C a p i t o l u l 1CADRU TEORETIC

1.1 Creativitea şi specificul ei

Creativitatea este demersul prin care se creeazǎ ceva nou, utilizând cunoştinţele deja acumulate. Ea este o rezultantǎ a funcţionǎrii optime a întregii personalitǎţi, fiind – totodatǎ – produsul factporilor motivaţionali, emoţionali şi mai ales al celor atitudinali. Creativitatea vizeazǎ abilitatea de rezolvare a problemelor într-un mod cu totul original, competent şi adaptativ.

Psihologii creativitǎţii descriu procesul creative în termenii unui “puzzle”.

Creativitatea nu este o capacitate psihică autonomă, ci este rezultanta organizării optime a unor factori de personalitate diferiţi. Ea nu este o dimensiune în plus a personalităţii, ci efectul conlucrării unor efecte psihice variate în condiţii favorabile. Ca rezultantă a întregii personalităţi, creativitatea există numai sub forme specifice: creativitate artistică, ştiinţifică, tehnică etc. Toate formele creativităţii posedă însă trăsături comune care fac posibilă o definiţie minimală a creativităţii în general.

Prin urmare, creativitatea se poate defini ca un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care, în condiţii favorabile, generează produse noi şi de valoare pentru societate. Produsele creaţiei pot fi reprezentări artistice, teorii, idei, tehnologii, etc. Creativitatea este deci o disponibilitate, o potenţialitate a personalităţii. Creaţia este manifestarea acestei disponibilităţi în condiţii prielnice, transformarea în act a unei potenţialităţi.

Produsele creaţiei sunt cele care îsi pun amprenta asupra personalitǎţii creative. Un produs e nou dacă nu este simpla reproducere a unor produse anterioare, dacă este un unicat, care - poate - va face obiectul unor reproduceri ulterioare. Un produs este valoros, dacă prin el se rezolvă o problemă, sporeşte adaptabilitatea la mediu a creatorului/grupului său sau schimbă condiţiile existenţei acestuia.

Creativitatea poate fi individuală sau socială. „Vorbim de creativitate individuală - notează E. Landau - atunci când avem de-a face cu noul raportat la sfera experienţelor individuale, despre creativitate socială atunci când acest nou este raportat la cultură. Creativitatea individuală este vitală pentru dezvoltarea individului, constituie premisa creativităţii sociale, indispensabilă oricărei societăţi sau oricărei culturi”.

1.2 Mituri despre creativitate

Cercetǎrile recente din psihologia creativităţii au renunţat la concepţia potrivit căreia aceasta este un fenomen de excepţie, apanajul oamenilor de geniu. Teoria “omului de geniu” a făcut loc concepţiei potrivit căreia creativitatea este o trăsătură general-umană. Aşa cum afirmǎ Vâgotsky tot ceea ce depăşeşte - în viaţa de toate zilele - limitele rutinei si cuprinde măcar un dram de noutate, poate fi numit “proces creator”. Toţi oamenii pot fi distribuiţi -la nivele diferite – pe o scală continuă a creativităţii - susţine Guilford. Aceasta nu înseamnă estomparea diferenţelor calitative dintre produsele creaţiei geniale şi a celei cotidiene, ci înţelegerea faptului că procesele de creaţie sunt analoage sau chiar identice. Diferenţa de produse creative nu înseamnă neapărat diferenţă de procese de creaţie.

Ideile creative nu sunt în exclusivitate produsele oamenilor geniali. Cercetǎrile aratǎ cǎ – n orice domeniu – ideile creatoare sunt rezultatul unui efort susţinut, al unei angajǎri de lungǎ duratǎ într-o anumitǎ activitate. Nu se mai condidetrǎ de mult cǎ acest construct - creativitatea – necesitǎ un nivel dosebit de ridicat de inteligenţǎ. Creativitatea şi inteligenţa sunt fenomene relativ independente. Creativitatea evolueazǎ direct proorţonal cu nivelul intelgenţei doar pânǎ la un anumit punct (IQ ~ 120), dupǎ care cele douǎ dimensiuni evoluezǎ pe traiectorii relativ independente (Torrance, 1962).

Acstea sunt doar câteva dintre miturile referitoare la dimensiunea creatoare a personalitǎţii.

1.3 Aspecte psihologice ale creativitǎţii

Privită în ansamblu, noţiunea de creativitate nu se referă atât la un construct teoretic precis cât la o rubrică generală, în care sunt incluse procese psihice variate. Principalele aspecte psihologice ale creativităţii sunt următoarele: 1) produsul creativ; 2) procesul de creaţie; 3) personalitatea creativă; 4) climatul creativ.

1.3.1 Procesul creativ

Orice proces creativ începe prin sesizarea unei probleme. Aceasta din urmǎ genereazǎ o stare de îndoialǎ, care devine mobilul activitǎţii de analizǎ şi cǎutare a soluţiei.. Un exemplu ar fi zecile de variante lirice ale unui creator (de pildǎ Luceafǎrul lui Eminescu) care potriveşte cuvintele şi efectele poetice pentru a concepe un poem sau încercǎrile unui elev în vederea redactǎrii unei compuneri.

Apoi urmeazǎ perioada de incubaţie, când se revine în mod inconştient asupra problemei. Efectele inconştiente d rezolvare a unei probleme apparent insurmontabile creeazǎ un sentiment acut de frustrare. Aceastǎ trǎire face ca gândurile legate de problema respectivǎ sǎ fie deplasate în inconştient.

Una dintre particularitǎţile activitǎţii inconştiente o presupune apariţia necontrolatǎ a asociaţiilor şi analogiilor. De exemplu, Poincaré descrie expulzarea electronilor din atom în timpul ciocnirilor nuclearerecurgând la o analogie – o imagine care i-a apǎrut în somn: o femeie cǎlare pe un cal care evolueazǎ în arena unui circ. Se opreşte brusc şi florile pe care le ţine în mânǎ zboarǎ în public. Rǎmâniea doar transpunerea acestei idei în limbajul mecanicii cuantice.

2

Visele au furnizat soluţii creative unor probleme emoţionale şi intelectuale şi au reprezentat o sursǎ de idei pentru mulţi artişti. Un astfel de exemplu poate fi dat din ştiinţǎ: chimistul german August Kekule, care – în timp ce se strǎduia sǎ definesscǎ structura moleculei de benzen – a visat un şarpe care şi-a muşcat coada şi la trezire şi-a dat seama cǎ benzenul are forma unui inel. Se pare cǎ în subconstient se produce un anume soi de sintezǎ cognitivǎ în timpul visǎrii.

Iluminarea – cea de-a treia fazǎ a procesului creative – este momentul apariţiei spontane a soluţiei. Acest moment are la bazǎ etapele anterioare de acumulare activǎ şi pregǎtire efectuaate atât la nivelul conştientului cât şi al inconştientului. Dupǎ cum afirma medical francez Louis Pasteur, “hazardul nu ajutǎ decât minţile pregǎtite”. Soluţia oate surveni îΨntr-un moment de relaxare (de exemplu, cazul lui Thomas Edison sau al lui Hemholz) sau în timpul somnului (vezi exemplele de mai sus).

Verificarea – cea de-a patra fazǎ şi ulţima a procesului creativ - constǎ în materializarea ideii într-un fapt palpabil, perceptibil în mod explicit (poem, tablou, model ştiinţific etc.) şi evaluarea acestuia prin stabilirea gradului în care produsul respectiv rǎspunde criteriilor de originalitate.

1.3.2 Produsul creativÎn urma parcurgerii demersului creative se ajunge la un produs creative. Acesta din

urmǎ reprezintǎ modalitatea palpabilǎ de evaluare a creativitǎţii. El poate fi de naturǎ materialǎ sau de naturǎ spiritualǎ. Prima categorie se referǎ la produsele palpabile, acceptate de o anumitǎ culturǎ, pe când cea de-a doua vizeazǎ produsele psihologice exprimate sau nimai gândite. Produsul rezultat ca urmare a parcurgerii procesului creative trebuie sǎ fie nou, original şi sǎ prezinte valoare socialǎ.

Potrivit uzanţelor acceptate la ora actualǎ în psihologia creativitǎţii, un produs este creative dacǎ întruneşte urmǎtoarele 3 criterii:

Criteriul originalitǎţii – caracteristicile fundamentale ale originalitǎţii sunt: noutatea şi impredictibilitatea. Noutatea implicǎ: a) un process de fuziune a unor elemente existente într-o combinaţie ineditǎ şi b) capacitatea de surprindere a unor noi conexiuni între elemente. Impredictibilitatea se referǎ la relaţia neaşteptatǎ, neditǎ dintre lucrurile existente în lumea realǎ şi obiectul creat. Creativitatea presupune un salt calitatiov concretizat sub forma anumitor produse (obiecte imagini) care nu au existat anterior şi care nici nu pot fi anticipate.

Criteriul conexiunilor – un prerechizit de bazǎ al procesului creativ îl constituie activitatea combinatoricǎ. De exemplu, un artist plastic, un sculptor poate realize un bust (un lucru inedit prin valoare esteticǎ prin combinarea într-o manierǎ originalǎ a unor obiecte scoase din uz: ceasuri, nasturi, becuri, citii de cafea, cutii de ciocolatǎ etc. Iatǎ câteva metode de combinare: plasarea lucrurilor, a persoanelor într-o nouǎ perspectivǎ,integrarea experienţei anterioareîntr-un nou tipar sau descoperirea unor conexiuni neaşteptate între lucruri.

Criteriul nonraţionalitǎţii – nonraţionalitatea corespunde stadiului incubaţiei, care constǎ în aglutinarea unor evenimente spontane şi necontrolabile, dupǎ anumite legi aprope automnome.Se observǎ o relaxare a gândirii inconştiente şi o inhibiţie şi o inhibiţie a controlului logic. Astfel sunt celebrele cazuri ale lui Newton privind legea atracţiei universale sau a lui Roentgen privind descoperirea razelor X.

3

C a p i t o l u l 2ŞCOALA ŞI CRETIVITATEA

2.1 Factori inhibitori ai creativitǎţii în şcoalǎCercetǎrile mai multor cercetǎtori au subliniat faptul cǎ cel mai frecvent şcoala

contemporanǎ se prezintǎ ca un inhibitor al comportamentului creator. Sistemul educaţional autohton nu numai cǎ nu încurajeazǎ, ci chiar inhibǎ activitǎţile creatoare ale elevilor în clasǎ, prin cultivarea unui comportament stereotip. Elevii creativi sunt adesea consideraţi o sursǎ de indisciplinǎ în şcoalǎ. Getzels&Jackson (1963) constatǎ în general la professor tendinţa de a aprecia elevii “creativi” ca fiind mai puţn simpatico decât media elevilor. De asemenea, Walach&Kogan (1965) aratǎ cǎ cea mai dezavantajatǎ categorie de elevi în şcoalǎ este cea care reprezintǎ un grad ridicat de creativitate pe un fond de inteligenţǎ modestǎ.

Pornind de la o serie de observaţii realizate în cadrul şcolii, au fost identificaţi o serie de factori cu caracer inhibitor asupra comportamentului creative al elevilor

Carcteristici ale elevilor Caracteristici ale profesorilor Carcteristici ale sistemului de învǎţǎmânt

Intoleranţa faţǎ de opiniile colegilor: necesitatea dezvoltǎrii toleranţei elevilor pentru nou, pentru unic şi chiar pentru ideile bizare

Anumite pattern-uri comportamentale ale profesorului, cum ar fi: sancţionarea îndrǎznelii de a pune întrebǎri incommode, accentual exagerat pus în clasǎ pe competiţie sau pe cooperare, critica prematurǎ

Supraîncǎrcarea şcolarǎ

Frica de ridicol are un efect paralizant: din dorinţa de a nu face greşeli, de a nu se expune, de a nu fi criticaţi, unii elevi preferǎ sǎ nu acţioneze, sǎ stea în umbrǎ

Uilizarea de cǎtre professor aunor “fraze ucigaşe” de genul “Cine ştie rǎspunsul correct?” (Selnow 1997)

Manuale dense şi organizate deductive, prezentând un extract de ştiinţǎ, cât mai concisǎ şi sistematizatǎ dar în nemişcare, dându-I elevului impresia cǎ omul a descoperit toate deodatǎ

Percepţia de sine defavorizantǎ, surprinsǎ adesea în afirmaţii de genul: “Nu sunt o persoanǎ creativǎ”, “NU am fǎcut niciodatǎ nimic deosebit – inspirându-I pe elevi sǎ reconsidere aceste autoevaluǎri negative recurgând la afirmaţii de genul: “Sunt original”, “Nu-mi pasǎ de ceea ce gândesc alţii despre felul în care vǎd eu lucrurile”. Acest lucru va duce la creşterea nivelului de creativitate al elevilor.

Accentual pus în şcoalǎ pe reproducere, neaprecierea suficientǎ a originalitǎţii. Existǎ astfel: (a) profesori stimulativi, care încurajeazǎ autoexprimarea, disponibili şi în afara orelor şi (b) profesori inhibitori, lipsiţi de entuziasm, hipercritici, rigizi şi conservatori

Conformismul: dorinţa de a see ajusta la valorile şi reprezentǎrile celorlalţi (colegi, profesori sau prieteni)

Profesori ce indicǎ elevilor necesitatea şi utilitatea lucrului individual, prin obiceiul de a insista pânǎ când obţin rǎspunsul anticipat de ei, în forma doritǎ.

Tendinţa de a interpreta orice structurǎ ca fiind închisǎ. Aceastǎ tendinţa rezultǎ frecvent din modul de prezentare al materialului didactic de cǎtre professor. Acest material comportǎ adesea un character static şi sufficient, nu invitǎ şi uneori nici nu permite interpretǎri sau interogaţii.

4

2.2 Metode de stimulare a creativitǎţii în şcoalǎ

Torrance (1965) oferǎ câteva sugestii privind modul în care poate fi dezvoltatǎ în clasǎ o astmosferǎ care sǎ faciliteze creativitatea:

Recompensarea exprimǎrii unor idei noi sau a unor acţiuni creative; Neimpunerea propriilor soluţii elevilor; Oferirea de evaluǎri deschise, idei controversate, care sǎ provoace punerea

unor probleme; Încurajarea elevilor şǎ-şi noteze ideile proprii, ţinând anute jurnale, carnete de

notiţe.

Profesorii care aplicǎ aceste principii renunţǎ la a oferi doar un flux permanent de cunoştinţe. Ei devin astfel un mediator între copil şi realitate şi nu doar sursa directǎ a furnizǎrii de informaţie. Ei alocǎ o parte mai mare din timp adresând mai multe întrebǎri elevilor, comparative cu media profesorilor. Deseori refuzǎ sǎ rǎspundǎ imediat unor întrebǎri reflectându-le în replice de genul “Dar tu ce crezi?”, “Cum vezi tu lucrurile?” Rezultatul este cǎ elevii înşişi vor reuşi sǎ descopere noi probleme şi sǎ problematizeze.

Torrance (1965) a identificat 4 principii de recompensare a comportamentului creative în şcoalǎ. Deşi aceste principii sunt recunoscute de un numǎr mare de profesori ca fiind cele mai importante, este surprinzǎtor faptul cǎ ele nu sunt nici înţelese, nici practicate de majoritatea profesorilor.

Nr. Crt.

Principiu Caracteristici

1. Respectarea întrebǎrilor neuzuale

Nimic nu este mai recompensant pentru copilul care adreseazǎ întrebǎri decât rǎspunsul pe care-l primeşte la întrebǎrile formulate, precum şi faptul cǎ adulţii iau în serios întrebǎrile lui. Copiii trebuie sǎ fie învǎţaţi cum: (1) sǎ formuleze o întrebare; (2) sǎ se joace cu ea; (3) s-o întoarcǎ pe toate feţele, privind-o din diverse unghiuri; (4) s-o reformuleze; (5) sǎ-şi assume rolul de investigator, dincolo de nevoia de a primi rǎspunsuri immediate, tip clişeu din partea profesorilor sau a pǎrinţilor.

2. Respectarea imaginaţiei şi ideilor inedite

Copiii creativi pot observa multe relaţii şi semnificaţii, ce scapǎ profesorilor lor. Utilizarea ideilor elevilor în clasǎ sporeşte interesul acestora, creeazǎ entuziasm şi stimuleazǎ efortul

3. Sublinierea valorii ideilor pe care le emit elevii

Dificultatea aplicǎrii acestui principiu constǎ în prejudecata celor mai mulţi profesori materializatǎ în convingerea cǎ elevii nu sunt capabili sǎ producǎ idei originale, valoroase. Desigur aceşti profesori nu vor fi capabili sǎ recompenseze comportamentul creative al elevilor în clasǎ. În scopul aplicǎrii acestui principiu se pot adopta unele din ideile elevilor în activitǎţile clasei. De asemenea se pot utilize modalitǎţi de comunicare a acestor idei, multiplicându-le şi distribuindu-le clasei sau notându-le într-o carte a clasei.

4. Oferirea de oportunitǎţi de exprimar sau de lucru în absenţa unor evaluǎri imediate

Este deificil pentru mulţi profsori sǎ conceapǎ faptul cǎ nu este necesar sǎ evalueze imediat tot ce fac elevii. Sunt necesare perioade de timp masi îndelungate, pe parcursul cǎrora o persoanǎsǎ aibǎ posibilitatea sǎ înveţe sau sǎ se exprime în absenţa “ameninţǎrii” unor evaluǎri immediate. Evaluarea externǎ este deseori perceputa la modul negative drept ameninţǎtoare, fapt ce creeazǎ o atitudine defensivǎ şi inhibǎ creativitatea.

5

2.3 Metode de stimulare a creativitǎţiii

În ceea ce priveşte stimularea comportamentului creative în şcoalǎ, existǎ o serie de metode pe care le vom prezenta în continuare: brainstorming, brainstorming cu schimbǎri de roluri, sinectica, Philips 6-6, metoda FRESCO şi metoda 635.

Nr. Crt Metodǎ Caracteristici1. Brainstorming Esenţa metodei constǎ în separarea intenţionatǎ a actului

imaginaţiei de faza gândirii critice. În practica brainstorming-ului se porneşte de la 2 principii fundamentale: (1) orice individ e capabil sǎ producǎ idei şi (2) cantitatea dezvoltǎ calitatea.

2. Brainstorming cu schimburi de roluri

Moderatorul poate intervene pentru a facilta cǎutarea de idei prin atribuirea de roluri specifice elevilor (Selnow, 1997). El poate pune întrebǎri referitoare la modul în care este perceputǎ o poblemǎ din diferite puncte de vedere X, Y, Z (de exemplu, a pǎrintelui, al profesorului, al presei, al administraţiei şcolii, al colegilor mai mari, mai mici etc.)

3. Sinectica Sinectica este denumitǎ şi metoda analogiilor (analogia simbolicǎ, analogia directǎ şi analogia personalǎ). Organizarea unei şedinţe de sinecticǎ are la bazǎ urmǎtoarele principii: (1) transformarea straniului (a ceea ce este necunoscut) în familiar şi (2) transformarea familiarului în straniu.

4. Phillips 6-6 Clasa se divide în grupuri de câte 6 elevi. Fiecare grup îşi desemneazǎ câte un moderator. Profesorul oferǎ în scris fiecǎrei grupe o problemǎ de rezolvat. Dezbaterea pe marginea problemei respective dureazǎ 6 minute, la sfârşitul cǎreia moderatorul fiecǎrui grup prezintǎ lista cu soluţiile obţinute. Exemple de probleme: cum sǎ apǎrǎm natura, ce sǎ facem când suntem stresaţi, trişti, iritaţi.

5. Metoda FRESCO Se întemeiazǎ pe principiul brainstorming-ului regizat, în sensul cǎ moderatorul distribuie fiecǎrui participant câte un rol care sǎ-I acopere o anumitǎ dimensiune a personalitǎţii. Câteva roluri ce pot fi aborbdate în cadrul unei discuţii legate d mişcarea feministǎ sunt: tradiţionalist, exuberant, pesimist, optimist.

6. Mtoda 635 Se formeazǎ grupuri de câte 6 elevi, fiecare grup fiind dispus în jurul unei mese. Fiecare elev din grup noteazǎ pe o foaie de hârtie câte trei soluţii posibile de rezolvare ale unei probleme date. Timpul alocat acestei sarcini este de 5 minute. Dupǎ aceastǎ etapǎ, foaia este transmisǎ mai departe în sensul acelor de ceasornic. În acest fel, toate cele 6 foi trec o datǎ pe la toţi participanţii, fiecare din ei notând maximum 18 idei.

6

C a p I t o l u l 3DESFǍŞURAREA LUCRǍRII

3.1 Analiza de nevoi a şcolii percepute de noi

În vederea desfǎsurǎrii prezentei lucrǎri, am realizat analiza cantitativǎ şi calitativǎ de nevoi a Şcolii Nr. 7 din Bistriţa, percepute de noi. Cele 2 analze sunt prezntateîn tabelul de mai jos:

Analza calitativǎ Analza cantitativǎCursurile ţinute în aceastǎ şcoalǎ sunt frecventate în proporţie de 70%

Nu existǎ cabinet de consiliere

Au loc annual olimpiade la displinele: matematicǎ, românǎ, fizicǎ, chimie, biologie

Nu existǎ retroproiector

Singurul concurs şcolar e cel de handball Nu existǎ o revistǎ a şcoliiNumǎr elevi: 1400 Nu existǎ cercuri de activitate şcolarǎNumǎr profesori: 55 Nu existǎ activitate extraşcolarǎ

Interacţiunea profesori-elevi este strict didacticǎ

3.2 Analiza de nevoi percepute de şcolari

În continuare, am realizat analiza de nevoi a şcolii percepute de şcolari. În urma acestei analize, am constat faptul cǎ:

- şcoala susţine participarea elevilor la olimpiadele naţionale şi internaţionale;- şcoala are nevoie de un cabinet medical;- şcoala are nevoie de msi mult capital pentru consolidarea clǎdirii şcolii şi pentru

activitǎţi şcolare;- nu existǎ echipamente performante de instruire (radiocasetofoane, televizoare,

aparate video, retroproictoare, calculatoare etc.);

3.3 Scopul analizei

Scopul analizei effectuate îl constituie:- iniţierea profesorilor în problematica educativǎ şi psihologicǎ a creativitǎţii, a

conştientizǎrii efectelor stimulatoare a acestei activitǎţi asupra lor înşişi şi asupra performanţei elevilor;

- familiarizarea elevilor cu metodele de rezolvare de probleme în mod original;- iniţierea elevilor în modul de expunere a diverslor teme, cum ar fi: factori care

reclamǎ ca fiecare membru al societǎţii sǎ aibǎ o conduitǎ creatoare, criterii de apreciere a creativitǎţii, forme de manifestare a creativitǎţii, procesul creativitǎţii şi fazele lui, metode

7

de stimulare a creativitǎţii, metode de recunoaştere a persoanelor creative, identificarea propriilor blocaje;

- promovarea unei relaţii de colaborare;- crearea unui climat psihosocial favorabil.

3.4 Desfǎşurarea lucrǎrii

În urma analizei analizelor percepute atât de şcolari cât şi de noi, am observat necesitatea unei modificǎri în ceea ce priveşte activitatea extraşcolarǎ şi şcolarǎ în sensul stimulǎrii creşterii comportamentului creative al elevilor.

3.5 Obiectivul lucrǎrii

Obiectivul lucrǎrii de faţǎ îl constituie intensificarea activitǎţilor ce stimuleaz creativitatea şi educarea profesorilor în aceastǎ direcţie

3.6 Resurse

3.6.1 Resurse financiare

Acest proiect este realizat cu sprijinul unor sponsori.

3.6.2 Resurse materiale

Resursele materiale utilizate în cadrul acestui proiect sunt:- pliante pentru promovarea programului- aparate (video, televizoare, retroproiector).

3.6.3 Resurse umane

Din categoria resurse umane au fǎcut parte:- psihologi;- voluntar;- pǎrinţii elevilor;- profesori.

3.7 Activitǎţi desfǎşurate în cadrul programului

Pentru a atinge obiectivele acestui proiect, am desfǎşurat activitǎţile urmǎtoare:

- curs de informare al profesorilor asupra programului;- elaborarea de pliante informative;- contactul cu pǎrinţii;- curs de formare a competenţei profesorilor în ceea ce priveşte stimularea

comportamentului creative al elevilor;

8

- înfiinţarea unui cabinet de consiliere psihologicǎ în care va fi evaluatǎ creativitatea elevilor;

- înfiinţarea unui cerc de creaţie;- introducerea unei noi programe de predare în care fiecare disciplinǎ sǎ aibǎ o orǎ pe

semesdtru dedicatǎ comportamentului creative (de exemplu: la românǎ, la nota finalǎ se adaugǎ nota primitǎ de elev la proiectul original realizat de acesta pe o temǎ din aceastǎ disciplinǎ);

- înfinţarea unei reviste şcolare în care toţi elevii sǎ poatǎ publica diferite compuneri şi acivitǎţi originale;

- propunerea unui concurs de creativitate în fiecare semestru, cu acordare de premii;- invitarea unor personalitǎţi din lumea artelor, tehnicii şi ştiinţei).

3.8 Responsabilitǎţi

La acest program vor participa atât psihologi, voluntari, cât şi profesori, elevi şi pǎrinţi. Profesorii instruiţi de noi vor aplica acest proiect la orele ţinute de ei prin activitǎţi ce stimuleazǎ creativitatea.

Psihologul şcolii va realize consilierea şi evaluarea periodicǎ a comportamentului creator al elevilor.

Voluntarii vor supraveghea orele de creaţie şi desfǎşurarea cursurilor de iniţiere în program, precum şi promovarea programului în mass-media.

3.9 Durata proiectului

Acest program va dura 3 ani de zile.Spre promovarea proiectului, se vor tipǎri pliante şi se vor face cunoscute aceste

activitǎţi în mass-media.

3.10 Rezultatele proiectului

Se va urmǎri performanţa şcolarǎ a tuturor elevilor în aceastǎ perioadǎ şi se va analiza influenţa activitǎţiiceative asupra aceseia. De asemenea, se vor stabili întâlniri cu profesorii, elevii şi pǎrinţii în vederea concluzionǎrilor legate de acest proiect.

3.11 Implementarea proiectului

Dacǎ rezultatele nostre sunt cele scontate, atunci vom face cunoscute efectele aplicǎrii acestui program şi altor şcoli, precum şi mijloacelor de comunicare în massǎ.

9