numărul 5(6):O fibulă maimică, având forma păsării sacre IBIS , decorată cupietre preţioase.

Este pasărea sfântă care arată soarele rotund,pururea sfânt, iubit, totdeauna îndumnezeit, puternic,suveran. Este cel care este tatăl Daciei adică este de-miurgul sfânt. Este cel Unic, mereu onorat. Purureasoarele rotund, suveran este tatăl Daciei Felix adicăeste demiurgul ei sfânt mereu. Soarele puternic estecel care este tatăl tuturor existenţelor . Dacia este pu-rurea femeia soarelui adică ea este soţia lui. El estecel care este soţul ei. Soarele este cel care este tot-deauna puternic, suveran adică este cel rostuitor.

Forma arată soarele puternic totdeauna în-dumnezeit . Pietrele in formă de inimă de pe marginearată cele 14 zile din lună când este zi (ziua si noaptealunară sunt egale:14+14=28). Cele 4 virgule din rân-dul al doilea sunt fazele lunii. Cele 2 sfere tot din rân-dul al doilea, dispuse simetric arată cele 2 Dacii sfinte:una aici, cealaltă intr-un satelit al altei planete. Sferacentrală arată soarele totdeauna îndumnezeit , puter-nic, suveran.

Cele 4 dreptunghiuri de jos arată fazele tu-turor lumilor: de naştere (dreptunghiul din dreaptasus) , de maturitate (stânga sus) , de senectute (stângajos) , de trecere (dreapta jos).

Sfera din stânga jos arată lumina totdeaunasfănta a soarelui. Sfera roşie din dreapta jos arată spi-ritul totdeauna îndumnezeit, luminos, rotund, sfânt,Soarele. Forma metalică din stânga arată tronul soa-relui totdeauna puternic. Forma identică din dreapta

jos arată tronul tatălui puternic. Cele două lănţişoarecu bile (sfere) arată totdeauna oamenii sfinţi, buni(vezi proporţiile!).

Sfera roşie din dreapta sus arată lumina sfântăprodusă de soarele sfânt. Sfera din stânga sus arată lu-mina sfântă a lunii care este cea mai albă din univers.Dreptunghiul din dreapta jos (verde) arată Daciasfântă mereu, adică Dacia îndumnezeită. Dreptun-ghiul din dreapta sus arată Dacia care este cea reală.Dreptunghiul din stânga jos arată pământul Dacieicare este mereu rotund. Dreptunghiul din stânga susarată spaţiul Daciei mereu sfânt. Sferele mici de dea-supra dreptunghiurilor arată oamenii care sunt sfinţi.Cele două dreptunghiuri verticale arată soarele puter-nic, rotund totdeauna sfânt,îndumnezeit. Sfera albas-tră arată totdeauna spiritul rostuitor al tuturorexistenţelor. Sfera roşie de sus arată totdeauna spiritulluminos care este Zalomesituveden, cel Unul mereu.

Pasărea mare avea 432g (metal+pietre pre-ţioase): aur=321g, pietre preţioase=111g. Ea a avut întotal 212 pietre preţioase pe ea de mărimi şi culori di-ferite din care au mai rămas doar 5 fără cele din pi-cioare. Prin metoda radiestezică am reconstituit oparte din aceste pietre lipsă aşa cum se vede din ima -ginile prezentate.

Puişorii păsării mari aveau fiecare câte 123gdin care 98g aur şi 45g pietre preţioase. La reconsti-tuire ei arată aşa cum se văd în imaginile prezentate.

Patera are 16 imagini de chipuri umane pe carele-am colorat după aceeaşi metodă. Din ea am selectatunul din personaje care este lângă celelalte imagini.


magazin

51

Printre modalităţile în care funcţionează instinctulde autoconservare, care este general şi natural, este inclusşi procesul de autopromovare, manifestat prin alcătuireaunei autoimagini, desigur subiective, care este oferită deom atât celorlalţi oameni, dar şi (uneori cu oareşce ajustări)sie însuşi.

În mod curent, autoimagologia este portretul pecare omul şi-l construieşte sieşi, având pentru aceastarepere privind alte persoane/personalităţi sau principii, co-mandamente, maxime de care acesta are cunoştinţă. Atâtfaţă de unele, cât şi faţă de celelaltele dintre aceste repere,omul în cauză se raportează din două posibile direcţii deevaluare. Una este cea pozitivă, în sensul că omul doreştesă includă în autoimaginea sa anume trăsături, revelate ast-fel, pe care le preţuieşte, astfel că nu acceptă că ele i-arlipsi. Cealaltă este cea negativă, în sensul că omul nu ac-ceptă ca acelea să-l definească pe el, ci el consideră căimaginea sa se află deasupra acelora, astfel că ele nu-i pot„strica” portretul.

Există însă şi un alt mod – mai general, mai subtil,mai dificil de reconstituit pentru cercetător şi, de multe ori,semiconştient sau chiar inconştient pentru omul în cauză.Este vorba de impactul unor obiecte. În general, întâlnireaomului cu obiectele poate fi obişnuită, „uzuală“, sau poatefi „magică”. În acest din urmă caz, întâlnirea omului cuobiectul este profund modelatoare, dar şi stimulatoare.

Autorul acestei comunicări a publicat în 2003, ocarte documentar-romanescă, intitulată Cloşca cu puii deaur (Editura Universal Dalsi), în care tratează diverse temelegate de Tezaurul de la Pietroasa. De asemenea, autorulacestei comunicări a ţinut cursuri universitare despre men-talităţi şi a scris o Istorie a mentalităţii româneşti (EdituraUniversal Dalsi, 2000), în cadrul cărora referinţele la pro -bleme de imagologie au constituit o preocupare constantă.Ceea ce se întreprinde aici, în faţa dumneavoastră, estetentativa de a evidenţia o nouă sursă, ignorată până acumîn cărţile de specialitate, pentru cercetarea imagologică/au-toimagologică în general. Această nouă sursă este reve-larea capacităţii modelatoare, uneori de-a dreptul„hipnotică”, a unor obiecte speciale. Evidenţiind sursa pecare am numit-o, vom recurge în acelaşi timp la o exempli-ficare, adică la o tratare practică a modului estimat şi, dupăcaz, cuantificat în care Tezaurul de la Pietroasa a interre-laţionat şi completat autoimaginea principalelor persoane

din casa familiei lui Mihalache (Mihail) Ghica, unde Tezaurula fost adăpostit între 1838 şi 1842.

O precizare: când discutăm aceste lucruri, să nutrecem uşor peste detaliul că la acel moment Tezaurul dela Pietroasa reprezenta cel mai mare tezaur de aur des -coperit vreodată în lume, şi va reprezenta acest superlativpână în 1923, când Carter va descoperi Tezaurul luiTuthankamon. De asemenea, să nu trecem uşor peste de-taliul că nu era vorba despre un tezaur ca oricare altul, adicăunul având doar semnificaţii cantitative, ci era vorba despreun tezaur misterios, a cărui origine stârnea discuţii, a căruiinscripţie provoca felurite descifrări şi ale cărui figuri orna-mentale (în primul rând umane, dar şi vegetale şi ani-maliere) uimeau prin simbolistica lor rafinată.

Lucrarea ia în discuţie impactul Tezaurului asupraa trei membri ai familiei care locuiau cu toţii în imobilul res -pectiv în perioada menţionată. Se urmăreşte încărcătura dedate personale cu care fiecare a venit la întâlnirea cu Teza-urul, acumulările majore culturale şi sentimentale ante-rioare, preocupările spirituale generale. În funcţie de toateacestea, se poate stabili gradul de apetenţă al fiecăruiaprivind impactul tezaurului, empatia cu acesta. Apoi se ana -lizează – acolo unde avem date documentare concrete –acţiunile fiecăruia dintre cei trei în legătură cu Tezaurul şiprezumata sau certa determinare prin Tezaur a fiecăruiadintre ei după 1842, până la sfârşitul vieţii şi carierei lor.

Cei trei membri ai familiei Ghica asupra cărora îşidirecţionează analiza lucrarea de faţă sunt Mihalache, per-sonaj public de prim-rang, fratele voievodului în scaun(Alexandru Dimitrie Ghica), om de mare cultură şi vederiliberale, susţinător al Partidei naţionale (antiruseşti şi anti-turceşti), mare colecţionar de vestigii arheologice, ministrude interne şi şef al Poliţiei, calitate în care a reuşit, prin ex-cepţionale investigaţii şi o anchetă condusă perfect, să re-cupereze Tezaurul, care încăpuse pe mâini nepotrivite şi seafla în pericolul de a fi dat la topit; apoi Catinca, soţia lui Mi-halache, femeie de spirit şi cultură, una dintre primele fe -ministe pe plan mondial; în sfârşit, Elena, fiica celor doi, ocopilă de zece ani în momentul când Tezaurul a fost adusîn casa lor, fiinţă extrem de precoce şi dăruită cu inteligenţăşi talent, care mai târziu va deveni una dintre cele mai apre-ciate femei-scriitoare, cercetătoare şi militante ale Europei,cunoscută sub pseudonimul Dora d’Istria.

TEZAURUL DE LA PIETROASA ÎN FAMILIA GHICULEŞTILOR

Cristian Tiberiu Popescu


magazin

52

Munţii BuzăuluiDiana Gavrilă

Poposim în regiunea de la ÎntorsuraCarpaţilor, anticul Caucaland, regiune menţionată deAmianus Marcellinus (XXXI,2), ca loc de refugiu allui Athanaric, din calea invaziei hunilor (sfarşitul sec.IV e.n.).

Relieful dispus in trepte prezintă toateformele cunoscute iar Carpaţii de Curbură de obogăţie şi o frumuseţe nebănuită, cu creste semeţe,izvoare şi ape limpezi cu sclipiri de argint, câmpuricu flori învăluite în miresme şi parfumuri, hăuriadânci şi torenţi spectaculoşi, de mii de ani revarsădaruri zeieşti peste neîntinatul şi frumosul suflet al oa-menilor din jurul arcului lor. Pe cărările lor tăinuiteauzi parcă foşnetul vechimii, al istoriei, al lumii si câtecetăţi şi mănăstiri au fost durate cu credinţă de înain-taşi şi câte încă stau risipite printre crestele şi văileacestora, ca mărturie a momentelor si a legăturii dintrenatură si om, dintre codrii cei veşnici şi viaţa localni-cilor.

Munţii Buzăului vor vorbi întotdeauna despreadânca spiritualitate şi măreţia neamurilor de demult.Buzăul înseamnă însăşi istoria, din ale cărei adâncurivin spre lumina zilei atâtea podoabe şi dovezi, atâteaperle sacre din pământ şi din lespezi, care atestăvieţuirea şi continuitatea multimilenară pe aceste me-leaguri. Toate confirmă dacismul si tracismul buzoie-nilor, iluminat în timp de atâţia coloşi ai spiritului, aiiubirii de Dumnezeu, în frunte cu zeul lor cel fărăseamăn, marele Zalmoxis şi cu Soarele de-a pururistrălucitor pe cerul acestei lumi.

Urmele creştinişmului primar se văd şi azi. Ocontribuţie deosebită o au aşezările rupestre existenteaici, cu funcţii cultice încă din secolul al IV-lea,plasate într-o regiune binecuvântată de DUMNEZEUprin pitoreasca ei aşezare la Curbura Carpaţilor, uncolţ de lume ce poartă pe umerii săi milenii de istorie,pentru neamul românesc, trecut şi prezent, origine,cultură şi credintă, Munţii Buzăului remarcându-seprin prezenţa celei mai mari concentraţii de locuinţerupestre, unele dintre ele apărute din vremuri preis-torice, devenite ulterior lăcaşuri pentru propovăduireasfintei Evanghelii. „Leagănul creştinismului”, este celmai vechi centru monahal cunoscut din Carpaţi, ur-

mând ca şi importanţă după Dacia Pontică (Dobro-gea), loc unde creştinismul se propagă încă de laprimele sale zvâcniri. Nu sunt decât noţiuni ce privescansamblul religios Aluniş-Nucu-Ruginoasa, ce se ex-tinde pe teritoriile a trei localtăţi, Colţi, Bozioru,Brăieşti. Creştinismul se manifestă în această zonă aMunţilor Buzăului, întâi prin prezenţa celor ce fugeaudin calea persecuţiilor şi care îşi găseau în scobituriledin burta stâncilor un adăpost, ca apoi, odată cu reor-ganizarea religiei în imperiu de către împaratul Theo-dosiu I, aceste spaţii rupestre să fie amenajate ca şibisericuţe, pe lângă schiturile de monahi înfiinţateaici de misionarii creştini veniţi din Scithia Minor sauCapadocia şi să se manifeste până târziu în secolulXIX, când, din cauza procesului de secularizare, in-stituit de Cuza-Vodă la 1863, viaţa monahală dinaceastă regiune aproape că dispare. Găsindu-şi core-spondent în templele de pe Muntele Sfânt al Greciei,ansamblul religios din Munţii Buzăului capătă nu-mirea metaforică de „Athosul Românesc’’.

Avem de-a face cu o zonă puternic sihăstrită,energia cristică resimţindu-se şi astăzi, aşezările ru-pestre buzoiene fiind un fenomen istoric, social şispiritual, cu caracter specific, am putea spune chiar,,unicat”, îndeplinind întâi funcţia de lăcaşuri pentrupractici magico-religioase precreştine şi apoi creştine.Unele dintre peşterile triunghiului sihăstresc (prinunirea cu linii imaginare a celor 3 puncte de impor-tanţă istorică, Aluniş-Nucu-Ruginoasa, ar rezulta untriunghi echilateral; triunghi=trinitate), după părereaspecialiştilor, aparţin perioadei pre-daco-getice.

Depărtarea de lume, fecioria şi postul, eraureguli după care monahii îşi urmau cursul, monahis-mul sihăstresc dar şi chinovial trăind aici o aspră as-ceză bazată pe nemâncare de carne, pe lecturi dinsfinţii părinţi, pe muncă şi meditaţie in singurătate,adevărata credinţă presupunând dialogul continuu alsinelui cu Dumnezeu, şi practica rugăciunii lui Iisus.Duminica şi de sărbători se adunau în biserica din pia -tră, la Sf. Liturghie, privegheau noaptea, se măr-turiseau şi se împărtăşeau. Mâncau o dată pe zi, dupăasfinţit.

Această zonă reprezenta locul unde se făcea


magazin

53

legătura dintre Dobrogea (încorporată atunci în Moe-sia Inferior) şi Transilvania (Dacia) ,având în primulrând o importanţă economică, pentru că aici se făceacirculaţia bunurilor materiale dinspre Dobrogea şiMuntenia spre Transilvania şi Moldova, dar şi invers.În acelaşi timp, această regiune reprezenta pentrulumea romano-bizantină o importanţă strategică,deoarece pe aici se puteau scurge spre inima impe -riului popoarele barbare.

Creştinismul fusese predicat în stângaDunării de misionarii trimişi de autorităţile bisericeştidin Scyţia Minor, dar şi din Capadocia prin grija Sf.Vasile cel Mare. Astfel, religia creştină prinseserădăcini adânci atât printre autohtoni, cât si in rândulgoţilor. Misiunea ortodoxă exercitată în stângaDunării a fost deosebit de activă şi a dus la instaurareaunei organizări temeinice cu parohii în sate şi cetăţi,cu populaţie mixtă: autohtonă şi gotă. În fruntea aces-tor parohii erau, desigur, preoţii, protopopii şibineînţeles episcopii, dintre aceştia din urmă remar-cându-se Teofil, Ulfila (apostolul goţilor, botezat înrit arian de episcopul Eusebiu de Nicomidia, cel caretraduce Biblia în limba germană in 350), Godas sauSilvanus. Toate parohiile dimpreună cu preoţii lor şicu episcopii formau aşa-numita ,,Biserica lui Dum-nezeu”, care se afla în ţara goţilor. Titulatura ei era:,,Biserica lui Dumnezeu şi a tuturor parohiilor Sf. Bi -serici Ortodoxe din Capadocia”, condusă în vremeaaceea de Sf. Vasile cel Mare.

Valea Buzăului, vatră de veche mărturisirecreştină, a dat istoriei creştinismului românesc peSava gotul, părintele spiritual al Buzăului, care afăcut ca spiritualitatea creştină de pe pământul străbunal Buzăului să treacă până în Capadocia, cunoscută

fiind Sfântului Vasile cel Mare,cu care sfântul buzoian a fostcontemporan. El suferă moartemartirică în luna aprilie a anului372, cu ocazia persecuţiei dez -lănţuite de Ahtanarich.

Unul dintre misionariireputaţi despre care credem că aacţionat în zona Buzăului a fostAudius, originar din Meso -potamia (actualul Irak sauVechiul Summer). Exilat de îm-păratul Constantin II în ScythiaMinor, unde a găsit destui creş-tini, el a convertit aici mulţi dinrândul maselor. Sf. Epifanie ne

spune că Audius a trecut şi in nordul Dunării, unde„in părţile cele mai dinăuntru ale Gothiei ” a catehizatmulţi goţi şi a înfiinţat în „Gothia însăşi” mănăstiri,în care erau practicate viaţa călugarească, fecioria şiasceza.

Audius şi ucenicii săi au predicat şi înfiinţatmănăstiri în Dacia Nord-Dunăreană, dar dacă aceastăGothie, după părerea majorităţii specialiştlor, se aflăla răsăritul Munteniei şi sudul Moldovei, audienii auîntemeiat aşezări monahale aici, înspre părţile dinmunţi mai ferite de migratori, aceste părţi corespun-zând teritoriului actualei eparhii a Buzăului, îndeosebizonelor din Munţii Buzăului.

Ammianus Marcellinus ne lămureşte că, pre-saţi de huni, vizigoţii conduşi de Athanarich se retragdupă câteva campanii cu împaratul roman Valens, înmunţii Serrilor (serrii =triburi dacice), în Caucaland-ad Caucalandensem locum-inaccesibili din cauza pă-durilor şi a reliefului abrupt. Munţii Caucaland, dupămulte discuţii, sunt aceeaşi „montes Serrorum” numiţiin antichitate şi Caucasus, nimeni alţii decât MunţiiBuzăului. Toponimul Caucaland este format dinCauc+land, prin traducere Ţara Cauca, adică Ţara dincăucul munţilor (căuc=caăuş). Menţionez că respec-tivul ţinut este un spaţiu protejat, adăpostit, motiv pen-tru care nu întâmplător a fost ales fie pentru locuire,fie pentru retragere temporară din calea năvălitorilor,şi deloc de neglijat, pentru amplasarea celui mai mareşi important centru de propovăduire a SfinteiEvanghelii. Zona este prielnică şi dezvoltării, datoritămicroclimatului creat, a multor specii, atât faunistice,cât şi vegetale de tip mediteranean: plante rare apifere,Neotia nidus-avis, Orchis laxifora subsp. elegance(ocrotită la nivel naţional) şi Dianthus spiculifolius


magazin

54

(garofiţa de stancă). Animale ocrotite: scorpionul (Eu-scorpius carpathicus) şi ciocănitoarea verde (Picusviridis).

Varietatea formelor de relief, condiţiile declimă şi sol, prielnice practicării feluritelor culturiagricole, bogăţia solului şi subsolului, o reţea hidro-grafică deasă, numeroase drumuri care asigură legă-turi lesnicioase cu zonele învecinate, toate constituiecadrul natural al acestei regiuni, propice dezvoltăriivieţii sociale. O deosebită importanţă au avut-o re -zervele de sare ce abundă în spaţiul buzoian, existândo concordanţă între acestea şi civilizaţiile stabilite întimp în zona Buzăului.

Buzăul, nume cu învăluiri de legendă, consti-tuie una dintre cele mai vechi unităţi administrativ-teritoriale din Muntenia.

Configuraţia geografică, bogăţia solului şiabundenţa cursului de apă au creat condiţii optimepentru stabilirea şi continuitatea populaţiei în aceastăzonă, încă din cele mai vechi timpuri cercetările arhe-ologice dând la iveală urme ale prezenţei umane dinperioade imemoriale. Nu întâmplător, cineva alegeaşi hotăra să se stabilească în această multdiscutatăzonă a Buzăului, multă cerneală a curs şi nu puţini aufost aceia care, cu patimă, au scris şi investigat acestmiraculos tărâm. Considerate printre cele mai impor-tante vestigii arheologice descoperite pe teritoriulţării, relicvele rupestre au trezit un viu interes atât oa-menilor de rând cât şi specialiştilor din ţara noastrăîncă din secolele trecute.

Sub aspect ştiinţific, Grota Fundul Peşteriieste cea mai importantă din punct de vedere istoricdintre toate aşezările rupestre din cadrul ansambluluireligios, Aluniş-Nucu-Ruginoasa, o adevărată neste -mată ce atinge valoare mondială prin arta parientalărupestră efectuată aici. Originalitatea in expunere oplasează printre cele mai importante vestigii, unicatpe plan internaţional. Aspectul vulvar şi phallus-uluriaş, ce pare că străjuieşte străvechea aşezare, ne-arputea vorbi despre un foarte vechi cult, cultul ferti -lităţii.

Grota se remarcă printr-o mare varietate dereprezentări (aprox.137 incizii, 59 pe peretele sudic şi78 pe cel nordic ), diverse tipuri de arme, îndeosebipumnale prevăzute cu una sau mai multe nervuri lon-gitudinale, vârfuri de lance reprezentate fără coadă,vârfuri de suliţe, lame cu franjuri şi halebarde, desenesolare, un arc cu săgeată şi desenul unei mâini.

Ultimele studii demonstrează că grota, devârstă terţiară, începe să fie utilizată în scopuri cultu -

rale, foarte probabil, în timpul neoliticului târziu saueneoliticului timpuriu(4000-3500, î.Hr.), odată cuprimele manifestări apărând incizii pe peretele sudic,întâi desenul unor linii verticale, după care ar fi fostadăugate două lame cu franjuri şi câteva gravuriunghiulare. Mai târziu, confecţionarea pumnalelordin metal determină apariţia de noi gravuri pe peretelesudic, dar, cele mai multe reprezentări se descriu peperetele nordic, eneoliticul şi bronzul timpuriu(3500/3000-2300/2100 î.Hr.) . Apar şi gravuri care arputea corespunde trecerii de la bronzul mijlociu labronzul târziu (2100-1500 î.Hr.).

Susţin specialiştii, „din neoliticul final şipână în bronzul mijlociu, ea a adăpostit tineri veniţisă parcurgă drumul iniţierii, un monument dinCarpaţii Orientali cu reprezentări din Preistorie şiEvul Mediu, Nucu - „Fundul Peşterii”, Judeţul Buzău.

În grota considerată drept un „depozit” debronzuri, în care se săvârşeau ritualuri pentru elitelerăzboinice unde însăşi gravarea armelor putea fi deordin sacru, acestea fiind considerate totodată sim-boluri phallice, nu întârzie să apară nici reprezentărispecifice perioadei ulterioare venirii lui Hristos, cândspatiul peşterii a fost reamenajat şi folosit ca schit demai multe generaţii de călugări.

Scrierile sunt cele care interesează într-unmod deosebit. Ele conţin sute de profeţii, necunoscutepână acum. Considerat şi astăzi drept una dintre celemai importante invenţii ale umanităţii, poate cea maimare, scrisul a stat la baza evoluţiei umane, a treceriide la arhaism la cultură. Munţii Buzăului deţin scrieriinteresante, descoperite pe o serie de lespezi, desprecare vom discuta într-un articol viitor.


magazin

55

Hyperboreea – o viziune integratoare asupra lumii

Nazaria Buga

Vom suprapune harta din Hyperboreea cuharta (hărţile) de acum. Hyperboreea extatică, abso-lută, intactă şi Hyperboreea, cu fizica şi virtualitateaei, hărtănită de contemporani.

Congresul, în ediţiile sale, veritabil pseudo-kinegetikos, s-a dovedit “o călătorie plină de adver-sităţi şi de provocări permanente”. De această dată,oferă intersectarea altor teme: Autorul, Tezaurul,Semnificaţia. Toate acestea, în conştiinţa lumii.

Vom privi Aurul şi pământurile rare, închimia şi Alchimia lor. Forjarea. În Hyperboreea ceaslăvită de hermeneuţi, de poeţi, trăită de şamani şiprospectată până-n “inelele lumii materiale” devizionari. “Eu vin de undeva foarte vechi” – spune,într-un târziu, Brâncuşi.

Vom înţelege “călătoria genetică” (după Dr.Napoleon Săvescu) – o călătorie, în anumite secunde,până sub zidul lui Planck. “Călătoria genetică”, maispectaculară (cu tot paradoxul) decât cea a unor Ryanşi Pittman, în vânătoarea stratigrafică a mărilor lor(mai cu seamă a Mării Negre). Mai spectaculară, pen-tru că a coborât în arborele genetic, căutând zoriiADN-ului, cu dezvoltările sale, pe cât de statice, peatât de copleşitoare, până la mine, până la Dumnea -voastră.

Făptură uranică fiind, ne-am adaptat la Hy-perboreea. Am luat din completitudinea şi din salini-tatea apei de gheţar, oxigenată foarte (cea subtilizatăîn analize definitorii, în căutările sale pe platourileînalte din lumea largă, de un Henri Coandă). Apa –aliatul nostru. Apa care a spălat Hyperboreea. Pezăpezile ei, s-a scris poemul pe zăpadă. Omăturiles-au topit dar poemul spus, şoptit, şi în arcul in-tracarpatic, belagin, a intrat în fonogramele Cerului.Cuvântul care a format lumea.

Evocăm acele profunzimi spre a salva Timpul,spre a vindeca acel tip de cădere din viziune.

Pentru că, în pofida unui posibil certificat deancestralitate pură, nu suntem la înălţimea Tradiţieihyperboreene, cu pragurile ei ultime, în Dacia, pânăspre secolul XIX, fie şi numai prin Ion Creangă, celcare a sintetizat Tradiţia esoteric, esenţial. Fără să ştie!

Nu avem candoarea dintru începuturi, nu

avem tresărirea în faţa unor pericole din “întunericuldin afară”. Nu avem nici hotarele de Oarecândva, cuîntregurile lor, nici Apărarea necesară fruntariilor ac-tuale.

Dacia Pha Niske (etymon: A. Bucurescu,Dacia Secretă), în dezvoltarea sa istorică, are, departea ei, doar Tezaurul, doar Cartea (prin Hasdeu, cuîntrebarea sa care nu aşteaptă răspuns). Tezaurul –pecete a pământului şi ancestralităţii noastre, aşa cumse aşează “pecetea Duhului Sfânt”, peste palmele şitălpile pruncului, la Botez.

În 1959, s-a descoperit, la Mamaia, un pa-pyrus, în limba greacă, datat sec. IV î.H. – unicat înteritoriul românesc. Şi, în Europa. A fost, în restaurare(timp de trei ani) şi conservare, la Moscova. După 52de ani, revine, de la Moscova, după intervenţii, înMuzeul de Arheologie “Calatis”, din Mangalia. De-talii, în Congres (Hebdomadar Focus, 13-19 Iunie,2013).

Prin rapturi istorice, parte din Tezaur o con-siderăm doar la capitolul “Lost Treasures of theWorld”, pentru că Dumnezeu “ne-a lepădat, ne-a în-străinat” (scrie sus în Sanctuarul de la Mărăşeşti!)Sanctuarul – topos de jertfă şi incantaţie, din antichi-tate până acum. Stonehenge, Sarmisegetuza, cuecourile lor, cu semnificaţia lor dureroasă, până-n mă-duva oaselor din arealul postmodern (Sanctuarul dela Târgu Jiu). Coloană fără sfârşit.

S-au scufundat imperii: din oglinda reflectăriide sine, Roma, China antică s-au ruinat, prin propriulAhamkara – eul exacerbat. Ambele imperii au practi-cat exterminarea, cu sălbăticie şi artă. În Dacia, înCoreea: “Omoruri, atrocităţi, jafuri”. Hoţie, la drumulmare: “După ce a cucerit Scytia (Dacia) şi după în-frângerea lui Decebal, căpetenia geţilor, puterniculTraian a adus romanilor cinci milioane livre de aur şio cantitate dublă de argint, pe lângă cupe şi obiecte devaloare, care au depăşit orice posibilitate de a fi esti-mate şi încă turme şi arme şi mai mult de 50.000 deoameni, foarte potriviţi pentru război, împreună cuarmele lor, şi i-au dus în diferite părţi ale imperiului”(Criton, Getica, p.308).

Aşadar, s-au scufundat civilizaţii, au ars bi -


magazin

56

bliotecile lumii – suntem, şi noi, din pragul acesta:Sarmisegetuza, Ierusalimul, Teba, Cartagina,Vercingetorix, regatele briţilor (Boudica – the warriorqueen), regalităţile extreme-orientale – au avut toate“incrementa atque decrementa”, un proces fizic nece-sar, ca orice mare Ardere. Despre care s-a scris (întresapienţial şi armurărie) ori a rămas sub forma nepie -ritoare a Tezaurului (oriunde s-ar afla, în lume, înstrăi-nat) (Moscova, Viena - cu Tezaurul de la ŞimleulSilvaniei). A rămas, cel puţin, în tratatele de istorie ametalurgiei.

În heraldica globului, am oferit stema cu unCorb a acestor pământuri, aşa cum, în regalitateacoreeană, s-a înfipt pasărea cu trei picioare. Mai în-coace, vulturul bicefal; mai devreme, zimbrul care afericit şi timbrele de colecţie.

Evreitatea – Acum, la a doua, de fapt, cucerirea Canaanului – n-a încetat să-şi pună istoria în docu-mentare ample, în filme tematice: Arca lui Noe, Chi -votul Legii, o Evanghelie descoperită la NagHammadi. Istoria lor, dinspre răzvrătirile Ierusalimu-lui – înainte şi-n vremea cât a trăit Hristos – până-nactualitatea Domului din veacul XXI. Savanţii evreicaută cu ardoare Chivotul Legii, adică Identitatea lor.

În ăstimp, în afară de străduinţele acestei mi-norităţi corecte (Congresul de Dacologie), ce face is-toria oficială din Maurovlahia, pe seama străvechimii

noastre? S-a distrus fără noimă şi ce a rămas.Departe de hultănia practicată deasupra Da-

ciei istorice şi mai aproape de “şerpăria” (enunţată,într-o ediţie anterioară, de unul din strategi), întrePreistorie şi Actualitate, vom înţelege de ce am dobân-dit, de ce am pierdut, de ce ne-am “ocultat” ca semi-nţie şi dacă, “târâş printre vedenii”, vom mai ridicavreodată capul spre ceea ce a fost, într-un demultdureros de adevărat, Hyperboreea.

Suntem pe continentul Europa, în ultimulciclu (al treilea) interdiluvian, “cu predominarea uneimari rase”. Am trăit în “mileniul imperial dacic”. Amcunoscut Calendarul. Am primit Evanghelia.

Vom evoca, în acest Consens din 2013, aceltimp de stabilitate morală – marcă a devenirii noastreulterioare, până la conceptual de “fiinţare şi rostireromânească” din veacul XX.

Heraldică şi genealogie, emisiuni monetare,steme şi migraţii, biosferă, biodiversitate, Cronologia.

Să organizăm Sinaxarele, în inima noastră,până la ultimul războinic în armură, răpus în câm-purile din imperiul nostru de o mie de ani.

Căci, unde putea să apară marele, ultimul dinromantica lumii (cu al său “Memento Mori”) dacă nuîn acest ţinut sfâşietor, dintre viaţă şi moarte, dintretragedie şi exuberanţa dansurilor cu săbiile în dinţi?

Comorile BuzăuluiDomniţa Raţiu

Numele Mousaios (Buzău) a fost pentru primadată menţionat în scris într-o scrisoare a guvernatoruluiroman din Dobrogea trimisă lui Vasile cel Mare, episcopulde Capadochia, in anul 376 d.Hr., menţionând existenţa, pemalurile râului Mousaios, a unei aşezări urbane cu acelaşinume. Documentul se găseşte în Biblioteca Vaticanului.

Pe teritoriul judeţului Buzău se conservă vestigiicare atestă existenţa omului în regiune din cele mai vechitimpuri: unelte si arme din oase sau pietre cioplite, obiecteceramice din Neolitic si Epoca Bronzului, aparţinând cul-turilor Boian, Gumeşti şi Monteoru.

Oraşul Buzău, aşezat pe traseul drumului comer-cial care lega Peninsula Balcanică de Polonia şi ŢărileScandinave, atrage şi bogăţia economică, ce a făcut ca în1500 să devină sediul unei Episcopii. Complexul Episcopalva fi un focar de cultură datorat tipografiei, Şcolii de cân-tăreţi, Şcolii de zugravi de icoane şi Seminarului teologic.Având o poziţie strategică, Buzăul s-a dovedit şi un centru

de apărare împotriva invaziilor turceşti şi tătărăşti. Cetăţilede la Bradu şi Berca sunt dovezi concrete de rezistenţă îm-potriva năvălitorilor

În anul 1869, la expoziţia de la Paris, Romania afost prezentă cu o bucată mare de chihlimbar provenit dela Colţi şi cu „Cloşca cu puii de aur”, impresionantul tezaurgăsit la Pietroasa. Tezaurul de la Pietroasa a fost consideratcel mai mare din lume până în 1923, când a fost descoperitmormântul lui Tutankamon.

Nicolae Densuşianu, în monumentala sa lucrareDacia preistorică, afirmă că tezaurul de la Pietroasele estegeto-dac şi nu gotic, consideră că figura centrală de pe pa-tera de la Pietroasa este Zeiţa Mamă. Referitor la inscripţiade pe colan, Nicolae Densuşianu în Dacia Preistorică afirmăcă nu este scrisă în limba goţilor ci într-o limbă latină veche-limba geţilor, descifrând-o astfel: VULCHANUS O FECIT.

Cercetătorul Florin Olteanu, într-un articol publicatîn revista Flacăra din 1982, argumentează de asemenea


magazin

57

că în centrul paterei se află bustul Zeiţei Mame iar în jurulei, pe margine sunt zeii: Apolo, Ares, Dionisos, Fortuna,Hestia, Hermes, Hefaistos, Hades, Sibila şi Cronos, zeităţiprovenite din Dacia şi preluate apoi de greci şi de romani.Florin Olteanu, comparând zeii reprezentaţi pe pateră cuzeii germani, ajunge la concluzia că Tezaurul de laPietroasa avea o funcţionalitate astronomică şi astrologicăpentru că se ştie că geto-dacii aveau înalte cunoştinţe de-spre organizarea cosmosului. Florin Olteanu confirmă op-tica lui Al. Odobescu. şi anume că tezaurul are originegeto-dacă şi chiar mai mult, cu ajutorul matematicii şi as-tronomiei, descifrează un calendar pe marginea platoului..

Cercetătorii Ion Văduva-Poienaru şi Nicolae Gri -gore Mărăşanu, pe baza articolului lui Florin Olteanu spuncă în centrul paterei se află zeiţa Cybella care priveşte sprezeul Apollo, sărbătorit de daco-geţi de două ori pe an prinimpresionante serbări cu ocazia venirii şi plecării lui dintreoameni.

Tezaurul a aparţinut unui şir întreg de preotese şipreoţi geto-daci şi a fost folosit în ritualuri fie pentru prea -mărirea lui Apollo, zeu solar, fie mai târziu la sărbătorile ceaveau loc în semn de recunoştinţă pentru roadele pămân-tului şi pentru ca şi anul următor să fie rodnic. Tezaurul afost posibil utilizat într-un templu de pe dealul Istriţa, dealcu expunere sudică, pe care şi atunci se cultiva viţă de viecare producea cel mai bun vin din zonă. Pentru a oferi di-vinităţii cel mai bun vin şi cele mai bune fructe, acei preoţicu vaste cunoştinţe pe care am putea să le denumim şti-inţifice ofereau divinităţii roadele pământului în asemeneavase din aur şi pietre preţioase, dacii nedorind aurul pentrufolosul propriu.La staţiunea viticolă Pietroasele se maigăseşte încă un lin de piatră din vremea dacilor.

Alte comori ale Ţării Buzăului mai sunt:- Lacul fără fund (Lacul Vulturilor), lac

periglaciar este situat in Munţii Siriu, la o altitudine de 1.420m cu o suprafaţă de peste 0.5 hectare.), lacurile Balta Albă,Amara (cunoscute pentru nămolul terapeutic)

- Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi PâcleleMici ( la 12 km de Berca ) - rezervaţie naturală ce se intindepe circa 30 de hectare, un fenomen rar întâlnit în lume, încare trăieşte o plantă specifică locului: nitraria schoberi

- Sarea lui Buzău - rezervaţie geologică si pale-ontologică, situată între Pârscov şi Bădila, pe valea râuluiBuzău si unde se întâlnesc blocuri de calcar care conservăfosile din Jurasic.

- Focul Viu (în apropiere de Lopătari) - este oflacără înaltă de jumătate de metru, cauzată de o emisiecontinuă de gaze naturale.

- Munţii de sare din zona Săruleşti-Lopătari- Staţiunea Sărata Monteoru, situată la 18 km de

Buzău, unde se întâlnesc vestigii ale culturii Monteoru,datând din Epoca Bronzului şi urme ale unei aşezări dacice

- Cetatea dacică - Gruiul Dării, singura cetate

(cunoscută) cu ziduri de piatră din Muntenia. Ruinele cetăţiise află pe raza comunei Pietroasele, în apropiere de loculunde a fost descoperit in anul 1837, celebrul Tezaur de laPietroasele. Ruinele de la Gruiu Darii aparţin unei cetăţidacice de cult (un loc sacru) care făcea parte dintr-un an-samblu de fortificaţii dacice de apărare, alături de cetateadacică de la Cârlomăneşti şi de fortificaţia dacică de obser-vaţie de la Târcov (comuna Pârscov).

- Cetatea de la Cârlomăneşti. În 1892, BazilIorgulescu o menţiona în Dicţionarul geografic al judeţuluiBuzău şi aprecia că acea colină „e foarte importantă de stu-diat din punct de vedere arheologic” Într-adevăr, pe Cetăţuieeste o aşezare intens locuită în cea de-a II-a epocă a fieru-lui. S-a descoperit în profunzime o consistentă depuneredin epoca bronzului, aparţinând culturii Monteoru.

- Cetatea de la Târcov este o cetate dacică alecărei ziduri de apărare au fost ridicate în secolul I î.Hr. Dinprimele cercetări a rezultat că cetatea, în forma cochiliei demelc, avea rolul de apărare dar şi de supraveghere a im-portantelor depozite de sare de pe valea râului Buzău;

– Complexul de biserici rupestre de la Nucu.Între satele Nucu (comuna Bozioru) şi Aluniş (comunaColţi), se află cel mai important complex de vestigii rupestredin munţtii Buzăului.Aici se gasesc nu mai puţin de 10 peş-teri. Aluniş (sec. IV – VI), Agatonul Vechi, Agatonul Nou, Bu-cătăria, Peştera lui Dionisie Torcătorul (sec. IV – VI),Fundătura, Fundul Peşterii, Ghereta, Piatra Îngăurită (Peş-tera lui Iosif, sec. III – IV i.e.n) si Peştera de la Culmea Pie-trei (Uşa Pietrei). Bisericile si chiliile rupestre din satul Nucuerau folosite ca locuri de refugiu şi de cult. În zona locali-tăţilor Nucu şi Colţi există 29 de lăcaşuri de cult săpate înrocă. Bisericuţa din fundul peşterii datează din perioada ge-todacică şi este un monument istoric important.

- Biserica episcopală din Buzău, o construcţieimpunătoare, ridicată în 1504 de Radu cel Mare şi recon-struită de Matei Basarab in 1649,

- Biserica mănăstirii Râmnicu Sărat, ridicatăîntre 1691-1697, în timpul domniei lui Constantin Brânco-veanu.

- Mănăstirea Ciolanu. După tradiţie, mănăstireaar fi fost ctitorită de Doamna Neaga la anul 1590, deşi alteizvoare indică drept ctitori, la anul 1568, pe boierii DumitruCiolanu din Transilvania şi Radu Dragomir Sorescu din Ver-neşti.

- Mina de Petrol de la Sărata-Monteoru; - Expoziţia de sculptură în aer-liber de la Cio-

lanu-Măgura, - Colecţia de Chihlimbar de la Colţi,Şi unele lucruri asupra cărora planează misterul: - “Piatra scrisă” descoperită pe teritoriul comunei

Colţi- Trovanţii-pietrele vii de la Ulmet-Bozioru şi altele.


magazin

58

PIERIT-AU DACII? Dovezi diversece susţin afirmaţia lui Haşdeu

Prof. Pătru Silvia Ana MariaIng. Romeo Tonca

Limba, ocupaţiile şi istoria Dacilor ocupă unloc de seamă în activitatea lui B.P. Haşdeu. Ne vomîndrepta atenţia în sensul acesta mai ales spre douătitluri: “Mozaice de la Zarmizegetuza” şi “Perit-auDacii?!” În “Mozaice de la Zarmizegetuza”, Haşdeuavând în faţă două stampe după mozaicele descoperiteîn 1823 la Sarmizegetuza concluziona: “Războiultroian, sub privinţa elementelor sale constitutive, fu oluptă între naţionalităţile tracă şi elină”. “Deci mozai-cele de la Zarmizegetuza reprezintă scene din istorianaţională a Dacilor. Execuţia demostră pe însuşi arti-stul a fi fost dac”.

În “Pierit-au dacii” autorul analizează frag-mente documentare considerate ca dovezi conclu-dente de către detractori şi, prin analiză logică pe text,demonstrează existenţa atât a dacilor liberi, cât şi acelor supuşi stăpânirii romane.

Gavrilă Copil, în studiul Noi, tracii precizează:,,Cei ce luptă, există. Luptele,confirmate documentar, sunt mărtu-ria imposibil de contestat a dăinuiriipoporului dac pe teritoriul său stră-vechi şi după cele două războaiedaco-romane de pe vremea lui De-cebal şi după temporara ocupare aunei părţi din Dacia. Iată numai oparte din împăraţii romani - seco-lele III-IV - care în urma luptelor cuDacii şi-au luat numele de Dacicussau Carpicus: Filip Arabul Carpi-cus Maximus, Maximinus DacicusMaximus, Decius Dacicus Maxi-mus, Gallienus Dacicus Maximus,Aurelian Dacicus Maximus, Diocle-tian Carpicus Maximus, Maximi-nian Carpicus Maximus, GaleriusCarpicus Maximus, ConstantiusChlorus Carpicus Maximus,Constantin cel Mare CarpicusMaximus.

Analizând, de asemenea, ra-

poartele unor cercetări arheologice recente se poateobserva convieţuirea unor elemente de rit şi meşteşugautohton, împreună cu cele romane.

Printre altele, scopul lucrării de faţă este să or-doneze o parte din multitudinea datelor existente subo formă vizuală, uşor de urmărit şi să încurajeze par-ticiparea plenară a celor interesaţi de daci şi moşteni-rea lor istorică la rescrierea istoriei de către cei mulţipentru cei mulţi. În acest scop, lucrăm la alcătuireaunei hărţi virtuale cuprinzând date ascunse în hăţişulrapoartelor ştiinţifice ale Repertoriului ArheologicNaţional, de pildă, editabilă de către utilizatori, ce în-curajează adăugarea de informaţii scrise sau vizualede către pasionaţi.

Iniţiativa digitalizării monitorizării monumen-telor istorice din România şi a rapoartelor arheologicede vreo 10 ani încoace e lăudabilă, dar ne întrebăm înlegătură cu conţinutul informaţional...

Fig. 1 Drumul dacilor, de la Cisnădioara la Bragadiru,sau mii de ani de istorie desfăşuraţi în două aşezări


magazin

59

O căutare onestă pe acest site,http://ran.cimec.ro/, (RepertoriulArheologic Naţional, sub oblăduireaMinisterului Culturii) de către o per-soană nefamiliarizată cu organiza-rea, obţine la categoria aşezăridacice, 2!!!, rezultate (dealul Cetăţiidin Cisnădioara şi Bragadiru, dinIlfov). Apoi, cu ceva stăruinţă, ob-servăm că altele se ascund în culturabronzului, de pildă, sau sub straielealtor epoci. De câteva zile încerc tai-nele sitului, dar încă n-am găsitunde e clasificată SarmisegetusaRegia.

Aşişderea, o curiozitate bol-navă m-a împins să caut în Listamonumentelor istorice din România(oficială, aprobată de acelaşi minis-ter) câte dave s-or găsi pe teritoriulnostru. Că nu de alta, învăţăm şi noipe la clasa a IV-a cum era cu daciişi davele astea. Poate o fi vreuna peo şosea pe unde trec, şi aş arunca o privire. Rezultatelesunt, din nou surprinzătoare. Recunosc, căutarea-i fă-cută la ore târzii, şi monumentele înregistrate sunt,anume, 14062 pe teritoriul României. Hai, să-mi fiscăpat una... hai, două... Dar, totuşi, 31 judeţe fărănici una? Anecdotic e judeţul Neamţ, care n-are ni-ciuna în realitate, dar în oraşul Roman are 3 străzi pesubiect. Măcar străzile şi primarul au avut bunăvoinţă!

Mare sfiiciune arheologică... Felicitări Constanţei,care are 4! 17 în toată ţara!

Deci, se cere cu prisosinţă o formă vizuală caresă cuprindă nu numai aşezările dacice care au încetat(!?!) din viaţă la invazia romană (în opinia unora), darşi pe cele în care s-au găsit, în acelaşi orizont de timp,dovezi aparţinând ambelor culturi ce susţin, încă odată, răspunsul negativ la întrebarea marelui Haşdeu:PIERIT-AU DACII?

Fig 2. Judeţe unde n-a călcat picior de roman

În vechime, Carpaţii de Curbură se numeauCaucaz (Caucaland) sau Serrorum şi cuprindeaupartea de deal şi munte a Ţării Vrancei şi Buzăului cudenumiri de legendă care se mai păstrează şi astăzi,precum Siriu, Penteleu, Lăcăuţi, Mişna, Muşa, Răiuţi,Răchitosu, Ghergheleu, Titila, Malaia, Istriţa,Meledec, Şarba, Oltea, etc.

Cele două regiuni sunt brăzdate de numeroaseape curgătoare dintre care cele mai mari sunt Putna şiBuzăul care în vechime se numea Musaios (Moise),nume atestat încă din sec. IV – i.Ch.

Localităţi precum Căliman, Faraoani, Mera(Meru), Colţi, Mânzăleşti, Arva, Crăciuna, Bozioru,Bârseşti, Negrileşti, Năieni, Monteoru, Nereju,

Crucea de Jos şi de Sus (Panciu de azi), Suraia, An-dreiaş, Valea Zânelor, Căiuţi, Pralea, Ursoaia,Văvăluci poartă amprenta numelui de persoane sauevenimente de demult apuse, cu rădăcini istorice lo-cale sau universale.

Aici găsim Ţara Luanei şi a “babei” Vrân-cioaia, îi găsim pe Sfântul Sava (Gotul) şi Sfântul Şte-fan Cel Mare cu doamna Oltea, la Panciu (Crucea deJos şi Crucea de Sus) îi localizăm pe Cavalerii Teutonipentru o perioadă scurtă în drumul lor spre Ţara Bâr-sei, îi găsim în perioada Primului Război Mondial peHubert Schmidt, Rudolf Hess, Von Paulus care aurădăcini prin vechi familii din România cum ar fi fam.Rosetti ce avea un conac la Pralea situat la 9 km de

Carpaţii de curbură - rădăcini istoricedr.ing. Mateescu Ioan


magazin

60

Soveja de unde a fost culeasă balada Mioriţa. Tot înaceastă perioadă pe aici au acţionat eroii neamuluiprecum: Vasile şi Clemansa Chilian, Radu şi ProfiraMacovei, Toma Cotea, iar coaliţia germană a avut înspatele frontului o armată de soldaţi şi civili care seocupau cu “arheologia” în frunte cu Hubert Schmidt,cel care a efectuat şi săpăturile de la Cucuteni.

Poate Tezaurul de la Pietroasele, descoperitîn 1837 şi studiat iniţial de Al. Odobescu a fost eveni-mentul care a determinat să se acorde o mai mareatenţie zonei.

In continuare vom face o descriere sumară aunor evenimente posibile a fi avut loc în trecut peaceste meleaguri, folosindu-ne de descoperirile arhe-ologice, toponimia locurilor amintite mai sus cât şi deliteratura de specialitate.

Baba, care înseamnă tată, preot, ascet,înţelept care locuia pe culmile dealurilor, înconjuratde ucenici, în general şapte la număr, ce treceau prindiferite stadii de iniţiere.M. Sadoveanu în “ Creanga de aur” descrie viaţa

acestora cât şi desăvârşirea învăţăturii care se terminaîn Egipt. În Vrancea găsim pe “Baba” Vrâncioaia cucei şapte “feciori” care l-au ajutat pe Ştefan Cel Mareîn diferite momente din viaţa sa. Vrâncenii spun că vi-itorul domnitor a fost crescut şi educat aici de aceştiînţelepţi ai castei IO după ce tatăl lui a fost omorât iarmama sa (doamna Oltea) s-a călugărit sub numele deMaria.

Ţara Luanei (Luanelor) este de fapt ŢaraAmazoanelor, care au jucat un rol determinant înevenimentele care au avut loc din cele mai îndepărtatetimpuri până în secolele trecute. Le găsim alături detroieni în lupta cu acheii unde Pentesileea, regina lor,este ucisă de Achile, în lupta cu Hercule, când regatula fost străbăut de zeiţta IO, îndrumată de Prometeuîn drumul ei spre Egipt etc. Bărbaţii nu erau admişi însocietatea lor. Pentru a-şi perpetua stirpea, se depla -sau anual la un popor învecinat (gargarei sau gher-gari); copiii născuţi din această unire trecătoare seîntorceau la gargarei (în Vrancea) dacă erau de sexbărbătesc, în timp ce fetele erau crescute după obi-ceiurile amazoanelor.

Zeităţile pe care le venerau erau Ares şi maiales Bendis-Artemis, având ca principale activităţivânătoarea şi războiul. Nu s-a putut stabili o etimolo-gie exactă a numelui acestei populaţii mitice feminine.Dacă plecăm de la cuvântul latin manza care se tra-duce copil bastard, putem să spunem că amazoanaeste persoana care nu are tată legitim. În zonă este co-muna Mânzăleşti cu unul din sate Chizdiţa unde poate

a fost maternitatea + creşa acestor femei, iar pe platoulMeledec sunt multe peşteri pe lângă care curge apaSlănicului. Cuvântului Meledec dacă-i mai inter-calăm his, se formează numele biblic a lui Mel-hisedec - împăratul Salemului, preot al luiDumnezeu, împărat al păcii (Geneza 14, Evrei 7), fărătată, fără mamă, fără spiţă de neam.

Al.Vlahuţă, în volumul „România Pito -rească”, are un capitol despre Meledic, care este de omare profunzime şi actualitate, ale cărui idei trebuiescoase la lumină.

Cuvântul luana (lany, leany) şi în maghiarăse traduce fetiţă, ser (rorum) defineşte tot termenul defată (10), denumirea vârfului Penteleu poate deriva dela numele reginei amazoanelor Pentesileea, iar dacăcoborâm spre Comandău găsim Valea si CetateaZânelor. Şi Sfântul Sava a fost salvat de la supliciu peroată tot de femeile luptătoare din zonă. Drăgaicele,confundate de multe ori cu Sânzienele sau Vâlvele sesărbătoresc când grânele încep să se coacă pe data de24 iunie. Această sărbătoare se ţinea înainte la poalelemuntelui Penteleu, fiind considerată de bătrâni zeiţaagrară, protectoarea femeilor măritate şi a lanurilorcultivate. Să nu uităm că Cetatea Tomis (Constanţa demai târziu) a fost întemeiată pe ţărmul moesian(moisian) al Pontului tot de o amazoană, Tomiris. Ometopă de la Adamclisi prezintă o femeie cu costumde război care desigur este reprezentanta amazoanelor.

Tezaurul de la PietroseleGheorghe V. Cârlan, autorul lucrării “Tezau-

rul de la Pietroasa si prinţesa Khnumet”, în con-tradicţie cu Al. Odobescu, lansează ipoteza conformcăreia tezaurul nu a aparţinut nici vizigoţilor, nici os-trogoţilor, ci traco-romanilor. Istoricul îl citează în lu-crarea sa pe Nicolae Densuşianu cu cartea “Daciapreistorică”, în care acesta afirmă că modul de for-mare a poporului român şi a limbii române nu este celde romanizare a dacilor de către romani în cei 165 deani de ocupaţie. Dimpotrivă, aceşti doi autori susţincă românii existau pe aceste meleaguri înainte devenirea romanilor cum de altfel demonstrează şi dr.Săvescu Napoleon.

Revenind la cartea despre prinţesa egipteanăKhnumet, aflăm că această fiică a faraonului Amen-emhet al II-lea (1914-1876 î.Ch.) avea un logodnic înCarpaţi care i-a oferit în dar mai multe bijuterii dinaur. Profesorul Cârlan citează în acest sens cartea luiH.W. Muller, “Comorile faraonilor”. Istoricul româncompară cele doua coşuleţe ale Tezaurului de laPietroasa – octogon şi dodecagon – cu bijuteriile


magazin

61

prinţesei şi vede mari asemănări, de unde trage con-cluzia că bijuteriile prinţesei provin într-adevăr dinzona carpatică.

Gh. Cârlan a constatat legături strânse întreTracia antică şi Egiptul antic. Autorul susţine căstudierea paterelor de la torţile celor două coşuleţe factrimitere la cele pictate pe pereţii Mormântului Cam-pana al Etruscilor, a se vedea şi (2), (3), (6).

Tava (patera) din aur cu figuri are în mijlocstatuia unei femei stând pe tron, care poate fi Artemis(Diana Mellifica), iar pe margini figuri feminine şimasculine din mitologia locuitorilor de la nord deIstru.

Amintim că tezaurul a fost descoperit în zona“Urgoaia” iar localitatea nu este departe de SărataMonteoru (Monthu), Năieni, o extremitate a BrazdeiTroianului (lui Novac) şi de castrul roman de laPietroasa. Este necesară o reanalizare pertinentă atezaurului ţinând cont de cele mai recente descopeririarheologice din lumea pelasgilor până în Egipt, ajutatde informaţiile date de tezaurele descoperite în lumeatraco-geto-dacă (inelul de la Ezerovo - Bulgaria, Hi-nova, Poroschia, etc).

Siriu – Masivul Siriu cu lacul Vulturilorpoate fi locul de unde se efectuau observaţiile asupramersului pe bolta cerească a planetei Sirius. Nu de-parte sunt localităţile Colţi şi Bozioru unde se găsesccomplexele rupestre ale căror subsoluri conţin chih-limbar (ambră) ce au în general culoarea turcoaz saua planetei Sirius.

Sirius, cunoscut în Egiptul Antic ca Sopdet(greacă: Σῶθις = Sothis), apare în cele mai timpuriiconsemnări astronomice. În timpul erei RegatuluiMij lociu Egiptean, egiptenii s-au bazat în calendarullor pe răsăritul heliacal al stelei Sirius, anume în ziuaîn care aceasta devine vizibilă înainte de răsărit, cândeste destul de depărtată de strălucirea Soarelui. Pe-rioada era chiar înainte de inundaţiile anuale ale Nilu-lui şi înainte de solstiţiul de vară, după o absenţă de70 de zile de pe cer. Hieroglifa pentru Sothis repre -zintă o stea şi un triunghi. Sothis a fost identificatdupă marea zeiţă Isis, care a format o parte a unei tri-ade cu soţul ei, Osiris, şi cu fiul lor, Horus, în timp ceperioada de 70 de zile simboliza trecerea lui Isis şiOsiris printr-un duat (lumea lui Nun).

Grecii antici au observat că apariţia lui Siriusvestea venirea verii calde şi uscate şi se speriaudeoarece credeau că asta va ofili plantele, va slăbi pu -terea de muncă a oamenilor. Datorită luminozităţii,Sirius pare că scânteiază în condiţiile climatice tulburiale verii timpurii. Oricine suferea de efectele sale era

considerat astroboletos (ῶστροβόλητος) sau „lovit-de-stea”. În literatură, a fost descrisă ca „arzătoare”sau „înflăcărată”. Dacă se ridica clar, ea ar fi prevestitavere mare; dacă steaua era ceţoasă sau fadă, ea ar fiprezis molimă. Romanii sărbătoreau instalarea helia-cală a lui Sirius în jurul datei de 25 aprilie, sacrificândun câine împreună cu tămâie, vin şi o oaie pentru zeiţaRobigo astfel ca emanaţiile stelei să nu cauzeze ruginăgrâului în culturile din anul respectiv. Ptolemeu dinAlexandria a cartografiat steaua în Cărţile VII- VIIIdin lucrarea sa Almagest, în care a folosit steaua Si -rius ca locaţie pentru meridianul central al globului.

Şi celelalte denumiri din zonă precum, Arva(fraţii Arvali), Mişna (a repeta), Musa (Moise), Suraia(Surias – Soare), Ţarba (casta IO), Zăbala (Zabelo =Apollo), Răiuţi, Răchitosul, Jideni, Malaia, Faraoani,etc au încărcături istorice care trebuie puse în primplan pentru a face o evaluare mai bună din punct devedere istoric.

Conducându-ne după scrierile din VechiulTestament (Exodul), (3), (4), (8), (9) putem face ocorelare între scrierile rupestre din munţii Buzăului şiVrancei, denumirea dată râului Buzău de Musaios(Moise), Ţara Amazoanelor, templul Dorinţelor de laŞinca Veche care are o firidă cu desene ce reprezintăsteaua cu şase colţuri, un cerc cu Ying si Yang şi unportret ce poate fi al lui Moise, Feldioara (CastrumSancte Marie), Dopca-Racoş, Şibot-Siborot, Haţeg-Haterot, Parâng, care demonstrează că în cei 40 de anide peregrinări Moise cu triburile de evrei şi neevreiau stat pe pământul dacilor şi al geţilor, până ce evreiiau ajuns pe Pământul Făgăduit (Îmi voi pune mânaasupra Egiptului şi voi scoate oştirile mele, pe poporulmeu, pe fiii lui Israel din pământul Egiptului.... (1).

Bibliografie selectivă1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ieşirea (Exodul) VII.42. Crişan, M.: Angloamericanisme sau pure getisme? –Dacia magazin 78-79/20123. Densuşianu, N.: Dacia Preistorică, Ed. Meridiane4. Diaconu, T.: Scrierea secretă, Ed. Obiectiv5. Dragomir, S.: Date certe privind “roiri” ale strămoşilornoştri în jurul Mediteranei –Dacia magazin, 81/20126. Finkelstein, I.; Silberman, N.: The Bible Unearthed:Arheology’s New Vision of Ancient Israel and the Origin ofIts Sacred Text, The Free Press, New York City7. Gavrilă, D.: Enigme ale trecutului îndepărtat în MunţiiBuzău, Ed.Alpha MDN.8. Mateescu, I.: Moise şi Jules Verne sau more maiorum,Ed.Cetate9. Mateescu, I.: Rădăcini istorice, Ed. Cetate Deva10. Sadoveanu, M.: Creanga de aur, Editura CarteaRomânească


magazin

62

TEZAURUL DE LA PIETROASA - CLOŞCA CU PUII DE AURCercetări noi

Prof. dr. Eugen Marius Constantinescu

Ziua Bunei Vestiri, 25 martie1837. Coasta Istriţei sub platoul ViaArdelenilor, pe la jumătatea pantei su-dice, pe terasa înaltă din stânga GârleiUrgoaia. Doi ţărani, Stan Avram şiginerele său Ion Lemnaru, pietrari deocazie, pentru că de curând gerul semuiase, ieşiseră să caute piatră pentruînţelegerea cu „arnăutul” AnastasieTarba, zis Verusi. Acest albanez, născutîn Bitolia, fusese angajat de arhitectulHardin din Bucureşti pentru reconstru-irea podului peste Câlnău1, pentru edifi-carea Seminarului Episcopiei Buzăuluişi pentru lucrările din portul Brăilei, undecheiurile din lemn erau înlocuite cu al-tele din piatră.

Via Ardelenilor este un platoude vreo 7 – 8 hectare situat în satul Ochiu Boului, aziPietroasa Mică, sat aparţinător de Pietroasa de Jos.2 Con-centraţi, cei doi loveau cu vârful răngii de fier stâncile decalcar pentru a găsi „piatră moale”, care se ciopleşte uşor.Mişcând o lespede care „sunase bine” sub lovitura răngii,cei doi au scos la lumină „comoara”: cel mai mare, cel maicelebru şi cel mai râvnit tezaur din Europa: vestita Cloşcăcu puii de aur.

Tezaurul Cloşca cu puii de aur este cel mai impor-tant tezaur din aur şi pietre preţioase descoperit vreodatăîn Europa. Până în 1922, când a fost descoperit mormântullui Tutankamon, Tezaurul de la Pietroasa a fost cel mai maredin lume.3

Era ziua Bunei Vestiri şi cei doi au crezut că a datnorocul peste ei; sau ei peste noroc! Nici nu-şi închipuiauce vor pătimi de la acest „noroc” - comoara care urma să leaducă nu doar multe necazuri, ci chiar moartea. Uimiţi şisperiaţi de minunăţia ce le-a căzut în mână, cei doi au învelitobiectele într-un pulover, „în poala antiriului”,4 zice Ion Lem-naru,5 le-au ascuns în coşul carului şi în amurg, apucândcu fereală pe uliţa dintre grădini, duc şi ascund comoara înpodul casei lui Stan Avram. Aici au păstrat-o un an, fără să-i cunoască adevărata valoare; sau neîndrăznind să o re-cunoască.

La data descoperirii, Tezaurul de la PietroasaCloşca cu puii de aur era compus din 29 de piese, conform

declaraţiei lui Ion Lemnaru,6 cel care a văzut primul gră-mada de lucruri acoperite cu un strat de praf negru. Aşezatepe marele platou, unele în altele şi unele peste altele,acoperite cu fibula mare, imaginea care i s-a imprimat înminte lui Ion Lemnaru a fost aceea a unei cloşti care-şiapără puii. El este naşul tezaurului, cel ce a rostit primulsintagma Cloşca cu puii, care a devenit, chiar din timpul an-chetei, numele oficial al comorii: Cloşca cu puii de aur.7

În mentalul colectiv din satul Ochiu Boului sepăstrează până astăzi câteva relatări interesante desprecomoară, neînregistrate în documentele oficiale.

Între altele, memoria satului păstrează şi urmă-toarea informaţie: împreună cu tezaurul se afla şi o marecantitate de bani vechi de aur şi argint, pe care cei doi i-aupus în patru desagi8 (două perechi) şi i-au ascuns în carierade piatră din fundul curţii lui Stan Avram. În timpul perche -ziţiilor din perioada anchetei, declanşată de autorităţi în iulie1838, o parte din aceşti bani şi nişte bare de aur (?) (nicibanii nici barele nu sunt menţionate în declaraţiile oficialeale descoperitorilor), au fost duse şi ascunse în coliba (bor-deiul) unei babe, rudă cu ai lui Baciu, care locuia la mar-ginea satului Urgoaia, pe drumul Bădenilor. Cândanchetatorii se îndreptau spre coliba ei, baba a aruncatceea ce avea din comoară într-o crăpătură din preajmacasei, astfel că acele lucruri n-au fost găsite de jandarmi.9

După moartea celor doi descoperitori, despre aceşti bani ar


magazin

63

fi ştiut numai Nicolae Baciu cu fiii lui, Achim10 şi George. Oa-menii spun că din banii găsiţi odată cu comoara, ai lui Nico-lae Baciu, care au supravieţuit anchetei, şi toţi urmaşii lor,şi-au rostuit averea, au cumpărat pământuri şi vite, se îm-brăcau ca orăşenii, şi-au făcut case şi acareturi noi, maimari şi mai arătoase, şi-au trimis copiii la şcoli, unii au des -chis crâşme sau alte afaceri de comerţ etc, săltându-sepeste nivelul celorlalţi consăteni, păstrându-şi această po -ziţie până la colectivizare, chiar şi după! Şi astăzi neamulBăceştilor este mai răsărit decât ceilalţi pietroşani.

A trecut vara, a trecut şi toamna fără necazuri.Toamna târziu, după terminarea culesului, ăl tânăr, Ion, aluat un „lănţuc” din comoară, lung ca de trei palme şi „grosca pe degetul mic”, cum reţine tradiţia locală, şi s-a dus lacrâşmă, aflată în marginea satului, mai jos de Via Ardele-nilor, cam pe unde este azi gospodăria lui Nise / Nistor Ji-ganie. Crâşmarul, om umblat prin lume şi obişnuit cu aurul,cum a văzut lănţişorul, i-a dat lui Ion de băut toată ziua, iarseara i-a dat o sticlă de ţuică, i-a învelit într-o hârtie niştepastramă şi o pâine să le ducă acasă.

Documentele anchetei consemnează o relataredespre un lănţişor pe care Ion Lemnaru l-ar fi vândut unuiaGhiţă, nepot al arendaşului Frunzăverde „drept una oca derachiu de prune şi treizeci parale”,11 pe care acesta l-ar fidat altui sătean, „anume Ianache, de la Ochiu Boului, casă-l vază, şi nu i l-au mai dat”12 şi, deşi au fost aduşi la Agieşi anchetaţi toţi cei pe la care umblase lănţişorul, acesta nua mai fost găsit niciodată, cum reiese din dosarul anchetei.

În memoria colectivă a sătenilor din Ochiu Bouluise păstrează şi altă întâmplare. Între Crăciun şi Bobotează,cei doi bărbaţi împreună cu soţiile, se duc în vizită la MovilaBanului, un sat aflat în câmp la vreo 8 km de Ochiu Boului,la un cumnat al lui Stan Avram, care era fierar. Stan i-a datacelui cumnat nişte bucăţi de metal din cele mai groase (lin-gouri?) luate din comoară (nici acestea nu sunt menţionateîn declaraţiile din dosarul anchetei), rugându-l să-i facă niştebalamale de uşă13 şi câteva perechi de potcoave pentru boi.După Paşti, când s-au dus să ia lucrurile, cumnatu-său îiînapoie bucăţile de metal spunându-i „Ia-le de-aici că nu-sbune de nimic, când le-ncălzesc se topesc, nu pot să facnimic din ele.” Odobescu consemnează o întâmplare oare-cum asemănătoare, publicată în 1841 de M. Billecocq, înrevista Le Glaneur moldo-valaque (Spicuitorul moldo-valah), care apărea la Iaşi sub direcţiunea lui GheorgheAsachi, variantă relatată de Anton Kurz din Braşov luiJoseph Arneth, custodele Cabinetului de Antichităţi dinViena şi folosită de acesta în volumul apărut în 1850, de -dicat monumentelor din aur şi argint din Cabinetul imperialhabsburgic,14 în care unul dintre ţărani (sătenii spun că eraStan Avram), crezând că obiectele din comoară sunt dinaramă, a dat o bucată din ele unui ţigan căldărar, ce popo-sise în sat cu meşteşugul lui, ca să-i dreagă o tingire (în altă

variantă o căldare), dar acesta, neputând să rezolve treaba,ar fi aruncat cât colo bucata de metal spunând că nu-i bunăde nimic.15 Autorul monografiei tezaurului precizează că nucunoaşte sursa anecdotei şi că aceasta (anecdota) nu esteconsemnată în dosarul oficial al anchetei.16

Din citirea atentă a documentelor întocmite în tim-pul anchetei şi din relatările sătenilor din Ochiu Boului, uşorse poate observa că Tezaurul de la Pietroasa a fost formatdin mult mai multe obiecte decât cele reţinute şi studiate deA. I. Odobescu. Nu ştiu cum, nu am nicio explicaţie pentruconfuzia pe care Odobescu o introduce în legătură cunumărul pieselor care formau tezaurul în momentul de s -coperirii. Cu siguranţă el a văzut dosarul Tezaurului,17 darde ce a optat pentru varianta cu un număr redus de obiectenu ştiu.

După ce, în interval de două zile, guvernul Dom -nitorului Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) era înşti-inţat despre descoperirea tezaurului de la Pietroasa, maiîntâi pe 12 / 24 iulie de Sfinţia Sa părintele Filotei, economulEpiscopiei Buzăului şi apoi pe 13 / 25 iulie 1838, de ocâr-muitorul / prefectul judeţului Saac – Săcuieni, Ministerul Tre-bilor din Lăuntru (Ministerul de Interne) numeşte o comisiecare se deplasează la Pietroasa, operează câteva arestărişi strânge numeroase declaraţii. Din nefericire, ziceOdobescu, această anchetă a fost condusă mai mult curigoare decât cu abilitate: urmările ei fură, din nenorocire,mai mult aspre decât bine chibzuite; se lăsară la o partemulte din iscodirile cari ar fi fost folositoare ştiinţei arheolo-gie.18 Însuşi prinţul Mihalache Ghica, fratele domnitorului şiMinistrul Trebilor din Lăuntru (banul M. Ghica, mare vornical ţării, în Pia desideria, Opere, IV, p. 926), mare amator deantichităţi, se deplasează la Pietroasa pe 17 / 29 iulie 1838,însoţit de Petrache Poenaru, director general al şcolilor, fostsecretar al lui Tudor Vladimirescu, ctitor al Liceului NaţionalSf. Sava, inventatorul stiloului şi de Constantin Steriadi,funcţionar în ministerul de Interne19. Au fost arestaţi şi an-chetaţi cu asprime toţi cei patru ţărani care au descoperit şi/ sau au ascuns comoara, Ion Lemnaru, Nicolae Baciu,George Baciu, Achim Baciu (Stan Avram murise înainte de7 iulie), albanezul Anastasie Tarba zis Verusi, cumpărătorultezaurului, arendaşul Gheorghe Frunză-Verde, postelniculDumitrache Ghizdeanu, care a încercat să profite deneînţelegerile dintre ultimii doi, servitorul acestuia TheodorMoldoveanu, un oarecare Constantin Probaca din Ohrida,compatriot şi asociat al lui Verusi care l-a ajutat să ascundăşi să vândă parte din tezaur, Ghiţă Solomon din Buzău,Vasile Elbachi din Oizan - Valea Teancului, Cristian Sărbuldin Râmnicu Sărat, servitorul Albanezului, ungureanulGeorge Cocârlă (un român din Transilvania) care lucra peşantier, grecul Anastase Costea şi Barbu Paşol, tistu /brigadier de jandarmi din districtul Buzău (brigadier deDorobanţi, zice Decretul Principelui Ghica pentru confir-


magazin

64

marea sentinţei).Anchetele şi percheziţiile efectuate în cadrul şi în

timpul procesului, care a durat până în 184220, s-au soldatcu rezultate foarte slabe. Mai exact, au fost recuperatecoşuleţul dodecagonal şi colanul (sau inelul) de la Gheor -ghe Frunzăverde, primite de la George Baciu, respectiv dela Verusi, iar în podul lui George Baciu, la locul ascunzişuluide după horn, au fost descoperite un lănţişor cu pandelocşi colanul cu inscripţie, rămase acolo din întâmplare.

Tot atunci, autorităţile îndrituite cu ancheta auîncercat să stabilească cu exactitate locul unde a fost des -coperit tezaurul, dar fără niciun rezultat. În mentalul colectivlocal, cu privire la acest moment, se păstrează o amintirespecială. În timpul cercetărilor, Ion Lemnaru, sub asprimeamăsurilor aplicate de anchetatori, a fost de acord să aratelocul unde el şi socrul său au găsit comoara. Adus la OchiuBoului cu gardienii la spate, era dus pe drumul de lacişmeaua lui Despan spre Poiana Crudului, dar cândajungea în preajma locului descoperirii, în dreptul unui ulmcare s-a păstrat până după mijlocul secolului trecut, i se luagraiul, nu mai putea să articuleze niciun cuvânt, i se blocausimţurile, nu putea să facă niciun semn; abia după ce treceade Poiana Crudului îşi recăpăta glasul şi putinţa de a facesemne Repetându-se de mai multe ori această încercare,înainte de ulmul amintit arăta cu degetul un loc în faţa lui,dar când se mişca spre acel loc îşi pierdea din nou glasul,după ce trecea de acel loc arăta în urmă, dar când se în-torcea îşi pierdea din nou glasul.21 Localnicii spun că acestaera blestemul tezaurului. Aşa se face că ancheta nu a pututstabili cu exactitate locul acestei uluitoare descoperiri. Multmai târziu, câteva decenii după anchetă, s-a stabilit, cuoarecare aproximaţie, locul unde s-ar fi descoperit tezaurul,loc marcat în anul 1979, din iniţiativa primarului PetracheMihăilă, printr-un monument naiv, singura amenajare careaminteşte, astăzi, că acolo a fost descoperit în anul 1837fabulosul Tezaur Cloşca cu puii de aur.

(Va urma)____________________1. Primul pod de piatră din Ţara Românească, construit în 1831,sub coordonarea generalului Kisseleff, cf. Liuba Iancovici, Primulpod de piatră din Ţara Românescă, construit în 1831 la Gura Câl-năului, Buzău, în Mousaios, II, Buzău, 1978, p. 54 – 61; luat deape în 1835, informaţie comunicată de prof. univ. dr. AnetaBoiangiu la Sesiunea anuală a Muzeului Judeţean Buzău, 1983;în 1837 se hotărâse în Divanul domnesc ca podul să fie refăcut,lucrarea fiind încredinţată arhitectului Hartin, din Bucureşti, al căruiangajat era Anastasie Tarba2. La acea dată existau două comune cu numele de Pietroasa:Pietroasa de Jos cu satele Ochiu Boului şi Urgoaia, şi Pietroasade Sus cu satul Bădeni; cele două comune făceau parte din PlasaTohani, din judeţul Sac – Săcuieni, cu capitala la Bucov, judeţ des-fiinţat la 1 ianuarie 1845, când Plasa Tohani şi, implicit, cele douăcomune, trec la judeţul Buzău; satul Pietroasa de Jos se afla, to-todată, pe moşia Mânăstirii Berca – Bradu, pendinte de EpiscopiaBuzăului; cele două comune s-au unit în anul 1934 sub numele,nepotrivit, de Pietroasele

3. Tezaurul incaşilor, din care regele Montezuma, sub varii pre-siuni, a dat spaniolilor câteva loturi de splendide obiecte din aur,nu a fost văzut niciodată ca ansamblu, deci nu ştim dacă a existatcu adevărat4. Arhivele Naţionale Bucureşti (mai departe citat ANB), Dosar 582/ 1838, f. 32; v. şi Marcel Dumitru Ciucă, Tezaurul de la Pietroasa.Dosarul descoperirii şi al destinului său ulterior, Ed. SAECULUMI. O., Bucureşti, 2010, p. 1005. Numit tămplarul în porunca Domnitorului Alexandru DimitrieGhica Voievod din data de 14 iulie 1838 către Departamentul Tre-bilor din Năuntru, Dosar 582 / 1838, f. 29; v. şi M. D. Ciucă, op.cit., p. 886. A N B, Dosar 582 / 1838, f. 31 - 32; v. şi M. D. Ciucă, op. cit.,p. 98 - 100 7. „5 păsări şezând pe dânsa (pe sinia / platoul de aur . . . întinsă,ca o masă rătundă . . .) una . . . închipuia de cloşcă, iar celelaltepatru, mai mici, împodobite cu feluri de pietre şi în urma ei, seînchipuia de pui.” Însemnarea lucrurilor găsite, după tacrirul / de-claraţia la interogatoriu / a lui Ion Lemnaru, în A N B, Dosar 582 /1838, f. 50; vezi şi părerea lui Odobescu, în A. Odobescu, OPERE,IV, ed. Mircea Babeş, Bucureşti, 1976, Studie asupra tezauruluide la Pietroasa, p. 894, nota 12, unde vorbeşte despre cele cincifibule în formă de păsări; v. şi M. D. Ciucă, op. cit., p. 968. Desagii sunt / erau făcuţi dintr-o bucată de pânză groasă, rezis-tentă, ţesută în casă, lungă de circa 2,5 m, lată de 40 – 50 cm,ale cărei capete erau întoarse pe circa 60 cm fiecare şi cusute pemargini astfel încât formau doi săcotei uniţi între ei prin porţiuneade pânză rămasă nedublată la mijloc. Se purtau simplu şi comodpe umăr sau pe crupa calului, umplerea lor în mod egal având unrol important în asigurarea echilibrului.9. Informaţii primite de la Grigore Baciu, fiul lui Constantin CodinBaciu, om cu stare bună în Ochiu Boului, stră-stră-stră-nepot allui George Baciu 10. În documentele anchetei privind tezaurul acesta este numitde mai multe ori Iachim11. M. D. Ciucă, op. cit. p. 98 12. Idem, ibidem 13. Balamalele de uşă erau nişte bare de metal lungi de 40 – 60cm, late de 4 – 5 cm, groase de 1 cm, cu trei – patru găuri princare se fixau pe uşă, cu unul din capete întors care forma un cilin-dru în care intra uşoru pe care se mişca uşa14. Josef Arneth, Gold- und Silber-Monumente des k. k.Münzen- und Antiken – Cabinettes în Wien, Viena, 1850, p. 85 15. A Odobescu, OPERE. IV, p. 890, n. 416. A. Odobescu, Le Trésor de Pétrossa, tome Iere, Paris, 1889 -1900, p. 4, nota 1; idem, în OPERE, IV, ed. Mircea Babeş, Bu-cureşti, 1976, p. 8617. Aflat, atunci când şi-a început Odobescu cercetările asupra is-toricului descoperirii, în depozitele Arhivelor Naţionale subnumărul 1572 / 1838. Astăzi, dosarul se păstrează tot la ArhiveleNaţionale Bucureşti, dar are numărul 578 / 1838.18. A. Odobescu, Le Trésor de Pétrossa, tome Iere, Paris, 1889 -1900, p. 9; idem, în OPERE, IV, p. 91; idem, în Studie asupraTezaurului de la Pietroasa, p. 89119. A. Odobescu, Le Trésor de Pétrossa, tome Iere, Paris, 1889 -1900, p. 10; idem, în OPERE, IV, ed. 1976, p. 92; idem, în Studieasupra Tezaurului de la Pietroasa, p. 892; în documentele proce-sului, în locul lui Steriadi este nominalizat Pantazi Popovici; A NB, Vornicia din Lăuntru, dosar 582 / 1838, f. 7 – 8; v. şi M. D.Ciucă, op. cit., p. 6820. A. Odobescu, Le Trésor de Pétrossa, tome Iere, Paris, 1889 -1900, p. 12; idem, în OPERE, IV, ed. 1976, p. 9421. Episod povestit de Grigore Baciu, atunci în vârstă de 79 deani, care îl cunoştea de la tatăl său, Constantin Codin Baciu, stră-stră-stră-nepot al lui George Baciu, pietrar din generaţia trăitoareîn prima jumătate şi la mijlocul secolului XX în Ochiu Boului


magazin

65

Secţiunea a III-aDacii în conştiinţa lumii

IPOTEZĂ PRIVIND LOCUL DE ORIGINEAL PERSONAJULUI MITICO-ISTORIC RAMA

Eugeniu Lăzărescu

Epopeea Rāmayana relatează desfăşurareaevenimentelor legate de personajul mitico- religiosRāma.

Cercetările efectuate în arealul carpato-dunărean au constatat existenţa unei mari cantităţi dedate de natură lingvistică, toponimică, hidronimică,oronimică, omonimică de obârşie sanskrită precum şitradiţii arhaice cu conotaţii legate de formele primareale cultului religios vedic, unele elemente ne-mairegăsindu-se în formele culturii vedice ajunse înIndia. Conform epopeii Rāmayama, personajulmitico-religios Rāma s-a născut în localitatea Ayod-hya considerată de istoriografia indiană a fi situată înIndia, în oraşul cu acelaşi nume. Evenimentele relatatede către epopee s-au desfăşurat legate în special deacest oraş.

Ultimele cercetări făcute de către paleoas-tronomul indian Gurudev, pe baza programului I.T.„Dating”, în 2007, au stabilit că data naşterii erouluiRāmayanei, Rāma, a fost 10 ianuarie 5114 î.H. Dataa fost stabilită pe baza informaţiilor furnizate deepopee de către Rişi Valmi în care fiecare evenimentrelatat a fost corelat cu o conjuncţie planetară a mo-mentului istoric, fenomen astronomic nerepetabil.Data stabilită este independentă de orice reperare ca -lendaristică.

Conform epopeii, Ayodhya era capitala rega -tului Kosala, regat menţionat de către Mahābhārata cafiind unul dintre cele 54 de regate care compuneau, lamomentul istoric respectiv, imperiul aryan. Denu-mirea oraşului a fost dată după aceea regelui Ayudh(Aiud), denumire deja existentă în jurul anului 5601î.H.

Epopeea Rāmayana oferă o serie de date pri -vitoare la dinastiile regilor vedici care s-au succedatîn arealul geografic care a avut drept capitală Ayod-hya, eroul epopeii Rāmayana, Rāma, fiind cel de-al21-lea rege.

Conform textelor vedice, tatăl lui Rāma,regele Dāsarathi, era din dinastia solară Surya Vaşi, elfiind menţionat ca fiind cel de-al 63-lea monarh dinaceastă dinastie, fapt care conduce la ipoteza că în-ceputul domniei dinastiei solare a fost în jurul anului6740 î. H., considerând pe bază statistică durata mediea unei domnii de 25 de ani

Denumirea de Rāma, la vedici, a mai fostacordată, de-a lungul timpului istoric, ca un calificativ.El a fost acordat unei serii de personaje mitico-is-torice, inclusiv celor din India, după ajungerea arye-nilor în aceast areal.

Conform celor prezentate mai sus privitor lastabilirea poziţiei geografice reale a statului vedicKosala şi a capitalei sale, Ayodhya, precum şi a eveni-mentelor legate de personajul Rāma, s-a ajuns la con-cluzia că acestea se aflau, în timp şi spaţiu, în afaraarealului indian.

Analizând structura denumirilor şi tradiţiilordin arealul european, s-a constatat existenţa în arealulcarpato-dunărean a unei concentrări de date legate decultura vedică. Astfel:

1. Cercetările efectuate au constatat că dintrelimbile europene, limbi recunoscute ca fiind de ori -gine aryană, vedică, limba română, prin structurareasa, are o obârşie în primul rând arhaică.

2. Denumirea de „România”, prin forma„Rāma-na-ya” înseamnă în limba sanskrită „locul denaştere a lui Rāma”. Intr-o altă formă de pronunţieapropiată, prin asonanţă, denumirea înseamnă „locplin de iubire, plin de frumuseţe” sau „loc fermecător,plin de har”. Prin conţinutul său semantic, privit prinprisma limbii sanskrite, denumirea face o dublă tri -mitere: la personajul mitico-istoric vedic Rāma, eroulepopeii Rāmayana, cât şi la locul lui de naştere înacest areal.

3. Denumirea de Kosala, a regatului în cares-a născut şi a domnit ca rege Rāma, face trimitere la


magazin

66

arhaismul românesc „cosălău”, termen care defineşteun loc deluros, cu pajişti, destinat cositului. Denu-mirea este de origine sanskrită, prin semanticarădăcinii de cuvânt.(în sanskrită, ”loc sacralizat,păstrător al valorilor morale şi spirituale, ca un loc allui Indrea”).

4. Evenimentele relatate de către epopeea Rā-mayana sunt legate de un oraş antic numit Ayodhya,capitala regatului Kosala, localitate considerată loculde naştere a personajului mitico-istoric Rāma.

5. Existenţa numărului mare şi concentrareade toponime, hidronime, oronime, omonime de ori -gine sanskrită în arealul carpato-dunărean legate depersonajul Rāma.

6. Existenţa în tradiţia populară româneascăde obiceiuri de provenienţă vedică, cu trimiteri la per-sonajul Rāma.

În concluzie:1. Locul de naştere a personajului mitico-is-

toric Rāma, la care se referă epopeea Rāmayana caareal geografic, este actualul teritoriu al României,zona Aiud,

2. Data de naştere a lui Rāma este anul 5114î.H., loc situat, conform epopeii Ramayana în regatularyan Kosala cu capitala Ayodhya (Aiud), regat situatîn interiorul arcului carpatic.

IMPORTANŢA MAJORĂ A GEOGRAFIEIISTORICE*

Maria Crişan

Alături de matematică,ştiinţă care devansează toatecelelalte ştiinţe, geografia is-torică este aceea care elu-cidează toate „necunoscutele”socio-umane ale unui neam,ale unei colectivităţi, într-unanu mit moment al dezvoltării ei.

Ea a fost o disciplină aînvăţământului în cadrul Fa -cultăţii de Geografie până lamijlocul secolului trecut, când,fără noimă, s-a desfiinţat:această măsură a dus lagreşeli deosebit de mari în ad-judecarea unor aspecte deordin toponimic şi hidronimic încontextul poematic al unor maripersonalităţi cultural ştiinţificeuniversale cum este şi cazul luiPublius Ovidius Naso (43 î. Ch.– 17 A. D.) care este de faptprimul nostru poet, căci e celdintâi care a scris o carte depoeme în limba getă şi care erăvăşită – în cazul că nu a fostdistrusă, – în uriaşa Bibliotecăa Vaticanului [ cu Ovidiu s-ar

cuveni să înceapă studiul limbiişi al literaturii române].

Ovidiu a fost primulmeu profesor de geografie is-torică de a cărui operă, scrisăîn exil, m-am ocupat intenspeste treizeci de ani; din 1990,devenind membră a Societăţii

Internaţionale de Geografie is-torică „Ernst Kirsten” dinStuttgart (Internationale Ge -sellschaft für historische Geo-graphie der alten Welt ErnstKirsten) şi participând activ ladouă Colocvii internaţionale1990 (al 3-lea), 1993, (al 4-lea)


magazin

67

mi-a devenit profesor, Dl. Prof.Eckart Olshausen, – şef de ca -tedră la Istorie veche a Univer-sităţii din Stuttgart.

Datum de primămărime, în acest caz este destabilire a graniţelor Daciei şiGeţiei, care în Antichitate eraucu totul altele: Geţii şi Daciierau unul şi acelaşi popor, vor-beau aceeaşi limbă, dar totaldiferite erau ţinuturile locuite defiecare dintre ele. Dacii ocupauregiunile cuprinse întreizvoarele Dunării – Munţii Pă-durea Neagră (Schwarzwald),unde locuiau împreună cu altepopulaţii, cea mai numeroasăfiind cea a nemţilor (NEMETAIcu un termen grecesc,NEMETES cu altul latinesc);Cf. Plinius (VI, 19), (Dacii, învechime, se numiseră DANI,tot ei fiind aceia care au împru-mutat Dunării numele lor) –aşadar, Dacii ocupau teritoriileGermaniei, Austriei, Cehoslo-vaciei, Ungariei, Bulgariei dinzilele noastre, apoi până lagurile Dunării, spre Vest,graniţa de sud a Daciei era înThessalia (Marea Egee), dealt fel acolo este atestată primaetnonimie a strămoşilor noştride către Homer (Il. II 739),oraşul OLOOSON devenitELASON, apoi VOLOS, situatîn golful cu acelaşi nume dinMarea Egee; de la gurileDunării urcând spre nord pânăla Marea de Azov (în vechimeLACUS MAIOTIS), spre est,gurile fluviului Don (Tanais)care se varsă în Marea deAzov, apoi mai spre est, gurilefluviului Volga care se vărsa înMarea Caspică ( în vechimeITTA/HISTER, aşa cum de fapts-au numit toate fluviile dinsudul Rusiei de astăzi, inclusiv

cursul inferior al Dunării) –apoi, Cubanul (Phanagoreia –Taman, în vechime), Caucazia,tot ţinutul dintre Marea Neagrăşi Marea Caspică era ţinutgetic; Geţii, după sursele antice- ca şi Dacii de altfel numărau40 milioane de capete.

Graniţa de Nord a Im-periului Roman era la BosforulCimerian – Marea de Azov. Cf.Strabo (VII, 4, 4-5 = CHER-SONESUS TAURICA, iar ge-ograful îşi „publicase” opera cucâţiva ani mai înainte ca Ovidiusă fi fost alungat din Roma. Iatăcuvintele geografului Strabonprivind graniţa de Nord a Im-periului Roman, poematizatede Ovidiu:

„Haec est Ausonio subjure novissima vixque

Haeret in imperii mar-gine terra tui. (Tr. II, 199-200);„Ţinutul în care eu (Ovidiu) măaflu, este cel mai de curândanexat Imperiului Roman”. (şiconstituie graniţa lui de Nord).(Comp. şi „Tabula orae septen-trionalis Ponti Euxini” deClaudiu Ptolemeu).

Toate informaţiile datede Ovidiu în TRISTE şi PON-TICE, din domeniile as-tronomiei, geografiei istorice,etnografiei, limbă, obiceiuri...,sunt pure adevăruri până încele mai mici detalii, aşa cum osubliniază şi Prof. N. I. Barbu înreferatul său din 10 iunie 1987– (şef de Catedră, preşedinte aSocietăţii Internaţionale „OVID-IANUM”, – la prima mea lu-crare închinată lui Ovidiu„References of historical geog-raphy, în Tristia and Pontica” –sunt pure adevăruri până încele mai mici detalii, căci fiindfoarte conştient de supra -vieţuirea lui peste milenii, şi, o

spune, deseori, expressis ver-bis, a respectat întru totul ade-vărul net. Traducătorii – şi apoiexegeţii care s-au orientatdupă ei, Naum, în speţă, nu aurespectat vorbele lui Ovidiu şiau înlocuit, ad libitum, topo -nime şi hidronime - doar douăexemple, ele sunt mai multe,dându-şi adresa, la început descrisoare – obicei instituit de elşi rămas, ca atare, până astăzi:

1.”Frigora iam zephyriminuunt annoque peracto

Longior antiquis visaMaeotis hiems” (Tr. III, 12, 1-2)

(„Zefirii înmoaiefrigul, venită-i primăvara

Dar mie iarna asta dinMarea de Azov mi se păru mailungă ca-n ceilalţi ani”.

Traducătorul şi apoiexe geţii (orientându-se dupătraducător) – au înlocuit Mareade Azov cu Sciţia;

2.”Haec mihi Cimmeriobis tertia ducitus aestas

Litore pellitos interagenda Getas” (P. IV, 10, 1-2)

„A şasea vară-i asta decând mă aflu în Cimmerium,

Printre războinici Geţiînveşmântaţi în piei”.

Comparat cu fila 52 dinMss: „Ex Ponto” de la Alba-Iulia(pe care l-am publicat integralîn 2003, comentat de mine şicu o prefaţă iscălită de Prof. Dr.Florin Rotaru, este „Zegrino”una din mai multele denumiriale toponimului Cimmerium.Traducătorul a înlocuit Cim-merium cu PONTUS. Şi iată cădăinuie falsitatea de jumătatede secol, pentru că primul exe -get a fost o personalitate mar-cantă; falsitatea, aici înRomânia s-a născut şi apoi s-arăspândit în toată lumea.


magazin

68

Studiu comparativ între Provincia RomanăDacia şi Basarabia

privind aspecte ale ocupaţiei imperialisteIon Iustin Biliş

Imperialismul este politica unui stat şi a con-ducătorilor lui menită să sporească controlul lorasupra unor entităţi străine, cu scopul extinderii saumenţinerii unor imperii atât prin cuceriri teritoriale,cât şi prin metode indirecte vizând dominarea eco-nomică şi politică a unor state. Atăt în Provincia Ro-mană Dacia cât şi în Basarabia avem de-a face cuunele cuceriri teritoriale rezultante ale unor războaie,urmate de dominaţii economice. Scopul principal alImperiului Roman în Dacia a fost bogăţia acesteia:aur, argint, sare etc. Cu bogăţia capturată în urmarăzboiului şi cu cea exploatată şi furată din Dacia pedurata stăpânirii s-a revigorat Imperiul Roman. Rusiaa urmărit un alt scop în Basarabia şi anume: controlul“Gurilor Dunării”. Dunărea fiind o importantă arterăcomercială în Europa, Rusia şi-a dorit şi a obţinut opoziţie de control asupra acesteia.

Comparând suprafeţele Provinciei RomaneDacia şi ale Basarabiei stăpânite de Imperiul Romanşi respectiv Imperiul Ţarist sau Uniunea Sovieticăconstatăm că ele reprezintă, conform estimărilor, mi -nime şi maxime care sunt relativ apropiate.

România Mare, în perioada interbelică, aveao suprafaţă de 295.641 kmp. Proporţional, RepublicaMoldova aşa cum este cunoscută astăzi oficial inter-naţional, ar deţine 11,45% din această suprafaţă ma -ximă deţinută de statele româneşti în epoca modernă.

Astăzi, România şi Republica Moldova auîmpreună o suprafaţă de 272.236 kmp, din care Re-publica Moldova are 33.845 kmp. Procentual, Repu -blica Moldova deţine 12,43% din suprafaţa oficialdeţinută de cele două state româneşti.

Basarabia însă nu este exact RepublicaMoldova din punct de vedere al suprafeţei. Ea nu areTransnistria dar are Basarabia istorică şi ŢinutulHerţa. Suprafaţa Basarabiei este mai mare şi implicitşi procentul din suprafaţa totală a teritoriilor locuitede români este mai mare.

Comparativ, Provincia Romană Dacia, avândo suprafaţă estimată de 108.480,21 kmp reprezenta20,68% din suprafaţa Daciei de pe vremea lui Bure-bista care este estimată la 524.605,78 kmp şi 40,39%din suprafaţa Daciei în timpul lui Decebal care este

estimată la 268.596,71 kmp. Aceste estimări suntmaximale. Există alte estimări care ne prezintăprovincia Romană Dacia ca fiind de doar 14% sau20% din toată Dacia.

*

Putem trage concluzia că există o similitudineîntre ponderea deţinută de cele două teritorii ocupateîn totalul suprafeţei deţinută de poporul nostru înaceste două etape ale existenţei

Privitor la perioada ocupaţiei celor douăprovincii româneşti, constatăm că sunt foarte apropi-ate ca durată.

Provincia Dacia Romană a luat fiinţă în anul106 e.n. în urma celui de-al doilea război daco-romanîncheiat cu victoria Imperiului Roman condus de îm-păratul Traian. Ea a existat sub diverse forme internede organizare până la Retragerea Aureliană din anul271 e.n. Durata existenţei acestei provincii a fost de165 de ani.

Basarabia a fost anexată prima dată de cătreImperiul Ţarist în anul 1812. Ea a fost sub stăpânirerusească timp de 106 ani până în anul 1918 cănd s-aunit cu Romănia. Timp de 22 de ani ea a aparţinutRomâniei Mari. În iunie 1940 Uniunea Sovietică re-ocupă Basarabia. Acest lucru a durat un an. În 1941România eliberează Basarabia. Acest lucru dureazănumai 3 ani. Uniunea Sovietică ocupă Basarabia dinnou în anul 1944 şi o va stăpâni până în anul 1991când s-a dizolvat URSS-ul şi Republica Moldova şi-a declarat şi obţinut independenţa, o independenţăparţială cauzată de păstrarea de trupe ruseşti înTransnistria. Aceste trupe apără o independenţă uni-laterală nerecunoscută internaţional, de facto, a acesteiregiuni din Republica Moldova. Avem un total de 179de ani din care stăpânirea rusească a fost de 154 deani în trei etape, întrerupte de două etape de revenirela ţara mamă, ce însumează 25 de ani.

*În ambele provincii studiate au avut loc de-

portări în masă. În Provincia Romană Dacia au avutloc înrolări în armata imperială. Soldaţii daci au luptat


magazin

69

în cele mai îndepărtate colţuri ale imperiului. ÎnBasarabia, în perioada 1941 – 1951, au fost deportaţiîn trei valuri între 59.617 şi 68.413 persoane.

*(Comparaţii privind limba vorbită, obiceiuri,

meşteşuguri, răscoale şi războaie, colonişti şi alte as-pecte.)

*

În Republica Moldova, conform datelorfurnizate de Recensământul din anul 2004, după 154de ani de ocupare şi 22 de ani de influenţe ruseşti con-sistente (1991 - 2013), 69,50% din populaţie s-a de-clarat moldoveni, 1,90% români şi numai 9,40% ruşi,11,20% ucrainieni, 4,00% găgăuzi, 1,90% bulgari şi1,90% alte naţionalităţi. Românii au rămas şi sunt ma-joritari în Republica Moldova (71,40%).Rezultă căpoporul nostru a supravieţuit unei lungi perioade deasuprire şi dezrădăcinare naţională. De ce să nutragem concluzia că, într-o situaţie similară din foartemulte puncte de vedere, populaţia geto-dacă dinProvincia Romană Dacia a supravieţuit şi ea după re-tragerea romanilor şi a revenit la propriul stil de viaţă,la limba sa şi la tradiţiile sale alături de dacii liberi.

Mai constatăm o importantă reducere a popu -laţiei de naţionalitate rusă în ultimii ani în RepublicaMoldova.

* Nu se cunosc detalii ale situaţiei în provincia

Dacia spre sfârşitul existenţei, doar o declaraţie a luiRufius Festus “În timpul împăratului Gallienus, Daciaa fost pierdută” şi oprirea subită a inscripţiilor şi mo -nedelor romane din Dacia în anul 256 atestă dezinte-grarea administraţiei romane in provincia Dacia.Plecarea locuitorilor reprezentanţi ai asupritorilor im-periali o putem asemăna părăsirii corabiei de cătreşobolani atunci cănd aceştia simt că aceasta se va scu-funda. Aşa s-a întâmplat în Dacia, aşa se întâmplăacum şi în Basarabia.

*Putem trage o concluzie importantă. În am-

bele cazuri avem de-a face cu o rezistenţă şi osupravieţuire extraordinară a poporului nostru, a lim-bii şi a obiceiurilor sale. Neamul nostru a fost flexibil,s-a înclinat în bătaia vântului dar de fiecare dată arevenit la verticalitate. Nu am fost un popor dur, rigid,puternic care la un moment dat şi-ar fi găsit un duş-man puternic care l-ar fi frânt şi urmarea ar fi fostieşirea din istorie. Am fost şi suntem un popormaleabil, adaptabil şi perseverent. Am fost puterniciatunci când a fost nevoie. Duşmanii neamului ne-aucotropit dar nu au reuşit să ne elimine nici fizic şi nicispiritual. Prin cunoaşterea trecutului, viitorul neamu-lui este asigurat.

„Dacia în conştiinţa lumii” - pornind de la un palat din Dacia Ripensis

Elisabeta Iosif

Despre daci se vorbeşte şi azi, pe teritoriile ce auaparţinut vechii Dacii şi unde s-au construit edificii ce dăi-nuie până în zilele noastre. Se ştie că Dacia era întinsă peun teritoriu cât Europa de azi. În urma celor două războaie,după 106 e. n., când dacii au fost înfrânţi de romani, ea afost în continuare populată de dacii liberi, apărând acest te-ritoriu împotriva lui Decius, împăratul roman ce şi-a luat titlulde Dacicus Maximus (249-251).

Vorbim azi despre un teritoriu care poartă numelede Dacia Ripensis, unde s-a ridicat Palatul Felix Romu-liana, construit în Valea Timocului. Acest palat , aflat la 11km de Zajecar, astăzi Serbia, parte a Moesiei Superioare,a rămas sub numele de Palatul imperial al lui Galerius (293-311) iar Palatul Felix Romuliana este înscris pe lista Patri-moniului Mondial UNESCO din 2007.

Este aşezat într-o zonă peisagistică miraculoasăsub muntele Măgura (cât de românesc sună), care a purtatîn timp semne şi simboluri, începând încă din vremea fos -tului teritoriu al Daciei, întins – după cum afirmă specialiştii

– repet, pe o suprafaţă aproape cât Europa. Legendă saunu, Romula a venit în Dacia de la Roma şi s-a îndrăgostitde un frumos cioban dac. Un dac liber. O poveste de iubire,pierdută în timp, i-a legat apoi. S-au căsătorit aşadar, iarmai târziu, fiul lor, Galerius, care şi-a divinizat mama, con-struieşte un palat în cinstea mamei sale, Romula, purtându-inumele. Senzaţia pe care mi-a creat-o acest unic perimetrufabulos (mă simţeam acasă, fiindcă eram în Dacia) a adusla suprafaţă o schemă mintală uitată, un semn de la stră-moşii daci, descifrând un mesaj. Pe acest teritoriu dac, cu-cerit de romani, se consumase o iubire iar mesajul veneade la strămoşi. De aceea am simţit acest palat regal ca peun spaţiu sacru, care scoate la iveală lucruri uitate, readuseîn actualitate, ca dintr-o antropologie culturală, „cultura cese definea ca un alter-ego uman, dorind depăşirea în sem-nificaţie” (St.L.Mureşanu). Vorbim aşadar despre urme lă-sate în conştiinţa lumii, pornind de la un monumentUNESCO - Palatul Romuliana din Dacia Ripensis.


magazin

70

Motto: Zestrea spirituală a Dacilor, culturalor, dezvoltarea tehnologiilor, dar mai ales limba

lor purtătoare de valori au stat la baza culturilor şilimbilor europene şi asiatice şi vom dovedi acest

fapt cu argumente de ordin lingvistic ce atestă continuitatea vieţii şi limbii Dacilor pe

teritoriul României, dar şi răspândirea lor înlume, formând noi civilizaţii.

Deschid o pagină din cartea sfântă a istorieineamului românesc, aducând dovezi de ordin lingvis-tic pentru a demonstra continuitatea limbii dacice peteritoriul locuit de poporul român, ea fiind baza limbiiromâne actuale şi a altor limbi europene şi asiatice.Sunt de formaţie filolog, având studii făcute la Uni-versitatea de Stat din Bucureşti, la Facultatea deLimbi Străine, specialitatea limba franceză-limbaromână şi m-a preocupat geneza cuvintelor. Daciiexis tă în mod evident în conştiinţa lumii, fiind chiarei creatorii unei conştiinţe sociale, colective, ai uneiuriaşe dimensiuni spirituale ce a cuprins umanitateaşi care a îmbogăţit alte culturi. Dacă Ptolemeu şi Con-stantin Giurăscu(1) afirmă că Dacii liberi trăiau înCrişana, Muntenia, Maramureş, Bucovina, Basarabiaşi Moldova, ar fi fost normal ca după romanizare peteritoriul ocupat de romani să existe un dialect diferitde cel vorbit în teritoriile ocupate de Dacii liberi. N.Iorga a argumentat că nu a fost posibil acest lucru, căs-a colonizat cu traci, aduşi din Sudul Dunării(2) cu olimbă asemănătoare cu a Dacilor/Geţilor, deci nu culatini din Peninsula Italică, unde se rărise populaţia,fiind folosită în administraţie lingua franca (latina decomunicare). De aceea există omogenitatea limbiiromâne, dialectele având mici diferenţe fonetice saulexicale, facilitând înţelegerea celor din regiunidiferite ale României, coeziunea fiind făcută şimenţinută de transhumanţă şi de religia comună. Neuimeşte faptul că albaneza, italiana, macedoromâna,spaniola, portugheza, occitana, retroromâna, atât deasemănătoare cu limba română au conservat în fondulprincipal de cuvinte, lexeme existente în românaveche. Contest actuala concepţie a formării limbiiromâne în urma colonizării cu ostaşi romani şicolonişti civili, căci erau imposibile contactele umanedirecte şi permanente, „coloniştii” fiind încartiruiţi încastrele lor sau în oraşele construite, de unde nu

puteau pleca, pentru că trebuia să fie grupaţi şi să in-tervină în caz de revoltă sau invazie din afară, în timpce băştinaşii erau împrăştiaţi prin munţi, văi, pe co -line, căci îndeletnicirile lor principale erau păstoritulşi agricultura. Aşa cum afirmă d-na Diana LianaGavrilă în cartea dumneaei „Enigme ale trecutului în-depărtat în Munţii Buzăului”(3), Dacii, cei din ŢaraLuanei, înmulţindu-se numeric, au plecat, conduşi demama bătrână şi de o călăuză spre alte meleaguri şiau dus cu ei o civilizaţie, o cultură, o limbă. Aşa ex-plică dumneaei faptul că Lu Anu, rege în Ţara Luaneiapare ca antroponim şi în Sumer, mai târziu, cuaceeaşi formă, pentru numele regelui de acolo, dar şiîn cuvinte ce desemnează originea (ardelean), numede persoane (Adrian, Damian) ca şi în cele ce definesco funcţie (han, dragoman, hatman) dar uimitor mi separe faptul că multe nume geografice se termină în„an” cu sensul de ţinut/ţară:Teleorman, Caraiman(România), Iran, Japan (numele în engleză alJaponiei) şi în localităţi din India, China (circa 30 –sursă: cartea”100 de minuni ale Chinei” Ed. „All”)),Coreea (fondată de dinastia Koryo, nume care în dacăînsemna „Cel ce strigă/dă poruncile”) sau AmericaLatină (Yucatan), sau terminate în „stan”(tărâm) caAfganistan şi altele poate peste 20 de ţări, având cu-vântul de bază „stâna”. Dacă luăm vocabula „man”din termenul „hatman” (grad militar) sau „vatman”,vedem că apare în „german” şi alte cuvinte marcândoriginea, cu sensul „om din…” dar şi în cuvintele en-glezeşti „man”, „woman”, „gentleman” iar numeleMangalia semnifică Ţara Bărbaţilor gali (oameniblonzi), care, după cum aflăm din „Tăbliţele de laSinaia” au fost alungaţi de conducătorii militari dinjurul Mării Negre. Ei au populat zone întinse ca: Gal-iţia (Polonia), Galenzia (Spania), Galia Cisalpină,Galia Aquitania, Galia Belgica, Galia Lugdunensis,Galia Narbonensis, Galatia (Anatolia), Galileea (Is-rael), Latgalia (ţinut în S-E Letoniei, unde se vorbeşteo limbă asemănătoare celor romanice, mai alesromânei. Ex: Cartea tipărită în această limbă lat-galiană, în 1743 se numea „Evanghelia totto anno”)iar drapelul lor are pe fond roşu un dragon. Vocabula„ze” cu sensul de grupare, putere, s-a păstrat în sis-temul numeric, apare în numeralele româneşti: zero,zece, unsprezece etc. şi în corespondentele lor înfranceză: onze, douze, treize ,quatorze, quinze seize,

LIMBA DACILOR, LIMBĂ UNIVERSALĂ Prof. Ecaterina Chifu


magazin

71

numerale provenite din limba galilor, ni s-a spus lacursuri, dar şi în Zeus, Sarmizegetusa, Zen/Budha, ValEze (Corsica), Val d’Isere (Austria). „Manuscrisele dela Marea Moartă” poartă numele de „Tablele lui Zen”, fiind un cod de legi, asemănător cu cel din Coreea.Dacă descompunem numele conducătorului galilorVercingetorex//Vercingetorix în silabe, descoperim căel este de fapt regele geţilor. Ver cin ge-to rex (Verregele celor din neamul/cinul geţilor) şi îi contrazicpe cei ce consideră că cingeto înseamnă luptător,războinic, iar numele de gal nu vine de la latinesculgalus (cocoş), căci galii sunt menţionaţi de Jordanesca locuitori ai Daciei(9) în cartea sa „Getica” tradusăde Marlow, unde apare numele Romania, poate la în-ceput RAMANIA (Ţara oamenilor lui Dumnezeu =Ra), devenită Romania, după pronumţia din Moldova.Vocabula ra apare în nume ca: Arabia, Basarab,Basarabia, Aramaica, Israel, Ra=Soare (zeitate înEgipt), Ramayana (India). Istoricul Iordanes(9) vor-beşte despre amazoanele conduse de Tomiris ce aupătruns în Asia Mică, ducând cu ele o limbă, o civi-lizaţie, au ridicat Templul Dianei în Efes(z)(12), poateele au fondat frumosul Petra de unde s-au retras, dupăcutremur, în Mesopotamia, contribuind la înflorireacivilizaţiei sumeriene. Există o explicaţie întreasemănarea numelor a două cetăţi Petra şi Roma (fon-dată pe ruinele unei cetăţi etrusce), ce apar cu numeleRokenza(em). Am constatat, după ce am citit un pliantdespre Kaliakra (Bulgaria) de pe ţărmul MăriiNegre(10), unde s-a produs un cutremur şi probabilAtlantida şi multe oraşe menţionate acolo s-au scu-fundat sau au fost devastate de un mare tsunami, căoraşul Tirensis de unde au plecat supravieţuitorii şi s-au stabilit pe ţărmul Libanului, au întemeiat oraşe-cetăţi pe ţărm, ca oraşul Tir, au fondat civilizaţiafeniciană, cei ce au creat un imperiu pe ape (Sursă:Wikipedia). Ei erau etrusci, numiţi de greci fenicieni,căci comercializau purpură (phoinikeia). Vocabula„tru” apare în Istru (Dunărea), în Nistru, Hystros/His-tria, Istriţa, deci ei sunt traci, prin origine, fapt re-cunoscut şi în Enciclopedia Brtianică(11). Cuvântuletrusci se poate analiza cei care provin/se trag dintrusci /traci, prin analogie cu emergent. Fenicienii aufost arhitecţii chemaţi de regele evreu Solomon pentrua-i ridica celebrul templu. Cutreierând mările, în sco -puri comerciale, de la Pontul Euxin, în Britania (An-glia), în Cornwal / Valea Cornului?, în jurulMe di teranei şi Africii au creat oraşe ca: Lisabona,Faro (Portugalia); Cadiz, Malaga, Huelva, Ceuta,Ibiza, Adra, Almunecar, Alicante (Spania), Palermo,Genoa, Cagliari, Marsala sau Olbia, Ferara, Bolonia,Perugia (Italia); Larnaca, Polis, Dali (Cipru), Mdina(Malta), Finike, Troia (Turcia), Calpe, Tara, Sundar

(Gibraltar), Acra, Tangier (Maroc) şi Cartagina, inte-meiată de regina feniciană Dido, dar mai ales înToscana, nordul provinciei Latium, şi Umbria, mareadin jur fiind numită Marea Tireniană. Studiile geneticerecente arată că una din 17 persoane din intreg bazinulmediteraneean este urmaşa directă a Fenicienilor =Etruscilor. În oraşul fenician Byblos s-a scris primaediţie a Bibliei.(13). Alfabetul fenician a stat la bazaalfabetului latin şi grec, el fiind format din unghiurişi figuri geometrice, ca în scrierea coreenilor, numităhangu şi poate ar trebui să se compare textele„Tăbliţelor de la Sinaia” cu această scriere, căci stră-moşii coreenilor vin din Sudul Siberiei, deci probabilau strămoşi Daci, mai ales că au aceleaşi obiceiuripentru nunţi, botezuri şi înmormântări, cum se văd înfilmele istorice şi pe steaguri cele trei culori ca laromâni. Lucrarea aduce alte exemple de similitudiniîntre vorbirea românilor şi vorbirea altor popoare (in-dienii, din Punjap) unde s-au stabilit masageţii, cuma constatat d-l Cueşdeanu(14), cu cea a germanilorcare au cuvinte asemănătoare sau aceeaşi iniţială,prezintă răspândirea vocabulei ez, ca morfem de per-soana I, purtând sensul de loc(lucrez), în cnezat, ge -novez, Indonezia şi alte circa 10 ţări şi nume de insule,a cuvântului „lan”(şes) prezent în atlant (cel de la şes),Atlantida, landurile germane şi multe alte nume ge-ografice, corespondenţa fiind evidentă. Televiziuneane-a adus în case vorbirea altor popoare, îndepărtatemult în spaţiu şi putem vedea că a existat un trunchicomun lingvistic care s-a răspândit din Dacia, spresud, spre Asia estică, Peninsula Balcanică, Ilirică, Ita -lică, Iberică, spre Asia Mică, India, China şi Coreea,dar şi spre Vest şi Nord: Franţa, Belgia, Olanda Ger-mania, Danemarca, Anglia, Suedia etc prin navigatori,comerţ, transhumanţă, confruntări între popoare,ducând cu ei o civilizaţie avansată.

Bibliografie/Sitografie

1. Tabliţele de la Sinaia-Wikipedia-Google2.Adrian Bucurescu- „Tăbliţele de la Sinaia” „Dacia Se-cretă” www.scribd.com 3. www.Armindia.com4. Dacia Revival www.dacia.org/dacia-rev5. Napoleon Săvescu-„Noi nu suntem urmaşii Romei”www.scribd.com6.Congresele de dacologie(I-XII)-dacia.org6. Constantin Olariu Armindeni-„Dicţionar de cuvintedacice” www.scribd.com 7. Giurescu Constantin; D. Giurescu – Istoria românilordin cele mai vechi timpuri până astăzi; Bucureşti, 1975,pag. 86-87 8. Nicolae Iorga – Istoria Românilor, vol.II, ediţia a II-a;Bucureşti , 1936, pag. 3609. D şi Y. Roman, Histoire de la Gaule, Fayard, Paris, 1997,p. 65, 165, p. 651


magazin

72

SPAŢIUL GEOGRAFIC ÎN CARE A APĂRUT ŞI S-ADEZVOLTAT CIVILIZAŢIA DACICĂ*

Teofil Gridan

Istoria omenirii a fost şi este privită din diverseunghiuri de vedere. Istoricii climei (paleoclimatologii) discutăgradul în care i s-ar putea atribui climei un rol determinantîn dezvoltarea societăţii umane, punând marile realizăritehnice şi tehnologice pe seama unor schimbări climatice(globale sau regionale) favorabile şi dimpotrivă etapele decriză (de involuţie) pe seama unor schimbări climatice ne-favorabile. Sistemul climatic cuprinde atmosfera, oceanul,suprafaţa uscatului, biosfera şi criosfera (gheaţa şi zăpada),considerate ca subsisteme din a căror interacţiune rezultăvariabilitatea climatică. Cuaternarul, perioada în care neaflăm, durează de aproximativ 1,8 milioane de ani. A fostdivizat în două epoci: Pleistocen (1,8 milioane ani până la12 mii ani) căruia îi sunt caracteristice glaciaţiunile şi Holo-cenul (de la 12 mii ani până în prezent), adică timpul scursde la ultima mare perioadă glaciară. De atunci au avut locschimbări nesemnificative ale climatului. Holocenul a fostşi este o perioadă relativ caldă, interglaciară. Denumirea deAnthropogen, sau “Epoca omului”, dată acestui fragmentde timp este arbitrară, deoarece propria noastră specie,Homo sapiens, a evoluat şi s-a dispersat pe mai toate con-tinentele cu mult înaintea Holocenului. Totuşi, Holocenul afost martor al întregii protoistorii şi istorii păstrate (arheologicsau în scris) ale umanităţii şi al suişurilor şi coborâşurilorcivilizaţiilor sale.

Datele geologice arată că trăsăturile generale alecontinentelor, aşa cum apar ele azi, erau schiţate încă dinera terţiară, dar în timpul Cuatemarului ele suportă modi-ficări de contur. Astfel, dacă la începutul Cuatemarului In-sulele Britanice erau legate de continentul european, MareaBering era doar un istm între Asia şi America de Nord, iarIndonezia era legată de Asia, în Holocen se stabileşte con-figuraţia geografică actuală. Pe toate continentele fluviileactuale ocupau albii mult mai largi, iar în cazul nostruDunărea nu străpunsese lanţul muntos la Cazane şi ali-menta cu apele ei marele Lac Panonic. Este vremea cândlacuri imense apar şi dispar. Aceste evenimente s-au păstratîn memoria omenirii sub formă de mituri printre care senumără şi potopul biblic. La finele marelui dezgheţ, Anglia,din peninsulă, va devenit insula de azi, Marea Mediteranăva înregistra o creştere de nivel cu 100-110 m, iar uscatulce lega Grecia continentală de Asia Mică se va scufundalăsând ca vestigii ale trecutului, numeroasele insule dincuprinsul Mării Egee atunci apărute.

Din punct de vedere geografic teritoriul carpato-danubian este, cu foarte mici excepţii, locuibil pretutindeni.Astfel, pornind dinspre sud către nord, urmând oarecumtraseul expansiunii umane, lanţul muntos al Balcanilor lasud şi îndeosebi cel al Carpaţilor spre nord, au întrunit, prinaltitudinile relativ moderate, condiţii excelente de habitatmai ales pe unităţile de relief sub-montane. Componentelegeomorfologice principale ale arealului sunt lanţul carpatic,o mare parte a cursului Dunării, pantele nordice ale Bal-canilor şi Marea Neagră. Ele explică, în bună măsură, im-portanţa zonei din punct de vedere a habitatului uman şicapacitatea acesteia de a susţine (prin variaţia de relief,compoziţia substratului geologic, varietatea climatică, diver-sitatea biologică), încă din zorii preistoriei, întregul sistemde raporturi de interdependenţă dintre om şi mediu. Carac-teristicile spaţiului geografic: relieful: montan, dealuri,podişuri şi câmpii; clima: temperat-continentală; apele: cuizvoarele în Carpaţi, având colector Dunărea; vegetaţia şifauna specifice climatului temperat-continental, resurse desubsol minereuri de fier, auro-argentifere, neferoase (Cu,Pb, Zn), sare, roci utile; resurse de sol: păşuni, fâneţe, pă-duri.

La etnogeneza tracilor se crede că au participatdouă componente de bază: triburile locale de agricultori şicrescători de animale din spaţiul Carpato-Balcano-Pontic şitriburile de păstori veniţi din stepa euroasiatică, numiţi con-venţional indoeuropeni. Dar cine erau acele triburi băşti-naşe? În preistoria teritoriului românesc, pentru Neolitic,cercetările arheologice au pus în evidenţă un mare numărde culturi, în succesiune sau contemporane, dar deose-bindu-se între ele prin aspecte locale, uneori fiind în relaţieunele cu altele, alteori suferind influenţe sud-estice sau cen-tral-europene. Aşezările umane aproape stabile, cultivareaprimitivă a plantelor, domesticirea şi creşterea multor speciide animale, şlefuirea uneltelor de piatră şi inventarea olărieiconstituie caracteristicile majore ale epocii neolitice, iar sprefinele acesteia în Eneolotic/Calcolitic apariţia metalurgieimetalelor (cupru, metale nobile). Dezvoltarea ceramicii per-mite stabilirea unei succesiuni de culturi.

Astfel, în Neoliticul inferior prima cultură neoliticăStarčevo-Criş (mil. VII-VI î. Cr.) cuprinde produse ceramice(vase, statuete zoo şi antropomorfe cu o armonioasă orna-mentaţie în motive geometrice). A urmat cultura Turdaş custatuete antropomorfe puternic stilizate, care surprind prin


magazin

73

forţa lor expresivă precum statueta de la Rastu (jud. Dolj).Arta acestor statuete este desăvârşită în cultura de laHamangia prin Gânditorul de la Cernavodă. Tot pentru cul-tura Hamangia menţionăm şi cimitirul de la Cernavodă cupeste 500 schelete lângă care se aflau diverse ofrande cavase, unelte şi mai ales podoabe (coliere, pandantivi, cerceietc) realizate din marmură, coarne şi dinţi de animale, şi-raguri de cochilii.

În Neoliticul mijlociu (mil. V şi IV î. Cr.) se afirmăcultura Boian, cu o ceramică evoluată în Câmpia Dunării şicu frumoase podoabe în fazele Vidra şi Spanţov între careremarcăm amuletele cu atributele fertilităţii puternic reliefateca la aşa numita zeiţă de la Vidra. De la cultura Vădastradin Oltenia se cunoaşte un vas antropomorf cu un decormeandric şi spiralic, realizat în relief printr-o migăloasă ope -raţie de incrustare şi excizare. Cultura Tisa se remarcă prindecorul meandro-unghiular incizat al ceramicii care imităţesăturile, cât şi printr-un vas cu cap de om de la Hodon(Banat), iar cultura ceramicii lineare se individualizează prindecorul de benzi lineare incizate, întrerupte de mici adânci-turi şi prin reprezentări de feţe umane pe unele vase şi sta -tuete de lut ars.

În Neoliticul superior (Eneolitic/Calcolitic) reperto-riul artei se îmbogăţeşte prin prelucrarea metalelor alăturide ceramica culturilor Gumelniţa şi Cucuteni. Concomitentcu Gumelniţa, în Oltenia şi Banat se afirmă cultura Sălcuţa,iar în Transilvania culturile Decea şi Petreşti. Perfecţiuneao atinge însă cultura Cucuteni-Tripolje. Talentul, măiestriaşi gustul ireproşabil fac ca meşterii olari ai culturii Cucutenisă nu aibă egal în Neoliticul european. În cultura GârlaMare-Cârna din Oltenia figurinele au schiţate veşminte şipodoabe. Despre prelucrarea aurului pe teritoriul ţării noas-tre vorbesc tezaurele, atâtea câte s-au mai păstrat. Des -coperirea tezaurului de la Moigrad a permis identificareaunei piese de forma unei violine ce schiţează o figurăumanoidă masculină realizată din aur prin ciocănire şi cize-lare. Dar aurul s-a folosit în Neolitic mai ales pentrupodoabe (diademe, cercei, brăţări, coliere, inele, agrafe)precum cele găsite în tezaurele aparţinând culturilor Gumel-niţa, Ariuşd-Cucuteni şi Decea Mureşului. Menţionăm doarcă tehnica de lucru ca şi ornamentaţia erau încă rudi-mentare – totul realizându-se prin ciocănire.

În perioada de tranziţie (3500-300 î.Cr.) de la Ne-olitic către Vârsta Bronzului apar înmormântări cu ocru roşuşi tumuli funerari ca cel de la Baia din Dobrogea, ce prezintăanalogii cu kurganele din stepele sudice ale Ucrainei. Esteacest fapt un argument arheologic că triburile de păstori dinstepele ucrainiene ajunseseră deja aici şi începuse etno-geneza unui nou popor, cel al tracilor timpurii. Stabilirea uneilimbi comune pe întreg spaţiul locuit de traci prezenta oformă a unităţii lor etnice. Se consideră că la început s-auformat grupuri pre-tracice în regiunea actualului Banat

(Românesc şi Sârbesc) după care s-a făcut extinderea întot spaţiul carpato-ponto-danubian, în perioada trecerii dela epoca bronzului la cea a fierului. În prima vârsta a fieruluidenumită Hallstattul tracic (dupa o localitate din Austria)s-a produs procesul de individualizare şi consolidare a lumiitracice, care popula spaţiul de la Marea Egee şi peninsulaAnatolia la sud, şi pâna la râul Nipru la nord; de la Tisa Su-perioară la vest, până la Marea Neagră la est. Săpăturilearheologice din diferite zone locuite de traci au scos laiveală multe monumente ale culturii lor materiale (InsulaBanului la Dunăre, la Babadag în Dobrogea, Cozia înMuntenia, Saharna-Solonceni în Republica Moldova, Cer-nolesc la est de Nistru etc.), care prezintă un ansamblu deculturi înrudite ale Hallstattului tracic timpuriu, toateaparţinând lumii tracice. Săpăturile arheologice făcute înzona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 aşantierului „Porţile de Fier”, au pus în evidenţă urme de viaţăumană, datate cu 35.000 de ani î.Cr., descoperite în peş-terile Chindiei şi Livadiţa de la Coronini, apoi vestigiile des -coperite la Cuina Turcului, de la Dubova, datate cu 11.000de ani î.Cr. La Schela Cladovei s-a descoperit şi una dintrecele mai vechi aşezări dacice de pe Dunare, din sec. IVî.Cr., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.

Până în secolul al V-lea î.Cr., tracii au devenit unpopor atât de numeros încât Herodot (cartea a 5-a) îi numeacel mai numeros popor după indieni. De asemenea, eladăuga că tracii ar fi putut deveni cea mai mare putere alumii dacă n-ar fi fost atât de dezbinaţi. În această perioadăerau împărţiţi în nenumărate grupuri şi triburi. Totuşi existauşi câteva state tracice puternice, bine organizate: RegatulOdrysian şi Regatul Dac al lui Burebista. Ce putem con-cluziona? Tracii, popor care a ocupat zona carpato-balcano-ponto-danubiană, au jucat un rol important în dezvoltareaculturilor clasice greceşti şi romane, influenţându-le peacestea în toate aspectele civilizaţiei, iar dacii (ramuranordică a tracilor) au fost strămoşii noştri cu care ar trebuisă ne mândrim. Îmi este greu să înţeleg de ce, încă, unii is-torici români eşuează în a înţelege contribuţia civilizaţieitracice la clădirea culturii vestice şi de ce afirmă că romaniisunt strămoşii noştri.


magazin

74

„Mioriţa” – un simbol al culturii indo-europene

Doina Mureşan

Balada „Mioriţa” face parte dintre celemai vechi tradiţii indo-europene, având rădăciniîn timpuri imemoriale Ea poartă rezonanţa prac-ticilor ritualice de iniţiere care celebrau transfor-marea, regenerarea şi renaşterea. Ca una dintretrăsăturile comune, aspirantul era supus unorteste care aminteau de graniţa dintre viaţă şimoarte, cu rezultatul că iniţiatul învingea frica demoarte şi câştiga un sentiment de eternitate, denemurire. Dar de ce a fost Mioriţa considerată unexemplu de resemnare, fiind judecată prinprisma inţelesului unei atitudini paradoxale apăstorului în faţa morţii, sau chiar mai deficient,o expresie a unui caracter anti-eroic? Cuvintelescriitorului francez, Jules Michelet, primul care în1854 a tradus ,,Mioriţa” într-o limbă străină, aaprins, fără voia lui, un capitol eronat de inter-pretare a Mioriţei de-a lungul anilor. El scrie: “In-trucât priveşte Mioriţa, ea este un cântec cu celmai antic caracter, un lucru sfânt şi atât demişcător, incât îţi sfâşie inima”. Cu toate acestea,pe de altă parte, J. Michelet acuză o demisieprea uşoară a păstorului în faţa morţii, opinândcă: “din nefericire, aceasta este o trăsăturănaţională.”[1].

Balada „Mioriţa” îşi are originea în imag-inaţia populară, “unde pasiunile îşi schimbă di-recţia în cântec şi realitatea în legendă.”[2] Eaeste în esenţă un mister. Mesajul său rămânenepieritor, răsunând din straturile cele mai pro-funde ale psihicului şi memoriei ancestrale, unmesaj pe care îl proiectează spre cosmos. Şipentru faptul că este un mister, îşi păstrează se-cretul prin jurământul ancestral. Acest aspect re-flectă o înaltă dimensiune spirituală şi nicidecum“acceptarea” morţii prin supunere şi resemnare.Cum am putea atunci explica varietatea de mi-turi şi poveşti populare în care eroul reprezen-tând forţele “bune” se luptă cu înverşunarepentru a învinge forţele “rele”? ,,Făt Frumos dinLacrimă”, ,,Greuceanu”, ,,Prâslea cel Voinic şi

merele de aur” sunt exemple elocvente de vitejie,tenacitate şi curaj. Aceste personaje îşisăvârşesc faptele eroice cu convingerea că suntsprijinite de forţele supranaturale sau divine,convingere pe care o are şi ciobanul mioritic.

Toţi aceşti eroi au omologii lor într-o vari-etate de tradiţii indo-europene. Este esenţial deconstatat că zeităţi majore din diferite culturi aufost asociate cu activităţile agricole şi pastorale.În panteonul vedic, Indra este “creatorul şi con-ducătorul întregului univers şi păstor al tuturor.”(Rig Veda 1.52.14). Puşan, care a fost o perso -nificare a soarelui fructificator şi care este ade-sea descris mânând caprele cu imbold (R.V.6.58.2), denotă că el a fost iniţial o zeitate a păs-torilor. Krishna a fost venerat de către ciobani şivăcari din diferite regiuni ale Indiei. Asocierea luiKrishna cu Radha şi Gopis este tema poveştiloriubirii astrale şi profane. Religia misterelor vechipersane îl sărbătorea pe Mithra, erou-divinitate,un zeu foarte vechi, mult venerat de ciobani, cucare soarele divinităţii supreme îşi măsura înprimul rând puterea. După ce treceau şaptetrepte de iniţiere, noii membri trebuia să depunăjurământul de a respecta secretul, un jurământdeterminant pentru a deveni un participant în cul-tul mitraic [3]. Misterele Eleusiene şi din Samoth-race se organizau în cinstea zeiţelor Demeter,Persefona, şi Hekate. Puţin sunt cunoscute în-văţăturile acestor taine, deoarece jurămintele se-crete au fost bine păstrate, iar persoanelesuspectate de dezvăluirea misterelor erau jude-cate pentru impietate. Este cunoscut, totuşi, căprin ritualurile lor, aceste mistere dădeau spe -ranţa şi convingerea că dincolo de porţile morţiiexistă ceva mai măreţ şi că iniţiaţii învăţau cămoartea trebuie să fie îmbrăţişată şi nu temută.În mult celebratul mit al lui Daphnis, păstorul seînconjoară în mister, iar in diferite versiunimoartea lui, intens jelită de animalele care-l în-conjoară precum şi de întreaga natură, este o


magazin

75

alegorie a însăşi morţii anuale a naturii. Moartealui Daphnis poartă de asemenea amprenta unuisentiment de sacrificiu de sine, ca o dorinţă de afi trimis înapoi la starea elementară în scopul dea fi renăscut în sezonul următor. Un ecou al do -rinţei de sacrificiu de sine provine şi dintr-o versi-une a mitului hitit al şarpelui monstrous Illuyanka,unde fiul Zeului Furtunii îl îndeamnă pe tatăl săusă-l omoare împreună cu şarpele (care îl ţinea caostatec), în scopul de a restabili echilibrul naturiipentru asigurarea fertilităţii pămîntului.[4].

Atât Eliade cât şi Blaga vorbesc despreMioriţa ca fiind o reprezentare a transfigurăriimorţii şi a transfigurării cosmosului. Cu toateacestea, pentru Eliade, deşi lumea Mioriţei sedovedeşte a fi sacră, sacralitatea ei are afinităţimai mult cu creştinismul cosmic decât cu convin-gerile creştine ortodoxe. Mai mult şi mai impor-tant, Eliade vede decizia păstorului de a acceptamoartea într-o lumină pozitivă. Adresându-secelor care interpretează această acceptare ca odovadă de pasivitate sau de demisie, Eliaderăspunde: ,,Nu există niciun “fatalism” aici, pen-tru că un fatalist nici măcar nu crede că poatemodifica sensul la ceea ce a fost predestinatpentru el “ (252). Eliade adaugă “Mesajul cel maiprofund al baladei se află în voia ciobanului de aschimba sensul destinului său” (253). Ciobanul“transformă nenorocirea care îl condamnă lamoarte într-un mister sacramental maiestuos şispectaculos, care, în cele din urmă, îi permite sătriumfe asupra sorţii sale” (253 - 54).[5] Privinddin această poziţie, rezonanţa alegorică abaladei, venind din străfundurile timpului, explicăatitudinea păstorului. Astfel, pentru Marcel Oli-nescu, acceptarea morţii de către păstor este “unact de credinţă religioasă păgână” (95-96), ce netrimite înapoi la fervoarea religioasă a mesage -rilor daci, care erau dispuşi să moară pentru a

lua cu ei mesajul trimis spre Zalmoxis, zeul lor[6].Ion Itu numeşte pădurea unde are loc nunta “untopos sacru” (56), în care erau aşezate altarescytice (prin urmare păgâne), iar uciderea păs-torului are o semnificaţie ritualică arhaică. Şi la felca Eliade înaintea lui, Itu consideră că alegorianunţii îl face pe păstorul mioritic un erou victorios.Astfel natura este părtaşă la nunta lui, la ritualulcare-i deschide calea spre sferele astrale.

NOTE1. Balada Mioriţa a fost auzită şi publicată în mai multde o mie de variante şi versiuni răspândite de-a lungulşi de-a latul provinciilor româneşti. “Numai în Transil-vania există un număr copleşitor de variante.” DorinŞtef, Mioriţa s-a născut în Maramureş, Editura Dacia,Colecţia Universitaria, Seria Philologica, Cluj Napoca,2005.2. Pentru o discuţie detaliată vezi Nicolae Babuts,:“Mioriţa”: A Romanian ballad in a Homeric perspec-tive’ Symposium; Spring 2000; 54, 1.3. Evidentă între religiile arhaice, Mithra, ca un medi-ator între divinitate şi muritori oferea asigurarea uneinemuriri binecuvântate pentru închinătorii lui.Mithraismul propovăduia credinţa într-o judecată dinurmă, o înviere a morţilor, şi o conflagraţie finală alumii. Mithra a fost protectorul de netăgăduit al dis-cipolilor săi, venerat de păstori.4. În mitul lui Illuyanka - care a supravieţuit în versiunidiferite, spiritul de devotament şi sacrificiu esteproeminent. “Kella, preotul uns al Zeului Furtunii(Teshun / Tarhunt) din Nerik, (privind), problema fes-tivalului purulli, la solicitarea Zeului Furtunii, a făcut orugăciune: “Fie ca pământul să crească şi să pros-pere! Fie ca terenul să fie protejat! “Când creşte şiprosperă, va avea loc sărbatorirea festivalului purulli.”5. Mircea Eliade: Zalmoxix:The Vanishing God. Trans.Willard R. Trask. Chicago: U of Chicago Press, 1972.6. Marcel Olinescu, “Mioriţa” şi resemnarea ciobanuluimoldovean.” Viaţa Românească” (Bucureşti), Vol. 81,no. 11 (Nov. 1986): 92-96. For a discussion see Nico-lae Babuts, note 1.


magazin

76

PĂMÂNTUL VEŞNICIEI NOASTRE*(Spaţiul geografic dacic)

Prof . Ion Gîju Ec.Cecalacean Emil

“Dacă România s-ar fi numit Dacia, cum era nor-mal, n-ar mai fi rămas romani - daci în afara spaţiului dacic”.Problema spaţiului geografic dacic, respectiv românesc, înprezent se pune cu mare acuitate. Cred că toată suflarearomânească ştie cât de dorit este în prezent pământul româ-nesc-respectiv dacic, mai ales de vecini.

Se cunoaşte că Papa Ioan Paul al II –lea cuocazia vizitei la Bucureşti a spus despre România că este“Grădina Raiului“ Acesta este cel mai elocvent argumentde a susţine ideea de mai sus.

De altfel, istoria ne-a demonstrat că în decursultimpului mulţi au dorit pământul dacic-românesc, unii chiarreuşind să ocupe părţi importante ale acestuia. Problemaspaţiului geografic dacic, în general nu este cunoscută demulţi dintre români.

Şi totuşi deşi nu se insistă, sunt multe dovezi, docu -mente antice care vorbesc despre spaţiul geografic dacic.

În martie 2006, ambasadorul SUA la Bucureşti,spunea la Muzeul Ţăranului Român: “O ţară, un popor carenu-şi aduce aminte de istoria ei nu are un viitor puternic.Istoria şi posibilitatea de a o vedea în faţă, reprezintă unadin marile lecţii ale viitorului”.

Primele ştiri despre daci le ştim de la Homer carepomeneşte de tracii de la nord “unde băteau vânturile fri -guroase“.

Dar descoperirile arheologice arată că ei trăiau demulte milenii în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Istoricul român N. Densuşianu, în Dacia Preis-torică arată că: Istoria noastră nu începe cu Herodot, iarceea ce afirmă “părintele istoriei” despre daco-traci, sereferă la o perioadă târzie a istoriei noastre.

Homer şi războiul troian erau un punct de reper,dar înainte de Homer şi mai înainte de greci a existat o civ-ilizaţie anterioară celei elene,al cărei leagăn s-ar afla laDunărea de Jos ca şi civilizaţia Nilului, Tigrului şi Eufratuluietc.

Prof. Augustin Deac în “Istoria adevărului istoric“spune că spaţiul geografic al strămoşilor noştri, spaţiuldacic-carpato-danubiano-pontic, nu este înţeles corect deistoricii români

În primul rând, după cum se cunoaşte din docu-mentele antice câte există, dacii locuiau pe un spaţiu foarteîntins.

În al doilea rând, după spusele lui Herodot, daciierau cei mai numeroşi după inzi.Or, unui număr aşa demare de oameni îi era necesar un spaţiu pe măsură. Dealtfel nu se poate vorbi despre granite in acel timp.

Acest spatiu al geto-dacilor ocupa, pe lângă actu-alul teritoriu al României în est până la Nipru-deci nordulMării Negre, până la Carpaţii Păduroşi în Polonia, până labazinul Vienei în vest şi podişul Boemiei, până la Adriatica-Istria şi aproape în întregime Peninsula Balcanică.

Românii care mai trăiesc încă în acele regiuni dinafara graniţelor României actuale, cu toate vicisitudinile şivitregiile vremurilor sunt băştinaşi acolo, adică cei maivechi locuitori. Filozoful Lucian Blaga spunea: “Noi nu negăsim nici la apus şi nici la Soare-răsare. Noi suntem undesuntem … ni s-a dat să luminăm cu floarea noastră un colţde pământ. Noi n-am venit de nicăieri. Aici ne-am născut.”

Marele geograf şi om de cultură al secolului XXSimion Mehedinţi spunea: “Faţă de vecini, poporul românnu ştiu să fi avut o patrie în altă parte. Spada lui Burebistase arătase la Nipru iar în apus la Adriatica, în Alpi şi dincolode Viena“.

Marele istoric Mihai Eminescu, sfântul românilor,recunoscut de N Iorga, spunea: ,,Nu există ţară de la Adri-atica la Marea Neagră care să nu cuprindă bucăţi dinnaţionalitatea noastră. Începand de la ciobanii din Istria (N.Tesla), de la morlacii din Bosnia-Herţegovina găsim pas cupas fragmentele acestei mari unităţi etnice; în munţii Alba -niei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca şi in Balcani, în Ser-bia şi Grecia până la zidurile Atenei,apoi dincolo de Tisapână la Viena, în toată regiunea Daciei Traiane până din-colo de Nistru, până la Odesa şi Kiev “.

Mai târziu, după Homer, Hesiod pomeneşte înThogonia de “Istru care curge frumos“ (Sec VIII a. Cr.). Cusec VII a. Cr ştirile despre geţi sunt tot mai numeroase.

Astfel, în sec VI a. Cr, Hecateu din Milet în Perio-dos Ges pomeneşte despre Terizi şi Crabyzi, neamuri traceşi cetatea Orgame de lângă Istru. Simonide din Ceos scrieversuri despre” Istrul cel înţelept”.

Eschil afirma în “Prometeu dezlănţuit“ că “Istrul dela hiperborei şi din munţii Ripei coboară, iar în tragedia“Niabe“ spune că Amazoanele trăiesc pe malurile Istrului.

Sofocle, în Oedip rege, scrie despre tracii iubitoride cai şi îi aminteşte pentru prima dată pe geţi şi regele lor.


magazin

77

Pindar se referă la Istrul cu “izvoare umbroase“, la cireadaroşie de tauri traci pe care argonauţii au găsit-o la Bosphorşi la strălucitoarea insulă locuită de Achile la Pontul Euxin.

Tot despre insula Leuke scrie şi Euripide. Hella -nicos, contemporan cu Herodot, vorbeşte de obiceiultracilor de a prepara bere din orz . Herodot ne dă mai multeamănunte, el vizitând litoralul nord – vestic al Mării Negre.De la el ştim de imensa întindere a pământului tracilor şidespre marele lor număr. El a spus :- Tracii formau cel mai mare bloc etnic din Europa, - Geţii sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci, - Tracii locuiau din Caucaz până in nordul Italiei, - Geţii se considerau nemuritori şi zeul lor era Zamolxis,

“Dacă Geţii ar fi fost uniţi ar fi cei mai puternici, darunirea lor este cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască,de aceea sunt slabi”.

Dar deosebit de valoroase sunt informaţiile datede Strabo. Acesta spune că geto-dacii ocupau o suprafaţăce cuprindea regiunea Cuban şi Caucaz în est, şi în vestpână la Germania şi izvoarele Dunării. De asemenea areaprecieri deosebite în legătură cu pământul Daciei, arătând:teritoriul Daciei pare a fi un organism cuprins după dorinţa,parcă în virtutea unei previziuni inteligente”. De asemenea,referindu-se la omul dac, Strabo spunea: “Este un lucru decare nimeni nu se poate îndoi şi care răsare din toată is-toria dacilor-râvna religioasă a fost de când lumea carac-terul precumpănitor al firii lor şi care s-a transmis urmaşilor”.

În perioada următoare informaţiile despre geto-daci sunt tot mai numeroase, având în vedere că eireprezentau o tot mai mare primejdie pentru români. Astfelamintim numai câteva nume: Tucidide, Xenofon, Platon,Cezar (Caesar), Cicero,Vergiliu, Horatius, Titus Livius, Pliniucel Bătrân, Tacitus Ptolemaios, Casius Dio şi mulţi alţii.

Mulţi le-au dedicat opere întregi ca de exempluDion Chrisostomas, Dion din Prusa a scris o carte - ,,Geticaori Istoria geţilor”, azi pierdută. Din această carte s-a inspiratCasiodor de la curtea lui Teodoric din Italia, care a scris oistorie a goţilor, pierdută, iar mai târziu Jordanes.

De asemenea, Apianus a scris ,,Istoria Romei”,,Cartea a XIII-a” se referea la daci, dar s-a pierdut. Majori-tatea celor care au scris despre daci şi geţi aveau păreridestul de controversate din cauza informaţiilor primite dinsurse secundare. De pildă Martial când se referea la victorialui Traian asupra dacilor, vorbea despre Hyperboreus Tri-umphus iar Vergiliu vorbea despre gheţurile hyperboreene.Şi mulţi alţii au avut probleme cu necunoaşterea mediuluigeografic specific zonei climatice în care trăiau dacii.

Problema este simplă astăzi fiind vorba de dife -renţa de latitudine care determină climate diferite. Şi totuşi,indiferent de zona climatică, se vorbeşte despre “Simbiozaomului cu natura” În concepţia noastră de astăzi naturaînseamnă mediu geografic. Acesta este înţeles ca un sistemale cărui componente sunt condiţii de existenţă dar în ace-

laşi timp şi resurse pentru om. Mediul geografic din Dacia şi din România a fost

şi este deosebit de favorabil existenţei şi dezvoltării soci-etăţii omeneşti. Nu degeaba se spune că România este“Grădina Raiului” Şi un asemenea pământ nu poate sănu fie dorit de cei ce nu-l locuiesc. Prima dorinţă şi cea maimare de a cuceri acest pământ a fost a romanilor, care dupălupte grele ce au durat peste 150 de ani au reuşit să aca-pareze numai o parte din Dacia (15%), dar cea mai bogatăîn metale: aur, argint, aramă, fier şi altele.

Aceste acţiuni ale străinilor au continuat pânăastăzi şi cu siguranţă vor continua. Dar Dacia n-a fostcucerită niciodată toată şi totdeauna s-a refăcut în ciudaoricăror piedici. Dar mediul geografic dacic sau românescînseamnă: Carpaţii, Dunărea şi Marea Neagră. Acestea aufost şi vor fi elementele naturale care au dat caracteristicade baza sau specificitatea pământului românesc.

Carpaţii, munţi tineri ai Europei care încep la ba -zinul Vienei şi se termină în Valea Timocului, numiţi de Jor-danes “Coronna Montium“ au fost totdeauna în întregimepe teritoriul Daciei. Carpaţii au fost locuiţi şi sunt şi înprezent pe ambele versante, sunt ferestruiţi de numeroaserâuri deci sunt uşor de traversat, iar depresiunea Transil-vaniei şi depresiunea Panonică sunt considerate de acad.Vintilă Mihăilescu depresiuni intracarpatice, locul de zămis-lire a strămoşilor noştri daci. Ptolemeu vorbea despreaşezarea dacă Carpis unde astăzi este oraşul Budapesta.

Dar nu mai puţin importantă pentru noi a fost şieste Dunărea. Ea face legătura cu Europa Centrală dar şicu lumea, pe apă Ea a dat naştere, ca şi alte fluvii, Civiliza-ţiei Dunării. Deşi poporul dac şi romanii nu au fost şi nicinu sunt un popor al Mării, totuşi Marea Neagră sau “fe -reastra către lume“ cum spunea Simion Mehedinţi ne-a aju-tat să stabilim legături cu alte zone geografice cu care nuputeam avea legături pe uscat.

Cele trei elemente naturale – Carpaţii, Dunărea şiMarea Neagră - caracteristicile pământului românesc, facparte din viaţa şi sufletul poporului nostru pe care l-au ajutatîn perioadele grele ale istoriei să treacă peste necazurileaduse de bătaia vânturilor.

Se poate spune că spaţiul geografic dacic ad-mirabil înzestrat cu tot ce este necesar vieţii umane, afăcut ca acest teritoriu să fie permanent locuit. În acest fels-a asigurat statornicia îndelungată a populaţiei, identifi-carea acesteia cu natura locurilor, posibilităţi de realizare aunităţii de neam şi de limbă, de datini, de formare de ma -nifestări ale culturii naţionale şi spirituale.

Acest mediu geografic, acest spaţiu geografic careoferă condiţii de excepţie pentru existenţă şi dezvoltare nuputea fi părăsit, dovadă că Aurelian n-a părăsit Dacia ci afost alungat de dacii liberi. Aceasta înseamnă că noi “aicine-am născut şi n-am venit de nicăieri“. Dar trebuie să fimuniţi.


magazin

78

Oltul - denumire cultică codată a iniţiaţilorgeto-daci

Olimpia Cotan-Prună

Pornind de la limbajul arhaismelor, de la to-ponime, hidronime, oiconime putem ajunge la uşi fe -recate ce se pot deschide privirii interioare dinunghiuri ce depăşesc obişnuitul în domeniu.

OLT este un nume ce are semnificaţie culticăşi e Oltat/Alutas – regăsit la Ptolemeu, Altu – înstrăromână, Alutu - a lutului, a pământului în limbageto-dacă. Oltarium e partea superioară pe care seardeau jertfele. OLTariu este forma românească vechepentru altar. În accepţiune modernă alt înseamnădiferit, iar altu – opusul lui ăst este în limbastrăromână alter ego /altceva, diferit de ăst. Altina înromâneşte e alt tărâm, iar tină – pământ, precum enumită Alta.Mira - altă lume şi mă gândesc la peşteraantică din Spania cu desene rupestre şi scrieri vechi,unde sunt prezente şi femeile luptătoare, amazoanelela vânătoare.

Oltar există în străromână şi s-a păstrat în nu-mele străzii din Bucureşti unde se află BisericaOltarului (cu intrare din Calea Moşilor). Iată căOltatul e îndeletnicire cultică ca în sanscrită, greacă,rusă, bulgară, cehă, maghiară etc.

Alta este un râu lângă Kiev, Aluta în Iran cese varsă în Marea Caspică, Olt, Oultet un toponim laoccitani, Olbia un oraş la gurile Niprului, în timp ceolutus înseamnă holdă, Ordeal şi Ardeal – deal sfânt,ortalis – răsărit, aluatus înseamnă izvor, a se ridica,înălţa, a creşte în înălţime, alutis şi aluote sunt râuriîn letonă, iar aluote este izvor, alteţă e înălţimea sa,luminăţia sa când e vorba despre regi, altiţă - cusă-tură pe umărul şi la gâtul iei româneşti ce evidenţiazăalbul de pe cămeşă, altfel - alt mod. De asemeneaputem enumera termeni cu rădăcina comună precumaltminteri - variantă superioară de gândire, aliamente- cale mentală, gândire clară, altoi - altvani - o altăvariantă de a ieşi la lumină, otar înseamnă răzor, liniece marchează loturi în grădină şi pe tarla, b.olt.ă ezonă circulară, sub cer, ce lasă golul necesar pătrun-derii luminii şi energiilor. Pe bolta cerului e şi cur-cubeul, formă, în construcţiile de boltă, ca stâlpii încupolă. E mare Oltă, adică Boltă, zonă de lumină, subdouă puncte de susţinere. Bolţar e cărămidă goală cuboltă pe dinăuntru, colţar – olţar. Olint e o localitate

în Macedonia semnalată din vremea lui AlexandruMacedon. Oltiţia e sinonim cu înălţime, iar altus înlatină înseamnă înalt.

În Dicţionarul geto-dac Nicolae Vinereanuscrie că Orlişte, Orişte înseamnă morman, înălţime,movilă cu platou pe culme, un picior de Plai, cu lu-miniş, lucină, ormeniş.

În proto-indo-europeană există eluda, alutacu sens de ocoliş. Olates este etnonim, iar Olt mai eşi holdă, oldă, luminată în câmpia întinsă de subsoare. Atinius e vechi toponim pentru Zimnicea,oraşul din tina de pe luncă. Olimp înseamnă Altitu-dine, înălţimea luminată, lucină.

În Dacia aurul se numea altun. Aldea estenume propriu des întâlnit, iar cuvântul alde este otrimitere la cei din acelaşi neam. Aldină înseamnă lu-mină. Alten e unchiaş bătrân şi luminat. Altân, desprecare se spune că în turceşte înseamnă aur, semnaleazăaură ce străluceşte, ca părul alb-gălbui, semnal deaură luminoasă, de tinereţe combinată cu înţelep -ciunea bătrâneţii, deci lumină. În Dobrogea existămina de pirită cupriferă numită din vechime AltânTepe adică Dealul de aur.

Alutus însemna în vechime aur spălat.Cuprul sau bronzul au culoarea aurului. Râul Olt eranumit Albul, apa vie, în comparaţie cu Mureşul numitNegru sau apa morţii.

Să nu uităm că străbunii noştri erau Atlanţii- giganţii, cea mai densă prezenţă din aceste locuripreistorice precedaţi de civilizaţia Marilor PreoteseOre, de sub comanda zânei OrNika, unică în toată is-toria şi preistoria lumii şi prezentă numai în simbolis-tica cultică românească.

Dreptate are profesoara Margareta Cristiancare a explicat că OLT este o prescurtare de la Ori-zontul ce dă Lumină pentru Tină. Dobrogea dinrăsăritul României se numea în vechime Oltina, adicătina luminată de răsăritul soarelui, pământul cel mairăsăritean al geto-dacilor. În sudul Dobrogei se aflăşi în zilele noastre localitatea Oltina, cuvânt regăsit înla.tină, ce îşi are rădăcini unice la geto-daci.

În Câmpia Română, în zona de sud-vest, exis -tă o ţară fascinantă numită Oltenia, care în vechime


magazin

79

era OlteNika, zonă în care numele Zânei Nika se dăl-tuieşte şi în zilele noastre pe stâlpul de la căpătâiulcelor duşi pe alt tărâm. Oltea e supranume al SfinteiMaria. Oltenia, Olt înseamnă zonă pământeană devieţuire a oamenilor sacri ai cultului solar străvechi algeto-dacilor, unde toponimele, argumentele geologiceşi cultice sunt nenumărate.

Atenţie la cuvântul cuantă/CuANTă care afost utilizat de Eminescu înaintea fizicienilor ca NilsBhor, cu trimitere la particulă de lumină, existent înImnul Creaţiei din RigVeda, că nu-i o întâmplare, căîn româneşte înseamnă rază de lumină de unde sepoate deduce că Olt înseamnă o cale între cer –înălţime şi pământ. Olte.Ană, Olte.Ancă face tri -mitere la înălţime, la cer, care este de fapt Orte.Ană,din vechimea, Ore.Ană...

Ortă este şi numele unei pietre mari ce sepunea la gura peşterilor. Deci este vorba de o poartă,uşă ce astupă un gol. Aşa se numără golurile-punctela fotbal, marcate de mingile ce ating zona. Olt esinonim cu Orte, cum scrie E.C.Popescu în RegatulTitanilor (pag.142). Olates este etnonim, olma e ulm.La Ulmetum, în Dobrogea, era castrul roman Capi-dava.

În Tăbliţele de la Sinaia, pe râul Olt, ecetatea Ar-rutela, un ortel rotund, unde în anul 245era Starâi Râm, bătrâna Romă de la Roman, cetatealui Ramânh, a cărui soţie se numea Arutelia (D.Bălaşa). Ramânh a ridicat şi cetatea Gonoleta numităşi Olatul Craiului sau Piatra Craiului, cetatea ceamare unde trăia regina de pe Olt cu numele Oltea. Oc-cidentul a făcut din Gonolet, Camelot, castel nevăzut

de nimeni ca şi Oltarul secret al lui Zamolse. Dioscoride scrie despre planta cu numele

guoleta, cu trimitere la urcuş. Regina de pe Olt ce senumea Floare de Colţ, Kino u Bolleta, era regina lup-tătoare, soţia lui Ramânh, despre care A. Bucurescuscrie în Tainele tăbliţelor de la Sinaia că este Ge -noveva –Gonoleta. Oltea e Leteo, cea măreaţă, înalta,elta. Iată că misterele lui Artur din Arutelia şi alereginei luptătoare ce înfruntă singură duşmanii acesteicetăţi şi dezleagă secretele castelului Gonolet –Camelot la cetatea Olatul Craiului se aflau pe râul Olt.Craiul Ramânh a întemeiat şi cetatea Sigheher –Sighii, cât şi cetatea Sighiş.Oara. Templul Babiloi,Babele din munţii Bucegi, este înălţat de împăratulOtlant - Oiagru zis Morilus, Merlin - sfătuitorul luiArtur. Graalul de pe patera de la Pietroasa atât de ex-presivă indică un Consiliu al zânelor patronat deGeea, marea-mamă, unde e prezent şi Apollo.Solomonarii se iniţiau în cetatea Babariului…poate laBraşov ori la Babele. Există localitatea Baba Uca înDacia cum există şi Baba Runca, măreaţa, fiindcărunc înseamnă uriaş.

În Moldova există ţinutul Olteni, iar numelemamei lui Ştefan cel Mare era Oltea şi nu trebuie săne surprindă, deoarece era o mamă specială, iniţiatăca şi marele voievod, care a fost înhumat, precum seînhumează călugării de la Muntele Athos.

Urcând pe firul istoriei locurilor observămcum răsar înţelepciuni din adâncuri duse pe spiralaprezentului sacru de mitologie, datini, obiceiuri,basme, proverbe, zicători dar şi de hidronimia antică.

Imperiul Daciei*sau un strigăt al unui împărat ce conducea lumea romană

Geo Săvulescu

Să vedem, foarte pe scurt ce se întâmpla înImperiul Roman la sfârşitul secolului III şi la începu-tul secolului IV.

Diocliţian, care se născuse în Dalmaţia, a fostÎmpăratul Imperiului Roman în 285 şi 286 După 1Aprilie 286 va împărţi imperiul cu Maximian, Dio-cliţian va rămâne să administreze estul imperiului iarMaxenţiu vestul.

În 294 Narsch, Şahul Persiei, declară războiRomei, invadează Armenia şi recucereşte teritorii din

actuala Sirie. Armata romană condusă de Galer, ge-neral al lui Diocliţian, este înfrântă în 295 şi 296. Dio-cliţian îl acuză pe Galer ca fiind singurul vinovat depierderea acestor teritorii. Galeriu, timp de doi ani,îşireface armata şi trece la contraofensivă. Galeriu de-clara, aşa după cum vom vedea, că este dac. Armataşi-a refăcut-o sigur cu ajutorul dacilor de la nordulDunării şi a celor de la sudul Dunării. Înfrânge armatapersană şi ia prizonieri pe copiii şi pe soţia lui Narsch.Se va purta cu ei foarte frumos aşa cum s-a purtat Ale-


magazin

80

xandru cu soţia şi cu copiii lui Darius.După ultima bătălie de la Salata din 298 va

negocia pacea împreună cu Diocliţian. Galer esteeroul Romei. Senatul roman hotărăşte construireaunui arc de triumf al victoriei la Salonic care era ca-pitala de atunci a Imperiului Roman de Est. Pe stâlpiiacestui arc de trimf sunt sculptate în basorelief sceneale acestei victorii. Una din scene îl reprezintă peGaler în fruntea armatei în galop purtând un steagdacic, capul de lup şi corpul de balaur. Soldaţii călăripoartă şi ei steaguri dacice. Se pot distinge daci sud-dunăreni şi daci din nord, care veneau echipaţi pentruluptă purtând şi steaguri dacice.

Diocliţian bolnav se retrage pe coasta Dal-maţiei unde se născuse. Galer se căsătoreşte cu fatalui Diocliţian, cu Valeria, şi devine Impărat Roman în303. Cu această ocazie declară că imperiul pe care-lconduce este Imperiul Daciei, afirmaţie reluată deistoricii occidentali. Această afirmaţie a lui Galeriu nua fost preluată sau comentată de niciun istoric român.Se pare că nu numai Galer a fost dac ci şi Diocliţian afost tot dac sau aromân din Dalmaţia.

Trec numai în revistă, fără să comentez preamult, ceva despre Arcul de Triumf al lui Constantin.Constantin, fiul lui Constanţiu Chiorul, generalroman, cu un nume care-l atestă dac, devenit apoi îm-părat roman a cărui mamă Elena, era şi ea de originedacică. El a moştenit tronul Imperiului Roman de latatăl său la moartea acestuia în 306 după care urmeazăo serie de victorii asupra lui Maxenţiu, care-i uzurpasetronul, la Torino, Verona şi ultima la podul Milvius delângă Roma când Maxenţiu s-a înecat cu întreaga saarmată în apele râului, în 312 (Constantin, înaintealuptei a avut viziunea crucii cu care va invinge). Tre-buie amintit că Galer dăduse un edict în 211 prin carereligia creştină era permisă. De atunci, Constantindevine împăratul provinciilor occidentale. Dupămoartea lui Galer, în 311, devine şi împăratulprovinciilor răsăritene.

Constantin a retras armatele romane din An-glia, din Galia şi din zona ocupată de triburile germa -nice, dând o mai mare importanţă Imperiului Romande Răsărit aşa cum se va numi după căderea Romei.A construit celebrul său arc care a fost împodobit custatui de daci liberi, statui luate de la arcul lui Traian.Erau probabil statui de daci liberi, căpetenii pe careTraian le-a respectat pentru că-l ajutaseră în cucerireaDaciei. Dacia fusese cucerită de romani pentru a-i furaaurul de care Roma avea mare nevoie, din acest motivnu au cucerit şi partea de nord şi de est a Daciei. (ŢaraOaşului, Maramureşul, Moldova, Basarabia şi Buco -

vina). Constantin pune aceste statui pe arcul său, elfiind dac, după tată şi după mamă, iar aceste statui dedaci reprezentau respectul pe care-l avea pentruDacia.

Constantin recucereşte cu armata sau prinbună îţelegere, multe provincii din Dacia nord-dunăreană şi îşi ia numele, cu această ocazie, de Daci-cus Maximus (nu pentru că a ucis daci, altfel n-ar fipus statuile de daci ce-l sprijiniseră pe Traian, pe arculsău de triumf).

Constantin pune bazele noului său oraş, ca -pitală a imperiului, pentru că era dac, în est, la 4 Km.de satul Bizanţ (probabil un nume aromânesc) pecare-l inaugurează în 330. Imperiul Roman de Răsărits-a numit Roman şi nu Bizantin, nume dat după 100de ani de la căderea Constantinopolului de un istoricgerman (Hieronimus Fuchs) şi limba lui n-a fost elina(limbă datorată marilor creatori de cultură ai Greciei)ci vulgata sau aromana (eventual o variantă a ei aşacum este catalana).

De aceea strigătul lui Galer că ImperiulRoman din timpul lui a fost Imperiul Daciei nu a fostgratuit. Traian, Constanţiu, Diocliţian, Galer, Constan-tin, au fost daci. Se pare că multe căpetenii de daci auajutat şi chiar au ajuns în armata romană.

Până când se vor trezi istoricii noştri pe careîi respect dar îi şi plâng pentru neputinţa lor, să aflămdin docomente sigure, documente în piatră că a existato lungă perioadă de timp şi un Imperiu al Daciei, căAurelian a retras doar armatele romane nu şi pe daciiautohtoni, Imperiu care a căzut odată cu căderea Con-stantinopolului. Acum înţeleg de ce ţăranii din luncaDunării pe care i-am cunoscut când am lucrat acoloca medic, aveau ochii albaştri ca oţelul. Am fost, înacea perioadă, impresionat de cât de mulţi ţăraniaveau această culoare a ochilor. Mai târziu, prin 1977,când am fost la Satu Mare şi prin Ţara Oaşului, amcunoscut adevăraţi daci, neschimbaţi de timpul trecutpeste noi toţi, dacii.

În orice caz, ceea ce acei oameni bravi dinsecolele II şi IV – poate şi de mai târziu mai ales înImperiul Roman de Răsărit - ROMANIA. – acei „pa-trioţi”, nu-i putem numi altfel pentru că-şi iubeau ţara,au strigat că sunt daci fiind conştienţi de măreţia lorşi a momentului. Ceea ce, de atunci, au simţit toţiţăranii valahi care şi-au păstrat în adâncul inimii loraceste amintiri, în frumoasele poveşti cu care-şiadormeau copiii. Noi, azi, moştenitori direcţi ai aces-tor eroi, ai acestui Imperiu, ai acestui regat, al Dacieicare n-a pieri niciodată , cine suntem noi? Dacii n-au pierit şi nu vor pieri!


magazin

81

TAPA / TAPAEDr. Mihai Zamfir

Motto : vorbind tot timpul despre lucruri care nus-au întâmplat niciodată ajungem să privim orbeşte la rea -lităţi de când lumea fără să le mai putem vedea oricât d eaproape ar fi ele de ochii noştri.

Atunci când B.P.Haşdeu a spus „ Pierit-au dacii?”marele savant făcea un recurs disperat la bunul simţ al is-toricilor care susţineau sus şi tare dispariţia limbii lor. Nimicdin ce era logic nu conta - sentinţa fusese dată şi beneficiileei politice aboliseră conştiinţa profesională a lingviştilor şiistoricilor. Lucrarea de faţă pleacă de la faptul că poporulnostru dacic a fost un popor de păstori şi pădureni. Deaceea aria de maximă probabilitate a găsirii termenilordacici este cea legată de viaţa pastorală şi de viaţa pădure-nilor. Dacă primul domeniu este relativ mai bine exploatat,

originea dacică a unor termeni pastorali fiind indiscutabilă(zer, zara, brânză etc.) cel de al doilea s- a bucurat de maipuţină atenţie.

Făcând cuvenitele precizări şi discuţii extragemdin acest domeniu şi restituim limbii noastre un nou termende origine dacică TAPA, sperând că mergând pe acest drumsă recunoaştem majoritatea termenilor dacici, redând limbiinoastre adevărata ei identitate atât amar de vreme ascunsăsub valul de prejudecăţi ale latinomanilor.

Pentru realizarea scopului propus am combinatancheta lingvistică asupra statutului actual al termenului curecursul la relatarea evenimentelor istorice aşa cum suntele redate de sursele clasice. Desigur, am avut şansa de-osebită de a ne putea referi la evenimente istorice de o im-portanţă capitală, adică cele două războaie daco-romane.Nu mai puţin utile ne-au fost cercetările etno-lingvistice pecare le-am desfăşurat în teren, ca şi confruntarea lor cu po -ziţiile unor specialişti consacraţi. De asemenea am procedatla o analiză a circumstanţelor istorice legate de evoluţialingvistică a termenului şi a noţiunilor conexe, astfel încâtsă putem face proba supravieţuirii sale milenare.

Arealul dacic - temă recurentă în

preocupărilescriitorilor români

Dr. Lucia Olaru Nenati

„Arheologia dacică este mai importantă pe teritoriulţării noastre decât cea romană: ruine romane sunt pretutin-deni în Europa destul de bine puse în evi denţă pe când da-toria noastră este de-a aduce dovezi despre zonele noastre.Misiunea noastră, a românilor, în arheologie, este mai cuseamă să definim ce au fost dacii, care a fost începutul lor,în ce grad de civilizaţie ajunseseră când i-au cotropit ro-manii şi le-au luat ţara apoi cum au dăinuit ei cu romanii înţara lor, ce au adoptat ei de la romani, ce au adoptat romanii

de la dânşii”.Aceste cuvinte aparţin unuia dintre scriitorii noştri

pe care elevii îl învaţă la şcoală doar în chip succint, cafiind un reprezentant, nu dintre cei marcanţi, ai epocii lite -rare a secolului XIX, Cezar Bolliac, fără a şti cât de perti-nente au fost scrierile dar şi acţiunile sale ce ţin de conştiinţaistorică, de obligaţia morală şi naţională a cunoaşterii ori -ginilor străvechi, recte a rădăcinilor.

Asemenea preocupări au fost proprii şi altor scri-itori ai istoriei noastre literare precum Haşdeu, dar şi Bolin-tineanu, Alecsandri, Asachi, Odobescu, şi, nu în ultimulrând, Eminescu, acela care va fi citit desigur geografiagrecului Strabon şi care a asimilat profund şi cu toată seri-ozitatea cultul lumii dacice pe care i l-au inoculat, în modparadoxal, nu numai profesorii şi lecturile româneşti, ci şiun dascăl german, Ernst Rudolf Neubauer, dascăl de istoriela Gimnaziul din Cernăuţi, şi care, aşa cum ne reveleazăunele cercetări actuale, era convins de importanţa şi rolulneamului dacic în istorie, convingeri care se apropie în moduimitor de linia ideilor ce se vehiculează la congresele dedacologie ale acestor ani.


magazin

82

REVANŞA DACISMULUI RATATĂ!

AR FI PUTUT FI EL RESTAURATORUL DACIEI!BOGDAN PETRICEICU HASDEU VERSUS VASILE ALECSANDRI

Marin Mihail Giurescu

Mai tânăr cu 17 ani decât Vasile Alecsandri, carese născuse în anul 1821 la Bacău, şi a copilărit la conaculde la Mirceşti, Valea Siretului, judeţul Neamţ, Bogdan Pe -triceicu Hasdeu deşi moldovean ca şi el, dar născut la 26februarie 1838 la conacul de la Cristineşti, judeţul Hotin,acolo unde Nistrul se îndreaptă spre sud, în tinereţe a avuto concepţie diferită de a lui Vasile Alecsandri.

Cel care, în versurile scrise pe la vârsta de 14 ani,se considera când dac când român, dovedea de pe atunciinconsecvenţă. Scriind la vârsta de 22 de ani „Pierit-audacii?”, a dat multe speranţe daciştilor, creând o nouă bazăde discuţie.

Dacă Bogdan Petriceicu Hasdeu ar fi fost tot atâtde consecvent şi de hotărât ca Vasile Alecsandri, ţaradacilor nu s-ar mai fi numit astăzi România în loc de Daciacum s-ar fi cuvenit şi nici nouă nu ne-ar mai fi spus români.Ne-ar fi scutit pe noi de efortul pe care-l facem astăzi, înlupta cu îndoctrinaţii, care se împotrivesc atât încercărilornoastre de a schimba mentalitatea de astăzi a oamenilor,mentalitate rezultată în urma unei îndelungate îndoctrinăriîn spiritul concepţiei latiniste, pornită de la corifeii Şcolii la-tiniste din Transilvania, cât şi acţiunii noastre de a readucelucrurile pe făgaşul lor iniţial. De fapt, dacă ar fi fost Dacia,fundaţiile daciste nu şi-ar mai fi avut rostul.

Bogdan Petriceicu Hasdeu ar fi putut să se opunăîncercărilor lui Vasile Alecsandri de a schimba identitateaneamului nostru şi numele din trecut al acestei ţări, ca unulcare făcea parte din aceeaşi clasă socială şi în plus se con-sidera şi os domnesc (descendentul lui Ştefan PetriceicuVodă, 1672-1674), pentru care şi-a arogat pe lângă numeledomnitorului şi titlul de Prinţul Dieu domné PetriceicoHîjdeu.

Ar fi putut, dar n-a făcut-o, dând dovadă de incon-secvenţă şi oportunism, schimbându-se în funcţie de in-teres, aşa cum a dovedit începând din 1876 când a fostnumit directorul Arhivelor Statului şi în 1877 când a devenitşi membru al Academiei Române, în loc să fi format el oacademie a oamenilor de ştiinţă din Dacia, fapt caredovedeşte că se împăcase cu ideea situaţiei de fapt, re-nunţând la dacism, aşa că revanşa dacismului a fost ratată.

Păcat! Ar fi putut fi el restauratorul Daciei!Oare cu ce ne încălzeşte pe noi daciştii faptul că

el a devenit o personalitate enciclopedică? Ne mulţumim

numai cu faptul că a scris articolul Pierit-au dacii?, şi atât?Oare nu este şi el vinovat alături de Vasile Alecsandri că nise spune astăzi români în loc de daci?

Ca să înţelegem cele de mai sus, consider nece-sar să aflăm cine a fost de fapt Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Din istoria literaturii lui Ion Rotaru, pag. 274, şi nunumai, aflăm că Tadeu Hâjdeu, bunicul lui Bogdan, fost şiel Tadeu, care a trăit între anii 1769-1835 a fost strănepotullui Gheorghe Lupaşcu Hâjdeu, nepot de frate a lui ŞtefanPetriceicu Vodă, ce a domnit în Moldova numai doi ani şi afost îndepărtat de boieri din cauza legăturilor lui preastrânse cu polonezii, aşa că a fost nevoit să se refugieze înPolonia urmaşii lui devenind astfel membri ai şleahtei, iarGeorge Călinescu în a sa Istorie a literaturii scrie: FamiliaHâjdeilor sugeră ceva din haosul scitic. Tadeu Hâjdeu(1769-1835), fiu de ofiţer în armata rusă, a fost poet polon,traducător al lui Kotzebue în limba polonă, dar se trăgeadintr-o veche familie moldovenească cu rădăcini în ŞtefanPetriceicu-vodă („nepotul antistrănepotului de văr al lui VodăPetriceicu” râde Sarsailă de Bogdan), partea comică de lasfârşit este redată din însemnările lui Hasdeu.

Când s-a schimbat situaţia politică şi turcii aucedat Poloniei o parte din teritoriul Moldovei de nord, Tadeua profitat de situaţie recăpătându-şi moşia din ţinutul Hoti -nului şi s-a stabilit la Cristineşti, căsătorindu-se cu evreicaValeria Hrizantovna.

Fiul lor Alexandru (1811-1872) s-a căsătorit cuElisabeta, fiica porucicului lituan Teofil Daucş. Din aceastăcăsătorie a rezultat Bogdan, care s-a născut, după profe-sorul Gheorghe Bucur, la 25 februarie 1838, iar dupăGeorge Călinescu şi Ion Rotaru la 26 februarie 1838.

Întrebarea care stăruie este, cum stabilim origineacelui care se credea dac?

Mai interesant este faptul că la vârsta de 22 de ani,în 1860, avea să publice în foiţa de Istoriă şi literatură, aşacum îl numeşte profesorul Gheorghe Bucur, Celebrul studiu– manifest Perit-au dacii?, care a bulversat întreaga lumeştiinţifică a vremii, a stârnit mari controverse şi atacuri lapersoana autorului.

Tânărul deschidea curajos o nouă perspectivă înproblema etnogenezei poporului nostru.


magazin

83

Câteva date despre continuitatea noastrăîn Dacia

Spicuiri din cartea lui Ion Mihăescu:Originea limbii române cu o sinteză a mărturiilor şi cercetărilor privitoare

la continuitatea noastră în Dacia

Claudia Voiculescu

De studiul continuităţii poporului româncât şi de studiul limbii lui s-au ocupat, de-a lungultimpului, lingvişti, istorici, arheologi, filosofi, so-ciologi, scriitori, oameni de ştiinţă de diversepreocupări.

Limba daco-română este o limbă aparte,desprinsă atât de limba latină cât şi de celelaltelimbi romanice. Iată ce afirma Martha Bibescu –această fiinţă cu suflet de european cosmopolit,care a ştiut, ca nimeni altul, să iubească şi săînţeleagă frumuseţea şi spiritul înalt al ţării încare s-a născut, ca fiică a diplomatului Ion Laho-vari – în ,,Isvor, ţara sălciilor, Partea I-a XVII,Sărbătoarea prieteniei”, versiunea din 1938,traducere nesemnată în română, prefaţă M. Sa-doveanu: “Va veni o vreme când acest popor,care n-a fost cunoscut până acum, va fi băgat înseamă. Din această ţară trecută sub tăcere, sevor auzi venind cântece şi muzică. Neamul aces -ta va renaşte, după o mie de ani de viaţă, şilumea se va mira ca de o minune, aflând în sfâr -şit tot ce a ştiut el despre conştiinţa universală.Bucuriile acestui popor au rămas ascunse; dure-rile lui n-au fost slăvite. Nu s-a ştiut nimic despreistoria lui. Şi totuşi oamenii aceştia au avut maimult decât alţii, poate, geniul mitului, care i-afăcut să personifice toate sentimentele omeneştiîn modul cel mai ingenios.”

Lucrarea mea, aceasta, fără să am pre-tenţia de a veni cu lucruri noi, a răsărit din ideea– ab initio – de a puncta câteva idei despre con-tinuitatea limbii şi, deci, a poporului român peaceste meleaguri pe care le-a moştenit de lamoşi-strămoşi fără ca el să aibă dorinţa de a-şistrica limba sau de a-şi lărgi în graniţe teritoriulprin rapacitate sau războaie. Neamul şi limbaunui popor sunt condiţia sine qua non a originiişi originalităţii sale.

Dar mai presus de orice, am dorit săaduc în contemporaneitate, din umbrele vieţii dealtădată, pe profesorul de limba română de la

Colegiul Naţional din Craiova, pe Ion Mihăescu(1907-1998), un om animat de pasiunea studiuluiistoriei noastre. El a avut o contribuţie onorantăîn studiul despre acest popor şi am găsit chiartrei titluri de cărţi ale domniei-sale privind acea-stă temă:

Despre originea limbii şi neamului ro-mânesc,

Sinteze de istorie a limbii şi literaturiiromâne – publicată în 1943;

Originea limbii române cu o sinteză amărturiilor şi cercetărilor privitoare la conti-nuitatea noastră în Dacia apărută la Tip. “Spe-ranţa”, D. St. Dincă, Craiova, 1941.

Domnia-sa fusese coleg cu CiceroneTeodorescu şi cu poetul agronom Ion Sofia Ma-nolescu. Ion Mihăescu fusese, încă din 1935, re-dactor la revista Meridian a lui Tiberiu Iliescu ceapărea în urbea Craiovei. Apoi, după instalareacomuniştilor la putere, Ion Mihăescu suferă de-tenţia în prima decadă a încarcerărilor din 1948-1949. Nu cunosc câţi ani a fost închis. Cam atâtam putut eu afla, fără a avea orgoliul că aducceva inedit prin această alcătuire.

În lucrarea de faţă am punctat câteva ideidin cartea acestui neobosit cercetător, Ion Mi-hăescu, intitulată “Originea limbii române cu osinteză a mărturiilor şi cercetărilor privitoarela continuitatea noastră în Dacia” şi am dorit,totodată, să aduc un pios omagiu la împlinirea a15 ani de la plecarea sa în adormire.

Cartea lui Ion Mihăescu, izvodită din cer-cetările sale personale cât şi din studierea arhi-velor şi a unei bibliografii impresionante privindstudiile unor savanţi şi cercetători români şistrăini de certă valoare, a fost, la rândul ei,punctul de plecare al modestei mele comunicăride azi.

Autorul avusese la îndemână studiileunor: Anton Balotă, Bouché-Leclerq, Bourciez,Gh. Brătianu, M. Bréal, G. Cancel, A. Candrea,


magazin

84

Ov. Densuşianu, Th. Capidan, G. Caragaţă,Cihac (Dictionaire, d’étymologie daco-romaine.2 volume. Frankfurt am Main, 1879), AurelCosma, C. Diculescu, Silviu Dragomir, N. Dră-ganu, A. Ernaut şi A. Mellet, Gamillscheg, Dr.Gherghel, G. Giuglea, C. Giurescu, Gramont, Al.Graur, B.P. Hasdeu, Humuzache, I. Iordan, Gh.Ivănescu, C. Lacea, G. Popa-Lisseanu, D. Ma-crea, W. Meyer-Lübke, Fr. Miklosich, I. Muşlea,I. Nădejde, Tache Papahagi, V. Pârvan, G.Pascu, E. Petrovici, Al. Philippide, Al. Procopo-vici, Sextil Puşcariu, Al. Rosetti, A. Sacer-doţeanu, Lazăr Şăineanu, Sandfeld, Şiadbei, C.Tagliavini, Tiktin, Xenopol, Wissowa-Pauly.

Aşadar, ca teritoriu de formare al limbiidacice, se recunosc de către istorici, ambele ma-luri ale Dunării (Sextil Puşcariu, Silviu Dragomir,I. Nistor, Philippide) sau sudul ei (O. Densuşianu,Rosetti, Friedwagner, Zeiller, F. Lot) sau Olteniaca centru de formaţie, cu o continuitate indubita-bilă în Dacia cu dovezi probatoare de-a lungulistoriei.

Fără îndoială, indo-europenii, care s-aurăspândit din India până la extremitatea Europei,au dat ramificaţii de limbă în ţările parcurse încădin epoca preistorică. Se cunosc toate acestea.Poporul dacic a făcut parte din grupul lingvisticlatin sau romanic derivat din limba mamă indo-europeană – acest idiom al atâtor graiuri euro-pene – care cuprinde limbile: franceză, italiană,spaniolă, portugheză, română, cu dialectele res -pective.

Se crede că tracii – din care ne tragem –, trăiau în Carpaţi. C. Giurescu afirmă în carteasa Istoria românilor, vol. I, că “tracii se întin-deau de la Marea Egee şi din vestul Asiei Micipână în mlaştinile Pripetului şi de la CadrilaterulBoemiei până dincolo de Nistru”.

Tracii, ca şi ilirii, se împărţeau în maimulte triburi, între care daco-geţii sau tracii nor-dici erau cea mai însemnată seminţie tracă şi,după cum am mai menţionat mai sus, erau indo-europeni. Tracii duceau o viaţă paşnică, organi-zată în sate, ocupându-se cu păstoritul sauagricultura. Peste acest neam paşnic trec, încăînainte de era creştină, neamuri barbare care aufost zăgăzuite sau asimilate: - cimerienii

- sciţii, sarmaţii, iranii (neamuri ira-nice).

Acestea au lăsat urme care,ulterior, aufost dovedite arheologic. Au mai fost şi alte tri-buri, de mai mică importanţă, care ne-au călcatteritoriul strămoşesc. Despre acestea au lăsatmărturii demne de toată încrederea Plinius, Pto-lemeu, Herodot care dă prima informaţie despre

geţi (grecii îi numeau geţi iar romanii, daci). Stra-bon scrie şi el despre geţi şi daci.care vorbeauaceeaşi limbă.

Numele de daci era cunoscut încă din se-colul IV î. Ch.

Pârvan menţionează că geto-dacii aucoborât din Carpaţi în a doua jumătate a secolu-lui VI î.Ch. învingând pe celţi şi pe germanici.

Istoria geto-dacă are, ca pagină de glorie,doi regi care s-au remarcat: Dromihetes şi Bure-bista (care stăpâneşte teritoriile de pe ambelemaluri ale Dunării). Graniţele Daciei erau: Nistrul,Dunărea, Marea Neagră şi Tisa. Decebal va fi în-vins de romani. Din acest moment, Dacia cuce-rită de romani mai suportă imigraţia unorpopoare: marcomanii, germanii (aduşi în 173 deMarc Aureliu), carpii. Tracii (geto-dacii), neam te-nace, deşi stăpâniţi de romani, îşi păstrează nu-mele lor personale deşi stăpânitorii aveau olimbă cu caracter universal în cultură, economieşi politică.

Înainte de era creştină rivalitatea daco-romană îşi deschisese drum.

În 107 d. Ch. Dacia e declarată provincieromană şi Adrian o împarte în trei regiuni careau, totuşi, reşedinţa la Sarmisegetuza. Dar Daciaeste părăsită de oaste, funcţionarii şi oameniiavuţi romani între 271-275 din pricina năvălirilorsarmaţilor, carpilor (dacii liberi) şi a goţilor la 269d. Ch. Până la venirea slavilor în Dacia (sec. VI)neamurile barbare (goţii, vandalii, vizigoţii, taifaliişi gepizii) îşi împărţiseră regiunile acesteia. DarDacia “a suferit mai mult de pe urma slavilordecât de pe urma neamurilor germanice sau ahunilor” (apud C. C. Giurescu, Istoria românilor).În sec. XI trec peste Dacia hoardele ungare ve-nite din stepele Asiei. Alt neam barbar, pecinegiipătrund şi ei în Dacia pe la 890. Apoi cumanii în1055. Ultimii barbari care trec peste Dacia sunttătarii, nogaii, cazarii – seminţii turco-tătare. Cutoate aceste agresiuni, limba latină dacică şi-apăstrat unitatea sa, bineînţeles, cu unele influ -enţe ale limbii popoarelor ce au trecut pesteacest popor paşnic. Spune Ion Mihăescu: “Limbalatină populară prezintă forme “stricate” – cum lenumea Miron Costin –, şi care nu constituiedecât stadiul intermediar al limbii latine sprelimba neoromanică: româna. Numai din secolulXVI manuscrisele româneşti atestă stadiul vechial limbii române. Sunt destule lucrări care vor-besc de limba latină populară, străromâna, celemai vechi urme de limbă românească, dialectele,înfluenţele străine. Şi sunt cunoscute. Nu estecazul să le mai dezvolt aici.


magazin

85

Ce vroia să spună Eminescu prin ... Dacizarea României?*

Giovanni Ţeavă

Eminescu este frecvent citat în ultimul timpde „deşteptare a spiritului dacic”, că ar fi cerut Daci-zarea României… dar nimeni nu s-a gândit ce vroiasă spună !?

Cine va citi Principiile şi Obiectivele ,,Miş-cării Dacia”, va pricepe că ne aliniem aproape în to-talitate, operei socio-economice a jurnalistuluiEminescu!

„Mişcarea Dacia” este singura mişcare ce şi-apropus încă de la începuturi această …dacizare! Existădiverse ambienturi unde este cultivat dacismul, dar noine deosebim în mod fundamental, ieşind din „sferacontemplării”, sau a „studiului istoric”, ca să nu maipomenesc de „sfera comercială”, concentrându-ne peun proiect de arhitectură socio-economică, elaborat„fără vreun sprijin exterior”, care să aibă la bază ceeace se cunoaşte despre strămoşii noştri:

1. Se spune că „dacii nu aveau sclavi”, decierau oameni liberi.

,,Mişcarea Dacia” dezvăluie Mitul Cavernei(Platon) şi Sindromul Stockholm, care bântuie înSpaţiul Mioritic şi nu numai, punând astfel bazele tre-zirii!… nu suntem singurii care o fac, dar… citiţi şice urmează !

Faptul de „a nu avea sclavi” înseamnă cădomnea în acele vremuri un spirit etic şi moral, supe-rior a ceea ce avem azi „sub ochi şi mai ales pe piele”!

Astfel, ,,Mişcarea Dacia” a introdus în Prin-cipii:

- grila de salarizare- muncă pentru toţi- ,,nu” categoric globalizării, ca formă de neo-

colonialism- sănătate şi educaţie gratis, cu paritate de

oportunităţi

2. Triburile dacice erau independente şi seuneau când le era periclitată identitatea naţională.

Este ceea ce a făcut şi Burebista când a apărutImperiul Roman, care începuse deja să „macine” tri-

burile traco-geto-dace şi ale aliaţilor celţi. El a creato „forţă de reacţiune”, prin unificarea cu binele, darşi cu forţa, a tuturor triburilor din areal şi a combătutimoralitatea şi viciul „tăind chiar şi viile” (precumnoi vrem să tăiem corupţia). Urmarea a fost o for-maţiune prestatală, care a frânat avansarea „civiliza-torilor” (a se citi jefuitorilor) pentru mulţi ani. Azi,„duşmanul” este globalizarea deznaţionalizantă caretrebuie combătută, fiind numai o nouă formă de colo-nialism.

Tot referitor la modalităţile în care Burebistaa realizat unitatea triburilor din arealul carpato-dună-reano-pontic, ,,Mişcarea Dacia” acordă maximă aten -ţie reunirii celor două state româneşti, dar nu cu forţa,sau prin mâna actualelor partide, ci promovând româ-nismul în Basarabia şi proiectând României o socie-tate superioară celei actuale, în măsură să stimulezeredescoperirea identităţii naţionale de către basara-beni! Ei trebuie „să vină la România” în masă, con -vinşi de regăsirea locului lor natural!

„Mişcarea Dacia” militează pentru largi au-tonomii locale, ca o formă de tribalism modern, pen-


magazin

86

tru instaurarea autarhiei, adică a auto-suficienţei peplan local, condiţie obiectivă a asigurării autarhiei lanivel naţional. Deci, asigurarea exclusiv din interiora tot ce este strict necesar, este un principiu de bazăla ,, Mişcarea Dacia”! Pentru asigurarea acestor nece-sităţi se impune un stat puternic cu o singură putere -cea a Sfatului ţării, unde să fie prezenţi reprezentanţicompetenţi ai tuturor domeniilor interesului naţional:administrativ, executiv, legislativ, militar, social, in-dustrial, agricol, medical, educativ, cultural, ştiinţificetc care să conducă colectiv în spiritul responsabili-tăţii colective. Şeful statului ar urma să aibă rol repre-zentativ, neavând niciun alt drept în plus faţă deceilalţi sfetnici!!!

O condiţie importantă pentru realizarea unuistat puternic, în viziunea noastră, este apartidismul şiasta deoarece conflictualitatea partidică este doaraparentă (partidele lucrând de fapt împreună îm-potriva intereselor naţionale) şi în acelaşi timp con-trară spiritului unitar care va trebui să se bazeze pedialectică şi nu pe strategia tensiunii!!!

Un segment important al statului puternic vafi juridicul. Pe această direcţie, se va face o reformă acodurilor, simplificându-se şi dezambiguizându-se, înspiritul ,,Legilor frumoase – legile belagine”, cunos-cute şi ca ,, legile lui Zamolxe”.

Se va trece la denumiri specific rumâneştipentru parlament/parlamentari, ministere, funcţii ad-ministrative, forme de organizare teritorială etc., caformă de conservare a spiritului naţional.

Un stat puternic nu poate fi conceput decâtprin reguli neechivoce, aprobate prin referendumnaţional şi aplicate strict.

În acest sens, noi am introdus conceptul de,,Dictatură a bunului simţ”, în puternic contrast cu dic-tatura nesimţirii de azi!

Sunt unii care se sperie de primul cuvânt, fărăa citi şi „finalul” şi fără a pricepe că aceste reguli vor fiacceptate printr-un referendum popular!? Aceste regulivor fi concepute pentru fiecare domeniu în parte, degrupuri de competenţi din domeniile respective.

3. Societatea dacică era alcătuită din ,,tara-bostes” şi ,,comati”, fiecare cu rolul lor specific.

,,Mişcarea Dacia” nu dă doi bani pe actualulconcept de democraţie, deoarece este „golit deconţinut”! Noi milităm pentru o democraţie participa-tivă, axată pe reprezentativitate teritorială şi compe-tenţă. Ca şi într-o oaste, în societate există „generali”şi „oşteni”, care nu pot avea succes izolaţi, dar nicifără respectarea ierarhiei!… deci să decidă fiecarepentru ce ştie!… pentru ce este competent! A se aplica

zicătoarea: ,,Să-şi vadă fiecare lungul nasului! Nuputem să cerem babei Veta păreri apropos de nuclear(de exemplu)!!! Cine vă spune aşa ceva vă minte şi oface cu un interes precis - cel propriu sau, şi mai grav, alstrăinilor! Noi spunem adevărul, chiar dacă multora nule place, conform actualei paradigme socio-economice!

4. Traco-carpo-geto-dacii trăiau în armo-nie cu natura.

Strămoşii noştri erau mai conştienţi decât noiazi de faptul că nu suntem stăpâni asupra naturii!Astfel, ei trăiau în armonie cu natura, mulţumindu-secu ceea ce le oferea şi respectând-o pentru acest „de-taliu” Toate tradiţiile lor, inclusiv religioase, erau le-gate de ciclurile naturii! În zadar vor face săpăturiarheologii pentru a descoperi cetăţi în Dacia, deoareceodată cu dărâmarea lor de cotropitorul roman, popu-laţia s-a retras „în munţi şi păduri”, trăind simplu, înconstrucţii azi desemnate ca ecologice, din lemn şi pă-mânt, adică din materiale naturale, reciclabile deMama Natură. Comunităţile odată expuse migraţiilor,prin dărâmarea cetăţilor de către cei pe care unii îicins tesc azi (!?), şi-au simplificat existenţa şi habita-tul, fiind gata la nevoie să-şi ia avutul în spinare, săotrăvească fântânile şi să se retragă în desişul păduri-lor şi pe piscurile munţilor, însoţiţi numai de anima-lele domestice. ,,Mişcarea Dacia” propune în acestcontext, un alt concept de habitat, care să se inspirede la strămoşii noştri. Astfel, concepem construcţiieco-compatibile şi mai ales autarhia (independenţa deexterior), începând de la propria locuinţă, continuândcu autarhia locală şi terminând cu autarhia naţională.O prioritate pe această direcţie este asigurarea nece-sităţilor energetice din surse alternative combustibilorfosili, reciclarea, refolosirea, recuperarea materialelor,folosirea intensivă a apei de ploaie în gospodării, pro-ducerea de bunuri durabile (nu ca azi !), etc. În ziuade azi, omul a rupt echilibrul cu natura, batjocorind-o chiar, prin majoritatea acţiunilor sale! „MişcareaDacia” îşi propune restabilirea echilibrului binomuluiom - natură, prin implementarea principiilor dezvol-tării sustenabile. Studii ale unor prestigioşi sociologişi economişti citaţi în materialele mişcării noastrearată că 75 % din activităţile omeneşti sunt futile adicănu „răspund unor necesităţi vitale ale omenirii”, cisunt doar consumatoare de resurse şi energie, ba chiarproducătoare de dezechilibre sociale şi de poluare amediului. Tot aceste studii demonstrează cum activi-tatea productivă, deci munca, va trebui redimensio-nată, redistribuită şi scurtată, corespunzătorpro centului indicat. Aşa se completează conceptulnos tru de ,,muncă mai puţină şi pentru toţi”!


magazin

87

„Armonia cu natura” înseamnă şi respingereacategorică a culturilor agricole de OMG şi reducereala strictul necesar a producţiei industriei chimice şifarmaceutice, cu impulsionarea viguroasă a „soluţiilornaturale-alternative” în toate domeniile.

Tot la acest capitol se încadrează şi noul,,concept de proprietate”. Dacă „nu suntem stăpâni penimic şi lăsăm totul aici”, proprietatea trebuie redefi-nită în aşa fel, ca niciun neghiob să nu mai poată tăiapădurile, sau să înfometeze naţia necultivându-şi te-renul, pentru că aşa vrea pălăria sa de proprietar!!!Proprietatea trebuie subordonată interesului naţional,deci se pune problema unei coordonări centralizate aactivităţilor productive ( sprijinind astfel şi conceptulde stat puternic).

De aici, ajungem la ,,proprietatea intelec-tuală”, concept „de piaţă”, combătut de noi prin ,,spi-ritul open/free-source”. Proprietatea intelectuală areca provenienţă investiţia întregii societăţi, care nupoate fi pusă să plătească de două ori !!!

5. Activităţile comerciale ale vechilortraco-carpo-geto-daci se bazau pe troc. Existăastăzi teorii ale unor personalităţi competente în eco-nomie, care prevăd reimplementarea trocului înschimburile comerciale internaţionale pentru a curmaintermedierea monedelor etalon care aduc foloasenumai emiţătorilor/tipăritorilor, în dauna celor ce lefolosesc. Bineînţeles că această măsură este condiţio-nată de renunţarea la globalizare, ştergerea datoriilorsuverane şi ulterior restrângerea intereselor econo-mice strict în interiorul statelor.

Bursa de Valori va fi înlocuită de o Bursă deProduse, Naţională şi Internaţională, unde fiecare statîşi va pune la dispoziţia pieţei excedentele, după ce asatisfăcut cererea internă. Schimburile comerciale sevor face marfă contra marfă, fără nicio intermedieremonetară. Banii vor avea doar circulaţie naţională şise vor alinia criteriului de ,,utilitate socială”.

Comerţul intern va fi preponderent electronic,pentru a răspunde cerinţelor ambientale şi se vor ge-neraliza banii electronici. Va exista o unică BancăNaţională, iar impozitarea se va face după ,,Legea va-lahă”: 10 % din producţie (al zecelea miel şi kil delapte/brânză pentru „păşune”). În ziua de azi „păşu-nea” este Statul, care trebuie să asigure astfel: apăra-rea, educaţia, sănătatea, infrastructurile, cercetareaştiinţifică, cultura, investiţiile, etc.

6. Tracii erau paşniciSe spunea despre traci că dacă s-ar uni, ni-

meni nu le-ar sta în cale!… şi cu toate acestea, nu aufăcut-o! Asta se datorează pacifismului, şi nu delăsă-

rii, cum insinuează unii „prieteni”, sau autolezioniştiautohtoni ! Eu obişnuiesc să spun : „Am fost şi sun-tem, proşti de buni”!

Noi îi primim pe cei cu gânduri bune cu pâineşi sare, în vreme ce alţii plăteau salariile mercenarilorcu aceste produse!

Important, e că ,,a fi buni” este o caracteris-tică comportamentală superioară! ,,Mişcarea Dacia”se aliniază acestei trăsături şi concepe o nouă para-digmă socio-economică, într- un spirit de unitatenaţională, fără a prejudicia interesele altor naţiuni sauetnii. Dacă criticăm, o facem pentru a trezi conştiinţeşi nu conform ,,strategiei tensiunii”!

Noi nu vom chema pe nimeni în piaţă, nuvom cultiva sub nicio formă violenţa şi nu vom de-mola sistemul, deoarece se va demola singur! Noi pro-iectăm doar ce va fi după! Desigur că implementareaunei noi paradigme socio-economice conforme pro-iectului nostru, va necesita zeci de ani şi mai ales, con-juncturi favorabile. Dacă nu am crede, nu am mai fipe aici!

Celor care ar putea crede că suntem o „miş-care elitistă”, le aduc la cunoştinţă că existăm în me-diul virtual, că suntem „deschişi” tuturor fără niciunfel de restricţii în afară de acceptarea principiilornoas tre şi că avem tot caracterul unei ,,mişcări de josîn sus”! Este adevărat că suntem în căutarea unei noielite, dar aceasta va acţiona după reguli de transparen -ţă şi moralitate impuse de la bun început pe baza Prin-cipiilor, în aşa fel, ca să nu se ajungă din nou laadâncirea inechităţii sociale, sau, şi mai grav, la auto-ritarism. Celor sceptici, care ne acuză de utopism, lespunem că Proiectul nostru se bazează nu pe ce a gân-dit subsemnatul, ci alţii mult mai deştepţi (deci aten -ţie, că nu vă contraţi cu mine, ci cu unii sigur maideştepţi şi ca voi!) dintre care numesc câţiva : Platon,Lazlo, Russell, Grof, Rath, Fresco, Grillo, Casaleggio,Strada, Mercalli, Adams, P.Joseph, Chomsky, Eliade,Cioran, etc. ca să nu-l mai amintesc pe… EMINES -CU!

Am prezentat în sprijinul proiectului nostrudiverse materiale video din care amintesc: seria Zeit-geist Movement, diverse materiale de la Passaparolaale Mişcării 5 Stele din Italia cu care avem multe încomun, Mişcarea de Tranziţie, Prosperă, Apelul dr.Rath, Creierul Global, Activistul Cuantic, Downshif-ting, I’m awake ! etc.

Închei cu o traducere a unei zicători italie-neşti, apropos de Proiectul nostru: ,,Dacă sunt flori,vor înflori! Şi completez pe rumâneşte: ,,Dacă nu, sevor plivi!”… depinde de NOI!


magazin

88

EMANAŢIA DE ENERGIE AFIINŢELOR VII*

Mioara Căluşiţă-Alecu

Orientalii, mai toleranţi decât creştinii eu-ropeni, au păstrat credinţe vechi, care explicăunele simboluri din icoanele ortodoxe, ilustreazăşi dovedesc că acele credinţe au existat şi la noi.

Se spunea că în corpul material (decarne) al fiinţelor vii există un corp fluidic (de en-ergie), care se desprinde de corpul fizic lamoarte.

Corpul fluidic este format din centre deenergie numite în sanscrită.cakra, (pronunţăceakra), legate între ele prin canale de energie,numite nadi.

Canalul energetic principal al omului esteasemuit cu un şarpe de energie numit kundalini,care porneşte de la baza coloanei vertebrale şiajunge în frunte. Acolo, unde este glandapineală, se găseşte cakra cunoaşterii, numităajna. Hinduşii situează în ea ochiul lui Şiva,ochiul cunoaşterii şi al vederii paranormale. Pefrunte, pun hinduşii cu pastă de santal semnulroşu tilak, iar călugării şi preoţii ortodocşi mirui-esc pe creştini.

Se spune că au existat şi mai există oa-meni cu puteri paranormale, care văd centrele şicanalele de energie. Oamenii primesc şi emanăenergie prin mâini, prin labele picioarelor, pringură şi organele sexuale.

Când se sărută pe gură sau fac actul se -xual, oamenii îşi unesc emanaţiile corpurilor lorde energie.

Când oamenii îşi dau mâna, danseazăîmpreună sau se prind în horă, ei îşi unesc ema -naţiile de energie.

Ghicitoarele se străduiesc să simtă şi săstabilească o legătură cu corpul fluidic de ene -rgie al omului căruia îi ghicesc în palmă.

Unii medici asiatici încercau să simtăene rgia pacientului pipăindu-i mâinile şi labelepicioarelor.

Când se spunea despre cineva că are

stea în frunte se făcea referire la centrul formatde cakra ajna dezvoltată. S-a spus că aceastapoate să ajungă atât de puternică, încât săemane raze ca nişte coarne. Unii zei antici eraureprezentaţi cu coarne.

Se spune că cakra ajna este ca o floarecu două petale de energie. La un anumit nivel dedezvoltare al corpului energetic al unor oameni,această cakra este trezită (activată); petalele eise curbează în sus, ca nişte coarne, care pot fivăzute de unii oameni care au însuşiri extrasen-zoriale. La acestea se face referire într-unul dinimnurile orfice, când se spune că Zeus are pefrunte coarne de aur. Aşa era înfăţişată şi zeiţaIsis. Dionysos-Bacchus era reprezentat cucoarne. Michelangelo a sculptat nişte coarnemici pe capul statuii lui Moise.

Unele coroane vechi egiptene chiar au înfrunte capul unui şarpe, poate o aluzie la şarpelede energie trezit şi ajuns în ajna.

Astfel de coarne de consacrare, cum lenumea Romulus Vulcănescu, coarne îndreptateca o aspiraţie spre Cer, sugerează capul tauru-lui.

Coarnele de energie ale cakrei ajna aufost simbolizate prin capul de bour geto-dactransmis şi în stema Moldovei. Când vechiletradiţii s-au uitat, s-a considerat că stema amin -teşte de legenda Voievodului Dragoş.

Coarnele de consacrare au fost asociateşi crucii. Ele apar pe unele troiţe, iar la multe bi-serici ortodoxe, se observă cum crucea din vârfeste sprijinită pe astfel de coarne de consacrare.

Se spunea că oamenii câştigă puteri de-osebite, când îşi dezvoltă centrele de energie alecorpurilor lor. Aceste emanaţii de energie puteaufi vizualizate de către preoţii cu pregătire specială(iniţiaţi) şi de către mediumuri – oameni sensibilila fluidele de energie umană.


magazin

89

Placa de plumb nr. 119, de la Sinaia,reprezentată aici, are în centru capul de bourdeasupra şarpelui de energie încolăcit, care seridică ca fluxul de energie al omului spre cap. Înstânga jos, este arătat un cap de bărbat cu capde bour pe acoperământul capului

Pe placa nr. 118, în stema centrală, estecapul de bour, iar pe nr. 112, capul de bour esteînconjurat de şarpe. Şi pe placa nr. 117, capul debour este deasupra unui şarpe. care se ridică cafluxul de energie al omului spre cap. Acest sim-bol plasat în centrul plăcilor ilustrează cunoş -tinţele geto-dacilor şi importanţa pe care oacordau geto-dacii făuritori ai plăcilor, corpuluienergetic nemuritor al omului.

În decursul timpului, a evoluat nu numai

corpul material al omului, ci şi corpul lui ener-getic, astral, activând un centru de energie dincreştetul capului, numit sahasrara, în limba san-scrită.

Corpul energetic al celor iniţiaţi în ştiinţeledivine emană lumină. Aceasta a fost reprezen-tată în icoane prin aura sfinţilor, considerată omanifestare a puterii lor.

Preoţii creştini poartă veşminte şi aco -perăminte de cap simbolice..

Ca să ilustreze superioritatea manifes -tată prin dezvoltarea sahasrarei, împăraţii şiregii au purtat coroane.

Am putea considera că acest corp ener-getic al omului este sufletul lui care nu moareodată cu trupul.

MOŞTENIREA DACICĂ PESTE TIMP ŞI SPAŢII*Ioan Brezeanu

Pe monunentul funerar al mormântului familiei B.P.Haşdeu, de la cimitirul Şerban Vodă-Bellu este următorulepitaf:

1838-1892 Bogdan Petriceicu-Hasdeu fiul lui Alexan-dru, nepotul lui Tadeu,tatăl Iuliei, ca fie-sa, ca tatăl său, cabunicul său, credea cu tărie în solia omenirii, în dreptatealui Dumnezeu, în nemurirea sufletului, a muncit, a suferit, aiubit,trecut prin încercare şi călit prin ispită, se ridică zâm-bind de unde se pogorâse plângând: la ai săi.

24 August 1889.Din aceste cugetări testamentare ale lui Bogdan

Petrieceicu Haşdeu se evidenţiază credinţa în nemurireasufletului, credinţă dăinuitoare de la DACI.

Multiplele ritualuri practicate în momentele impor-tante ale vieţii, Naşterea, Căsătoria, Moartea au dăinuitcreştinismului şi creştinismul s-a adaptat la vechile sărbătoridacice şi nu invers cu riscul falsificării datelor marilor săr-bători creştine.


magazin

90

Tocmai această credinţă în nemurirea sufletuluil-a călăuzit toată viaţa şi l-a determinat să elaboreze lu-crarea, Pierit-au dacii?

MONUMENTA VATICANA, cea mai veche icoanăcunoscută în lumea creştină cu Maica Domnului cu fiul,aflată în patrimoniul Vaticanului şi datată a fi fost realizatăînainte de schisma ortodoxie-catolicism din 1054, este îm-brăcată într-un vechi costum românesc, care nu este altuldecât costumul dacic! Chiar şi Fiul Divin este îmbrăcat încostum popular românesc.

De la daci a rămas costumul popular românescfoarte puţin modificat faţă de cel redat pe Columna lui Traianşi descris de cronicarii antici. Costumul geto dacilor a fostdus şi în unele străvechi colonii geto-dacice cum au fostfrigieni –cei care veneau din frig şi şi troieni- cei care înfrun-tau troiene de zăpadă şi unii şi ceilalţi celebri pentru bogăţialor în aur!

Numeroase dansuri populare provin din dansurileritualice dacice, cel mai cunoscut fiind Căluşarii. Uneledansuri care însoţeau ritualuri agricole şi chiar magice, des -cântecele, au rezistat amintind de acele vechi ritualuri.

Steagul Dacic- DRACUL un steag cu reprezentarezoomorfă fantastică, este unic dar a fost preluat sub formăde steme şi alte simboluri heraldice.

Dracul, altceva decât diavol, a fost şi un ordin mi -litar secret european posibil înfiinţat de dacii luaţi în armataromană şi continuatori lor. Prin alte locuri unde au fost duşidacii înrolaţi în legiunile romane au lăsat un întreg vocabu-lar: în Anglia şi Scoţia, pentru obiecte şi acţiuni pe carelocuitorii acelor locuri nu le cunoşteau în respectivul momentistoric.

De la daci avem şi moşteniri tehnice din care ceamai celebră este MURUS DACICUS mult mai celebru caMURUS GALICUS şi mult mai elaborat.

Monoxila, acea ambarcaţiune dintr-un singurtrunchi, specifică deplasărilor dacilor şi geţilor, pesteDunăre, un fel de „barcă dintr-un lemn”. Despre aceastăbarcă există numeroase consemnări documentare.

Berea - o băutură pe care o puteau prepara doaragricultorii şi vechii germani despre care nu este consemnata fi fost agricultori. Berea preparată în Orient din cerealecare nu se cultivă în acestă zonă, a fost preparată de dacidin cereale pe care le cultivau în teritoriile acestei zone.

Preparate din lapte specifice, de la brânza de bur-duf la laptele covăsit şi urda. Aceste preparate sunt foarteimportante pentru supravieţuirea pe timpul crâncenelor iernicare erau în acestă zonă geoclimatică.

Folosirea sării ca produs de schimb şi plată dar înspecial pentru conservarea alimentelor necesare populaţieidar şi armatei. Folosită ca medicament în special pentrurăni şi alte infecţii a apărat în veacurile ce au urmat poporuldin aceste ţinuturi de cumplitele epidemii care au decimatEuropa.

Denumirile şi utilizările unor „buruieni” plante vin-decătoare şi alte metode terapeutice tămăduitoare.

Albinăritul, îndeletnicirea faimoasă a dacilor, eraapreciată pentru alimentaţie, pentru tratamente, pentru

schimburi dar şi pentru apărare, stuparii fiind special încu-rajaţi să se aşeze în zone de graniţă pentru a folosi albineleîn asedierea taberelor atacatorilor. Deşi avem şi acumcâteva sortimente foarte apreciate de miere, sunt alte ţăricare se laudă cu adevărate delicatese, cea mai faimoasădin lume acum fiind Slovenia! Primii stupi şi primele stupinecunoscute în vechea Europă au fost ale dacilor; ceilalţicunoşteau şi foloseau mierea dar erau culegători de faguri.

Prelucrarea cânepii şi utilizarea seminţelor pentrua obţine un preparat halucinogen şi anestezic, julfa.

O tehnologie a construcţiilor, a pietrei şi a altorroci autohtone dintre care celebru în geologie este dacitul,dar şi a multor specii lemnoase.

Metalurgia metalelor feroase dar şi neferoase dincare celebru este aurul - obţinerea prelucrarea acestuia(acel aur în Europa şi care a fost şi este foarte râvnit) .

De la Daci au rămas nenumărate cuvinte într-unfond lingvistic european foarte vechi: var, - produsul rezultatdin calcinarea calcarului (de la carbonat de calciu se obţineoxid de calciu-adică varul nestins) deşi îl foloseau şi galii;în Franţa sunt localităţi care se numesc Var, acest produsse numeşte în franceză lime sau var stins=chaux. Varul erafolosit din vechime până la debutul industrializării în caute -rizări.

Sunt multe localităţi în Europa denumite Gard, cu-vânt cu origine necunoscută dar care are o întreagă familiede cuvinte ca gardă, gardian,şi celebrul En garde! Dar gardca atare nu este în nicio limbă. O istorie asemănătoare oare şi cuvântul ban.

Noi, cei de azi, denumim o populaţie central euro-peană după numele unor vechi locuitori ai acelor locuri,nume pe care nici ei nu şi-l mai revendică; este vorba dehelveţi şi de Elveţia.


magazin

91

Repere pentru studiul Daciei Globale*Valentina Găluşcă

Există o Dacie Globală, la fel cum existăDacia Universală sau Cosmică. Dar cea originală esteDacia Divină care este şi cea adevărată, cea eternă,deşi invizibilă ochilor noştri carnali. Da, adevărataDacie se află în Universul Spiritual, iar noi pământeniitrăim în Cosmosul material care este o reflectare acelui spiritual.

Oare, nu a creat Dumnezeu Pământul? (Vezi:Geneza cap 1,1). şi, oare, nu e scris: Apoi Dumnezeua zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, dupăasemănarea Noastră”? - (Gen. 1, 26). Deci, omulcarnal este o fiinţă asemănătoare persoanelor spiri-tuale, iar Dacia terestră, România de azi, este o re-flectare a minunatei Grădini a Maicii Domnului dinÎmpărăţia lui Dumnezeu.

Ni s-a spus clar că omul este o identitate deorigine divină. Noi suntem o copie, iar originalul estealături de Dumnezeu în Cosmosul Spiritual. Deci,acolo, Dincolo este şi adevărata noastră Identitate şiadevărata noastră Patrie, iar aici pe pământ suntem oumbră, o copie, aproape imperfectă. Dacă vrem cuadevărat să ajungem la originile noastre dacice trebuiesă ne întoarcem la Dumnezeu, căci de acolo au venitdacii. Aici pe Terra noastră mică, Dacia străveche îşiare locaţia pe acest teritoriu unde este România

Dar mai există şi Dacia Globală, ACEADACIE încă necunoscută pe deplin.

Vortexul Spiritual cu centrul în Munţii Bucegia răspândit pe tot globul acel soi de fiinţe divine, fiide Dumnezeu, fiii Luminii. În timpurile de demult eierau numiţi daci, geţi... Caracterul lor era tare. Aveauvoinţă, luciditate şi discernământ în toate. Erau blajinidar şi neînfricaţi în faţa morţii căci ştiau de unde vinşi unde se întorc – la Dumnezeu!

Dacii sunt strămoşii noştri, dar întrebarea meacătre românimea de azi este cam aşa: suntem şi noi,oare, urmaşii dacilor? A fi un urmaş înseamnă a fi unucenic, un apostol. Dacii erau persoane spiritualeavansate! Şi timpul de azi este la fel de prielnic ca săfii vertical, ca să fii sfânt, ca să trăieşti cu demnitateade fiu al lui Dumnezeu!

Dacă aţi pierdut Duhul cel Sfânt şi atotputer-nic, cereţi-l de la Dumnezeu!

Dacă aţi pierdut sămânţa cea bună, ce faceţi?Oare nu o căutaţi ca să reînnoiţi Grădina? Aşa va faceşi Dumnezeu în Grădina Maicii Domnului.

Iată de ce vă spun că trebuie să ne reînnoimprin Duhul Sfânt. Dacii aveau un Duh puternic! Oaresuntem o naţiune fără o speranţă de a reveni la ceeace a vrut Dumnezeu să facă din noi în viziunea sa?

Trebuie să revenim la matca spirituală. Altăcale nu există! Dacă nu – veţi pieri ca naţiune, iar Gră-dina Maicii Domnului va fi dată altora… Treziţi-vă!Deşteptaţi-vă! E ora decisivă!

Ca să regăsiţi acele seminţe bune care s-aumai păstrat, vă îndemn să extindeţi aria de căutare adacilor. Bogdan Petriceicu Haşdeu în viziunea sa pro-fetică ne-a întrebat ca să ne trezească: „Pierit-audacii?”! Vă spun că nu! Dar căutaţi-i! Nu căutaţinumai pe linie orizontală. Căutaţi şi pe verticală, pri -viţi în sus, căci ei sunt acolo!

În plan global, prin vârtejul evenimentelor is-torice, dacii au emigrat şi s-au aciuat în diferite părţiale lumii. Căutaţi-i!

Mulţi din cei ce au plecat au păstrat un duhmai puternic decât îl avem noi cei de aici. Dar ca săputeţi alege sămânţa cea bună, trebuie să aveţi dis-cernământ. Iar discernământul, priceperea şi abilitateale dă doar Dumnezeu. Rugaţi-l!

Postul şi rugăciunea sinceră, abstinenţa şi pu-ritatea inimii întăresc voinţa, purifică simţirea, redauluciditate minţii. Ba mai mult: ne reuneşte cu Dum-nezeu care este Binele Suprem, care este sursa tuturorenergiilor creative, tuturor binecuvântărilor.

Căutaţi-i pe dacii care au păstrat lumina di -vină în ochii lor, care au un Duh puternic şi sunt rezis-tenţi şi neînfricaţi! Germania după cel de-al doilearăzboi mondial, deşi era într-o situaţie cu mult mai di-


magazin

92

ficilă decât România de azi, şi-a căutat fiii pierduţiprin gulagurile staliniste. O patrie care nu-şi caută fiii,este ca o mamă nepăsătoare…

Unii consângeni au ajuns până în Coreeaunde s-au aciuat, ba chiar în Japonia unde TRICO -LORUL nostru este adorat şi considerat sacru.

O altă pistă este harta gulagurilor. O să vămire faptul că în Munţii Pamir este un aul, unde sevorbeşte perfect româneşte?

Dar mai sunt daci plecaţi încă înainte deapariţia tuturor religiilor. În Pakistan sunt localităţi încare s-a păstrat un grai derivat din limba latină, iarlatina provine din limba dacilor … o să revin cu numede localităţi.

Vorbim despre limba indo-europeană, dar osă rămâneţi miraţi că şi aceasta este de provenienţădacică. Chiar aş îndrăzni să spun că limba vorbită peTerra, înainte de încâlcirea limbilor din timpul Turnu-lui Babel, era cea vorbită de daci. (Vezi Geneza capi-tolul 11 unde este scris: „În vremea aceea era în totpământul o singură limbă şi un singur grai la toţi…”).Dar ştim că „evenimentul” de la Turnul Babel s-a pro-dus cu mult mai târziu de existenţa LIMBII STRĂ-MOŞILOR NOŞTRI. Evrica, nu?!

În limba Punjabi (India) există circa 2000 decuvinte româneşti… Vezi ce spune Dl LucianCueşdean: http://www.noidacii.ro/Noi,Dacii%20nr.62,2012/Dr.%20Cuesdean.pdf;

Tot în Punjabi sunt păstrate tradiţii similarecu cele româneşti! Asta înseamnă că avem aceeaşiorigine! Dacii care au emigrat au dus cu ei cultura,

limba, tradiţiile, credinţa şichiar Duhul lor. De exemplu,în nordul Indiei sunt tradiţiiasemănătoare celor româ -neşti care au aceleaşirădăcini dacice. Mă refer laaşa-numitul „Festival Lohri”din timpul Solstiţiului deiarnă, care se celebreazăexact când dacii serbau reîn-noirea Soarelui, adică cele-brau Lumina care, de fapt,este Hristos.

Căci Iisus a spus:„Eu sunt Lumina lumii…”(Ioan 8:12). Acum noi ser-băm Crăciunul la Solstiţiulde iarnă. şi nimic nu estegreşit, ba chiar este maiaproape de adevăr, căci Cră-ciunul este serbarea naşteriilui Iisus, adică naşterea Lu-minii în sens larg, spiritual.

Iisus este o Persoană Divină care a existat cumult înainte de întemeierea lumii. El este Lumina, dars-a născut ca om ca să se întrupeze şi să poată să vor-bească pământenilor. Dar adevărata identitate a luiIsus este alături de Dumnezeu (Ioan cap. 8:12-29).Oare, dacii nu au venit pe pământ tot cu o misiune?

Deci, la acest festival Lohri, ştiu ori nu indi-enii dar, de fapt, ei îl celebrează pe Iisus, care este Lu-mina, este Soarele spiritual. Iată de ce este nelipsitfocul, care simbolizează lumina.

La fel şi dacii tot pe Iisus, de fapt, îl celebraucând dansau în jurul focului. Noi la Crăciun aprindemlumânări! În colinde cântăm: „ Steaua sus răsare, cao taină mare, steaua străluceşte şi lumii vesteşte… Fe-cioara Maria, naşte pe Mesia!”.

Iar indienii la solstiţiul de iarnă aprind ruguricântând binecuvântări, urări de fertilitate, de belşugagricol, de bunăstare, de dragoste, de belşug şi deprosperitate. Oare, şi indienii, şi dacii din vechime caşi noi, românii de azi, dar şi în întreaga lume, nu săr-bătorim toţi aceeaşi Lumină divină? Iar originea aces-tei sărbători sunt dacii! Evrica, nu?!

Oare colindele noastre româneşti şi urăturilede Anul Nou nu sunt la fel de pline de binecuvântăride belşug, îndeosebi în agricultură? Este foarte intere-sant că şi la ei ca şi la noi, la aceste sărbători grupurimici de copii merg de la casă la casă ca să ureze unnou an îmbelşugat. şi la ei, la fel ca şi la noi, copiilorli se dau dulciuri, nuci, fructe în semn de mulţumire.În plus, am observat, că pe lângă costumele


magazin

93

tradiţionale indiene, în Punjab se poartă şi costumesimilare cu cele româneşti. Căutaţi şi veţi găsi.

Iar dacă ascultaţi atent melodia ritmică a aces-tei urături din cadrul festivalului Lohri din Punjabi osă vedeţi că se aseamănă cu cântecele din urăturilenoastre de la Sf. Vasile.

Dacii s-au răspândit pe parcursul istoriei petot globul pentru a transmite nu numai un mesaj ver-bal, dar şi pentru a-i învăţa pe pământeni lucruri prac-tice, i-au învăţat să binecuvânteze şi să celebrezeLumina, să amintească oamenilor de Dumnezeu pecare unii l-au uitat şi l-au desconsiderat.

Oare, chiar numele de Zeus nu tot de la dacivine? Şi, oare, nu a existat acest nume încă înainte deapariţia altor religii?

Pentru a afla mai multe adevăruri istorice de-spre Dacia Globală este bine să studiem nu numai te -ritoriul Daciei străvechi localizate în România,Basarabia şi în alte regiuni vecine unde locuiesc com-pact românii din vechi timpuri, ci pretutindeni undeau emigrat în virtutea sorţii dacii, care vieţuind în co-munităţi mici, totuşi, au păstrat cultura, credinţa şiobiceiurile cu care au venit de acasă.

Ca să vă dau un argument că nu vorbesc dinvânt, vă dau şi alte indicii că cele mai vechi religii aufost inspirate de la dacii care au emigrat.

Dacii erau fii de Dumnezeu întrupaţi, veniţicu o misiune clară de a spiritualiza şi civilizaomenirea. Unde apăreau ei, pământenii, văzând feţelelor strălucitoare, îi considerau zei.

Oare întâmplător la Sumerieni era o zeiţă nu-mită Ea ( iar „Ea” în limba română este un pronumepersonal, feminin, persoana a III-a, singular) Întâm-plător? Or, poate, acei localnici au întâlnit o fiică dedac, cu faţa strălucitoare, Persoană Divină şi i-a zis:„Ea”

„El” în limba română este un pronume per-sonal, masculin, persoana a III-a, singular iar în religiaevreilor din Vechiul Testament este numele lui Dum-nezeu – El, Elohim –Oare, noi, când de fiecare datăne referim la Dumnezeu, nu ne referim la persoana aIII-a, singular?

Acest pronume „El” apare în numele multorprooroci: Dani-El, Samu-El, Ezechi-El, Io-El etc.

La fel sunt Arhanghelii Miha-El şi Gabrie-El,îngerii Rafa-El, Uri-El; dar şi nume Emanu-El (caretălmăcit înseamnă: Dumnezeu este cu noi) etc.

Chiar şi Israel conţine acest „El”.La noi în sat sunt nume de familii interesante: De exemplu: 1.Guşan – (= Kushan?) Kush –

Hindu-Kush (Pamir) – Kushan în Pakistan şi ImperiulKushan în India Kushan Empire - Oare chiar numelede Zeus nu tot de la daci vine? şi oare nu a existatacest nume încă înainte de apariţia altor religii? Priviţiatent la aceste tăbliţe găsite de arheologi! Oare unuldin aceştia doi, nu purta costum naţional românesc?

2.Un alt nume de familie din satul meu esteMalic = Malik – nume foarte răspândit în Asia. Estetălmăcit ca fiind Conducătorul Suprem şi este unul dincele 99 de nume date lui Allah – Dumnezeu. Deci,Malic este un nume DIVIN.

Iar mai întâi a existat religia dacilor...

Piatra din Dealul MlăciiGheorghe Sporiş

Miercuri, 29 mai 2013, pe la vremea prânzu-lui, mi-a fost dat să văd o piatră răsărită din pământ,pe care se aflau sculptate nişte semne, asemănătoarebastonaşelor de început în ale scrierii fiecăruia dintrenoi. Acestea, de mărimi egale, orânduite simetric, ladistanţe egale, grupate, după cum se poate vedea şidupă fotografie, unele în poziţii verticale iar altele înpoziţii orizontale, au fost săpate adânc şi aşezate caîntr-o casetă de formă pătrată sau dreptunghiulară.Lângă caseta pătrată din partea stângă, privită din avalspre amonte, în prelungire orizontală, se află sculptată

o palmă de om, de mână stângă, după părerea noastră,cu degetele orientate spre est. Ce este interesant estecă degetul mare, care este mai gros decât arătătorul,este de lungime aproape egală cu acesta! Din cauzarazelor puternice ale soarelui amiezii ce picau verticalpe respectiva piatră, descifrarea nu a putut fi făcutăatunci, când ne-am aflat la faţa locului, ci doar acum,după imaginile fotografice, când descriu cele văzute.

Când a văzut pentru prima oară această piatră,ivită „peste noapte” din pământ, după cum afirmă celcare a descoperit-o pentru prima oară, Constantin


magazin

94

Vieru, în imediata apropiere a unui vârf de deal, unicăîn zonă, de formă circulară, asemănătoare unei farfuriicu capac de aceeaşi formă sau cu imaginea unei far-furii zburătoare, aşa cum este ea văzută de SF-işti,imediat m-am dus cu gândul că aceasta nu ar fi avutce căuta aici fără să fi fost plantată de o forţă uriaşă,dacă se au în vedere dimensiunile acesteia – cca. 4 mîn diametru şi aproximativ 2 m înălţime.

Până să fi fost văzută, pentru prima oară, înurmă cu aproximativ 5 ani, de Constantin Vieru, carea copilărit pe aceste locuri, aceasta a fost acoperită cupământ sub pajiştea muntelui, fără a putea fi identifi-cată de ochii ageri şi ispititori ai unui copil. El şi cuceilalţi copii ai satului, afându-se cu animalele la păs-cut, prin jocurile lor, cunoşteau fiecare pom sau piatrămai mare, care se aflau pe această frumoasă pajişte,familiarizându-se cu numele fiecăruia pentru că, toateacestea aveau numele lor, transmis din generaţie îngeneraţie. Uriaşa piatră nu a existat pe vremeacopilăriei lui, mai ales că astăzi, aceasta se află într-unloc cu mare vizibilitate, în imediata apropiere a dru-mului care duce spre pădure, într-un punct, debelvedere, de unde poate fi admirată întreaga zonăpână spre munţii Coziei şi dincolo peste apa Oltuluispre munţii Lotrului sau în sus spre crestele, încăînzăpezite ale Făgăraşului. Dacă ea s-ar fi aflat lasuprafaţă, toată lumea care ar fi trecut prin apropiereşi îndeosebi copiii, ar fi descoperit-o!

Atunci, când a văzut-o pentru prima oară,trecând instantaneu pe o potecă de animale aflată lapartea de jos a acesteia, afirmă cel care ne-a dus acolo,nu era vizibilă decât o mică parte care i-a atras atenţiaprin cele 13 segmente de linii verticale (beţe), delungimi egale (20-25 cm) şi ordonate la distanţe egale.A considerat că sunt nişte semne de hotar sau altcevacărora nu le-a acordat prea mare importanţă, dar s-amirat totuşi, cum de nu a ştiut de ea încă de pe vremeacopilăriei, când aproape zilnic se afla în zonă cu ani-malele la păscut!?

Nemailocuind permanent aici, la Copăceni –sat aparţinător de comuna Racoviţa din judeţul Vâl-cea, uitase de aceasta şi după aproape 5 ani, în primă-vara acestui an, făcând o plimbare pe frumosul dealal Mlăcii, a fost impresionat de fosta lui descoperire.Dealul Mlăcii, văzându-l, pot afirma că este cel maiîntins şi cel mai plat din întregul ţinut al Loviştei. Înlocul acelei pietre cu inscripţii apăruse un ditamaibolovanul care, pe deasupra se mai şi săpase pământulde lângă el. Lateral sub bolovan, apăruse o groapă,relativ proaspăt săpată până sub baza acestuia.Cercetându-l, a observat şi inscripţiile de pe partea luisuperioară, care jumătate dintre ele fuseseră acoperitecu pământul aruncat probabil de cei care au săpat şio altă groapă pe partea opusă, adică superioară bolo-vanului. Când am venit în echipă, împreună am con-cluzionat că, cei care au săpat cele două gropi nu potfi decât nişte aventurieri căutători de comori, dotaţi

cu aparatură specială pentru aşa ceva.L-a anunţat pe Ion Frântu – ofiţer în rezervă

şi consilier local, preşedintele Obştei MoşnenilorBudislavu-Stârminoasa şi prieten cu mine, despre des -coperirea lui. Au stabilit o zi când trebuie să meargăla faţa locului, dar numai în prezenţa cuiva care săfilmeze şi să fotografieze ce au văzut pentru a le aducela cunoştinţa forurilor competente. Ion Frântu, s-agândit imediat la mine, ştiind că sunt membru activ al„Forumului Cultural al Râmnicului” şi împreună cuel şi-al Societăţii Culturale „Anton Pann” din Râm-nicu Vâlcea, foruri prin care se poate aduce la cunoş -tinţă cele văzute şi constate şi care pot lua anumiteiniţiative.

Eu, nedispunând de o maşină personală pen-tru a mă putea deplasa iar el având un autoturism deteren şi timpul liber necesar, am făcut o echipă şi îm-preună am pornit pe urmele dacilor - strămoşii noştri,prin spaţiul românesc şi prin cel balcanic în general.Doresc să deschid aici o paranteză, pentru o mai bunăcunoaştere şi pentru a întări cele spuse: Spre exemplu,am fost invitat să fac parte dintr-o echipă internaţio -nală de jurnalişti în turism, care a făcut un periplutransdanubian, de la Cazanele Mici, până în DeltaDunării, cu bicicleta, caiacul şi autobuzul, parcurgând,în afara spaţiului românesc, 480 km, la sud de Dunăre,prin spaţiul de nord al Bulgariei, de la Vidin la Silistra,vizitând tot ce au bulgarii ca situri de importanţă is-torică, culturală şi turistică, intrând în contact inclusivcu bucătăria lor tradiţională. În acest periplu, care adurat douăsprezece zile, unul dintre obiectivele vi -zitate a fost şi cetatea romană de la Svisthov, unde„Legiunea I-a Italica” a staţionat 500 de ani şi careavea în componenţă numai romani din elita imperiu-lui. Aceştia nu au lăsat după ei niciun fel de urmă pri -vitoare la limba pe care ei au vorbit-o, iar la noi, înDacia, după staţionarea de cca. 164 de ani a legiunilorde mercenari „romani”, pe un teritoriu de numai 14 lasută ocupat din suprafaţa locuită de daci, ne-au învăţatlimba şi obiceiurile lor!? Este cel mai mare fals is-toric... Ce am constatat, că la bulgari ca şi la greci,peste tot lucrau echipe de arheologi, o parte dintre eistrăini, pentru a scoate la iveală şi a pune în valoaredovezi care să ateste trecutul lor istoric, pe când la noi,mai peste tot pe unde am umblat nu am văzut aşaceva! Este dureros că nu ştim să ne valorificăm ceavem şi să dovedim, că de fapt, noi am fost înainteaaltora care astăzi ies în faţă cu nişte neadevăruri!

Împreună cu Ion Frântu, ambii fiind şi mem-bri ai Asociaţiei „Veteranmont-România” – instituţie(ONG), care lunar organizează întâlniri tematice alemembrilor săi, undeva în România şi nu numai, nicio-dată în acelaşi loc, de fiecare dată în altă zonă fru-moasă şi cu multă încărcătură istorică. Cu acest prilejam vizitat cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi tot ces-a putut vedea din întregul masiv al Şureanului, cuale sale frumoase poieni unde Decebal cu oştenii săi


magazin

95

şi cu oamenii cetăţii s-au refugiat din calea năvălito-rilor romani şi unde au ridicat o cetate chiar pe creastamuntelui. Am fost în „Ţara Haţegului” şi „Ţinutul Pă-durenilor”, unde dacii liberi exploatau zăcămintele defier cu mult mai înainte de năvălirile romanilor. Aici,pe valea Găvojdiei, am văzut primul şi cel mai mo -dern furnal din Europa acelei vremi, unde au fost tur-nate plăcile de bază ale Turnului Eiffel din Paris. Înrepetate rânduri am fost oaspeţii Apusenilor, unde pelângă plaiurile, cascadele şi peşterile ce le adăposteşte,am vizitat întreaga lor zonă auriferă. Am coborât îngaleriile romane „Alburnus Maior” de la Roşia Mon-tană, de unde romanii au jefuit aurul dacic.

Fiind un împătimit scormonitor după aseme-nea dovezi, care vin să întregească averea permanen-tizării noastre pe aceste locuri, înarmat cu aparatul defotografiat şi camera video, de-a lungul anilor amcules mii de imagini fotografice şi sute de ore cuimagini video în mişcare. Lucrând mult timp ca redac-tor şi redactor şef al revistei „România Turistică”, încăde la naşterea acesteia, am avut prilejul de a cunoaştedestul de bine spaţiul românesc, fapt ce mi-a întăritoriginea mea dacică.

Săptămâna viitoare, împreună cu cei doi com-panioni: Ion Frântu şi C-tin Vieru vom face o nouă in-cursiune în zonă pentru continuarea cercetărilorprivitoare la acea piatră-bolovan, care, din motivetehnice nu ne-a putut dezvălui totul. Dacă vremea ne-ar fi lăsat (întreaga perioadă până acum când scriu afost foarte instabilă – zilnic a plouat), poate puteamsă comunicăm mult mai multe dovezi privitoare lacele relatate.

În ultima întrunire săptămânală a „Forumului

Cultural al Râmnicului” s-a luat hotărârea formăriiunei echipe de cercetători–istorici şi specialişti înarheologie, împreună cu o altă echipă a Institutului deCercetari Socio-Umane C.S. Nicolaescu-Plopşor dela Universitatea din Craiova, din care nu vor lipsi prof.univ. dr. Petre Gherghe – şef catedră arheologie şiprof. univ. dr. Dinică Ciobotea – specialist în pro -blemele moşnenilor – foarte buni cunoscători ai „ŢăriiLoviştei”, de a se deplasa în zonă pentru aprofundareacercetărilor de specialitate. „Ţara Loviştei”, acolounde se află şi această piatră, încă nedescifrată, a scosla iveală o serie de dovezi materiale privitoare la tre-cutul nostru istoric.

Am considerat că, toate aceste urme care ates -tă perenitatea noastră pe aceste locuri, trebuie făcutecunoscute tuturor oamenilor care au ceva de zis înceea ce priveşte originea noastră ca neam, limbă şigrai şi-n mod cu totul special Congresului de Dacolo-gie, care, prin grija unor urmaşi ai strămoşilor noştridaci, citându-l aici, în mod expres, pe domnul doctorNapoleon Săvescu – părintele celor 13 congrese careau avut loc, acesta fiind al XIV-lea, adevărul vaînvinge. Toate aceste documente şi dovezi certe, pal-pabile, care vin să sprijine şi care îşi aduc contribuţiala „Reînvierea Daciei”, trebuie scoase la iveală şiadăugate piesă cu piesă la clădirea Noii Dacii. Prinpunerea în drepturi a adevărului istoric, care nu se ştiedin ce motive – impuse, din ignoranţă sau rea-voinţă,au fost ascunse, „vom deveni ceea ce am fost şi maimult decât atât”, adică stăpâni pe pământul nostru,demni de istoria noastră şi mândri de înaintaşii noştridaci.

Legendele dacilor. Există aceste legende şi personajelelor în formarea tinerei generaţii?

Mădălina Corina Diaconu

Legendele Dacilor – Perso -naje”, o carte cu poveşti ilustrate şibandă desenată, pentru copii şitineret. În premieră pentru banda de-senată românească, cartea conţine unjoc edu cativ: cuvinte cheie, ascunse înilustraţiile din paginile de bandă dese-nată!

De la Herodot şi până în pre-zent, s-au scris şi s–au spus multedespre Daci! Sau mai bine spus: s-auinterpretat multe despre Daci! Adevă-rul rămâne undeva în munţi, în peşte-rile legendare, în pietrele pline demister, în baladele populare! Şi cât defrumoase sunt aceste poveşti păstratede bătrânii munţilor, care-şi încep isto-

risirile spunând: ”Am auzit şi eu le-genda de la moşu’ meu, iarna, cândmergeam la adăpost să bem laptecald şi să rupem din pâinea scoasădin vatră”. Încă mai există aceşti bă-trâni, încă mai spun poveştile auzite încopilărie. Din când în când, amintirilelor prind viaţă, văd lumina tiparului, setransformă în imagini fie pe hârtie, fiepe ecrane, ajungând la noi în diferiteforme!

Sunt mai mult decât legende,decât mărturii ale istoriei. Sunt în pri-mul rând un reper în timp, cu care neputem identifica şi de la care putem în-văţa. În acest secol tulburat de pierde-rea valorilor şi a credinţelor populare,

de o ameninţătoare globalizare şi în-străinare a cultului originalităţii, sepune întrebarea: cum să redăm, săoferim, să reinventăm pe înţelesulcelor de azi, aceste legende şi pietrede hotar, simplu si direct, fără să re-curgem la influenţe Hollywood-iene!?Un răspuns direct, sau indirect, îl areartistul Mihai Grăjdeanu, care, inspi-rându-se din textele manualelor şi căr -ţilor de istorie, din poveştile spuse debătrânii munţilor, s-a hotărât să vor-bească în limbajul adepţilor de benzidesenate, revenind la un proiect maivechi, într-o formă nouă: “LEGEN-DELE DACILOR – PERSONAJE”.“Dacă bătrânii din munţi vor dispare şi


magazin

96

nu vor mai povesti din tainele peşteri-lor şi a răsăritului de soare, m-am gân-dit că trebuie să rămână legendele lorşi în desen, în benzi desenate – acestdomeniu care vorbeşte tinerilor iubitoriai revistelor cu eroi, ai poveştilor ani-mate, sau ai diferitelor forme de poveştide pe internet.” spune Mihai Grăjdeanu.

Un prim pas al acestui pro-iect este marcat de “Legendele Dacilor– Personaje”, care, aşa cum spune şititlul, este o publicaţie, o prezentare înilustraţii şi benzi desenate a eroiloracestor legende transmise prin viugrai. “La un popor la care vitejia era

socotită suprema virtute, nu se puteasă nu existe un cult al eroilor, al acelorviteji care îi întrec uneori pe zeii înşişi,devenind, mai devreme sau mai târ-ziu, ei înşişi divinităţi.” spunea cu aniîn urmă istoricul Iosif Constantin Dră-gan. Aceasta este şi intenţia lui MihaiGrăjdeanu, de a prezenta, în limbajulbenzilor desenate, locuri, obiceiuri, oa-meni şi eroi din munţii şi câmpiile au-tohtone. Este o abordare care va trecede graniţele cărţii cu text, pe care tine-rii o răsfoiesc mai rar, oferindu-le ca-tegoric o lecţie de istorie pe care tineriisă şi-o dorească şi să şi-o insuşească,

să-şi caute personajele preferate tre-când de la o legendă la alta. Persona-jele acestor legende iau viaţă înilustraţiile si benzile desenate semnatede Mihai I. Grăjdeanu, iar textele sem-nate de Mădălina Corina Diaconu vinsă completeze poveştile în imaginicare aduc, pentru prima dată într-obandă desenată şi un joc educativpentru tinerii cititori: găsirea cuvintelorcheie care, aranjate corect, formeazăo propoziţie, a cărei semnificaţie se re-găseşte în textul cărţii.

Chipurilelui Dumnezeu

Otilia Sîrbu

Dintotdeauna, operele literare autentice aufost şi vor fi o preţioasă sursă de informare a omenirii,un pas cadenţat şi sigur în evoluţia ei.

Arta, talentul, intenţia scriitoricească, rafina-mentul artistic, toate acestea au putut oglindi realitateaunei epoci, concurând, de multe ori, cu operele inte-gral ştiinţifice.

Indiferent de subiectul abordat, de complexi-tatea situaţiei, a personajului principal, sau a celor se-cundare, o operă literară este un dar incontestabil făcutomenirii. Dacă ea va fi receptată la adevărata sa val-oare, dacă impactul său va fi cel sperat de către autor,atunci, va fi un plus, nu numai cultural, încă unul, înpatrimoniul naţional şi universal.

În 1960, Vintilă Horia, scriitor român, primeaPremiul Goncourt pentru cartea sa „Dumnezeu s-anăscut în exil”. La un an după apariţia cărţii, în 1961,în eseul său intitulat „Despre degradare şi risc” au-torul român afirma mândru de originile sale „Aparţinunui popor de ţărani şi poeţi, al cărui contact cu istoriaa fost totdeauna dureros şi tragic. Un popor care ade-sea s-a retras din istorie (filozofii noştri Lucian Blagaşi Mircea Eliade au explicat bine acest fenomen), s-aghemuit dincolo de vizibil, în pădurea miturilor lui.Este vorba de o promisiune sau de un mesaj pe careOvidiu şi Radu Negru, personaje ale celor două ro-mane ale mele, l-au pus în lumină. Acest popor a avutîntotdeauna, în formă dacă antică, sau în cea

românească modernă, un sens religios despre viaţă,care evită orice tendinţă spre extremism, fie acesta op-timismul sau pesimismul exagerat. Filozofia sa esteaceea a resemnării, aşa cum e prezentată în paginileultimului meu roman (Cavalerul resemnării – 1961):o libertate care se autorestrânge la acţiunea purumană, lipsită de posibilitatea momentană de a se re-aliza pe dimensiuni mai înalte şi mai durabile. Acestfel de a fi nu implică o separare de divin”.[1] Acelaşiautor, în martie 1990, încrezător în viitorul poporuluisău, declara: „istoria românilor este istoria unor patimicare încep, aş zice, cu sinuciderea lui Decebal laSarmizegetusa şi se termină cu morţii de la 22 şi 23decembrie”[2].

Scrisă în limba franceză şi distinsă cu PremiulGoncourt, în 1960, ,,Dumnezeu s-a născut în exil”,este cartea unei mari tristeţi, dar şi a unei revelaţiidepline. „Cartea mea e, în esenţă, un imn al libertăţii”- spune Vintilă Horia.

Despre libertatea cui vorbeşte scriitorul?În primul rând, despre libertatea poetului,

Ovidiu, iar, în al doilea rând, despre cea a dacilor. Celcare spune cu emfază „Eu sunt poetul, el nu este decâtîmpăratul”, Ovidiu, aclamat de tinerii Romei, purtândo vină reală sau imaginară este definitiv exilat laTomis, între Dunăre şi Mare. De la viaţa fastuoasă,până la revelaţia libertăţii, e un drum sinuos şi lung,greu de parcurs, greu de acceptat şi asumat.

Impresionantă, în această carte, este întâlnireadintre poetul roman, reprezentant al unei lumi inva-date de zeii Romei, şi daci, a căror lume era dominatăde o religie monoteistă. „Cum poate un zeu - se întrea -bă Ovidiu – să umple cu persoana lui un cer întreg?”Poate acesta a fost unul din motivele poetului de ascrie versuri în limba autohtonilor geţi, în mijloculcărora trăia, deja. Mare trebuie să fi fost uimirea


magazin

97

geţilor când le-au auzit recitate de poet, de vreme ceşi-au exprimat mulţumirea printr-un murmur prelungde admiraţie.

Dacii, fără a fi idealizaţi, erau purtători de fru-mos. Aveau abilităţi lingvistice, erau iubitori de mu -zică, căci ei, după spusele lui Aristotel, îşi cântaulegile lor versificate. Se pricepeau la medicină, căcise vindecau de boli cu ajutorul plantelor medicinale,se preocupau ca sănătatea trupului să fie într-o sim-bioză totală cu cea a sufletului.

Cu toate acestea, elementul esenţial al culturiigetice este religia. Geţii credeau în nemurire, ei ştiaucă viaţa lor va continua după moarte, în cer, alături dezeul lor suprem Zamolxis. Herodot ne este martor.Locurile lor de rugăciune erau sus, pe munţi, aproapede cer, iar locuinţa marelui preot era situată pemuntele Kogaion.

Femeile gete credeau în farmece, vrăji, des -cântece şi posibil să fi avut, la rândul lor, o zeitatefeminină.

Dincolo de cultul morţilor care consta în sluj -

be, ceremonii, incantaţii, dacii mai aveau un cult ca -racteristic lor. Din cinci în cinci ani, ei trimiteau câteun sol lui Zamolxis, căruia îi spuneau toate durerile şinevoile lor.

Credeau în nemurire, în ciuda dificultăţiivieţii, iar înainte de a pleca la război, se împărtăşeaucu apă de Dunăre. Era apa lor „sfinţită”, era „vinul lorsfânt”, şi pe acest temei jurau că nu se vor întoarce înţară decât după ce vor fi omorât pe duşmani.

„Credeam că zeii aveau puterea de a ne trans-forma în animale, în plante, sau în stânci. Toate aces-tea nu mai sunt cu putinţă. Căci adevăratul Dumnezeua luat forma noastră, El s-a transformat în om...”conchide Ovidiu, în finalul cărţii dar şi al destinuluisău, revendicat fundamental, atât cultural, cât şi is-toric.

NOTE1. Marilena Rotaru, Întoarcerea lui Vintilă Horia, Bu-cureşti, Editura Ideea, 2002, p.114.2. Marilena Rotaru, Întoarcerea lui Vintilă Horia, Bu-cureşti, Editura Idea, 2002, p.123.

Studii din Dacia ponticãZona Sacrã din Istros. Sãpãturi recente*

Prof. Alexandru StanPreşedinte «Dacia-Helvetia»

„Fouilles récentes dans la Zone Sacréed’Isros“ este titlul original al acestui studiu , autoriAlexandru Avram, de la Universitatea du Maine,Le Mans, Franţa şi Iulian Bîrzescu, de la Institutulde Arheologie «Vasile Pârvan», Bucureşti.

Studiul conţine 31 pagini iar noi prezen-tãm aici un rezumat.

Vasile Pârvan a început săpăturile arheo-logice şi a întocmit primele studii la Istros, în1914. Cu excepţia perioadelor celor două răz-boaie mondiale şi a celei ce a urmat imediatacestora, la Istros s-au continuat şi se continuăîn fiecare an săpăturile şi studiile, sub direcţiaInstitutului de Arheologie din Bucureşti.

Istoria oraşului Istros (sau Histria, numelesău latin) se întinde pe o perioadă de peste 1300ani, de la crearea sa de către Milet la mijlocul se-colului – VII şi până la abandonarea oraşuluidupă pierderea controlului pe Dunăre, de cătreImperiul Bizantin, în anul 602.

Cercetările în Zona Sacră la Istros între1914-1989:

La Istros Zona Sacră este formată de treiZone Sacre (temenos), anume : Zona Sacră aAfroditei, Zona Sacră a lui Apollon şi Zona Sacrăa lui Zeus. Fiecare dintre aceste divinităţi aveaTemplul său în fiecare Zonă.

Istros a renăscut miraculos după fiecaredistrugere. Fiecare distrugere a fost urmată dereconstrucţii sau de contrucţii noi. Acest ciclu dis-trugere – reconstrucţie - construcţie a fost per-manent pe durata a 1300 de ani.

Prima distrugere a fost în anii – 514, înurma expediţiei lui Darius; alte cercetări suge-rează anii – 490, în legatură cu campania luiMardonios în Thracia, în - 492. Arheologii nu austabilit încă data exactă a acestei distrugeri.

A doua distrugere a avut loc în anii – 313,ca urmare a expediţiei lui Lysimah. Din perioadareconstrucţiei există Templul Afroditei la Istros,


magazin

98

din care se păstrează şi azi câteva elemente aleelevaţiei. Este sigur că în această perioadă derecostrucţie au apărut la Istros mai multe noi re-ligii.

Spre anii – 350 fusese construit un nouTemplu consacrat «Marelui Dumnezeu» (TheosMegas). Faţada lui era din marmură, structuradin calcar şi era orientat spre răsăritul soarelui.Pe arhitravã a fost descoperită o dedicaţie atri-buită lui Apollon Pholeuterios, o divinitate rar în-tâlnită dar al cărei cult este atestat la Istrosprintr-o in scripţie pe piatră şi prin desene/grafiti.

Au fost găsite recent urme ale mai multorreligii la Istros, din această perioadă.

Goţii au distrus oraşul Istros spre – 251.Autorii studiului mărturisesc admiraţia lor

faţă de personalitatea lui Petre Alexandrescu,autor al unei lucrări monumentale, publicată în2005. Aceasta conţine rezultatele cercetărilorarheologice făcute până în 1989, de autor, la Is-tros.

A treia distrugere a avut loc spre anul –100, cauza fiind de data aceasta un cutremur depământ.

Distrugerea definitivă a avut loc spre anii– 48, ca urmare a invaziei Geţilor lui Byrebista.Ei au incendiat oraşul Istros inclusiv TemplulAfroditei (P. Alexandrescu, « d’Istros par lesGètes », Histria VII, p. 142-154 şi « La fin de laZone Sacrée d’Époque grecque d’Istros ».

În secolul + I au fost instalate câteva ate-liere apoi şi un cartier civil, în Zona Sacră.

Cercetări noi la Istros: 1990-2009Săpăturile au fost efectuate sub direcţia

Institului de Arheologie « Vasile Pârvan » al Aca-demiei Române. La aceste studii au lucrat cei doiautori precizaţi precum şi arhitecta Monica Mâr-gineanu-Cârstoiu şi prof. Konrad Zimmermannde la Universitatea din Rostock.

1 Groapa Sacrã Este vorba despre o falie ovala de lun-

gime max. 14 m, lărgime max. 7 m, în plină rocăde şist, cu pereţi abrupţi, situată în faţa TempluluiAfroditei.

Sunt emise mai multe ipoteze în legaturăcu menirea acestei Gropi Sacre, spre exemplu,pentru evenimente culturale care s-ar fi desfăşu-rat în jurul ei, în cadrul Cultului Afroditei.

2 Monumente noi, probleme noiLa sud de Groapa Sacră a fost descope-

rită o primă scobitură de formă circulară de dia-metru 75 cm şi adâncime între 10 şi 20 cm.

La est există o a doua scobitură, deformă rectangulară, de 16 cm adâncime. De aiciau fost extrase fragmente de ceramică din seco-lele – VII şi – VI şi alte obiecte.

O a treia scobitură, de formă ovală, a fostidentificată.

Limitele estice ale Zonei Sacre se aflăacum sub apele Lacului Sinoe deci cercetările aufost făcute spre sud şi vest.

Pe o suprafaţă de 1,50m x 2m, au fostdescoperite numeroase bucăţi de ţiglă, în vecină-tatea Templului Afroditei, probabil căzute de paacoperiş, datate mijlocul secolului –VI.

Au fost găsite cinci plăci din acoperiş, cugrinzi carbonizate şi cu bucăţi de plumb, utilizatela fixarea pieselor, un capitel ionic din calcar(grinzile acoperişului erau din lemn de frasin şistejar) un puţ din epoca romană, un zid de aprox.19 m lungime şi lărgime de 1m-1,10m. fragmentedintr-o cupă Siana a pictorului « Heidelberg »,datată din secolul – VI, mai multe părţi de ten-cuială, de diverse grosimi şi culori, bucăţi de fa -ianţă, o dedicaţie lui Apollo, o alta lui Dionysosşi una lui Hermes.

În 2007 au fost descoperite fundaţiileunei bazilici creştine datată din secolul + V. Esteun nou monument cultural, orientat N-S, la fel catoate celelalte temple arhaice. La fortăreaţa oto-mană Vadu (Caraharman), care se afla la 10 Kmde Istros, în Evul Mediu, au fost transportate pie-trele din ranfortul postgotic. În fundaţiile acesteibazilici s-au găsit bucăţi de marmură, aceastafiind importată atunci. Urme de incendii sunt pre-zente des. Au fost descoperite fragmente de am-fore din Chios. Ţiglele au o policromie uimitoare,cel mai des fiind utilizate culorile albă şi roşie.Altedescoperiri: pandantive, bucăţi de fildeş şi foiţede aur evaluate la 22 şi 23 carate, un fragmentdintr-o inscripţie arhaică pe piatră, cu dedicaţiafăcută de un anume Hephaistodoros, reprezen-tări de lei şi de grifoni pe frizele din marmură, gă-site în apropierea Templului Afroditei, precum şio friză din calcar.

Acest studiu al Zonei Sacre de la Istrosface parte din volumul «Etudes pontiques. His-toire, historiographie et sites archéologiques dubassin de la Mer Noire», Etudes et Lettres, nr.290 – 2012, Revue de la Faculté des lettrers del’Université de Lausanne, editat de Pascal Bur-gunder, de la Universitatea din Lausanne, El-veţia.


magazin

99

În urma unor deplasări înSpania şi Germania am aflat că în vo-cabularul catalanilor, precum şi în celal nemţilor, există multe cuvinte iden-tice sau asemănătoare cu celeromâneşti. Mai mult, într-un magazinrusesc din Nunberg-Germania, amvăzut pe un raft nişte cutii pe care scriacu litere ruseşti: brânză, sdelano vKîrgâzstan”. Această întâmplare şiconstatările pomenite mai sus mi-auprovocat multă uimire şi m-au determi-nat să-mi clarific unele probleme culimba şi cuvintele româneşti.

Am studiat mai multe cărţi delingvistică, reviste şi dicţionare, în spe-cial Dicţionarul Explicativ al LimbiiRomâne (DEX), unde am constatatmulte idei controversate despre ori -ginea limbii şi cuvintelor româneşti, faptcare m-a determinat să le aduc lacunoştinţă publică, pentru atenţionareasupra gravităţii lor.

Din analiza făcută mi-am datseama că teoria latinistă a limbii române,implementată în conştiinţa românilor depeste două sute de ani este şubredă, cuargumente neconvingătoare, iar apli-carea ei la stabilirea originii cuvintelorromâneşti provoacă nedumeriri şi co-mentarii hilare.

Am făcut o analiză critică ateoriei latiniste elaborată de corifeiiŞcolii Ardelene, Gh. Şincai, PetruMaior şi Samuil Micu, precum şi cele-lalte teorii de susţinere a ei prin refor-mulare ale unor importanţi erudiţiromâni (Ov. Densuşianu, Alex. Rosetti,D. Macrea, George Ivănescu ş.a.),analiză comparată cu alte teorii con-trare celei latiniste şi am constatat cătoţi latiniştii au căzut în capcanaasemănării cuvintelor româneşti cucele latine. Mai grav, au făcut o maregreşeală, când au formulat originea cu-vintelor româneşti pe baza acesteiteorii, greşeală preluată în DEX decătre specialiştii care au elaborataceastă lucrare monumentală, funda-mentală pentru limba română. Daraceşti specialişti au avertizat în prefaţaDEX-ului că ei au preluat etimologiiledin dicţionarele predecesorilor lor şi…atât. Adică, nu şi-au asumat răspun-derea formulării etimologiilor, probabilca să nu contrazică pe iluştrii erudiţi,căzuţi în capcana amintită, care au for-mulat falsa idee că limba geto-dacilorar fi dispărut complet după cucerirea

Daciei de către romani.Atunci am făcut o analiză cri -

tică a etimologiilor înscrise în DEX,demonstrând netemeinicia şi hilaritatealor. Mai mult, am analizat originile spe -cificate-n DEX pentru cuvintele dinlimba germană care sunt identice cucele româneşti şi am constatat nişte„origini” ciudate. Ex. pentru cuvântul„cană” (Kanne în lb. germană), origineaîn DEX este lb.bulgară, adică…ger-manii au preluat acest cuvânt din limbavecinilor noştri? Această analiză aratăclar că multe cuvinte româneşti se gă -sesc în mai toate limbile Europei, că,,originile” indicate în DEX pot fi dinorice limbă europeană, că originea cu-vintelor identice sau asemănătoare cucele româneşti din limbile europeneeste chiar…limba română.

Aprofundând studiul circu-laţiei cuvintelor în limbile popoarelor,am constatat că există cuvinteromâneşti şi în limbile unor popoare dinAsia. În mod eronat erudiţii noştri auspus că limba română le-a preluat dela popoarele vecine sau din Europa, ciinvers, acele popoare le au în limbilelor rămase de la strămoşii noştri emi-graţi în vechime pe teritoriile actualeale acestora.

Şi atunci este nevoie sărevenim la ideile formulate de NicolaeDensuşianu în „Dacia preistorică”, re-făcându-se etimologiile din DEX, pebaza unor studii coroborate de istorieşi lingvistică comparată a limbilor eu-ropene. Cel puţin pentru cuvintele tre-cute în DEX cu… „origine necu nos cută”să se spună EXPLICIT că sunt cuvintecu originea în limba strămoşilor noştrigeto-daci.

Continuând această idee amaprofundat formarea neologismelor înlimba română, pe baza legii circulaţieicuvintelor, formulată de B.P.Haşdeu.Am arătat că asemănarea dintre limbalatină şi cea a geto-dacilor a făcut săpătrundă cu uşurinţă multe cuvintelatineşti în limba dacilor, fără să ducăla dispariţia ei. Numai că aceastăasemănare dintre limba latină şi cea ageto-dacilor a făcut aproape imposibilădeosebirea cuvintelor din fondul limbiigeto-dacilor, de cele împrumutate de laromani. De aici confuzia şi capcana încare au căzut marii savanţi români, au-torii teoriei latiniste.

Am analizat şi demonstrat

modul adoptării în limba noastră a ne-ologismelor, cauzele şi împrejurărileacestor adopţii, cum au pătruns la în-ceput ca barbarisme, apoi transformateîn neologisme, ca ulterior să devinăarhaisme, din cauza unor factori socio-economici. Devin interesante uneleconcluzii prin care am arătat că uneleneologisme recente din limba englezăsunt nişte neologisme…franţuzeşti, sec-ond-hand, ca urmare a legii circulaţieicuvintelor. Tot pe baza acestei legi amdemonstrat că unele cuvinte străvechidin limba strămoşilor noştri s-au întorsîn limba noastră ca…neologisme.

Printre factorii care determinăpătrunderea neologismelor am exem-plificat şi analizat: snobismul, dez-voltarea ştiinţei şi tehnicii şi apariţiaunor cuvinte simple sau scurte nece-sare definirii unor obiecte sau procesetehnologice pentru care nu sunt cuvinteromâneşti adecvate.

Am analizat locul limbiiromâne în limbajul universal, locurileunde se mai vorbeşte româneşte şiproblemele întâmpinate de vorbitoriilimbii româneşti din teritoriile altorstate, cu mesaje pentru rezolvareaacelor probleme.

Nu am neglijat dezvoltarealimbii române şi pe alte căi decât bar-barismele şi neologismele, consi -derând metaforizarea ca alternativăprincipală pentru dezvoltarea limbiiromânilor.

Am analizat şi perspectiveleexistenţei limbii române în condiţiileglobalizării, când apare necesitateaunei limbi universale, cu problemele şiconsecinţele ei pe plan naţional. Încontext, am criticat excesul folosirii încomunicare a cuvintelor englezeşti decătre unii vorbitori români, făcând nein-teligibil mesajul, prin transformareavorbirii româneşti într-o „romgleză”.

În final, am atras atenţia căproblemele analizate ale limbiiromânilor sunt serioase, întrucât estevorba de identitatea noastră, de statu-tul nostru în cadrul comunităţii eu-ropene, unde suntem priviţi şi trataţi cuun nemeritat dispreţ. Că trebuie să nerefacem convingerile cu privire la ori -ginea limbii române. Pentru că noi nusuntem „urmaşii Romei”, nu vorbimlimba romanilor, ci limba noastră estea geto-dacilor, un popor străvechi,limbă care stă la baza multor limbi eu-ropene. Că trebuie să ne redefinim ati -tudinea faţă de cuvintele străine careau năpădit vorbirea unora dintre noi,făcând comunicarea de neînţeles.

Acest eseu îl consider un apella deşteptarea conştiinţei noatre privindidentitatea şi demnitatea românilor.

LIMBA ROMÂNILORMarin Năstase


magazin

100

Primele săpături arheologice în CâmpiaBoianului au fost făcute în anul 1967 în urmaunei descoperiri întâmplatoare a unui tezaurdacic in valea Coteniţei-Bălăneşti, punctulIzvoare.

Lucrările au fost conduse de EugeniaPopescu de la Muzeul Regional Argeş, Piteşti.Tezaurul din argint era format din: pandantivi,fibule şi o brăţară spiralată. Ceramica des -coperită era produsă la roata lentă de tip Alexan-dria sec V î.Hr.

Odată cu înfiinţarea Muzeului CâmpieiBoianului în anul 1981 s-au intensificatcercetările arheologice de la suprafaţă şi orga-nizarea de şantiere arheologice.

În anii ce au urmat s-a descoperit unnumăr de 35 de vetre de locuire dacice.

În comuna Mărunţei, satul Viişoara că-tunul Godinaci, la poala Dealului Şarpelui,aproape de un izvor, ulterior captat de romanipentru alimentarea cu apă a unei vile situate laconfluenţa râului Iminog cu apa Oltului, s-a des -coperit ceramică dacică, făcând dovada uneilocuiri .

În aceeasi comună, satul Gâldae, la circa1500 metri pe direcţia est faţă de izvorul din Go-dinaci, pe malul pârâului Iminog, în punctul “Fa -brica de cărămidă”, in urma escavării pământuluis-au descoperit vase mari dacice şi două râşniţecare au fost înstrăinate fără adresă.

Acum din vechiul perimetru de locuire si -tuat pe malul Iminogului se găsesc multe frag-mente de ceramică dacică.

O zonă intens locuită se află la gurilevăii Jugălia, în apropierea căreia este vatra unuisat din sec. III-IV d. Hr. La un sondaj arheologicfăcut de prof. muzeograf Traian Zorzoliu de laMuzeul Câmpiei Boianului din oraşul DrăgăneştiOlt s-au recuperat vase întregibile lucrate laroată şi unelte din fier.

Pe vatra oraşului Drăgăneşti-Olt în punc-

tul “La sere” aproape de izvoarele Sâiului s-ades coperit vatra unei aşezări dacice întinse.

În cartierul Bâzărani, strada Militari,Drăgăneşti Olt s-a recuperat în urma unor săpă-turi la fundaţia unei case o urnă funerară dacică.

În zona gării în gospodăria familiei Bo -zian s-au descoperit la construirea unui subsolnumeroase fragmente de ceramică dacică. Totîn aceeasi zonă, în via familiei Mocioacă Tefan,este o vatră de locuire dacică din secolele IV –IIî. de Hr. şi o necropolă Ferigele. De aici s-auadunat fragmente de ceramică şi o urnă funerarăFerigele.

La limita sudică a oraşului Drăgăneşti-Olt, zona IRIC, sunt urme de locuire neîntreruptădin mileniul VI i.de Hr. şi până în zilele noastre.De aici s-au recuperat fragmente de ceramicădacică, o ceaşcă dacică descoperită de familiaPena, un mormânt de incineraţie format din 15vase aparţinând culturii Verbicioara descoperitde Constantin Emilia.

La intrarea in comuna Dăneasa, stradaIzvorului pe toată terasa joasă a Oltului pe o dis-tanţă de 500 m.se află fragmnente de ceramicădin epoca bronzului şi prima etapă a fierului. Deaici s-au recuperat un fragment de figurină GârlaMare şi ceramică dacică din diferite perioade.

La ieşirea din comuna Dăneasa, peşoseaua Turnu Măgurele - Slatina în punctulBorcescu se află vatra unei aşezări dacice. Învecinătatea sitului dacic s-a descoperit vatraunui sat din secolul VI şi o necropolă creştină.Din vatra satului s-au recuperat trei vase întregişi mai multe fragmente.

Pe grindul satului Zănoaga pe stradaBisericii, aproape de malul vestic al terasei înperimetrul gospodăriei familiei Soare se află oaşezare dacică sec. II î. Hr.

La intrarea in comuna Sprâncenata pelocul de gradin din partea nord-vestică a zonei “„La lacuri” este o aşezare dacică sec. I î.Hr.

DOVEZI ARHEOLOGICE ALE PREZENŢEI ŞI CONTINUITĂŢIILOCUIRII DACILOR ÎN CÂMPIA BOIANULUI, JUDEŢUL OLT*

Prof. Traian Zorzoliu, Doctor honoris causa al Academiei Daco Române

Dr.ing.Zorzoliu Cristian


magazin

101

În comuna Sprâncenata satul Gâlmee seaflă vatra davei dacice, cercetată arheologic deprofesor univ. Constantin Preda în 8 campaniiarheologice, recuperându-se un inventar bogatprivind cultura materială a strămoşilor noştri daci.

Prof. Niţu Tudor a descoperit în apro -pierea cetăţii din satul “Tufişu” o aşezare con-temporană cu dava de la Gâlmee. La fel şi înpunctul “Cotul Morii”, aproape de Olt o altăaşezare dcică.

Pe Valea Călmăţuiului Mare, în Corbu,loc situat între văile Corbu şi Muşat este o vatrăde locuire dacică unde populaţia a continuat săexiste până în sec al XVI –lea strămutându-se înurma bătăliei pentru putere conduse de DoamnaChiajna.

S-au făcut săpături arheologice înCoanda pe terasa Călmăţuiului Mare la conflu-enţa cu valea Dragna conduse de către prof.Constantin Preda şi prof. Traian Zorzoliu. De aicis-au recuperat numeroase fragmente de cera -mică dacică printre care şi un fragment de vaspentru turnarea metalelor.

În urma unei informări pe teren făcută deprof. Traian Zorzoliu în zona I.A.S. Boianu s-aconstatat că la costruirea unui saivan de oi s-ascos multă ceramică dacică şi de factură ro-mană. S-a decis sa se facă un sondaj arheologic

descoperindu-se atelierul unui olar autohton dinsec II-III d. Hr., inclusiv cuptorul de ars oale.

Tot în Coanda, în vecinătatea canaluluide irigaţii,s-a descoperit ceramică dacică.

De-a lungul Călmăţuiului Mare prof. VieruGheorghe a descoperit şi alte puncte de locuiredacică: pe Linia Mare în Stoicăneşti şi peCălmăţui în punctul Suat.

În urma săpăturilor arheologice coordo-nate de arheolog George Trohani şi prof.TraianZorzoliu în comuna Nicolae Titulescu, punctul“La cimitir” s-a identificat o aşezare dacică dinsec. II î. Hr.

Sunt cunoscute şi alte vetre de locuire înCâmpia Boianului din care s-au recuperat frag-mente de ceramică dacică şi poate că în viitorulapropiat să se organizeze săpături arheologice.

Descoperirile arheologice din CâmpiaBoianului vin să confirme continuitatea locuiriipoporului dac în acest spaţiu geografic, com-bătând afirmaţiile unor neaveniţi că după re-tragerea romanilor din Dacia, zona dintre Olt şiVedea a rămas fără populaţie autohtonă.

De asemenea s-a reîntregit pe bazadovezilor arheologice harta locuirii dacilor înaceastă zonă a României, cultura lor spiritualădăinuind alături de cea materială până în zilelenoastre.


magazin

102

Despre cunoştinţele şi preocupările din dome-niul medicinei pe teritoriul Daciei ne stau mărturieatât izvoarele literare, cât şi descoperirile arheologice.Marele gânditor Platon ne vorbeşte de leacurile şi des -cântecele preoţilor vindecători daci, ucenici ai lui Zal-moxis “despre care se zice că au darul de a-i face peoameni nemuritori” (Platon, Charmides, 156 d). El aconsemnat chiar şi un principiu de medicină sacerdo-tală dacică: “Zalmoxis - spune el textual, referindu-sela preoţii-medici daci – regele nostru, care este şi zeu,spune că, precum nu trebuie să încercăm a vindecaochii fără să vindecăm întâi capul, ori capul fără trup,aşa nu se poate să încercăm a vindeca trupul fără săîngrijim şi de suflet şi că tocmai de aceea sunt boli lacare nu se pricep medicii greci, fiindcă nu cunosc în-tregul de care ar trebui să se ocupe, căci, dacă acestamerge rău, este cu neputinţă ca partea să meargăbine”.

Dovada cea mai sigură că medicina daco-geţilor şi cunoştinţele lor în materie de plante erau deun mare prestigiu în lumea greco-romană rezidă toc-mai din faptul că numirile dacice au fost înscrise întextele de medicină cultă reprezentative ale vremii.Existenţa cunoştinţelor ştiinţifice în societatea daco-getică de pe vremea lui Burebista face dovada înaltu-lui grad de dezvoltare pe care l-a atins societateastrămoşilor noştri.

Odată cu depăşirea epocii preistorice, medi-cina a făcut un serios pas înainte, a intrat într-o fazănouă, intermediară, cea a medicinei sacerdotale. Toatepopoarele au trecut prin ea. Preoţii sunt depozitariiculturii, ei nu mai iau parte efectivă în procesul deproducţie, şi se dedică exclusiv activităţii intelectuale.Medicina practicată de preoţi, în general, şi, desigur,ca şi aceea pe care o efectuau preoţii daci, a fost plinăde idei teologice. Dar, pentru a-şi putea menţine do -minaţia, preoţii erau interesaţi în a obţine succesemedicale şi, de aceea, ei practicau pe lângă vrăji şi in-cantaţii şi elemente terapeutice empirice. O dovadăsigură despre îmbinarea vrăjitoriei cu arta vindecăriila geto-daci şi, deci, despre existenţa medicinei hie -ratice, pe lângă relatările lui Iordanes, ne este oferităde Strabon, care ne spune că preotul era vrăjitor (goes)şi medic (iatros). Preoţii geto-daci se bucurau de uncovârşitor prestigiu, având în posesiune exclusivă nunumai secretele cunoştinţelor şi practicilor teologiceşi de cult, ci şi pe cele medicale, precum şi taineleprezicerii viitorului, rol asemănător cu cel al druizilor,preoţii celţilor.

Religia geto-dacilor este politeistă, iar printre

divinităţile lor unele au putut avea şi rosturi medicale.Zalmoxis ca şi “rege al sufletelor morţilor şi dătătorde viaţă de la care vine întreaga vegetaţie a naturii”are uneori rolul de a alunga spiritele rele. În cadrulunor astfel de concepţii, zeii buni, dătători de viaţă şibelşug, sunt aceia care alungă duhurile rele cecauzează boală sau dezleagă pe om de pedeapsă, boalafiind concepută ca un duh rău, un corp străin pătrunsîn organism sau ca o pedeapsă divină. Astfel printreabilităţile lui Zalmoxis se înscriu şi cele de vindecător.Principiile terapeutice folosite de preoţii lui Zalmoxiserau destul de integraliste, asemănătoare cu cele aleŞcolii hipocratice. O altă divinitate, care se presupunecă ar fi fost chiar reprezentantul sănătăţii este Derzis(Derzeles sau Darzos). Bendis, divinitate a nopţii, afarmecelor şi a descântecelor, care patrona vrăjile fe-meilor geto-dace, avea şi ea printre altele şi rosturimedicale, la fel ca Artemis (Diana romană) din lumeagrecească, care vindecă numeroase boli. Pe lângăaceste trei zeităţi se pare că în Dacia preromană maierau adorate şi nimfe ale apelor tămăduitoare, dupăcum ne-o dovedesc inscripţiile din epoca romană.

Dacă în privinţa bolilor, pentru perioadadacică, avem, comparativ mai puţine date decât amavut pentru perioada anterioară în schimb ştim cevamai multe în legătură cu practicile medicale, în specialcunoaştem mai multe mijloace terapeutice. Estevorba, în primul rând, de plantele vindecătoare, dediferite substanţe animale ori minerale şi apoi de prac-tici magice legate de arta vindecării. Este adevărat sămulte dintre afecţiunile vindecătoare ale daco-geţilornu au un fond terapeutic real, aşa ar fi, de exemplu,descântecele. Sunt însă unele – şi ne referim din noula plantele medicinale -, care, în marea lor majoritate,au o acţiune farmaco-dinamică bine cunoscută în far-macologie, iar indicaţiile terapeutice, de cele maimulte ori, sunt identice ori asemănătoare cu cele alemedicinei ştiinţifice.

În domeniul chirurgiei, datele sunt suficientepentru a ne dovedi practicarea unei chirurgii trauma-tologice şi chiar a unor operaţii complicate cum sunttrepanaţiile. Dovada cea mai elocventă a existenţeichirurgiei traumatologice la daci ne este oferită detrusa medicală (caseta de lemn cu mâner de fier) de-scoperită pe una dintre terasele “Dealului Grădiştei”în 1954, loc pe care era aşezat oraşul Sarmisegetusa,din vremea lui Decebal. Caseta conţinea: o pensetă debronz, o lamă de cuţit din fier cu apărători din bronz,o placă formată din cenuşă vulcanică presată şi cincimici borcănaşe de lut ars. Desigur că penseta era

Medicina în DaciaIonuţ Şomoiag


magazin

103

folosită pentru a putea pătrunde în profunzimeaplăgilor, reprezentând un prelungitor al degetelor celuicare execută operaţia, fiind acţionată pe baza principi-ilor pârghiilor. Tot în aces scop se folosesc şi astăzipensetele în chirurgia modernă. Lama de cuţit din fiereste prevăzută cu apărători din bronz, ceea cepledează pentru o întrebuinţare deosebită, trebuie săfi fost utilizată ca intrument chirurgical şi de aceeacercetătorii s-au gândit la un bisturiu. Placa de cenuşăvulcanică era probabil utilizată pe linie traumatolo -gică, presându-se praful pe răni şi ulceraţii, ca ab-sorbant şi cicatrizant. Alte obiecte cu presupusescopuri medicale au fost găsite în locurile unde s-auaflat aşezări geto-dace. În afară de aceste obiecte,cercetătorii au fost încântaţi să descopere printrepuţinele schelete geto-dace păstrate şi două care aufost trepanate pe craniu. Se pare că operaţiile au reuşitşi că indivizii au supravieţuit încă mult timp după in-tervenţie.

Am menţionat mai sus existenţa plantelormedicinale folosite de către daci. În scrierea sa, Peda-nius Dioscoride, intitulată “Materia medica”, opera debază a medicinei culte din secolul I a.Ch., ca şi într-oversiune latină atribuită lui Pseudo-Apuleius, suntamin tite, atunci când se vorbeşte despre acţiunile vin-decătoare ale plantelor din Grecia şi Asia Mică, şi de-numirile acestora în limba dacică. Cu siguranţă căplantele folosite de către strămoşii noştri erau multmai multe decât cele consemnate de către savantulantic iar dintre acestea voi enumera mai jos câteva, pecare lingviştii le-au selectat drept autentic dacice:

1. Aniarsexe (Onobrtychis viciaefolia Scop., Iarbasăracă, Sparceta). Dioscorides spune că planta are pu -terea de a vindeca abcesele simple. Băută cu vin estebună în retenţia de urină, iar ca alifie, amestecată cuuntdelemn, este sudorifică.

2. Boudathla (Anchusa officinalis L., Limba boului,Miruţa). Dioscorides spune că planta pusă în vin paresă fie binefăcătoare. Florile acestei plante posedă pelângă mucilagiu, o mică porţie de nitrat de potasiu.

3. Cinouboila (Bryonia albă L., Împărăteasă, Mutră-toarea). Dioscoride spune că frunzele, fructele şirădăcinile acestei plante au efecte puternice: din cauzaaceasta se pun, cu sare, pe ulceraţii şi pe cangrene.

4. Coadama ori Coalama (Alisma plantago-aquaticaL., Limbariţa, Pătlagina apei).Dioscoride spune că această plantă este răcoritoare şiastringentă, fiind bună pentru mâncărimi şi pentru ul-ceraţii învechite, care rod ţesuturile.

5. Dielleina (Hyoscyamus niger L., Nebunariţa,Sunătoarea).Dioscoride crede că planta provoacă nebunie şi somngreu, fiind de aceea greu de folosit. O varietate a aces-tei buruieni are efecte mai moderate şi este bună pen-tru tratamente.

6. Dyn (Urtica dioica L., Urzică, Urzică de pădure).Dioscoride spune să frunzele acestei plante vindecă,sub formă de cataplasme muşcăturile de câine. Este

bună la luxaţii, umflături, parotidite, tumori axilare,abcese.

7. Guoleta (Lithospermum arvense L., Mărgeluşe).Dioscoride arată că sămânţa acestei plante, băută cuvin, sfărâmă pietrele la rinichi şi dă drumul urinei.

8. Salia (Datura stramonium L., Alaur, Bolondariţa).Dioscoride spune că frunzele acestei plante, ţinute învin şi aplicate sub formă de cataplasme, fac să iasăaşchiile de lemn sau tot ce-a intrat străin în corp.

Desigur că printre aceste medicamente antice nu seaflau numai plante medicinale ci şi leacuri de origineanimală, cum ar fi, de exmplu, grăsimile, pentruprepararea unguentelor şi altele. În trusa medicalăprezentată mai sus s-au găsit şi 5 văscioare de lut, lu-crate cu deosebită grijă, care au servit la depozitareasubstanţelor medicale.

Daco-getilor nu le erau cunoscute numaiplantele vindecătoare ci şi diferite otrăvuri de esenţăvegetală ori animală. Despre acestea ni s-au păstratcâteva menţiuni în textele scriitorilor antici. Astfel, întimpul celui de al doilea război cu romanii (105-106d.Ch.) Longinus, general roman îndrăgit de împărateste făcut prizonier de către Decebal. Pentru a nu finevoie de o răscumpărare Longinus se sinucide bândotrava procurată de la un localnic. De ce natură a fostotrava cu care şi-a curmat zilele curajosul generalroman nu putem şti. În schimb, ştim că pentru ungereasăgeţilor daco-geţii foloseau otrava extrasă din planteori luată de la animale. Ovidiu în scrisorile sale trimisedin exilul petrecut la Tomis relatează că aceştia îţi ungsăgeţile cu venin de viperă: “Trist., Şi cu venin deviperă sunt unse ale lor săgeţi”. Medicul grec Galenosspune că geţii preparau o otravă pentru ungereasăgeţilor din sucul plantei numite helenium.

În final voi aminti băile şi apele curative şiefectul lor asupra sănătăţii omului, pe care autorii an-tici, începând cu Hipocrate până la Galenus şi Oriba-sius, le amintesc în scrierile lor. Acestea ne aratăpreţuirea de care se bucurau în antichitate tratamentelecu ape vindecătoare. Avem dovezi sigure că dintre nu-meroasele izvoare cu apă curativă ale ţării noastreunele au fost folosite de către romani, care, dupăcucerirea şi transformarea celei mai mari părţi dinDacia în provincie romană, au construit în câtevalocuri staţiuni balneare. Multe dintre acestea s-au bu-curat de o popularitate ridicată. Săpăturile arheologicedenotă faptul că izvoarele cu ape vindecătoare au fostfolosite cu mult înainte de sosirea romanilor în Dacia(se ştie că numele băilor de la Geoagiu, în antichitate,a fost Germisara, toponimic de origine dacică,moştenit şi transmis în această formă şi în epoca ro-mană). Trebuie amintit repertoriul localităţilor cu apecurative din Dacia: Bala, jud. Mehedinţi; Băile Her-culane, jud Caraş-Severin; Bodoc, jud. Covasna; Bi-borţeni, jud. Covasna; Călimăneşti, jud. Vâlcea;Geoagiu, jud. Hunedoara; Tuşnad-Băi, jud. Harghita;Sărata Monteoru, jud. Buzău.


magazin

104

Dacii în documentarele occidentalePartea I: Terry Jones – Barbarul din Insulele Britanice

Andrei Claudiu Roibu

Începând cu primul deceniu al secolului XX, s-aputut lesne observa o mişcare internaţională de recuperarea adevărurilor istorice. În Europa, această mişcare a începutmai întâi în Vest, în ţări precum Regatul Unit, Franţa şi maitârziu, Germania. Mişcarea apoi s-a extins şi înspre Est, înţări precum Italia, Grecia, România şi Bulgaria. Cel mai im-portant dintre obiectivele acestor mişcări a fost recuperareaistoriei antice a fiecărui popor în parte, în special din perioa -dele anterioare cuceririi romane. Un mare număr de istoricidin ţările menţionate, au realizat că mare parte din istoria an-tică a popoarelor lor provine aproape integral din surse latino-romane, prezentând deci, un punct de vedere unic, dinpartea unei singure tabere, asupra unor evenimente trecute,surse care la rândul lor au fost cenzurate, modificate, dis-truse şi ascunse de o Biserică Catolică care dorea să as-cundă adevărul istoric pentru a-l înlocui cu propriile concepţiidespre istoria umanităţii, văzute printr-o prismă strict reli-gioasă („Crede, şi nu cerceta!”).

În Europa Centrală şi de Vest, în spatele acestormişcări de renaştere şi redescoperire a istoriei antice s-auplasat mari forţe mediatice şi persoane cu resurse financiareaproape nelimitate, care au ajutat la un progres rapid alcercetării şi la o intensă campanie mediatică, de răspândirea noilor idei în masa populaţiei, lucru care a asigurat un su-port din ce în ce mai mare pentru munca desfăşurată în acestcâmp. Asfel, una dintre cele mai puternice, dacă nu cea maiputernică companie de radio-televiziune din Europa, şi-a mo-bilizat resursele pentru a ajuta cauza recuperării istorice, şiaici discutăm despre British Broadcasting Corporation, sauBBC pe scurt. În ultimii ani, BBC a oferit o mare susţineregrupurilor aflate în căutarea adevărului istoric, fie direct, aşacum a făcut pentru mai mulţi istorici britanici, fie indirect prinexpertiza sa, cum a făcut pentru mişcările din Germania saudin SUA (prin History Channel).

Un lucru de care s-au izbit însă toate cercetăriledesfăşurate în aceste ţări a fost acela că din ce în ce maimulte descoperiri sugerau că anumite obiceiuri, tradiţii,tehnici, echipamente şi ştiinţe nu aparţineau civilizaţiei încauză, ci îşi aflau originea în estul Europei, în zonaCarpaţilor. Nimic suprinzător pentru o parte dintre noi, ceicare am citit lucrarea lui Nicolae Densuşianu, „Dacia Preis-torică”, unde acesta demonstrează clar că leagănul civlizaţieieuropene, şi în fapt, a civilizaţiei vestice moderne, se află învatra poporului pelasg, mai târziu dac, însă, pentru istoriciivestici care nu au avut acces la aceste studii, descoperirilepe care le făceau au venit ca un şoc. Astfel, ei au fost deter-minaţi să studieze, chiar dacă superficial, zona Carpato-Bal-canică.

În zona Balcanilor, BBC a susţinut în prima parte a

anilor 2000 realizarea a mai multor documentare despre is-toria pierdută şi recuperată a României şi Bulgariei, însă, îngeneral urmând linia clasică a arheologiei şi descoperirilegeneral acceptate de comunităţile ştiinţifice internaţionale şidin cele două ţări.

În 2006 însă, în Marea Britanie s-a lansat o cartecare este controversată şi în prezent. Această carte a fostpublicată odată cu o emisiune de televiziune realizată subegida BBC şi difuzată pe canalul BBC 2. Această carte a fostscrisă de omul de televiziune britanic Terry Jones, în cola -borare cu Alan Ereira, istoric şi producător de documentare.Atât cartea cât şi documentarul atacă dur ideea Romană şiRomano-Catolică cu privire la noţiunea de „barbar” şi la „mi-siunea civilizatoare” a Romei. Impactul emisiunii a fost pu -ternic şi reacţiile istoricilor-clasici foarte dure, însă succesula fost deplin, emisiunea fiind rulată chiar şi în prezent pecanale secundare deţinute de BBC, cum ar fi Viasat History.

Lucrul important pentru noi este că, un capitol în-treg din această lucrare este dedicat Daciei. Autorul îşi con-struieşte lucrarea în jurul barbariei de care au dat dovadăînşişi romanii, care au dus o campanie agresivă de decimarea populaţiei locale, un adevărat genocid în rândurile dacilor,totul doar pentru a le facilita jaful resurselor naturale.

Terry Jones îşi începe pledoaria despre daci,plecând de la plăcerea sadică a romanilor de a asista laspectacole care se concentrau în jurul unor genocide înmasă. În spatele unor aparenţe de societate civilizată, ade-vărul este că romanii găseau o plăcere sadică în ceea ceînseamnă admirarea unor meciuri sângeroase. Cronicile ro-mane ale vremii îi condamnau pe Germanicii nordici ca fiindo populaţie „însetată de sânge”, în special după teribila în-frângere suferită de generalul Varus în bătălia din PădureaTeutoburgică, unde, trei legiuni romane au fost nimicite. DeşiAugustus îşi plângea legiunile pierduce, nimic aparent nul-a împiedicat să arunce în arenă cu o ocazie aproximativ10000 de oameni. Mai mult, această cultură a fost preluatăşi de urmaşii lui Augustus, cel mai pregnant exemplu fiindÎmpăratul Nero, care, potrivit lui Tacitus, a comis un real geno-cid în rândul creştinilor, prin metode care variau de la a fi daţianimalelor sălbatice înfometate, în arenă, la arderi de vii şicrucificări. Dovada absolută a brutalităţii romane stă însă înfaptul că aceste manifestări erau gustate şi cerute de public,de plebe. Brutalitatea, indiferenţa faţă de suferinţa altor oa-meni, plăcerea vederii torturii toate acestea nu erau caracter-istice aşa-numiţilor barbari, ci romanilor, iar ei chiar semândreau cu aceste trăsături, pe care le vedem reprezentateîn numeroase fresce şi mozaicuri din casele şi templele ro-mane. Barbarii se luptau cu sălbăticie ca să-şi apere ţările şicasele, însă romanii făceau din sălbăticie un spectacol public.


magazin

105

Acest lucru este reluat şi în multe scene de peColumna lui Traian, în care sunt reprezentate numeroaseepisoade ale cruzimii romanilor, care masacrau populaţiadacă. Din acest punct, Terry Jones începe să pună la în-doială întreaga istorie clasică, de masă, care a circulat nudoar în România, ci şi în întreaga lume, şi anume, istoria ofi-cială propusă de Roma şi de susţinătorii acesteia din ultimeledouă milenii.

Potrivit mai multor surse romane, Traian ar fi distruso mare parte, sau chiar întreaga naţiune dacică. Crito, doc-torul personal al împăratului, sugerează că genocidul ar fifost într-atât de eficient, încât întreaga populaţie autohtonăar fi fost redusă la doar 40 de daci, potrivit scriitorului Lucian.Împăratul Iulian (Apostatul), într-una din scrierile sale, îşiimaginează că Traian ar fi declarat : „Singur, i-am învins peoamenii de dincolo de Dunăre şi i-am anihilat pe locuitoriiDaciei”. Eutropius, scriitor din secolul XIV, anunţă că dupăînfrângerea Daciei, tot ceea ce mai rămăsese din ea era unpustiu golit de oameni, pe care Traian l-a repopulat mai apoicu colonişti din întreg Imperiul, în special bărbaţi, care sălocuiască în oraşe şi să lucreze câmpurile. Se poate observauşor cum de la nişte exagerări mai mult sau mai puţin voiteale unor autori antici, s-a construit întreaga teză a romanizăriide astăzi. Este foarte limpede cum, plecând de la nişte lecturiprecare ale unor surse mai mult proto-beletristice decât is-torice, un număr foarte mare de acedemicieni şi istorici şi-au construit tezele şi „bunul” renume. Tema aşa-ziseiromanizări a spaţiului dacic nu a fost abordată doar de is-toricii din ţară, dar şi de istorici din afara ei. O arheoloagă,Linda Ellis, descrie anul cuceririi Daciei ca fiind un fel de „anzero”, în care romanii au distrus complet civilizaţia dacică,transformând spaţiul cucerit într-un fel de terra nova. Easusţine că nu se pune în discuţie o continuitate culturală, re-ligioasă, economică sau politică a dacilor, deoarece, civiliza-ţia lor a fost complet ştearsă de pe faţa pământului şiînlocuită de una romană.

Terry Jones pune serios la îndoială aceste surse.În primul rând, el nu este de acord că romanii au fost capabilisă şteargă complet de pe faţa pământului o întreagă civiliza-ţie. O primă dovadă pe care o aduce acesta este faptul că,potrivit surselor antice, au existat cel puţin 12 unităţi daciceîn armata romană, unităţi care trebuia să provină dintr-o naţi-une fermă, puternică, pentru a putea da suficienţi bărbaţi apţide arme, dar şi pentru a păstra un număr suficient de oameniacasă, pentru bunul mers al treburilor. Potrivit DE MUNI-TIONIBUS CASTORUM, scrisă de Hyginus între nu-meroasele popoare din care se recrutau oameni pentrucohorte. Printre unităţile care se ştie că ar fi fost formate cusiguranţă din daci, se numără ALA I ULPIA DACORUM, înCappadochia, COHORS I ULPIA DACORUM, staţionată înClaudiuana, COHORS I AELIA DACORUM, cea mai cunos-cută unitate dacică, staţionată în Britannia, COHORS II AU-RELIA DACORUM, încartiruită în Pannonia Superior, distinsăîn luptele contra germanilor şi sarmaţilor din zona Dunării,COHORS II AUGUSTA DACORUM, staţionată în PannoniaInferior şi COHORS I GEMINA DACORUM MILLIARIA dinMoesia Inferior. Dacii mai sunt menţionaţi ca unităţi au -

xiliare în legiuni romane, cum ar fi LEGIO I ITALICA, LEGIOI AUDITRIX, LEGIO III AUGUSTA şi LEGIO XI CLAUDIU.Există chiar dovezi că dacii ar fi ajuns pe scara ierarhică mi -litară până la funcţiile de ofiţeri superiori şi că unii dintre eifăceau parte chiar şi din Garda Pretoriană, garda personalăa împăratului. COHORS I AELIA DACORUM este unitateacea mai interesantă dintre cele enumerate mai sus. Ea estemenţionată din iarna anilor 145-146 şi era staţionată la Am-boglanna, Britannia, şi se presupune că a fost înfiinţată în121 de Hadrian. Ea ar fi fost compusă din 1000 de daci, şiar fi fost staţionată în Britannia până în secolul IV-a. Pe lângăaceşti 1000 de daci, este lesne de înţeles că se aflau şifamiliile acestora, ceea ce înseamnă că această comunitatedacică ar fi fost cel puţin dublă sau aproape triplă în primiiani ai existenţei acesteia. În acest mod, se poate vorbi clardespre o colonie dacică în Insulele Britanice care, până însecolul IV ar fi putut ajunge lesne la o populaţie de 35-40000de oameni. În acest mod, se poate explica de ce, în foartemulte reprezentări Anglo-Saxone (populaţia proto-britanică,de dinainte de cucerirea normandă din 1066) din Evul În-tunecat şi Evul Mediu Timpuriu, arată bărbaţii Anglo-Saxonipurtând căciula tradiţională dacică, sau Pileus, şi luptând substindardul cu cap de lup, Draco. Există suficiente dovezi casă afirmăm că, dacă nu o foarte mare parte din populaţia In-sulelor Britanice, atunci măcar elita conducătoare a acesteia,este de descendenţă dacică.

De asemenea, Terry Jones pune la îndoială ipotezaştergerii complete de pe faţa pământului a civilizaţiei dacice.În opinia lui, a existat un genocid întreprins de romani în nouaprovincie, şi o campanie bine organizată de distrugere cul-turală a zonei cucerite. În întreaga lucrare, el abordeazăideea că în toate teritoriile cucerite, romanii au întreprins odistrugere treptată şi sistematizată a culturii, tradiţiilor şi re-alizărilor tehnice ale popoarelor cucerite. În aceasta el comiteo mare greşeală căci populaţia Daciei era mult prea nu-meroasă pentru a fi exterminată şi/sau manipulată în aseme-nea măsură încât în 160 de ani să îşi uite cultura şi tradiţiile.La această greşeală se mai adaugă şi faptul că el considerăcă limba dacă s-a pierdut complet, rămânând doar câtevanume proprii şi cuvinte, afirmaţie care este de altfel falsă,potrivit noilor cercetări, care arată chiar contrariul, şi anume,că limba latină este descendentă din limba dacă. Deşi studiilingvistice efectuate de Nicolae Densuşianu arată clar călatina se trage din limba pelasgă, iar daca este de fapt limbapelasgă, este foarte probabil ca Terry Jones să nu fi avutacces la aceste studii până în 2006 când lucrarea sa a văzutlumina tiparului.

El îşi „spală păcatele” însă în momentul în careafirmă că civilizaţia dacică, chiar dacă în prezent esteaproape necunoscută Occidentului, a reprezentat în Antichi-tate una dintre cele mai avansate şi mai evoluate civilizaţii,în concepţia lui apropiindu-se sau chiar depăşind nivelul ci -vilizaţiilor mediteraneene şi orientale. Terry Jones aminteşteşi de Zamolxe, chiar dacă nu îl menţionează exact, afirmândcă dacii urmau învăţăturile ştiinţifice şi religioase ale unuilider pe care un istoric grec îl compară ca importanţă cuMoise.


magazin

106

Pierit-au Dacii?psiholog Tiberiu Ciobanu

Motto:Ce doresc să transmit în această expunere?Dacii aveau o cunoaştere diferită faţă de cea general acceptată de cei de azi. Această cunoaştere îi făcea unici şi în

timpurile în care au existat ca societate, cât şi în ziua de azi.Pot să argumentez, să probez cele ce afirm?Având în vedere natura celor afirmate nu pot argumenta pe înţelesul orişicui, sau mai bine zis în accepţiunea oricui.Scopul acestei expuneri?Dorinţa de a transmite şi altor oameni cele trăite de mine, pentru a nu fi singur, de a găsi şi alţi semeni care simt ca mine.

La această întrebare care este şi tema Congresu-lui Internaţional de Dacologie din acest an, vă voi prezentaun răspuns rezultat din trăirea şi experienţa personală.

Pentru a da un răspuns, pornesc de la definirea adouă concepte: „pieirea” şi „dacii”. Conform DEX, „a pieri”înseamnă a muri, a fi distrus, a dispărea, a-şi înceta exis-tenţa; ,,dac” este definit ca persoană ce făcea parte din po -pulaţia de bază a Daciei. După aceste două definiţii sepoate reformula întrebarea astfel: Şi-au încetat existenţaacele persoane numite daci şi care făceau parte din popu-laţia de bază a Daciei? Un prim răspuns ar fi: Da, şi-au în -cetat existenţa, au murit dacii, acea populaţie care formastatul dac. Acesta este un răspuns normal, firesc, de bunsimţ din punct de vedere biologic şi istoric.

Un al doilea răspuns ar fi : Nu, dacii nu au pierit,nu au murit, nu şi-au încetat existenţa!

În această expunere mă voi axa pe susţinereacelui de al doilea răspuns. Aspectele pe care le voi evidenţiavor fi argumentate mai mult sau mai puţin, după caz, dinvarii motive. Sper că acest aspect nu va crea un subiect decontroversă majoră, întrucât nu am pretenţii, acum, de lu-crare ştiinţifică, ci doar de o expunere de idei.

Cunoaşterea de care dă dovadă un om, un grup,o societate se evidenţiază după filosofia sa, după credinţelesale, după moralitatea sa, după comportamentul său interiorşi exterior.

În ziua de astăzi se vehiculează ideea existenţeicontinue a acelei părţi umane numită popular ,,suflet”.Această structură componentă a fiinţei umane pe care o voinumi în continuare structură noesică, aşa cum a denumit-oacademicianul Eugen Macovski, este acceptată, tolerată delumea material-ştiinţifică mai mult în baza aspectului per-sonal uman de a nu se intra în conflict cu biserica, decâtacela de a se avea vreo relevare ştiinţifică. În cadrul cre -dinţelor diferitelor cultúri mondiale, existenţa structuriinoesice este un fapt axiomatic. În aceste două condiţii, esteaproape imposibil de abordat subiectul atât timp cât el estetabú. Şi totuşi...

Diferite practici, şi în ziua de astăzi, pun în evi-denţă existenţa şi anumite caracteristici de manifestare astructurii noesice. În continuare voi analiza şi voi expuneidei conexe prin prisma practicilor extracorporalizării, prac-tici ce se pot învăţa şi folosi şi în zilele noastre. Ca argu-mentaţie, fac trimitere la personalităţi ca Robert Monroe,William Bulhman etc. În cadrul acestor experienţe ex-

pandarea conştiinţei umane duce la un alt nivel deînţelegere, la o modificare ireversibilă a raportării individuluiatât spre sine, cât şi spre exterior. Acestă practică esteveche de mii de ani, referiri la ea găsindu-se în varii izvoare.

Manifestările specifice acestor practici, urmeleener getico-informaţionale şi materiale mi-au relevat că încadrul populaţiei dace, cât şi a trăitorilor ulteriori de pe acestemeleaguri, aceste practici conştiente au fost şi sunt cevafiresc. Este adevărat că în perioada istorică de existenţă astatului dac aceste practici erau oficial susţinute, făceauparte din sistemul de educaţie a membrilor societăţii. Nudoresc să înaintez vreun procent de practicanţi raportat laîntreaga populaţie, dar consecinţele acestor practici şi-aulăsat amprenta pe întreaga societate dacă. Voi enumera încontinuare doar câteva aspecte ce derivă din aceste practici.

Trăirea repetată, convingerea prin experienţă di-rectă a imortalităţii structurii noesice, experimentarea şiînţelegerea faptului că atât conştienţa, cât şi conştiinţaumană nu sunt legate definitoriu de creier, de existenţa ma-terială, ele au determinat o manifestare neînţeleasă de cele-lalte populaţii vecine, cât şi de către contemporanii noştri:lipsa fricii de moarte. Cum poţi să mai ai acel sentimentde frică de moarte, (definit fals ca lipsa instinctului de con-servare) de frică de renunţare naturală sau voliţională la ostructură ce nu este definitorie în existenţa ta ca entitate?Înţelegerea la un alt nivel a existenţei fizice, a legilor demanifestare în fizic, duce la acea detaşare, acea înţelepci-une şi libertate a individului. Un astfel de individ nu poate ficontrolat, manipulat, înrobit. Mai este vreo dilemă acum dece dacii au fost imortalizaţi cu acea atitudine în controver-satele statui de la Roma? Cum poţi să ţii înrobit un individcare îţi poate dispărea inclusiv fizic din faţa ochilor? Pentrutimpurile moderne putem face referire la concluziile scriseprivind arestarea şi detenţia părintelui Arsenie Boca. Nu afost „rentabil” de a închide un individ ce oricând se puteateleporta care era şi un model de existenţă şi pentru ceilalţideţinuţi, aşa că a fost eliberat. Romanii au înţeles şi ei lavremea lor acest lucru. Nu poţi avea un prizonier de aceastăfactură. Nu poţi avea un rob de această calitate, şi dintr-odată realizezi că este o bucurie, o onoare, o bogăţie ca unastfel de om să stea în preajma ta şi atunci nu poţi decâtsă îi acorzi stima şi consideraţiunea, inclusiv prin statuilepe care le dedici unor astfel de oameni.

- va urma -


magazin

107

SUMAR

EDITORIAL: dr. Napoleon Săvescu: Cuvânt de deschidere la cel de-al XIV-lea Congres Internaţional de Dacologie, 16,17,18 august 2013. Buzău, România 1

CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

II a. Secţiunea I: B. P. HASDEU: PERIT-AU DACII?1. Mariana Terra: Dacii n-au pierit! 32. Mariana Terra: Falsă vă este şi umbra… 43. G.D.Iscru, Maria Ionescu: Întâiului poet român – mărire! 44. Gh. Dumitraşcu: Opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, încă far pentru gândire şi simţire românească 65. Gheorghe Şeitan: Noi argumente în sprijinul unei teze haşdeene: originea dacică a dinastiei întemeietoare Basaraba 96. Andrei Vartic: Pierit-au dacii? 117. Gheorghe Bucur: Perenitatea studiului “Pierit-au dacii?” al lui B. P. Hasdeu 128. Michaela Al. Orescu: Bogdan Petriceicu Hasdeu – Pierit-au dacii? 149. Maria Pruteanu: Vocea sufletului 1610. Laurenţiu Popescu: B. P. Haşdeu (1838-1907) şi Mihai Eminescu (1850-1889) 1611. Constantin Olariu Arimin: Limba getă sau rumună pe monezile împăraţilor romani 1812. Octavian Onea: S-a opus ori a propus B. P. Hasdeu premierea Teatrului lui I. L. Caragiale, de către Academia Română?! 2113. Maria Besciu, Antoaneta Lucasciuc: Aspecte patografice în viaţa şi opera lui B. Petriceicu-Hasdeu (1838-1907) 2314. Mihai Popescu: Hasdeu, vârful de sus al triunghiului dacic românesc 2315. Grigore Baciu: Haşdeu – o viziune magică asupra existenţei 2516. Marin Iosif: Bogdan Petriceicu Hasdeu şi Sfântul Munte Athos 2617. Nicolae Leonăchescu: Pe urmele unor membri ai familiei Hasdeu la Dinăuţi şi Cristineşti 2718. Gheorghe Tarara: Haşdeu şi spiritualitatea românească 3019. Oana Coandă: Dovezi ale continuităţii civilizaţiei geto-dace la nord de Dunăre 3120. Crina Bocşan: Bogdan Petriceicu Haşdeu – părinte, dascăl şi mentor 3221. Lucreţia Eugenia Brezeanu: „Ursita”, ineditul roman al lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, cronică a continuităţii tradiţiilor culturale ale civilizaţiei dacilor 3422. Cornelia-Viorica Popescu: Iulia Hasdeu şi proiectul “miniatura Daciei” 3623. Margareta Cristian: Spiritualitatea creaţiei lui B. P. Haşdeu 3724. Emilian Munteanu: ,,Homo Eversator” loveşte şi în B. P. Haşdeu 3925. Marius Ionel Constantin: Iulia Hasdeu – o poveste cutremurătoare despre viaţă şi moarte 4126. George Cătălin Simion: Ţara Luanei 4227. Stanca Desa: Preocupările filologului B. P. Hasdeu pentru limba dacilor 4328. Andrada-Bianca Ilarion: Iulia Hasdeu, urmaşă a dacilor 44


magazin

108

II b. Secţiunea a II-a: TEZAURUL DE LA PIETROASA

1. Adrian Bucurescu: Mesajul Zalmoxian al Tezaurului de la Pietroasele 462. Ioan Mateescu: Inelul de la Ezerovo în interpretare românească 473. Laurenţiu Popescu: Misterul Tezaurului de la Pietroasa 494. Cristian Tiberiu Popescu: Tezaurul de la Pietroasa în familia Ghiculeştilor 515. Diana Gavrilă: Munţii Buzăului 526. Nazaria Buga: Hyperboreea – o viziune integratoare asupra lumii 557. Domniţa Raţiu: Comorile Buzăului 558. Silvia Ana Maria Pătru: PIERIT-AU DACII? Dovezi diverse ce susţin afirmaţia lui Haşdeu 589. Ioan Mateescu: Carpaţii de curbură – rădăcini istorice 5910. Eugen-Marius Constantinescu: Tezaurul de la Pietroasa – Cloşca cu puii de aur. Cercetări noi 62

IIc. Secţiunea a III-a: DACII ÎN CONŞTIINŢA LUMII

1. Eugeniu Lăzărescu: Ipoteză privind locul de origine al personajului mitico-istoric Rama 632. Maria Crişan: Importanţa majoră a geografiei istorice 663. Ion Iustin Biliş: Studiu comparativ între Provincia Romană Dacia şi Basarabia privind aspecte ale ocupaţiei imperialiste 684. Elisabeta Iosif: ,,Dacia în conştiinţa lumii” – pornind de la un palat din Dacia Ripensis 695. Ecaterina Chifu: Limba dacilor, limbă universală 706. Teofil Gridan: Spaţiul geografic în care s-a dezvoltat civilizaţia dacică 727. Doina Mureşan: „Mioriţa” – un simbol al culturii indo-europene 748. Ion Gîju, Emil Cecalucean: Pământul veşniciei noastre 769. Olimpia Cotan-Prună: Oltul – denumire cultic codată a iniţiaţilor geto-daci 7810. Geo Săvulescu: Imperiul Daciei sau un strigăt al unui împărat ce conducea lumea romană 7911. Mihai Zamfir: Tapa / Tapae 8112. Marin Mihail Giurescu: Revanşa dacismului ratată! 8213. Claudia Voiculescu: Câteva date despre continuitatea noastră în Dacia 8314. Giovanni Ţeavă: Ce vroia să spună Eminescu prin…Dacizarea României 8515. Mioara Căluşiţă-Alecu: Emanaţia de energie a fiinţelor vii 8816. Ioan Brezeanu: Moştenirea dacică peste timp şi spaţii 8917. Valentina Găluşcă: Repere pentru studiul Daciei Globale 9118. Gheorghe Sporiş: Piatra din Dealul Mlăcii 9319. Mădălina Corina Diaconu: Legendele dacilor. Există aceste legende şi personajele lor în formarea tinerei generaţii? 9520. Otilia Sîrbu: Chipurile lui Dumnezeu 9621. Alexandru Stan: Studii din Dacia pontică. Zona Sacră din Istros. Săpături recente 9722. Marin Năstase: Limba românilor 9923. Traian Zorzoliu, Cristian Zorzoliu: Dovezi arheologice ale prezenţei şi continuităţii locuirii dacilor în Câmpia Boianului, judeţul Olt 10024. Ionuţ Şomoiag: Medicina în Dacia 10225. Andrei Claudiu Roibu: Dacii în documentarele occidentale 10426. Tiberiu Ciobanu: Pierit-au Dacii? 106

dacia magazin nr 91-92

Documents