Costin Clit

Şcoala din Tătărăni - de la înfiinţare până la 1942

Extras

„Cercetări istorice”. Revista profesorilor de istorie din judeţul VasluiAnul V, nr. 4(10), august 2011, p. 43-47.

Şcoala din Tătărăni - de la înfiinţare până la 1942

Costin Clit

Studiul de faţă are la bază lucrarea în manuscris a învăţătorului Vasile Chirilă intitulată Monografia şcoalei Tătărăni de Jos, comuna Tătărăni, judeţul Fălciu, întocmită pentru susţinerea gradului I în anul 1942, în plin război.[1] Documentele istorice cercetate pînă în prezent atestă şcolile din mahalalele satului Tătărăni, judeţul Fălciu, anume Tătărăni de Sus şi Tătărăni de Jos. Studiul de faţă este dedicat şcolii din Tătărăni de Jos. Documentele cercetate şi publicate de noi pentru perioada 1864 -1870 nu atestă funcţionarea unei şcoli în localitatea Tătărăni.[2] Autorul monografiei amintite consemnează în lucrarea sa: „În satul Tătărăni de Jos, după spusele bătrânilor, exista şcoală de prin anul 1864-1868, de pe când acest sat de răzeşi- vechi de pe vremea domniei lui Ştefan cel Mare, au fost împroprietăriţi şi au cumpărat chiar ei, de la sf(ânta) Episcopie a Huşilor moşia Galata şi Vlădica.”Autorul în cercetările sale nu a identificat documente din perioada amintită care să ateste tradiţa rurală. În arhiva şcolii se păstra un recesământ din anul şcolar 1882-1883, semnat de notarul comunei, cu elevii înscrişi „ la şcoală din satele: Tătărăni, Stroeşti, Giurgeti, Valea lui Bosie, Crăsnăşeni şi Leoşti.”Un registru de intrare din anul 1885-1886 şi o serie de cataloage, matricole şi dosare din anul 1896-1897, favorizau cercetarea autorului monografiei amintite.[3] Începuturile şcolii rămân nedesluşite încă.

Localul

„Cursurile şcolare se făceau în case ţărăneşti, case mici şi neîncăpătoare, închiriate de comună de pe la diferiţi ţărani cuprinşi, care aveau două corpuri de casă în curte,” până la 1922, când la iniţiativa locuitorilor şi cu concursul învăţătorilor Th. Gaiţă şi Mihai Ulea sunt demarate lucrările necesare. Locul de şcoală a fost donat de C. Balan (cea mai mare parte din teren), Savin Băhnăreanu şi D. Idriceanu. „Localul de şcoală, în raport cu satul, e aşezat aproape în mijloc, puţin spre miazăzi şi mai mult spre apus.” Este ales un Comitet ad-hoc pentru construcţia localului de şcoală din care fac parte: Niţă I. Popa (preşedinte), V. Lăzescu, Gh. Picioraga, M. Nedelcu, Ghe. Bazgan, A. I. Costache, D. C. Chirilă, Al. Grecu, J. Vânătoru, Savin Băhnăreanu, fost casier, I. C. Ioniţă, V. Gh. Ioniţă, Sc. N. Costache, Iancu Carp, N. I. M. Diaconu, C. Diaconu, Gh. Ştefanache şi I. Gr. Cristata (membri). S-au distins Niţă Popa (preşedinte), Sava Băhnăreanu (casier), Gh. Gaiţă (secretar), Al. Grecu, C. Diaconu, Gh. Ştefanache, Iancu Carp şi Vasile Ioniţă (membri). Redăm procesul verbal din 29 aprilie 1924: „Noi membrii comitetul şcolar Ad-hoc de construcţie fiind întruniţi în şedinţa ordinară, am procedat după cum urmează: Fiindcă d-l Niţă I. Harnagea nu vroeşte a lua parte la întrunirile ce au fost fixate şi nu dă concursul necesar, decidem a-l exclude şi a-l înlocui cu D-l I. Gr. Cristata. Drept care am anexat prezentul proces verbal.” Transportul gratuit al materialulului de construcţie de către săteni a provocat reacţia şi împotrivirea acestora. Costurile de construcţie s-au ridicat la 200000 de lei, bani adunaţi din sat de la locuitori, parte oferiţi de Prefectura judeţului Fălciu. Subrevizorul şcolar I. Chiriac, consemna în procesul verbal din 25 septembrie 1925 sumele colectate: 84600 lei (Prefectura), 5000 lei (Ministerul Instrucţiunii Publice), 5003,75 lei (colecta de la

serbările şcolare), 3150 lei (din vânzarea lemnelor rămase), 42721,50 lei (contribuţia locuitorilor), 29601 lei (contribuţia locuitorilor în cereale). Redăm descrierea localului de şcoală realizată de învăţătorul Vasile Chirilă la 1942: „Clădirea e făcută din zid, temelia de piatră, cu două săli de clasă, antret şi cancelarie. Sălile de clasă sânt lungi de 11 m(etri), largi de 6 m(etri) şi înalte de 4 m(etri), duşumite şi prevăzute cu 3 geamuri mari ce dau destulă lumină. E aşezată cu faţa la M(ia)z(ăzi) şi e acoperită cu tablă. Sunt întrebuinţate ambele săli de clasă pentru că şc(oala) funcţionează cu două posturi. Sălile sunt foarte încăpătoare şi destul de igienice. De pe urma cutremurului din 10 Noiembrie 1940 şcoala a suferit mari stricăciuni care s-au reparat în toamna anului 1940 cu suma de 35000 lei, sumă alocată de Ministerul Educaţiei Naţionale. Devizul întocmit de Serviciul Tehnic al jud(eţului) Fălciu în suma de 95000 lei, dar prin stăruinţele subsemnatului şi prin o bună şi chibzuinţă (…) a banilor reparaţia s-a făcut numai cu suma arătată mai sus.”[4]

Biblioteca

Şcoala deţinea în 1942 o mică bibliotecă înzestrată cu cărţi vechi, donate de Casa Şcoalelor „dar nu posedă o bibliotecă şcolară după nevoile şi cerinţele vremii de azi. Mai mult însă ar trebui să existe biblioteci pe clase.” Lipsa fondurilor financiare afectează dotarea micii biblioteci cu lucrările necesare bunei desfăşurări a procesului de învăţământ. Registrul de cititori demonstra dorinţa de informare şi lectură a elevilor şi învăţătorilor. Şcoala nu deţine un colţ muzeistic.[5]

Organizaţii şcolare şi culturale

Prin circulara lui Simion Mehedinţi, ministrul instrucţiunii publice şi al cultelor, din 1918, s-a decis înfiinţarea în fiecare comună a câte unei societăţi, numită „Şcoala şi Biserica,”cunoscută mai ales sub denumirea de „Eforia comunală,”din care puteau face parte locuitorii săteni. Societatea respectivă era condusă de şapte membri, dintre care era ales un preşedinte şi o comisie de control alcătuită din trei cenzori. Membrii erau aleşi pe o perioadă de trei ani, putând fi realeşi. Printre atribuţiile Eforiei comunale amintim: îngrijirea, întreţinera şi funcţionarea şcolilor şi bisericilor din comună, repararea, construcţia şi înzestrarea şcolilor cu material didactic şi mobilier, înfiinţarea bibliotecilor, şcolilor complimentare şi pentru adulţi, propagarea normelor de etică morală, încurajarea muncii, combaterea viciilor, colectarea resurselor financiare, întrunirile săptămânale. Preoţii şi învăţătorii sunt sufletele societăţii. Reproducem procesul verbal din 3 iunie 1918: „Subsemnaţii preoţi, învăţători, primar şi fruntaşi din com(una) Tătărăni, jud(eţul) Fălciu, conform circularei înaintate nouă de D(omnu)l Ministru al Instrucţiunei Publice şi Cultelor, prin care ne ordonă a înfiinţa în comună Societatea „Eforia Comunală,” întrunindu-ne azi în localul primăriei am procedat după cum urmează: 1. Se instituie Societatea „Eforia Comunală” în comuna Tătărăni pentru durată nelimitată

2. Se aleg în comitet ca membri preotul Gh. Ionescu, primarul N. Popescu, înv. Sc. Chirilă şi domnii Manolea Matran, I.C.Vânătoru, I. Şt. Idriceanu şi Ioan Al. Popa. Preşedinte se alege d-l Sc. Chirilă. 3. Se hotărăşte ziua de 11 iunie a se face altă întrunire, când ar fi convocaţi toţi sătenii, pentru a se constitui în societate. Supt care am încheiat prezentul process verbal, în dublu exemplar. Urmează semnăturile membrilor comitetului.” Prin legea din 1919 sunt înfiinţate comitete şcolare în fiecare sat. Procesul verbal încheiat la 28 septembrie 1919 atestă înfiinţarea comitetului şcolar şi în Tătărăni. Din comitet fac parte: N. Popescu (preşedinte), primarul comunei Tătărăni, preotul Gh. Ionescu, învăţătorul Scarlat Chirilă (secretar), sătenii N. Antohi, Sc. N. Costache, I. Chitic şi I. Al. Popa. În 1942 comitetul şcolar era format din: pr. T. Alexandrescu (preşedinte,, învăţătorul V. Chirilă (secretar), agentul de percepţie M. Diaconu (casier), Gr. Chitic, N. Idriceanu, I. Gh. Ioniţă, Vasile Băhnăreanu (membri). Comitetul are în îngrijirea sa patru şcoli cu şase posturi, cele din Leoşti şi Tătărăni de Jos cu câte două posturi. V. Ghe. Chirilă înfiinţează în anul şcolar 1940-1941 Cooperativa Şcolară „Izvorul,”cu 20 de membri, un capital de 483 de lei „variind între 10-20 lei, capital social de fiecare membru. Se ocupă numai cu cumpărarea rechizitelor şcolare necesare elevilor şcoalei.”Războiul şi lipsa banilor afectează buna desfăşurare a activităţilor cooperativei. Prin eforturile învăţătorului Vasile Chirilă şi ale preotului T. Alexandrescu s-a înfiinţat în 1939 Căminul cultural „Ştefan cel Mare,”al cărui comitet de iniţiativă era format din: învăţătorul V. Chirilă, preotul T. Alexandrescu, învăţătorul M. Ulea, învăţătorul I. Chirilă, notarul M. Brumă, agentul de percepţie M. Diaconu, şeful de post Ştefan Chihaia, agentul C.A.M., D. Curelaru, cântăreţul Al. V. S. Cojan şi cântăreţul M. Fordea. Adunarea generală a fost prezidată de C. Lascăr, inspectorul cultural al Căminelor culturale din judeţul Fălciu. Prin decizia numărul 1242 din 1939 director al Căminului este numit V. Chirilă. În anul 1942 majoritatea membrilor Căminului cultural erau mobilizaţi pe Frontul de Răsărit. Preotul T. Alexandrescu a înfiinţat în cadrul Căminului un cor bisericesc pe două voci. Corul şcolar, pe două voci, este condus de învăţători. La iniţiativa lui V. Ghe. Chirilă este înfiinţat un cor bisericesc pe o singură voce începând cu anul 1941, „care dă răspunsurile la Sf(ânta) Liturghie în zilele de sărbători şi duminici.”[6]

Proprietăţi

Şcoala deţine o mică grădină în suprafaţă de 300 m2 „care e plantată cu pomi fructiferi

altoiţi în amintirea eroilor căzuţi în sfântul război ce-l purtăm contra bolşevicilor. În partea de M.N. s-a plantat şi o mică dumbravă de tei, iarăşi în amintirea fiilor dragi ai satului ce şi-au dat viaţa pentru dreptatea noastră sfântă şi stârpirea celui mai mare duşman al omenirii, comunismul.” În grădina şcolii sunt cultivate legume: fasole, mazăre, bob, cartofi, ceapă şi usturoi. În 1920 şcoala a fost împroprietărită cu trei hectare de pământ arabil „cu scopul ca şcoala, cu elevii de curs complementar, să facă câmp de experienţă, pentru completarea cunoştinţelor teoretice ce le capătă în clasele V- VII-a, sub directa supraveghere şi conducere a învăţătorilor şcoalei.”Practica agricolă era imposibilă din cauza distanţei de 4 kilometri dintre şcoală şi terenul agricol, arendat prin licitaţie publică la învăţători sau locuitorii din sat.[7]

Corpul didactic

Tradiţia locală înregistra ca prim învăţător pe Manolea Pavlov, care nu avea statutul de definitiv şi după doi ani de activitate funcţionează ca notar al comunei, apoi agent „la cultura tutunului.” „Se spune, că era o fire blândă, tăcut şi mic de statură”. Din anul şcolar 1882-1883 activează ca învăţător timp de patru ani Theodor Manoliu, originar din oraşul Huşi, „sever şi priceput,”conform amintirilor culese de la Manolea Matran, fost şef de secţie, care i-a fost elev, „Eram de altfel băieţi mari de 12-14 ani. Până la venirea D-lui înv(ăţătorul) ne jucam pe afară. Odată ne găseşte înv(ăţătorul) jucând în bunghi. Lăsăm joaca şi fuga în clasă. Elevul Chirica Petru din Crăsnăşeni avea cei mai mulţi bunghi, care-i ţinea înşiraţi pe aţă. D-l învăţător ne zărise. După ce intră în clasă, facem rugăciunea, ne invită să ieşim la el, cu nasturii cu care ne-am jucat. Elevului Chirica, nu-i prea venea să dea şiragul! Îl ia şi i-l aruncă într-un cui deasupra unei hărţi. Ne începe a asculta la lecţiuni, dar, nu prea mergea! Pune mâna pe o vargă ca să ne plătească că, în loc de a învăţa, ne-am jucat. Când vede Chirica această trebuşoară, până să-i vie rândul, face ce face, se repede spre hartă, înşfacă nasturii cu hartă cu tot şi tiva acasă. Ce o fi mai păţit pe urmă- altă dată – nu ştiu, dar azi acest elev e preot la Ploeşti.” Îi urmează Gheorghe Codreanu, din Olteneşti, pasionat de vânătoare, apoi Gheorghe Negoiţă, din Olteneşti şi el, atestat în anul şcolar 1889-1890.[8] Statele de plată din luna ianuarie 1895 înregistrează pe învăţătorul Ilie Trandafir la şcoala din Crăsnăşăni-Tătărăni, iar cele din septembrie 1895 pe Ilie Trandafir şi Sterea Ciochină la şcoala din Crăsnăşăni-Tătărăni.Să nu fi funcţionat o şcoală în Tătărăni? [9] Statele de plată din luna ianuarie 1896 îl atestă pe învăţătorul I. Butnărianu (Tătărăni-Crăsnăşăni), despre care credem că îşi desfăşura activitatea la şcoala din Crăsnăşăni. Pentru satul Tătărăni nu întâlnim nici un învăţător. Statele de plată aferente lunii decembrie 1896 atestă pe învăţătorul I. Butnărianu (Tătărăni-Crăsnăşăni), dar şi pe Grigore Agarici la şcoala din Tătărăni.[10]

Lista învăţătorilor care au urmat:

Postul I

1. Grigore Agarici (1 septembrie 1896- 18 iunie 1898)2. Gheorghe Cotae (16 noiembrie 1898-13 decembrie 1898; 8 ianuarie- 12 octombrie

1899)3. Vasile Costăchescu (13 octombrie 1899-14 iunie 1906), originar din comuna

Boţeşti, în 1942 trăia în comuna Duda ca pensionar.4. Scarlat Chirilă (15 septembrie 1906- 31 mai 1916), din satul Tătărăni, absolvent al

Şcolii Normale din Bârlad (1906), fiul lui Neculai Chirilă, ţăran fruntaş care împreună cu C. Balan, aveau drept de vot. Învăţător distins şi muncitor, a înfiinţat Banca Populară „Sfântul Ilie” în comuna Tătărăni, situată în 1942 printre primele din judeţul Fălciu.

5. Maria D. Chirilă (1-22 noiembrie 1916), din satul Tătărăni, trăia în 1942 la Brădiceşti, fiind căsătorită cu învăţătorul Gheorghe Morăraşu.

6. Învăţători refugiaţi (22 noiembrie1916 – 18 martie 1917). Nu le cunoaştem numele. Până la 9 noiembrie 1917 nu este întâlnit nici un învăţător, probabil şcoala a fost închisă.

7. I. Provinceanu, învăţător refugiat (9 noiembrie 1917-2 decembrie 1917).8. Scarlat Chirilă (2 decembrie 1917- 1 septembrie 1920), trece institutor la Şcoala nr.

3 de băieţi din Huşi9. C. Fordea (1 septembrie 1920 -31 mai 1921 ), numit când încă era elev al clasei a V-

a a Liceului de Băieţi „Cuza Vodă” din Huşi şi îşi susţinea examenele în particular. În 1942 era avocat în Bucureşti.

10. Mihai Ulea (5 septembrie 1921- funcţiona şi în 1942), originar din comuna Ştioborăni, judeţul Vaslui.

Postul II

1. Natalia Andronic (16 septembrie 1920- 23 octombrie 1920),2. Smaranda Calfa (1 septembrie 1921- 11 mai 1922), absolventă de Şcoală

profesională, în 1942 era căsătorită cu Dumitru Melinte din Stroeşti.3. Th. Gaiţă (16 noiembrie 1922- 20 iunie 1925), originar din Tătărăni, absolvent a

patru clase gimnaziale, secretar al Comitetului de construcţie al localului de şcoală. 4. Maria Chirilă (16 septembrie 1925- 14 iunie 1926).5. Ana D. Chirilă (4 octombrie 1926-30 octombrie 1934), fiica gospodarului Dumitru

Chirilă, care avea 9 copii, din care 7 învăţători, s-a căsătorit cu învăţătorul Gh.V. Popa din Leoşti, comuna Tătărăni, unde s-a transferat.

6. V. Ghe. Chirilă (30 octombrie 1934- şi în 1942), transferat din Leoşti în Tătărăni, unde era căsătorit şi avea proprietăţi agricole.[11]

Mihai Ulea era născut la 23 septembrie 1895, a urmat cursurile Şcolii Normale din Iaşi, a început să activeze în învăţământ din 1 noiebrie 1918. Ana Chirilă, născută la 3 octombrie 1906, a urmat cursurile Şcolii Normale din Piatra Neamţ, începe să funcţioneze din 1 septembrie 1926. [12]

Anexă

Fiii satului – intelectuali [13] Nr. crt. Numele şi prenumele Funcţia Domiciliul1 Costea I. Fordea avocat Bucureşti

2 Vasile I. Ioniţă căpitan Cernăuţi

3 Mihai A. Grecu preot licenţiat Boţeşti-Fălciu

4 Gh. Şt. Matran preot Bârlad

5 Eufrosina Lupu învăţătoare Gugeşti-Fălciu

6 Ioan Sc. Chirilă locotenent Sfântul Gheorghe

7 Dumitru Sc. Chirilă căpitan Chişinău

8 Olimpia Chirilă profesoară Oradea

9 Maria Ghibănescu învăţătoare Cârligaţi-Fălciu

10 Aneta dr. Vlase casnică Huşi

11 Ecaterina Covalevschi învăţătoare Pogăneşti-Fălciu

13 Maria Morăraşu învăţătoare Ciorteşti-Vaslui

14 Gh. D.Chirilă învăţătoare Arsura- Fălciu

15 N. D. Chirilă învăţătoare Buneşti-Fălciu16 Ana Gh. Popa învăţătoare Leoşti-Tătărăni17 A. Cojan învăţătoare Gugeşti-Fălciu18 Elena Gh. Balan profesoară Timişoara

19 C. C. Ioniţă învăţător Şuici-Argeş

20 Ioan I. V. Harnagea avocat-pretor Epureni-Fălciu

21 C. C. Darie funcţionar C.A.M. Oradea

22 Mih. C. Chirilă maistru-profesională Târgu-Mureş

23 Ghe. Sc. Costache maistru-profesională Tecuci

24 Ghe. Samson funcţionar S.T.B Bucureşti

25 Vasile I.V.Harnagea maistru-profesională Huşi

Statistica celor care au urmat alte şcoli [14]

Nr. Numele şi prenumele Şcoala absolvită Anul absolvirii

Unde profesează

123456789101112

Grecu Al. MihaiBalan Ghe. ElenaHarnagea I. IoanaChirilă D. ConstantinChirilă D. ElenaChirilă D. AnaChirilă D. GheorgheChirilă D. NeculaiChirilă D.AnaChirilă Ghe. VasileSamson Sabina(!)Harnagea I. Maria

SeminarLiceu-FocşaniFacultatea de DreptŞcoala NormalăŞcoala NormalăŞcoala NormalăŞcoala NormalăŞcoala NormalăŞcoala NormalăŞcoala NormalăŞcoala NormalăŞcoala Profesională

192819391937192119241926192919301940192719241929

Preot-BoţeştiTimişoaraEpureni-FălciuTătărăniHuşiLeoşti- TătărăniArsuraBuneştiUrsoaia- SorocaTătărăniDuda- FălciuCasnică

131415161718192021222324252627282930313233…34353637

Matran V. AnetaCristaă I. MariaHarnagea C. PachiţaChiriţă D. MariaChirilă C. MihaiCostăchescu Ghe.Nedelcu MihaiPavel Th. IoanPopa I. VasileŞtefanache Gh. C.Diaconu MihaiVânătoru C.I.Diaconu IrimiaC. LăzescuGaiţă IoachimVânătoru I. MihaiHarnagea N. ŞtefanPopa Şt. VasilePopa I. C.Samson Ghe.Galeriu Ghe.……………Galeriu I. Lăzescu I.CLăzescu I. Ghe.Brumă V.M.

Şcoala ProfesionalăMoaşăMoaşăŞcoala NormalăŞcoala de MeseriiŞcoala de MeseriiŞcoala de MeseriiŞcoala de meseriiŞcoala de meseriiŞcoala de MeseriiŞcoala ComercialăŞcoala ComercialăŞcoala ComercialăŞcoala ComercialăŞcoala ViticolăŞcoala ViticolăŞcoala ViticolăŞcoala ViticolăŞcoala ViticolăŞcoala ComercialăŞcoala de meserii………………….Şcoala NormalăLiceu-4 claseLiceu-4 claseŞcoala de Notari

193719361940192219261926192719261926193919281928192819281939193919391920191919301931……1930193019301924

GhermăneştiSpital- HuşiSpital- VasluiCiorteşti-VasluiMaistru-Tg. NeamţMaistru-TecuciMeşter-TătărăniMeşter-TătărăniMeşter-TătărăniMeşter-TătărăniPreceptor-TătărăniAgent-BoţeştiAgent-AvereştiAgric.-TătărăniAgric.-TătărăniAgric.-TătărăniAgric.-TătărăniFuncţ.-CAM HuşiAgent-CAM-TătărăniFuncţ. STB BucureştiFuncţ.Ministerul Domeniilor. Bucureşti Învăţător-GugeştiFuncţ.- CFR BârladFuncţ.-CFR GalaţiNotar-Tătărăni

Note:

1 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale (D.A.N.I.C.), Fond Ministerul Educaţiei Naţionale (F.M.E.N.), dosar 480/ 1946, f. 101- 133. 2 Costin Clit, Documente inedite privind şcolile săteşti din judeţul Fălciu (1864-1869), în „Prutul”, Revistă de cultură, Huşi, Anul IV, nr. 6(37), noiembrie 2004, p. 3-4; „Prutul,”Anul V, nr. 1(38), ianuarie 2005, p.10-12; „Prutul,”Anul V, nr. 2-3(39-40), februarie-martie 2005, p. 12-14; Idem, Documente inedite privind şcolile din fostul judeţ Fălciu (1867-1870), în „Elanul,”Revistă de cultură editată de Asociaţia culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez”din Giurcani, com. Găgeşti, jud. Vaslui, nr. 62, aprilie 2007, p.5-7; şi „Elanul,”nr. 63, p.1, respectiv 10-13. 3. D.A.N.I.C., F.M.E.N., dosar 480/1946. 4. Ibidem. 5. Ibidem. 6. Ibidem. 7. Ibidem. 8. Ibidem. 9. Costin Clit, Învăţători din satele judeţului Fălciu la 1895, în „Prutul,”Anul IV, nr. 6(37), noiembrie 2004, p. 6. 10. Idem, Slujitorii şcolilor rurale din judeţul Fălciu la 1896, în „Prutul,”Anul V, nr. 1(38), ianuarie 2005, p. 13 11 D.A.N.I.C., F.M.E.N., dosar 480/1946. 12. Mircea Agavriloae, Fişe biografice ale cadrelor didactice din judeţul Fălciu în „Prutul,”Anul V, nr. 1(38), ianuarie 2005, p. 15.

13. D.A.N.I.C., F.M.E.N., dosar 480/1946. 14. D.A.N.I.C., F.M.E.N., dosar 480/1946.