Revocarea actului administrativ

Revocarea = operatiunea juridica prin intermediul careia organul emitent sau cel superior ierarhic lui desfiinteaza un act. Sub aspect terminologic, organul emitent retracteaza actul, iar cel superior il revoca.

Constitutia nu o reglementeaza in mod direct, insa indirect ea o recunoaste, ii creeaza bazele, trimitand la o lege organica de reglementare a contenciosului administrativ prin art. 73 alin. (3) lit. k. Legea la care trimite constitutia reglementeaza revocarea in art. 7 alin (1), care consacra procedura prealabila pe care trebuie sa o parcurga obligatoriu cel care se considera vatamat printr-un act administrativ, in sensul de a solicita organului de la care actul emana sau celui superior-revocarea in tot sau in parte a actului.

Din interpretarea textului, rezulta ca desfiintarea actului pe calea revocarii, ca si a anularii de altfel, poate sa priveasca actul in tot(in integralitatea sa) sau in parte.

Sub aspectul cauzelor care o genereaza, revocarea poate fi determinata de cauze de nelegalitate sau neoportunitate care pot sa apara anterior, concomitent sau ulterior emiterii sau adoptarii actului. In primele 2 situatii(ant+conc) efectele revocarii se produc ex tunc(ptr trecut), iar in ultima situatie(ult), efectele sunt ex nunc(ptr viitor).

Pentru intelegerea regimului juridic al revocarii, aceasta este analizata in paralel cu suspendarea, rezultand urmatoarele:

SUSPENDAREA REVOCAREA-o exceptie a actului jur adm(regimului juridic)

-o regula

-intervine cand exista suspiciuni cu privire la nelegalitatea actului

-intervine cand exista certitudini cu privire la nelegalitatea actului

-are ca efect incetarea temporara(intreruperea) a efectelor unui act administrativ

-are ca efect desfiintarea(incetarea definitiva) actului

-poate sa fie dispusa de cei care pot dispune si revocarea+alte autoritati(inclusiv legiuitorul)

-poate fi dispusa doar de organul emitent sau de cel superior ierarhic

REVOCAREA reprezinta o regula a regimului juridic al actului administrativ de la care exista si anumite exceptii, care privesc insa numai actele adm cu caracter individual, dat fiind faptul ca actele adm cu caracter normativ sunt intotdeauna si oricand revocabile.

EXCEPTII: 1. actele adm jurisdictionale prin intermediul carora se solutioneaza un anumit litigiu din sfera adm publice active de catre un organ investit prin lege cu o asemenea competenta, utilizand o procedura similara celei folosite de instantele judecatoresti. Ex:CNSC(Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor) in materia achizitiilor publice.

Astfel de acte intr-o prima etapa au fost eceptate de la controlul de legalitate, iar ulterior au fost supuse unui asemenea control, ca regula prin recurs, procedura specifica in care sunt adoptate excluzand posibilitatea revocarilor pe cale administrativa.

2. actele adm care au fost emise sau adoptate in baza unor acte de drept privat(civil)-denumite in doctrina si acte-conditie sau care produc efecte juridice in planul dreptului privat. Ex: un ordin adm. de repartizare a unui spatiu emis in baza unui act de inchiriere. Pentru stabilitatea raporturilor juridice, astfel de acte sunt exceptate de la revocare.

3. actele care au fost declarate irevocabile de catre legiuitor-respectarea principiului simetriei juridice impune ca o eventuala revocare a unor asemenea acte sa fie tot opera legiuitorului.

4. actele adm. care au fost executate material-ex. o autorizatie de construire/desfiintare.

5. actele adm prin care se aplica sanctiuni specifice formelor de raspundere administrativa-precizam ca in dreptul adm, sunt recunoscute 3 forme de raspundere:a)raspunderea administrativ-disciplinarab)raspunderea contraventionalac)raspunderea administrativ-patrimonialaActele prin care se aplica sanctiuni specifice lor(avertisment, amenda, suspendari din functie, destituiri etc) pot fi desfiintate doar de catre instanta judecatoreasca.

Problema revocarii este recunoscuta si la nivelul dreptului U.E., consacrata ca atare, considerata un pricipiu de activitate prin care le este recunoscut cetatenilor Uniunii dreptul de a formula un recurs administrativ prin care sa isi poata solutiona problemele fara sa fie nevoie sa apeleze la justitia europeana. Ea este considerata si o componenta a dreptului la o buna administrare, prevazut de Declaratia drepturilor si libertatilor fundamentale a U.E.

De aceea, si legea contenciosului adm. a mentinut prin art. 7 caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, dand posibilitatea autoritatilor publice sa-si poata revoca pe cale adm. actele, prevenind investirea instantelor cu cauze care pot fi astfel solutionate.

ANULAREA SI INEXISTENTA ACTULUI ADMINISTRATIV

ANULAREA reprezinta operatiunea juridica de desfiintare a efectelor juridice ale unui act administrativ, atrasa, ca regula, de cauze de nelegalitate, ea producand efecte ptr trecut(ex tunc). Acceptarea posibilitatii ca anularea unui act adm. sa intervina si ptr cauze de neoportunitate a permis recunoasterea ca efectele juridice ale acestui tip de anulare sa se produca ptr viitor. In perioada interbelica, lipsa de validitate a efectelor unui act adm a fost recunoscuta sub 3 aspecte:a) acte inexistente-cand actul era supus unor vicii grave, care nu mai trebuiau dovedite, ci doar invocateb) acte lovite de nulitate absoluta-in cazul in care viciile de legalitate erau de fond, esentiale ptr validitatea actuluic) acte lovite de nulitate relativa(anulabile)-care intervenea cand erau incalcate conditii de forma procedurale care puteau sa fie acoperite.

Institutia anularii a fost cercetata in doctrina postbelica si cea contemporana prin comparatie cu institutia similara existenta in dr privat, doctrina identificand atat asemanari, cat si deosebiri. Ca si in dreptul privat, identificam cele 2 tipuri de nulitate(absoluta si relativa) in functie de gravitatea conditiilor de validitate care au fost incalcate de catre autorul actului.

Nulitatea absoluta are particularitatea ca sanctioneaza incalcarea unei conditii de fond, prin care se ocroteste un interes cu caracter general, iar nulitatea relativa-sanctioneaza ca regula incalcarea unor reguli de forma, care ocrotesc un interes privat, particular. De aceea, ea poate fi si invocata de anumite categorii de subiecte si in anumite termene.

Sub aspectul intinderii efectelor pe care le produce, nulitatea poate sa vizeze intregul act, caz in care avem o nulitate totala(integrala) sau poate viza anumite parti ale actului-nulitate partiala. Ea reprezinta o institutie de rang constitutional, fiind consacrata expres de art. 52 conform caruia: Cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim printr-un act adm al unei autoritati publice poate sa solicite urmatorele:a)recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitimb)anularea actuluic)repararea pagubei

Competenta de a dispune anularea unui act administrativ apartine:a) organului ierarhic superior, care ca o componenta a raportului de subordonare ierarhica-acesta incluzand anumite prerogative pe care le are seful ierarhic asupra subordonatului sau intre care se regaseste si anularea actelor acestuia.b) instanta judecatoreasca in temeiul prevederilor art. 52, 123 alin.(5) si 126 alin. (6) din Constitutie si ale legii nr 554/2004 a contenciosului administrativ.c) Ministerul Public are competenta sa anuleze si el anumite acte

Procedura de anulare difera corespunzator autoritatii care o dispune. In cazul in care anularea este dispusa de instanta de judecata, ea este cuprinsa in hotararea jud pe care aceasta o pronunta, potrivit normelor codului de proc. civ. si dispozitiilor speciale din legea contenciosului administrativ.

Cand anularea este dispusa de organul superior ierarhic, ea se concretizeaza in actul adm prin care este anulat actul autoritatii sau organului subordonat.

De esenta regimului juridic al anularii este incidenta principiului de drept cuprins in adagiul latin quod nullum est, nullum producit effectum.(=ceea cee ste nul produce efecte nule).

INEXISTENTA reprezinta un caz particular de nulitate si intervine atunci cand actul este lovit de vicii atat de grave incat practic el nu a existat niciodata. Ea reprezinta o institutie de rang constitutional, consacrata ca atare prin articolele 100 si 108 din Constitutie, potrivit carora nepublicarea in M.Of. a unui ordin al Presedintelui, hotarare a Guvernului sau Ordonanta a acestuia atrage inexistenta, singura exceptie fiind cea a hotararilor cu caracter militar. In mod implicit, inexistenta este recunoscuta si prin art. 78 care reglementeaza intrarea in vigoare a legii, care este intotdeauna ulterioara publicarii, fie ca regula-la 3 zile de la aceasta data, fie la o alta data ulterioara. Per a contrario, rezulta ca pana la trecerea termenelor mentionate de constitutie-legea nu exista.

Actele inexistente nu se mai bucura de prezumtia de legalitate, iar subiectele de drept care cad sub incidenta lor au dreptul de a se prevala de caracterul inexistent al actului in egala masura in care autoritatile publice au obligatia de a lua act de un asemenea caracter si sa nu recurga la eventuale masuri de impunere silita a unui act inexistent.

CONTRACTUL ADMINISTRATIV=o creatie jurisprudentiala de sorginte franceza, care a patruns si in doctrina romaneasca interbelica fara sa se bucure insa de o recunoastere si de o teoretizare ca in tara de origine. Constantele acestui tip de contract au fost considerate a fi determinate de forma lui, in sensul includerii si a altor clauze decat cele convenite de parti; puterile speciale ale administratiei care le incheia, facilitatile pe care aceasta le putea acorda si competenta de solutionare a eventualelor litigii rec tribunalelor adm. Constitutia actuala le consacra de o maniera implicita prin art. 136 alin. (4), care regl modalitatile de punere in valoare a bunurilor proprietate publica, respectiv darea in administrare catre regiile autonome sau instit publice-concesionarea, inchirierea si darea in folosinta gratuita a institutiilor de utilitate publica.

Aceste proceduri de valorificare sunt ca natura juridica contracte administrative, astfel cum rezulta din art. 2 lit. c) a legii contenciosului adm. prin care sunt asimilate actelor adm si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a unui bun proprietate publica.

Denumirea de contract administrativ este utilizata in corpul acestei legi in art. 18 alin. (4), care reglementeaza solutiile pe care o instanta le poate pronunta cand obiectul actiunii il formeaza un contract adm.

Contractul administrativ reprezinta un acord de vointa incheiat intre doua sau mai multe parti din care cel putin una este o autoritate publica, care are ca obiect punerea in valoare a unui bun proprietate publica, efectuarea unei lucrari publice, prestarea unui servocoi public sau un alt obiect pe care legea speciala il asimileaza contractelor administrative al carui continut cuprinde pe langa clauzele convenite de parti si anumite clauze de natura reglementara, prestabilite de legiuitor, iar solutionarea eventualelor litigii revine instantelor judecatoresti de contencios administrativ.

Regimul juridic al acestor contracte se caracterizeaza prin urmatoarele:1. imbraca intotdeauna forma scrisa, care e specifica de altfel actelor administrative, fara a se admite insa exceptii ca in cazul actelor tipice.2. una din partile contractului are calitatea de subiect determinat, fiind intotdeauna o autoritate publica in sensul in care legea contenciosului adm. defineste acest concept. El include pe langa organele statului sau ale unit adm-terit, care actioneaza in regim de putere publica, si agentii privati autorizati pentru realizarea unui interes legitim public.3. calitatea de subiect supraordonat confera autoritatii parte intr-un contract adm o pozitie supraordonata fata de celalat subiect de drept din care deriva anumite drepturi ale acestuia inclusiv dreptul de a rezilia sau modifica contractul atunci cand interesul public o cere. 4. contractele adm au un obiect determinat(prestabilit) care vizeaza ca regula satisfacerea unui interes cu caracter public, prin valorificarea bunurilor publice, realizarea de lucrari, servicii sau achizitii publice.5. specific contractelor adm este regimul de putere publica, care le guverneaza si care se armonizeaza cu regimul de drept comun, prin care partile au dreptul sa negocieze anumite clauze, carora li se adauga cele de natura reglementara.6. litigiile rezultate din incheierea, executarea si incetarea unui contract administrativ sunt in competenta instantelor de contencios administrativ. Legea contenciosului contine norme care particularizeaza solutiile pe care instanta le poate da atunci cand obiectul actiunii il constituie un contract administrativ. Astfel, ca si in cazul actelor adm. tipice, instanta poate dispune anularea in tot sau in parte a unui contract sau obligarea autoritatii sa incheie un contract la care reclamantul este indrituit.

Pe langa acestea, instanta poate impune obligarea partilor sa isi respecte obligatiile care deriva din contract, poate suplini consimtamantul unei parti atunci cand interesul public o cere si poate dispune obligarea la daune atunci cand una din parti si-a incalcat obligatiile contractuale.

O alta particularitate este aceea ca actiunile care au ca obiect contracte administrative sunt supuse unui regim diferit de taxare, spre deosebire de actiunile care privesc acte administrative tipice supuse unor taxe de timbru cu caracter modic, pentru a permite accesul la justitia administrativa.