Matei GeorgescuINTRODUCEREiN CONSILIEREA PSIHOLOGICA

Gratiela SionPSIHOLOGIA VARSTELOR

ROMANIA DE MAINEEDITURA FUNDAllEI

Nicolae Radu, Laura Goran, Angela lonescu, Diana Vasile

PSIHOLOGIA EDUCAllEI

'1m 11imf~llllllll9"789737 252050

loana OrnerPSIHOLOGIA MUNCII

Monica Delicia Avramescu

DEFECTOLOGIE~I LOGOPEDIE

Nicolae LunguPSIHOLOGIE EXPERIMENTALA

Mihai Golu

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI Vol. I ~i II (edilia a II-a)

Nicolae Radu, Carmen Furtuna si co lab.PSIHOLOGIE SOCIALA '

LUCRARIAPARUTE

iN EDITURA FUNDATIEI RomANIA DE mAINEAurelian BondreaROMANIA LA iNCEPUTUL SECOLULUI XXI.

STAREA NAllUNII2004

Mihaela MinulescuPSIHOLOGIA MODERNA

Chestionarele de personalitate

CORINA BISTRICEANU

SOCIOLOGIA FAMILIEI

~~-~.

I

II

~

-~.~"c,;1Deserierea Clr a Biblioteeii Nationale a RomanieiBISTRICEANU, CORINA

Sociologia familiei / Corina Bistrieeanu - Bueures;ti: .Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005220 p.; 20,5 em.Sibliogr.

ISBN 973-725-205-5

316.356.2(075.8)

© Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE - PSIHOLOGIE

CORINA BISTRICEANU

SOCIOLOGIA FAMILIEI

EDITURA FUNDA TIEl ROMANIA DE MAINEBucure!7ti, 2005

~~_~_~II

CUPRINS

Cuvant fnainte 7

I. Familia ca institutie universala. Abordarea teoretica a familiei, lainterferenta a trei discipline: sociologia familiei, antropologie,istorie sociala 11

2. Perspectiva sociologica asupra familiei 17

3. Familia ca grup de rudenie. Dimensiunile rudeniei: descendenta~i casatoria 29

4. Tipurile rudeniei: rudenia naturala, rudenia sociaIa, rudenia mitica ... 41

5. Evolutia istorica a familiei. Forme de organizare familiaia in epocapreistorica '" '" 54

6. Modele de organizare a rlldeniei. Institlltia rlldeniei miticela indo-europeni 56

7. Familia antica in Grecia ~i Roma. Modelul familiei-cetate '" 61

8. Patriarhalismul familial~i manifestarea sa ritllalica. ClIltUJstramo~ilor 70

9. Modele de organizare a rlldeniei. Societatea familiala traditionalain China 81

10. Familia cre~tina a EVlIlui Medill 87

II. Familia extinsa in societatile razboinice 102

12. Institutii familiale ~i sociale. Patriarhalismul familial- forma

initiala a puterii politice 110

13. Industrializarea familiei. Familia epocii mod erne 116

5

14. Locuinta - proiectia spatiala a familiei .

15. Cic1ul vietii familiale .

130

141

147

16. Familia - intre tinalitate ~i functionalitate 145

17. Functia de reproducere a familiei sau reproducerea biologicaa societatii .

Cuvant inainte

18. Femeia in familie ~i societate . 155

Bibliografie 217

Familia face deja parte din categoria institutiilor disputate,controversate, atat in plan etic, moral, juridic, teologic, religios, cat ~iin plan ~tiintific. Care aItul ar fi rostul unor discipline precum istoriafamiliei, antropologia familiei, sociologia sau psihologia familiei dedittentativa de a elucida ori de a explica anumite trasiUuri ~i evolutii carestarnesc nedumerire ~i care antreneaza consecinte, chiar mutatii gravela nivelul societatii ca ansamblu ~i, implicit, la nivelul individului?Daca inainte de descoperirea problemelor ~i "disfunctional itatilor"aparute in cadrul familiei in efortul ei de adaptare la societateamoderna, parerea generala era ca familia este principala sursa asocialitatii ~i sociabilitatii umane, ca modelul familial este cel care afost - ~i trebuie, in continuare, sa fie- preluat in organizarea societatiica ansamblu (vechile societati, ca ~i actualele organizari sociale carese conformeaza inca unui model traditional, pastreaza modele destructuri inspirate de comunitatea familialii), astazi este raspanditaideea anacronismului modului de viatii familial, chiar a familiei cainstitutie de sine stiitatoare. Ideea autonomiei familiei fatii de muItedin programele de dezvoItare sociala, capacitatea ei de a J:ntarzia sauchiar de a se opune unora din prevederile acestor programe I, tinde

199

209

191

177

21. Functiile de socializare ale familiei sau reproduce rea culturalaa societatii .

22. Functia etico-juridica a familiei sau reproducerea nonnativaa socieUitii .

23. Functia identitara a familiei sau reproducerea sociala a persoanei .. ,

19. Conceptia Sfintilor parinti ai Bisericii cre~tine asupra reproduceriifamiliale 168

20. Functia economid a familiei sau reproducerea materiala 'a societatii .

I Cum ar fi, de pilda, prevederile care incurajeaza emancipareaindividului de structurile care ii pot afecta libera afinnare personala. Nereferim mai ales la ideologiile care vizeaza emanciparea femeii sau copiilor ~itinerilor ~i care ataca tati~ structura de baza ~i autoritatea familiei, precum !i'ila proliferarea, in toate domeniile vietii, a paradigmelor individualismului.Ironia este ca emanciparea persoanei de vechile institutii, incomode prinrigiditatea lor !i'i prin fort,a cu care reu~eau sa-!i'i asigure ata~amentulindivizilor, este insotita de incartiruirea acestora in noi forme de socialitateartificiala - organizatii de asistentasociaIa, institutii de ajutor reciproc,societate civila, c1uburi - mai mult sau mai putin abstracte ~i,eel maiimportant, proiectate ~i 'indeaproape controlate de instantele de conduceresociala.

6 7

evident, sa nemultumeasca arhitectii ~i gestionarii progresului social.Astazi, sociologii cad de acord ca specificul individual al personalitatii("individualitatea", dupa cum 0 definea Georg Simmel) cre~teproportional cu extinderea mediului social al individului. Concurentadezvolta specializarea indivizilor pe masura ce ace~tia se Inmultesc,favorizand, In consecinta, diferentierea ~i separarea lor. Este, prinurmare, de a~teptat ca odata cu cre~terea numerica a comunitatilor ~istructurilor de convietuire ~i interactiune umana sa creasca ~ipredispozitia de retragere In sinele individual a oamenilor. Conformlui Simmel, cu cat grupurile carora Ie apartinem sunt mai mari, cu atatindividualitatea noastra va avea mai mult spatiu de dezvoltare; Insa, caelemente ale acestui ansamblu largit, yom avea mai putini'i specifi­citate, caci, spre deosebire de grupurile mici, marile ansamblurisociale tind sa se diferentieze foarte slab unele de celelalte. Cu altecuvinte, odata cu cre~terea taliei grupului caruia apartinem, nemanifestam cu un tot mai pronuntat deficit de identitate sociala. LaSimmel, exista 0 variatie invers proportional a Intre identitatea socialasau culturala (data de apartenenta la un ansamblu social cu un gradmare de specificitate) ~i identitatea individuala. Conform sociologuluigerman citat, singurul grup care poate favoriza tendinta spreindividualizare este tocmai familia, a~ezata In antinomie cu societatea:"Individul este dezarmat In fata societatii Intregi; doar acordand 0parte a Sinelui sau absolut altora ~i legandu-se de ei i~i mai poate salvasentimentul individualitatii ... ,,2. Paradoxal pentru teoria expusa maisus, familia este adapostul in care individul i~i poate afirma maiputernic individualitatea, dar ~i grupul care il integreaza cel mai strans.Acest dublu rol al familiei (extensia personalitatii individului dar ~iprecizarea, definirea ei specifica In deosebire cu personalitatile celorlalti)determina "ambiguitatea sociologica a familiei": ea poate fi interpretataatat ca unitate, cat ~i ca grup.

Acest paradox se datoreaza, Insa, constructiei moderne a expli­catiei, tributara influentei paradigmelor individualismului despre careaminteam. Numai de curand familia ~i societatea au intrat in antinomie,numai de curand individul ~i grupul sunt, de asemenea, notiuni distinctesau chiar opuse. Noi sustinem Insa ca pentru explicatia sociologicatrebuie sa pornim de la legatura organica, indisolubila intre individ ~i

2 Georg Simmel, Sociologic. Etudes sur les formes de la socialisation,Presses Universitaires de France, Paris, 1999, p. 694.8

grup, intre familie ~i societate. Personalitatea, ca ~i identitatea suntnotiuni prin definitie culturale, a~adar sociale. Oricat de mare ar fipretentia la individualitate, identitatea se define~te - chiar ~i etimo­logic - prin faptul de a fi identic cu ceva, de a urma un model anteindi­vidual ~i, desigur, supraindividual. Prin urmare ea nu poate fi un efectaI delimitarii persollale de influenta vreunui grup, ci prin revendicareaapartenentei la acest grup.

Invocam, In sprijillul acestei demonstratii, argumentele oferitede ilustrullingvist Emile Benveniste. In istoria termenului de "libertate",devenit slogan al programelor de individualizare, de "iluminare" indi­viduala odata cu Renascentismul, intervine polaritatea extrem deinteresanta om libel' - sclav. Corespondenta intre lat. tiber ~i gr.eleutheros, tradus ca ~i "cre~tere, dezvoltare din aceea~i radacina",pune in lumina ca originea Ilotiunii de libertate provine de Ia notiuneasocializata de "cre~tere", adica de afirmare a unei categorii sociale, dedezvoltare a unei comunitati. Toti oamenii proveniti din aceea~i spita(trunchi sau radacina - denominative care pastreaza, ~i In romana,sensul initial de cre~tere vegetal a) au calitatea de a fi eleutheros sautiber.3 Conform lui Benveniste, in latina, ca ~i In greaca, apar toateacceptiunile cuvantului "Iiber" (omulliber al cetatii sau cel eliberat devreo suferinta). Conform analizei lingvistice, acest concept are 0origine clar sociala: "Intelesul dintai nu este, cum am fi ispititi sacredem (~i cum obi~nuim sa-I definim astazi - n.n. - C.B.) acela de«scapat de ceva», ci cel de «apartenenta la 0 stirpe etnica», desemnataprintr-o metafora de cre~tere vegetala. Aceasta apartenenta confera unprivilegiu pe care strainul ~i sclavul nu-l cunosc niciodata.,,4 In culturalatina, liberi a ajuns sa desemneze descendentii Iegitimi ai uneifamilii, adica acei copii care, nascuti in cadrul unui grup de rudenie,aveau garantata situatia de om liber, de cetatean.s Ca urmare, liber­tatea constituia, initial, apartenenta legitim a la un grup cu specificitatepronuntata. Cu atat mai mult identitatea este generata de 0 conformaresimilara la modelul cultural dominant intr-un asemenea grup.

3 La romani, Liber era 0 divinitate a vegetatiei, identifieat ell Bacchus.4 Emile Benveniste, Vocabularul institutiilor indo-europene, Editura

Paideia, Blieure~ti, 1999, p. 271.

S Conform formulei eitate de Benveniste, prin care eel care I;;i dadeafiiea In easatorie 0 Ineredinta viitorllilli sot liberorum quaesundorum causa,"spre a dobandi copii legitimi".

9

Istoria familiei ilustreaza evolutia acestei institutii de la grupulsocial larg, cuprinzator al tuturor aspectelor vietii individuale,societate in sine, pana la familia ca grup restrans, ca unitate a unuiplan ce 0 inglobeaza (societatea extinsa). Tendinta de miqorare a ariei;;i influentei sociale a familiei a lasat mult loc de manifestare "libera"(aici in sensu I de lipsita de constrangere) individului. Transformarea eiin unitate pare astazi, mai curand dedt a constitui 0 reduta deconstruire integrata a personalitatii individuale (cum 0 vede Simmel),sa fie perceputa ca 0 etapa spre desfiintarea ei ca structura autonoma,constrangatoare. Tot sociologii sunt cei care ii anunta sfiir;;itul: "ea(familia - n.n. - C.B.) nu mai fumizeaza individului nici un rol ;;i niciun statut cristalizat, susceptibil sa-i asigure identificarea familiala sausociala,,6. "intarzierea culturala" a familiei fata de restul societatii,dominata de rationalitatea economica, este invocata astazi ca argumental pronuntarii falimentului definitiv al acestei institutii. Definitiiprecum cea a Iui Reuben Hill, conform careia familia este doar 0compozitie sociala bizara, neeficienta ca grup de lucru, de planificare,de comunicare sau de distractie, sunt ilustrative pentru aceasta directie"inovatoare", conform careia vechile institutii sociale trebuie sub­stituite cu alte noi, adaptate dinamicii Iumii moderne.

Scopul intregului curs este de a incerca un raspuns la dilemaintuita inca din paradoxul lui Simmel: este familia 0 unitate ce poateinca genera baza unor structuri sociale largite, caz in care tendintele deemancipare individuala ;;i eficienta economica a functionalitatii socialetrebuie partial sacrificate, sau este 0 institutie depa;;ita deja, nepro­ductiva, caz in care va disparea insu;;i modelul dezvoltarii socialeintegrate, organice? in orice caz insa, intentia noastra este de a urmarinu un obiect inert de studiu apatic ;;i contemplativ, ci un subiect cuviata proprie ;;i eu ratiuni de existenta proprii. De aici VOl' veni ;;idificultatea, dar;;i frumusetea studiului propus in paginile de fata.

6 Andree Michel, "Familie, industrializare, locuinta", in Socia/agiafranceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971, p. 642.10

1. Familia ca institutie universaIa.Abordarea teoretidi a familiei,la interferenta a trei discipline:sociologia familiei, antropologie,istorie sociaIa

Familia ca prototip al societatii

Familia face parte din categoria realitatilor primare sau funda­mentale, fiind 0 institutie universal umana. Ca ;;i societatea sau naturacomunitara a omului, familia se poate constitui ca nucleu de intelegere;;i explicare a realitatii. Tematica de studiu specifidi nu poate fi inca­draHi unei singure discipline; ea se plaseaza la raspantia mai multor;;tiinte socio-umane: sociologia, antropologia, psihologia, istoria,etnologia, demografia au, toate, capitole consistente privind proble­matica familiei. Sociologia familiei nu se delimiteaza foarte net inspatiul acestor studii; familia este privita, in acest cadru, ca entitateeminamente sociala aflata in raport nemij locit ;;i esential cu societateatotala. Mai mult, ea constituie chintesenta insa;;i a sociabilitatii, a careiconsistenta concreta este trecuta cu vederea in desele ocazii in care sepune sub semnul indoielii natura sociala a omului. Paradigma indivi­dualista moderna "investigheaza", adica arunca umbra indoielii asupravalentelor socia Ie ale personalitatii umane. Sociologia c1asica porne;;te,dimpotriva, tocmai de la datul naturii sociale umane.

Familia consacra categoria primara a socialului, cea substantiala.Ca fiinta biologica, omul se plaseaza intr-un grup de rudenie, adica deconsubstantiali, de indivizi a caror omogenitate ;;i interdependenta tinede chiar constitutia lor fizidi. Este de neconceput 0 perceptie indivi­dualista, a omului izolat, a carui structura genetic a este "curatata" deorice contaminare de grup, adica de rudenie. Nici chiar cazul"copilului salbatic", rupt de la na;;tere de societatea umana nu poate fiexplicat printr-o izolare totala de aceasta, prin lipsa oricarei solidaritaticu semenii umani: de;;i lipsit de relatiile colaterale, cu indivizi deaceea~i rasa coexistenti lui, copilul respectiv este solidar cu genitorii ;;idescendentii sai. El este integrat socialului prin insa;;i na;;terea sa, are

11

identitate umana prin consubstantialitatea de sange cu antecesorii sai,cel putin. Este insa foarte important sa subliniem ca, pe hinga substantafizica pe care oamenii 0 imparta~esc intre ei, in cadrul grupurilorfamiliale, prin insa~i constitutia lor biologica, exista ~i un patrimoniumoral, unul intelectual, un aItul religios sau cultural care ii integreazamagmei socialului supraindividual, adica 0 consubstantialitate spirituala~i morala care ii identifica.

In lumina acestor argumente, sociologia familiei este un domeniude sociologie pura sau fundamentala. Debutul intelegerii societatii seafla in explicarea familiei, ca tip social primal'. Cele dintai preocupariin aceasta directie se regasesc in vestul continent!;'lui, in Franta ~iAnglia ~i apar spre sfar~itul secolului al XVIII-lea. Intre cei ale carol'lucrari au avut relevanta deosebita in aceasta directie sunt dementionat: Rene Villerm6, Auguste Comte, Frederic Le 'Play, EmileDurkheim, Talcott Parsons, antropologii A.R. Radcliffe-Brown,Claude Levy Strauss ~.a.

1. Abordarea antropologica

Poate ca din cauza caracterului "natural" al familiei, ea s-abucurat In primul rand de atentia antropologilor. Nume celebre,precum Alfred R. Radcliffe-Brown, Claude L6vi-Staruss, MarcelMauss, Edward E. Evans-Pritchard ~i-au orientat cercetarile inspreaspecte ale familiei ~i rudeniei. In special mariajul ~i sistemeleparentale au constituit obiectul predilect de investigatie antropologidi.DateJe rezuItate in urma cercetarilor au dus la consolidarea unei bazede cunoa~tere consistente, mai consistenta poate decat cea oferita destudiile sociologice. Aceasta poate fi 0 cauza pentru care definitiileantropologice date familiei constituie punct de reper ~i in abordareasociologica. Cele mai cunoscute ~i mai uzitate definitii ale familiei au,de regula, doua acceptiuni:

'y cea restransa, conform careia familia este un grup socialformat dintr-un cuplu casatorit ~i copiii acestuia (definitie care sebazeaza, observam, pe casatorie ~i cuplu, ca institutie generatoare avietii fami liale, conceptie discutabila, dupa cum yom constata incapitolele urmatoare);

'y cea largita, care identifidi familia cu grupul social ai caruimembri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptiune,care traiesc impreuna, coopereaza sub aspect economic ~i au grijade copii (George Peter Murdock).

12

In corespondenta cu definitia antropologului mai sus citat,Enciclopedia Britannica descrie familia prin trei caracteristici principale:locuinta comuna a membrilor, cooperarea economica ~i reproducereabiologica.

2. Abordarea istorica

Tot In Marea Britanie a luat na~tere un domeniu special, denumitistoriafamiliei. Rel~vanta studiilor istorice asupra familiei, argumentata~i in sociologie de Emile Durkheim, se sustine prin datele comparativefurnizate. Poate cea mai generoasa cale de cunoa~tere a unei realitatieminamente traditionala, cum este familia, istoria sociala ~i a menta­litatilor furnizeaza material de cercetare atat antropologiei, cat ~isociologiei familiei.

In cercetarile speciali~tilor britanici in istoria famiIiei (ca disci­plina autonoma de studiu), investigatiile acestei institutii s-au concentratpe unul dintre urmatoarele trei aspecte (cf. Michael Anderson):

a) Dimensiunea afectiva (avand ca obiect de referinta relatiileconjugale sau parentale, atitudinile sexuale, practicile prema­ritale etc.); teza cercetarilor fntreprinse pe aceasta directieeste ca schimbarile socio-culturale majore injluenleazaprofilul afectiv al familiei. Contraproductiva este dificultateadepistarii ~'iunei relative cuantificari a indicatorilor specifici.

b) Dimensiunea demografica (are ca obiect de studiu gospo­dariile, numarul de botezuri, casatorii, inmormantari, iar bazade cercetare 0 constituie registrele civile). Aceasta abordareeste mai apropiata de :jtiintele naturii, oferind informatiiverificabile, cu grad mare se exactitate.

c) Dimensiunea economico-gospodareasca (se refera la relatiileeconomice dintre membrii familiei, relatii de mo:jtenire, deproprietate, de succesiune a titlurilor :ji privilegiilor etc.).Aceasta este, pana astazi, cea mai fructuoasa directie decercetare a domeniului.

3. Abordarea sociologica

Familia este, prin urmare, cea mai pura forma de manifestare asocialului uman, cea care da profilul celor dintai forme de convietuirecolectiva. Primele comunitati umane, clanurile, triburile sau hOal'deleprimitive nu constituiau altceva dedit structuri familiale largi, grllpllride rudenie in care endogamia era garantul solidaritatii (In prillllli rillill

1\

fizice, de consaguinitate) grupului. Ele suprapuneau structuri, roluri ~irelatii familiale structurilor, rolurilor ~i relatiilor societiitii sau grupuluiglobal. Multii vreme, de altfel, familia a constituit baza ~i modeluldupii care societatea era construita. Pomind de la aceastii intelegere,avem tipologii ale comunitatilor umane precum cea mcutii de socio­logul german Ferdinand Tonnies in lucrarea sa de ciipiitai, Gemein­schaft und Gesellschaft: pomind de la cele trei tipuri de relatiifamiliale - materna, conjugala ~i fraternii - sociologul german contureazacele trei tipuri comunitare dominante: rudenia (comunitatea de sange,asimilabila relatiei de descendenta), veciniitatea (comunitatea spatiala,asemanatoare relatiei de colaborare conjugalii) ~i prietenia (comunitateaspirituala, similara relatiei fraterne, bazata pe impartii~irea acelora~ivalori). Extinse de la nivelul familiei la cel al comunitatii liirgite, eledefinesc specificul sociabilitiitii umane.

Mai atenti uneori la contextul paradigmatic deciit la consistentasubiectiva ~i obiectiva totodata a familiei, sociologii i~i incadreazastudiile in cele trei mari perspective teoretice: functionalismul, con­flictualismul ~i interactionismul7. Conform perspectivei func{ionaliste,familia este 0 institutie sociala care, asemenea tuturor celelalteinstitutii sociale, exista in virtutea exercitarii unor anumite functii.Tipurile generale de functii familiale identificate sunt: reproducerea(producerea unui numar suficient de urma~i pentru a garanta perpe­tuarea comunitatii ori a societatii respective), socializarea (transmi­terea catre copii - dar nu exclusiv catre ace~tia - a modelelor culturaledominante), ingrij irea, protectia ~i afectiunea, identificarea (conferireaunui status identitar ~i social prin legitimarea apartenentei la unanum it grup de rudenie) ~i reglementarea comportamentului sexual.Pespectiva conflictualista concepe familia ca un sistem de permanenteconflicte, negocieri ~i armistitii. Daca Marx ~i Engels considerau cafamilia reproduce, la scara mica, conflictele care au loc la scara mare,intre c1asele sociale, sociologii americani - preluand oarecum traditialui Freud - sunt cu mult mai specifici, rezervand familiei 0 conflic­tualitate de tip aparte: Randall Collins (1975) interpreteaza raporturileconjugale ca pe 0 pennanentii confruntare intre sotul-gangster ~i sotia­victima, in vreme de Jetse Sprey (1979) considera conflictul ca 0 partea tuturorsistemelor ~i interactiunilor, inclusiv sistemele familiale ~iinteractiunile maritale; in pofida constrangerii de a coopera pentru a

7 Cf. Gitalin Zamfir, Lazar Vlasceanu (coordonatori), Dictionar desociologie, Editura Babel, Bucure~ti, 1993.14

supravietui~ sotii concureaza intre ei pentru autonomie, autoritate ~iprivilegii8• In sfiir~it, perspectiva interac{ionista (reprezentata de PeterBerger, Sheldon Stryker ~.a.) intelege familia ca pe 0 entitate dinamica,in care persoanele i~i modeleaza continuu existenta ~i i~i definescrelatiile. Casatoria, chiar ~i na~terea copiilor, implica modelarea unornoi definitii; procesul este cu atat mai complicat cu cat acestea trebuiesa construiasca 0 sub-lume, un fel de sera in care sotii, doua persoanecu biografii diferite ~i separate, sa poata coexista ~i interactiona.

lata ca, in sociologie, familia este privita ca institutie cu oarecareutili tate, ca mediu conflictual sau ca inventare a unei biografii comunede catre indivizii care 0 compun. In aproape toate cazurile - oarecarediferenta mcand-o prima abordare - familia este subordonata intere­selor sau bunastarii individului. Din aceasta pricina nu se intalnesc,poate, conceptii sociologice unitare ~i cu adevarat relevante in ceea ceprive~te familia ca atare, nu subordonata individului sau intereselor declasa. Eficienta de cunoa~tere a sociologiei poate fi, din acest punct devedere, neclara. Chiar ~i in ceea ce prive~te definirea familiei dinpunct de vedere sociologic, ea este inca, din punctul de vedere al rigorii~tiintifice, tributara antropologiei. Definitii stranii, care tradeazasuperficialitatea studiilor sociologiei mod erne (interactioniste) asuprarealitatii perene a familiei, intalnim astazi in tratate de specialitate aleunor autori consacrati: "Compozitia bizara in ceea ce prive~te sexul ~iviirsta 0 face (pe familie - n.n. - C.B.) sa fie un grup de lucru neeficient,un slab comitet de planificare, un grup de distractii incomod ~i un grupincert de comunicare spirituala. Conducerea ei e asumata de doiamatori, relativ lipsiti de experienta, nepregatiti pentru rolurile de sot,sotie, parinti" (Reuben Hill). De~i, in mod evident, autorul citat sefocalizeaza asupra ipostazei familiei contemporane, pronuntareafalimentului acestei institutii, echivalentul falimentului bazei sociabilitatiiumane implica 0 mare doza de risco Ea denota, lucru la fel de gray, 0prima tentativa sociologica de abandonare a unei teme perene de meditatie.

Pentru restabilirea unei abordari "cIasice" a familiei, propunem,ca incercare personala de definire a obiectului studiului nostru, 0raportare extinsa la grupul familial ca grup de rudenie ~i 0 definitie ce

8 Este de prevazut di evolutia recentaa interpretarilor familiei va lua 'incalcul emanciparea tot maimare a indivizilor de mediul traditional algrupului de rudenie, in sensul ca familia nu va mai fi neaparat 0 solutie desupravietuire. Din asemenea perspectiva, ea se va manifesta exclllsiv ellmedill conflictual, Tara sa mai ofere compensatia de a fi unica - sall Illlklllcea mai buna - sollltie de convietllire sociala.

vizeaza nu functionalitatea, ci finalitatea acestei institutii. Astfel,familia este un grup social cubaza biologica sau sociala, a caruitrasatudi fundamentala consta in identitatea substantiala amembrilor sai. Termenul de identitate substantial a se refera atat larelatiile de sange stabilite Intre membrii unui grup familial(consubstantialitatea fizica, trad usa In consanguinitate), cat ~i laImpalia~irea unei aceleia~i "substante" morale, culturale, religioase,etice etc., a~adar la conturarea unei identitati complexe. Un al doilearepel' fundamental al familiei ca obiect al reflexiei sociologice estefinalitatea. Din acest punct de vedere, completam definitia familieidistingand-o ca grup a dirui finalitate consta in preluarea, pas­trarea, sporirea ~i transmiterea unui patrimoniu genetic (biologic),economic (avere mobila ~i bunuri imobile), moral (norme ~ivalori), religios (ritualuri ~i credinte), cultural (traditii ~i cutume)~i social-identitar (patronimul ca semn al unei identitati socialelegitime). Accentuam In aceasta definitie - ~i 0 yom face ~i In conti­nuare - caracterul de continuitate ~i deci dimensiunea descendenteifamiliale ca principal factor modelator ~i explicativ totodata al profiluluisau social.

Adaugam ca subordonam familia categoriei socialului supra­individual, ireductibilla suma indivizilor care 11 compun la un momentdat sau a intereselar lor. Spre deosebire de socialul manifest Ingrupurile In care oamenii, urmarind anumite scopuri sau interese, seasociaza pentru a ~i Ie atinge, social a carui existenta se Iimiteaza lamanifestarea respectivelor interese asociative, socialul supraindividualexista indiferent de interesul sau vointa celor care Ii apartin. EI semanifesta prin ace~tia, tara a fi reductibil la ei. Genereaza, de obicei,forme puternice de apartenenta exclusiva ~i neelectiva, cum suntfamilia, rasa, etnia sau religia. Ca atare, formele sale, printre care ~ifamilia, nu sunt creatii ale gandirii ~i conceptiei umane, oricat deinteligenta se poate dovedi aceasta. Ele sunt date dincolo de controlulvoin!ei ~i ratiunii umane9, iar existenta lor se supune altar legi decatcele imaginate de om. Ne yom apropia, a~adar, cu sfiala cuvenita deaceste teme de reflectie, nu pentru a Incerca sa identificam solutiile de"adaptare" a lor nevoilor ~i trivialitatii existentei noastre singulare, cipentru a Ie urmari ~i Intelege - In masura posibilitatilor noastre ­sensurile profunde.

9 Sau sunt, conform terminologiei propuse de profesorul Ilie Badescu,cadre noologice. Vezi Ilie Badescu, Noologia, Editura Valahia, Bucure~ti, 2002.16

2. Perspectiva sociologidi asupra familiei

Auguste Cornte ~i cornunitatea rnoraHi

Forta sociala, cea care tine laolalti'i indivizii, care Ii coaguleazaIn cadrul societatii~i a carei expresie este socialitatea are trei compo­nente: forta materiala, forta intelectuala ~i cea morala. La randul sau,natura umana este structurata pe trei dimensiuni simetrice, ~i anume:activitate, inteligenta ~i sensibilitate. Corespondentele Intre componentelesociabilitatii, pe de 0 parte, ~i dimensiunile naturii umane, pe de altapatie, constituie cele trei forme fundamentale de existenta sociala:proprietatea (care traduce corespondenta dintre forta materiala ~iactivitate), limbajul (materializat la confluenta dintre forta intelectuala~i inteligenta) ~i familia (concretizarea corespondentei dintre fortaafectiva ~i sentiment). Dintre acestea, cea mai importanta pentru Inte­legerea constitutiei societatii este familia. La Comte, unitatea de bazaa societatii este familia ~i nu individul (ca la i1umini~ti, de pilda). De~iautor al unui sistem de filosofie pozitiva, Comte recupereaza astfeldimensiunea comunitara (familiala) a omului, In defavoarea celei ratio­nale. Cu toate ca, In formula legii preponderentei sociale a forteimateriale, el reia apasat principiul conform caruia fenomenele celemai nobile sunt subordonate fenomenelor celor mai grosolane, printeoria asupra familiei ofera calea de recuperare a sensibilitatii camodalitate structuranta a vietii colective. Forta materiala se intelectua­lizeaza ~i se moralizeaza treptat, pana la transfigurare, cand manifestarilemorale sau intelectuale ajung la existente de sine statatoare. De altfel,atunci cand se refera la religie ca modalitate sintetica de asigurare astatomiciei socieHitii, Auguste Comte 0 define~te ca "stare de deplinaarmonie a existentei umane, individuale sau colective, la care se poateajunge atunci ~and toate partile componente ale societatii sunt perfectcoordonate". In acest punct am Incerca 0 ipoteza complementarateoriei comteiene, anume aceea a alltonomizarii existentei morale Inparalel cu existentamateriala ~i nu inglobata acesteia. Exista voci, mai

17

ales dinspre etnologie sau antropologie care sustin ca fonnele gandiriimagice sau religioase s-au dezvoltat independent, concomitent sauchiar anterior structurilor materiale. Din acest punct de vedere, yomputea pleda pentru existenta unoI' trasaturi morale ale organizarilorfamiliale 'inca din epoca preistorica.

Revenind la Comte, el spune ca "prin familie, individul incepe aie~i din personalitatea sa ~i 'invata a trai in celalalt", baza organizariifamiliale fiind, a~adar, altruismul sau sociabilitatea primara. Ca institutie,familia se explicii prin exercitarea autoritatii naturale, adica prinsubordonarea sexelor (in etapa de fonnare a familiei) ~i a varstelor (inetapa mentinerii familiei). Aceasta structura a autoritatii, de~i naturala,nu este exclusiv fizica, deoarece, chiar daca putem vorbi despre 0superioritate fizica a barbatilor asupra femeilor sau a adultilor asupracopiilor ~ibatnlnilor, aceasta nu ar explica persistenta grupului familialca atare. Din punct de vedere biologic, femeia se afla intr-o "stare decopil, 'indepiirtata de tipul ideal al rasei", adica 'in inferioritate materiala.In ceea ce prive~te forta intelectuala, ea este, de asemenea inferioa~adatoritii propoqiei mai sciizute a activitatii cerebrale, speculative. Inschimb, "femeile sunt, 'in general, superioare barbatilor printr-o maimare dezvoltare a simpatiei ~i sociabilitatii, dar Ie sunt inferioare 'inprivinta inteligentei ~i ratiunii. Astfel, functia lor 'in familie ~i deci 'insocietate este de a modifica, prin exercitarea mai energica a instinc­tului social, directia ratiunii prea reci sau prea grosolane a biirbatului."

Femeia este, a~adar, agentul sensibilitatii ~i ordinii in planulfamilial, iar barbatul al inteligentei ~i ordinii 'in planul istoric concret.Impreuna, cele doua categorii, afectul ~i inteligenta, genereaza putereaspirituala care, in familie, este dominata de factorul afectiv, iar 'insocietate de eel rational. Rostul puterii spirituale este de a regIa viatainterioara, de a solidariza indivizii, de a consacra, modera ~i limitaputerea temporala. in anumite epoci, asimilate de Comte cu faza teolo­gica a dezvoltarii societatii, puterea spirituala domina chiar domniiletemporale, ordinea sociala logica, a~a cum se mai 'intamplii 'inca ~iastazi 'in anumite comunitati tradition ale, cum ar fi cele rurale. lutr-unasemenea orizont, divortul, ca ruptura 'intre cele doua dimensiuni,masculina ~i feminina, 'intre forta spiritualii ~i cea materiala, 'intrefamilie ~i societate, este similar spiritului anm'hic, dezorganizariisociale. In aceasta conceptie, Comte face, 'insa, dovada uneidiferentieri prealabile, de substrat, 'intre familie ~i societate, a~a cumdistinge foqa spirituala de cea materiala sau afectivitatea de intelect.18

Distantarea intre cele doua forme de structurare a socialului s-a produs'insa relativ tarziu 'in istoria umanitatii, mulUi vreme familia supra­punandu-se - ca structura, rationalitate, functionare etc. - societatiiglobale ca atare. Chiar ~i astazi, in comunitati tarane~ti, religioase sau'in orice grup care pastreaza 0 baza traditionala de organizare, relatiilesociale sunt asimilabile celor familiale.

Frederic LePlay ~iabordarea monografidi a familiei

in desta~urarea cercetarilor de sociologie, mai ales 'in perioada

marilor ambitii pozitiviste ale acestei discipline, preocuparea principa}aa fost gasirea unei metode cat mai exacte de descriere a socialului. Inacest curent s-a inscris ~i ~coala Le Play, care a consacrat metodamonografica drept fundamentala in cunoa~terea societatii. AsemenealuiAuguste Comte, Frederic Le Play porne~te de la familie 'in demersulsau de cercetare, considerand ca toate relatiile sociale, politice, moralesau economice ale unei societiiti pot fi regasite ~i 'in familie. Conformprincipiului omologiei structurale, familia reproduce astfel toate carac­teristicile empirice, substantiale ale societatii globale. In aplicarea tararezerve a acestui principiu al omologiei structurale intre familie ~isocietate se poate regasi, de altfel, ~i marea slabiciune a sistemului luiLe Play. Altfel, Le Play intuie~te importanta fundamentalii a combateriiindividualismului prin cultivAareaforme lor fundamentale de apartenenta,printre care ~i familia. " ... lntinderea domeniului individual este maidegrabii una aparenta decat reala. Pretutindeni unde individualismul

devine preponderent in raporturile sociale, oamenii coboara rapidinspre barbarie; acolo unde, dimpotriva, societatea este 'in progres,indivizii cauta cu insistenta legaturile familiei ~i renuntii tara ezitare laindependenta autorizata prin rigoarea legii sau a naturii lucrurilor."

Familia este, a~adar, unitatea sociala elementara ~i fundamentala;fundamental a fiind, inseamna ca transformarile ei conduc la transfor­

marea "tipului social", adica a societatii. Pentru evaluarea functionalitatiiei, Le Play recomanda, ca instrument de investigatie asociat metodeimonografice, bugetul de familie, investit, astfel, cu puterea de analizaa 'intregii societati. Modurile de asociere umana sunt c1asificate pe treiniveluri: comunitati (societatile traditionale), corporatii (asociatii cu1'01moral sau social) ~i asociatii profesionale, Sistemul familial estecel mai puternic, a~a cum se poate biinui, in cadrul organizarilorcomunitare, traditionale, iar sistemele corporatist ~i asociativ sunt

19

'lU

proprii societatilor moderne. Familia este, Intr-un asemenea cadruconceptual, 0 institutie eminamente traditionala.

Studiind structurile de rudenie in corelatie cu starea sau tipul

societatii umane, Le Play intreprinde 0 cercetare comparativa asupra a45 de familii europene, de la societati pastorale, seminomade (bakiri)pana la familii tipice societiitilor occidentale, acoperind intreaga gamaa organizarilor familiale, de la cele foarte stabile din estul ~i sudulEuropei pana la cele instabile, caracteristice mai ales, spune el, socie­tatii franceze, in care Revolutia a dislocat traditia ~i bazele securitatiicomunitare, determinand aparitia a trei fenomene principale: prabu~ireacomunitatii paterne, ruperea legaturiiintre familie ~i traditie ~i afir­marea ideologiilor individualiste. lncercand sa ridice cercetarea lanivelul organizatiilor ce depa~esc familia, cercetatorii ~colii au constatatinsuficienta metodei monografice. De fapt, chiar la nivelul familieiexista fenomene ce nu pot fi analizate prin bugetul de venituri ~icheltuieli (functia morala, afectiva, etica etc.). Solutia gasita la acestimpas a fost Nomenclatorul social, un soi de inventar al realitatiisociale ce avea pretentia de a epuiza, in categoriile sale, toate formele~i manifestarile societatii. Cele 25 de diviziuni urcau, gradual, de ladescrierea familiei (localizarea familiei, ocupatiile familiale, proprietateetc.), la investigarea vecinatatii, parohiei, ora~ului, provinciei, statului,societatii ~i chiar la raporturile cu societatile straine.

Complemental' acestui inventar metodic, conceput de abateleHenri de Tourville, Edmond Demolins a formulat teoria spatiului fiZ1c,III speta a drumului ca factor cu influenta determinanta asupra aparitieiunui tip specific de familie ~i, deci, de societate. Spatiul, fie ca estestepa, tundra, padure, fiorduri sau campie, detennina un anumit profilal ocupatiilor specifice; aceste ocupatii determina, la randul lor,adoptarea unuia din cele patru tipuri familiale principale: familiapatriarhaHi, familia tulpina (jamille souche), familia particularista~i familia instabiBi. Suprapunerea intre harta spatiilor ~i cea a tipurilorfamiliale a dus teoreticienii ~colii Le Play la postularea fonnulei dearticulare a tipurilor sociale majore. Nu rasa, abilitatile biologice, cilocul sau drumul parcurs ~i tipul familial fac specificul unei populatii.

Familia patriarhaHi este proprie populatiilor de stepa ~ide camp~e,a carol' ocupatie principal a este agricultura ~i cre~terea animalelor. Incadrul acestor familii, definitorie este exercitarea autoritatii traditio­nale a tatalui nu numai asupra fiilor ~j fiicelor sale biologice, ci ~iasupra celorlalti membri ai grupului de rudenie. Dincolo de rolul20

"procreator", termenul de "tata" desemneaza un tit]u ierarhic, 0 funetiesociala; echivalentul sau este acela de patriarh ("cel mai batran tata"),pozitie care reune~te rolurile de magistrat suprem (el judeca pricinile~i pedepse;;te membrii familiei), preot (sluje~te altarul familial) ~i rege(conduce domeniul familia], administreaza in regim de indiviziuneresursele, stabile~te aliante ~i asigura proteetia in fata du~manilor).Copiii depind intru totul de comunitatea familiala condusa de patriarh,astfel ca situatia lor economica, pozitia sociala, sistemul etico-moralcaruia i se sup un, religia pe care 0 respecta sunt definite In acest cadru.Fami]iile pe care, la randul lor, ~i Ie VOl'intemeia, se VOl'subordonasuveranitatii patriarhului pana la inlocuirea acestuia cu un alt membrual familiei. Intr-un asemenea sistem familial in care toti membrii,casatoriti sau necasiitoriti, sunt tinuti laolalta, fie pentru a munciimpreuna, fie pentru a lupta impreuna (pentru ca, pe ]anga populatiileagricole, ce]e care adopta acest model familial sunt ~i comunitatilerazboinice, societatile vendette i) este lesne de priceput ca initiativapersonala este subordonata riguros dominatiei conducatorului; sime­tdca acestei trasaturi este aceea a ]ipsei responsabilitatii individuale:pacatu] sau gre~ea]a unui membru apartine intregii familii, este asumata~i trebuie ispa~ita de aceasta ca atare.

Un subtip al familiei patriarhale mult discutat de Edmond Demolinseste acela al familiei patriarhale sHibite sau mixte. Acest tip estecaracteristic mai ales societatilor agrare sedAentare,cum sunt ce]e bal­canice ~i societatea taraneasca romaneasca. In acest tip de fami]ii, de;;itraditia este la fel de puternica in reglementarea vietii grupului de rudenieca ~i in cele patriarhale, autoritatea tatalui (a tipului "abrahamic" pur,dupa formula lui Hie Badescu) este limitata de autoritatea unui"consiliu" al comunitiitii familiale. Mode]ul discutat de socio]ogi esteacela al familiei sarbe~ti, zadruga. Capul acesteia este numit gospodar(domatchin sau starchina; sotia sa se cheama domatchitza); el admi­nistreaza bunurile familiei, 0 reprezinta in fata strainilor, a instantelorsuperioare, este responsabil de bunastarea membrilor fami]iei. Ascen­dentu] sau - daca este acela al biitranetii - este amenintat, insa, descaderea fortei de munca, la mare pret in aceste societati agrare, incare subzistenta este asigurata prin truda. Autoritatea patriarhului vafi, astfe], completata de aceea a altoI' membri ai familiei, in principal abiirbatilor in putere, cei care asigura resursele de hrana. De~i autoritatea]01' nu mai este abso]uta, asemenea autoritiitii monarhice cu careregimurile patriarhale sunt adesea asimilate, biitranii nu I~i pierd

21

prestigiul; ei continuii sii fie respectati in virtutea experientei, adica aintelepciunii. Sursele prestigiului nu se schimbii, ci se diversificii: pelanga varstii, vrednicia este un atribut al respectului in societiitiletraditionale.

Familia tulpina este familia patriarhaJa, traditionalii, asupraciireia intervin agenti disolutivi, externi, cum ar fi urbanizarea, indus­trializarea. Mai cudind decat un tip natural, ea constituie 0 solutie, inviziunea lui Frederic Le Play, la destriimarea tipului patriarhal. Fatii defamilia patriarhalii, familia tulpina se deosebe:;;te prin aceea ciidescendentii nu riiman 'impreunii In aceea:;;i gospodiirie, :;;iuneori niciIn aceea:;;i comunitate. Ei sunt liberi sii pIece, adesea chiar obligati laaceasta de putiniitatea resurselor familiale, Insii piistreazii obligatia dea mentine legiitura permanentii cu familia de origine :;;ichiar de a 0sustine material. Acordarea "recunoa:;;terii" familiale unui membruplecat depinde de aceastii sustinere a familiei-matcii. Cel mai "tipic"exemplu de instaurare a unui model familial tulpina este cellntalnit lapopulatiile din teritorii necultivate sau neocupate Incii: avand multspatiu la dispozitie, tinerii se griibesc sii piiraseasdi locuinta piirintilorde Indatii ce pot intruni capitalul necesar stabilirii unei noi rezidente.Defri:;;area Ie oferii acestor familii mijloacele de prosperitate :;;i deperpetuare. Acestea sunt conditiile intalnite, de pildii, de pionieriistabiliti in America de Nord :;;icare au asigurat acestui stat timp dedoua secole 0 dezvoltare atat de acceleratii.

Dezvoltarea socialii este, in cazul societiitilor care oferii conditii

propice familiei tulpinii, conform lui Le Play, sustinutii de dezvoltareafamiJialii, incepand cu cea demografica. Abundenta spatiului detenniniiun surplus al fortei de muncii ce i:;;igiise:;;tedebu:;;eul in noi ocupatii alciiror obie~tiv este perfectionarea materialii, intelectualii :;;imoralii asocietiitii. In final, acest surplus demografic se va indrepta ciitre noizone de colonizare, emigratia constantii fiind - sustine autorul - unsimptom al oriciirei nationalitiiti aflate In progreso De:;;i imaginata casolutie la sufocarea demograficii din Europa Occidentalii, familiatulpinii :;;i-acreat spatiu de afirmare in zone mai traditionale, cum ar fiEuropa Centralii sau Estica. Ilustrative sunt cazurile emigrantilor sarbi,unguri, polonezi, care i:;;isubordoneazii veniturile personale adminis­tratiei familiei de origine. Cei care refuzau acest suport material erauexcomunicati.

Conform tipologiei lui Frederic Le Play, Intre cele douii formepolare ale familiei - familia patriarhaJa :;;icea instabilii - se plaseazii,22

ca medie fericitii sau cel putin preferabilii, familia tulpinii. In opiniaautorului, aceastii formuJa familialii contribuie la cre:;;terea puteriistatului :;;ila expansiunea rasei. Ea satisface cele doua directii princi­pale ale umanitiitii moderne, anume asocierea :;;ilibertatea. De asemenea,ea garanteazii interesul public deopotrivii cu cel individual: degreveaziistatuI de povara asistiirii socia Ie, care se transfera serviciului familial.

Familia particularista, al treilea tip familial identificat de~coala Le Play, este familia occidentului european medieval :;;imodern.Ea este caracteristica mai ales societiitilor scandinave :;;ianglo-saxone,iar zona de plasmuire este Norvegia :;;icampia saxona dintre Elba :;;iRhin. Odin :;;icaravanele sale de piistori au venit din Turkestan pana inBaltica :;;iau trecut in Norvegia, parcurgand, dupa cum spune Demolins,"drumul fiordurilor". Acest drum a transformat tipul patriarhal destepii in tipul famiJiei particulariste. In zona fiorduriJor, agriculturaeste posibilii numai pe terenurile care despart muntii de tarm. Inconsecintii, regimul ocupatiilor este unul mixt, care combina pescuitulcu agricultura. Apare, ca forma de locuire, fenna individualii, denumitagaard, compusa din rezidenta familialii :;;i cliidirile de exploatare.Conform lui Demolins, "haf-ul german :;;i hame-ul englez nu suntdecat reproduceri ale acestui gaard norvegian". Tinerele menaje dinsocietatea suedezii traditionaJii i:;;iIncepeau, in general, viata familialiiprin a defri:;;a un colt de piidure intr-un astfel de fiord, construirea unuiadiipost :;;ia drumurilor de acces. Caracteristicile acestei gospodiiriisunt locuirea izolatii (nu exista sate, ci fenne distantate unele de altele):;;i familia redusii la menajul simplu, compus din parinti :;;i copiiinecasiitoriti. Tinerii casatoriti parasesc gospodaria parintilor pentru a­:;;iintemeia propria familie, iar patrimoniul acestora este preluat doarde un singur descendent, tara a fi impiirtit. Poate fi inteleasa :;;ica untip de familie tulpina, dar cu 0 influenta mult diminuata a familiei deorigine asupra familiilor lastar, caci In cadrul acestui sistem familial"particularul nu mai poate conta decat pe sine insu:;;i. EI se bazeaza pepropriile-i forte :;;ipe initiativa personalii".

Familia instabila a aparut in urma influentei unui alt tip despatiu, anume piidurea. Ea caracterizeaza unele societati europenemoderne (inclusiv pe cea franceza). Trasiitura sa cea mai importantiiconsta in educatia nedirectionala pe care 0 ofera copiilor. Ace:;;tia nusunt nici orientati spre preluarea :;;irespectul autoritatii :;;itraditiilor (cain familia patriarhalii), nici pregiititi pentru 0 creatie independenta, ca

23

in cazul familiei particulariste. Calitatea subordonarii ~i cea a initiativeisunt egal absente ~i, conform teoreticienilor Scolii Le Play, individul,nepregiltit, incapabil de orientare devine "prada statelor ~i guvernelor".Locul familiei este luat de societate ~i de viata publica. La fel ca inpadurile triburilor de vanatori din America de Nord, in societatea incare predomina familia instabila varsta tanara devine, in acest caz,superioara celor inaintate, gratie adaptabilitatii mai mari la sistemelepublice. De asemenea, prin procesul concurentei, stimulat de limitareamijloacelor de existenta, individualismul se accentueaza ~i duce laafirmarea spiritului anarhic. Dintr-un deficit de solidaritate, acest tipde organizare familiala lasa tara adapost batranii, copiii, bolnavii."lndivizii conserva numai raporturile de rudenie absolut indispen­sabile pentru conservarea rasei" (Frederic Le Play, L'Organisation dela famille).

Tipologia Scolii Le Play este una din cele mai importanterealizari din sociologie, in general ~i in special din sociologia familiei.Tipurile formulate contureaza nu numai 0 harta spatial a a tipurilorocupationale, sociale ~i familiale dominante, ci contin ~i 0 posibilaharta cronologica de evolutie a familiei, de la formele extinse, predo­minant patriarhale, pana la cele instabile, caracteristice celor maimoderne societati. Caracterizarea tipurilor face referire la trasaturilecele mai importante prin care se poate defini 0 structura familiala,contine elementele fundamentale ale unei discutii generale asuprafamiliei: distributia autoritatii, ierarhiile familiale, structurile destatusuri ~i roluri, dimensiuni, locuinta, stabilitate/instabilitate etc. Celmai important, insa, este ca Le Play pleaca in formularea teoriei saleasupra familiei de la premisa ca, in pofida atacurilor la care poate fisupusa, familia este una din temele majore de meditatie: ea este "poatesingura institutie care, considerata in elementele sale esentiale, nu afost contestata formal in numele ~tiintei, justitiei sau dreptuluinatural I 0. Familia se impune, in orice organizare obi~nuita, intr-un

10 Familia este, astazi, contestata, atat din punctul de vedere al dreptuluimodern, care respinge supravietuirea cutumelor traditionale de mo~tenire,loialitate etc., cat ~i din perspectiva drepturilor naturale ale individului, cevizeaza emanciparea acestuia de constrangerile vechilor cadre traditionale, ~ia ~tiintei, care inoveaza alte ~i noi moduri de substituire a familiei ~i a func­tiilor ei cu institutii "profesionalizate" de asistenta familiala, sociala sauindividuala.24

mod chiar mai imperios decM proprietatea. Consider, a~adar, stabilitca, in~i~i aceia care refuza sa conceapa familia ca 0 creatie directa alui Dumnezeu, trebuie sa ii acorde macar consecinta necesara a legilornaturale pe care ea Ie instituie."ll

Emile Durkheim ~i familia ca istorie

In buna traditie a sociologiei durkheimiene, distingem intre societiltiorganizate (de tipul state lor modern e) ~i societati neorganizate, amorfe(carora Ii se subscriu majoritatea formelor istorice ale societatiiumane, de la hoarda la cetate). Celor doua tipuri de structura sociaUi Iecorespund, dupa cum ~tim, doua tipuri de solidaritate: una care sedatoreaza identitatii con~tiintelor, comuniunii ideilor ~i sentimentelor(solidaritatea mecanica), cealalta provenind din diferentierea functio­nala ~i din diviziunea muncii. Analiza formelor concrete de socialitate

porne~te, in mod firesc, de la cel mai simplu ~i mai vechi grup alistoriei umanitatii - familia. Dimensiunile ce trebuie luate in conside­rare atunci dind se studiaza familia sunt, conform lui Emile Durkheim:a) relatia dintre persoane ~i bunuri, b) structurile de rudenie, legaturilerezultate din mariaj ~i descendenta ~i c) relatia cu statui, cu societateaglobala. Pentru buna intelegere a acestor trei tipuri de structuri,Durkheim analizeaza cutumele, moravurile, dreptul, distingand in acestepractici regulate ~i con stante, in sistemul normativ in general ceea ceeste comun ~i statornic in toate conduitele individuale. Cutuma este

"un mod de a fi nu numai obi~nuit, ci obligatoriu pentru toti membriisocietatii". Semnul sau distinctiv este sanctiunea. Spre deosebire demoravuri, care sunt norme difuze, instabile, dreptul este cel mai c1arsistem de norme, care i~i are asociat un sistem de sanctiuni materiale,concrete, exact stabilite.

Sursele cunoa~terii in sociologia familiei sunt, conform sociolo­gului francez, etnografia, istoria ~i demografia. Metoda considerataoptima ~i folosita de Durkheim in cercetarea sa asupra familiei estestudiul istoric al formelor familiale. "Formele vietii domestice, chiar ~i celemai vechi ~i mai indepartate de obiceiurile noastre, nu au incetat completde a exista; ceva din ele se mai pastreaza in familia contemporana",

II In Frederic Le Play, Textes choisis par Louis Baudin, cap. VI, "LaFamille", site-ul Universitatii Quebec, "Classiques _ des_sciences _sociales".

25

argumenteaza Ourkheim apelul neincetat pe care 11 face la istorie.Argumentul sau, de~i gray, nu este chiar complet. lstoria nu numai capresupune 0 continuitate a devenirii, 0 supravietuire a vechilor forme insedimentele pe care se consolideaza noile forme. Ea este ~i cea maiimportanta verificare pe care 0 putem face validWitii unei teorii, a uneiparadigme, a unui mod de cunoa~tere. Istoria este cea mai con cretaperceptie pe care 0 putem avea asupra timpului. Ca imensitate, caeternitate, in lipsa sensului dat de conventia unei masuratori adevenirii, timpul ne-ar anula, ne-ar reda staturii unor efemeride. Caistorie, iluzia unui minim control asupra timpului devine posibila. Inceea ce prive~te studiul familiei, ca institutie universala, el nu se poaterealiza in afara istoriei formelor de rudenie. Chiar daca familia

contemporana se dore~te opusul acestor formule trecute, ea Ii seraporteaza, ba mai mult, este produsul devenirii lor, in general, aldegradarii lor. Pentru a intelege structura naturaJa a familiei trebuie saii cunoa~tem antecesorii. Oaca ne intereseaza numai domeniul efemeral familiei actuale, el poate fi abordat in afara acestei probleme, devreme ce presupune doar 0 orientare aplicativa. Astazi, sociologia ~ipsihologia familiei se preocupa nu de cunoa~terea acestei forme deconvietuire umana a~a cum este ea, ci de eficienta pe care ea 0 poateaduce in viata umana sau sociala. Prin urmare, este valabila astaziabordarea operationala, functionaIa ~i, pana la urma, artificiala afamiliei, in dezinteres fata de realitatea sa naturala.12 Prin "legeaconcentriirii progresive", Ourkheim sustine dependenta formei familieimoderne de conditiile fundamentale ale evolutiei istorice. Odata cumodernizarea sociala, cu urbanizarea, cu cre~terea importantei mijloa­celor de comunicare, indivizii sunt eliberati de constnlngeri ~i de

dependenta fizica a unora fata de altii. Comunitatea, inclusiv ceafamiliala pierde teren, iar cauzele acestei evolutii sunt de regasit, pe de

12 Astfel, preocuparile pentru evolutia diferitelor rate demografice, adivortialitatii, problema feminista, homosexualitatea, familia monoparentaJasau uniunea consensuaJa nu reprezinta dedit abordari superficiale ale unoraspecte particulare ale familiei. Ele sunt artificiale intrudit sunt promovateintentionat, prin discursul ideologic ~i ~tiintific, pentru reinventarea ~i redefi­nirea familiei ca structura slaba, incapabila de adaptare la dinamica societatiimoderne, mult inferioara noilor structuri de tip rational. Logica rationalitatiieconomice invadeaza ~i redefine~te spatiul actual al ~tiintelor socio-umane,supunandu-Ie imperativului aplicabilitatii, al cunoa~terii eficiente.26

o parte, in adoptarea, tot mai generala, a unui sistem de valori carepromoveaza autonomia individuala ~i a conditiilor obiective (legale,materiale, culturale etc.) care fac posibila aceasta autonomizare.

La Durkheim, beneficiul abordarii istorice este ~i unul meto­dologic: " ... diferitele specii de familii care s-au format succesiv aparca parti, madulare ale familiei contemporane, pe care istoria ni Ie ofera( ... ) natural disociate". Oincolo de aceasta "descendenta" se poateintreziiri optimismul evolutionist allui Durkheim, care concepe familiamoderna ca ~i incununare a devenirii progresive a formelor familiale.Complexitatea familiei moderne este atat de mare incat ea Ie includepe toate celelalte. Dimpotriva, familia moderna, a~a cum se precizeazaastazi, la mai bine de un secol dupa Durkheim, este 0 saracire, 0atrofiere a formelor traditionale. Avantajul metodologic se pastreaza,insa nu aHit ca posibilitate a "disecarii" structurii familiale, ci ca efortcomparativ. Conform teoriilor sociologului francez, familia modernaeste compusa din cuplul conjugal ~i copii, care constituie zona centralaa acestui grup, inconjurata de mai multe zone secundare, din care facparte ascendentii ~i descendentii.

In urmarirea cadrului juridic ce define~te familia moderna,Durkheim remarca 0 evolutie paradoxala a normelor de drept careprotejeaza spatiul intimitatii familiale, gran ita dintre acesta ~i spatiulpublic, dar ~i a celor care permit, ba chiar conditioneaza familia deatenta supraveghere ~i posibilitatea directa de interventie a statului.Familia modema, tot mai "privata", ~i, totodata, tot mai "publica", estepusa sub urmarire de legile care, din secolul al XX-lea, urmaresclimitarea manifestarii formelor de autoritate familiala traditionala ~isubstituirea lor cu forme de control public (tribunale ale copiilor, orga­nizatii ale femeilor, serviciile guvernamentale sau neguvemamentalede asistare a persoanelor varstnice, institutiile de socializare extrafa­miliala etc.). In general, interesul pentru copil, devenit slogan alimperialismului social al statului inca din timpul Revolutiei Franceze,~i noile mi~cari de emancipare feminista sunt cele care servesc dejustificare interventiilor statului in familie. Indivizii iau act de capaci­tatea lor de autonomizare, de emancipare de structurile traditionale ~ireactioneaza fata de familia nucleara prin refuzul institutiei casatoriei~i prin critica adusa diviziunii muncii intre sexe. Daca cea dintaiatitudine nu este in masura sa ameninte familia, 0 structura sociaJa

27

anterioara :;;isuperioara casatoriei, cea de a doua, care cunoa:;;te astazimanifestari aberante13, poate desfiinta nu numai bazele uniunii conjugale,dar :;;ilogica asigurarii biologice a descendentei legitime prin familie.Stergerea discriminarii sexelor :;;iideologia "politicii corecte", lansataIn urma cu mai bine de zece ani In Statele Unite, au ca efect inter­zicerea oricarei diviziuni sexuale a muncii familiale, egalizarea sta­tutelor :;;irolurilor in cadrul cuplurilor conjugale. Consecintele acestei"democratizari" sunt Insa nefericite la nivelul familiei: instabilitate(datorata perpetuarii disputelor de statut :;;i aIternarii exercitiilor deautoritate, a scaderii solidaritatii :;;i coeziunii familiale), ineficienta(din cauza impreciziei definitiilor de rol :;;i incapacitatii In determi­narea unor sarcini :;;iresponsabilitati specifice) vulnerabilitate (In lipsaunui sistem propriu de norme :;;ivalori, familia devine permeabilainfluentelor externe) :;;i,In ultima instanta, disolutia grupului familial.

13 In Statele Unite se manifesta 0 adevaraHl isterie a nediscriminariisexuale: Inca din manulalele pentru ~colari se elimina sintagme precum "omde zapada" (snowman) pentru a nu favoriza genul masculin, fiind prefenltneutrul "persoana de zapada" (snowperson), iar desenele care InIati~eazafemei ~i barbati au grija de a desena siluete de Inaltimi egale, pentru a nusugera vreo posibila slabiciune fizid sau de statut a populatiei feminine.28

3. Familia ca grup de rudenie.Dimensiunile rudeniei:descendenta si disatoria, ,

Familia, la 0 prima :;;isuperficiala vedere, pare a fi un grup cubaza biologic a; solidaritatea membrilor sai este determinata, In primulrand, prin legaturi de sange. Toate celelaIte raporturi familiale (alianta,rudenie spiritual a) sunt asimilate acestor legaturi de consubstantialitateprimm"a. Termenul generic prin care se define:;;te acest tip proximitatebiologica :;;i sociala a indivizilor este acela de rudenie. In fapt,rudenia, ca :;;i familia, nu presupun cu necesitate :;;i nici exclusivlegaturi biologice Intre membri. Dupa cum yom vedea, exista fornleale rudeniei care fac abstractie totala de Inrudirea biologica, cum ar ficele pur sociale (adoptia), cele spirituale (na:;;itul) sau cele mitico­religioase (ascendentele divine). Rudenia poate fi, conform definitiiloracceptatel4, 0 apropiere Intre oameni realizata pe criterii biologice sauspirituale :;;irecunoscuta social. Ea este 0 forma primara de convietuiresau de societate.

Din acest punct de vedere, rudenia desemneaza raporturile deconsanguinitate (rude Intre care exisHi legaturi de sange), de afinitatesau alianta (care apar in unna casiitoriei Intre familiile sotului :;;isotiei), dar :;;ipe cele de comuniune spirituaIa, consacrate de regula Inunna unui ritual de Inrudire. La vechile societati :;;iIn cazul formelortraditionale de organizare sociaIa care mai supravietuiesc :;;i astazi(cum ar fi cele tarane:;;ti sau cele religioase), rudenia se suprapuneaaproape peste intregul corp social. Ea este, a:;;adar, definita astfellncatsa acopere atat dimensiunea verticala, a descendentei, a perpetuarii(materiale, biologice, culturale etc.) societatii sau neamului, cat :;;ipecea orizontala, reprezentata In primul rand prin legiiturile frateme saucele derivate din fratemitate, care stau la baza solidaritatii princomuniune, :;;iIn al doilea rand prin relatiile de alianta ce se stabilesc Inurma unei uniuni conjugale, care stau la baza solidaritajii prin cooperare.

14 Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu (coordonatori), Dic{ionar desociologie, Editura Babel, Bucure~ti, 1993.

29

Rudenia se structureaza pe doua dimensiuni fundamentale,descendenta sau dimensiunea verticala, de continuitate ~i perpetuaresociala, ~i casatorie sau dimensiunea orizontala, de stabilitate sociala.Fraternitatea este subordonata descendentei, fiind consecinta acesteia.eel mai mare interes I-a suscitat, in cercetarile ~tiintifice efectuateasupra rudeniei, cea de a doua dimensiune, casatoria, de~i in perceptiacomuna ~i in alte domenii de afirmare a spiritului uman (religie,cuItura, drept) criteriile descendentei par a se afinna cu mai multa forta.

Descendenta

Descendenta inseamna succesiunea generatiilor unei comunitatide neam. Este reprezentarea finalitatii sociale ~i familiale care consta,conform definitiei propuse familiei intr-unul din capitolele anterioare,in preluarea, pastrarea, sporirea ~i transmiterea patrimoniului genetic,material, cultural al unui grup de rudenie. Descendenta este definita cagrup de filiatie, ai carui membri sunt prin~i in relatii genealogice careii leaga pe unii de altii ~i pe toti de stramo~ul fondator15, Intaiul,intemeietorullantului generational. Avand un sens mai specific decatdescendenta, filiatia desemneaza legatura de rudenie dintre un copil ~iparintii sai. Cel mai adesea, filiatiei ii este asociat statutul de legiti­mitate. Vnii autori (Malinowski, Radcliffe-Brown), acordand importantaprimordiala relatiei juridice ~i evocand "principiullegitimitatii", definescfiliatia pornind de la institutia casatoriei. Confonn acestei pozitii, numaidisatoria poate defini statutul parental sau filial in adevaratul sens altermenilor.

Considerata universal ca biliniara, aceasta legatura este supusadiferitelor modele culturale ce guverneaza reproducerea sociala ~isocializarea indivizilor. In functie de aceste contexte, filiatia, ca ~idescendenta, poate fi matrilinara sau uterina (fiind considerati consangenisau consanguini cei care provin din aceea~i mama) ~ipatriliniara sauagnatica (sunt rude cei proveniti din acela~i tata). Este foarteimportant de retinut ca descendenta nu are sens exclusiv biologic, eanu se materializeaza exclusiv prin legaturi de sange intre genitor ~iprogenitor. Exisffi descendente pur sociale (cazul adoptiilor) sau spirituale

15 Vezi definitia lui J. Bouju din Dictionarul de etnologie §i antro­pologie, Pierre Bonte, Michel Izard (coordonatori), Editura Polirom, Ia~i,1999, p. 191.30

(descendenta divina, a anumitor persoane sau a tuturor oamenilor dinzei). Mult timp, descendenta sau filiatia biologica a fost consideratadominant matriliniara (aportul biologic al mamei in reproducere fiindevident ~i incontestabil, muIt inainte ca aportul biologic al tatalui safie detectat), iar cea sociala ca predominant patriliniara. Copilul estedependent biologic in primul rand de mama, iar social in primul randde tata.

In acest sistem de inrudire, solidaritatea are extensie prepon­derent longitudinala, raporturile de succesiune fiind acelea care asiguracoeziunea comunitatii. Legiiturile fraterne sunt expresia similaritatiitraseelor succesorale ~i con sacra solidaritatea transversala. Intrucatdecurge din descendenta com una, relatia fraterna are, fata de legiiturade filiatie, rang secundar. Notiunea de descendenfCt a fost folositainitial cu referire la gens, grupuri de filiatie patriliniara care ar fireunit, prin intermediul unor descendente presupuse sau fictive,familiile suverane din vechea Roma. Antropologul Lewis H. Morgan aprecizat apoi sensul descendentei ca ~i criteriu de afiliere ce permiteintegrarea indivizilor in grupuri (gentes) diferite, cu frontiere socialebine delimitate. Grupul de descendenta, al carui sens este unulpreponderent cultural ~i care este reprezentat, de multe ori, ca filiatiemitica ~i ca celebrare a unui cult al originii sacre, poate avea ~itrasaturile unei entitati socia Ie discrete, atunci cand societatea utili­zeaza aceasta reprezentare culturala pentru a organiza interactiuneaindivizilor in vederea atingerii unor obiective precise. In general, insa,ne yom referi la descendenta ca modalitate primara de perpetuaresociala ~i familiala, ca raport fundamental de structurare a rudeniei, arelatiilor familiale ~i ca prim criteriu al sociaIitatii.

De altfel, a~a cum yom avea ocazia sa discutam pe larg, fata decomplexitatea indusa in organizarea rudeniei de catre relatia dedescendenta, casatoria ocupa 0 pozitie secunda. Abia de curand ea acapatat importanta pe care i-o acordam astazi, ca institutie centrala incadrul grupurilor de rudenie. Edificarea acestui statut a inceput Inperioada consolidarii dominatiei bisericii cre~tine. Abia atunci familiaincepe sa fie definita preponderent prin dimensiunea sa orizontala,adica prin relatia conjugala. Pana in acel moment, familia desemnacontinuitatea pe verticala generationala a unui anumit grup de rudenie.Diferenta este una cruciala, caci de la acest moment, intreaga per­ceptie umana asupra lumii ~i societatii se va limita la 0 temporalitatetotmai ingusta.

31

Casatoria. Formele casatoriei

Departe de a nega casatoriei importanta structuranta din punctulde vedere al legitimarii raporturilor de filiatie/paternitate ~i de frater­nitate, pastram 0 anumita rezerva in a acorda relatiei conjugale in sineun statut crucial. Aceasta atitudine este, de altfel, sprijinita de per­speetiva antropologica asupra rudeniei. In studiile de paleoantropo­logie fizica, a retinut atentia stare a de totala dependenta a copiluluifata de parinti (mai cu seama fata de mama, in conditiile in care, dinpricina unei alimentatii saracacioase, alaptarea se putea prelungi 3-4 ani).Consecinta directa a acestei situatii a fost formularea unui principiu demare importanta pentru explicarea chiar sociologiea a primelor formede structura sociala: "prima categorie de persoane diferentiate func­tional in sanul turmei au fost mamele. Aparea prima idee directoare,capabila sa polarizeze ~i sa sistematizeze organizatia sociala ~i culturaspirituala a omenirii: ideea de mama", preeiza Traian Herseni.16Referitor la aceasta etapa initiala de coagulare a forme lor de convie­tuire sociala, Herseni precizeaza, bazandu-se pe faptele antropologice:"Rudenia de sange, care devine un principiu primitiv de organizare avietii sociale, are ca baza exclusiva, in aceasta faza a omenirii, femeiain calitatea ei de mama"l7. Primul principiu al rudeniei a fast astfelsintetizat de Robin Fox in formula "femeile au copii". Evidentaprime lor fapte cunoscute slujea a~adar nu unei complementaritaticonjugale intre sexe, ci a unei diferentieri, functionale sau nu, intrefemei ~i barbati.18 Abia in al doilea rand, ~i muIt mai tarziu in plancronologic, se va apliea eel de-al doilea prineipiu identificat de Fox informula "barbatii fertilizeaza femeile", formula care sta la baza relatieiconjugale. Al treilea principiu, "barbatii exercita, in general, controlul"este unul menit sa sublinieze preponderenta sociala generaJa - nutotala - a barbatului. Prefen'ind termenul de "familie conjugala" celuide "familie nueleara", Robin Fox argumenteaza ca acest tip de for­matie de rudenie nu este primordiala, preeum eea care contine raportulde descendenta primara mama-copil.

16 Traian Herseni, Forme stravechi de cultura poporana romaneasca,Editura Dacia, Cluj Napoca, 1977, p. 291.

17 Ibid., p. 292.1 S Dupa cum yom vedea curand, intaia forma de descendent~ naturaIa a

fast matriliniara, in timp ce prima forma de descendentil mitica a fast patriliniara.32

In vreme ce aceasta din urma este inevitabila ~i data ca atare,uniunea barbat-femeie variaza in timp ~i spatiu. Chiar ~i inainteaepocii moderne, cand familia conjugala sau menajul conjugal cunoa~tecele mai inedite evolutii, formele de casatorie se diferentiau sub­stantial: uniunea conjugala putea aduna in aceea~i structura familialaun barb at ~i mai multe femei (poliginie), 0 femeie ~i mai multi barbati(poliandrie); mai multe femei ~i mai multi barbati (poligamie) sau unbarbat ~i 0 femeie (monogamie). Pe langa acestea, exista fotme derivatesau preferentiale de casatorie, care se deosebesc de casatoria "primara"prin faptul ca presupun existenta unei uniuni conjugale anterioare pecare se grefeaza. Dintre aceste forme "privilegiate" sau derivate suntde mention at leviratul, in care vaduva este luata in casatorie de fratelesotului decedat, sororatul, prin care un barbat vaduv se casatore~te cusora sotiei decedate ~i casatoria avunculara, dintre unchiul patern ~inepoata sau dintre matu~a materna (sora mamei) ~i nepot.

In sistemul rudeniei, in care, dupa cum am constatat, solida­ritatea are la baza consubstantialitatea, adica faptul de a fi identic dinpunct de vedere substantial cu celalaIt, relatia dintre barbat ~i femeienu este una prioritara. Uniunea conjugala se sprijina pe legaturile intregrupurile familiale ale sotilor, care vizeaza, de fapt, 0 descendentacomuna intarita ~i legitima. De altfel, este graitor faptul ca cercetarileantropologice asupra unor populatii izolate, primitive, arata clar caraporturile de afinitate sau de alianta se stabilesc in afara relatieiconjugale, prin mijlocirea descendentilor acestuia. Abia prin copiiicare se nasc in urma unei legaturi conjugale se definesc relatiile dealjanta. Odata cu aparitia generatiei urmatoare, relatiile conjugale ~ichiar cele fraterne se transfigureaza prin intermediul relatiilor de des­cendenta, iar un rol foarte important il au, in aceste civilizatii primare,nOl"mele care reglementeaza relatiile intre nepoti ~i unchi, respectivmatu~i. (Astfel, la latini, de exemplu, fratele tatalui este "aproape tata"(patruus), iar sora mamei este "aproape mama" (matertera)].

Teoria schimbului matrimonial.Endogamie ~i exogamie

Claude Levi-Strauss, studiind schimburile matrimoniale dinperspectiva teoriei limbajului, considera normele casatoriei ~i sistemulinrudirii drept 0 structura de comunicare, iar femeile, mesajul destinatsa circule intre clanuri, neamuri sau familii. Conform autorului citat,

33

rolul esential in realizarea aliantelor revine barbatilor (tatalui saufratilor femeii), care angajeaza relatii de schimb cu barbatii din altgrup, obiectul schimbului constituindu-I femeile. Rolul acestei circulatiisau schimb de femei intre grupurile conduse de barbati este substi­tuirea unor relatii de consanguinitate, de ordin biologic, cu relatii dealianta, de ordin sociologic. Aceasta teorie a schimbului matrimonialse bazeaza pe cercetarile mai vechi ale lui Bronislaw Malinowski ~i,mai ales, pe teoria darului ca mod de solidarizare a indivizilorformulata de Marcel Mauss. Perspectiva antropologica porne~te, dupacum se observa, de la necesitatea perceputa de a explica originilesolidaritatii sociale prin nevoi a carol' rezolvare integreaza explicatiaunor abordari functionaliste. Astfel, indiferent de natura darurilor ­bunuri, femei, servicii - finalitatea lor 0 constituie coeziunea sociaJa.

Este, a~a cum da de inteles antropologia, societatea conditionatade schimburile dintre indivizi? Ce s-ar intampla in absenta practiciidarului? Cum se explica, in teoria schimburilor matrimoniale, legaturadintreYlembrii grupurilor de descendenta?

In stabilirea aliantelor matrimoniale, exista doua modele generale,anume: endogamia ~i exogamia.

Endogamia este obiceiul selectarii partenerilor conjugali dininteriorul aceluia~i grup de rudenie. Intr-un societate endogamica, cumsunt, de obicei, comunitatile traditionale, relatiile de afinitate saualianta nu sunt, a~adar, decat 0 consecinta a rudeniei biologice: oameniise casatoresc intrucat sunt inruditi prin ascendenta com una. Casa­toriile erau reglementate de parinti ~i controlate riguros de grupul derudenie. Finalitatea strategiilor matrimoniale endogame era pastrareapuritatii neamului ~i a integritatii patrimoniului. Solidaritatea ~i coe­ziunea unor asemenea grupuri era maxima. 0 ramura de neam Inde­partata putea fi recuperata printr-o casatorie ~i reintegrata neamului.Solidaritatea era astfel remcuta.

In literatura se citeaza foarte adesea sistemul castelor din India,ca pilda a unei societati endogame. Constituit pe principiul puritatiistarilor, acest sistem interzice casatoria In afara castei, intrucatintruziunea unui individ provenit dintr-o clasa inferioara ar impietaasupra armoniei castei In care ar intra. In plus, legalizarea unoI' casa­torii exogame ar fi imposibila, de vreme ce fiecare casta I~i arepropriile norme ~i ritualuri. In acest caz, endogamia face parte dindefinitia sociologica a castel or, constituite ca grupuri ierarhizate, bazatepe 0 apartenenta ereditara ~i care i;;i pastreaza identitatea nepermitand

34

schimburi de persoane cu alte grupuri. 0 situatie asemanatoare 0constituie toate organizarile cu baze traditionale (cum ar fi aristo­cratiile), care exclud orice posibilitate de intinare a puritatii neamului~i care pornesc de la premisele nobletei originare. Totu~i, chiar ;;i inaceste cazuri, se creeaza anumite "supape" care permit casatoriile inafara grupului. Uniunile prin care un barbat dintr-o casta inferioara secasiitore;;te eu 0 femeie din casta superioara (sau invers), schimbandu-;;istatutul social, dobandit prin ereditate pOalia numele de hipergamii ;;iiau, de cele mai multe ori, forma unui schimb aparte, a statusuluipentru avere sau pentru alt tip de servicii sociale.

De la criteriul inrudirii, endogamia s-a extins la ace lea aleteritorialitatii, socio-economice (ocupatie, avere), etnico-religioase saurasiale. Pentru satele traditionale, de pilda, universul endogamicinseamna comunitatea taraneasca respectiva, apoi ;;i satele invecinate.Astazi, acela~i univers se poate Intinde, in spatiul urban, la intregulteritoriu etnic. Pentru evrei, spatiul endogamic, care initial se supra­punea peste cel etnic, coincide astazi numai cu cel religios, fiindacceptate pentru disiitorie persoane de orice etnie care au adoptatcredinta ~i cultul mozaice.

Exogamia este fenomenul invers fata de endogamie, cel carespargesolidaritatea grupurilor de rudenie prin impunerea casatoriilorintre palieneri apartinand unoI' grupuri de rudenie, locale, etnice etc.diferite. Regula exogamiei, a casiitoriei In afara grupului de aparte­nenta (sau de descendenta) se explica foarte coerent prin teoria asupraschimbului matrimonial, alegerea unui paliener dintr-un grup exteriorcrescand aria aliantelor ;;i a serviciilor sociale. Schimbul matrimonialexogamic leaga oamenii intre ei prin alte mijloace decat cele aleInrudirii prin descendenta comuna ~i suprapune legaturilor naturale derudenie legaturi artificiale sau sociale.]9 Cu cat reteaua de relatiisociale este mai larga, cu atat ea sluje;;te mai bine intereselor de apararesau de prosperitate materiala a societatii respective. (Observam cateoria schimbului matrimonial are la baza 0 conceptie utilitarist-mate­rialista asupra "beneficiului social"). S-a spus ca, daca regulile dedescendenta caracterizeaza raporturile dintre oameni in interiorulgrupurilor de rudenie, regula exogamiei reglementeaza raporturiledintre aceste grupuri. In ciuda avantajelor functionale pe care circulatia"totala ~i continua" a femeilor Intre grupuri Ie prezinta In flexibilizarea

19 Din acest motiv, relatii1e de alianta se sustrag categoriei rudenieibiologice, in care sunt incadrate de regula.

35

~i cre~terea ariei contactelor sociale, exista totu~i multe elemente care,limiteaza aceasta circulatie. Printre aceste limite sunt de mentionatcele spatiale (distanta fizica), culturale (imposibilitatea comunicarii)sau chiar rasiale. Distinctia intre noi ~i ei, intre universul umanacceptat sau dezirabil ~i cel strain, du~manos, era operata dintotdeauna~i a ramas operationala ~i astazi. Exogamia este limitata la marginileuniversului cunoscut, chiar daca uneori acestea nu depa~esc intindereaunui sat, caci, chiar ~i in interiorul unor comunitati stabile ~i unitarecum sunt cele tarane~ti, functioneaza departajari clare intre grupuriapat'ent nediferentiate Uosenii ~i susenii, cei din satul nou sau din satulvechi, ba~tina~ii ~i veneticii). Concluzia unor asemenea constatati estecea formulata de Claude Levi-Strauss, anume ca orice societate este,in acela~i timp, endogama ~i exogama. Pentru intelegerea mai buna alimitei intre spatiul permis pentru schimbul matrimonial ~i cel interzis,discutia trebuie completata cu abordarea incestului.

Incestul sau prohibirea consanguinWitii conjugale

Interdictia incestului se plaseaza simetric prescriptiei exogamiei.De~i recent studiat sistematic, in cadru ~tiintific, incestul a cunoscutreglementari ~i definitii implicite in aproape toate societatile. Maicurfmd forma de reglare a raporturilor conjugale ~i familiale, ingeneral, decat institutie in sine, incestul a starn it, in epoca modern a,interesul atat al psihologilor, cat ~i al antropologilor, biologilor sausociologilor. Primele preocupari sistematice in ceea ce prive~tedefinirea ~i 0 oarecare "institutionalizare" a sa au avut insa loc inperioada de afirmare a cre~tinismului. De altfel, dupa cum yom vedea,incestul este, in general vorbind, 0 categorie ce tine mai mult deinrudirea spirituala sau mitica, deci de legaturile familiale consacratereligios, dedit de acceptiunea sa biologica sau chiar antropologica.

Definitia antropologica a incestului nu poate face abstractie dereperele culturale sau sociale ale contextului acestui fenomen:"stabilirea unei legaturi conjugale ilicite intre persoane aflate intr-unraport de rudenie de sfmge sau prin alianta, intr-un grad interzis delege" este 0 definitie suficient de generala pentru a Jasa spatiu libervariatelor formule de rezolvare a prohibitiilor conjugale specificefiecarei societati, fiecarei culturi familiaJe. Daca exista 0 oarecare ­nicidecum totala - concordie in ceea ce prive~te incestul vazutcarelatie conjugala intre rude Ie de gradul I (deci care fac parte, la nlndullor, din aceea~i familie conjugala), cum ar fi legaturile dintre parinti ~i36

copii, nu s-a stabilit, nici pe departe 0 unanimitate de pared in ceea ceprive~te un tipar general sau 0 finalitate generala a acestui tip deinterdictie matrimoniala. Incestul este 0 forma conjugala prohibita, darcare se manifesta diferit la nivelul fiecarei societati concrete. Ceea cepare sa intruneasca acordul mai multor cercetatori este esenta cultural aa definirii incestului. Sigmund Freud spunea ca "a trebuit sa devenimnonincestuo~i pentru a deveni umani", iar Claude Levi-Strauss afirmaca "prohibirea incestului este cultura insa~i".

S-a sustinut indeosebi ca incestul se refera la incruci~arearelatiilor in interiorul grupului familial conjugal, in forme diferite decele recomandate ~i recunoscute social. Conform lui L. Levy-Bruhl, elnu a fost insa definit ca atare - ~i nici in vreo aM forma - depopulatiile primitive. La aceste populatii, incestul este ceva care nu seintampla ~i nici nu se poate intampla, este, in cel mai rau caz, absurdulaccidental, monstrum. Etimologiile tennenului ar sustine aceasta definirenegativa ~i imprecisa a incestului. Astfel, incest, cuvant comun celormai cunoscute limbi europene (engleza, franceza, spaniola, italiana)deriva din latinescul castum (pur, cast), reprezentand 0 negare aacestei stari de curatenie, de armonie. In chineza, termenul indicadezordine in relatiile sociale, avand 0 tenta socio-culturala ~i maiclara, in timp ce in indoneziana, termenul pentru incest, suprapus celuide adulter are atat 0 conotatie social-moral a, de impropriu, repugnant,cat ~i una estetica, de ceva neplacut, dizgratios.

a) Teorii biologice finaliste

Explicatiile care au fost formulate pentru explicarea prohibitieiincestului nu au tinut intotdeauna seama de acest context cultural.Prima categorie de intetpretari, cele mai simple ~i mai la indemana, afost cea oferita de biologie. Conform acesteia, interzicerea incestuluiare ca scop prevenirea efectelor negative ale incruci~arii rudelorapropiate. Explicatia a fost criticata, de vreme ce ea atribuia tuturorsocietatilor 0 viziune eugenica, 0 interpretare genetic a ce nu a putut fiatinsa decat in urma progreselor ~tiintelor naturale. Pe de alta parte,chiar geneticienii atrag atentia asupra dublului efect pe care relatiile ininteriorul familiei, intre rude apropiate Ie pot avea: atat consecintenegative, degenerescente (fertilitate redusa, speranta de viata limitata,slaba rezistenta la boli etc.), cat ~i pozitive (pastrarea ~i perpetuareatrasaturilor genetice pozitive, eliminarea celor negative, a celor straine).o aM explicatie a fost aceea care piasa cauzele prohibirii incestului in

37

comportamentul psihologic ~i in fiziologia umana. Conform acestorteorii, exista 0 aversiune naturala, instinctiva a oamenilor fata de ase­menea relatii; cu alte cuvinte, intre cei inruditi Indeaproape nu semanifesta atractie sexuaJa. Daca asemenea aversiune sau blocaj arexista intr-adevar inscris intre datele naturale, biologice umane, ar fievident inutila 0 lege care sa 0 repete.

b) Teorii sociologice finaliste

Spre deosebire de aceasta pozitie conform careia incestul ar fi unfapt opus naturii omului, Sigmund Freud ~i unii dintre continuatoriisai considera ca toti oamenii sunt confruntati cu dorinte incestuoase,pe care ~i Ie reprima. La originea acestei porniri (denumita de mediculvienez "complexul lui Oedip") sta totu~i un fapt social negativ,uciderea tatalui, masculul cel mai batran al hom'dei, singurul care aveaacces la toate femeile, de catre fiii sai. Culpabilitatea uciderii parinteluise va opune, insa, In incon~tientul acestora, insotirii cu nevestele celuirapus, posibile mame ale fiilor sai. Teoria freudiana a fost amendatachiar de catre unii din continuatorii ~colii sale de psihanaliza. lungeste printre cei care neaga existenta unui instinct al incestului, a~a cumneaga ~i existenta generala a unui imbold criminal.

Ceva mai plauzibila pare a fi teoria conditionarii demografice.Deoarece oamenii primitivi traiau relativ putin (35 de ani), pubertateaera tarzie (in jurul varstei de 15 ani), fertilitatea femeilor era lil11itatade perioade lungi de alaptare ~i de alil11entatia saracacioasa, eraupractic imposibile relatiile intre parinti ~i copii: la varsta cand cei dinurma erau l11aturi sexual, parintii erau batrani sau deja morti. Cutimpul, institutiile rudeniei bazata pe cuplarea in afara grupuluifamilial primar avea sa dezvolte un set de norme ~i roluri care ordonauviata comunitara. Aceste norme ~i roluri VOl' trebui protejate ulteriorprin illterdictia incestului, caredevenea 0 posibilitate de luat In seama.

In antropologie, continuand teOlia beneficiului social al exogamiei,a fost formulata de catre Claude Levi-Strauss ipoteza ca incestul,demers fundamental care marcheaza trecerea de la natura spre cultura,de la hoar9a spre societate, nu este dedit reflexul negativ al prescriptieiexogame. Inrudirea intre cei care sunt deja apropiati ar avea, in conceptiaautornlui citat, dezavantajul de a ignora caile aliantei intergrupale.Interzicerea incestului, opunandu-se tendintelor separatiste ale consan­guinitatii este conditia realizarii in exterior a schimbului de femei careatrage dupa sine afinitatea ~i cooperarea. Teoria sociologica a lui38

Claude Levi-Strauss a ramas una dintre cele in general acceptate. Ease bazeaza, la fel ca teoria schimbului matrimonial, pe conceptul deutilitate ~i beneficiu social. Singura rezerva care poate aparea fata deacest tip de explicatie este data de evidenta dominantei mitice agandirii umane in primele etape ale articularii societatilor, ~i nu a celeieconomice sau social politice, forme care vor aparea mai tarziu.Conform acestui mod al gandirii mitice sau religioase, incestul nu estealtceva decat incalcarea unor prohibitii sacre, a unei ordini date.Pastrarea interdictiei incestului nu este atat un calcul de profitabilitatesocial a, cat supunerea In fata imperativului acestei ordini.

A~a cum reiese ~i din. schemele etimologice mai sus mentionate,incestul este generator de confuzie ~i dezordine, de perturbareastructurii grupurilor de rudenie. Asemenea adulternlui, care amenintapuritatea descendentei, incestul duce la suprapunerea rolurilor familiale,la amestecarea treptelor filiatiei, la imprecizia definitiilor legitimitatii.Am spune chiar ca reglementarea incestului se bazeaza pe inter­sectarea ~i chiar subordonarea principiilor matrimoniale ratiunilor pas­trarii structurii corecte (dezirabile social, conform a modelului culturalgeneral acceptat) a descendentei.

Tragedia lui Sofoele, Oedip Rege, este istoria exemplara aincestului involuntar. intreaga (esaturel a piesei sta sub semnulcondamnarii divine a neamului incestuos. Consecin(a pacatuluieste tulburarea ordinii cosmice, deopotriva cu cea sociala,aglindita in confilzia rolurilor: ,,0 nunta, nunta, / Mi-ai datviata ~'idandu-mi via(a, iara!ji / Ai semcmat acea saman(a :ji-aidat lumii / Parin(i, frati cu capiii lor, femei ce sunt / Si mame !jineveste acelora!ji copii, / Si tat ce paate fi mai rU:jinospe !zone. "(Sofoele, Oedip Rege, in traducerea lui Dan Batta). Cea maigrava pedeapsa este blestemul cazut asupra urma:jilorcasatoriei incestuoase, mai cu seama asuprafiicelor: "Si candve(i fi ajuns la varsta-n floare a nuntii / 0, cine-ar fl, 0, cine-arcuteza, copile, / Sa ia asupra sa rU:jinea care fi-va / Napastaalor mei :ji-a celor ce-i ve(i na!jte? / Cad ce lipse~'te-obideivoastre? Tatal vostru / A ucis pe tatal sau !ji s-a-nsurat cumuma~sa, / Cu cea ce I-a facut :ji-n pantecele-acela, / Din cares-a nascut v-a zamislit pe voi. / A:ja or sa va-nfrunte! Cine-aresa va ia? / Nici unu, niciodata, copile! Ci voi, sterpe / Sinenuntite va trebui sa lancezi(i. "

39

De altfel, cele mai puternice instante de control al legaturilorincestuoase riiman cele religioase. Religiile invoca, in afara incestuluiprimar (intre rude de sange) forma incestului secundar, care se poateproduce intre rude prin alianta. Un caz cunoscut este interdictia "celordoua surori", care se refera la casiitoria cu sora sotiei sau cu sotiafratelui. Aceasta interdictie apare, cu variante diferite, in Levitic, inCoran ~i, desigur, in cultura cre:;:tina europeana. Biserica cre~tina amotivat aceasta interdictie (care, conform canoanelor existente pana in1983, se perpetua ~i dupa moarte - femeia vaduva nu se putea casatoricu fratele sotului decedat) prin faptul ca sotii formeaza un singur trup(una caro). Formand 0 fiinta unica, impalia~ind aceea~i substanta,consanguinii unuia devin ~i consanguinii celuilalt, fratii unuia devin ~ifratii celuilalt. Casiitoria intre cumnati devine, a~adar, casatorie inces­tuoasa intre frati.

Pe langa interdictia referitoare la surori, mai sunt cunoscute celecare se opun raporturilor cu mama ~i fiica sau celor paralele intre maiIllulte rude (doi frati nu se pot casiitori cu doua surori). Varietateasituatiilor de incest prohibite de religie este mult mai mare decat ceareglementata de legislatiile civile, iar acesta poate fi un argumentpentru esenta culturala, ~i nu biologica sau psihologica a incestului.

40

4. Tipurile rudeniei: rudenia naturala,rudenia sociaIa, rudenia mitica

Am constatat ca cele doua principii de organizare a rudeniei suntdescendenta (sau solidaritatea verticaJa) ~i casatoria (sau alianta). lntreidentitatea substanfialLl presupusa de legiitura de descendenta, de re­producere ~i diferenfierea Junc/ianalLl care se poate finaliza incomplementaritatea conjugala (insu~i conceptul de alianta presupune 0diferentiere prealabila a termenilor care VOl' deveni aliati, fiind diferitade solidaritate20), fraternitatea con sacra solidaritatea orizontala prinasemanare substantiala ~i functionala. Baza solidaritatii in cadrulgrupurilor de rudenie 0 constituie consubstantialitatea membrilor, carepoate fi biologica, dar ~i spirituala. Cu alte cuvinte, rudenia se atestaprin identitatea substantei corporale sau a celei spirituale. De~i s-arputea crede ca, in timpuri mai vechi, oamenii se concentrau ~i seorientau preponderent pe baza observarii empirice a evidentei proprieicorporalitati, 0 istorie a relatiilor familiale atesta, dimpotriva, 0concentrare pe categorii spirituale ale rudeniei, in defavoarea neta acelor biologice. Initial, oamenii au extins rudenia dincolo de hotarulcare separa lumea naturala de cea supranaturala. Oamenii erau creatiidivine, mai muIt, erau descendenti ai zeilor. Existau dinastii care seoriginau intr-un stramo~ divin ~i care pastrau, prin endogamie,substanta aleasa a genitorului lor. Aveau loc casiitorii "mixte",hierogamii, in care pamantenii ~i zeii se nunteau ~i creaudescendentecare innobilau rasa umana. Acest tip de organizare preponderent

religioasa, spirituala a grupurilor familia\e constituie ceea ce denumimrudenie mitidi. Apoi, rudenia s-a concentrat pe spatiuI societatii

20 Legiltura conjllgala sall de a1iantase apropie mai curand conceptulllidurkheimian de solidaritate organica, deoarece se bazeaza pe 0 completare, peo colaborare a unoI'entitati diferite structural $ifunctional. Dimpotriva, tipulsolidaritatii stabilite prin descendenta se apropie conceptului de solidaritatemecanica, prin maxima asemanare - pana la identitate - a termenilor.

41

profane. Familia ~i rudenia erau organizate asemenea comunitatilorIargite, ba, de multe ori, se suprapuneau acestora (c1anurile ~i triburile).Familia era asemenea unei cetati, cuno~tea ierarhizarea rolurilor,reglementari normative proprii, sisteme de valori specifice. Ea cuprindeape toti cei care se supuneau autoritatii conducatorilor ~i care seintegrau sistemului sau, chiar daca nu aveau relatii de sange cuace~tia.Rudenia era organizata asemenea unei unitati cvasipolitice, In formebine definite din punct de vedere social. De aceea, 0 numim rudeniesociala. Abia In ultima vreme, In ultimele doua secole, mai cu seama,rudenia a Inceput sa fie perceputa ca modalitate de relationarebiologica. Progresul biologiei, dar mai cu seama al geneticii a condusspre Intelegerea aprofundata a proceselor de reproducere ~i a moduluide relationare parentaIa sau conjugala din perspectiva strict naturala.Pe baza acestui tip de cunoa~tere exacta a substratului material alrudeniei ~i familiei definim rudenia naturala ca cea care includepersoane intre care se stabilesc relatii naturale, de consanguinitate sauconjugale (sexuale).

a) Rudenia naturala

Rudenia naturala include, conform demersului teoretic inauguratde Lewis H. Morgan (1871), consanguinitatea (existenta unoI' grupuride rude alcatuite din totalitatea persoanelor ce au eel putin un stramo~comun) ~i afinitatea (grupuri sau categorii de rude reunite In urmacasiitoriei membrilor lor). De~i ambele sunt subsumate unoI' compor­tamente naturale (de reproducere, In speta), exista deosebiri Intre celedoua categorii, chiar dacaar fi sa ne referim numai la faptul ca unelepot fi reduse la legaturabiologica, corporal a, iar altele nu. Distinctiaclara Intre cele doua tipuri de Inrudire care, de~i ambele subsumaterudeniei naturale, sunt re,glementate separat ~i au evolutii diferite,trebuie a~adar, mentinuta. Indeob~te, clasificarile cunoscute identifica,In scopul organizarii cunoa~terii ~tiintifice In acest domeniu, afinitatea~i filiatia. Pe de alta parte, exista societati care nu recunosc unlll saunici unul din cele doua modele de Inrudire naturala.

Consanguinitatea se circul11scrie domeniului clasic al relatiilorparentale, avand a relatie directa cu reproducerea biologica. Ea a foststudiata In cadrul teoriilor numite "ale filiatiei" (reprezentate destudiile unor autori precum Alfred R. Radcliffe-Brown, Meyer Fortes).Apartenenta la 0 anumita colectivitate consanguina se exprima Inmaniera cea mai evidenta acolo unde filiatia sau descendenta define~te42

identitati colective reciproc exclusive. Este yorba desocietatile In carefunctioneaza regulile descendentei uniliniare (patriliniare sau matri­Iiniare), conform careia apartenenta consanguinica a copiilor estedeterminata prin referire la doar unul din cei doi parinti. Alte societaticunosc Insa filiatia nediferentiata, biliniara sau cognatica, In care apa!­tenenta la grupul de consanguinitate se transmite prin ambii parinti. Instar~it, unele societati definesc comunitatile consanguine nu pringrupuri constituite de descendentii' unui aceluia~i stramo~, ci printotalitatea persoanelor care au 0 ruda com una. Relativitatea acestordefinitii dau 0 idee asupra gradului de imprecizie care apasa chiar ~iasupra unei categorii biologice aHit de concrete cum pare a fi cea deconsanguinitate, dar care este supusa definitiilor culturale ale socie­tatilor. 0 teorie unitara pare, de aceea, dificil de construit. Astazi,problt:;,matinde a fi rezolvata cu mijloacele exacte ale ~tiintei geneticii.

In vreme ce consanguinitatea sau rudenia de sange este tot maisigur atestata prin noile practici de observatie genetica, alianta estesupusa instabilitatii ~i impreciziei care rezulta din 1110bilitatea ~idiversitatea formulelor de alianta conjugala cunoscute de-a lungultimpului (ca sa nu mai punem la socoteala formele inedite de menajexperimentate sau adoptate de populatiile moderne). In istoria familiei,afinitatea ~i alianta au constituit unul din cele mai importante resorturide organizare sociala a comunitatilor ~i au reprezentat masura capa­citatii de afirmare publica a grupurilor de rudenie. Principalele modeleexplicative In acest domeniu au fost furnizate de teoriile aliantei,formulate de autori precum Claude Levi-Strauss, Louis Dumont,Rodney Needham. Au fost studiate regulile matrimoniale corespunza­toare schimbului matrimonial, prescriptiile ~i prohibitiile de uniuneconjugala, repartitia universului social In functie de categorii comple­mentare de consanguini ~i afini. In epoca actuala, data fiind insta­bilitatea familiei conjugale ~i delimitarea tot mai rigida a spatiuluifamilialitatii de eel publ ic, al socialitatii (distinctie artificial operata),legaturile de afinitate (dintre sotie ~i familia ei ~i familia sotului, pe deo parte, sau dintre sot ~i familia lui ~i familia sotiei pe de alta parte)tind sa se estol11peze. Reteaua cOl11plexade relatii ~i roluri rezultate Inurl11acasatoriei (care include, pe langa legaturile primare dintre sot ~isotie, parinte ~i copil, dintre frati ~i pe cele cu definitii mai complexe,precum legaturile dintre nora/ginere ~i soacra/socru, dintre cumnati,dintre cuscrii ~.a.) pierde din importanta In fata ratiunilor delimitariicelulei conjugale de familia extinsa.

43

Rudenia naturala, fie ca se refera la relatiile de sange, fie la celeconjugale (cu derivatele lor), se bazeaza pe constrangeri evidente ~i,ca atare, naturale, cum ar fi concepti a bisexuaJa (care implica untennen matern ~i unul patern) sau reproducerea biologica. Cel mult, eamai poate Iua in considerare anumite contexte sociale specifice, cumsunt cele care reglementeaza excluderea sistematica a unor partenerisexuali, adica incestul. Inrudirea nu este, insa, numai expresia unorlegaturi naturale. Integrate unor sisteme conceptuale, culturaledeosebite, relatiile de rudenie reprezinta, inainte de toate, 0 realitatesociala ~i culturaJa, care poate fi abordata din diferite unghiuri, intrecare Ie deta~am pe eel social-normativ ~i pe cel mitico-simbolic.

b) Rudenia socialii

Rudenia sociala denume~te un tip special de relatii de tip familial,care nu se intemeiaza pe legaturi de sange sau de afinitate, dar al carorrost poate fi, in mai mare masura chiar decat in cazul rudenieibiologice sau naturale, solidarizarea unei comunitati. Menirea saprincipala este de a integra social, prin subordonarea la un set socialde prescriptii, membrii pe care ii include. Aceasta integrare poateimplica, dar poate face ~i abstractie de inrudirea naturala a celor pu~iin relatie.

De~i se poate crede ca, pentru reglementarea formelor rudenieisociale a fost nevoie de 0 evolutie mai indelungata a socialului.lucrurile nu stau neaparat astfel. Societatile in care rudenia spiritualafunctioneaza sunt cele traditionale, ~are pastreaza cadre stravechi dedefinire a solidaritatii ~i socialitatii. In anumite cazuri, rudenia socialaeste reglementata legal cu mare rigoare, putand fi definita dreptrudenie legalii. Cea mai bine cunoscuta forma de rudenie sociala ~ilegala totodata este adoptia, consacrata ~i reglementatajuridic inca dinantichitate. Adoptia inseamna integrarea in grupul de filiatie a unuimembru care nu face parte din grupul de rudenie biologica (deconsanguinitate). De regula, se practica in cazul parintilor lipsiti demo~tenitori, dar ~i in situatia in care mo~tenitorii naturali se dovedescnepotriviti cu sarcina preluarii patrimoniului ~i sunt, din acest motiv,repudiati sau dezmo~teniti. Adoptia este unul din resorturile principalede functionare ~i reglare a descendentei. Importanta ei cre~te odata cusemnificatia sociala acordata familiei ~i grupului de filiatie careinstante identitare primare. Dimpotriva, importanta aEioptiei scade 0data cu atentia pe care societatea 0 acorda descendentei. In reglementarea44

sociaJa a adoptiei se are in vedere, de aceea, succesiunea, adicatransmiterea patrimoniului de la parinti spre succesori. Esenta adoptieiconsta in aceea ca urma~ului adoptat i se confera, pe langa respon­sabilitatea patrimoniaJa, identitatea patronimica a parintelui adoptiv.

De aceea, esentja! este ro~ul)parintelui social, adica al tatalui. Preluamtermenul de parmte soctal- sau legal pentru a desemna responsa­bilitatea integrarii socia Ie a copilului, dincolo de cea a asigurariiexistentei lui biologice. In cele mai multe societati, cel care aveasarcina acestei integrari, acestei recunoa~teri a descendentului de catrecomunitatea largita era tatal. In societatile cu descendenta matriliniara,adoptia este un caz mult mai rar, din pricina coincidentei dintreparintele social ~i cel biologic. Cu alte cuvinte, adoptia ,este legaturadintre parintii sociali ~i descendentii lor recunoscuti. In societatilemoderne, in care descendenta ~i succesiunea patrimoniala au pierdutmult din importanta pe care 0 aveau, ea tinde sa capete un aspect purlegal, limitandu-se la a reglementa temporar relatiile dintre parintiiadoptivi ~i copiii adoptati.

Un alt tip de rudenie sociaHi - nelegala, adica nereglementataprin coduri de Iegi scrise - este rudenia spiritualii. Definita, deobicei, tot ca 0 relatie de tip conventional, ceea ce 0 apropie formeilegale, rudenia spirituala corespunde altui tip de criterii, anume celereprezentate in plan social de simboluti. Rudenia spirituala instituie ~icon sacra in cadrul comunitatii legaturi de tip familial intre persoaneintre care nu exista relatii de consanguinitate. Recunoa~terea sociaJa aacestor legaturi nu este impusa prin lege, ci prin cutuma ~i prinanumite simboluri sociale. Pentru ca simbolurile imbraca adesea hainaritualurilor, preferam denumirea de rudenie spiritual a, ce face trimiterela formula inrudirii religioase, tara a se suprapune, insa, peste aceasta,dupa cum yom vedea in continuare.

Forma cea mai cunoscuta a acestui tip de legatura familiala esteinstitutia na~'iei. Asemenea adoptiei, na~ia este substitutul pur social(sau spiritual) al unei relatii de filiatie; na~ii tuteleaza 0 casatorie nupentru a se ingriji doar de cei doi soti, ci mai ales de fiii acestora. Un

21 Astazi, acceptiunea calitatii de parinte social este construita in opozitiecu aceea de parinte biologic - ~i ne referim mai cu seama la cazurile mamelorsociale, 0 adevarata institutie de asistenta publica, remunerata ~i profesio­nalizata. Anterior acestei acceptiuni, rolul de parinte social nu se opunea ~inici macaI' nu se diferentia foarte precis de cel natural, avand aceea~iindreptatire ~i acelea~i functii fata de cre~terea copiilor.

45

de exclusivism sexual se realizeaza in interiorul claselor de varsta. Eleimprumuta trasaturi ale rudeniei biologice, de vreme ce fartatii sesupuneau unoI' ritualuri de amestecare a sangelui, a substantei ingerate(prin comensualitate, consumul comun de mancare ~i bautura, princare se realiza uniformitatea substantiala) sau, macaI', prin schimbul dedaturi - alimente, obiecte de uz personal (podoabe, imbracaminte,atme), gesturi. Conform lui Arnold van Gennep, prin aceste schimburise realizeaza un transfer de personalitate, simbolizat in alaturareafiziea sau acoperirea cu aceea~i haina sau panza. Schimbul de sangeare, conform antropologului citat, aceea~i semnificatie cu schimbulunei parti din imbracaminte, al unui inel sau al unui juramant. Trans­ferul nu are, insa, ca scop, substituirea a doua individualitati distincte,ci are, ca toate formulele de consacrare a rudeniei, un sens integrator."Fratii" sau "surorile" nu i~i pastreaza personalitatile distincte, chiardaca "schimbate" intre ele, ci preiau, toti, 0 personalitate comuna,asimilata tipului identitar dominant, arhetipului uman (~i divin.totodata, cad, de cele mai multe ori, acest model era de provenientasau de inspiratie divina) al carui model structureaza grupul respectiv.

Un alt tip deosebit de inrudire social a, ate stat in dreptul cutumiarromanesc, de pilda, dar ~i in alte societati tarane~ti sunt cele care seraporteaza la specificul ocupatiilor ~i proprietatii rurale: fraJia demo,}'ie, in civilizatiile agrare, ~i biiciile de rand, in civilizatiile pas­torale. Fratia de mo~ie se bazeaza pe comunitatea de proprietate.Pamantul sau mo~ia, in acceptiunea de "pam ant mo~tenit de la un mo~",are semnificatia comunitatii de origine a unui grup familial (a spita deneam intemeiata prin descendenta din acela~i stramo~) ~i cansacra, inacest sens, comunitatea de pasesie asupra pamantului, tradusa prinformula cansacrata de Henri Stahl ca praprietate devalma~a. In ab~teadevalma~a, puterea de stapanire a unui om era data de puterea lui demunca, masurata prin suprafata pe care a putea curata sau pe care acuprindea prin "aruncatul cu securea". lntavara~irile agricale fieintareau a legiltura de rudenie preexistenta, fie stabileau asemenealegaturi intre persaane care nu -raceau parte din acela;;i neam, fiindintiiriteprin zapise ari prin confirmarea martarilar sau a preatilor.Fratia de ma~ie, na~ia de ma;;ie sau cuscria de ma;;ie sunt tipuri decoaperare care se refereau la schimbul de servicii (intrajutorare) inactivitati specifice cum ar fi curatatul padurii, destelenitul sau gunoitulogarului. Numele sub care erau cunoscute asemenea schimburi deservicii sunt: sambra (sambria), invaiaJa, insatire, ortacieetc. Fratiile

47i[

r

Jt-----22 Vezi Rudenia spirituala din na~'ie fa Dragu:j, in "Sociologie roma­

neasca", anull, nr. 7-9,1936.46

copil este botezat de na~i, adidi este integrat, prin ace~tia, unui altgrup social ~ide rudenie, similar familiei - grupul religios. Numirea,adica identificarea sociala a copilului nou-nascut a fost dintotdeaunaunul din momentele cele mai importante in viata individului. EIconsacra, de fapt, adevarata na~tere, cea prin care copilul este integratunei comunitati, unei culturi anume, este conformat unei identitatisociale - ~i evident familiale - aparte. OdaHi cu primirea numeluiincepe existenta efectiva, ca persoana, a individului. In cele mai multecazuri se face 0 distinctie clara intre numele dat copilului inainte debotez - un nume generic, adesea secret, necunoscut uneori niei chiarde mama - ~i numele de botez. Riturile de acordare a numelui,asimilate de catre antropologi riturilor de integrare, se materializeazain cazul botezului cre~tin, de pilda, prin scaldatul simbolic al copilului(lustratio). Acest simbol traduce separarea de lumea dinainte, profanasau impura, ~i integrarea noului nascut in lumea curata, luminata. Deaceasta "mica mantuire" sunt responsabili na~ii. Pe langa parintiibiologici, copilul dobande~te protectia superioara a unoI' membri defrunte ai grupului de rudenie extins. Intre na~i ~i fini se instituie 0legatura la fel de trainica precum aceea dintre parinti ~i fii. Ea va fisprijinita ~i reglementata printr-un set de drepturi ~i obligatii, deservicii ~i contraservicii care fac parte din sistemul de nonne alcolectivitatii respective. Conform lui Henri Stahl, care a cercetatindeaproape "relatia spirituala din na~ie" in cadrul cercetarii monograficedin Dragu~, "na~ul nu este numai 0 persoana care apare, cu un anumit1'01ritual, la un botez sau 0 cununie, ci 0 persoana legata statornic de 0

serie de acte rituale, care formeaza intre ele un sistem. ( ... ) Na~iacapata deci un caracter de relatie permanenta care leaga doua grupefamiliale intre ele, iar sistemul de rudenie spirituala izvorat din na~ieajunge sa reglementeze sfere cu mult mai largi ~i cu totul altfel decMcum prevad canoanele biserice~ti, cu privire la botez ~i la cununie."n

Daca se mai intampla ca na~ia - sau mo~itul, 0 alta reJatieimportanta in familia romaneasca traditionala - sa se suprapuna uneoripeste relatii de consanguinitate mai apropiate sau mai indepartate, alteforme de inrudire spirituala sunt cu totul lipsite de asemenea suportnatural, de~i, prin ritualudle de consacrare, il mimeaza. FraJiile decruce, infratirea sau insuratirea, confreriile de tineri stabilite pe criterii

se puteau lega, in functie de caracterul muncilor care urmau a fiimpartite, pe miri~te, pe ogor sau pe islaz sau, in functie de sezonuldesm~urarii acestor munci, se incheiau tovara~ii de primavara, de varasau de toamna. In anumite cazuri, fratia de mo~;jeavea ca scop punereain comun a averii - a pamantului in primul rand - care se transmitea inconformitate cu regulile de mo~tenire aplicate fratilor adevarati.

In societatile pastorale, unul dintre principiile dreptului cutumiarera principiul legiiturilor apropia~e, de sange sau alianta intre proprie­tarii de turme ~i cei de mo~ii. In cazul inexistentei unei asemenealegiituri, ea trebuia suplinita de 0 inrudire conventionala. Adesea, intreproprietarii de turme din pastorituJ sedentar, functionau "baciile derand" sau impartirea responsabilitatii in conducerea stanei ~i suprave­gherea turmelor.

c) Rudenia mitica

Anterior fata de formele rituaJizate sau legale ale rudenieisociale ~i inaintea atestarii ~tiintifice a criteriilor rudeniei biologice aexistat ~i s-a manifestat ca mod de structurare a societatii umane un alttip de inrudire, rudenia mitica. Rudenia mitica este prima perceptie aidentiUitii substantiale in cadrlll grupurilor umane ~i totodata eea careatesta cea mai nobila forma de consubstantialitate: inrlldirea avea labaza legatura intre oameni dar ~i dintre ace~tia ;;i zei, prin impar­ta~irea substantei divine. Aceasta consacrare a omului - saeralitate afiintei umane - este cea care sta la originea sentimentului primar alsolidaritatii organice23.

Solidaritatea primitiva i;;i avea temeiul in asemanarea fizica aindivizilor. Conform acestei perceptii imediate, cel dintai ,?riteriu destructurare a grupurilor sociale pare a fi fost eel sexual. In virtuteaasemanarilor anatomice, femeile constituiau un grup distinct de acelaal barbatilor. Aceasta identitate anatomica era inteleasa ca descendenta

23 Dam aici acestei expresii un sens cu totul opus celui pe care i-Iatribuie Emile Durkheim. in sistemul durkheimian, solidaritatea organica eracea care se realiza pe masura ce indivizii se diferen!iau ~i apareau premiselecolaborarii intre specializari diferite; solidaritatea definita prin asemanareaindivizilor, cum este cea la carene referim in discutia de fata, era numita deDurkheim mecanica. lndraznim sa rasturnam terme~ii clasici, dat fiind ca nereferim la rudenie ~i la solidaritatea intemeiata pe descendenta com una, chiardaca este mitica.48

comllna dintr-un prototip mitic original'. Astfel, toate femeile societatilorprimitive descindeau din aceea;;i stramoa;;a mitica, iar barbatii erautoti reproducerile unui aceluia;;i stramo;;. Identici fiind, solidaritateainsemna chiar consubstantialitatea lor, avand natura organica. Chiar ;;iin sistemul formelor elementare ale gandirii religioase (studiate ;;i inter­pretate de Emile Durkheim), sistemul organizarii totem ice presupuneainrudirea tuturor membrilor unei comunitati cu spiritul totemic prindescendenta. Membrii clanului erau fiii zeului, iar relatia de consub­stantial itate presupusa de descendenta se reafirma, in rastimpuriconsacrate, prin consumarea totemului, adica prin ingerarea substanteioriginare a zeului parinte. 0 interpretare sociologidi a acestuisistemde filiatie mitica releva 0 anumita structura a acestor societati prepon­derent religioase, a~ezand la baza explicarii socialului relatia fraterna,insa nu pe cea de consanguinitate, ci fraternitatea miticiL Biologia sesupune, in aceasta ordine de intelegere a lumii, mitologiei, a;;a cum amcut-o multe mii de ani. Socialitatea este forma pe care 0 imbraca inplanul comportamentelor ;;i atitudinilor concrete reprezentarea colectivaa identitiltii tuturor membrilor unei societati, in virtutea descendenteisau originii comune. Despre sistemul de gandire durkheimist s-a spus,in randuri repetate, ca este unul sociologist, care absolutizeaza, a~adar,in interpretarea umanului, dimensiunea sociala. Socialul nll este, insa,~i nu poate fi separat de cultural, antropologie, istoric, economic,psihologic etc., intrucat el tine de datul fundamental al existenteiumane, al1L1Inecon~tiinta unei comunitati - in sensu I unei existentecomune - inerente manifestarii umanului ca atare. Solidaritatea ~isociabilitatea se manifesta nu numai in planul coexistentei, al supra­punerii ~i interactiunii celor care convietuiesc, ci ;;i in planul ceJor carese continua. Prin descendenta, suntem solidari cu inainta~ii ~i cuurma~ii no;;tri. 0 fiinta umana extrasa din societatea convietuitorilor eiinca de la na~tere24 nu poate inceta de a fi umana ~i nici sociala, caci,de~i sustrasa soJidaritatii coexistentei, ea nu se poate sustrage soli­daritatii descendente. Neintegrata societatii timpului sail, ea esteintegrata - chiar ~i numai genetic - unei societati verticale, ce 0 includealihuri de ascendentii ;;i de descendentii sai.

In lumina principiului dublei sociaJitati - orizontale ~i verticale­~i a intaietatiisistemului rudeniei mitice asupra celei biologice yomintelege de ce raporturile care structureaza, din punct de vedere sociologic,

24 Vezi cazurile copiilor salbatici, crescu!i in afara oricarui contact uman.49

grupurile de rudenie sunt, In prim\!1 rand, cele de ascendenta ~idescendenta ~i nu cele conjugale. lnaintea stabilirii unoI' linii dedescendenta biologiea, umana, au existat liniile de descendenta mitica:primii oameni sunt creatii divine, sunt c6pii sau reproduceri ai zeilorIntemeietori. Ei sunt, astfel, datori sa conserve aceasta legi'itura dedescendenta divina, ~i tocmai aceasta este cauza ~i finalitatea care staula baza casatoriei, ca institutie de legitimare a descendentei.

Confreriile, adiea fratiile spirituale extinse, erau supuse protectieiunei divinitati care devenea antecesorul, parintele ezoteric al tuturormembrilor cetei. Ele se subsumeazii tipului rudeniei mitice, maidegraba decat celei sociale, Intrucat au 0 {)ermanentii raportare lasubstratul divin, mitologic al organiziirii 101'.25 Asemenea organizarepe baza indistinctiei Intre membrii grupului ~i totodatii pe bazaexclusivitatii grupului respectiv (erau admi~i numai 0 anumitiicategorie de membri, mai cu seamii tineri nedisiitoriti, lipsiti de altetipuri de legiituri familiale -In special de cele conjugale -, gata sa sededice In Intregime rudeniei spirituale fraterne) se Intalne~te mai alesIn cazul organ iziirilor militare sau paramilitare (ordine cavalere~ti, cetede luptatori etc.).

in socieNitile tradition ale, principala resursa a securitatii~'i, deci. grupul cu cea mai mare valoGl'e pentru asigurareaprotec(iei comunitare erau tinerii razboinici. Organiza{i ingrupuri in care nu se accedea decat prin initiere, slujind unordivin ita(i cu evidente atribute de agresivitate, supunandu-seunor canoane stricte, menite sa-i fereasca de contagiunea cupGl'tea slaM, pa~nidi a vietii (in care intrau femeile ,'ji cop iii,adicci via(a familiata) :ji sa-i familiarizeze cu duritatea traiuluirazboinic, tinerii duceau 0 existenla deosebita de a celorlallimembri ai comunita{ii. Renunfand, in mare masura, la viafafamilialci corljugata sau doar amanand cascitoria, ei se integraugrupului de rudenie al confreriei.

Astfel este:ji cazul "cetelor" feciore~ti din satul romanesc,care pastreaza urmele ancestrale ale organizarii de confrerie:cetele de colindatori dar mai cu seamacele cu caracter clar

25 In timp ce fratiile de cruce, de pilda, dqi putemic ritualizate ~i ele,nu mai pastreaza referinte explicite la un model divin pe care il reinstaureazarespectivul ritual. Cel mult, juramintele sau blestemele cu care se garanteazatranscendent soliditatea legaturii pot aminti de originea lor.ca ritual religios.50

razboinic, pre cum calu~arii sau junii bra:joveni. Specificulacestor obiceiuri, acestor mistere la care nu accedeau dedit ceicu 0 foarte buna pregatire fizica ~i care initial nu numai caexclude au, de buna seama, participarea feminina, ci impuneaucastitatea participanfilor, ne sprijina la formularea ipotezei caace~·tia erau ale~i dintre tinerii necasatorifi. Ele nu includeau,lucru important, toti tinerii satului, a~'a cum se intampla cuceata fecioreasca, tot 0 organizare cu caracter paramilitar, darcare era supusa autoritaJii sfatului Mtranilor; in cetele junilorsau calu,'jarilor nu accedeau decat cei care aveau calitaJi fizice,'jimorale deosebite :ji, mai ales, cei care erau iniliali in misterulcultic - al zeului cabalin, Calu~ul, in primul caz sau al zeuluilycantrop, Cateaua, in cazuljunilor bra~ovenP6. De aici carac­terul de confrerie secreta cu cm"acter militar, caci atat calul, cat:ji lupul sunt, dupa cum am vazut, divinita(i zoomorfe protec­toare ale razboinicilor.

Cele doua obiceiuri au a structura asemanatoare de desfa­.'jurare :ji chiar un timp apropiat: calu:jarii i:ji venereazci zeul insaptamana Rusaliilor, la 50 de zile dupa Pa~te, iar junii, de~iintregullor ceremonial se desfa~oara astazi intre Blagove~tenie~'i Duminica Tom ii, obi~nuiau sa conduca ob:jtea pe muntelePostavarul in Ziua Rusaliilor, unde a:jteptau rasaritul soarelui.La acel ceas, toJi aruncau cu ce aveau in mana spre soare,pentru a goni "varcolacii,,27. Si un ritual §i celalalt se leaga,a:jadar, ~'ide cultul soarelui.

Accederea la tainele acestor dou(l confrerii se face numaidupa depunerea unui juramant in condifii ezoterice, in locuriconsacrate, nici acum deplin cunoscutede neiniJiati. Jurdmantulmembrilor cetelor se face numai dupd aparifia divinitdfii ~i esteprimit de substitutul sau reprezentantul acesteia, vataful sauMutu/. Zeul protector al confreriei mai este fntruchipat, simbolic,

26 Astazi nu se mai pastreaza decat amintirea jocului Catelei, care avealoc noaptea, in casa vatafului ~i in care junii se dezbracau pana la brau ~i sebateau cu ciomegele. Dupaaprecierea lui Alexandru Surdu, dansul era legatde retragerea solomonarului in pe~tera sa subterana, iar dezbracarea rapidaera legata de lepadarea ma~tilor in care erau transfigurati. (apud. V. OItean,Junii bra,Joveni ,Ji troitele lor din Scheii Bra,Jovului, Editura Semne, Bucure~ti,

2000, ~. 93-94)._7 V. Oltean, op. cit., p. 16-17.

de steai8, obiect rilualic cu mare indirditura sacra, aidomavechilor stdlpi totemici, care, pe toata durata obiceiului, nuavea voie sa fie inclinat. Caderea sau prabu!jirea steagului erasinonima cu prabu!jirea sau moartea divinitalii. Calu$arii maipastreaza, ca efigie a zeului cabalin, Ciocul Calu,~ului, descrisde 1011 Ghinoiu astfel: "Ciocul Calu!jului este un ciudat totemfacut de Mut sau Vataf dintr-un lemn rasucit sau cioplit informclde cioc ~'igat de pasare de balta, de cap $i gat de cal, de cap delup, de bot de caine $i cap de om, imbracat intr-o piele de iepure,impreuna cu diferite plante de leac"29. Aceasta divinitate aveaputere deplina asupra celor care 0 slujeau $i care ii incredinlausufletele lor, caci masura calu$arilor, luata pe fire de ala, era.fie insemnata pe prajina steagului, fie purtata in traista de Mut.Inilierea feciorilor se facea prin mimarea trecerii in spa!iulsacru, fie prin aruncarea "in !ol ", la inal!imi impresionante, incazuljunilor bl'a~'oveni, sau prin "Sclritul Ccllu~'ului" sau trece­rea pe sub steagul Ccllu$uluide ccltreceatafeciorilor-cai, ccllu~'arii,care, cu aceastd ocazie, i$i iau nume sacre, de cai: Cal, Ccllucean,Cdlut etc. 30 Ie~'irea lor din aceastcl ipostazd se fdcea odatcl cusavdr,}'irea ceremonialului funerar de ingropal'e a divinitdtiimoarte: ingropatul vatafului sau spartul Ccllu~'ului.

Caracterul militar al acestor cete nu este dat numai de

prC!filul divinitcljii protectoare, ci $i de fapte cu mult mai evidente.Feciorii ~'i pclrdsesc casele !ji locuiesc in com un, mdndncclimpreuncl, dorm laolaltd, in regim cazon, ca "Scl preintdmpinepericolul catastrofal al impurificdrii sacrului prin atingerea dejemei"3!, dar ~'ipentru prezervarea virilitcljii, asemenea tinerilorluptcltori din societdfile antice $i medievale. Ei se supun fclrd acdrti vdtafului ales $i oriee abatere de la poruncile acestuia estesanc!ionatcl cu asprime, prin pedepse corporale dureroase.Cdlu$arii sunt inarmati cu sabii de lemn, cu bete (bate), iardivinitatea veneratd, intruchipatcl de cel mai misterios personaj

28 Ne amintim de stindardul dacie, draco, a carui conota!ie totemic a eraevidenta.

29 Ion Ghinoiu, Obiceiul'i popula~e de peste an. Dictional', EdituraFundatiei Culturale Romane, Bucure~ti, 1997, p. 44.

~oIdem, p. 39..31 Idem, p. 40.

52

al cetei, Mutul, poate avea chiar arc cu sclgep, topor sau garbaci,arlna periculoasd a celui obi$nuit sd mane caii. La rdndul lor,junii, toti cdlare pe cai voinici, au, ca armcl specificcl, buzdu­ganul, pe care il arunccl in sus, .incercand apoi sd il prindcl inmdnd, intr-o intrecere voiniceascd de mclsurare a puterii.Jocurile in hord incheiatcl (la ccllu$ari) sau neincheiatcl (lajuniibra$oveni), in care mi!jcdrile acrobatice, care dovedesc curajul,mcliestria $i forla fizicd a executantilor, se fmpletesc cu aldtu­rarea in forma/iuni compacte a jldcdilor sunt, de asemenea,indicii pentru caracterul inifial rclzboinic al acestor ritualuri.

53

5. Evolutia istoridi a familiei.Forme de organizare familialain epoca preistoridi

Preistoria - era familiei universale

Cele trei varste ale epocii preistorice sunt cele in care se a~eazabazele mitice ale organizarilor familiale. Acum se nasc marile sistemede reprezentari sociale ~i se precizeaza rolurile sexuale.

Paleolitic. De aceasta epoca se leaga descoperirea unOf a~ezaride forma dreptunghiulara, impartite in doua jumatati ~i avandinventare care tradeaza repartitia lor pe sexe, incaperea din dreaptafiind rezervata barbatilor, iar cea din stanga femeilor. Din acest specifical locuirii, interpretabil ca proiectie spatiala a structurii familiale,precum ~i prin interpretarea simbolica a unor reprezentari mitico­religioase (idoli feminini, in locuinta femeilor sau masculini, in cea abarbatilor), s-au tras doua concluzii principale: una este cea a comple­mentaritatii valorilor masculine ~i feminine in aceasta epoca, iarcealalta se refera la existenta unor menaje poligamice (convietuireaunui grup de barbati cu un grup de femei). A~adar, este epoca de aur aconvietuirii - de~i separate - a zodiilor femininlmasculin, in care seprecizeaza forma elementara a solidaritatii umane, anume cea sexuala.Nu putem vorbi inca de preponderenta social a a unuia dintre cei doiactori conjugali ~i nici de familie ca uniune de cuplu sau ca sistemereditar, succesional. Poligamia presupune cre~terea in comun acopiilor ~i 0 reproducere "comunista" a grupului, asemanatoare celeipropuse de Platon. Astfel, competitia masculina este redusa ~i coope­rarea cetelor de vanatori este asigurata.

Mezolitic. Este epoca in care familia se 1arge~te dincolo dehotarele vietii ~i mortii. Apare ideea descendentei viilor din morti, prinfecundarea femeilor de spiritele celor defuncti ~i mo~tenirea trupurilor(este prima reprezentare a reincarnarii). Fiecare nou nascut este astfel54

intruparea unui stramo~ mitic. Conform lui Emile Durkheim, numarulsufletelor "alocate" unui trib (unui grup familial sau clan) este fix;na~terile trebuie sa echilibreze numarul mortilor. Cultul stramo~i1orincepe sa se impuna ca ~i cult familial ~i de clan. Ca ~i in paleolitic,rudenia atinge proportii cosmice, caci obiectele sacre (arbori, stanci,animale) sunt pastratoare ale sufletelor sau divinitati in sine.

Neolitic. Este cel mai important interval inaintea antichitatii. Areloc revolutia agrara, cand, pentru prima data, pamantul este cultivat ~ianimalele sunt domesticite. Cultivarea solului revine femeilor care, ca~i acesta, cunosc taina germinatiei ~i a na~terii (aparent, tara aportulbarbatului). Este era matriarhatului, in care femeia, oficianta a cultuluipamantului fecund (Zeita Mama primordiala), devine inti:iia putere inplan social ~i familial. Fertilitatea femeilor, ca ~i a Zeitei Mame, eraindependenta de virilitatea masculina (partenogeneza); se credea capruncul patrunde direct in pantecul femeii in urma atingerii unui obiectsau animal din spatiul inconjurator. Parintele nu este tata al copiilor saidecat in sens social, nu ~i biologic.32 EI asigura, cel mult, integrarea ~isecuritatea copiilor, tara a diferentia foarte clar intre proprii descen­denti ~i cei ai altora. Tatal legitima, din punct de vedere social, copiii,prin ritualuri care aveau toate caracteristicile adoptiunii. Putem, astfel,accepta ipoteza inexistentei sentimentului de procreator biologic alparintilor. Paternitatea era un concept anterior ~i superior acceptieisale biologice, moderne. Din punct de vedere substantialist, oameniierau, a~adar, legati intre ei numai prin mame, ceea ce poate anunta 0anumita precaritate a organizatiei familiale, insa numai din punct devedere biologic. Caci, din perspectiva rudeniei mitice, ei sunt oameniaiunui anum it loc, crescuti, inainte de a ajunge in pantecul matern, inpamant, in ape, in stanci, solidari in virtutea acestei filiatii cosmice.

32 Mircea E1iade, Istoria ideilor :ji credintelor religioase, vol. I, Editura$tiintifidl, Bucure~ti, 1991.

55

6. Modele de organizare a rudeniei.Institutia rudeniei miticela indo-europeni

Tiparul familiei europene i~i are originea in vechiul sistem alrudeniei indo-europene. Studierea structurilor indo-europene de rudenienu se poate face tara cunoa~terea termenilor indo-europeni caredesemneaza principalele grade ~i functii familiale. Emile Benveniste,ilustru lingvist ~i filolog, remarca faptul ca termenii indo~europenireferitori la inrudire se afla printre cei mai statornici ~i mai binestabiliti in cadrullimbilor vechi, de vreme ce sunt reprezentati in maitoate limbile. Studiul lingvistic a fost completat de cel etnologic ~iantropologic in conturarea unor teorii asupra structurilor familiale saude rudenie indo-europene. Concluziile lingvi~tilor ~i antropologilorpreocupati de investigarea aeestor structuri sunt ca, pe de 0 parte,structura familiei, schitata prin mijlocirea vocabularului veehi, esteaceea a lInei societati patriarhale intemeiata pe filiatia patriliniara ~iinchegand tiparul familiei mari (care mai supravietuie~te in societatiletraditionale, razboinice sau tarane~ti33). Structura clasiea a acestui grupfamilial este fixata de un strabun In jurlll caruia se grupeazatoti cobo­ratorii sai de sex barbatesc, eu familiile lor restranse. Pe de aM parte,termenii indo-europeni care descriu relatiile de rudenie se refera maiales la barbat, iar cei care privesc femeia sunt putini la numar, nesiguri~i cu forme adesea sehimbatoare.

Astfel, eel mai important termen, cel in jurul earuia se con­struie~te un Intreg sistem de rudenie, este cel de tatel. Eehivaientul

indo-european al cuvantului tata era pater (skr. pitar, gr. pater, got.fadar), a carui utilizare dominanta era aceea mitologica. Jupiter, con­ducatorul marelui panteon grec, este un nume proven it dintr-o designanti'ifamiliala, anume Dyes Pater sau Zeus Pater. Acest termen nu sereferea In primul rand la descendenta fizica, biologica, ei are sens

5633 Vezi wdruga sarbeasca, studiata I'nsociologie din secolul al XIX-lea.

cultural, social, ilustrat, dupa cum am aratat, in plan mitologic. De lasensul de "intemeietor, civilizator" al lui pater a plecat familiatermenilor patrius (forma adjectivaIa care se refera la ceea ce tine delumea tatalui), patria (Ioc stramo~esc, patrie), care desemneaza spatiulcultural, social, aflat sub jurisdictia tatalui (nu au existat, de pilda,derivati asemanatori de la mater). Pentru a desemna sensul familial aldescendentei exista termenul aUa (gr. aUa, got. aUa, v. s1.otici), formacare a dat In limbile vedica, greaca, latina ~i romana cuvantul tata,formula de adresare copilareasca, afectuoasa. Sensul acestui term enera de "tata care hrane~te, care cre~te" copilu\. Societatile care nu aucunoscut sensul termenului pater nu au avut niciodata 0 mitologiedominata de un zeu tata (ex.: dificultatea melanezienilor in a asimilacre~tinismul, de a con cepe divinitatea ca pe un Zeu- Tata), nu aucunoscut niciodata organizarea de tip patriarha\.

Pentru mama, indo-europenii foloseau mater (skr. matar, gr.meter, v. s1.mati) care i~i avea, de asemenea, un corespondent familiar- ~i familial - in anna (gr. annis, lat. anna). Aceasta dualitate poatesluji ipoteza ca a existat ~i 0 ipostaza mitologica materna (asemeneacelei paterne, patriarhale), insa cu mult mai veche ~i aproape ~tearsa invocabularul indo-european. Un alt argument in acest sens ar fitermenul cu care erau desemnati in greaca fratii - adelph6s sauhomogasterios - literal co-uterini. Fratia era garantata de provenientanu din acela~i tata, ci din acela~i pantece matern, ceea ce tradeaza 0filiatie straveche dominant matriliniara. Dupa cum am mentionat deja,mater nu cun~a~te derivati echivalenti celor de patrius sau patria.Conform lui Emile Benveniste, exista, totu~i, cel putin un tip dederivare comun celor doua functiuni familiale, anume cel format in-monium, care se asociaza mai ales tennenilor cu sens juridic. Matri­monium, In acest context, insemna literal "starea legala de mater", a~acum patrimonium desemna, din punct de vedere juridic, proprietateafamiliala, transmisibila de la tata la fiu. Nu exista nici 0 similitudineintre cele doua constructii, ci 0 diferenta fundamentaIa: daca patrimoniuse referea la 0 realitate sociala, juridica, formala, matrimoniu secircumscria vietii familiale riguros delimitata, mai exact trecerii femeiide la statutul de fecioara la cel de mama. Ulterior, in limbileromanice(printre care, evident, ~i romana), matrimonium a capatat intelesulgeneral de "casatorie".

o alta categorie importanta era aceea a fraternitatii (baza soli­daritatii orizontale, a generatiilor convietuitoare). Fratii (IE bhrater,

57

skr. bhratar, gr. frater, lat. frater, got. brothar) nu erau neaparatcobonltori din aceea~i parinti, ci cei Intrecare exista 0 Inrudire~nistica, descendenti dintr-un stramo~ mitic comun (un zeu tata).Inainte de a atesta 0 stare sau 0 evidenta biologica, fraternitatea aInsemnat 0 stare sociala, spiritual-culturaJa, un statut social derivat dinapartenenta la 0 fratrie.34 Rolul biologic al tataJui fiind dominat derolul sau social, nu este de mirare ca descendenta dintr-un tata comunera 0 trasatura mai degraba spirituala dedit biologica. Numai pentrudescendentii aceleia~i mame era evidentiata apropierea materiala,biologica Intre frati. De aceea, In comunitatile religioase, care sebazeaza pe descendenta dintr-un tata mitic, 0 divinitate masculina, afost preluat modelul fratiei spirituale dintre membri. Pentru sora existaun termen generic (IE swesor - skr. svasor, lat. soror, got. swistar,

v. s1. sest~a).' care desellll1a, indistinct, t?ate ~~mei~e ~upului deapartenenta ~l care reunea un tennen al unel relatll soelale-- (swe-) cuun element lingvistic arhaic ce denumea femininul (-sor).

In cadrul acestor grupuri de rudenie largi, principiu] dominantera acela al endogamiei. Fratele bunicii era, In general, acela~i cu tata]tatalui, ceea ce denota obiceiul casatoriei Intre veri. Numai casatoriaIntre veri, care suprapune tatal tatalui eu fratele mamei mamei, explieasuprapunerea avus-avunculus, adiea a denominativului pentru buniceu eel pentru unehi, sau eoincidenta Intre nepotul de unehi ~i eel debunie (ambii denumiti eu termenul nepos, In romana, nepot)36. 0ilustrare fidela a aeestui principiu al endogamiei, adiea a] suprapunerilorlingvistiee In diseutie gasim In romane~te, unde mo§ inseallll1a atat"strabun", "bunic", cat ~i "unchi" ~i unde, de asemenea, nu existadistinetie lingvistiea Intre nepot (de bunic) ~i nepot (de unehi). Re]atiaprivilegiata Intre unehi ~i nepot, ~i mai eu seama aeeea dintre bunic ~inepot, atestata la popoarele euro-asiatiee dar ~i ]a populatiile africanesau indo-amerieane, reprezinta reluarea eiclului rudeniei, atestareafinala a descendentei.

34 Tn greaca, se Tacea distinctia neta Intre categorii]e biologica ~i socialade fratie; astfel, pentru "membrul unei fratrii" a fost pastrat phrater, iarpentru "frate]e de sange" a fost alcatuit un nou term en, adelphos ("nascut dinace]a~i pantece"). Tn latina, pentm fr~tele de sange se foloseafrater germanussau, pur ~i simplu, germanus. (Vezi Emile Benveniste, op. cit., p. 181-183).

35 Relatia sociala ]a care se refera acest termen este, se pare, una decolaborare, de ~lianta (inclusiv familiala), de Inrudire, de prietenie.

36 Vezi Emile Benveniste, "Principiul exogamiei ~i aplicatiile sa]e", inVocabularul institu{iilor indo-europene, Editura Paideia, Bucure~ti, 1999.58

Intr-un asemenea sistem, intalnit i)'ial alte populatii deditindo-europenii, este Wior de imaginat ca aetivitati/e de ere§tere§i de edueare a eopiilor aveau loe in eadrul grupuri/or sexuale,de femei, pana la 0 anumita varsta, de bCirbati, odata depa§itpragul eopi/ariei. Cereetarile unoI' antropologi amerieani(Lewis H Morgan) asupra triburilor de iroehezi au aratat ea eeieare sunt naseuti din doi frati sau din doua surori i§i spun"frati", in vreme ee naseutii din 0 sora §i unfrate i!ji spun" veri".Aeest fapt atesta inea 0 data anterioritatea §i importanta maimare a solidaritatii sexuale in fata eelei de sange; aeeastaintaietate a apartenentei la grupuri omogene sexual desparteafratele de sora §i sotul de sotie, integrandu-i in grupuri separate.Dovada este §i faptul ea fratele mamei §i sora tatalui aveaustatute diferite de eele ale parintilor. Cereetarile antropologieedin Africa de Sud eu aratat ea sora tatalui este ruda eea mairespeetata §i mai aseultata; in multe eazuri, nepotul trebuie sase eomporte fata de sora tatalui eu mai mult respect ehiar deeatfata de tata. De asemenea, el trebuie sa fie foarte respeetuos eusora sa §i sa nU-i)'ipermita!amiliaritatifata de ea, mai ales daeaii este inferior ea varsta. In eeea ee if prive§te pe unehiul dupamama, el avea 0 relatie eomplementara fata de eea a tatalui eufiul surorii sale. Daea tatal era sever, rolul unehiului era de aftbland; invers, blandetea tatalui era eompensata de un eompor­tament mai dur din partea fratelui mamei. In anumite triburi,fratele mamei avea 0 autoritate mai mare deeat tatal, avandehiar put ere de viata §i de moarte asupra nepoti/or.

In eeea ee prive~te easatoria, nu exista, In sistemul indo-euro­pean, 0 reeunoa~tere ]ingvistica a acestei institutii, care s-a precizatmult mai tarziu. Casatoria era 0 actiune, nu 0 institutie In sine. Caactiune, implica doi termeni specializati: barbatul ~i femeia. Pentrubarbat - ~i starile corespondente aeestuia - au fost atestati termeniverbaJi, iar pentru femeie, termeni nomina]i. Partea maseulina este,a~adar, conform acestor eonstruetii lingvistice, cea care aetioneaza,partea dinamica, In vreme ee termenii feminini sunt cei care identifieaactiunea suportata de femeie. Barbatu] "I~i ia sotie", iar aceastaactiune a sa este numitii, In indo-europeana, wedh. In latina va apareaun nou verb cu ace]a~i sens, anume ducere - respectiv uxorum ducere(a lua in casatorie). Tatal fetei - sau, in Jipsa acestuia, fratele ei - 0

59

6138 Vezi referirile anterioare asupra rudeniei mitice.

Familia antidi in Grecia si Roma.Modelul familiei-cetate '

Familia extinsa a societatii antice.Structura grupurilor de {udenie

In antichitate, familia desemna, dupa Fustel de Coulanges,grupul de oameni adunati In jurul vetrei sau in jurul mormintelorneamului. Este 0 definitie spatiala, dar care se refera la 0 spatialitatesacra, intrucat atat vatra sau altarul casnic, cat ~i mormintele eraulocuri sacre. Herodot sau Plutarh au folosit, in scrierile lor, in lac determenul familie pe acela de casa sau camin (greaca - epistion, ceeace se afla langa 0 vatra sacra).

Vechii greci cuno~teau patru nivele de rudenie: fratria (phrater),c1anul aristocratic (genos), rudenia (anchisteis) ~i locuinta (oikos).Fratria ~i clanul grupau familiile care i~i revendicau inrudire comuna~i drepturi ereditare comune (in special religioase, adica tinerea cultuluiacelora~i divinitati protectoare familiale38). Rudeniile (anchisteis)includeau legaturile de sange pana la verii de gradul 11; acesta eracadrul in care era posibila mo~tenirea.

Familia romana era 0 unitate economica integrata unui sistem derudenie patriliniar, condus de unul sau mai multi ~efi, In care ereditateamasculina avea intaietate. Nivelele organizarii familiale erau reprezentatede gentes/curii/triburi. Ginta era forma largita a familiei antice, careavea un cult particular, sarbatori religioase deosebite de ale altorfamilii, un altar propriu ~i mormant pentru strabuni. Membrii sai puteauprelua, unii de la altii, mo~teniri1e, la fel ca in rudenia greaca (anchisteis).Solidaritatea intre membrii gintilor se baza pe responsabilitatea comuna~i pe supunerea fata de un ~ef,pater familias, care cumula functiile demagistrat, preot al cultului familial ~i comandant militar. La gred,conducatorul grupului de rudenie se numea arhonte. Un grup de rudenie

7.

37 Pentrumai l11uItereferinte,veziEmileBenveniste,op. cit., Carteaa II-a.

incredinteaza mirelui: nuptum dare. Cat despre participarea femininala actul dinamic al disatoriei, savar~it intre barbatii familiei sale deorigine ~i sot, ea nu este redata de nici un verb. Latinescul nubere(luarea valului ritualic de pe cre~tetul sotiei) este mai degraba un verbpoetic; uzuale raman cele deja mentionate. Femeia este a~adar, con­form acestor argumente lingvistice37, obiectul pasiv, care nu initiaza ~inu Indepline~te nici 0 actiune, care da consistenta - nominal a ~isubstantiala - actiunii savar~ite de barbat. Ea materializeaza initiativaacestuia prin schimbarea statutului sau, de la conditia de tanara fata lastarea legala de mater (term en cu conotatie juridica). Barbatul, celcare este partea dinamica a casatoriei, nu sufera 0 schimbare funda­mental a de statut. De aceea, el este important ca factor declan~ator,dar mai putin ca factor de materializare a casatoriei. In cele din urma,consumarea casiltoriei, adica procrearea, se va desavar~i ~i va devenievidenta prin femeie.

Expresiile actuale din limbile europene pentru casatorie sunt,toate, creatii secundare: franceza - mariage (sau engleza - marrige)sunt derivate ale latinescului maritus, care desemna pe cel care avea 0mari, adica 0 fata tanara, de maritat, sau 0 tanara sotie. In indo-iranica,marya Insemna barbat tanar, aprig, curajos, luptator; ca termen colectiv,el desemna 0 intreaga clasa de tineri razboinici. In greaca ~i latina,cuvantul s-a specializat pentru sensul de "fata tanara". ~i in alte limbiavem acceptiuni derivate ale casiltoriei: in german a, ehe inseamna lege,accentuand caracterul normativ al relatiei; termenul rusesc brakinseamn~ "a lua", adica a imbogati neamul cu un capital reproductivpretios. In romana, casatorie are ca radacina casa, locul de Intemeierea unei familii, proiectia spatial a a acesteia.

60

(gens) avea drepturi proprietare funciare comune (care inc1udeaumormintele), care se transmiteau in interiorul gintei, responsabilitatejuridica sau sociaIa comuna39, identitate comuna. Obiceiul de a finumit dupa numele tatalui (sau identitatea patronimica) dateaza tot dinaceasta epoca a gintilor. Original', patronimul era numele comun tuturormembrilor unei gens, numele stramo~ului mitic, intemeietor al neamului.

Rudenia era, in societatea romana, de doua tipuri: agnatic a ~icognatica. Distinctia era tacuta de descendenta patriliniara com una,care indrituia numai relatiile agnatice. Acestea se definesc prinlegatura dintre persoanele aflate - sau care s-ar fi putut afla - subputerea comuna a unui singur pater familias ;;i include sotia, copiii,nepotii de fii (nu ~i de fiice), fratii ~i descendentii de frati (nu ~i desurori), precum ~i gentilii, adica fiii naturali nelegitimi, care pastrau,totu~i, un statut deosebit de al celorlalti membri. Cogna1iunea desemnafiliatia nediferentiata (atM patriliniara, dit ~imatriliniara) Iegatura dintrecei care, de~i au un parinte comun, nu se mai afla sub autoritateamorala a aceluia~i pater familias, cum ar fi, de pilda, Iegatura dintrefrati ;;i surorile casatorite sau dintre descendentii acestora.

Termenul de familie, de;;i va Incepe a fi folosit In acceptiuneaactuala muIt mai Hirziu, In epoca medievala, deriva din cuvfmtuI Iatinfamulus, care denumea servitorii, cei care slujeau in casa. La romani,termenul familia a cunoscut mai multe sensuri distincte: initial, dupacum am vazut, eI desemna totalitatea sclavilor aflati In stapanireacuiva; prin extindere, a ajuns sa denumeasca un grup de persoaneaflate sub ascuItarea unui conducator, precum ~i totalitatea bunurilorde care acesta putea dispune40• Paterfamilias capata, a~adar, conotatiaunui conducator al unui grup de oameni ;;i a unui proprietar, a unuistapan de bunuri. Puterea - observam, de natura sociala sau politica ­pe care pater familias 0 avea asupra bunurilor ;;i persoanelor eradesemnata printr-un singur termen, manus, al carui sens original'

39 Un membru al unci familii care saviir~ea0 crima pedepsita de legileceta!ii, era 'insotit la tribunal de toti membrii gintii sale; niciodata ace~tia nuputeau depune marturie 'impotriva lui, indiferent de aversiunile personale.Judecata cetatii, publica, era 'insa dublata de tribunalul familial, al caruimagistrat era conducatorul grupului.

40 Este forma ini!iala de definire a familiei ca forma de proprietate.Asupra acestui extrem de interesant subiect vezi mai jos, Functia economidiafamiliei -Proprietateafamiliala (p. 177-182).62

indica faptul ca romanii nu taceau distinctie Intre familie ca forma deconvietuire sociala ;;i familie ca forma de proprietate. Mai tarziu,manus a ajuns sa desemneze inclusiv puterea legitima pe care sotul 0avea asupra sotiei. Treptat, puterea lui pater familias s-a specializat petrei dimensiuni, care nu s-au manifestat distinct, ci in cadrul aceleia~istructuri comune familiale: 1) patria potestas era autoritatea absoluta atatalui asupra descendentilor; 2) dominica potestas reprezenta autoritateaasupra sclavilor, a carei manifestare avea forme foarte asemanatoarecu patria potestas; 3) dominium reprezenta stapanirea asupra bunurilor,proprietatea inalienabiIa (spre deosebirede bona, care se referea laposesiunea asupra bunurilor ce puteau fi instrainate, expropriate).

Patria potestas

o particularitate cu totul deosebita a legii romane era aceea caresupunea fii, puberi sau casatoriti, autoritatii tatiilui, pana in momentuldecesului acestuia. Pater familias pana la moarte, tatal era judecatorulnatural al fiilor ;;i fiicelor sale, avand dreptul de a-i condamna lamoarte printr-o sentinta particulara41• Fiii nu deveneau conducatori defamilie, nu puteau semna contracte, nu puteau elibera sc1avi atata timpcand tatal era In vi~ta. De asemenea, tot ceea ce ca~tigau sau mo;;teneau,revenea acestuia. In schimb, putea primi, pI'in bunavointa patriarhului,o alocatie de care dispuneau liberi (peculiu). Aceasta dependentaeconomica total a de conducatorul familiei ii apropia pe fiii legitimi deconditia sclavilor. Din pricina acestei servituti, nici nu puteau facecariera publica tara autorizatia parintelui, caci chiar daca In virtuteanobilei lor stirpe erau ale~i senatori, cheltuielile presupuse de exerci­tare a acestei functii trebuiau neaparat sustinute din averea familiala.

Legatura de descendenta ca temei al familiei antice.Descendenta selectiva san adoptia

Dupa stabilizarea structurilor de rudenie, in epoca marii migratiiindo-europene, a antichitatii greco-romane, familia i~i va preciza pro­filul public, eminamente social. Nici in aceasta epoca nu se ajunge ladominatia structurilor biologice in cadrul familiei. Legaturile familialeerau consacrate inca din punct de vedere cultural, religios (in Antichitate

41 Ultimelecazuri s-au 'inregistrat'intimpul lui Augustus, primul 'imparatroman (27 i. Hr. - 14 d. Hr.).

63

cre~te ~i se structureaza in forme maistabile cultul stramo~ilor), social- ~i doar subsidiar biologic. Chiar ~i na~terea nu este inca translata inacceptiunea sa biologista, ci este un fapt preponderent social. Copiiisunt primiti in cetate ~i in neam numai daca au sustinerea familiala,acordata de conducatorul familiei. Nascuti de mame, ei sunt depu~i demoa~e pe pamant42• De acolo, ei pot fi ridicati de tata sau nu. In primulcaz; cel fericit, nou nascutii sunt admi~i ca fi} legitimi in familia tatalui~i, deci, i~i au viitorul asigurat in cetate. In al doilea caz, cand nuprimesc consacrarea paterna, ei VOl'fi expu~i la intrarea casei sau, invase de pam ant, in locurile publice. De aici ii putea lua oricine; soartacare Ii se rezerva in mod obi~nuit era aceea a cre~terii ~i vinderii lorulterioare de catre negustorii de sclavi. De regula, copiii expu~i nu erautotu~i, rodul iubirii matrimoniale legitime; de cele mai multe ori, eierau bastarzi, conceputi de capul familiei cu sclavele caseL sau dematroana in timpul vreunei absente indelungate a sOfului. De altfel, inTmperiul Roman contraceptia era 0 practica frecventa. Numarul optimde urma~i, in familiile nobiliare, era unul sau doi. Plinius scria ca,odata ce apare ~i al doilea copil, parintele trebuie sa se gandeasca la unginere sau 0 nora cu avere, pentru ca nimeni nu vroia sa impartamo~tenirea. Totu~i, interesul cetatii mentinea 0 natalitate ridicata inrandul cetatenilor: mamele care na~teau trei copii beneficiau deanumite privilegii legale ~i se considera ca i~i mcusera datoria fata decetate.

A~adar, odata nascuti, copiii trebuiau adaptati de conducatarulgrupului pentru a face parte legitim a din familie. Faptul social, tradusritual, cutumiar sau juridic in prevederile de adoptie primeaza ciaI' infata faptului biologic43. In general, voce a sangelui era acaperita deratiunea pastrarii patrimoniului familial, de primatul numelui defamilie. Fiii naturali sau ilegitimi nu aveau decM putine ~anse de a firecunoscuti de tati; ei purtau numele mamelor ~i emu exclu~i de lama~tenire. In schimb, 0 practica frecventa era adoptiunea saudescendenta selectiva. Un capil erau dat in adaptie chiar de catreproprii parinti, pentru a i se asigura un viitor mai bun, a cariera

42 Vechi ritual ce trimite la credintele neolitice ale maternitatii primor-

diale a4?amantului. A'" •• ' ••

. Acesta este un argument III spnjlllul demersulm 1m EmIle Durkhelmde interpretare a formelor familiale prin studierea eutumelor, moravurilor §idreptului, ea practiei comune §i constante in toate conduitele individuale,singurele ee pot da seama asupra esentei stabile a institutiei familiei.64

prestigioasa. De partea cealaIta, parintii mra copii sau care, din diferitemotive, i~i dezmo~tenisera proprii fii, doreau sa adopte tineri ai carol'talente, demne de a duce fala familiei adoptive in Senatul cetatii, sajustifice investitia de avere mcuta. Cel mai celebru exemplu este,poate, cel allui Octavianus, fiul adoptiv allui Cezar, devenit apoi, larandul sau, Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus, primul imparatal Romei. Acest prim at al apartenentei legitime la a ramura patro­nimica, justificabil pI'in criteriul selectarii celor mai buni cetateni(criteriul cetatii), face anumiti autari sa se pronunte dezaprobator asuprafamiliei antice ca lipsita de fundament natural. Nu putem reduce,totu~i, intelegerea familiei doar la afectivitatea cu baza genetica. Dim­potriva, dincolo de a constitui doar a institutie de natura bialogica,asemenea spetelor animale, familia este, in primul rand, ~i inAntichitate,o institutie sociaJa, culturala, religioasa, a carei impOliantaa egala, de multe ori, pe aceea a cetatii. De altfel, complexitatearelatiilor dinastice a influentat pana tarziu, in Evul Mediu, structurasocieHitii globale. Ceea ce noua ni se pare nenatural, era firesc intr-oepoca in care natura se supunea moralei in virtutea unui idealismmoral superior, iar familia era unul dintre principalii exponenti ~iresponsabili de pastrarea acestui idealism.44

Cuplul conjugal. Casatoria ca instrumentde obtinere a descendentei legitime

Fata de relatia de descendenta, de paternitate sau de filiatie,relatia conjugaJa pastreaza un rang secundar ~i in Antichitate. Laanticii greci sau romani, casataria insa~i, inainte de a fi a institutie insine, constituia 0 indatorire civica ~i familiala; ea este una din nume­raasele hotarari dinastice pe care trebuie sa Ie ia un nabil. Casatoriaeste instrumentul prin care se realizeaza legatura intre ascendenti ~idescendenti ~i nu are decat impartanta derivata din slujirea acestuiscap. Femeia, devenita nubila inca de la 12 ani (cand barbatii incepeau

44 Lucrurile nu s-au complicat din antichitate pana la noi, ei, dimpo­triva, s-au simplieat, uneori exeesiv. Abandonarea dimensiunii moralitatiiideale in favoarea unor curente precum pozitivismul, materialismul saunaturalismul se poate interpreta ~i ca 0 asumare a uno I' limitari spirituale eene plaseaza pe 0 pozitie net inferioara celei ocupate de vechile sisteme demorala, antic a sau cre~tina.

65

1.~[1

sa i se adreseze cu "doamna" - domina, kyria), era considerata 0natura inferioara celei a barbatului. Legea lui Manu spune ca"Femeia,In timpul copiUiriei, depinde de tatal ei; In timpul tiheretii, de sotu1 ei;daca-i moare sotul, de fiii sai; daca nu are fii, de rudele apropiate alesotului; caci 0 femeie nu trebuie niciodata sa se conduca dupa bunul eiplac,,4s. In casiltorie, ea se desparte definitiv de familia de origine prininitierea religioasa Intr-o alta forma de cult46 ~i prin supunerea cvasi­total a autoritatii sotului. Dupa cum am amintit, puterea conduciltoruluifamiliei asupra sotiei sale era desemnata, la romani, prin termenulmanus, preluat de jurisconsultii lor. De~i multi comentatori fac dinacest termen dovada supunerii femeii In fata fortei fizice a barbatului,este mai probabil ca aceasta supunere sa se datoreze, ca Intreg dreptulprivat, credintei adanc Inradacinate In superioritatea barbatului. Dealtfel, de~i casatoria 0 face pe femeie supusa sotului ei, ea Ii confera,In acela~i timp, cea mai Inalta demnitate la care putea aspira, anumeaceea de sotie, mater familias, matroana, pe care 0 poate pierde dacaW pierde sotu!.

Morala casnica recomanda ascultare sotiei ~i putere de comandasotului, dar ~i respect reciproc. Cei doi nu sunt persoane legate prinsentimente sau interese particulare, ci Impart 0 responsabilitate care iidepa~e~te pe fiecare In parte. Atat sotul cat ~i sotia reprezinta cate unstatut important In structura familiala, cate un sacerdotiu chiar. Eipoarta acela~i titlu In familie: pater familias - mater familias la romani,oikodesp6tes - oikodispoina la greci, grihapati ~i grihapatni lahindu~i. Acela~i principiu al legaturii de statut familiala este sugerata~i In formula pe care 0 rostea femeia romana la casatorie: Ubi tuCaius, ego Caia (unde e~ti tu Caius, eu sunt Caia)47. EI este conduca­torul cultului, iar ea este executantul unui mare numar de ritualuri, maiales al celor care privesc religia casnica. Religia nu acorda femeii unrang egal cu al sotului sau, ea nu este stapana vetrei sacre la caresluje~te. Ea nu detine religia prin na~tere, ci delegat; este initiata Incultul domestic al familiei sotului prin casatorie. Nu ii poate reprezenta

45 Legile lui Manu, V, p. 147-148.46 Initiere foarte asemanatoare ritualurilor de botez ale religiilor pub lice.

Pentru amanunte, vezi mai jos, Functia de reproducere a familiei sau repro­ducerea biologier, a societiitii - Ciisiitoria (p. 147-153).

47 Fustel de Coulanges, Cetatea anticii, vol. I, Editura Meridiane,Bucure~ti, 1984, p. 141.66

pe stramo~i, Intrucat nu descinde din ei ~i ea Insa~i nu va deveni unstramo~. Totu~i, sotia I~i are propriul sau domeniu ~i drepturispecifice. Unde nu exista sotie, nu exista nici urma~i, iar cultul casniceste insuficient ~i incomplet. Conform lui Plutarh, la romani prezentasotiei este atat de necesara In savar~irea ritualurilor sacrificiale Incatun preot I~i poate pierde sacerdotiul ramanand vaduv. Cu toateacestea, ea nu era oprimata Intr-o cariera matrimoniala tara cale deIntoarcere, caci nu erau rare cazurile In care sotia divorta spre a serecasatori (caz In care I~i recapilta zestrea) sau savar~ea adulter.Gre~eala ei era, tocmai prin prisma inferioritatii conditiei sale morale,imputata slabiciunii barbatului, care a perm is adulterului sa piltezeviata publica a cetatii48. Adulterul era, de altfel, una din cele mai grelecrime care se puteau comite Impotriva familiei. Semnificatia sa nuconsta In IncaIcarea fidelitatii afective a sotilor, ci In pericolul Intinariidescendentei prin na~terea de fii bastarzi, descendenti ai altui tata,care, netacand parte din grupul agnatic (lntemeiat de descendentapatriliniara) supus lui pater familias, riscau sa pangareasca religiafamiliala ~i cultul stramo~ilor. lata de ce legile antichitatii greco-Iatinedadeau tatalui dreptul de a nu recunoa~te copilul, de a-~i judeca sotia~i de a pedepsi adulterul chiar prin moarte. Mai mult decat dreptul,sotul avea obligatia morala fata de neam ~i fata de cetate sa nu lasenepedepsita 0 asemenea fapta, chiar daca sanctiunea se putea limita larepudierea vinovatei.

Familia de dincolo de moarte. A1timembri ai familiei:sclavii, libertii ~i clientii

Familia antici'i, In care primordiala era legatura de ascendenta(dependenta totala, biologica, sociala, identitara, economica de parinte)~ultiva cu precadere relatia cu mortii neamului, cu familia de dincolo.In continuitate cu extensia dincolo de moarte a familiei mezolitice ~i,mai ales, neolitice exista convingerea ca stramo~ii fac, In continuare,parte din familia de care au tinut. Prezenta lor era fizica, pentru ca ei

48 In Iliada lui Homer, de pilda, slabiciunea evidenta a Iui Menelaos,la~itatea lui manifesta in timpul razboiului troian, pare a fi unul din motive Iepentru care Elena cedeaza planului ilicit allui Paris. El nu schiteaza insa nicio tentativa de a raspunde sau de a pedepsi gre~eala femeii. Neamul sau vasuferi, de aceea, prin omorarea fratelui sau, Agamemnon de catre sotia acestuia,Cliternnestra, sora Elenei ~i prin declan~area dramei orestiene.

67

erau ingropati in proprietatea familialii, in apropierea domiciliuluifamilial (pana dind, la Roma sau in marile ceUiti s-a interzis, dinmotive de igiena publica, ingroparea mortilor in incinta cetatii ~i s-auproiectat cimitire comune), dar era mai ales resimtita in plan mitico­religios, dici spiritele parintilor morti deveneau semidivinitati protec­toare sau, dimpotriva, razbuni'itoare, in functie de de~otamentul cucare urma~ii in viata Ie respectau sau Ie neglijau cultul. In coerenta cuvechile credinte neolitice, stramo~ii erau cei responsabili de fecunditateafemeilor, dimpului, vite1or.

Fustel de Coulanges descrie astfel vecinatatea in caretraiau viii (;'imortii aceleia:ji familii: "in afam easei, pe dimpiainvecinata, se ajla un mormant. Este cea de-a doua locuinta afamiliei. Aici se odihnesc la un loc mai multe generatii destrabuni; moartea nu i-a desparld. in aceasta a doua exi;t~nla,ei ram an impreuna (;'icontinua saformeze 0 familie unda. Intrecei vii §i mortii familiei nu-i decat aqeasta distanta, de ca{ivapa§i, ce desparte casa de mormant. In anumite zile, cei vii seaduna langa strabunii lor. Le aduc pranzul funebru, Ie varsa pemormant lapte §i vin, depun pdijituri (;'ifruete sau ard pentru eiearnea unei vietime. in sehimbul aces tor ofrande Ie eel' sa-iocroteasea; if denumese zeii lor (;'i Ie eel' sa fad; astfel earoadele eampului sa fie imbel§ugate, easa injloritoare, inimilepline de virtute". 49

Pe langa membrii naturali ai familiei (ascendenti, in viata saumorti, ~i descendentii naturaJi sau adoptati), in familia antica maiintrau alte trei categorii: sclavii, libertii ~i clientii. In familiile anticesclavii intrau printr-un ritual ce seman a in mare masura cu cel deadoptie sau de casatorieso. Din momentul integrarii intr-un neam,sclavul asista la acela~i cult cu toti ceilalti membri, iar zeii familiei i~iintindeau puterea protectoare ~i asupra lui. De~i avand, ca ~i femeile, 0natura inferioara, sau tocmai pentru acest motiv, el va fi iubit ~i ocrotit~i va avea un loc rezervat in cimitirul familial; sufletul sclavilor este

49 Fustel de Coulanges, op. eit., p. 63.50 Tot Fustel de Coulanges descrie ciudatul ritual prin care sc1avul intra

in familie: ,,1 se spunea sa se apropie de vatra sacra; era pus in prezentadivinitatii casnice; i se turna pe cap apa lustrala; in sfiir~it, selavul imparteacu familia ciiteva turte ~i fructe." (op. eit., p. 161).68

lipsit de autonomie, ei au nevoie de un indrumator. Sclavia presupune,a~adar, legatura pe viata ~i pe moarte cu familia stapanului, dar, inacela~i timp, ea garanteaza ~i existenta unui statut stabil, a unui formede apartenenta. Eliberarea nu despartea sclavii de familiile pe care Ieslujeau, caci ar fi fost 0 impietate ca, odata initiati unui cult, sa ilabandoneze. Acest lueru nu se putea face fad a atrage mania ~irazbunarea divinitatilor. Fostul sclav devenea libert, ~i era dator sapastreze legatura cu familia fostului stapan, acum patron, chiar numaiin mod simbolic, prin aducerea periodica a omagiilor (obsequium). Elva pastra numele familiei. Clientii, autoproclamati ca atare, suntoameni liberi (sau Iiberti), ce se pun, de buna voie, sub protectia uneifamilii ilustre. Ei i~i aduc zilnic salutul patronului, in schimbul unuibaqi~ simbolic sau unor recompense mult mai substantiale. Clientelase structureaza ierarhic, in functie de statutele membrilor ei, care puteaufi poeti sau arti~ti (Juvenal, Martial), oameni de afaceri, aspiranti la 0cariera politica etc. Astfel, pater familias prime~te in casa 0 partesemnificativa a cetatii, asupra careia exercita 0 autoritate moralii. Dealtfel, puterea publica sau politica era, in antichitate, aceea~i cu auto­ritatea familiala. Multa vreme, in Roma, indatoririle fata de clienti VOl'

fi mai importante dedit cele fata de cognati (rude prin alianta).Familia este extinsa la dimensiunile ceti'itii. Cetatea este, in

spiritul ~i normele organizarii sale, reprezentata in cadrul familiei.Acelea~i valori domina cele doua tipuri de organizari, inca indistincte.Intre spatiul public ~i spatiul familial este 0 continuitate al dirui garanteste pater familias, conducatorul politic al familiei ~i conducatorulmoral al cetatii. Aceasta coerenta intre spatiul familial ~i cel public nuse va mai regasi de aici inainte in istoria familiei.

69

8. Patriarhalismul familialsi manifestarea sa ritualica..,Cultul stramosilor,

Dupa cum am subliniat deja, familia depa~ea cu mult, in formelesale traditionale, importanta ~i aria sociala pe careJe detine in prezent.Dadi in perioada preistorica familia s~ suprapunea, intr-o maremasura, cu forma de societatea existenta (hoarda, clan, trib, ginta etc.),in Antichitate ~i chiar la inceputurile Evului Mediu, pfma la definiti­varea intluentei cre~tine in ceea ce prive~te impunerea nucleuluiconjugal ca baza a familiei, descendenta sau filiatia era cea careextindea granitele familiale - pe baza criteriului originii eomune - atiltpe orizontala celor din aceea~i generatie sau din generatii apropiate,cat ~i pe verticala spite10r de neam, incluzand nl;!numai membrii inviata ei ~i - mai ales, uneori - pe cei morti. In cadrul familiilorextinse, familia patriarhala ocupa un loc distinct datorita orientariispecifice a legaturii primordiale a filiatiei: aeeasta acorda cea maimare importanta antecesorilqr, nu suceesorilor, nici largirii grupuluide rudenie con generational. In cadrul acestor familii, definitorie esteexercitarea autoritatii tradition ale a tatalui nu numai asupra fiilor ~ifiicelor s~le biologice, ci ~i asupra celorlalti membri ai grupului derudenie. Intemeietorii, aseendentii, eei care au inaugurat 0 filiatienobila (de multe ori revendicata din vreo divinitate) sunt cei in jurulearora se artieuleaza familia patriarhala. Ea este, de aceea, strans legatade eultul stramo~ilor mitici ~i se bazeaza, ca mod de eontinuitate ~i deformare a spitei de neam, pe criteriile deseendentei spirituale, arudeniei mitiee - ~i abia secundar pe acelea ale inrudirii biologiee.

Cultul stramo~ilor ~i importanta luiin organizarile £amiliale patrilinare

Cultul stramo~ilor este alteeva deeat cultul mortilor. Daca, depilda, occidentul cre~tin i~i cinste~te mortii (dintre care unii, sanctifieati,pot deveni obiect de cult), asta nu inseamna ca defunctii intervin invreun fel in viata celor vii, ca aee~tia ii invoca pentru a-I implica in70

existenta lor. In schimb, in societatile care cunosc cultul stramo~ilor,ace~tia se constituie ea 0 autoritate divina, care i~i judeca descendentiiin functie de capacitatea aeestora de a pastra ordinea data a lucrurilor.Nu toti cei care mol' devin stramo~i. Doar mortii care devin obiect alveneratiei eelor rama~i in viata, care inaugureaza un cult sau seintegreazaunei forme de cultinchinata lor pot fi considerati ca atare.In numeroase societati, cercetarile antropologice audescris aeeastatransformare a mortilor in stramo~i ca avand doua etape, a~a cum aratapractica dublei inmormantari: prima este eonsacrata ingrijirii cada­vrului ~i poate deschide 0 perioada nefasta, in timpul careia spiritulcelui raposat se manifesta rauvoitor fata de eei rama~i in viata; cea de-adoua, con stand in ritualuri speeifiee care sugereaza integrarearaposatului in grupul stramo~ilor, este cea care marcheaza metamorfozaaeestui spirit in divinitate. Pentru grupul de rudenie, stramo~ul este 0fiinta sacra, la care trebuie sa se raporteze in actiunile cele maiimportante intreprinse ~i care trebuie onorata (venerata) prin ritualurispecifice, care au dubla menire de a nu-i atrage razbunarea (in cazulabandonarii cultului, a tulburarii puritatii descendentei sale etc.) ~i dea-I solicita interventia binemciitoare sau protectia.

Dupa cum am mentionat, "adoptarea" unui stramo~ sau pozitiape 0 ocupa in cadrul unui grup de rudenie poate sa fie definita printr-orelatie genealogica reala cu de1'cendentii sai, sau printr-o genealogiesimbolica, mitologica, fictiva. In primul caz, cultul prive~te 0 unitatefamiliala mica, de multe ori 0 singura unitate domestica; in al doileacaz, cand este yorba despre stramo~ii mitici, ei sunt revendicati cafondatori de structuri de rudenie largite, ginti, clanuri, triburi saugrupuri etnice. De cele mai multe ori figuri transcendente, stramo~iimitici pot fi identificati cu anumite animale totemice (cum este cazultriburilor australiene sau indo-amerieane), eu eroi (oameni cu destine~i calitati exceptionale care, datorita meritelor lor au fost divinizati)sau chiar cu zei. Adesea, insa, intre stramo~ii "naturali", cei apropiati~i stramo~ii mitici exista 0 legatura bazata pe continuitatea gene a­logica, ce tine cont atilt de istoria recenta a neamului, cat ~i de origineaaeestuia, printr-o raportare permanentii la scenariul intemeierii sale.Opinia antroplogilor moderni este ca, de fapt, descendentii sunt ceicare "il fac" pe stramo~, astfel incat, la moarte, existenta uneidescendente este singura eonditie care poate garanta transformareadefunctului in stramo~. Crearea unei descendente este, insa, una dincele mai de seama - daea nu chiar cea mai importanta - din datoriilepe care stramo~ii Ie impun unna~ilor. Stingerea neamului este cea mai

71

mare nenorocire Intrucat presupune stingerea cultului; totu~i, dadioprirea succesiunii este vina urma~ilor, pastrarea ei este meritulstramo~ilor. Este impropriu, a~adar, ~i Impotriva oricarei logici savedem In succesori pe adevaratii creatori ai neamului; ei VOl' deveniastfel numai prin metamorfozarea, la randullor, In stramo~i.

in lumea antica, familia se compunea din unul sau mai multenuclee care includeau tati, mame, copii ~i sclavi. Autoritatea ii reveneatatalui sau celui mai biHran membru. Totu~i, el era numai reprezen­tantul, "delegatul", purtatoruJ unei puteri care Ii era conferita dedincolo de sine, de dincolo de existenta sa lumeasca limitata. Putereape care 0 avea asupra celorlalti (de viata ~i de moarte) avea conotatiesacra ~i nu se justifica prin meritele sau. calitatile sale personale.Adevarata sursa a autoritatii sale era zeuJ suveran al religiei casnice,pe care grecii 11 invocau prin vatra sfiinta (estia despoina), iar romaniiprin Lar familiae pater (Land, tatal familiei). Acesta nu era, de celemai multe ori, decat un stramo~ mitic, Intemeietorul In plan sacru alneamului respectiv, un zeu, un semizeu sau un erou divinizat. Inaintede a fi conducatorul neamului de aici, patriarhul era succesorulstrihl1o~ilor mitici ~i viitorul stramo~. EI trebuia sa slujeasca ~i savegheze ca cei de aici sa. nu coboare sub demnitatea antecesorilor. EIera cel care raspundea de slujirea focului sacru, era pontiful religieineamului. Dupa cum am mai amintit, dincolo de rolul sau de "pro­creator" (in sens social ~i religios mai mult decat in sens biologic),termenul de tata desemneaza un titlu ierarhic, 0 functie social a;echivalentul sau este acela de patriarh ("cel mai batran tata"), pozitiecare reune~te rolurile de magistrat suprem, conducator militar, rege ~ipreot. Fustel de Coulanges descrie astfel exercitarea acestei din urmafunctii a patriarhului, pe care el 0 vede ca cea mai importanta in cadrulfamiliei antice:

in toate ceremoniile religioase el este cel ce indepline~tecea mai inaltafunctie; taie animalul pentru sacrificiu; gura saroste.Jte formula de ruga ce trebuie sa atraga asupra sa ~'iasupra a lor sai protectia zeilor. Familia ~i cultul continua prinel; el reprezinta prin sine insu~i intregul ~ir al descendentilor.Cultul casnic se bazeaza pe el; aproape c-ar putea spuneprecum hindusul: Eu sunt Zeul. Cand va veni moartea, el vafi 0.fiinta divina pe care urma~ii 0 VOl' invoca?

51 Fustel de Coulanges, op. cit., p. 126.72

Modelul societatii patriarhale chineze

in China, pietatea filiala a constituit temeiul moralei domestice ~icivice. in Intreaga societate chineza, respectul autoritatii paternereprezinta cea mai importanta obligatie sociala. Conform opiniei luiMarcel Granet, marele pasionat al civilizatiei chineze, in aceastasocietate morala domestica este determinata de 0 anumita moral a civica.

Cu toate acestea, legatura este inversa: nu familia urmeaza modelulformalizarii ~i ritualizarii societatii, ci societatea preia formulele deorganizare familiala. Conform primelor modele anuntate de stmcturilefamiliale neolitice, ca ~i in familia antica, rudenia, inainte de a se reze­ma pe criteriile descendentei biologice ~i al afectiunii care leaga, invirtutea acesteia, parintii de copii sau sotii intre ei, este sustinuta dedescendenta mitica ~i de relatiile de natura spirituala dintre membriigrupului. Deoarece inainte de a se cunoa~te exact contributia fiziologica,biologica parintilor in procreatie, prima lor responsabilitate era.de aintegra social, cultural ~i religios descendenta in cadrul societatii, ~irudenia a capatat importanta sociala, culturala sau religioasa inainte dea capata importanta biologica. in Antichitate acest primat al rudenieimitice s-a mai atenuat, dar nu a disparut: de aceea, fiii adoptivi erauplasati in acela~i plan al importantei cu descendentii naturali saubiologici; tot din aceasta cauza ritualul adoptiei (inteleasa, de fapt, caintegrare sau initiere in comunitatea familiala, aidoma integrarilor sauinitierilor in anumite grupuri religioase) era - in linii mari - acela~ipentru toti membrii grupului familial, sotie, sclavi sau copii. Ceea ceeste important de retinut in organizarea grupurilor familiale vechi saua celor traditionale este ca, avand caracter cultural, social sau religios,rudenia era reglementata formal ~i ritualic din aceste perspective, ~i nudin cea biologica sau psihologica (al carei accent cade pe afectiune).Intimitatea nu i~i avea, in cadrul rudeniei miticesau spirituale, rost, devreme ce exista 0 similaritate aproape deplina intre ritualurile denatura familiala ~i cele de natura sociala, culturala sau religioasa careorganizau viata societatii. intre familie - grupul de rudenie spiritualasau sociala - ~i cetate exista 0 continuitate deplina.

in concluzie, suntem indreptatiti sa consideram familia nu 0institutie mimetica a organizarii institutional-formale a societatii, ci,dimpotriva, 0 sursa de inspiratie, un model pentru societatea globalii.Extinse la nivel general, relatiile familiale sunt cele care structureazii,initial, societatea. A~a se explicii gradul superior de coeziune al

73

familiilor fata de societate. Abia ulterior familia pierde teren in fatasocietatii, care preia ~i rafineaza aproape toate tipurile de structurifamiliale. A~a s-a intamplat ~icu structurile patriarhale, a caror originefamiliala este evidenta, darcare. au generat,la nivelul societatii,fOflllulele conducerii $1 puterii politice. Astiizi, familia, retrasa eu totulin spatiul intimitatii, este aproape artulata ca importanta fata desocietate, iar intre cele doua s~au creat bariere ~is-a iscat 0 contrarietatecare tinde sa fie rezolvata in defavoarea celei dinHH.

In orice caz, atunci cand se discuta - fortand oarecum explicatia- despre 0 relatie de determinare intre morala civica ~i cea domesticain spatiul societatilor traditionale, precum cea chineza, sensul corecteste cel dinspre familie catre societate~i nu invers.

Tipul familiei nobile chineze cuprinde, pe Hinga grupul descen­dentilor unui singur parinte, ~i pe rudele colaterale; toti se afla, insasupu~i autoritatii unui singur conduciitor-patriarh. In cadrul nuc1eelorfamiliale (formate dintr-un cuplu conjugal ~i descendentii sai),autoritatea tatalui este limitata de cea a unchiului mai mare (fratele celmai mare al tatalui) ~i, desigur, de aceea a conduciitorului grupului derudenie. Organizarea familiala are ca dimensiuni esentiale: a) comu­nitatea de nume (tong xing), cea care structureaza rudenia ~i sta labaza unei cOl11unitatiindivize ~i b) comunitatea de cult (tong zong), 0comunitatea ierarhizata, care determina organizarea domestica (derezidenta cOl11una).Se observa ca ambe]e criterii de definire a grupuluifamilial (cultul sau numele) sunt de natura sociala, culturala saureligioasa, criteriul biologic fiind, inca 0 data, secundar. Rudenia esteseparata de organizarile domestice ("colegii cultua]e"), prin aceea cacele din url11areunesc rudele legate printr-un stral11o~comun, caruia iice]ebreaza, unitar, cultul. Diferentierea este ~i una cantitativa, grupuIde rudenie fiind, evident, unul mult mai mare decat diferitele ramuricare pot intemeia, fiecare, un colegiu cultual, adica pot ce]ebra, separatde cele]alte rude, un stral11o~comun. La baza organizarilor domesticesau cultuale sta, dupa cum observam, rudenia l11itica, a~adar criteriu]religios.

Comunitatea de cult - sau orice grup familial - este impartita inpatru eolegii cultuale eu ramuri inegale:

- ce] dintai este grupul fratilor care celebreaza cultu] tataluidefunct; ei sunt condu~i de cel mai mare dintre frati: "Un fiu care nueste principalut mo~tenitor at tatalui sau defunct nu poate, cu de la

74

sine putere, sa-i aduca ofrande: el ia pur ~i simplu parte la ofrandelefacute de fratele sau mai mare;,,52

- un aIt grup, condus de ce] mai mare dintre unchi, ii aduna petoti descendentii aceluia~i bunic; comunitatile fraterne sunt inglobatein aceasta comunitate superioara ~i ierarhizate dupa rangul condu­catori]or lor (grupu] fraWor mai mari sunt mai importante decatgrupurile conduse de fratii mai mici);

- urmeaza grupuri]e formate de descendentii aceluia~i strabunic,ierarhizate, de asemenea, dupa rangurile conducatorilor grupurilorfraterne sau ale unchilor ~i descendentilor lor;

- in sfar~it, ultimul nivel este constituit de organizarea ierarhicaa descendentilor aceluia~i stra-strabunic. Pentru celebrarea cultuluiunui stramo~ ~i l11aiindepartat, se reunesc grupuri sau co]egii analoge,care l11aipastreaza acela~i cognomen.

In acest tip de organizare de tip agnatic, care se structureaza infunctie de descendenta pe linie masculina dintr-un stramo~ COl11un(rudenia patriliniara), familia este 0 religie: apartenenta ]a un grupagnatic inseal11na apartenenta la un colegiu cultual, adica la un grupreligios, condus de un ~ef-preot, care simbolizeaza centrul eultului,prin care familia se exalti'i, ~i, dupa expril11area lui Granet, "pare sacapete un caracter august ~i sublim".53

Comunitatea de nume este cu mult mai larga, incluzand pe totipurtatorii ace]uia~i nume, adica pe toti membrii tuturor spitelordesprinse, la un moment dat, dintr-un grup cultual comun. Numele defamilie este un criteriu social sau cultural, care, daca se acorda unuistrain, ii asigura acestuia, asemenea ritualurilor de adoptie ale Antichi­tatii europene, apartenenta ]a neamul respectiv.54 Rezulta, a~adar, ca ~inorme de definire a grupuri]or familiale in societatea traditionala chineza,criteriul religios (rudenia mitica) ~icriteriul socia] (identitatea patronimica).

52 Marcel Granet, Civilizatia chineza, Editura Nemira, Bucure~ti, 2000,p.307.

53 Idem, p. 307.54 Exista, Insa, doua exceptii notabile de la aceasta regula a definirii

identitare, prin nume a familiei: sotia, odata intrata In cultul familiei sotuluiI~i pastreaza, totu~i numele neamului din care provine. La fel ~i orfanul carepoate deveni mo~tenitorul cuItual al tatalui sau vitreg, dar nu ~i mo~tenitorulnumelui acestuia. Aceste exceptii pot indica 0 posibila slabiciune a rudenieisociale, patronimice fata de cea cultuata, de sorginte mitica. In arice caz, eleatesta separarea grupurilor legate prin alianta conjugala, adica distinctia carese face intre familia conjugala ~icea agnatica, de descendenta sau de origine.

75

Din punctul de vedere al obligatiiIor impuse, aceste ritualuri derecunoa~tere sau de respingere a fiului par sa intemeieze 0 relatie maiasemanatoare cu ceea ce cunoa~tem despre institutia vasaIitatii decatcu ceea ce ne imaginam noi a fi relatia de filiatie. Paternitatea simpla,lipsita de aceasta ceremonie a adoptarii pubIice a fiuIui cel mare, nueste, prin ea insa~i, generatoare de vreo legatura diferita de cea care illeaga pe tata de oricare din descendentii spitelor grupului de rudeniedin care face parte. Ceremoniile de intalnire intre tata ~i fiu se supuncaracterului ritualic aI relatiei, definit de Granet ca "inrudire artificiala",iar de noi ca inrudire socialii sau spirituala. 0 parte a ritualului derecunoa'~tere a fiului era "oferirea sufletului", ~i tinea de logicarazboinica a timpului: pentru a putea oferi un nume copilului sau, tataltrebuia sa ucida tin du~man, al carui cap il ingropa sub u~a. Numelevictimei (~i sut1etul, vlaga acesteia) trecea la noul nascut care, odata cea primit acest dar din partea tatalui, ii apartinea in calitate de fiu; dinacel moment, drepturile materne ramaneau in umbra celor paterne:

care cercetarea ce Ii se facuse in primele zile 0 scosese la ivealain ei. Mamele erau prime Ie care cereau expunerea noilornascu{i marcati cu vreun semn funest; uneori tatalui ii era greusa Ie invinga voin{a. Fara indoiala ca numai de mama depindea,In vechime, expunerea copilului. Aceasta corespundea, maidegraba, unei ordalii decat unei condamnari la moarte. Noulnascut, abandonat pe pamant, strigand cat il tinea gura [. ..],forta uneori simpatia oamenilor, dupa ce 0 cucerise pe aanimalelor. Atunci, mama illua de pe camp ~i-i dadea un nume:aceasta a fost soarta lui Hou-zi, stramo~ul regilor Zhou. Chiar:ji in cazul unei na~teri normale, copilul trebuia sa petreaca;fara hI' ana, primele sale trei zile pus pe pamant, caci «spiritulvital ~i suflul copilului sunt fara forta» :ji numai in contact cuPamantul-muma via{a poate sa se conjirme in el. Pentru fete(care nu s-au desprins niciodata complet de dependenta ma­terna), expunerea pe pam ant pare sa jie 0 incercare sujicienta.Baietii, ca prim rit de apropiere, prima abilitare succesorala,mai trebuie expu:ji ~i pe patul patern. Cu aceasta ocazie, ei suntridicati de la pamant de un vasal al tatalui :ji la ordinulacestuia. ,,57

Succesiunea este asigurata pe calea primuluinascut. Autori­tatea cultuala (sacerdotala, a ~efului unui colegiu cultural asupracelorlalti membri ai famiIiei) sau senioriala se mo~tene~te de intaiulnascut, tara a fi impartita cu nimeni altcineva.55 Un fiu mai mic nu arecum sa dobandeasca 0 asemenea autoritate in timpul vietii sale. Abiadupa moalie cap,ata dreptul de a ti venerat ca stramo~ de totidescendentii sai. In viata fiind, el ~i toti ai lui sunt supu~i liniei dedescendenta reprezentata de fratele sau mai mare; de pilda, el nu aredreptul de a-~i trata fiii - nici chiar pe cel mai mare dintre ei - altfeldecM i~i trateaza nepotii, ba chiar este dator cu un respect suplimentarfiului cel mai mare al fratelui cel mai mare. "Ierarhia care carac­terizeaza familia nobiliara are drept principiu stabilirea cultului stra­mo~ilor ~i nu 0 autoritate naturala, rezultand din faptul paternitatii".56

Autoritatea paterna se baza, a~adar, a~a cum am precizat deja cureferire Ja familia patriarhala in general, pe sacralitatea pe care tatal,viitor stramo~, 0 va primi dupa moarte, dar din care se imparta~e~te ~ipe timpul vietii. Conform modelului gandirii religioase chineze, el estecerul, principiul suveranitatii absolute ~i are dreptuI de a comandafiiIor sai a~a precum yang ii comanda lui yin. Tatal ~i fiul cel mare,succesorul sau, se crede ca sunt inzestrati cu genii diferite; exista 0distanta care ii separa ~i care se datoreaza, in opinia lui Granet, supra­vietuirii vechiului principiu uterin, care il face pe fiu descendentul desange aJ mamei sale ~i fiul ritual sau formal al tatalui sau. Asemenearitualurilor de adoptie formala, prin care tatal familiei romane i~irecuno~tea fiul ca descendent, in familia chineza exista anumiteformule care corespund adoptiei.

Ca ~i la romani sau la greci, copiii nefa~ti erau expu:ji .}'i

se intalnea chiar obiceiul a~ezarii copilului pe pamant inprimele trei zile de via{a, 0 reminiscen{a a vechilor credin{eneolWce coriform carora pClmantul, mama primordiala, areputerea de a recunoa~te :ji de a intari constitu{ia celor ce ii erauastfel incredin{a{i ca proprii sai copii. "Copiii nefa~ti erauexpu~i in camp: Ii se intampla sa jie lua{i ~i alapta{i de unanimal salbatic, atat de evidenta era virtutea lor animala pe

55 La fel, ne ammtlm, era reglementata succesiunea ~i In familiilenobile ale AntichitiUii europene.

56 ' ., Marcel Granet, op. elt., p. 311.

7657 Idem, p. 314.

77

1111111111111 dadi mamei i se datora materia, tatal era cel care 0 Insufletise. Ca $i In

civi.liza~iile europene, tatiil a~ea ArolulP!i~cipal ~e pa~inte spiri~~al ~jsocial, m vreme ce mama ramanea parmtele biOlogic al coplllor:Educatia urma sa se desm$oare, pana la majorat, sub directa influentaa femeilor $i sa fie completata de instruirea $colara sau de 0 ucenicieIn casa unchilor materni. Odata cu atingerea pragului de varstii caredespartea copilaria de maturitate, tanarul primea un nume de barbat,iar numele personal prim it la trei luni ramanea secret. Mama eraparas ita, iar educatia era preluata In Intregime de tata.

Cea mai importanta $coala urmata de tineri era omagiereaparintilor $i pregiitirea pentru moartea lor.

Citam, din nou, din Marcel Granet:Fiul mai mare, primul vasal al tatalui Sent, Si sotia sa,

prima vasala a mamei, conduc, ca un cuplu ministerial, aceastacurte de vasale ~'ivasali, formata din fii §i nurori. Datoriile lorsunt ace lea pe care Ie au la Curte fidelii: aeestea sunt omagiul,sfatul ~'iserviciul. lnfamilie, ea Si la Curtea senioriala, omagiul,refnnoit in fieeare zi, consta fn salutul matinal Si salutul deseara. Din obligatia omagiului deriva regulile de tinuta si deeuratenie; fiii ~'inurorile se spala ~'ise impodobese pentru afaceonoare parintilor. La cantatul eoeo~'ilor,fiii ~'inurorile iSi spalamainile, uji clatesc gura, l!)'ipiaptana parul, it ruleaza pe 0bentita de stofa, barbatii periindu-~'i eu grija parul care Ieramane liber la tample si fixandu-~'i bine pe cap tiehiile cupangliei ce atarna. ( ...) Femeile nu uita sa-si atarne un saeuleteu parfum. Toti L'ji aranjeaza cu grija .}'ireturile pantofi/or.Frumoasa lor tinuta ~ste, in sine, un omagiu. Ea va valora ca 0ofrand a de respect. In fata parin{ilor, gravitatea se impune: seevita, deci, ragditul, tusea, cascatul, scuipatul sau suflatul nasului.Orice expectoralie ar risca murdarirea sfinteniei paterne. A lasasa se zareasca partea de dedesubt a imbracamintei ar.ft unadevarat atentat. Pentru a dovedi tatalui ca este tratat ca un sef,

fiii Si nurorile trebuie sa ramana mereu in picioare fn prezentasa, cu privirea drept fnfata, cu corpul bine sprijinit pe picioare,fara a fndrazni vreodata sa se sprijine de vreun obiect, nid sastea inclinati sau pe un singur picior. As((e! cu vocea umila Si

58 Tatal, se spunea, este eel care i~i invata copiii sa rada ~i Ie oferasufletul superior (hun), care se adauga sufletului inferior (po) eu care se nasc,sufletul sangelui.78

blanda ce se cuvine unui fidel, ei merg dimineata Si seam sa-iadudi omagiul. Dupa care sunt asteptate ordinele. Nu se potsustrage executar;; acestora, dar sunt indreptati{i sa-si dea cuparerea. Fiul, ca Si vasalul, trebuie sa-Si dea sfatul cu toatasinceritatea si nu trebuie sa ezite sa adreseze mustrari; numaica trebuie sa pastreze un ton plin de bldndete, figura amabila Siaerul modest, orice s-ar fntampla. Daca parintii se incapata­neaza fn dedzia lor, copiii nu au decat sa-si dubleze bldndetea,cu scopul de a Ie intra in gratii, cad vor putea atund sa-sirefnnoiasca avertismentele. Loviti pana la sange, ei nu resimtnici indignare, nid resentiment, Si se supun, fara sa ezite, deexemplu, daca este vorba despre propriul lor menaj, s-ofavorizeze pe aceea dintre sotWe lor care este pe placul tatalui,mai curand decat pe aceea pe care 0 gasesc ei agreabila.Aseultarea se impune atat fn lucrurile mid, cat si in cele mari Sichiar serviciul fiului consta mai degraba fn a face mid servicii:prin acestea se arata adevaratul respect. Fiii cer permisiunea saearpeasca hainele parintilor imediat ce zaresc 0 gaurica. (oo.)

Dar, daca un sef de cult trebuie sa fie cur at, un viitor stramostrebuie sa fie bine hranit. Prima datorie a pietatii filiale este dea veghea la asigurarea hranei care imbogateste substantaparintilor. Un fiu bun, a spus Zeng zen, "vegheaza ca nimic sanu lipseasca din dormitorul parintilor si sa Ie procure hrana Sibautura cu 0 afee{iune sincera". Elle preparcl manearurile care,condimentate cu grija, sunt potrivite cu diferitele anotimpuri Sidiversele varste ale vieth eu cat parin{ii sunt mai in vdrsta, cuatdt mai rafinate trebuie sa fie alimentele care li se ofera: la,'japtezeci de ani, ei au constant nevoie de alimente delicate si, laoptzed de ani, de dulciuri. (oo.) Fiul mai mare ,'jisolia sa (noramai mare) asista, dimineala si seara, la mesele parin{ilor, darnumai pentru a-i fncuraja sa manance bine. Resturile, inschimb, sunt pentru ei (asa cum sunt pentru vasal resturile de lamasa seniorului), cu exceptia, totusi, a mancarurilor dulci,fi'agede Si suculente, pe care ei trebuie sa Ie pastreze pentrucopiii lor. ( ...) Vasali mai indepartali, fiii si nurorile secundareconsuma, la sfarsit, resturile de lafratele mai mare Si de la sotiaacestuia. Astfe! se stabileste, in viala de toate zilele, ierarhia desubstanta care sta la baza ordinii domestice.59

59 Marcel Granet, op. Git., p. 319-321.79

Cultul stramo~ilor sau prelungirea familieidincolo de moarte

Moartea tatalui trebuia pregi'itita de la implinirea, de catre acesta,a varstei de 70 de ani, varsta retragerii din activitatea publica. Urmaun "stagiu" de pregatire in vederea mortii, care trebuia sa dureze catmai mult (perioada optima era estimata la 30 de ani, deci varstaoptima pentru moarte era de 100 de ani). Aceasta pregatire era extremde importanta pentru cel care avea sa devina un stramo~ venerat,centrul cultului familiei sale. Integrarea in familia de dincolo, in grupulstramo~ilor se fiicea, intotdeauna, sub protectia bunicului defunctului~i nu avealoc decat dupa consumarea, de asemenea, a unui "stagiu deacomodare" (de purificare, de fapt), corespunzator perioadei de dol iucare trebuia respectata de descendentii rama~i in viata. Structura deautoritate a familiei, relatiile ieral'hice se perpetueaza ~i dupa moarte:acela care, in timpul vietii, a ocLipat un loc subordonat in grupulfamilial, ramane subordonat ~i pe timpul carierei sale ancestrale. Intrecele doua ramuri ale familiei (familia de aici ~i cea dedincolo) nuexista separatie, ci continuitate: intre vii ~i morti are loc un schimbpermanent de servicii, intermediate de conducatorii celor doua

grupuri. ~eful de cult sau patriarhul, in calitatea sa de oficiant religios,are 0 serie de obligatii din care l~i extrage superioritate ~i care deriviidin conformarea sa total a la prevederile ritual ice: curiitenia, garantatade nobletea purtarii ~i cunoa~terea ritualurilor, a tehnicilor ~ilimbajului ceremonial, sinceritatea, disciplina. Obligatia sa principalade conducator al unui grup religios (cultual) este de a savar~isacrificiile pentru onorarea stramo~ilor. Autoritatea unui patriarh, aunui ~ef de cult este data de numarul de stramo~i pentru care poatesacrifica: cu cat sunt mai multi, cu atat prestigiul sau, ca succesor allor, este mai mare.

80

9. Modele de organizare a rudeniei.Societatea familiahi traditionalain China I

Revenim la familia chineza pentru a ilustra un alt caz de orga­nizare familiala cvasipolitica. La fel ca in cazul tipului de rudenieasociat societatii europene feudale, rudenia chineza este structurataconform criteriilor suveranitatii de neam. Consecintele aplicariiacestor criterii sunt dintre cele mai spectaculoase din punct de vederesociologic.

Casatoria ~i statutele colective

Un model al rudeniei sociale, spirituale, artificiale sau culturaleiI constituie societatea taraneasca din China. Principiul diviziuniisexelor, primul ~i cel mai general criteriu de clasificare sociala, eradublat ~i sustinut, in aceasta societate, de 0 riguroasa diviziune amuncii: tesatoarele (femei) ~i agricultorii (barbati) erau doua castedistincte, perfect suprapuse peste cele doua sexe, intre care intalnirease produce a in rastimpuri exceptionale.60 In vremuri normale, InHH­nirea sexelor era considerata sacrilegiu; in momentele sacre, candapropierea era permisa, intalnirea era incarcata de sensuri fecunde.Casatoria era exogama, dar se practica numai intre clanuri care susti­neau, de multa vreme, relatii de intermariaj. Astfel, era obi~nuit ca fiulsa i~i caute sotie in fami lia mamei. Incestul era respins numai daca seconsuma cu rudele pe linie paterna (cu care exista 0 identitatepatronimica, de nume). Etimologia ilustreaza aceasta cutuma avand

60 Separatia nu tine in primul rand de ordinea sociala, ci este de naturamitologica. Exista, in credinta chineza, un mit care inflW~eaza doua divinitatistelare, Tesatoarea ~i Bouaml, despartiti de Calea Lactee. Acest fluviu cerescnu poate fi trecut decat 0 data pe an, noaptea, cand Tesatoarea ~iBouarul i~icelebreaza nunta. (Marcel Granet, Civilizatia chineza, Editura Nemira,Bucure~ti, 2000).

8]

acela~i tennen pentru unchi matern ~i socru sau pentru matu~a paterna~i soacra.

Totu~i, casatoria semnifica 0 relatie familiala de ordin secundar,complemental'. Ea sustine solidaritati secundare, inferioare celor careexista in grupurile de neam (constituite prin descendenta patriliniara).lntre soti, chiar dad exista proximitate rriaxima, nu se stabile a 0identitate de substanta. Sotul era adesea perce put ca un rival sau chiarun adversar al intereselor familiei de provenienta, careia femeia iiramanea loiala. Schimburile de femei erau adevarate tratate de aliantapolitica, iar limbajul diplomatic are multi termeni care se refera directla uniunea matrimoniaIa. Casatoria era un contract colectiv, schim­buriIe matrimoniale se realizau intre grupuri, caci sotia avea insotitoare(surori), pe care Ie aducea in mariajui sau, iar .sotul insotitori; printr-oastfel de casatorie erau legati intre ei toti membrii unei generatii.

Instabilitatea familiala atri'igea instabilitatea politica,de aceeaaliantele trebuiau alese cu grija, pe tenl1en lung (ele se perpetuau de-alungul multor generatii, dupa cum am mentionat deja). "Grupul de sotianexati unei familii indivize, in timp ce formeaza ungrup de ostatici,este ~i un grup de delegati reprezentand un rleam rival", pre-cizeazaMarcel Granet in lucrarea sa consacrata Chinei. Sentimentele conju­gale erau, prin urmare, amestecate: ele implicau atat solidaritate cat ~irivalitate.

Relatiile de rudenie erau atestate, pe langa nume, de 0 serie deobiceiuri ~i simboluri culturale. Astfel, comllniunea de doliu saucomuniunea de hrana (consumarea bllcatelor gatite la aceea~i vatra)consacrau relatiile de neam. De asemenea, rudenia rezulta din teritoriu~i nume comll;1e, mai degraba decat din comuriiunea de sange. rntreloc ~i nume exista 0 legatura necesara, de neevitat. Locllitorii llnlli saterau, de altfel, numiti dupa provenienta: strainii, adu~i prin casatorii,aveau nume de "anexati", iar autohtonii imparta~eau nume comune, seconsiderau un neam. Rudenia era structurata pe generatii; rudele dinaceea~i generatie form au 0 personalitate colectiva, indistincti'i, iar iden­titatea dintre ele este completi'i. De asemen,ea, nomenclatllrade rudeniese rncea pe categorii, ~i nu pe indivizi. Astfel, prin apelativul "mama"se denume~te cea mai respectabiIa femeie din generatia mamelor. Deasemenea, pentru un copil, "mama" era atat cea care I-a nascut, dar ~isurorile acesteia ~i toate sotiile fratilor tatalui sau. Corespunzator, tatalnu se distingea de unchii paterni, fiii erau indistincti de nepoti, iarfratii nediferentiati de veri. Un loc aparte il aveau batranii, adica cea82

mai veche generatie. Cel mai bi'itran barbat din cea mai bi'itranageneratie era decanul grupului, dele gat cu puteri speciale asupracelorlalti membri.

Grupul de rudenie, avand caracter global, nediferentiator - cuexceptia ciitorva categorii generale - este omogen ~i inchis. Nu seadoptau decat copii ce purtau dinainte numele grupului. Proprietateanu se instraineaza niciodati'i complet: "Niciodata 0 persoana caredobande~te un bun (atunci cand Statui a permis negotul cu pamanturi)nu a putut crede ca I-a deposedat complet pe vechiul proprietar." 61

Nici chiar mortii nu evadeaza din acest univers bine delimitat.Stramo~ii, al caror cult este central in familia ~i cultura chineza,primesc numai ofran de Ie pregatite in casa (familia) urma~ilol'.

Viata de familie ~i rolul femeilor

Am precizat deja ca grupul de rudenie cu caracter de colecti­vitate globaIa, nediferentiata, cunoa~te totu~i cateva categorii generale.Printre ele, evident, cele mai bine precizate sunt categoriile sexuale.,,( ... ) In timp ce in na~terea unui bi'iiat este vazut un principiu deonoare, 0 fata apare ca un principiu de inflllenta", preciza Granet.Asemenea multor civilizatii vechi, ~i cea chineza detine multe valorice amintesc de dominanta matriarhala a inceputurilor societatii agrare.Printre ele, aceea a influentei pe care femeia 0 exercita in cadrulfamiliei. Devenite nubile la varsta de cincisprezece ani, ciind primescun nume nou ~i i~i schimbi'i pieptanatura - indicatori cIari ai trans­figurarii lor in alte persoane, cu alt statut - fetele au ragazul, panaatunci, sa deprinda ritualurile ~i supunerea. Ca logodnice, deoarece

pudoarea rituala im£unea ca mirele sa vada chipul miresei numai laceremonia nuptiaUi 2, ele i~i exerseaza caracterul in izolare totaIa,traind in turnuri, intre cer ~i pam ant, in templul ancestral al familieisau in acela al Marii Stramoa~e. Odata sotii, ele trebuiau sa faca dovadaabilitatii diplomatice in promovarea intereselor familiei lor.

61 Marcel Granet, op. cit., p. 161.62 Remarc[un, cu uimire pentru criteriile noastre, cat de putin impor­

tanta era individualitatea, adica trasaturile fizice sau psihice particulare alemirilor. Ei erau perceputi nu ca individualitati, care ar putea surprinde prinoriginalitatea caracterului sau compOliamentului, ci ca reprezentanti ai unuineam, capabili de a se conforma, adica de a reproduce, trasaturile ideale aleunui pmiener conjugal.

83

Ca institutie cvasipolitidi sau demers diplomatic - la fel ca ;;i inEvul Mediu european - casatoria avea rolul de a reface 0 veche aliantasau de a incheia una noua. Ca in diplomatie, este extrem de importantrolul intermediarului-ambasador, deoarece este de dorit ca sa nu seajunga la un refuz matrimonial, care ar submina autoritatea ;;iprestigiul celor ce fac cererea ;;i ar putea declan;;a un conflict intreneamuri. De aceea, se stabilesc anterior acorduri intre cele douafamilii; ritualurile oficiale se declan;;eaza abia dupa incheiereaacordului, iar in locul intermediarului care a realizat legatura estenumit un ambasador "oficial", un reprezentant al familiei respective.

Forma obi;;nuita a menajului conjugal este monogamiapoliginica. Casatoria se incheie cu un grup de surori; mireasa areinsotitoare, ale caror numar ;;i frumusete este semn de prestigiu.Regula este totu;;i ca, din partea unui grup familial sa nu provina maimult de doua surori, pentru a nu epuiza potentialul matrimonial alneamului respectiv; mai degraba, ele sunt insotite de 0 nepoata a lor,care va lega dinainte mirele de generatia urmatoare a familiei aliate.Astfel el va fi definitiv ata;;at de familiasocrilor. De-a lungul cariereisale de sotie ;;i mama, femeia va ramane 0 buna fiica; inf1uentafamiliei materne asupra copiilor este importanta. Transferul tutelei lorcatre sot sau catre fiul cel mare (in cazul in care femeia ramanevaduva) nu suprima dreptul sau responsabilitatea tatalui ;;i nici nuconfera acestora deplina putere asupra sotiei, respectiv mamei. Inte­reseIe familiei de origine raman, de cele mai multe ori, mai apropiatedecat cele ale sotului. Citam inca 0 data din Marcel Granet:

Data pentru a compensa sau a preveni vendetta, sofiaapar{ine celor doua familii contract ante la fel ca un gaj asupradiruia cele doua par{i au drepturi antitetice. Situa{ia pe care 0ocupa sofia este a unei Sabine, dar este limpede ca intereseletatalui sau ii sunt mai apropiate dedit cele ale so{ului. Se vadfiice care-§i avertizeaza tatal psupra unei capcane intinse de sot.Altele i§i consulta mama: "lntre tata ~'i sol, care este cel maiapropiat §i care trebuie sa-mi fie cel mai drag?" - "Oricinepoate sa-Ii fie sot, dar nu ai niciodata dedit un tata!" raspundemama, care nu ezita asupra datariei ce trebuie aleasa; dar sofiasim{ise deja ca-i varbe,5te inima ei de fiica, caci, marturise§te,daca a ajuns sa ob{ina irifarmalia care, salvandu-l pe tata, l-arcosta via{a pe sot, inseamna ca §i-a dat taata osteneala sa-l

84

seduca pe acesta §i sa-l "amuze ". in serviciul so{ului, sa{iatrebuie sa se gandeasca sa-§i slujeasca parin{ii. De aceea, dupaacest armisti{iu pe care-l reprezinta casataria, femeia §ibarbatul ei traiesc intr-o stare de pace armata, fiecare, injocurile sale, cautand sa ca§tige pentru ai sai, in detrimentulceluilalt, prestigiu. Jocuri delicate: trebuie facut in a~'afel catriumful sa nufie prea mare. Qi Ji §i so{ul saufac 0 plimbare cubarca ~'i, dupa un vechi abicei, se amuza incercand sa inclinebarca. Soria estefoarte indrazneala injocul sau; sOfullasa sa sevada ca ii efrica. Apoi, 0 trimite la ai sai pe aceastafemeie preaaventuraasa. Ace§tia din urma se supara, 0 recasatoresc cualtcineva pe fiica lor, iar vendetta izbucne§te intre fo§tii aliafi.63

In ceea ce prive;;te relatiile conjugale, acestea sunt intennediatede tabuuri de atingere foarte puternice, prin care se atesta separatiaesentiala, fundamental a a sexelor, precum ;;i preponderenta relatiilorde filiatie fata de cele conjugale. Separatia rituala a sexelor nu estesuspendata in timpul relatiilor sexuale, ci este mentinuta ;;i in cadrulacestora. Abia -dupa moarte cei doi soti vor fi, cu adevarat, uniti:"Atunci cand trupurile lor vor fi reunite in acela;;i mormant ;;i tablitelelor in aceea;;i saUi, ei vor forma, strans uniti, un cuplu de stramo;;i.Numai ;;i numai atunci sotia va fi definitiv integrata in grupul familialin care casatoria a rucut-o sa ocupe rangul de nora", precizeaza MarcelGranet. Observam in aceasta ;;tergere a separatiei femininului inritualurile de dupa moarte, cre;;terea ponderii rudeniei agnatice ;;i adescendentei patriliniare in cadrul cultului stramo;;ilor. Mo;;tenireindo-europeana, cultul mortilor atesta autoritatea incontestabila aantecesorului, intemeietorul neamului, iar, in fata acestei autoritati,figurile feminine sunt dizolvate; ele devin parti integrate in neamulbarbatilor lor.

Ca ;;i structura de autoritate, populatia familiala feminina sesubordoneaza primei sotii a fiului cel mare; ea Ie conduce pe toatecumnatele sale, autoritatea sa In gineceu avand valoarea unei ordinistatutare. Poliginia sororal a evita conf1ictele: surorile formeaza, dinpunct de vedere juridic, 0 personalitate colectiva. Vaduvia sotului seafirma abia dupa disparitia intregului grup, caci surorile mici IeInlocuiesc pe cele mari In cazul In care acestea dispar. Autoritatea

63 Marcel Granet, op. cit., p. 340.85

primei sotii, de~i pare derivata din cea a sotului (fiul principal,mo~tenitorul) are 0 origine independenta, anume cea care stabile~teierarhiile Inauntrul grupului sexual ~i care atesHi 0 mai veche practiciipoligamica (care este atestata ~i prin obiceiul ca fiii sa I~i caute sotii Infamilia mamelor lor). Confonn acestei practici, exista organizari separateIn cadrul celor doua grupuri sexuale. Astfel, 0 sotie este supusa uneiduble autoritati: cea a sotului, In propriul sau menaj ~i cea a cumnateimai mari, In familia largita. Nora principalii avea ~i titlul de mamaprincipala; ea era singura abilitata de a da socrilor sai un succesor,care va fi fiul sau cel mare. Ceilalti fiii sunt secundari ~i vor fi tratatiindistinct, la fel ca nepotii de cumnate. La randullor, ace~tia I~i abor­deaza mamele nediferentiat, ca matu~i, cu exceptia mamei principale.Astfel, In definitia maternitatii nu cantare~te numai legatura de sange:nu este nevoie sa na~ti ca sa ai un copil (ca sotie principala, orice copilal unei sotii secundare este In primul rand al tau) sau nu este suficientca sa na~ti un copil pentru a fi mama. Nepotul lui Confucius, Li Ki,spunea: "Cea care era sotia mea era ~i mama fiului meu. Incetand (prinrepudiere - 1'1.n.- C.B.) sa mai fie sotia mea, ea a Incetat sa mai fiemama fiului meu". Atribuirea fiilor se face, de altfel, In multe cazuri,prin decret paterno Rivalitatile care framanta gineceul se datoreazageloziei materne, mai mult decat celei conjugale. Sursa acesteia estedevotamentul pentru prestigiul familiei de origine, care poate ficontinuat prin urma~ul acestei stirpe. De multe ori, pentru aceastacontinuitate, mamele I~i plaseaza copiii unor Insotitoare mai binesituate In ierarhia familiala. Fata de rivalitatile care macinaugeneratiile succesive de agnati, omogenitatea grupului feminin (In caresoacra era In acela~i timp ~i matu~a, In ipoteza casatoriei fiului cunepoata materna) putea fi de temut. Acest atu pastra concurenta Intreautoritatea sotului ~i cea materna. Ceea ce este semnificativ, Insa, estecii Intregul prestigiu feminin se bazeaza, In sistemul familial chinez,pe recluziunea socialii64. Izolarea gineceurilor potenta influenta pecare femeile 0 aveau In cadrul neamului. Virtutea femeii, rncuta din"modestie rituala ~i tinuta frumoasa" era sursa autoritatii sale.

64 La fel ca in socieHltile europene feud ale, una din cele mai puternigepozitii in plan social §i familial era ocupat de vaduvele mo§tenitoare. Inistoriile neamurilor chineze, ele sunt figuri marcante, mame-regine, diroranki 0 putere din interiorul propriei familii nu Ii se poate opune.86

10. Familia crestina a Evului Mediu,

Daca Antichitatea a stat sub semnul familiei ca grup de sustinere~i promovare a suprematiei morale patriarhale ~i supusa primatuluifiliatiei patriliniare, In Evul Mediu, epoca framantata de razboaie ~ivendete, ea I~i·va atinge deplina suveranitate ca unitate politica. Dealtfel, aceasta va fi ~i epoca In care va fi consacrata denumirea de"farnilie". Doua au fost fenomenele cu cea mai mare influenta asupraevolutiei familiei ~i societatii: aparitia ~i dispandirea cre~tinismului~i Inlocuirea domeniului familial Inteles ca loc al originii neamului cudomeniul-feuda, ca~tigat prin forta armelor sau ca rasplata a loialitatiifata de un senior-protector. Consecvent acestor doua fenomene, areloc afirmarea, mai Int&i In randul populatiilor germanice, apoi Inmajoritatea societatilor vest ~i nord europene a distinctiei intre public~i privat.65

Rudenia se afirma prin trei dimensiuni: consanguinitateacognatica (biliniara, spre deosebire de cea cunoscuta In Antichitate ­uniliniara, agnatica), alianta ~i rudenia spiritualii (prin Biserica), ce vacapMa importanta tot mai mare. Consaguinitatea biliniara se bazeazape preferinta exercitata In Evul Mediu pentru succesiunea In liniedirecta, conform careia 0 fiica mo~tene~te mai degraba decat 0 rudamasculina mai Indepartata, Incep&nd cu fratii defunctului. Aceastapreferinta are la baza criteriile loialitatii fata de idealul politico-miliaral unui spite de neam, care sunt mult mai u~or de impus la rudeleapropiate decat la cele mai Indepartate, dornice de a-~i promovapropria descendenta. Daca, totu~i, In general, femeile sunt partial

65 In epoca medievala au existat diferente intre societatile din estul §isudul Marii Mediterane, care au pastrat modelul roman al rudeniei patri­liniare, ~i cele din vestul ~i nordul Europei, societati cu rudenie bilaterala(ce1tii, germanii).

87

exc1use din jocul succesiunii, aceasta nu se Intampla In virtutea unuiprincipiu patriliniar care guverneaza filiatia, ci a proceselor sociale Incare se combina preeminenta sociala a barbatilor - fireasca Intr-osocietate a razboinicilor - ~i constrangerea patrimoniala. In ceea ceprive~te alianta, ca mijloc de asigurare a unei evolutii politice bune,ea I~i are asociate strategii matrimoniale foarte elaborate, din care facparte hipergamiile, divorturile ~i repudierile, adoptiunile, recasatoriile.Totu~i, casatoria cre~tina, monogamica ~i indisolubila, precum ~iinterventia activa a Bisericii prin multiplicarea prohibitiilor de casatorievor Ingreuna desfa~urarea acestor strategii. Ele vor fi suplinite, dinpartea Bisericii, de promovarea unui tip alternativ de relatii sociale,stabilite prin inrudirea spirituaHi. Impunerea acestei rudenii se bazeazape sacralizarea zamislirii Intm duh ~i pe diabolizarea corelativa asexualitatii, adica a zamislirii Intru trup, In numele pacatului originar.Ritualul botezului i1ustreaza tocmai competenta clericilor - a BisericiiInsa~i - de a zamisli Intru duh. Odata cu secolul al VI-lea, candparintilor Ii s-a interzis sa ia parte activ l'l botezul copiilor lor, na~ia adevenit institutie In sine. In ritual, preotul Infaptuie~te, prin apa ~icuvant ~i In conlucrare cu Duhul Sfant" na~terea noului cre~tin, fiintaincompleta care prime~te, In acel moment, caritas, forma spirituala dedragoste care include ~i formele materiale ale caritll(ii. Na~ii, repre­zentanti ai Bisericii In sens larg, dar ~i ai comuniHitii locale ~i aiparohiei, Infati~eaza preotului mica fiinta atinsa de pacatul originar,transmis prin zamislire trupeasca, ~i 0 primesc Inapoi, purificata lacapatul celei de-a doua na~teri, dupa ce a prim it un nume, semn alidentitatii sociale care 0 Incadreaza deopotriva Intr-o structura derudenie ~i de societate nu neaparat suprapusa structurii originare. Inafara acestor trei forme de rudenie, nu trebuie sa pierdem din vedererudenia socializata, transfigurata In institutie publica: astfel este cazulvasalitatii, care extinde la nivelul societatii globale dominatia ~istructurile ierarhice specific familiale, sau al confreriei cavalerilor. Deasemenea, nobilimea, proven ita probabil dintr-o eliHi razboinica (maiales In cazul triburilor germanice) s-a bazat pe rezistenta familiilor, prinpolitica familiala (de mobilizare a neamului pentru sustinerea reciprocaIntre membri, de limitare a partajelor succesorale, de casatorii stra­tegice) ~i patrimonial a (stabilirea unei re~edinte Intr-un castel, intr-unnume, intr-un blazon sau Intr-o senior,ie). Ea s-a constituit multa vremeca ~i criteriu allnrudirii selective.88

Familia medievala - unitate politica elementara

Cea mai importanta directie de evolutie a grupului familial Inepoca medievala consta In afirmarea neamului ca unitate politicaelementara. Structura demograficii a societatilor occidentale din EvulMediu era una In care femeile ~i copiii alcatuiau poate chiar trei sfer­turi din populatie. 0 ase~nenea disproportie fata de numarul barbatiloradulti a impus 0 structura familiala larga, cuprinzand rude Indepartate,vaduve, tineri orfani, toti supu~i barbatului. Legile precizau, In unelecazuri distinct, ca individul care nu face parte dintr-o asemenea rudenienu are drept la ocrotire. Supuse ordinii ierarhice care caracteriza 0societate razboinica, relatiile dintre sexe au cunoscut, la randul lor, 0a~ezare specifica.

Daca In Antichitate familia se supunea unei morale civice ~iavea 0 structura puternic ierarhizata, consacrata In urma recunoa~terii~i omagierii publice a anumitor reprezentanti ai sai, In Evul Mediu seafirma puternic familia-neam sau stirpea, unitati cvasi-politice guvernatede interese politice sau militare. Structura sa complementara In plansocial este vasalitatea ca sistem de dependenta filiala de un senior­parinte, a ciirui Indatorire este ocrotirea ~i formarea tinerilor Incre­dintati autoritatii sale. Realizarea unitatii membrilor prin delimitareaspatiului privat, familial, de cel exterior se conjuga cu telul dobandiriisuveranitatii familiale. Grupul de rudenie feudal cel mai activ ~i maitipic este 0 comunitate largiti'i de interese ~i afectiune Imparta~ite demembrii sai adulti, angajata In competitia publica a privilegiilor.Conducerea sa apartine seniorului, barbatul cu cel mai Inalt rang ~icare detine cea mai mare putere militara, ~i se transmite Intaiuluinascut. Capul familiei este responsabil de conducerea acestei unitatipolitice, de Intarirea ei prin razboaiele declarate neamurilor adversare~i de stabilirea aliantelor prin casatoriile fiilor sai. lmpunerea exo­gamiei de catre biserica cre~tina deschide un spatiu mult mai larg dealianta decat cel endogam, dominant pana atunci, de~i este Incamarcanta tendinta de a se cauta parteneri de casiitorie In primele gradede consanguinitate Ingiiduite. Tinerii nobili I~i cautau insistent sotii derang mai Inalt dedt allor, pentru intrarea In aliante cat mai puternice.Acest criteriu de casatorie poarta numele de hipergamie ~i, In anumitefonne, se mai perpetueaza Inca ~i astazi. Datorita importantei tot maimari pe care schimbul de femei 0 capata In logica Inrudirii, mai alesIntre familiile nobile, legatura agnaticii, Intre indivizii care I~i recunoscun ascendent comun, predominanta ca importantii pana In acest moment

89

91

istoric, tinde sa fie egalata de legatura cognatica, care traduce modulin care grupurile de consanguini sunt legate prin alianta casatoriei.

Familie, nobilime ~i seniorie

Familia a intemeiat, in epoca timpurie a medievalismului, 0adevarata clasa sociala. In continuitate cu organizarea gintilor de neamale anticilor, cu fala conferita de descendenta dintr-un stramo~ legendar,se precizeaza, in acest moment, categoria nobililor, 0 categorie origi­nara, subliniem, din structurile familiale preponderent de descendentapatriliniara. Textele vremii, nehotarate asupra unei date exacte deaparitie ~i a unui loc de sorginte al acestei clase66, marturisesc asupraunui singur criteriu stabil de definire a nobilitatii, anume inrudirea:genere nobilis, nobilibus ortus parentibus. Nobilii se nasc, origineanobletei sunt parintii, cu alte cuvinte, nobletea este 0 categorieaconsubstantialitatii. Modul de transmitere a conditiei de noblete este,a~adar, descendenta; mijlocul utilizat - endogamia. Cu toate acestea,nobilimea nu este 0 clasa cu totul inchisa, mai ales din pricina ca esteputin numeroasa. Ea pierde multi oal'Tleniin razboaiele private ~i invendetele in care sunt implicate neamurile concurente. Hipergamiilesau casatoriile fetelor ~i viiduvelor cu soti sub conditia lor (care se mainumesc ~i nuptiae impares, nunti inegale) nu reu~esc sa recruteze maimulti aliati deciit cei pierduti in batalii. Aceasta inegalitate tinde sa fieremediata prin ierarhiile vasalitatii, care subordoneaza 0 patte tot maimare a familiilor nobile puterii regelui, cel mai mare senior ~i cel maiputernic parinte. Din alaturarea nobilimii cu 0 alta categorie socialii,aceea a cavalerilor, 0 casta sau 0 confrerie cu caracter razboinic, tute­lata de rege, in calitatea sa de conducator militar, rezulta 0 paturasociala intinerita, imbogatita, pastrand traditiile ~i privilegiile nobiliare.Principele sau suveranul, in calitatea sa de tutore al tinerilor razboinici~i de "patriarh" al celor mai nobile neamuri ale regatului, este cel careinveste~te cavalerii, oferindu-Ie ca recompensa dreptul de proprietateasupra unei bucati de pamant (proprietatea funciara ramane, ca ~i inAntichitate, unul din cele mai importante semne ale apartenentei la 0stirpe aristocratica) ~i, daca este posibil, casatoria cu vreo doamna din

66 Se eonsidera, indeob;;te, de catre medievi;;ti, mai cu seama de eatreMarc Bloch, ea anul de na;;tere al nobilimii este 1000, iar ca origine, ea estefie 0 mo;;tenire a Romei fie 0 zestre a soeietatii germaniee ..90

inalta nobilime. De asemenea, in plan juridic, el este cel care poateelibera, ba chiar vinde, incepand cu secolul al XIV -lea, in Franta,titlurile de noblete, acest din urma mijloc venind, din pacate,impotriva logicii clasei nobiliare. In Evul Mediu tarziu, datorita maicu seama acestui comert cu privilegiile care, initial, au tinut numai decriteriile descendentei, nobilimea este 0 clasa eterogena.

De asemenea, in evolutia sa ca unitate politica, familia sauneamul se va confrunta ~i cu 0 alta if!,stitutie ce i~i revendica puterea inplanul politic: Biserica cre~tina. In infruntarea pentru dominatiasociala care a avut loc intre marile spite de neam ~i biserica, cea dinurma a biruit. Restransa in perimetrul ingust al spatiului privat, riguroslimit at la celula conjugalii, familia se va retrage din scena publica,politica ~i sociala, pentru a constitui baza de dezvoltare a individua­litatii unui numar tot mai restnins de membri. Ea decade odata cuspiritul aristocratic, ce tinea de organizarea patriarhalii, atat a familiei,cat ~i a societatii. Noua moralii cre~tina favorizeaza aparitia unor noiclase, in care nu mai functioneaza ierarhiile prestigiului familial, aledescendentei nobile, ci acelea stabilite in urma afi~arii unor meritepersonale, indiferent de origine.

Disputa asupra spa!iului public:neamul contra bisericii

A~adar, 0 tendinta importanta care marcheaza evolutia familieieste retragerea ei din spatiul public intr-un perimetro mai ingust,riguros delimitat, in domeniul privat sau in intimitate. Concepte cutotul noi, acestea desemneaza 0 realitate domestica diferita de ceaantic a, a familiei supusa valorilor ~i judecatilor cetatii sau a familieicare sustine ~i impune valorile ~i criteriile de judecata ale cetatii. Viataprivata a familiei 0 delimiteaza pe aceasta de domeniul public, desocietate, rezervandu-i un statut ~i un mod particular de existenta, ceconverge in jurul castelului seniorial, a rezidentei, simbol al prestigiuluistirpei. Ordinea interna este alta decat cea sociala, reglementarile ~isistemul de sanctiuni sunt diferite, chiar ~i tradarea cunoa~te alte chi­puri decat in familia antica. Cu alte cuvinte, familia devine un domeniurezervat numai celor direct implicati.67 Din aceasta cauza, cre~te

67 Dupa eetate ;;i familie, ultima treapta a afirmarii intimitatii va fieoneentrarea ei in jurul individului unie, in epoea moderna.

importanta acordata liantului grupului ~omestic, care trebuie sa sedeosebeasca de acela al societatii largi. In familia antica, acest liantera comun cu aI,societatii ~i avea la baza morala publica. Cetatea era 0familie largita. In Evul Mediu, coeziunea familiaIa este de aha naturadecat cea sociala; planurile se despart, iar stabilitatea devine conditiaprincipaIa de mentinere a unitatii familiale. Ea se traduce prin devota­ment, fidelitate, loialitate, adica prin accentuarea trairii sentimentale(fata de dominatia trairii morale a Antichitatii ~i a celei rational­functionale In epoca moderna), potentata printr-un nou tip de trairereligioasa.

Cre~tinismul a substituit spiritului public al Antichitatii, In careumanitatea se definea prin raportare la idealul civic, al entitatij politice,al cetatii ca ordine cosmica, singura care face posibila civilizatia,spiritul solidaritatii uniforme a oamenilor. Ca religie universala, el aredirectionat explicatia universului uman In plan orizontal, c1amandegalitatea oamenilor In fata lui Dumnezeu. PreIuand, prin VechiuITestament, Inca foarte apropiat vechilor reprezentari ale societatiipatriarhale, concepti a potrivit careia totceea ce este particular estepericulos, sentimentele ~i motivele personale, mobilurile individualeale fapteIor sunt izvoare virtuaIe de tensiuni care pot provoca fisuri incomunitatea ideaIa, cre~tinismul Noului Testament localizeaza acesteenergii ce se pot sustrage con~tiintei comune In inima. Inima poate fimincinoasa, ratarnica, Indoita; pentru a prelntampina acest pericoI,oamenii trehuie sa I~i pastreze "simplitatea" inimii. Privirea scrutil­toare a lui Dumnezeu strahate inimile rele, astfel ca pedeapsa sanctio­neaza atat pacatullnruptuit, cat ~i pe eel nelnruptuit, ravnit de un cugetrau, contaminat de Indoiala. Mesianismul Iui Iisus va demoIa ziduriledespartitoare dintre neamuri pentru alaturarea lor In credinta "inimilorsimple", supuse Invataturilor biblice. In scrisorile sale, Sfantul Pavel vaenumera lista traditionala a grupurilor antagonice care trebuie Impa­cate: evreii ~i neamurile, sclavii ~i oamenii liberi, grecii ~i barbarii,femeile ~i barbatii, carora Ie putem adauga ~i altele, saracii ~i bogatii,aristocratii ~i pleheii etc. Vechea solidaritate antica, fundamentatatocmai pe acestediferentieri care structurau ierarhii sociale ~i familialestabile, este, a~adar, substituiUi de solidaritatea nediferentierii, posibilanumai prin il11punerea unei discipline de 0 rigurozitate rura precedent~i controlului unei alte instante decat ceaa rudeniei.

Prin anularea vechilor ierarhii familiale, In cre~tinism s-a produsmarea mutatie morala In ceea ce prive~te structura grupurilor familiale.92

Aceasta evoluase deja de la morala aristocratica, a ~efilor marilor ~inobiIeIor familii antice, la rigurozitatea ierarhiilor neamurilor raz­boinice, urmarind permanent Intarirea descendentei ~i crqterea dome­niului, adica afirmarea propriei suveranitati. Cre~tinismul a impusmorala oamenilor vulnerabili, a cetatenilor de conditie l11edie ~i infe­riOal'a. Daca un pater familias avea raspunderea de a sustine cetatea pebaza exercitarii unei autoritati fal11iliale riguroase, prin care permiteaascensiunea publica doar a celor Inzestrati cu talent, bogatie ~i cultura,detinand, astfel, rolul celui mai bun filtru social, daca un senior,comandat militar In primul rand, urmarea Incheierea de aliante ~ipurtarea unoI' razboaie care sa Ii impuna neamul ~i propria moraIa Inspatiul public, capul unei familii modeste era mult mai putin capabilde a pastra ordinea familiaIa interna. Este interesant de mentionat, Inacest punct, ca personaje cu un 1'01 important In viata Bisericii au fostfemeile. Ele au constituit marea majoritate a primilor cre~tini ~iImparta~eau cuvantul sfant altoI' femei cu 0 putere de persuasiune pecare harbatii nu 0 detineau. Atrase de milostenia Bisericii sau deposibilitatea de a se afirma public In spatiul bisericesc, femeile, saracesau bogate, au fost varful de lance in transformarea structurilorfamiliale produsa de cre~tinism. Conform acestor modele, familia numai are caderea implicarii In treburile politice. Ea decade din statutulde unitate politica sau publica, a~a cum se afil~mase la Inceputul EvuluiMediu, ~i se define~te, tot mai mult, s~b presiunea Bisericii, ca spatiual intimitatii, net separat de cel public. In Evul Mediu familia, alungatadin so~ietate, cunoa~te invazia spatiului privat.

In clasele putin Instarite, sclavii ~i femeile nu puteau fi controlatiprintr-un simplu act de autoritate; din aceasta cauza, preocuparileprivind ordinea domestica, reglementarea comportamentelor, fidelitateatrebuiau impuse ~i Indeplinite prin inventarea noii discipline. De-alungul secolelor al II-lea ~i al III-lea se stabilesc in randul comu­nitatilor cre~tine noi structuri ale casniciei ~i disciplinei sexuale,despre care medicul Galienus scria: "Dispretul lor fata de moartedevine mai evident pe zi ce trece,precum ~i retinerea lor privitoare laInsotire. Caci ele sunt alcatuite nu numai din barbati, ci ~i din femeicare se abtin de la Insotire timp de 0 viata ... " Reprimarea sexualitatiiInspre zona pacatului, dezaprobarea severa a recasatoriei, exaltareamoralei abstinentei sexuale ~i a celibatului ar trebui sa asiguredominatia "simplitatii cugetului" ~i In zona, familiala, caci adulterulsau intrigile sexuale ale cuplurilor casatorite pareau a fi simptomele

93

rII'

cele mai ingrijoriitoare ale "intimitiitii famiIiale" ce putea da na~tere"fiitiirniciei inimii". De fapt, reIigia cre~tinii a substituit famiIiei, grupdominant in societatea antic ii, 0 nouii comunitate, cea a Bisericii.

Rezultatul interventiei Bisericii a fost spargerea puterniceicoeziuni a grupurilor de rudenie care, impreunii cu dispersarea pro­prietiitii, 0 altii consecintii fundamentalii a exogamiei, au subminatputerea foarte mare pe care aceste grupuri oaveau in plan social. Nueste clar dacii acest efect a fost previizut sau urmarit de Bis~ricii sau afost doar 0 consecintii nepremeditatii care i-a intiirit pozitia ~i deciputerea ~i influenta socialii. Familia a fost transformatii, din grupextins, exercittind 0 puternicii autoritate socialii, in unitate nuclearii,deposedatii de muIte din functiile sale. De asemenea, odatii cu impu­nerea modelului famiIiei nucleare, a crescut importanta legiituriiconjugale. Pentru prima datii in istoria famiIiei, Biserica a impusconsimtiimantul ambilor soti la oficierea ciisiitoriilor.

Influenta Bisericii cre~tine asupra familiei nucleareeuropene: ciisiitorie sau celibat. Ciisiitoria asceticii

o societate riizboinicii pre cum cea medievalii se ordoneazii, pelangii preceptele biserice~ti, ~i pe b;;tzaprincipiului superioritiitii forteimateriale a biirbatului ~i pe pretuirea capacitiitii reproductive a femeii.Aceastii pozitie "Iaicii" este evidentiatii in scrierile populare (Evan­gheliile furcii de tors), unde se subliniazii ~i capacitatea femeii de aactiona asupra lumii - mai ales prin descendenti -, de a control a fortelenaturale sau destinele omene~ti. Definirea pe care Biserica 0 oferiirelatiilor intre sexe nu este una tran~anta. Conform Dic!ionaruluitematic al Evului Mediu Occidental, "gandirea occidental a a fostmarcata nu numai de dezechilibrul intre sexe ~i de 0 inclinare infavoarea masculinului, ci ~i de constituirea femininului intr-un conceptabstract, ai ci:irui mo~tenitori suntem astazi". Augustin interpreteazacele douii Faceri (I, 26-27 ~i II, 2 I-24) ca traducere a na~terii omuluiinterior, purtand chipul lui Dumnezeu, simuItan ~i virtual atat biirbatcat ~i femeie ~i a creatiei omului exterior, a individului sexuat.Femeia, dependentii material ~i temporal de biirbat, a fost creatii pentrua-I ajuta in inmultirea spitei umane. Supusa biirbatului inca dinainteaCiiderii, nn poarta, a~adar, responsabilitatea pacatului originar. Larandul sau, Toma d' Aquino, celiilaIt stalp al cre~tinismului medievalafirma, peste opt secole, ca sufletul biirbatului reflectii intr-un modmai aparte chipul divin; femininul este 0 categorie preponderent94

natural a ~i 0 categorie rationala inferioara acestuia, care se exprima incarnalitate ~i sexualitate.

Cel mai direct mod in care Biserica a intervenit in reglementarea~i controlul vietii famiIiale a fost, pe de 0 parte, limitarea importanteipe care 0 avea descendenta prin impunerea modelului celibatului ~icastitatii ~i, pe de aIta parte, controlul aliantelor matrimoniale prinobtinerea exclusivitatii dreptului de oficiere a ciisatoriilor. Promovandidealul castitatii ~i al celibatului - conditie pentru dobandirea puterii inierarhiile ec1eziastice - Biserica reu~ea reducerea numarului casa­toriilor ~i al descendentilor ~i, prin urmare, slabirea puterii marilororganizari familiale. Oferind barbatilor celibatari rasp lata unor functiiin cadrul institutiei sale, Biserica inlocuie~te fala neamului cu exer­citiul ~i orgoliul puterii personale. Pe de aIta parte, ocoIind primejdiade a nega paternitatea, unul din cele mai putemice resorturi de autoritate,Biserica permitea, ba chiar recomanda manifestarea acesteia inrandurile oamenilor sai, in forma simboIica, insa, dar nu mai putinputernic(l: fiii carnali erau inlocuiti cu fii spirituaIi, iar rudenia erasubstituita cu totul de religie.68

La dndul sau, casatoria devine un comportament social controlatde Biserica. Din hotarare dinasticii, al carui scop era asigurarea uneidescendente legitime ~i puternice, care sa asigure perpetuarea puteriineamului, a~a cum era in Antichitate, casatoria devine in Evul Mediuo institutiein sine.Ea nu se mai supune imperative lor dinastice alemarilor famiIii, ci canoanelor biserice~ti ~i noii logici a sentimentelor.o lege promulgata in secolul allX-lea face din binecuvantarea cIericaliiformalitatea necesara ~i suficientii pentru celebrarea casatoriei, ine­xistentii pana atunci. Ea va capata consistenta prin apIicarea, in jurulanului 1100, in Europa Occidentala, mai exact in Franta de Nord, aprimelor ritualuri Iiturgice de casatorie. Acest fapt indica prezentacrescanda a clericilor in viata familiilor, rolul lor la incheierea cas a­toriilor fiind acela de a verifica daca ambii soti au consimtit la unirealor ~i de a cerceta relatii1e de consanguinitate pentru prevenirealegiiturilor incestuoase. Decizia radicala, care a acordat Bisericii cele

68 Rudenia a avut dintotdeauna 0 conotatie mitico-religioasa, a~a CU!TI

am demonstrat In referintele noastre la familia preistorica sau la cea antica. InEvul Mediu cre~tin, totu~i, religia, autonoma de structura comunitara deneam, tinde sa I~i supuna familia. Vechiul model al rudeniei mitice se insti­tutionalizeaza ~i se emancipeaza de cadrul familial, devenind 0 organizaresociala paralela ~i concurenta.

95

mai mari puteri in ceea ce prive~te viata conjugaIa a supu~ilorSfantului Imperiu Roman de Apus a fost luata de Carol cel Mare in802. Se prevedea explicit ca "episcopii ~i preotii, asistati de sfatulbatranilor, sa faca 0 cercetare temeinica asupra legaturilor de rudeniedintre cei doi soti, ~i numai in urma acestei cercetari tinerii sa fie unitiprintr-o binecuvantare". lata, deci, ca 0 forma contractuala intreindivizi este ~i cea nuptia1a, consacrata prin Biserica cre~tina. Actulcasatoriei nu mai este doar un act ritual, social, ci un sacrament. Chiar~i logodna trebuia sa se incheie in prezenta unui preot. Elementulesential introdus, insa, de Biserica, ~i care, ca ~i interdictia incestului,avea ca url11are dizolvarea autoritatii grupului familial, era consim­tamantul - indispensabil - al tinerilor la casatorie. Teoretic, chiar dinsecolul al XII-lea, acordul parintilor la casatoria copiilor lor nu maiera necesar, ba chiar Ii se interzicea orice incercare de influentareaacestora. Biserica se substituie autoritatii familiale ~i vechilor cutume,astfel ca 0 casatorie incheiata in fata altarului nu putea fi desfacutadecat in cazul dovedirii unei legilturi de rudenie intre soti. Adulterul,sterilitatea, 0 boala incurabila sau absenta unuia din soti nu mai erauconsiderate motive intemeiate pentru desfacerea casatoriei. Cutumelecare rezervau, insa, grupurilor f2uniliale - mai ales neamurilor nobile,adica vechi - dreptul de a decide cariera familiala a progeniturilor ]01'prin institutia logodnei, incheiata de la varste foarte til11purii, inca nupierisera. Conciliile ~i papii (Nicolae I, Adrian II) au recunoscut, incontinuare, legitimitatea casatoriilor civile. De altfel, in realitate,libertatea alegerii sotului exista doar in c]asele sarace.

A~adar, 0 l110dificare majora a familiei este data de proliferareaunei noi morale familiale, care are in centru preocuparea ascetica ~iabstinenta sexuala. Erau dezavuate nu numai relatiile ilicite, dar ~i celecare, de~i aveau loc in cadrul unei casnicii legitime, nu aveau ca scopexplicit zal11islirea copiilor. In ceea ce prive~te sentimentele conjugale,niciodata nu se aplica unei casatorii oficiale tennenul de amor,dragoste pasionala, rezervata zone lor intunecate ale patimii ilicite.Dragostea dintre soti era numita charitas conjugalis sau dilectio,expresii greu de tradus pentru noi, desemnand un fel de har conjugal,devotal11ent, 0 imbinare de tandrete, prietenie ~i respect.6'i

69 In Imperiul bizantin, 0 asemenea evolu!ie nu a fast cunoscuta. Nucre~tinii, ci abia musulmanii vor interlice definitiv cultul trupului. ~i mani­festarile publice ale sexualitatii. De altfel, impactul severei doctrine cre~tinechiar ~i asupra societatii europene apusene va fi destul de tarziu.96

Dad, in iudaism, rabinatul capata temei admitand casatoria cape un criteriu cvasiobligatoriu de intelepciune, cre~tinismul adopta 0pozitie diametral opusa, caci accesul la pozitiile conducatoare incomunitatile de cre~tini ~i mai ales in cele biserice~ti este conditionatde celibat. Celibatul garanteaza inlaturarea a ceea ce Biserica cre~tinaconsidera drept periculos pentru instaurarea noii ordini sociale, anumesocietatea familiaHi, in care puternicele solidaritati ale grupurilor derudenie nu cedau intaietatea comunitatii biserice~ti. Barbatii celibataricare se lupta sa preia conducerea sociala consacra un nou spatiupublic, din care atributele carnalitatii tind sa fie excluse. Femeile ~ibarbatii trebuie, conform unor parinti ai cre~tinismului timpuriu(Evagrie ~i traducatoruJ sau latin, loan Cassian) sa se conformezemodelului angelic, al vietii tara sexualitate. Chiar in cadrul reJatieiconjugate, sexualitatea este bine sa se limiteze numai la actiuneazamislirii, in afara careia sotul ~i sotia pot trai ca fratele ~i sora. Sf.Augustin este cel care deschide calea atacurilor pe care biserica Ie vada asupra familiei medievale prin duhovnicii Evului Mediu de maitarziu prin doctrina sa care sustine di sexualitatea inseamna inabu~ireaspiritului con~tient, a vointei, fiind semnul eel mai evident al caderiioriginale. Este momentul in care incepe sa se manifeste obsesiaoccidental a a sexuaJitatii.

Pacatele vietii familiale: incestult adulterul, divortu1

o grava problema in reglementarea reJatiilor familiale prinprisma noii morale 0 reprezenta incestul. Pana in acel moment,incestul era, de regula, casatoria consumata intre frate ~i sora sau intreparinte ~i copii. In sensul sau larg, insa, el se va aplica tuturor inso­tirilor intre rude de sange sau pI'in alianta. Abia dupa 814 (Conciliul dela Mainz) au inceput insa sa dispara casatoriile considerate neJegiuite,dar care constituisera 0 practica endogamica indelungata, intre vaduvi:?isora sotiei sau vaduve ~i fratele sotu1ui, ori intre veri. Incestul eu 0rudii a fost, a:;;adar,multa vreme un fapt normal.

Adulterul nu era insa tolerat, nici de familii, nici de Biserica. La

burgunzi, de pilda, "putoarea adulterului" atragea pedepsirea imediataa femeii prin alungarea, strangularea :;;iinecarea femeii 1ntr-o mla~tinii.La galo-romani, sotul care surprindea pacatul avea dreptul de a-i ucidepe vinovati pe loc. La franci, gre~eala femeii afecta intregul grup derudenie ~iemu dese incaierarile intre familii din aceste motive. Pentru

97

99

a se veri fica acuzatia, suspecta era supusa ordaliei apei, adica eraaruncata In apa dupa ce i se lega 0 piatra grea de gat. Daca reu;;ea sapluteasca, era dezvinovatita. In cele mai multe cazuri, pedeapsa eraInsa cea capitala, pe masura gre;;elii. Caci adulterul nu Inseamnanumai Incalcarea unor canoane, ci distrugerea legitimitatii urma;;ilor.

Divortul nu era permis decat barbatilor. 0 femeie care seIncumeta sa-;;i lepede sotul era omorata, caci gestul ei nu se puteaexplica decat prin adulter. Se manifesta aici deosebirea Intre civilizatiaImperiului Roman, care accepta 0 oarecare egalitate a sexelor in ceeace prive;;te dreptul la divort (galo-romanii acceptau divortul princonsimtamant mutual) ;;i ierarhizarea lor In favoarea barbatului lapopulatii1e german ice. Incepand cu primajumatate a secolului aIIX-lea,Biserica va introduce interdictia absoluta a divortului. Pentru nobili,care acordau casatoriei toate avantajele Incheierii unor aliante profitabile,care, odata rupte, erau lesne rezolvate prin repudierea sotiei ;;irestituirea dotei sale, monogamia ;;i indisolubilitatea casatoriei audevenit constrangeri greu de supOliat, rezolvate, conform unor marturiiale epocii prin sangerosul "divort carolingian". Conform acestuiobicei, 0 sotie devenita indez\,rabila era omorata pentru a lasa loculunei aliante mai convenabile. In general, piedica In calea pronuntariidefinitive a casatoriei ramanea, la germanici, poligamia, iar la galo­romani, concubinajul cu sc1ave.

Familie ~i feudalitate

Conform lui Marc Bloch, autor consacrat In studiile de istoriesociaIa a Evului Mediu, legaturile sociale erau, ln soeietatea feudal a,la diseretia pornirilor emotionale. Dovada erau puternicele razbunariIntre ;;i lnlauntrul familiilor, lntre frati, fii ;;i tata, nepoti ;;i unehi. Spredeosebire de Antichitate, uncle dreptul eutumiar familial era la fel debine organizat - sau chiar mai coerent - ca cel care reglementa viatapublica, a cetatii, in familia medievala categoriile sunt mai confuze."Barbaria" populatii1or noi ;;terge vechile norme ;;i obiceiuri ~i insti­tuie concurenta generalizata asupra pamantului perceput nu ca sursa alegitimitatii neamului, ci ca resursa de bunastare economica ;;i, even­tual, de prestigiu politic. Sentimentele colective erau inca superioareafectiunii dintre persoane, iar lezarea lor determina cruntele eicluri alerazbunarii - vendetele. Aeeste razboaie particulare nu mai erau sustinute,ea ln veehime, de cultul originii, de orgoliul eonsaerarii descendentei98

.prin impunerea eelei mai nobile aseendente, ci de disputele asuprasuportului material al bunastarii ~i puterii politice: domeniul. Deaeeea, dintre problemele "interne" ale familiilor medievale, poate eeamai importanta era "obsesia rivalitatii intre mo;;tenitorii cu telurieomparabile,,70. Tot din aceasta eauza, capata importanta aspeetulmaterial al descendentei, anume mo~tenirea, a~teptata ~i disputata atatpe linie masculina cat ~i feminina.

Conform opiniei documentate a lui Marc Bloch, Occidentul nu amai eunoscut, Inainte de perioada medievala, neamuri vaste (orga­nizate dupa modelul gintilor) legate de sentimentul sau cultul uneidescendente comune. Anticii cUI!0~teau organizarile vaste legate Insade cultul ascendentei eomune. In Evul Mediu fiecare generatie i;;iredefinea cercul de rude - care nu era acela~i eu al generatiei prece­dente - conform criteriului impunerii propriei deseendente. Grupurilefamiliale rurale mari, care mai existau In Occident pana In seeolele alXV -lea ~i al XVI-Iea7l, lncep sa se restranga odata eu veacul al Xlll-lea.De asemenea, marile spite de neam nobil, tind ~i ele sa l~i diminuezedimensiunea. S-a vazutln aeeasta evolutie influenta activa a Bisericiicre~tine care urmarea rndimitarea neamurilor ~i deci a mo~tenirii Infavoarea sa. Prin controlul easiltoriilor, al na~terilor ~i al morti1or,Biserica a obtinut 0 putere imensa. Donatiile ~i darurile catre bisericisau catre protejatii bisericilor, mai ales donatia testamentara ere~tina arncut ca In Galia, de exemplu, lntre seeolele al V-lea ~i al VIIl-Iea,bunurile acumulate de Biserica sa se ridiee la mai muIt de 0 treime dintotalul pamantului arabil al regatului. Tot aeest pamant provenea defapt din averile marilor familii ~i fusese obtinut fie prin donatii, fieprin mo~tenire. Biseriea cerea un procent din fiecare testament, ca"parte a sufletului", dar In unele cazuri primea mult mai mult, ca depilda In situatia In care nu existau mo~tenitori legitimi. RegulileBisericii limitau strategiile posibile de mo;;tenire familiala (prinlmpiedicarea divortului, deseurajarea recasatoririi ~i a adoptiilor) ~iaduceau, In consecinta, eontributii uria;;e fata de propria organizatie.

Pe de alta parte, motivatia deeMerii familiilor numeroase pare afi, din nou, una de ordin politic: cereul persoanelor legate de inda­toririle razbunarii - eelula de loialitate familiala - se limiteaza pana la

70 Cf. Danielle Regnier-Bohler, lstoria vierii private, vol. IV, P. Aries,

G. Duby Scoordonatori), Editura Meridiane, Bucure~ti, 1995, p. 35.7 In Balcani, asemenea modele familiale supravietuiesc pana in zilele

noastre.

verii primari. Devotamentul ~i solidaritatea familiaIa, determinaHi laantici de cuhul originii, capi'itil coloratura subordonarii fata dedomeniul-feuda. Un ah motiv poate fi identificat in sporirea puterilorpub lice, afirmarea statului, prin care protectia pe care 0 puteau asiguragrupurile de rudenie era concurata de cea a statului. (De altfel, dupacum yom vedea, organizarea statului medieval preia multe dinatributele exercitarii autoritatii familia!e, patriarhale, extinzfmdu-Ie la,nivelul institutiilor globale.) In sfar~it, cre~terea ponderii schimburilorde bunuri a impus, de asemenea, limitarea amestecului familial inreglementarea ~i controlul averilor. Ca exemplu pentru consecinteleacestui din urma fenomen avem substituirea aprobarii familiale pentruinstrainarea unui bun cu dreptul de rascumparare a bunurilor vandutede catre rude.

Forme de inrudire sociaHi in Evul Mediu:confreria cavalerilor

Dincolo de sensul militar, anterior §'i mai important estesensul social al cavaleriei, diruia i se adauga conota!ii etice,ideaIiste, mitologice. Proveni!i din randul razboinicilor "decasa", cavaleril constituie 0 casta in care se intra printr-unritual de integrare, numit investitura sau arm are. investitura areun sens dublu, de I'd de ini!iere §i de I'd de trecere, indeplindcatre ~far§dul adolescenfei. De§i initial ceremonia de invest ireera mai importantli decat obarifia (asemenea societatilor arabesau oricaror aIte societa!i razboinice, §'i societatea medievalaeuropeana era una meritocratica), spresecolul al XIII-lea castacapata un caracter aristocratic, exclusivist, doar fiii nobililorputand accede la acest ritual. Revendicat de Biserica, dar incIu­zand multe elemente pagane, scenariul armarii consta in inma­narea armelor caracteristice ordinului cavaleresc ifi neamului:lancea cu flamura (pe care era brodat semnul casei senioruluipe care fl va sluji), scutul decorat cu blazon, spada, pintenii.Ceremonia era precedata de 0 baie (ritual de purificare, similarbotezului). La sfar§'itul secolului al XII-lea apare ritualul prive­gherii armelor, care impunea asceza ifi meddatie din parte apostulantului. Ulterior, ceremonia capata un caracter somptuos,impIicand cheltuieli ifi festivita!i ex~raordinare. Pentru seniori,fnvestitura fiului eel mare era una din cele patru oca'lii dmd se

100

putea cere asisten!a financiara din pal'tea vasaIiIor; celelaltetrei erau rascumpararea, in cazul in care seniorul era capturatin razboi, plecarea in cruciada ifi casatoriafiicei ce/ei mari.

Stagiul pentru a deveni cavaler se efectua sub protec!iaunui alt senior decat tatal novicelui, de regula fiind cautat ununchi matern. Antrenamentul se va prelungi, dupa investitura,

prin turniruri. Cavaleril se considerau in slujba Bisericii deifi,de multe ori, idealurile pentru care luptau erau de altO.natura.Chiar ifi mitologia acestui ordin este una pagano., care are incentru mitul cavalerului ratacitor, care parcurge un traseu labi­

rintic, ini!iatic, pentru a se c0rtrunta cufortele supranaturale ifia reinstaura ordinea cosmica. 2 Cavalerii, ale CarOl'valori erau

vdejia ifi fidelitatea vasalica (de aceeaifi natura cu cea filiaIa)erau sUPUifi unei singure forme de dependen!a sociala, cearezultata din inrudirea ritualica intre ei (egaIitara) §'i cu seniorul(subordonata). Pretul libertatii lor era dependen!a totala desenior ifi de idealuri cavalereifti; caci libertatea, departe de aavea vreun sens individual, nu se poate referi decd! la colecti­vita{i, ifi anume la cele mai coezive dintre eZe.

72 In mitologia populara romaneasca, acest mit supravietuie~te inobiceiul tinerilor colindatori care, la hotarul dintre timpul vechi, degradat, ~ieel nou, colinda spatiul social pentru a-I pazi de influentele malefice ~i pentrua vesti victoria binelui.

101

103

11. Familia extinsa In societatile razboinice

Zadruga sau familia slavilor de sud

In Peninsula Balcanidi s-au mai pastrat, chiar pana In secolulnostru, forme de organizare fami/iala extinsa care, In restul Europei,au disparut curand dupa apusul Evului Mediu. In Albania ~i Serbia,societati dominate de spiritul razboinic al rafuielilor Intre neamuri(vendetta), familia pastreaza dimensiunile ~i structura unui grup cvasi­militar. Daca In secolele al XVIlI-lea ~i al XIX-lea mai erau Intalnitefamilii de 0 suta sau chiar de doua sute de membri, toti locuind Im­preuna, astazi nu se mai pot afla familii mai mari de patruzeci - cinci­zeci de persoane. Chiar ~i a~a, este remarcabila permanenta acestui tipde organizare, bazat pe coeziunea ~i pe dimensiunea grupului derudenie, singurele capabile de a·-i asigura existenta In cadrul uneisocietati dominate de razboaie ~i rafuieli.

Predominanta unei ordini razboinice se vade~te In preponderentasociala ~i familiala a barbatului ~i a valorilor masculine. Conformstructurilor de rudenie indo-europene, barbatul, parintele-stapan estecapul gospodariei atata timp cat traie~te ~i este In stare sa conduca sau,In alte situatii, pentru 0 perioada determinata. Functia sa poate fitransmisa fiului cel mare sau celui mai varstnic dintre ceilalti barbatiai grupului. Daca nu exista nici un barbat adult care sa poaUi preluaconducerea, rudele masculine care tin de alte gospodarii, Inrudite cucea de referinta, asigura interimatul ~i au grija de femei ~i de copii. Ingeneral, se considera ca 0 familie exista atata timp cat exista des­cendenti masculini. Daca Intr-un neam au murit toti barbatii ~i nu maisunt nici macaI' baieti care sa-i succeada, neamul respectiv nu maiexista. Femeile, incapabile de a reorganiza familia, se risipesc lacase Ie tati/or, casa se naruie, buruienile sunt lasate sa invadeze mo~ia,astfellncat nimic sa nu mai aminteasca de drama stingerii unei spite

102

de neam. Structura ierarhica a familiei pome~te de la pozitiile dominanteale ~efului de neam ~i Insotitoarei sale; dupa ace~tia unneaza, caimportanta a rangului, barbatii, casatoriti ~i necasatoriti; apoi femeilemaritate (mamele de baieti Inaintea celor care au doar fete); la sfar~it,pe ultimele trepte, se afla fetele ~i copiii.

Tatal-conducator (domatchin sau starchina) este un suveran alfamiliei sale. EI are atributele unui ~ef militar, dispune de arme ~i cal,organizeaza apararea sau atacurile Impotriva inamicilor. Este ~i admi­nistratorul patrimoniului material, vinde ~i cumpara, face Imprumuturi~i este garant, repartizeaza sarcinile In interiorul muncii dome stice ~istabile~te rasplatile. Are ~i functia unui magistrat suprem, caci estesingurul care poate judeca ~i pedepsi pe cei gasiti vinovati deperturbarea sau amenintarea securitatii vietii comune; pedepsele pecare Ie poate aplica sunt de la cele mai u~oare - privarea de hrana saude arme - pana la cele mai grave - Inchiderea, excomunicarea ~ialungarea vinovatilor sau chiar omorarea 101'73. Nu In ultimul rand,tatal este preotul care oficiaza mai ales cultul familial sau care sluje~teIn mica bisericuta Injghebata In apropierea gospodariei. Tot ceea ceface acest "rege" al domeniului familial trebuie sa aiba un caracterexemplar. Nimeni nu Ii contesta autoritatea, ordinele sale nu suntdiscutate. Este secondat de 0 "regina", (domatchitza), care reprezintaautoritatea central a In ceea ce prive~te partea domestica a gospodariei(bacita). Ea are dreptul de a da Imprumut produse alimentare; Iesupravegheaza ~i conduce pe celelalte femei, supravegheaza educatiacopiilor ~i este scutita de munci grele. Printre atributiile sale se mainumara pregatirea mancarii, curatenia In camera de masa, camerabarbatilor necasatoriti ~i In propria sa camera (niciodata nu va intra Incamera unui bi'irbat casatorit, chiar daca este yorba de fiul sau; dome­niile feminine sunt la fel de bine delimitate, in interiorul gospodariei,ca ~i cele masculine, dincolo de gospodarie). Drepturile sale gospo­dare~ti sunt limitate In ceea ce prive~te comercializarea unor bunuri,pentru care trebuie sa ceara acordul capului de familie.

73 Alungarea sau exilul au, de cele mai multe ori, aceea~i gravitateasanctionala ca ~i moartea: lipsiti de protectia familiei, exilatii sunt expu~irazbunarii neamurilor cu care se allau in razboi. De aceea, la aceste populatii,ospetia are un sens cu totul special, caci adapostirea unui strain - careinsemna ~i apararea lui impotriva oridirui perieol - putea antrena familia­gazda in vendetele in care aeesta, impreuna eu neamullui, era impIicat.

Ceilalti membri ai grupului urmeaza nlnduielile stabilite deperechea dominanta. Barbatii se intrunesc, discuta, participa la luareadeciziilor, la muncile grele (arat, treierat, ti'iiatul lemnelor etc.) ~ilupta; femeile fac majoritatea·muncilor, atat inauntrul cat ~i in afaragospodariei (ele se ocupa de semanat, secerat, adunatul vreascurilor,ingrijirea animalelor). Copiii ajuta ~i ei, de timpuriu, la intretinereafamiliei, indeplinind sarcini u~oare, pe masura puterilor lor. Grupuleste solidar in fata justitiei exterioare sau a oricarei institutii externe(sat, trib, stat etc.). Membrii sai nu au raspundere individuala, ci unacomuna, iar aceasta este intruchipata de conducator. Identitatea estedata de numele unui stramo~ sau al capului de familie ~i deftne~tefiecare membru in parte. Proprietatea este, la randul ei, com una ~iindivizibila.

Casiitoria

Casatoria este un eveniment important in viata unui grupfamilial, caci ea reprezinta principala sursa de asigurare a continuiHitii~i a celor mai pretioase resurse: bratele de lupta. De aceea, na~tereabaietilor este celebrata ell bucurie, in vreme ce aducerea pe lume afetelor este considerata 0 nenorocire, 0 irosire, in urma careia tinerelemame trebuiau consolate. Nascandu-se, in general, mai putine fete,alegerea unei mirese se dovede~te 0 decizie diftcila pentru un tanar. Eltrebuie sa faca dovada capacitatii lui de a intretine ~i de a apara 0familie, iar aceasta dovada consta, de cele mai multe ori, in dota pecare poate sa 0 ofere sotiei sau familiei ei. Alegand fiilor neveste dinalte grupuri de rudenie, conform principiului beneficiului social alexogamiei, prin care se asigura alianta intre doua grupuri diferite,conducatorii familiei "contractau" legaturile matrimoniale inca decand logodnicii promi~i erau copii. De altfel, fetele se maritau la 12-13ani, pentru a putea profita cat mai mult de perioada de fertilitate.Intelegerile intre parinti vizau intarirea neamului, incheierea unoI'aliante cat mai puternice. Promisiunile matrimoniale erau modul de ilL

anticipa 0 colaborare cvasipolitica intre neamuri ~i, ca atare, trebuia caele sa fie respectate. In cazu! in care fetele se sllstrageau decizieiparintilor ~i se opuneau casiitoriei prestabilite, ele lezau onoarea ~iinteresele grupului ~i riscau sa i~i atraga familia intr-un razboi in caregrupul fost potential aliat avea sa i~i razbune jignirea. Existau ~i cazuriin care, odati'! 1l1cheiata alianta matrimoniala, ea putea fi ruptaJ04

izgonirea femeii, singura forma de divort permisa. Altfe!, pentmjudecarea ~i pedepsirea gre~elilor grave care puteau fi comise de sotie,soW1 avea drept de viata ~i de moarte asupra acesteia, simbolizat, inanumite zone, printr-un glont de argint care era inmanat ginerelui lacasatorie. Interesant este ca aceste gre~eli grave ale femeii, care puteaufi pedepsite cu moartea (de~i 0 asemenea sanctiune nu era intalnitadecM in cazuri extreme), erau adulterul ~i incalcarea legilor ospita­liHitii. Tradarea oaspetelui care cerea ajutorul gazdei era, in conceptiaacestei societati, la fel de grava ca intinarea neamului prin amestecareasange!ui. Totu~i, sotia era aparata de abuzurile de putere ale sotului.Faptul ca 0 femeie apartinea, chiar ~i dupa casatorie, ~i familiei sale deorigine complica deciziile care i-ar ft adus vatamari nemeritate: dadar fi fost ran ita sau omorata pe nedrept, ea ar ft fost razbunata de ceide acela~i sange cu ea. in cazul in care se intampla sa ramana vaduvii,femeia era luata de nevasta de fratele, vaml sau unchiul celui decedat,ramanand in neamul sotului. La fel ca la vechii evrei, practica leviratuluiprevenea, ~i la aceste familii, orice scadere a capacitatii reproducatoare.

Fata de cariem casatoriei, existau ~ifete care preferau castitatea.Exista 0 categorie de amazoane, care depuneau juramantul de feciorie~i care se numeau "vadik" (curat, integru). Pozitia lor sociala, maibun a decat a nevesteior, se apropia de cea a biirbatilor: ele capata dreptde mo~tenire (pe care femeile casatorite nu-I au), participa la adunarilebarbatilor (de~i nu au drept de decizie, nu voteaza), poarta hainebarbiite~ti .

Locuinta

Locuinta familiei extinse de tip "zadruga" este extrem de complexa.Familia se confunda terminologic cu casa sau cu vatra. Cand se sEar­i'e~te constructia unei case noi, dupa ce se a~eaza acoperi~ul, primullucru care trebuie facut este aprinderea focului de catre capul familiei.Gestul are conotatii propitiatoare ~i augurale, caci, dupa primul fum,este ghiciti'i soarta noii familii. Locuirea se face dupa trei tiparecunoscute:

a) Primul model este al unei cladiri centrale in care se intrune~tetot grupul, la masa sau la discutii, ~i in care locuie~te perecheadominanta ~i membrii necasatoriti. De jur imprejurul acestei casemari, a~ezata strategic, in mijlocul domeniului ~i care, la nevoie, poatepea ~i fOlrta]'-ea~ta, se construiesc colibe, ell 0 singura

105

107

pentru fiecare cuplu casatorit. Intre domenii este convenita 0 distanta"de buna vecinatate" stabilita, de regula, la distanta unei "batai depu~ca".

b) AI doilea tipar se prezinta cu 0 cladire central a foarte mare,care are 0 incapere principala unde se mananca, se iau hotarari ~i auloc intruniri. Fiecare cuplu casatorit are repartizata 0 incapere separatade dormit, pe acela~i nivel sau la etaj. De asemenea, exista 0 incaperede oaspeti, extrem de importanta in arhitectura locuintei. Casa are unaspect fortificat, fiind intarita, atai. la tarani, cat ~i la seniori.Suplimentar, locuintele sunt prevazute uneori (mai ales in Albania) cuun turn de aparare, numit kula. Acesta nu poate fi locuit decat la ulti­mul etaj; in rest, scara ~i palierele care 0 segmenteaza sunt organizateca baricade in fata potentialilor asediatori. Acoperi~ul este, deasemenea, intarit cu lespezi de piatra. Cuplurile casatorite pot locui incamere a~ezate intr-o casa lipita de kula, toate u~ile dand intr-uncoridor ce duce direct la etajele superioare, fortificate ale turnului. Inalte cazuri exista 0 constructie separata pentru locLlirea femeilor, carenu sunt implicate niciodata in vendette ~i care trebLlie sa i~i desfa~oareactivitatile indiferent de starea ostilitatilor. Aceasta locuinta areferestre mari ~i nu este intarita, de vreme ce nu este niciodata supusaatacurilor. De jur imprejur i~i au loc cladiri u~oare, ~ure, depozite,grajduri etc.

c) Mai recent, se intalnesc, in satele musulmane mai ales, casea~ezate in curti mari, imprejmuite cu garduri inalte, care nu permit nicio intruziune, n ici macar vizuala. In interiorul acestui spatiu locuit,fiecare cuplu are 0 casa proprie, nu numai 0 singura incapere, ca inmodele anterioare, mai vechi.

Familia islamidi

Si populatiile islamice cunosc acela~i tip familial extins sau unLlIfoarte apropiat de cel care caracteriza societatile europene medievalesau cele balcanice. Descendenta, calitatea ~i cantitatea sa emu esentialein organizarea familiei musulmane. Na~terea era un eveniment multa~teptat, mai cu seama venirea pe lume a baietilor. Ceremoniile care 0insoteau erau extrem de laborioase: pentru a se indeparta orice pericol,nou-nascutul era purificat prin apa (scalda rituala) ~i foe (care era tinutaprins in odaia copilului trei zile ~i trei nopti). Alaptat de doica inprimele patruzeei de zile, interval in care mama era considerata106

impura, primeau un prenume tinut secret in prime Ie secole alecivilizatiei islamice ~i un nume de intimitate. Numele de farnilie aparerelativ tarziu, (secolul al X-lea) ~i nu este altceva decat numele uneiprofesiuni, al unei localitati sau regiuni sau, cel mai adesea, 0 referintala numele tatalui (Ibn = "fiul lui"). Rama~i in grija mamei pana lasfar~itul primei copilarii, erau apoi circumci~i (Ia varste cuprinse intre~apte ~i doisprezece ani) ~i preluati sub tutela paterna. Grija parintilorpentru succesori era remarcabila ~i intrecea, adesea, obiceiurileeducatiei familiale europene. Chiar ~i logodna ~i casatoria copiilorerau atent stabilite, atat dupa interesele de alianta ale parintilor dar ~iin functie de ceea ce se putea dovedi favorabil tinerilor. Horoscopulera L1ncriteriu important ~i, in cazul fiicelor, firea soacrei pe careacestea urmau sa 0 aiba.

Casatoria, asemenea oricarei alte institutii musuhnane, avea inprimul rand caracter religios, ~i abia apoi sens social sau legal.Formal, ea se concretiza printr-un contract de drept civil incheiat intresot ~i tatal sau tutorele legal al fetei. Pentru a fi valabil, contractultrebuia sa respecte urmatoarele conditii: sa nu existe piedici in caleacasatoriei; persoanele implicate (tutori sau cei doi soti) sa-~i deaconsimtamantuC4; sa fie constituWi dota (mahr)7S; casatoria sa fieoficiatii conform preceptelor musulmane. Piedicile care se puteauopune casatoriei se refereau la legaturile incestuoase (erau considerateincestuoase relatiile intre rude de sange, de lapte sau prin alianta76,exceptie facand casatoria intre veri, care era nu numai permisa, cichiar recomandata), la casatoria cu 0 femeie repudiata prin ,juramfmtulde anatema", care 0 eticheta definitiv ca adultera, la diferenta dereligie (nu era permisa casatoria unei musulmane cu un barbat de alta

74 Consimtamantul tutorilor legali avea putere de constrangere asuprabaietilor pana la varsta pubertatii, iar asupra fetelor pana la prima casatorie;dupa aceste praguri, logodnicii puteau decide singuri asupra casatoriei lor.

7S Dota era absolut obligatorie, fiind interzisa orice tentativa de a serenunta la ea. Nu era doar un transfer simbolic de bunuri, ci unul consistent ~iapartinea femeii, lara sa presupuna nici un fel de zestre din partea familieiacesteia, ca reciprocitate. Femeia avea dreptul la intreaga dota daca se des­partea de sot dupa ce casatoria a fost consumata sau daca sotul murea inaintede a se consuma casatoria; la 0 jumatate din dota daca mariajul se desIaceainainte de a se consuma; nu primea nimic in cazul in care casatoria era anulata.

76 Era interzisa ~i casatoria cu doua femei inrudite prin sange, aliantasau lapte.

religie, dar se permitea insotirea dintre un musulman ~i 0 femeie deaha reiigie, cu conditia ca aceasta religie sa nu fie politeista) sau laperioada de interdictie idda, interval de "continenta" care trebuia sasepare doua casatorii succesive ale unei femei. Idda dura patru luni ~izece zile, iar in aceasta perioada femeia trebuia sa se retina de la aricefel de raporturi sexuale, in scopul de a clarifica patemitatea eventualilorcapii nascuti dupa casatorie. Drepturile ~i datoriile reciproce in cadruldisatoriei musulmane insemnau coabitarea, respectul ~i afectiuneareciproca, dreptul de succesiune, drepturile comune asupra copiilorrezultati din casatorie. Sotia avea dreptul la intretinere (care includeahrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala), dreptul la trata­ment egal cu al celorlalte sotii, dreptul de a face ~i de a primi vizite(din partea parintilor), de a-~i administra bunurile tara interventiasotului. Sotul avea dreptul de a pretinde sotiei fidelitate, supunere,alaptarea copiilor, ingrij irea gospodariei, respectul pentru parintii sai~i pentru rudele apropiate.

In pofida imaginii pe care europenii 0 au adesea asupra "opri­marii" ~i constrangerii care incarcereaza femeile musulmane in cadrulcasniciei, posibilitatea desfacerii casatoriei exista. Divortul se poatepronunta la initiativa sotului, sub forma repudierii in trei timpi,separati de perioade de continenta de cateva luni, intervale care dauposibilitatea ilnpacarii; se poate pronunta in situatiile de incalcare aobligatiilor casatoriei (cum sunt cazurile de adulter), cand are loc"juramantul de anatema"; poate avea loc la initiativa oricaruia din ceidoi soti atunci dnd se constata neimplinirea conditiilor fiziologicepentru consumarea casatoriei sau neindeplinirea obligatiilor matri­moniale. De pilda, divortul se poate pronunta la initiativa sotiei atuncidnd sotul lipse~te mai mult de un an de acasa sau dnd nu asiguraintretinerea sotiei la nivelul cerut de conditia sa sociala.

In ceea ce prive~te poligamia sau, mai exact, poliginia permisade legea musulmana, ea limiteaza numarul sotiilor la patru ~i impuneconditii destul de dure capului de familie. De aceea, cazurile demenaje poligamice sunt rare, fiind astazi estimate la mai putin de 5%in cele mai multe state arabe. Coranul prevede tratament ~i conditiiegale pentru toate nevestele. De~i femeia este perceputa ca inferioarabarbatului, ea are dreptul ate stat legal ~i religios de a fi intretinuta ~isatisfacuta de catre barbat; femeia este tacuta pentru "bucuriaomului", pentru implinirea sa, iar sexualitatea conjugaUi este unul dinmodnrile de a-I sluji pe A1lah. Concubinajul este descurajat, de~i108

sclavele sunt pretuite pentru frumusetea, bunele maniere, cultura ~italentele lor. Se spunea ca sclavele Ie injoseau pe femeile arabe prinrafinamentul lor, ca ~i pe barbatii care se Jasau prada farmecelor lor.Conditia de sclava era totu~i una ingrata, care nu putea fi depa~itadedt prin aceea de mama de baiat (umm walad) nascut stapanului,deci posibil succesor al acestuia ..

Si legislatia islamica ~i mai ales Coranul impun separareasexelor, delimitarea fizica a barbatului de femeie. Femeile au locuinteproprii (haremul, in arab a haram, insemnand loc smnt) ~i accesseparat de al barbatilor in locurile publice. Asumarea statutelor diferitese reflecta ~i in tinuta: barbatii trebuie sa poate barba, sa nu poartematase, nici bijuterii ~i sa se inve~manteze in alb, negru sau verde.Femeile trebuie sa poarte val, mai ales nobilele, acest articol vesti­mentar fiind un simbol al respectabilitatii; numai 0 situatie sociaJa

prospera dadea posibilitatea manifestarii acestei forme de pudoare.Separarea sociaJa ~i familiaJa a sexelor este caracteristica societatilorrazboinice ~i a fost intalnita ~i in Europa, asemenea tendintei despiritualizare a dragostei pentru feme ie, care caracterizeaza, de pilda,mediul beduin, dar ~i Occidentul cavaleresc.

o aha apropiere intre cele doua medii este gravitatea ~i sobrie­tatea cu care se celebra moartea. Defunctul era insotit la moschee deun cortegiu (din care lipseau femeile, dupa cum au impus legile). Aiciera purificat ~i ingropat cu capul spre Mecca. Dupa inmormantare seorganizau ospete rituale, la ~apte ~i la patruzeci de zile, pentru saraci.o data pe saptamana, rudele vizitau ~i ingrijeau mormantul. Cultulcelor rapu~i in razboaie, pentru cauze sfinte, religioase, se aseamanacelui de care se bucurau cruciatii. Apropierile care se pot face lanivelul organizarilor traditionale, inclusiv al familiei, intre societatilemusulmane ~i cele ale Europei medievale sau ba1canice nu ne daudreptul infierarii unui mod de viata pe care, ca europeni modemi,ne-am grab it sa-l renegam.

109

12. Institutii familiale si sociale., ,Patriarhalismul familial- formainitiala a puterii politice

Originea divina ~i reprezentarea patriarhalaa puterii politice la chinezi

Dincolo de a fi numai preotul care oficiaza cultul familial,patriarhul detine, tocmai in virtutea acestui contact sacru cu stramo~ii~i cu celelalte divinitati, puterea cea mai mare in nlndul comunitatii. EIeste consacrat religios ca ~i conduciHor pentru ca este cel care, in viatafiind, are acces la tainele zeilor, iar, dupa moarte, va deveni el insll~idivinitate. Sursa divina a autoritatii sale este garantata de descendentasa ilustra (apartenenta la un ~ir de stramo~i mitici) care ii permiteaccesulla cunoa~terea temeiurilor sacre ale ordinii lumii.

Vorb~am mai devreme despre opinia lui Marcel Granet castructura de autoritate a familiei se origineaza in ordinea feudaHi asocietatii chineze. Argumentul sau este acela ca, in legaturile fami­liale, respectul primeaza asupra afectiunii. De aici, din aceasta ritua­Iizare ~i formalizare a vietii fami liale, din preponderenta pe careeticheta, ordinea rituaIa 0 are asupra intimitatii, s-ar putea deduce unmimetism al familiei fata de structurile ~i institutiile organizariisociale, juridice, politice, religioase etc. El aduce ca argument 0 presu­pusa origine a raporturilor de subordonare, dominatie ~i competitiefamiliala in raporturile feud ale, care il supun pe vasal seniorului sau.Ni se pare, dimpotriva, ca raporturile de vasalitate au imprumutatcaracterul relatiilor de familie - nu numai in societatea chineaza, ci ~iin cele europene. Daca in lumea Extremului Orient, ordinea feudala ~icea familiala s-au instaurat cu prea multa vreme in urma pentru a maiputea stabili cu c1aritate care dintre ele a precedat-o pe cealalta, 10

Europa, sistemul feudal a succedat, la 0 distanta semnificativa in timp,consolidarea familiei patriarhale. De aceea, ipoteza ca familia patriar­hala imprumuta din trasaturile organizarii feudale ou se verifica Incazul civilizatiei europene, a~a cum nu se veri fica, probabil, nici io110

acela al civilizatiilor asiatice. Dispunerea de viata vasalului sau devirginitatea sotiei acestuia (obiceiul "primei nopti", In care seniorulavea dreptul de a fi primul care Intretinea relatii sexuale cu mireasaunui supus al sau) confirma preluarea de catre senior a rolului tatalui,patriarhul, fecundator ~i stapan pe viata ~i moartea fiilor sai - ~i nuinvers. Acest drept, este adevarat, nu provine din contributia biologicape care tatal a avut-o la existenta fiilor sai, a~a cum nici seniorul nuare nici 0 contributie (decat una simbolica, cum 0 demonstreaza ~iobieciul mai sus mention at) la na~terea fizica a vasalilor sai. Autoritateapatriarhala, fie ca este paterna sau senioriala, deriva din faptul ca tataleste autorul spiritual, social ~i mitic al fiilor sai. Ca fiinta sociala, caom, vasalul ii apartine seniorului a~a cum fiul Ii apartine tatalui. Eltrebuie sa i~i cheltuiasca intreagaenergie pentru a alimenta onoareaacestuia. Prin omagiul depus, el apartine, trup ~i suflet, tatalui-senior.De aceea, nu mai are dreptul de a se lega, de la sine putere, de nimeni:nll poate avea prieteni, nll poate promite devotament, caci nu estestapan pe viata sa. Din aceea~i cauza, nu i~i poate nici periclitaexistenta: in China, un fiu nu trebuie sa se expuna pe metereze intimpul unui atac, nu trebuie sa pa~easca pe 0 gheatii prea subtire, sa seapropie de 0 prapastie, dadi nu i se porunce~te asta de catre tata - caciar ameninta un corp care nu ii apartine.

Vasalitatea ca forma de inrudire sociaIain societatile razboinice medievale

In societatea medievala europeana, vasalitatea ~i fieful au consa­crat 0 noua forma de inrudire sociala, anterioara ~i la fel de puternica

precum rudenia spirituala instaurata de Biserica cre~tina.Suportul pe care s-a dezvoltat aceasta forma de inrudire sociala,

care preia formele rudeniei familiale, este fieful. Spre deosebire dedomeniul familial al anticilor (oikos), loc sacru, de rezidenta amortilor neamului, in Evul Mediu pamantul devine plata a serviciilorvasal ice sau pur profesionale. Cei care slujeau I~i primeau rasplata ca"Intretinuti", companioni hraniti la masa stapanului sau ca "depen­denti" inzestrati cu un fief (cuvantul provine de la vieh, echivalentullui pecunia, avand sensu I de "vite, avere mobila"). Dependentareligioasa a familiei antice de pamant - ca vatta ~i izvor al neamului ­a fost substituita de dependenta cvasisalariala fata de senior. Intr-oscriere medievala din secolul al XIV -lea se spune clar: "Fieful esteIII

113

solda cavalerului". Marc Bloch subliniaza: "Lotul de pamant (tenure),indatorat astfella servicii de 0 natura foarte special a, pe care Ie fha, infiecare caz, 0 conventie sau 0 traditie diferite, se definea in primulrand prin caracterul sau de remuneratie: intr-un cuvant, ca un lot­salariu"n. De asemenea, exista ~i 0 circulatie inversa, de inchinare apamanturilor unui senior a carui protectie era solicitata; acesta ii res­tituia vasalului proprietatea, incarcata ell redevente in natura sau bani~i corvezi ,agricole. Legaturile politico-militare de eautare a protectieisau a influentei ~i puterii, prin stabilirea de aliante matrimo-niale ~ilegaturi vasalice se substituie celor de statornicie, de pastrare aformulei ideale a puritatii neamului. 0 civilizatie razboinica 0 substituiepe cea a cetatii intemeiate divin; suveranul iI inlocuie~te pe patriarh;loialitatea ~i respectul rangului substituie devotiunea fata de neam ~ipastrarea cultului stramo~ilor. Ritualul tauritor allegaturii de fidelitate(0l11agiul ~ijuramantul de credinta) era url11atde investitura ~i salariu(chasement, fief sau precarium).

Ulterior, s-a trecut la acordarea fiefurilor "de camera" sau detezauf, rente tara suport funciar, exprimate in zeciuieli, vami, targurietc. In orice caz, dupa ce a aparut inzestrarea Cll pamant, apare ~iinteresul (transformat in obligatie) fiului deA a-i succede tatalui inlegatura de credinta care-i leaga de senior. In secolele al IX-lea ~ial X-lea se instaureaza ereditatea ~i apar pril11eledinastii de castelani,care pastreaza ~i transmit succesorilor feudele obtinute de antecesoriilor, dar ~i obligatiile serviciului catre seniorii de la care aceste feudeau fost obtinute. Mi~carea de la lotul-salariu sau "beneficiu" la patri­moniu, pamant mo~tenit, excludea, in anumite cazuri, transmitereaacestuia catre parinti (cad obligatiile militare aferente nu puteau trecede la tanar la batran) sau catre femei (care nu puteau servi miJitar unsenior). eu timpul, femeile au putut fi admise ca descendenti cu drep­turi succesorale, datoria militara fiind preluata de sot, ceea ce adezvoltat in mare masura politica mariajelor.

Forma de rudenie dezvoltata pe suportul material al fiefului ~i alobligatiilor instituite de acesta este vasalitatea. Ritualul omagiului vasalici~i are cea mai veche fOIn1ain a~ezarea mainilor il11preunateale vasaluluiin cele ale seniorului; din secolul al X-lea, gestul a fost insotit desanttul pe gura. Numele acestui act ritualic - hommage-homme _

77Marc Bloch, Societatea feudala, vol. I, Editura Dacia, Cluj, 1996,p, 182.112

denume~te, literal, faptul de "a fi omul cuiva", 0 legatura similaracelei familiale, rudeniei sociale sau spirituale. Obligatii1e celui care seincredinta (se commendait) unui protector erau denumite "serviciu"(servitium - din latinescul servio, "a fi sclav,,).78 De~i, asemeneacasatoriei, vasalitatea lua sfar~it, in mod formal, odata cu cele douavieti pe care Ie unea, in practica ea a devenit ereditara. Ea ajunge sadevina apanajul unei paturi privilegiate: "Vasalitatea era forma dedependenta proprie claselor superioare, pe care Ie distingeau inainte detoate vocatia razboinica ~i cea de comanda"79. Este forma de inrudiresociala care succede clientelei romane, supusa insa ratiunilor uneisocietati razboinice, dominata de ambitii politice; se bazeaza pe ierarhiaordonata, conform criteriului autoritatii ~i protectiei patriarhal-senio­riale. "Ca odinioara la Roma, tanarul de familie buna care doreasa-~ifaca un lac in lume se incredinta unei persoane de rang inalt, daca nucumva viitorul sau fusese deja asigurat in acest mod, inca din copilarie,de catre un tata prevazator", spune acela~i Marc Bloch.

Forma specifica a vasalitatii, caracteristica societatii feudale,este reprezentata de "razboinicii de casa"; prima forma a acesteiinstitutii este descrisa insa din secolull de catre Tacitus, care 0 remarcain randul populatiilor gemanice. Succesiunea terminologica vasal­valet-baiat tdnar-puer-sclav domestic da seama mai bine despre evo­lutia acestui tip de relatiei asimilabila celei de patemitate.

Autoritatea patriarhala ~iautoritatea politicaa suveranului. Societatea patriarhalain conceptia sociologica a lui Frederic Le Play

Autoritatea senioriala sau regala in societatile premoderne derivadin modelul autoritar patriarhalist. Ea este de natura religioasa, culturala~i familiala, in egala masura. Conform lui Frederic Le Play, autoritateapaterna este cea mai necesara ~i mai legitima forma de putere sociala.Fara a fi 0 institutie sociala in adevaratul sens al cuvantului, ea emana

, din insa~i natura omului, a barbatului, femeii sau copilului. Ca atare,constituie fundamentul ~i principiul familiei.

78In timpul dinastiei merovingiene, libertate insemna, mai presus deorice, a apartine, in calitate de membru direct, poporului condus de suveraniimerovingieni,populus Francorwn; sinonimia franc-libel' avea sa dureze.

79 Idem, p. 163.

In cazul socieHitilor mai putin intinse, cu 0 populatie putinnumeroasa, organizarea familiala ~i autoritatea patriarhala sunt sufi­ciente pentru asigurarea stabilitatii sociale. In societatile foarte dez­voltate material ~i ca dimensiuni ale populatiei - cum sunt societatilemoderne -, aceste doua repere au fost substituite cu structuri complexeale autoritatii sociale legitimate formal sau rational. In orice caz, nici 0societate nll a putut omite sau ignora aceasta etapa familial-patriarhalade organizare ~i exercitare autoritara rnra a viola legile cele mai evidenteale naturii fizice ~i ale ordinii morale umane. Legile civile imediaturmatoare vechilor cutume patriarhale, impunand copiilor respectul ~isupunerea fata de parinti, se autosustin in masura in care nu facaltceva decat sa sustina autoritatea paterna naturala. Pentru ca aceastadin urma sa-~i pastreze forta, este suficient ca autoritatea legala (legeacivila) sa nu i se opuna formal.

Conform aceluia~i autor citat mai sus, tatal are, in fata familieimai restranse sau mai extinse pe care 0 conduce, misiunea de a continuaopera principala de creatie, reproducand singurul model uman care aresenti mente morale ~j care se poate ridica pana la cunoa~terea luiDumnezeu. EI este investit, din aceasta cauza, cu cea mai inalta functiesociala, superioara, sustine Le Play, chiar ~i celei a suveranului, alcarui 1'01 e de a conduce 0 societate pe care nu a creat-o. Autoritateaasociata acestui rang deriva din acest statut natural ~i din principala safunctie, care e aceea a asigurarii existentei femeilor ~i copiilor.

Toate religiile sunt de acord in a a~eza legea divina la baza auto­ritatii paterne; la randul sau, insa, aceasta este cel mai puternic sprijinal oricarui cult, la fel cum se constituie ~i ca principal auxiliar alputerii civile. lnterventia activa a parintilor, in speta a tatalui, ineducatia religioasa a copiilor este adevarata sursa a credintei. Chiar ~iin cazul celor mai putin obi~nuiti cu practicile religioase, cultul domesticramane reprezentat prin autoritatea paterna care reglementeaza ruga­ciunea comuna pentru cei vii ~i pentru morti, substituindu-se astfelautoritatii clericale.

Date fiind responsabilitatile tatalui, este necesar ca legea saumoravuri Ie sa-i garanteze puteri la nivelul acestora. Era nevoie, inprimul rand, sa poata dispune liber de posesiunile care asigurausubzistenta, iar in al doilea rand, ca dreptul de mo~tenire sa nu conferesatisfactia avantajelor sociale descendentilor care nu ~i-au indeplinitindatoririle fata de parinti ;;i nu ;;i-au dovedit devotamentul fata deneam. Societatile in care autoritatea patriarhala ;;i-a pastrat trasaturile1]4

distinctive sunt cele traditionaliste. Ne referim la societatile medievale,dar ;;i la comunitatile rurale sau la anumite societati cu puterniccaracter conservator, cum ar fi cea engleza. Se admite, in mod general,subliniaza Le Play, ca in Anglia familia constituie adevarata unitatesociala ;;i fundamentul oricarei formule nationale sau politice (home-ulenglezesc inseamna in acela~i timp ;;i casii ;;i patrie.) De asemenea, arefuza, in Anglia, tatalui exercitiul unei autoritati ferme este totuna cua refuza suveranului dreptul de a dispune de forta publica. Libertateacivila se dezvoIta dimpreuna cu autoritatea paterna ;;i, pentru a pastradeschise aceste doua cai, englezii fac apella religie, la lege ;;i la opiniapublica. In Franta, dimpotriva, dupa cum demonstreaza Le Play,autoritatea paterna nu gase;;te sprijin nici in religia combiituta constantodata cu sfar;;itul secolului al XVII-lea, nici in legea civila care, dupa1793 retrage increderea investita in decurs de secole in conducatorulfamiliei, ~i nici in opinia publica. Varsta inaintata ;;i intelepciuneatatalui de familie, care nu i;;i mai poate tine fiii alaturi pentru a Ietransmite experienta sa, sunt ignorate prin retragerea sa prematura dinactivitatea publica sau productiva. Revolutia franceza a avut dreptconsecinte dezastruoase la nivelul familiei prabu~irea comunitatii pateme,ruperea legaturii intre familie ~i traditie ~i afinnarea ideologiilor indi­vidualiste.

115

13. Industrializarea familiei.Familia epocH moderne

Epoca modern a se na~te odata cu lIuminismul sau chiar maidevreme, cu orgoliul umanist al Rena~terii. Revolutia franceza va fieruptia definitiva a noii epoci, echivalentul unui paricid, caci alun­garea sau omorarea nobililor poate echivala cu renegarea parintilor,conform ordinii feudale familiale, in care regele este echivalentultatalui pentru vasalii sai. in timpul Conventiei mai ales, prioritatea eraprotectia cetatenilor de eventuala tiranie a familiilor ~i a Bisericii.StatuI a limitat, de atunci ~i pana astazi, controlul familiei sau al Bisericiiasupra individului, tocmai spre a-~i consolida propria influenta. StatuI,care este garantul drepturilor individuale ~i primul interesat In afir­marea acestora, urmare~te Incurajarea tipului familiei conjugale ~ilimitarea oricarei forme de autoritate paterna.

Revolutia industriala a marcat sfiir~itul familiei patriarhale, extinse.Ea con sacra, In acela~i timp, ~i un debut, al aparitiei unui hibrid algrupului familial, pe care 11yom denumi familia industriala, In fapt 0forma denaturata a conceptului familiei clasice.

Atomul familial

Inainte de a-~i pierde cu totul functiile specifice (ne referim maicu seama la acelea de preluare, sporire ~i transmitere a unor patrimoniispecifice Inrudirii prin fiIiatie), familia devine, Inca din timpul Rena~terii,nucleara, atomista sau conjugala. Rolul sau de matrice a societatii esteuzurpat printr-o diviziune sociala sau institutionala a muncii, In cadrulcareia serviciile sociale se vor substitui functiilor familiale. Asigu­rarile sociale, casele de alocatii familiale ~i pensii, ~colile ~i institutiilepara~colare (tab ere sau colonii de vacanta, cluburi ale copiilor ~i tine­rilor) asigura un model nou de reproducere sociala. Cu alte cuvinte, Inera moderna, societatea are ambitia de a se perpetua in afara controluluifamilial. Reproducerea sociala este una rationalizata la maximum; ea116

respecti'i programele ~igraficele progresului social. Trecutul este renegatIn numele unui viitor al carui autor este ratiunea umana. De la ideali­zarea trecutului, a originilor, se face trecerea decisa spre idealizareaviitorului proiectat.

Trecerea de la familia extinsa la cea nucleara se definitiveaza In

urma mi~carii initiate de iIumini~ti, cei care, Incoronand ratiuneaumana ca instanta suprema, deschid drumul afirmarii autonomieiindividului In lume. Avand suportul ratiunii sale, acesta I~i poateproiecta, la nevoie, viata, a~a cum Ii dicteaza nevoile sale naturale ~iinteresele rationale. Interesele ~i trebuintele sau ratiunea ~i natura, delocopuse, guverneaza epoca moderna. in acest cadru, familia devine 0realitate caduca, depa~ita, apasatoare, care nu trebuie sa tina individulsub control, ci care trebuie sa fie ea insa~i tinuta sub control deindivid. Astfel, ea va ajunge sa nu mai ofere individului nici un rol saustatut sigur, capabil sa-i asigure identitatea. Rolurile ~i statute Ie tradi­tionale, a~ezate Intr-o ierarhie clara conform criteriilor varstei, sexuluisau capacitatilor fizice ~i spirituale se descompun sau se inverseaza.Familia nn mai cunoa~te decat ierarhii labile, in care "democratia"anuleaza pozitiile de autoritate.

In societatea din afara familiei, in care individul este tot mai

"integrat", el nu se mai legitimeaza prin prestigiulla care Illndrituie~teapartenenta sa familiala, ci prin competenta profesionala, economicasau sociala pe care 0 poate sustine.80 In ultima vreme, valorile econo­mice Ie depa~esc adesea pe cele pur sociale (prestigiu, statut, recunoa~terepublica).

Secularizarea vietii familiale

Un domeniu supus secularizarii este casiitoria, care, incepand cuanul 1792 trebuie sa aiM loc In prezenta unui Inalt functionar muni­cipal pentru a fi legala. Dad'l, In Evul Mediu, casiitoria era mediataprin prezenta ~i cu binecuvantarea liturgica a unui preot, art. 7 alConstitutiei franceze din 1791 prevedea ca "Iegea nu mai consideracasatoria decat ca un contract civil". Stare a matrimoniala devine "starecivila", nu Intrucat mai este echivalentul unei pozitii sociale (ca Insocieti'itile traditionale) sau 0 definitie consacrata religios (Biserica

so Vezi la Max Weber, distinctia intre societati de status/societati de merit.117

119

cre~tina), ci pentru ca este garantata de legalitatea civila. Autoritateapublica va lua, a~adar, parte activa la formarea familiei Incepand cuRevolutia franceza. StatuI va impune conditiile In ceea ce prive~teIncheierea casatoriilor, adoptiunea, acordarea de drepturi eopiilornaturali, exercitarea autoritatii paterne, divortul. In 1790 se instituiechiar, In ceea ce prive~te salvarea victimelor tiraniei familiale, untribunal de familie; el va fi totu~i suprimat In 1796, dar statuI I~i vapastra dreptul de a limita autoritatea paterna In materie de dezmo~­teniri, de exemplu. Aceste tribunale renasc In vremea noastra, deeizandscoaterea eopiilor de sub tutela parintilor In eazul In care aeuzatratamente nedrepte. Aberatiile la care se ajunge In cazurile eopiilorcare hotarasc sa divorteze de parinti sunt enorme.

Autorii studiilor de sociologie moderna81 acuza adesea inertia denatura cutumiara a dreptului care nu se adapteaza Indeajllns de rapidschimbarilor de idei ~i moravuri, impllnand Inca familiilor veehilestructuri normative caraeteristice organizarilor patriarhale. Astfel,"discriminarea" celor care traiesc In concubinaj, a celor divortati, acopiilor naturali, interzicerea avortului, exercitarea autoritatii parinte~tichiar ~i dupa parasirea caminului de catre copii, atribuirea pozitiei de~ef al familiei barbatului sunt, se spune In asemenea stud ii, tot atatearelieve ale unei conceptii veehi, retrograde, neadecvate imperative lorvietii moderne. Sociologii (F. Ogburn, R. Koenig) numesc acest deealaj"Intarziere culturaIa" (cultural-lag); el se manifesta prin supravietuirea"miturilor" sau reprezentarilor patriarhale (cuvantul "mituri" desemneaza,de aceasta data, 0 realitate degradata, himerica) In cadrul ierarhiilorsexuale ~i generationale care pun piedici emanciparii femeilor ~icopiilor. Intrebarea evitata In aceasta discutie este "La ce serve~teemanciparea?". "Familia, se spune, are 0 InHirziere de secole fata deevolutia economica". Este normal, cata vreme aceasta evolutie a avutloc In afara ~i Impotriva familiei, caci societatea schimbului pretindesingularizarea ~i diferentierea intereselor, drept conditie obligatorie acompetitiei ~i, deci, a cre~terii economice.

Nici sincronizarea vietii familiale cu ritmul industrial al societatiimoderne s-a manifestat la fel la toate categoriile sociale. In paturileurbane, proletarizate, lipsa mo~tenirii patrimoniale (mobila sau imobiHi)

81 Andree Michel, "Familie, industrializare, locuinta", in Sociologiefranceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971.118

elibera individul de dependenta de cadrul stramt familial pentru a-Isupune unei noi dependente, de "sistem", adica de salariu, de nevoiagasirii unei locuinte acceptabile In conditiile crizei urbane a locu­intelor, de sistemulde creditare al bancilor, de serviciile sociale etc.Demolarea "miturilor" familiei clasice Inseamna, de fapt, substituirealor eu mitologia "sistemului" social, aparent mai putin represivapentru tendintele individualiste dar, In fapt, mult mai nociva pentruintegritatea naturala ~imoral a a acestuia, de vreme ce opereaza prinizolarea ~i insecurizarea cronica a omului.

Dominatia varstei tinere

In secolul al XIX-lea, copilul devine eentrul familiei. El este

obiectul unei i,:-vestitii nu numai afective, dar ~i economice, educative~i existentiale. Tnnoua ordine seculara, istorica, ei sunt viitorul, moduld~ a lupta Impotriva timpului, garantia singurei supravietuiri posibile.(In Antichitate, In Evul Mediu, urma~ii nu erau "soldati" Inrolati Inrazboiul declarat de umanitate timpului, ci continuatorii unei spite deneam; ei nu erau rupti din timp, ci integrati conceptiei continue asupraaeestuia.)

Grupul familial trebuie sa se conformeze "cererii" impuse deritmul de dezvoltare stabilit. Evoilltia societatii trebuie sa raspundaIntru totul cadre lor anticipate prin predictii rationale. 1ntr-o asemeneaorientare fllturista, familia nu mai reprezinta 0 pepiniera a valorilorsociale, ci doar una a reproducerii biologice. Copiii devin persoanesociale, iar pe seama controlului educatiei lor Incepe batalia Intremediul familial traditional ~i acela al a~a-numitelor "servicii sociale".Ei sunt miza progresului, iar societatea care se construie~te perpetuutrebuie croita pe masura lor. De fapt, ei sunt cei care trebuie saraspunda "imperativelor" noii ordini, de la care ata~amentul exageratpentru valorile traditionale i-ar putea abate. Ei nu mai apartin numaifamiliei, caci reprezinta viitorul societatii, natiunii, rasei; ei suntproducatorii, cetatenii ~i soldatii de maine. 1ntr-un asemenea context,In timpul Revolutiei franceze Danton spunea ca toti copiii "apart,inRepublicii Inainte de a apartine parintilor lor", iar Bonaparte va insistaca "Iegea sa ia copilullnca de la na~tere sub obladuirea ei, sa participela edllcatia sa, sa-I pregateasca pentru 0 profesie, sa reglementeze cum~i In ce conditii va plltea sa se casatoreasca, sa calatoreasca, sa-~ialeaga 0 cariera."

Dictatul naturii ... sexuale

Revolutia sexuala a urmat indeaproape revolutia industriala.Sexualitatea, pe care Antichitatea a reu$it sa 0 integreze unei moraleideale superioare, pe care cre$tinismul a exacerbat-o pentru a 0 reprima$i a 0 incarcera in domeniul pacatului, industrialismul $i ruda sa spiri­tuala, pozitivismul, au recuperat-o $i promovat-o, ca natural pur. Nu

inHiI~rla!or: secolul al XIX:lea Inc~p~e sub seIn?~1 mar~hizului .deSade -. In mtreaga sa opera, descnsa de amllTIltl auton (MaunceBlanchot) ca "Declaratie a drepturilor erotismului", natura $i ratiuneasunt puse impreuna in slujba egoismului absolut. Viciul triumta asupravirtutii in numele naturii, caci Sade proclama: "Nu sunt dedit 0ma$ina in mainile naturii, pe care ea 0 pune in mi$care dupa bunul eiplac." Pentru intaia oara, poate, in aceasta lume care rastoarna siste­matic to ate tabuurile, femeile sunt intati$ate cavictime sau prizoniereale sexului, ca obiecte sexuale.

Desigur ca teribilismulmarchizu]ui de Sade nu a fost dedt unalt tabu al unei epoci care i$i tacea dicton din "buna natura". In acestcult general al naturii, $i intr-o societate in care anarhia incepea deja sai$i faca simtita prezenta, familia devine un garant al ordinii ~i, deci, a]mora]itatii naturale.

Hegel, In analiza pe care 0 face raporturilor dintre cele treiinstante fundamentale, individ, societate civila $i stat, rezerva familieiunitatea unui intreg superior partilor: ea este 0 fiinta mora]a, ,,0 unicapersoana, ai carei membri sunt simple accidente". Totu$i, e] sedesprinde de conceptia familiei-arbore, a carei ratiune de a fi estedescendenta, pentru a exalta virtutile stabilitatii civice garantata defamilie, "piatra unghiulara a societatii moderne", care nu este altcevadedt "adunarea colectivitati1or familia]e dispersate".

La randul sau, Kant va teoretiza situatia familiei ]a rascruceaepociloL EI restaureaza familia patriarhala, in care tatal este detina­torul ratiunii ~i dreptului domestic. Tata] este singurul in stare, spuneKant, sa domesticeasca instinctele, sa imblanzeasca femeia, factor cumare potentia] destructurant. "Femeia poate deveni un vandal; copi]u],contaminat de mama, 0 fiinta tara v]aga sau razbunatoare, iarservitorul i$i poate regasilibertatea."

82 Operele care I-au consacrat ca promotor al libertinajului sexualextrem sunt Justine, Filos(~fia de budoar, 0 suta douazeci de zile ale Sodomei.120

Dincolo de eforturile filosofilor de a mentine 0 oarecare stabilitateIntr-o societate ce plate$te tribut tot mai consistent individualismului,initiativei libere, particu]arului, "constrangerile" familiei devin tot maiinsuportabile spiritelor eliberate. Singurele justificari ale mentineriicoeziunii familiale mai pot fi oferite, in vremea noastra, de inclinatii]enaturale: instinctul sexual, instinctul de reproducere, inclinatiileafective, regasirea echilibru]ui psihic $i fizic. Natura pare, insa, sajoace feste familiei care i$i cauta in ea intemeierea sau explicatiarationaJa. Atunci cand ne indeamna, de pi Ida, sa nu ne reprimamtentatia de a ne schimba partenerii conjugali in virtutea unei cat maibune compatibilitati sexuale. Sau atunci cand ne sugereaza ca poategre$i harazindu-ne, din punct de vedere anatomic, unui grup sexual, Intimp ce ne-a inzestrat cu instincte ce tin de ceJalalt sex. Psihanaliza, cuteoria nocivitatii impulsurilor refu]ate, reu$e~te sa $tearga, dintr-otrasatura de condei, toata educatia morala care recomanda sublimareatrairilor umane in idei $i idealuri, pentru a 0 inlocui cu goana dupainstincte (intre care troneaza cel sexual) $i cu terapia defularii.

Concluzia: Sexul este natura, iar natura este buna. Rationalitateamodern a, uneori chiar tacand abatere de la logica, nu este suficient desensibila la capcanele silogismului. In ceea ce prive$te multe dinaspectele familiei, ele trebuie decise in stransa legatura cu gradul desatisfactie sexuaJa al fieciiruia dintre membri.

Individul contra familiei

Persoana (femeie, copil, tanar, barbat, batran) este conceputa casubiect de jure, responsabil in fata "sistemu]ui" chiar inainte de a seconcepe pe sine ca membri cu ro]uri $i statute asumate in cadrul uneicomunitati familiale. Familia este "suspectul nr. 1" pentru 0 gama foarte]arga de simptoame care afecteaza eficienta sociala a individului:inhibitii, complexe, obsesii, prejudecati care ii afecteaza mobi]itatea,flexibilitatea de a se adapta unor roluri foarte diverse, care constituienoua interfata cu socialul. Inainte, in epoca dominatiei sociale afamiliei, aceasta interfata era asigurata de grupuJ de rudenie. Astazi,individul este pus In contact direct cu realitatea.

Sociologul Rita Liljestrom sublinia nevoia indivizilor de a seintegra altor forme de familie decat cea traditionalii, pentru a se"elibera de complexul nucleului familial", al "primatului legaturilor desange asupra altor legaturi sociale $i sentimentale". Afirmatia, pe

121

blnga faptul ca tradeaza necunoa~terea formelor familiale premoderne,cand legaturile de sange erau, in cadrul familiei, alaturate legaturilorde alianta, adoptiune sau celor dintre stapani ~i sclavi/servitori, estedominata de modelul preponderentei sociale a individului.

Spatiul privat, care, in Evul Mediu european, insemna spatiulfamilial in opozitie cu cel social, larg, in epoca moderna are in centrulsau individul, unic ~i irepetabil, original ~i singur. Conform lui GeorgSimmel, specificul individual de existenta ~i actiune al personalitatii ­ceea ce el numea "individualitate" - cre~te proportional cu extindereamediului social al individului. Cu aIte cuvinte, cu cat dimensiuneagrupului este mai mare, cu atat personalitatea individuala este maibine precizata. Acest lucru se verifica in moduri diferite daca neraportam la cre~terea dimensiunii unui grup familial sau la cre~tereagrupului formal al populatiei unui ora~, de pilda. In primul caz, estevorba despre accentuarea ace lor trasaturi individuale care rezulta dinasimilarea personalitatii colective a neamului. In cel de-al doilea caz,accentuarea individualitatii se face prin izolarea persoanei, nu prin"contagierea" ei CLlinfluente colective; este 0 individLlalitate construitain singuratate, lipsita de identitate, intrucat este lipsita de model ~itemei comunitar. Simmel sugereaza aceasta distinctie atunci candremarca faptul ca, de~i libertatea individuala se reduce cu cat grupulcaruia ii suntem integrati este mai mic, individualitatea este mai binedefinita in aceste cazuri. Grupurile mici, spre deosebire de celenumeroase, sunt ele insele individualizate, distincte, cu personalitatepl'oprie. Astfel, dad! grupul caruia apartinem cre~te, individualitateanoastra are mai mult spatiu de dezvoltare; insa, ca elemente aleacestui ansamblu, yom avea mai putina specificitate. Ca ansambluvast, 0 populatie numeroasa nu se diferentiaza decat slab ~i superficialde altele asemenea. Simmel pune in relatie directa gradul de speci­ficitate al unui grup cu omogenitatea indivizilar care il compun saugradul de nespecificitate al colectivitatii cu diferentierea membrilorsai. Ceea ce propunem in completarea acestui tab Iou sociologic esteobservatia ca diferentierea membrilor unei colectivitati ea insa~i slabdiferentiate este una superficiaJa, nu una reaJa. Exista a depersona­lizare a indivizilor marilor grupuri, 0 imprecizie a definirii lor care iiface pe speciali~ti sa vorbeasca despre "atomizarea" marilor societati.Astfel ca personalitatea sau individualitatea autentica se construie~te ­paradoxal, intr-o prima perceptie - in grupurile puternic diferentiate,care se reprezinta prin indivizi la fel de puternic definiti. Chiar ~i122

Simmel intuie~te acest lucru atunci cand rem area, printre micilecolectivitati "tiranice", care oprima individualitatea, ingradind-a inpropriullor caracter, una care, dimpatriva, pare sa ofere eel mai multspatiu deplinei afirmari a personalitatii: familia. Explicatia acestei"exceptii" tine de antinomia familie/societate: "Individul este dezarmatin fata societatii intregi; cloar acordand 0 parte a Sinelui sau absolutaItara ~i legandu-se de ei i~i mai poate salva sentimentul individua­litatii.,,83 Familia este adapostul din care individul i~i poate extragesiguranta de a nu se pierde in colectivitatile largi, ~i, totodata, grupulcare 11integreaza eel mai bine. Acest dublu rol al familiei - a conta­giune comunitara a personalitatii individuale, dar ~i 0 precizare a eifata decelelalte individualitati -, ce poate parea paradoxal, la 0 primaevaluare, I-a flicut pe Simmel sa postuleze"ambiguitatea sociologica afamiliei": ea este atat unitate, avand caracter individual, dar ~i grup.

Istoria familiei ilustreaza acest dublu rol al sau. Familia patriar­hala, in care autoritatea conducatoare a tatalui ordoneaza mult maimuIte persoane dedt cele provenite din descendenta sa naturala, i~iera suficienta, avand autonomia unei societati in sine. Ulterior, familiarestransa pe criteriul descendentei naturale a Jasat loc de manifestarecomunitatii suprafamiliale a statului. Totu~i, se considera ca tendintade mic~orare a dimensiunilor familiei a flicut posibila afirmarea lips itade constrangeri a individului. Transformarea ei in "unitate" pare astazia fi mai degraba 0 etapa in desfiintarea ei ca structura sociala autonoma,integratoare. Daca Simmel recunoa~tea inca valentele pozitive aleintegrarii familiale, sociologia moderna tinde sa priveasca familia cape 0 comunitate tiranica, opusa drepturilor ~i "libertatilor" indivizilor.De aici rasare intrebarea: In ce masura StatuI, formula sociaJa de

suprema rationalitate, permite coexistenta altor tipuri de asociere umana?

Cdt de mare este izolarea indivizilor inauntrul familiei

moderne putem constata din mozaicul "faptelor diverse"reproduse in pres a vremii §i lumii noastre. Cu titlu ilustrativreproducem 0 §tire publicata in "Daily Mirror" in februarie2004: un pensionar britanic a locuit in aceea§i casa cu fratelesau, fara sa observe ca acesta era mort de 18 luni. H s., de 72de ani, explica: "Mi s-a parut mie ca e ceva in neregula cdnd

83 Georg Simmel, Sociologie. Etudes sur lesfonnes de la socialisation,Presses Universitaires de France, Paris, 1999, p. 694.

123

125

am vazut ca nu mai apare. E drept, nici eu n-am mai intrat Incamera lui de dlteva ore, zite ... , mfine, defapt de ceva vreme.in cele din urma, mi-am luat inima m dinfi $i m-am hotarat saarunc 0 privire. Mi s-a parut un pic cam slabit, aproapescheletic, a$a ca am sunat la politie ". Inutif sa adaugam ca, lasosirea politiei, nu s-a gasit un cadavru, ci un schelet. Cd doi/rati, burlad, locuiau impreuna de 12 ani ~'i duceau 0 viataretrasa. "Lui G. ii placea sa-i fie respectata intimitatea $i,sincer sa fiu, ~'i mie imi placea acela$i lucru ", continuaexplicatia lui H Atat de mare era respectul pentru intimitate Inaceasta "familie ", mcat doar intamplarea a facut ca politia sanu descopere doua cadavre, perfect izolate in intimitatea lor.

Proliferarea modelelor familiale alternative

Impusa ca model general Inainte de revolutia industriala, familianucleara a suferit modificari accentuate datorita mai multoI' factori,identificati precum urmeaza:

- cre~terea mobilitatii populatiei (teritoriaJe, sociale, ocupationale),care a determinat 0 dinamica familiala proportionala cu instabilitateaacestui grup;

- cre;;terea eterogenitatii culturale, etnice, religioase etc. a popu­latiei, care a ingreunat coagularea grupurilor de rudenie;

- modificarea bazei de rezidenta (In urma urbanizarii), care adus la disparitia gospodariei, proliferarea locuintei unifamiliale ;;i crizaurbana a locuintelor care Intarzie formarea familiilor conjugaJe ~i Iediminueaza dimensiunile;

- atragerea femeilor in activitatea de productie industriala, carea avut drept consecinta Iimitarea numarului de copii ~i pierderea sauslabirea unora din functiile familiale;

- modificarea conceptiei asupra muncii, conform careia efortuldepus este retribuit prin salariu, iar perioadele de munca alterneaza cucele de odihna, care a dus Ia artificializarea ;;i rationalizarea vietiifamiliale;

- modificarea conceptiei asupra timpului, prin care ritmurilenaturale, cosmice ~i biologice sunt substituite cu ritmurile artificiale;efectele acestei schimbari sunt ca, odata cu cre;;terea perioadei de ~co­larizare, copilaria ~i tineretea sunt prelungite, maternitatea esteintarziata, perioada fertila este miqorata; pragurile vietii sunt marcate124

prin bilanturi profesionale sau economice, mai curand decat pnnevenimente familiale etc,;

- accentuarea individualismului, prin generalizarea schimbului,care determina cre~terea dificultatii de integrare intr-un grup familial,lipsa coeziunii ~i loialitatii, negarea sistemului normativ propriu fami­liei etc.

Industrialismul, prin toate fenomenele mentionate ~i prin alteleomise, dar de aceea~i natura, a avut ca efect principal impunerea unorforme abe~ante de familie. loan Mihailescu Ie define~te ca menajenefamiliale ;;i grupeaza in aceasta categorie menajele de 0 singura per­soana (celibatul definitiv sau temporar), uniunile de coabitare, menaje1eformate din persoane intre care nu se stabilesc relatii sexuale, menajehomosexuale. Aceste evolutii tradeaza, evident, degradarea accentuataa solidaritatii de tip familial, a familiei ca institutie. Paralel cu impunereaparadigmei individualiste In societatea moderna, coeziunea structurilorfamiliale se naruie. Acela~i autor84 enumera principalele schimbari pecare epoca moderna Ie aduce in structura familiei.

Reducerea nuptialihitii, Rata nuptlalitatii a scazut spectaculos,in special in tarile din nordul EUl'opei. (In acest spatiu, Romania apastrat, inca, una din cele mai ridicate valori ale acestui indice).Fenomenele corelate acestei evolutii sunt:

y" Generalizarea celibatul~i. Indezirabil, amend at public saulegal in vechime, la inceputul industrialismului celibatul era conse­cinta unor cauze obiective, externe: dezechilibrul distributiei pe sexe apopulatiei, provocat de migratia inegala (preponderent masculina)dinspre sate spre zone Ie urbanizate a mcut ca in mediul rural saramana 0 populatie majoritara feminina, iar in ora~e sa apara 0 infuziede populatie masculina. Astazi, celibatul este un fen omen acceptat,rezultat al unei decizii personale ~i nu neaparat impus de conditiiexterioare; el se regase;;te in toate cIasele sociale ;;i nu mai este in niciun fel amendat de opinia publica.

y" Cre;;terea accentuata a varstei la prima casatorie, in ultimeledoua decenii ale secolului al XX-lea. In special femeile se casatoresc lav:lrste mai inaintate decat inainte de aceasta epoca, datorita, in special,alegerii unei cariere ~colare de lunga durata.

84 Vezi loan Mihiiilescu, Schimbiiri in modelele familiale, EdituraUniversitatii Bucure;;ti, 1987; ;;i Familia in societati1e europene, EdituraUniversitatii Bucure;;ti, 1999.

Modificarea comportamentelor sexuale. Varsta medie deincepere a vietii sexuale scade In epoca moderna datorita emancipariieconomice timpurii a tinerilor, precum ~i schimbarii moravurilor ~iatitudinilor sociale fata de aceste comportamente. S-a constat ca, Incadrul acestei tendinte generale, opteaza pentru 0 initiere mai tarziefete Ie, cei care au un nivel de ~colaritate mai ridicat, cei puternicintegrati social (loeuitorii din sate sau ora~e mici), cei integrati Intr-ocomunitate religioasa sau familiala puternica. Frecventa relatiilorsexuale premaritale a crescut accentuat, in paralel cu permisivitateasociala fata de aeestea. De asemenea, relatiile extramaritaTe sunt multmai adesea Intalnite, indicand cre~terea libertatii sexuale a membrilorgrupului familial.

Diversificarea tipurilor de "familii"

Modelul dominant la inceputul epocii industriale, familianucleara, ~cade ea proportie astazi, In special In societatile nord­europene. Tnaceste tari, mai muIt de 0 jumatate din populatie adoptaaIte modele familiale, considerate cu totul marginale nu cu multavreme In urma. Asistam, astfel, la redefinirea sau, mai curand,pierderea !10tiunii de familie, atat ca finalitate, eat ~i ca structuraspecifica. Tn ceea ce prive~te finalitatea, familia are astazi In vederepreponderent oferirea unui cadru afectogen membrilor sai ~imai putin,sau chiar deloe, preluarea, sporirea ~i transmiterea unor valori morale,culturale, etice, a unui patrimoniu economic, religios sau identitar; inceea ce prive~te transmiterea genetiCa, prin urma~i, ~i aceasta functie afamiliei este periclitata de tendintele tot mai pronuntate ale tinerelormenaje de a amana sau renunta la a mai avea copii in favoarea uneia~a-zise afirmari personale.

Ca structura, exista 0 mare varietate de forme mai mult sau maiputin familiale: exista menaje de 0 singura persoana (celibatari definitivsau temporar), uniuni de coabitare (consensuale) tara eopii sau cucopii, menaje formate din persoane Intre eare nu se stabilesc relatiisexuale, menaje homosexuale ~i, desigur, form~le familiale cunoscute,familia nucleara ~i familia cu 3-4 generatii. In Romania exista ~imenaje nefamiliale, Insa cea mai mare pondere 0 au menajele farnilialeee pot fi: neparentale (tara copii), parentale sau grandparentale (copiierescuti de bunki). Familiile parentale formeaza marea majoritate atipurilor familiale romane~ti85. Cea mai mare proportie a familiilor

85 1. Mihailescu, op. cit.126

nucleare (aprox. 70%) se gas~~te In mediul rural, unde modelele tradi­tionale supravietuiesc Inca. In Europa se constata cre;;terea ponderiifamiliilor de coabitare, a menajelor nefamiliale ;;i a familiilor mono­pare.ntale. Centrul de Stiinte Sociale de la Viena a constatat, In urmaunui studiu desfii;;urat Intre anii 1970-1980, ca populatia din Europa,Japonia, India I~i dore;;te 0 cre;;tere a ata;;amentului fata de familie,adiea 0 schimbare In sensul revenirii la modele tradition ale alefamiliei statornice, de;;i se a;;teapta la 0 scadere a acestuia.

Demitizarea ~i demonizarea familiei

Daea In Europa familia Incepe a fi privita ca realitate vetusta, celputin din punctul de vedere al reglementarilor judiciare, peste ocean eatinde sa devina 0 realitate de-a dreptul periculoasa. Sotii suntpotentiali agresori ai sotiilor, copiii - potentiale victime ale parintilor,bunicilor sau unchilor. In ceea ce prive;;te relatia conjugata, ea estedeja de muIta vreme sursa de insecuritate, mai cu seama la adresafemeilor, aflate in permanent pericol de a fi agresate de sotH sau departenerii lor. Insa nu cuplul conjugal era garantul principal alstabilitatii familiale. Relatia de paternitate sau filiatia sunt cele carementineau, asemenea unei coloane vertebrale, familia ;;i organizausistemul de rudenie. Din pacate, In acest punct ataca mai vehementnoile institutii ale socializarii profesionalizate, subminand Insa;;idefinitia autoritatii paterne ;;i Inlocuind-o cu etichete ce Incearca sainventeze 0 realitate care sa Ie corespunda: copii "In risc", violenta"prin autoritate", copilarie traumatizata, "lIcidere psihica".

Partiztmii unei asemenea realitati fae trimitere la scrieri

pseudo-~tiintifice, cum ar fi "The Courage to Heal", aparuta la"Harper and Row", New York, in 1988. Autoarele, Ellen Bass §iLaura Davis, nu sunt nici terapeute, nici psihologi, neavand niciun fel de pregatire medicala sau profesionala. Ele avanseaza 0serie de teoreme, cum ar fi: "Daca sunteti incapabil sa vaamintiti de 0 presiune earaeteristiea (abuzului sexual), dar avetivaga impresie co eeva de felul acesta s-a petreeut, inseamna eaabuzul a avut loc. " Succesul eartii a dus la 0 avalan~a de alteasemenea publieaJii ~i de emisiuni de televiziune care adoptaaeeea~i pozitie: aeeste bombardamente mass-media se afla laoriginea a mii de denunfuri (multe urmate de ineulpari ininstante de judecata). Pentru speciali§tii ad-hoc in fenomenelede abuz, orice manifestare nevrotica (de la paniea nemotivata la

127

migrene sau obezitate) are, fara indoiala, la origine un abuzsexual infantil refulat. Dupa autoarea uneia din carlile de profil(" Secret Survivors "), nici macar absenla contactelor fizice nupoate dovedi inocen{a unui parinte presupus incestuos. "Copilulpoate fi victima incestului prin ji'azele rostite, prin intona{ie saufiindca este martor al unor gesturi sau comportamente cucaracter sexual, chiar daca acestea nu-l vizeaza direct. " A fost"descoperit" ~'i incestul emotional, ai carui victime sunt copiiiai caror par inti, devota{i ~'i afectuo~'i, ii cople~'esc cu lau,de §icadouri numai pentru a-§i satisface propriile frustrari, Intr-oemisiune de televiziune, 0 vedeta a tematicii abuzurilor familiale,Brenda Wade, consilier familial, afirma: "exact In momentul Incare cineva trece pragul biroului meu, sunt In stare sa-i diag­nostichez traJ:lmatismul" (a se in{elege "abuzul sexual irifantilreprimat "). In statuI New Jersey, Roland Summit, psihiatru ~'iexpert In abuzuri sexuale infantile, a prezentat formula" sindro­mului de acceptare a abuzului sexual de catre copil" (ChildAbuse Accommodation Syndrome), care spune ca tocmai atuncidind copiii neaga ca s-ar fi abuzat sexual de ei este sigur caacest lucru chiar s-a petrecut.

AsUizi, legea ~i sistemele de asistare social a sunt aproape de a sesubstitui In totalitate familiei. Denuntand-o ca un mediu cu potentialostil individului, spatiu de manifestare a unui nou tip de violenta ­domestica - ce poate lua forme fizice, psihice, sexuale sau materiale,legile, importate, sub presiunea imperativa a integrarii europene, $i desistemullegislativ romanesc, transfera Politiei, judecatoriilor, case lor deasistenta sociala sau Serviciului Medico-Legal responsabilitateadesfacerii legaturilor familiale, conjugale sau parentale $i a substituiriiacestora cu asistenta de·specialitate. lnteligenta ~i multi bani sunt puseIn slujba "campaniei" de pregiitire a populatiei pentru denuntareaviolentei domestice. Clipurile publicitare care ne arata femei izbite ~iapoi dilcate In picioare de treditorii indiferenti sau transformarea unuicantec de leagan In obsesie scelerata au contl}rat imaginea unor parinti~i soti la fel de odio$i ca asasinii In se~ie. In Statele Unite lucrurilesunt mult mai avansate dedit In Europa. In 1974, Congresul a votat undocument - "Child Abuse Prevention and Treatment Act" - care punebazele unui sistem de asistare financiara directa din parteaWashingtonului pentru jUAstitia$i politia locala confruntata cu anchetede abuz asupra copiilor. In urma aplicarii acestor prevederi, aparatul128

local social, judiciar ~i politienesc are tot interesul de a scoate la ivealaun numar maxim de "abuzuri", caci numarul anchetelor va fi directproponional cu sumele puse la dispozitie.

In America, practica educatiei In ceea ce prive~te tehnicile deevaluare $i de aparare Impotriva agresiunii s-a dovedit extrem, deeficienta. Asociatii benevole sau subventionate Ii Invata pe copii, prinprezentarea unor piese de teatru, care sunt pericolele de care trebuie sase fereasca. in piese este yorba despre bunici pedofili sau despre dadaceexhibitioniste. La Inceputul acestor proiecte, nimeni nu a prevazutconsecintele pe care Ie va avea 0 asemenea educatie: temerile micilorspectatori s-au extins asupra tuturor bunicilor, tuturor dadacelor, Incatastazi, conform marturiei unei fetite de unsprezece ani, "ne este fricatot timpul. Daca acum este a$a, cum 0 sa fie pentru noi mai tarziu?"

Consecintele substituirii familiei cu asistenta specializata suntgreu de evaluat In perspectiva Indepartata. Insa chiar de acum seconstata deja desolidarizarea, desocializarea indivizilor asimilati, desistemele oficiale, masei asistatilor (medical, social, psihologic, afec­tiv etc.) ~i se fac simtite efectele acestei atomizari: insecuritatea cronica,instabilitatea, evaziunea. Individul trebuie salvat, pe de 0 parte, deagresiunea familial a, adica de insistenta cu care familia impune primelenorme de socializare, iar in al doilea rand de agresiunea modelelorculturale traditionale, de asemenea oprimante pentru natura umana,~are are nevoie, se spune, de eliberarea din lanturile oricaror apasari.In continuarea acestor teorii, politicile sociale "profesionalizeaza"structurile familiale pana la a Ie desfiinta ~i a Ie Inlocui cu institutiispecializate de educare, Ingrijire, securizare etc. 0 asemenea evolutieavea probabil In vedere Reuben Hill atunci dind vedea In organizareafamiliala traditionala "un grup de lucru neeficient, un slab comitet deplanificare, un grup de distractii incomod # un grup incert de comuni­care spirituala", condus "de doi amatori lipsiti de experienta, nepregatitipentru rolurile de sot, sotie, parinti". Nici chiar aceasta optica, sufi­cient de radicala, nu a prevazut amploarea pe care 0 va lua mi~careade culpabilizare a familiei, demonizarea mediului familial In numeleunei presupuse demitizari a unei structuri anacronice. In marele procespe care omul, debusolat, devitalizat, izolat este gata sa II intentezenoilor culturi moderne ~i postmoderne, sistemele sociale se grabesc saa$eze In boxa acuzatilor tapii ispa~itori: printre ace~tia, la loc defrunte, familia.

129

14. Locuinta ~ proiectia spatiahi a familiei

La fel cum satul, ora~ul, eetatea, ehiar teritoriul administrat deun stat sunt expresii ale spatiului soeializat, gospodaria ~i locuintareprezinta expresia spatiala a familiei, neglijata de multe ori de catreeereetatori. Ca oriee grup eu baza teritoriala, a dirui stabilitate depindede sedentarizare, de "eivilizarea" unui anumit spatiu, familia i~ieonstruie~te, i~i proieeteaza prin loeuinta 0 buna parte din earacterelesale specifiee. Casa, spatiul familial evolueaza, se modifidi odata euschimbarea strueturii familiale, dar ~i in raport de evolutia modurilorde constructie ~i de materialelor folosite. In interiorul aeeleia~ieivilizatii, materialele de construetie variaza prea putin. Sunt civilizatiidominate de lut (civilizatia romaneasea veche), lemn (China, eivili­zatiile nordiee, Rusia, Polonia), caramida (societatiJe islamiee) saupiatra (Europa CentraJa, de Sud), conform constrangerilor naturale ~iabilitatilor de exploatare. De regula, eu cat importanta unui edificiueste mai mare, eu atat materialul folosit la construetie este mai rezistent,mai greu de preluerat ~i mai scump. Piatra are locul privilegiat inridicarea templelor, a edificiilor publice sau a caselor principilor.

In mod constant, insa, casa pastreaza caraeterul de unitate

primara de rezidenta. Pentru familie, locuinta reprezinta oglindaierarhiei ce structureaza grupul de rudenie; ea este spatiul economieidomestice (fie ca este yorba de 0 eeonomie agricola, me~te~ugareascasau de comerO; este, de asemenea, domeniul politic deexercitare aautoritatii patriarhale sau democratice a grupului de rudenie, mizaincheierii aliantelor sau disputelor razboinice interfamiliale; este, deasemenea, domeniul sacru, aflat sub protectia directa a divinitatilordome stice ~i spatiul de rezidenta privilegiat pentru mortii familiei; inconc1uzie, ea este loculin care ia na~tere ~i care garanteaza cea maiputernica forma de cgeziune sociala.130

Clasifidirile locuintei

Criteriile dupa care locuintele pot fi c1asificate sunt numeroase ~ivariate. Ne yom opri numai la acelea care par a avea relevanta pentruproblematica familiaJa. Din aceasta perspectiva, un prim criteriu lacare ne putem opri se refera la nomadismul sau sedentarismul familieirezidente. Din acest punct de vedere, formele de locuire pot fi mobile(cort, rulota) sau imobile.

Alt criteriu se refera la numarul de camere, locuintele impar­tindu-se in cele cu 0 singura incapere (locuirea com una) ~i cele cu maimulte }ncaperi (locuirea separata pe sexe, generatii etc.).

In sfar~it, exista locuinte tempo rare ~i permanente, acest eriteriudobandindu-~i sens mai ales in perioada modern a, a afirmarii nouluinomadism al societatii urbane.

In ceea ce pri~e~te prima distinctie fiicuta, ea separa formeleloeuirii imobile de cea mobila sau nomada. Cea mai simpla locuintamobiJa este cortul, specific populatiilor nomade. Forma f1exibila delocuire, specifica mobilitatii teritoriale ~i unei flexibilitati echivalentea familiei, ea nu cunoa~te 0 specializare a spatiilor similara locuintelorsedentare, cu exceptia punetului central, marcat de stalpul de sustinere86,in jurul earuia se organizeaza viata domestica a familiei, coincizand,de multe ori, cu vatra, cu focul domestic. Mult mai important, in acesttip de organizare familiala, este, insa spatiul exterior locuintei, vatracom una, in jurul careia se polarizeaza existenta sociala a membrilor, acarei pondere covar~e~te viata familiala. Cu totul alt caracter arerulota, care corespunde unui nomadism individual ~i nu comunitar sausocial. Ca locuinta mobila permanenta, rulota adaposte~te, de cele maimulte ori, indivizi izolati ~i nu familii, fiind 0 forma atrofiata delocuire (la fel cum menajul individual este 0 forma atrofiata afamiliei). Structura ei corespunde nevoilor tehnice de deplasare, astfelca prezinta 0 semnificatie soeiala redusa. Zone Ie de odihna, de socia­lizare, de activitate sunt suprapuse, inghesuite sau anulate in virtute aschematismului exploaHirii eficiente a spatiilor mici ~i a preeminenteifactorilor de confort asupra celor de socializare sau de activitate.(Aceasta unitate rezidentiala mobila reprezinta, de cele mai multe ori,asemenea eelor mai primitive locuinte, doar loc de adapostire. Semni­ficatia sa sociala, sustinuta de trasaturi culturale ~i de structura

86 Asimilat, de M. Eliade, reperului ontologie fundamental, acel axismundi incepand de la care se a~eaza,se ordoneaza cosmosul.

131

familiaUi a locuitorilor, nu se manifesta dedit prin acumularea canti­tativa a acestui fenomen de locuire, ce poate capata proport,ii de masa.)

Locuinta familiala capata importanta odata cu sedentarizareapopulatiilor; acesta este modul de coexistenta sociala care furnizeazacriteriul descendentei, al originii ca sursa a prestigiului social ~i alrezidentei ca nucleu al vietii familiale ~i referential al vietii pub lice.Locuintele sedentare au doua dimensiuni fundamentale: casa, con­structia in care se adapostesc membrii familiei ~i 0 parte a bunurilorfamiliale ~i pamantul sau domeniul familial. Foarte importante sunt,in acest sistem al averii imobiliare, relatiile de proprietate care pun inlegatura familia ~i locul de rezidenta ~i prin care se realizeaza socia­lizarea (civilizarea) spatiului locuit. Daca spatiul natural este neutru,omogen din punct de vedere al semnificatiilor sociale, spatiul socializateste structurat in functie de aceste semnificatii, care pot fi economice(spatiu destinat activitatilor economice, spatiu destinat altoI' tipuri deactivitati), religioase (spatiu sacru/profan), politice (spatiu cucerit,spatiu dobandit prin aliante etc.), pur sociale (spatiu rezervat femeilor,copiilor, barbatilor; spatiul pentru primirea strainilor sau pentruadunarea celor ai casei etc.). Locurile privilegiate, incarcate cu 0simbolistica aparte, ale acestor locuinte sunt, ca ~i in cazul teritoriuluiunei cetati, al unui sat sau chiar alunui stat national, definite riguros.Se remarca, intre ele:

• lncinta sau grani{a care separa locuinta de lumea exterioara,potential straina, deci du~manoasa. Gardurile, zidurile, feres­trele, portile ~i pragurile deosebesc ~i, in acela~i timp, faclegatura dintre exteriorul strain ~i interiorul familiar/familial.Zone de contact ~i, totodata, de izolare, ele sunt puse subprotectia unor divinitati specifice. Dupa marile intrari alevilelor antice, in perioada medievaIa ~i moderna u~ile suntinguste ~i permit doar trecerea unei persoane. Spatiul privat,bine delimitat, este aparat cu vigilenta. Ferestrele, pana insecolul a1 XVill-Iea, sunt doar obloane de lernn. C<lndvitraliultrece din biserica in locuinte, el este prea pretios pentru a fimobil, fiind, astfel, fixat in batante, protejat pe dinafara cuobloane de lemn, iar pe dinauntru cu perdele. Alte solutii deamenajare a ferestrelor sunt hartia unsa, panza Imbibata cuterebentina, foile subtiri de gips. Abia din secolul al XVI-leaapar, In ora~e, geamurile transparente. Obscuritatea spatiului

132

domestic accentueaza, la ora~e mai cu seama, caracteruldistinct al spatiului intim, locuit de cel exterior, supus luminiicrude, solare.

• Vatra, nodul care leaga solidaritatea membrilor familiei,punctul central allocuintei, este adesea ~i altarul divinitatilorfamiliale. De foarte multe ori, vatra este asimilata casei sauchiar familiei rezidente, denumita, in multe zone ~i multavreme, cu denominativul rezervat acestui centru iradiant deenergie casnica. In multe civilizatii, printre care ~i cea tara­neasca romaneasca, focul casei se stingea numai odata curisipirea familiei, cu abandon area locuintei respective. De~ivaloarea cultural-simbolica a vetrei 0 depa~e~te pe cea prac­tica, ea a reprezentat, multa vreme, unica sursa de incalzire aJocuintei. In camerele lipsite de camine, Incalzirea se facea cubraseros sau chaufferettes, recipiente cu jaratec. Din secolulal XII-lea, caminul se instaleaza ~i In camerele principale alerezidentelor nobiliare ~i, in apropierea sa, apar banci, careconsacra spatiul de discutii, de socializare din jurul focului.87

• Masa este locul de consacrare a relatiilor de solidaritate intrecei care impart aceea~i hrana, dar ~i de stabilire a raporturilorde autoritate intre membri,

• Patul sau a1covul este nu numai spatiu de odihna, ci ~i loc cuIncarcatura misterioasa, dominat de femei. Este spatiul deconceptie, de aducere pe lume sau de petrecere din lume amembrilor familiei.

Cea mai imp011anta trasatura a locuintei sedentare este relatiadirecta pe care 0 are cu stabilitatea familiaIa, mai ales In cazul rezi­dentei permanente.88

Al doiJea criteriu imparte locuintele in spatii de rezidenta frag­mentate sau nefragmentate (locuinta cu 0 singura incapere sau locuintacu mai mult incaperi). Locuinte cu 0 singura camera, erau, de pilda,colibele vechilor germani in timpul lui Caesar, cele mai primitiveforme de casa cunoscute in Europa.

87 Totu~i, ealdura diminelor este insufieienta. Oamenii se aeopera eublanuri. Abia in seeolul al XVIII-lea eo~arii ~i sobarii modifica arhitecturaeaminelor, ingustandu-le ~i adancindu-le, Taciindu-Ie laea~uri multiple, eeingaduiau inealzirea mai multoI' eamere deodata.

88 Vezi relatia dintre Penelopa ~i Ulisse, raportul intre stabilitate ~iperegnnare.

133

Ele erau ovale, Iargi de 2-3 metri, -Iacute din pari infipti Inpamant, cu acoperi~ de trestie sau stuf coborand pana in pam ant. Inmijloc se aprindea focuI, iar intr-un colt era cuptorul. Mobila insemnabanci de lemn in~irate de-a lungul peretilor, pe care se ~edea ~i sedormea, 0 masa rudimentara ~i scaune rezervate, de regula, oaspetilor.Construite Ia distanta una de aha, fiecare din aceste case era incon­jurata de pamantul care asigura baza de existenta familiaIa. Tacitus i~iexprima uimirea in legatura cu aceasta dispunere risipita a satelorgermane: "nu sufera nici case Ie sa fie una langa aha, ci stau despartiti~i risipiti, dupa cum le-a placut un izvor, un camp sau 0 padurice.Satele nu Ie a~eaza ca noi, sa-~i in~ire casele ~i sa Ie lipeasca una deaha: fiecare i~i lasa loc imprejurul casei, ori ca paza impotrivaprimejdiei de foc, ori pentru ca nu se pricep a cladi" (Opere, I, XV, 1).Aceasta este prima afirmare a spatiului privat, separat distinct de spatiulpublic, intotdeauna deficitar la populatiile germanice, concentrate peizolarea, interiorizarea, particularizarea familiei in spatiul casei.

Locuinta nefragmentata se regase~te in majoritatea cuhurilorrurale, europene sau asiatice. Ea determina 0 forma foarte simpIa deorganizare familiala, in care membrii participa laolalta la reglemen­tarea vietii comune. De regula, se asociaza familiilor nucleare, in carecopii i parasesc locuinta parinteasca in momentul casatoriei (comporta­ment lesne de inteles daca ne gandim la pudoarea oricarui cupluconjugal). De cele mai multe ori, ea este insa doar 0 treapta spreIocuirea in case cu mai muhe camere, specializate.

Intr-adevar, forma cea mai raspandita este locuinta fragmentata,pe care 0 regasim inca din paleolitic ~i mezolitic. Dupa cum am vazut,in societatile preistorice locuintele familiale erau impartite in douazone echivalente ca importanta: incaperea femeilor ~i cea a barbatilor,conform celei dintai diviziuni sociale, cea a sexelor. Aceasta distributiespatiala atesta forma primara a solidaritatii de sex, iar simetria inca­perilor da seama despre relativa egalitate a statute lor celor douagrupuri. Copiii erau crescuti, de regula, in incaperea femeilor, ceea cedeta~eaza deja rolul principal al mamei in stabilirea descendentei ~iprimul spatiu consacrat relatiilor de maternitate ~i actiunij educative.Informatiile vagi despre formele de delimitare ale locuintei de restulteritoriului social nu permit alte ipoteze despre integrarea acesteiforme primitive a familiei in spatiul public. Odata depa~ita, insa,aceasta perioada confuza, exista patru tipuri principale de locuire, care134

se suprapun, in mare, peste tipurile familiale cunoscute: vila antic a,edificiu citadin supus autoritatii lui pater familias, locuinta domenialaa familiei medievale extinse, locuinta rural a cu mai muhe camere89,apartamentul familiei industriale.

Unul din cele mai complexe modele de locuire este, po ate,acela al villae-ei antice, locuinla eminamente urbana, a careifunclionare depinde de amenajarile colective, publice. Daca inEvul Mediu, casa va deveni un regat sau 0 cetate in sine, undomeniu seniorial incluzand nu numai castelul de rezidenla,pamanturi, dar §i satele vasale, in antichitate ea se plaseaza inimediata continuitate cu spaliul public, cu cetatea. Casele au, deaceea, mai multe intrari, intre care una este insa marcata cudeosebita grija, prin care se faceau, simbolic ~'i concret, trece­rile dinspre inauntru spre in afara §i invers. U§a sau poartacasei, loc foarte important, prag in care se confrunta demoniistraini cu cei domestici, are acela§i rol, din acest punct devedere, cu poarta cetalii. Ea este singurul punct vulnerabil alincintei care protejeaza familia de pericolele exterioare. Eaapara casa, averea, onoarea familiala dar §i ordinea acestuicosmos domestic. Casa romana sau greaca au insa, a~'acum amspus, mai multe intrari care deschid spajiul familial spre celpublic. Exteriorul unui asemenea edificiu este foarte important,caci el este destinat tuturor cetalenilor, chiar §i celor care nupatrund in interior; este 0 recomandare publica a stapanului.

Spaliile interioare incep cu vestibulul sau atrium-ul, spaIdde tranzilie, de regula, in care sunt intampinali toli vizitatorii,fnainte de a-i selecta pe cei care VOl' ramane mai multa vreme indomus de cei care se retrag imediat dupa rezolvarea unorpetitii. Din aceasta cauza, de§i fac parte din casa, aceste locurisunt inca supuse unoI' controale ale paznicilor (ianitor), fnapropiere existdnd, de multe ori, 0 anexa care ii adapostea peace§tia.

89 Locuinta rurala a fost muM vreme desconsiderata de cercetiitori,care 0 defineau ca adapost, mai degraba dedit locuinta. Ea prezinta, insa,importanta ca model care prefigureaza marile spatii rezidentiale urbane i?icapurtatoare a unor structuri familiale, ecol1omice, sociale, culturale etc. spe­cifice societatilor tarane~ti.

135

136

Peristilul sau curtea interioara, plasat in continuareavestibulului, substituie atrium-ul fn anumite cazuri. EI devinenuc/eul caselor somptuoase, fiind fnconjurat de majoritateacamerelor de recep/ie. Loc de circulatie, de contempla/ie, derugaciune (uneori altarul este plasat m apropiere sau chiar mperimetrul peristilului), de munca, rezerva de apa, semnificagradul pana la care spa/iul socializat supune spa/iul natural.

Salile de prim ire care inconjoara acest perimetru seremarca prin amploare $i prin bogatia decorului. Stapdnul unuidomus are obiceiul de a organiza frecvent sindrofii, iar socia­bilitatea se manifesta cu maximum de intensitate m cadrulbanchetelor. De aceea, printre aceste sali, cea mai importanta(de~i pot fi mai multe) este trielinium (wla cu trei intrari) sausufrageria, locul de de~fa~urare al ospetelor. Pentru prestigiulfamiliei, aceasta mcapere are un rol cheie, caci ceremonialulmesei este eel care da seama asupra puterii pub/ice pe care res­pectiva familie 0 define. La ospaf luau parte, in lumea romana,femei §'i chiar copii care mancau la masa parintilor; dincolo deacest cerc stramt al rudeniei, la masa era asigurata ~i reiteratacoeziulleafamilialii a tuturor locuitorilor casei ~i se mtareau, inacela,}'itimp, distantele sociale dintre ace,}'tiasaufata de invitati.in sufragerie erau primi/i oaspetii de seama, iar locul care eraatribuit .fiediruia de catre un slujitor anume instruit (nomen­elator) codifica pozi/ia safata de stapanul casei. Acesta ocupa,m acest spatiu, cel putin, pozitia suprema de "magister convivio ",simbolizata de locul din dreapta al patului central.

De asemenea importanta m definirea relatiilor sociale alefamiliei era incaperea de lucru a lui pater familias (exedra),unde acesta l:ji exersa arta epistolara ,Jifarmecul conversa/iei;aici erau primite omagiile elientilor ~i darile supu§'ilor.

Dormitorul se afla in inima casei, caci trebuia sa fie eelmai ferit de ispita mcalcarii moralei familiale. EI revenea adeseaadministratiei femeilor. Camerele rezervate femeilor sunt marginitede 0 parte ~i de alta de sc'ilivaste de prim ire, ~i aveau adesea, lacapete, 0 absida pentru banchetele intime.

Edificiile locuintelor familiale se situau in continuarea.fireasca a spatiilor pub/ice precum baile, templele, agora sauForumul. Cu vremea, insa, ceta/enii de vaza, "potentes ", aparmai rar in spatiul public; ei tind sa l:ji domine ora~ul (cetatea

este rezidenta largita a unei forme familiale largite, specificesocietatii antice) cu palate somptuoase, maltate un pic maideparte de spatiul public traditional. Baile particulare care aparm incintele vile/or sunt dovada cre~terii autarhiei nobilimii fa/ade no/iunea colectiva a confortului. Accentuarea ierarhizariisociale se va reflecta in ierarhizarea locuintelor. Acestea nu maisunt nici-decum adaposturi retrase, private, ci mai curandforumuri particulare. Stapanul unei asemenea case era asimilatconducatorului-parinte al unei intregi comunitati, intr-o epocain care relatiile pub/ice, sociale erau asimilate relafiilor

familiale, cu precadere celor de paternitate.YO Apogeul acesteievolutii va duce la rezidenta {ipica medievala, m care domeniulfamilial, concentrat fn jurul castelului, este guvernat politic detatalfamiliei, substitut al regelui.

Locuinta rurala era supusa randuielilor de constructie stabilite deob~te sau de autoritatea senioriala care controla accesul la materiaprima (avea proprietatea asupra padurii, de pilda, in cele mai multecazuri). Detaliile cunoscute despre a~ezarile rurale din jumatatea devest a Europei se refera la existenta unei piete a satului, a unui zid careinconjura ansamblul caselor ~i a bisericii care juca, de cele mai multeori, ~i rol de fortareata. MobiJierul caselor tarane~ti din Europaoccidental a este sumar. Pana in secolul al XVIII-lea el se compune, ingeneral, dintr-o masa, 0 lavita, un pat, saltele de paie, perne, unelte, 0lada cu incuietoare, diverse obiecte de uz gospodaresc.

In civilizatiile tarane~ti ale Europei de est, identitatea dintrefamilii ~i locuinta era maxima, incat vechile documente oficialedenumesc familiile ca vetre, case, porti, fumuri, focuri - dupa locuintasau elementele sale centrale (vatra cu auxiliarele sale). Un principiurespectat cu rigoare de tarani era aprinderea unui singur foc (careputea incalzi concomitent, prin comunicarea cu 0 soba oarba,construita in prelungirea vetrei, doua incaperi aJaturate). Cele maisimple constructii aveau 0 singura camera, ce cumula to ate functiilegospodare~ti (de activitate, pregiitirea ~i servirea mancarii, cre~terea

90 Ne amintim ca, In epoca antica ~i cea medievala, pana la aparitiaprimilor germeni ai iluminismului, relatii1e sociale se interpretau ca fiindsimilare celor dintre parinte ~i copii; raportul taHi-fiu domina orice institutie,inclusiv pe cea familiala.

137

copiilor, de odihna, de primit oaspeti, de discutii etc.), mobilata cu pat,lavite, masa, scaune, obiecte gospodart;)~ti. In unele cazuri, i se ata­~eaza un culoar de trecere, 0 camara (cu rol de depozit) ~i 0 incaperede oaspeti (casa mare, camera cea buna). Spre secolul al XX-lea,bucataria tinde sa se separe, spre extremitatea planului casei, evadandchiar, pentru sezonul calduros, in afara locuintei.

Locuinta urbana, nobiliara sau populara, este marcata demobilitatea foarte mare a populatiei, de situatia economica instabila,de saracie. In 1619, familia londoneza era alcatuita din capul familiei,nevasta, copii, servitori ~i ucenici. Stapanul-me~ter se ocupa deconducerea intregii gospodarii, care reunea zona de locuit ~i cea demunca. Familia ~i angajatii formau, a~adar, aceea~i unitate domestica.Ora~ul tinde sa se aglomereze pe masura ce economia progreseaza.Lemnul devine 0 materia de constructii primejdioasa, datoritaincendiilor ce se extind cu mare repeziciune In aglomerarile urbane.De aceea, la Londra, Paris, Amsterdam, in ora~ele din Germania,Polonia, Rusia, se interzic constructiile din lemn. In Parisul anului1782, in fauxbourg-ul Saint-Marcel, ,,0 familie intreaga ocupa adeseao singura camera [... ] in care paturile nu au perdele, in care vasele debucatarie se rostogolesc printre oalele de noapte.,,91 Mutarile tacute ingraM au, in descrierile autorilor moderni, nuante sinistre: "Un hamalpune pe targa din spinare toata gospodaria unui om sarac, pat, saltea,scaune, masa, dulap, lucrurile de bucatarie, i~i coboara toata averea dela al cincilea ~i 0 urca la al ~aselea ... ,,92.Cu cat etajele se inalta maisus, cu atat situatia sociala a locuitorilor este mai dezastruoasa.

In secolul al XVIII-lea, locuintele tind sa se specializeze. Aparcamere de odihna, de mancat, cele in care cresc copiii ~i stapane~tefemeia, cele in care se Ingramadesc servitorii ~i camerele masculine,in care se lucreaza, pravalia, adesea alipita locuintei, biroul stapanului.Cu timpul, locul de munca se separa de locuinta. De la interioareleinchise ale goticului tarziu, cu spatiul strans, umbros, in care singurullux sunt perdelele ~i acoperitoarele de pat, se ajunge, in Franta,Anglia, Italia ~i Tarile de Jos la decorul cu semnificatie sociala,solemn, grandios: "lncaperea de primire a devenit imensa, cu tavanul

91 Fernard Braude!, Structurile cotidianului, Bucure~ti, Editura Meridiane,

1984, ~7 19.- Idem, p. 19.

138

foarte Inalt, Intr-o mai mare masura deschisa spre exterior, solemniitara constnlngere, supraincarcata de ornamente, de sculptUli, de mobilede aparat (vitrine, bufete), care suporta piese de argintarie,,93. Acest tip

. nou de lux respinge intimitatea. Camerele sunt dispuse in anfilada,nediferentiate; saloane, galerii, dormitoare se succed una dupa alta,astfel ca oricine este nevoit sa Ie traverseze pe toate pentru a ajunge lascara. Razboiul dintre public ~i privat este reluat din acela~i secol alXVIII-lea, cand societatea incepe sa i~i revendice spatiul familial.Re~edintele W diferentiaza spatiile: apare spatiul de primire (de socie­tate), de parada ~i cel destinat intimitatii familiale. Camerele i~i reducdimensiunile, dar sunt mai bine delimitate una de alta, mai comode,"ca ni~te cochilii bine implinite ~i lustruite" (S. Mercier). Lewis Mummfordexc1ama: "Dragostea, pana atunci activitatea estivaJa, devine 0 activitatede zi cu zi !,,94

Locuirea rationalizata

De la locuinta traditionala, corespunzatoare familiei traditionale,cu zone specializate diferitelor ~i multiple lor functii familiale, tranzitiase face ditre concepti a "rationalitatii" locuirii. Dupa explozia urbana~i standardizarea locuirii conform cerintelor economiei de spatiu ~iindustrializarii vietii, s-a ajuns la etapa constatarii deficientelor deadapt are intre locu-inta ~i familie. Incetand a mai fi "proiectia spatialaa familiei" (la fel cum Henri Lefebvre definea ora~ul ca proiectie asocietatii in teren), locuinta i~i pierde dimensiunea culturala, devenindloc de intalnire, mai mult sau mai putin adecvat, pentru membrifamiliei. Conflictul mocnit intre familie ~i formele locuirii moderne s-atacut, in cele din urma simtit, declan~and reactii la nivel ,,~tiintific".Inca de la inceputul secolului al XX-lea s-au tacut cercetari care auurmarit "adaptarea familiilor la apartamentele tipice" dintr-o anum itazona urbana. Urmarindu-se evolutia actuala a structurilor familiale, seincearca diminuarea potentialului conflictual prin specializarea zonelorlocuintelor. Astfel, daca se constata posibilitatea unui conflict intrecopii ~i parinti, se recomanda 0 structura de locuire prin care tinerii sa-~ipoata primi prietenii tara a-~i inoportuna parintii. Nevoile familiei sunt

93 Fernand Braudel, op. cit., p. 57.94 De~i intensificarea erotismului nu se va reflecta in registrele de stare

civila.139

~i obiectul striidaniilor arhitectilor. In America, de pilda, urmarindu-seactivitatile membrilor familiilor ~i relatiile dintre ei, a fost dedus un"plan al vietii familiale", luandu-se in considerare trei necesitatiprimordiale: I) posibilitatile de conflict (sunt preconizate zone deretragere ~i zone de cooperare); 2) circulatia; 3) intimitatea "de diferitegrade". In Viena, 0 orientare ceva mai traditionala incearca sa a~ezedorintele ~i atitudinile in cadrul obiceiurilor ~i culturii locale pentru apreciza modificarile imediat posibile. In Franta s-au intreprins anchetecomplexe, s-au realizat comparatii statistice, urmarindu-se stabilireaunei situatii a familiilor ~i locuintelor. Toate eforturile au dus laconeluzia cvasi-generala a nesatisfacerii nevoilor familiale de catrelocuinta urbana mica, mai ales in cazul mediilor muncitore~ti. Solutiaa fost plasarea locuintei urbane in cea mai mare proximitate fata deinstitutiile care suplinesc sau preiau functiile familiale: ~coli, locuri demunca, de aprovizionare, de agrement etc.

o problema chiar mai grava dedit inadecvarea dispuneriilocuintei moderne la profilul familiei traditionale (intre altele, prinmiqorarea spatiului destinat pregatirii mancarii ~i stabilirii intimitatiifamiliale reale - bucataria, prin impersonalizarea spatiului destinatsocializarii - sufrageria, prin rationalizarea spatiului destinat aspec­telor elm"obscure ale sexualitatii - dormitorul) este modularizarea sauinstabilitatea locuirii. Proliferarea locuirii temporare - cu chirie -,datorita crizei de locuinte caracteristica societatilor moderne puternicurbanizate a dus la conturarea tipului familiei industriale dinhoteluri95. Lipsa bunurilor transmise prin succesiune, dependentaputernica de sistemul de salarizare ~i de asistare sociala, favorizeazadistrugerea structurilor familiale stabile ~i impunerea celibatului sau auniunilor conjuncturale ca mod de substituire a acestora. Locatariihotelurilor sau ai apartamentelor inchiriate pe termen scurt nu se maiinscriu tiparului familiei traditionale, ci tipului individualismului"radical". Ei au renuntat mai u~or la ideile referitoare la "familiaveche": conditiile in care traiau au favorizat schimbarea; de asemenea,modul lor de a intelege ~i de a trai noua realitate familiala s-a adaptatmai repede imperative lor vietii industriale ~i urbane.

95 Andree Michel, "Familie, industrializare, !ocuinta", in Sociologiafranceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971.140

15. Ciclul vietH familiale

In afara varste10r biologice, viata este delimitata de cicluri cul­turale, sociale sau familiale, care definesc omul in functie de rolul pecare iI joaca in organizarile de tip social sau familial. Durata vietiiumane, masurata prin cicIul vietii familiale, nu este una omogena: 0varsta nu seamana cu alta, ci se define~te prin indatoriri ~i rolurispecifice. Separatia intre aceste etape este, uneori, marcata extrem deputernic, prin ceea ce antropologii numesc rituri de trecere. Viataindividuala consta in a trece, succesiv, de lao varsta la alta, princeremonii de consacrare ale existentelor specifice acestor varste. Oriceschimbare in viata unui individ trebuie reglementata astfel incatsocietatea sa nu fie perturbata ci, dimpotriva, individul sa adopte modelesociale prestabilite.

Na~terea, copilaria, pubertatea, casatoria, paternitatea, biitranetea,moartea sunt asemenea praguri ce presupun transformarea indivizilorconform unor modele sociale. De la copil la tanar nubil, de la celibatla casatorie, de la batranete la integrarea in comunitatea sfiinta astramo~ilor sunt treceri, praguri care consacra - sarbatoresc - existentafamiliala. Le prezentiim, sumar, pe cele mai generale, care se intalnescin cele mai multe societiiti familiale.

Alegerea partenerului in vederea disatoriei. Exista doua formede intillnire intre sexe: 1) intre grupuri omogene din punct de vederesexual; 2) individual. Inainte de inceputul secolului al XX-lea, perioadapremarital a presupunea adoptarea unor modele de comportament ceindicau cIar intentia de casatorie. Se daruiau diverse obiecte, aveaulocintalniri intre familii, vizitele tinerilor sau intalnirile dintre ei se des­

fii~urau sub supravegherea parintilor, in anumite cadre consacrate etc.Incepand cu secolul al XX-lea, tinerii se intalnesc fara sa mai adopteaceste tipuri de comportamente, sustragandu-se observatiei sociale ~ievitand astfel, de multe ori, incheierea unei relatii prin disatorie. AceasUietapa a "cUliarii" ~i-a pierdut, in prezent, multe din semnificatiile sale;

141

cuplurile convietuiesc multa vreme inainte de casatorie, iar frecventaschimbarii partenerilor premaritali este foarte mare, mai ales la baieti.

Casatoria. Este un moment fundamental in cic1ul familial, caresemnifica desprinderea cuiva de familia de origine ~i intemeiereauneia noi. Casatoria nu a dipatat dedit relativ recent sens juridic, civilin ceea ce prive~te indivizii. Inaintea cre~tinismului, de~i era marcatade un ritual religios, casatoria nu era inregistrata de vreo institutiepublica.

Stabilirea rezidentei cuplului nou casatorit se face diferit, de la 0societate la aIta, in sistem patrilocal (sotia i~i urmeaza sotul in casaacestuia), matrilocal (sau uxorilocal: sotul intra in casa sotiei) sauneolocal (cei doi soti i~i stabilesc impreuna un domiciliu nou).

Implicatiile casatoriei privesc, in general, petrecerea a mai muIttimp impreuna, in vederea acomodarii, cre~terea activitatii sexuale,schimbarea status-ului social; relatiile individuale sunt substituite derelatii familiale (prieteniile "de familie").

Na~terea copiilor. Este un fapt ce are nu numai sens biologic,dar mai ales social. Distinctia intre legitimitatea sau nelegitimitateacopiilor este una dintre cele mai vechi. In Antichitate, de pilda, ea sereferea mai cu seama la aduIterul femeilor, gre~eala capitala ce puteaduce la intinarea neamului. Legitimitatea era oferita copiilor numaiprin recunoa~terea lor de catre tata. Legatura biologica dintre acesta ~icopii era un fapt de importanta secundara fata de legatura sociala, derecunoa~tere a unui fiu drept continuatorul tatalui. Apartenenta legitim ala un neam oferea un statut social demn; in Iipsa demonstrarii uneiasemenea apartenente, individul era ceea ce astazi numim "unmarginal", 0 persoana tara statut, tara recunoa~tere sociala, ce putea fitotu~i integrat unui neam strain din punct de vedere biologic, fie prinadoptie, fie ca sclav sau client. In Evul Mediu cre~tin, importantalegitimitatii fiilor a scazut ca importanta; adulterul era reprobabil caincalcare a juramintelor depuse in biserica, la savar~irea tainei casa~toriei. Astazi, el este motiv de intrerupere a contractului civil dintre ceidoi parteneri.

In ziua de astazi, na~terea copiilor ridica probleme ce nu tin delegitimitatea sau excluderea familiala a descendentilor, ci de redefinirearolurilor familiale (sotii devin parinti, parintii bunici, iar copiii-frati) ~ide problemele induse de aceste redefiniri. Accentul deplasat de la familieca ~i continuitate sociala la individ, "colectionar" al unorroluri caroraIi se adapteaza saunu; care se completeaza sau se armonizeaza sau nu142

conducespre proliferarea problemelor de ordin individualist, psiho­logic. Aceste "disfunctii" influenteaza, din nefericire, negativ familia,care depinde astazi de labilitatea manifestarilor individuale.

Maturizarea copiilor. lmplica, in primul rand, realizarea finalitatiifundamentale a familiei. Descendentii sunt pregatiti sa preia patrimoniulfamilial ~i sa-i asigure continuitatea, adica sa aiM, la randullor, des­cendenti. in familia moderna, acest prag inseamna, in primul rand,emancipare, adica ruperea legaturilor cu familia de origine, slabirealegaturii intre parinti ~i copii; in familia traditionala, el marcaimbogatirea cadrului familial cu noi tipuri de relatii familiale (dintreparinti ~i partene-,:ii conjugali ai copiilor: soacra-nora,socru-ginere,incuscrirea etc.). In ceea ce prive~te viata familiala a parintilor, eapoarta, spun autorii moderni, apasarea unei posibile scaderi aincrederii reciproce, a carei cauza ar fi diminuarea, odata cu inaintareain varsta, a activitiitii sexuale. Negam insa criteriului sexualitatiiputerea de a fundamenta 0 institutie de importantacelei familiale.

Batranetea. Este epoca in care are loc transferul de putere ~iautoritate intre generatii. De asemenea, apar noi relatii de dependenta,de aceasta data aparintilor de copii. Venerarea biUranilor este 0 tra­ditie general a in cadrul societatilor traditionale, unde ei reprezentaucea mai mare acumulare a cunoa~terii ordinii universale. Ea este sub­stituita, insa, astazi de tolerarea ~i "asistarea" lor in cadrul unor institutiispeciale ~i, in paralel, de anularea acestui privilegiu al intelepciuniivarstei prin proliferarea politicilor, ideologiilor ~i tehnicilor de intar­ziere sau anulare a batranetii (de reintinerire).

Moartea. Disparitia fizica a unui membru al f,!:miliei poate aveaimplicatii foarte diferite in functie de tipul familial. In familiile socie­H\tilor antice sau cele din comunitati rurale conservatoare (a~a cum seintalnesc inca in Romania, mortii neamului formeaza 0 comunitate derudenie ce se plaseaza in continuarea neamului viu, al celor traitori.Mortii nu dispar, neamul nu se imputineaza prin actul retragerii lordintre cei vii; dimpotriva, ei vor forma "neamul de dincolo", rudeniatranscendenta, peste limita vietii ~i mortii. Comunitatea strabunilor(sau stramo~ilor, cuvant cu implicatii etimologice extrem de importantepentru intelegerea conceptiei romane~ti asupra inrudirii) se va pastra inapropierea urma~ilor, ocrotindu-i ~i, in acela~i timp, avand nevoie deslujba pe care ace~tia 0 fac in cinstea lor. Membrii acestor familii i~islujesc mortii aducandu-le ofrande, asigurandu-le, prin ritualuri speciale,odihna $i pomenindu-i, adica pastrandu-le, perpetuandu~le amintirea.

143

Parintii se ingrijesc de timpuriu ca moartea lor sa fie slujita cum secuvine de catre copii; astfel, ei i~i vor asigura 0 nemurire lips ita desuferinta, in continuitate familiala cu cei rama~i in viata.

In societatea modema, moartea unui membru al familiei inseamnadisparitia lui de langa ceilalti. Aceasta disparitie poate avea ca urmarefie cre~terea solidaritatii prin responsabilizarea membrilor supravie­tuitori, fie scaderea ei, accentuand tendintele de individualizare sauinsingurare ale acestora. Toate ritualurile familiale traditionale ce secereau executate de catre rude Ie defunctului aveau, pe langa rolulmagic-religios, de celebrare a trecerii unui hotar, ~i functie solidariza­toare, caci ii alaturau pe cei inruditi in aceasta responsabilitate com una.

Un aspect foarte important al faptului mortii unui membru alfamiliei este succesiunea sau mo~tenirea. Transmiterea catre mo~te­nitorii legitimi a patrimoniului material ~i spiritual al familiei era unact de importanta capitaIa. Trebuie sa amintim, totu~i ca mo~tenirea nua avut dintotdeauna forma testamentara sau legala cunoscuta astazi. Laromani, de pilda, testamentul niei nu era cunoscut. Averea tatalui setransmitea fiilor inca din timpul vietii acestuia; ei erau co-proprietari,sau, mai corect spus, aveau impreuna cu ~eful familiei, uzufructulproprietatilor pe care acesta nu Ie putea instraina mra acordul lor.Proprietatea nu era obiect de tranzactie, ci se considera data pentruve~nicie de stramo~ii venerati; ea nu apartinea bunului plac sauliberului arbitru al unui proprietar vremelnic, ci generatiilor succesivecare se adaugau neamului. ~i in societatea taraneasca romaneasca sepastreaza aceea~i traditie: pamantul de atribuie mo~tenitorilor (pe liniemasculina, in general, cel putin pana la inceputul secolului al XX-lea)inainte de moartea tatalui.

144

16. Familia - intre finalitate si functionalitate, ,

o explicatie "mecanidi" a familiei

Ca mai toate fenomenele umane, ~i familia a fost, la randul ei,integrata viziunii functionaliste in sociologie, al carei reprezentantcunoscut este Talcott Parsons. Definind, in general, arice realitate prin"functionalitatea" sa, adica ata~andu..:i 0 "fi~a a postului", al direi rosteste de a masura eficacitatea fenomenului respectiv, acest curenttraduce arice manifestare infuncfionare ~i arice realitate in eficacitate.Cu toate acestea, putem accepta 0 explicatie functionaIa, care este maiaccesibila intelegerii pragmatice, dominanta in paradigmele contem­porane.

Un lucru sau un fenomen exista atata timp cat indepline~teanumite functii in care nu poate fi substituit. Avem de a face, dupacum ne dam seam a, cu a teoria a utilitatii care cu greu se poate integraunei perspective totalizante a umanitatii. Autenticitatea nu este 0 cate­gorie dependenta de utilitate, ci autonoma. Nu intotdeauna lucrurileexista pentru ca raspund unei necesitati fizice, ci intrucat ele inselegenereaza temeiuri ~i cauzalitati specifice. A considera familia dreptunitate functionaIa inseamna a 0 raporta in sens subardonat uneiunitati superioare. Cu alte cuvinte, inseamna a-I nega 0 finalitate propriepentru a 0 supune unei finalitati externe. Aceasta entitate superioarafata de care fami! ia se poate dovedi functionala sau disfunctionala nupoate fi decat societatea. Fata de societate, familia poate manifestaanumite functii cum ar fi cea de reproducere biologica (functia repro­ductiva a familiei), culturala (functia de socializare sau de educare acopiilor) sau materiaIa (functia economica). Paralel ~i mra deosebire,insa, s0ciologia familiei alatura acestora ~i alte functii precum ceasexuala sau cea afectiva, care insa nu vizeaza finalitatea societatii caentitate exterioara ~i superioara familiei, ci 0 finalitate precara, legatade individ ca entitate suprema. lata inca 0 dovada a invaziei para­digmei individualiste in teorii eminamente sociale.

145

Ca mecanism functional, familiei i-au fost, a;;adar, rezervateanumite functii. Distinctia intre acestea este adesea greu de realizat ;;ise apropie, ca dificultate, de incercarea de a afla carar functii corespundsocieUitile umane ca ansambluri sau, de ce nu, chiar individul.T. Parsons simplifica schema functiilor familiale, redudindu-le ladoua: functia de socializare primara a copiilor ;;i functia de asigurare asecuritatii emotionale a adultilor. Ambiguitatea acestei finalitati ;;tergecaracterul autarhiei ;;i autonomiei familiale, reducfmd familia la un tipgrupal cu identitate imprecisa, supusa, conform explicatiei de mai sus,finalitatii individualiste: socializarea copiilor in prima perioada a vietiipresupune, ce-i drept, deprinderea categoriilor sociale fundamentale(limba materna, valori axiologice primare, modele fundamentale ;;igenerale de comportament etc.), dar, restnlnsa fiind la aceasta scurtaperioada a dezvoltarii copiilor, ea nu da nici 0 ;;ansa consolidarii ;;idefinitivarii unui profit familial claro De partea cealalta, securitateaemotionala a adultilor tine, In mare masura, de 0 anumita educatie avointelor ;;i da intaietate relatiei conjugale biunivoce, implicand,a;;adar, indivizii cel putin la fel de mult ca ;;i grupul virtual pe care ei IIpot alcatui -;;i ne referim la familie.

La noi, Traian Herseni a lasat ceva mai multa libertate desrn;;u­rarii functiilor fal1liliale, impartindu-Ie in a) cre;;terea copiilor;;i b) com­pletarea social-econol1lica a sotilor. De asemenea, Henri H. Stahl adeosebit functiile externe ale fal1liliei (de reprezentare a membrilor eiin societate, de intermediere a relatiilor acestora cu instantele pub lice )de cele interne, printre care a enUl1lerat:a) funqiile biologice ;;i sanitare(care se refed nu numai la reproducerea biologica a membrilor, adicala na;;terea copiilor, ci ;;i la Ingrijirea ;;i asistarea muribunzilor; nunumai la pastrarea sanatatii, dar ;;i la ingrij irea bolnavilor etc.);b) functiile economice (in care include nu numai relatiile de productiedomestica, dar ;;i complicatul sistem al relatiilor de mo;;tenire ;;isuccesiune); c) functia de solidaritate familiala (care distinge familiaca grup social de sine-statator, ai carui l1lembri se caracterizeaza prinasemanare ;;i apartenenta neconditionata la ansamblul organic familial);d) functiile pedagogice, educativa ;;i morala (care se refera nu numaila socializarea copiilor, dar ;;i a adultilor ;;i la prezervarea unei anumitestari morale familiale).

146

~'-

17. Functia de reproducere a familiei saureproducerea biologidi a sodetatH

Functia de reproducere a fost considerata functia primara aunitatii familiale, fiind asimilata necesitatii primare de dezvoltare asocietatii globale, necesitatea de perpetuare fizica, biologica. La nivelfamilial, ea este asimilata, in mod firesc, functiei sexuale, de;;i anumitiautori din sociologia americana fac distinctie intre functia repro­ductiva ;;i cea sexuala. Aceasta diferentiere se datoreaza tendinteiactuale, mult mai pronuntate in tarile dezvoltate, de a ridica sexua­litatea la rang de categorie socialii fundamentalii ;;i de a 0 investi cuvalente explicative. Ea devine, astfel, 0 institutie fundamentalii, iarteoriil~ pe care Ie genereazii studierea vietii sexuale au ambitii tot maimari. In sociologia clasicii, insii, sexualitatea nu a parvenit inca la unasemenea statut, ea desemnand, inca, un comportament cu baziiinstinctualii, pe care mai avem, totu;;i, ambitia de a-I domina prinvointii, moralii, viata intelectuala etc. Functia reproductivii, de na;;terea copiilor in cadrul familial inseamna, de fapt, finalitatea de a continuaexistenta unei spite de neam, de a-i asigura supravietuirea fizica. Subacest aspect, ea este simbolizatii prin casatorie.

Casatoria, intre spatiul easnic ~ieel public

Ciisatoria este, ca institutie familialii, 0 inventie de data relativrecenta, dacii ne raportiim la vechimea formelor de familie. Vreme desecole, ea nu a existat decat ca ritual casnic, prin care biirbatul ;;ifemeia Intemeiau 0 noua casa, un nou mediu de perpetuare a valorilorce tineau de 0 anumitii forma cultica, anume religia domesticii. Centrulsemnificatiilor sale era transferarea tutelei femeii de la familia deorigine spre cea conjugala. De aceea, ciisatoria, ~a institutie, se leagiide pozitia femeii In spatiul familial ;;i public. In antropologie, prinClaude Levi-Strauss, a fost lansatii teoria conform careia femeile au

147

constituit, In cea mai mare parte a istoriei umanitatii, moneda deschimb care reglementa relatiile dintre barbati. Oferirea unei nevesteatragea pretentia la un serviciu cu valoare sociala. Circulatia femeilorde sus In jos (descendent) pe scara sociala determina 0 circulatieascendenta (de jos In sus) a serviciilor. Hipergamia, de~i avea 0incidenta mult mai scazuta dedit izogamia, atragea consecinte multmai spectaculoase. Foarte rar se inHimpla ca un barb at sa i~i ia 0 sotiede rang inferior (hipogamie), caci nici un tata nu i~i propunea sa-~iperpetueze patrimoniul prin fete, ci prin fii. De aceea, era mult mai u~or,ca parinte, sa iti mariti fiicele decat sa gase~ti sotii potrivite fiilor.

Casatoria avea, in principal, functia de alianta dintre doua neamuristraine sau de refacere a aliantei dintre neamuri inrudite (a~a cum seIntampla In cazurile endogamiei, cand nevasta era aleasa din primelegrade de rudenie ingaduite). Ea viza pastrarea coeziunii familiale ~iIntarirea descendentei, prin aJaturarea resurselor a doua ramuri de rudeniecat mai puternice. Era 0 conventie incheiata intre ~efii celor douaneamuri, iar tinerii, de regula, trebuiau doar sa consimta la promo­varea lor la rangul de adulti ~i stabilirea locuintei: un camin ~i unstatut erau incheierea fireasca a "cre~terii" pe care parintii sau protec­torii le-o asigurasera tinerilor. De la 0 societate la alta, stabilirea rezi­dentei se face diferit: in model patrilocal (tinerii se stabilesc in casasau in apropierea gospodariei parintilor sotului), matrilocal (rezidentatinerilor este aHituri de familia sotiei) sau neolocal (tinerii i~i stabilescrezidenta independent de localizarea familiilor de provenienta).

a) Casatoria ca ritual familial

Pentru tineri, casatoria reprezinta initierea in societatea familiala.In acest cadru, a carol' responsabilitate Ie revine in intregime, ei trec dela statutul de fiu/fiica, de descendent, la acela de parinte, de ascendent.Ei raspund direct de pastrarea ~itransmiterea patrimoniului familial, inprimul rand cel biologic.

Cu toate acestea, sentimentul R.aternitatii biologice este a achizitiedestul de noua a moralei familiale. In vechiul drept cutumiar sau legalantic sau chiar medieval (insa in afara preceptelor bisericii cre~tine),fiii biologici ~i cei adoptati aveau statute filiale similare. Nu erau rarecazurile in care fiii naturali, legitimi sau ilegitimi, erau exc1u~i dinfamilie In favoarea unor descendenti adoptati, mai merituo~i. Aceastasituatie se leaga de ambiguitatea rolului de procreator al tatalui. El

]48

urmare~te sa transmita fiilor nu neaparat zestrea sa genetica, ci maicurand un nume onorabil, faima, avere ~i indatorirea de a-I venera intimpul vietii ~i dupa moarte. Fiii eta "salvatorii caminului patern"(Eschil), cei care, conform legilor hinduse, asigurau nemurireaparintelui lor. Insa, a~a cum am mai spus, intrarea fiului in familie nuera un act fizic, ci unul social: na~terea nu insemna nimic tara decIa­ratia de acceptare a tatalui, care consimtea sa il pastreze ca fiu ~i urma~.

In lumea antica, existau trei faze ale casatoriei:• Enghyesis (gr.) sau traditio (lat.) - ceremonia de desprindere a

tinerei fete de vatra tatalui, pe care 0 onorase pan a in acel moment ~ilanga care i~i aflase protectia.

• Telos (gr.) sau deductio in domum (lat.) - conducerea fetei lacas a sotului. Ea era acoperita de valuri albe, la fel ca In timpul marilorceremonii religioase. In tot acest rastimp, se intonau imnuri religioase.Ea va fi trecuta pragul noii locuintei printr-un simulacru al unui act deviolenta (rapirea era un obicei un vremurilor in care disproportiademografica dintre barbati ~i femei facea dificila gasirea unei sotii).

• Pompe (gr.) sau confarreactio (lat.) - initierea tinerei in cultulnoii vetre, prin atingerea focului sacru, a apei lustrale, aducerea uneijertfe pe altarul casnic ~i impartirea unui aliment ritual (0 poama sau 0prajitura) cu cel cu care se insotea.

b) Casatoria ca sacrament

Casatoria cre:;;tina dubleaza caracterul casnic, exclusiv familialal acestei ceremonii printr-un ritual celebrat in spatiul public, albisericii de parohie. In secolul al XI-lea, atunci cand in Europa (Frantade nord) au loc primele casatorii liturgice, unirea mirilor se tacea indoi timpi, logodna ~i casatoria propriu-zisa, separate de un interval detimp a carui marime depindea de varsta logodnicilor sau de distantageografica ce separa cele doua rezidente:

Primul moment era acela al logodnei (desposatio). Prin acestprim ceremonial cu caracter privat era Incheiat contractul maritallntretatal fetei ~i sot, prin care, in schimbul unei zestre pe care mirele seobliga sa 0 constituie, autoritatea asupra tinerei femei trecea de la~eful familiei de provenienta la eel cu care se insotea.

Casatoria reprezenta repetarea publica, in prezenta unui preot (acarei binecuvantare 0 substituie pe cea a tatalui), a unei ceremoniiidentice, in linii mari, celei desfa:;;urate in spatiul familial. Pana in

149

secolul al XIII-lea, prelatii erau doar spectatori-martori la acest ritualde nunta, In care nu interveneau dedit la final, cu 0 predica prin caredadeau indrumarile morale cre~tine cuvenite tinerei perechi. Logod­mca (sponsa) era incredintata sotului de catre tata sau 0 ruda masculinaapropiata. Mainile drepte ale mirilor erau impreunate, iar barbatultrecea inelul - simbol al casatoriei, care avea sa apere familia deispitele diavole~ti - in trei degete ale sotiei sale.96 Astfel, de~i teologiaproslavea egalitatea ~i daruirea reciproca a sotilor, ritualul nuntiimarchAeazapredominanta barbatului.

In cre~tinism, odata cu reprimarea, dar, paradoxal, afirmareanegativa a sexualitatii, paternitatea biologica este valorizata puternic.Casatoria este asimilata consumarii sale, adica indepliniriirolurilorlegitime de parteneri sexuali ale sotilor. Totu~i, cu toate stradaniileinstitutiilor religioase sau civile de a controla viata familiala a indivi­zilor, nunta nu putea fi transferata in intregime in spatiul public.Benedictio thalami sau binecuvantarea iatacului tinerei perechi, maiexact a patului in care avea loc adevarata casatorie, se desta~ura intr-uncadru exclusiv familial: a~ezati in patul conjugal, tinerii soti primeaurecomandarile, salutul ~i urarile membrilor familiei care se perindaupentru a onora conceperea unui nou membru al neamului. Familiaconjugala era dominaHi de importanta covar~itoare a rolului ;;i, maimult dedt atat, a datoriei sale continuatoare, care 0 supunea mariifamilii a neamului, ;;i care integra cic1ul familiei particulariste, nuc1eare,Iimitat In mod necesar la durata vietii unei generatii, in permanentasupravietu irii stirpei.

Formal, Biserica stabile;;te imperios criteriul consimtamantuluimirilor la incheierea casatoriei. Consecinta particularizarii decizieimaritale este, insa, confuzia alegerii. Afectivitatea, impulsurile eroticecare constituie, de cele mai multe ori, mobilul principal al unei alegerimaritale individuale sunt baze instabile pentru intemeierea unei familiice, conform canoanelor Bisericii cre;;tine, nu va mai putea fi desfa~cuta. ~i importanta tot mai mare a institutiilor premaritale tradeazaprecaritatea criteriilor care stau la baza deciziei de casatorie. Desigurca aceste instante au existat, in forme mai timide, dintotdeauna.Existau chiar spatii consacrate intalnirilor dintre tineri. Fereastra saubaleonul era un asemenea loc privilegiat pentru dezlantuirile pasionale.De asemenea, piata, fan tan a, moara sau chiar biserica favorizau

15096 Gestu1reciproc va aparea abia dupa secolul al XVI-lea.

intalniriIe mai mult sau mai putin intamplatoare dintre fete ;;i baieti.Interdictiilede a stabili relatii inainte de casatorie erau eludate prinschimburile de priviri, primul act al jocului seductiei ~i cuceririi.Aceste relati i premaritale sunt, adesea, lipsite de consecinte. Ade­varata initiere familiala este data de casatorie. Eleaveau insa rolul de aatrage pretendentii, dintre care familia il selecta pe cel mai merituos.

c) Casatoria, un contract civil

CasiHoria in lumea moderna are un caracter eminamente civil,secularizat. Odata cu ambitia i1uminismului de a elibera omul dinlanturile sclaviei religioase, familiale, sociale etc., 0 noua inventie estelansata: dragostea a carei putere supune omul celor mai ciudatetentatii, care 11 rupe de locurile care ii pretindeau devotament ~i ilarunca in valtoarea patimilor necontrolate. Din robia colectiva a iubiriide Dumnezeu, omul evadeaza pentru a e~ua intr-o noua sclavie, dedata aceasta individuala, a iubirii omene~ti. Diferenta este d'i, daca ceadintai supune sufletul pe viata, cea de a doua poate lua sfar~it in oricemoment. Inima curata a cre~tinului devine inima navalnica a omuluiemancipat, care nu se poate supune, se spune, pretentiilor abstracte alevointei individuale sau sociale. De fapt, dragostea devine instrumentulsubtil care opereaza incizia ce separa individul de orice instante care iipot controla destinul din punct de vedere emotional.

Nimic mai imperativ decat aceasta conditie a dec1ararii iubiriipentru cei care doresc sa incerce 0 relatie conjugala. Declaratia de dra­goste joaca, in scenariul dragostei moderne, rolul pe care altadata inavea binecuvantarea preotului. Ea garanteaza bune1e auspicii ale uneicasnicii, mai mult decat compatibilitatea economica, sociala sauculturala a partenerilor. Niciodata ea nu a capatat, insa, gravitatea unuiangajament real. Nerabdarea cu care este pretinsa ~i grab a cu care esteconsumata astazi dragostea este responsabili'i de viata scurta unei ase­menea relatii, care sucomba odati'i cu oboseala pasiunii. Instabilitateanelini;;te~te dernografii alarmati de cre~terea divortialitatii ~i de scadereasimetrica a nuptialitatii. Dad acum cateva zeci de ani, aceastainstabilitate avea ca sursa neastamparul inimii, astazi ea este acceptataca 0 consecinta a naturii sexuale a omului. Fata de primatul instinc­tualitatii umane, declararea dragostei capata caracterul formal al unuiangajament lipsit de referential real. lsteria cu care sunt pretinse"dovezile" de dragoste tradeaza tocmai teama de asemenea lipsa de

151

autenticitate. rar atunci cfmd detinem asemenea probe, trebuie sa neintrebam: ce fel de dragoste ni se ofera?

Ca i/ustrare pitoreasea §i totodata deprimanta a seeula­rizarii disatoriei, 0 institutie eonsiderata altadata sacra, eitam,din nou, presa vremii noastre. Ziarele din 1 martie 2003reprodueeau 0 ~'tire halucinanta: "Britanieii J P., de 42 de ani,§i P. F., de 54 de ani, au hotardt sa-~'i uneasea destinele zntr-unsupermagazin din zona York, nordul tard. roo] Mireasa §i-aflieut intrarea pe seara rulanta a magazinului oo. insotita defamilie §i prieteni, ea a strabatut raionul eu haine barbate§ti ~'iapoi pe eel de lenjerie intima pentru a ajunge in eele din urmala eel de inealfaminte, unde a avut loe eeremonia. "

Actual, functie de reproducere biologidi a familiei este descrisape baza unor parametri de 0 simplitate aritmetica. Ea este influentatade 0 serie de factori cum ar fi:

- varsta sotiei;sanatatea partenerilor;

- durata casatoriei;distributia rolurilor in familie;

- utilizarea mijloacelor contraceptive;nivelul de instructie al sotilor ~i in mod special al sotiei;

- statutul profesional al femeii;dorinta de a avea copii.

De asemenea, se specifica factorii care influenteaza exercitareafunctiei reproductive a familiei: factori economici, demografici, legis­lativi, politicile sociale etc. Indicii demografici care traduc in limbajcantitativ eficacitatea cu care familia i~i indepline~te aceasta functiesunt, de asemenea, enumerati: nuptialitatea (m. de casatorii/lOOO delocuitori), varsta medie la prima casatorie, indicele precocitatii casa­toriei (se masoara la varstele de 20-24 de ani pentru femei ~i de 25-29de ani pentru barbati) ~i indicele celibatului definitiv (care se masoarala varstele de 45-49 de ani).

Divortul era justificat, in aceasta acceptiune a casatoriei, maiales in ipoteza sterilitatii femeii sau a periclitarii descendentei legitimeprin adulter. Legile lui Manu prevedeau ca ,,0 sotie stearpa trebuieinlocuita in al optulea an, cea ai carei copii sunt toti morti, in aI152

zecelea; cea care nu na~te decat fete, in al unsprezecelea; cea carevorbe~te cu rautate, imediat".

Divortul este consecinta logica a ideilor liberale exprimate inConstitutia franceza din 1791. Art. 7 secularizase casatoria ("Iegea numai considera casatoria decat ca un contract civil."), iar consecinta sacea mai directa a fost transformarea casniciei intr-un mod contractual

de convietuire a sotilor. Ca orice contract, acesta putea fi rupt, iarlegea din 1792 prevedea ~apte motive pentru cererea divortului:dementa, condamnarea unuia din soti, crimele, maltratarile sau injuriileintre parteneri, desfranarea de notorietate publica, parasirea parte­nerului pentru mai mult de doi ani, absenta de la domiciliu mai multde cinci ani, emigrarea. Ele au fost apoi reduse la trei, condamnarea,maltratarea ~i adulterul. Opunandu-se initial, Biserica nu a acceptatdivortul decat daca nici unul din soti nu se recasatorea. Ulterior, insaea i~i va nuanta pozitia ~i, dupa 1816, va accepta recasatoriile, cuconditia ca cele anterioare sa fi fost doar civile.

Iubirea conjugala ~i sexualitatea

Primele forme ale dragostei erau cele care veneau din identitatea~i nu din diferentierea sexuala. In virtutea asemanarii lor anatomice,femeile constituiau un grup deosebit de al barbatilor. Aceasta identitateera inteleasa ca descendenta com una dintr-un prototip originar. Astfel,toate femeile societatilor primitive descindeau din aceea~i sAtramoa~amitica, iar barbatii erau toti reproducerile aceluia~i stramo~. Intre celedoua tabere, relatiile erau conjuncturale, mai mult sau mai putinintamplatoare ~i vizau strict continuitatea familiilor. Vointa ~i emotio­nalitatea individului viza nu relatiile eu partenerul conjugal, ci cupropriul grup de apartenenta, in interiorul carui solidaritatea eraputernica ~i totala. Fraternitatea mitica a fost prima forma de dragoste,care se stabilea intre cei de acela~i sex.

Ea se va perpetua, apoi, in formele religioase ale iubirii frateme.Cre~tinismul atinge culmea intensitatii acestui sentiment. Numai cafratia cre~tina depa~e~te pragul identitatii sexuale: ea nu va leg a numaibarbatii intre ei sau femeile intre ele, ci ~i barbatul de femeie. Prillconsacrarea relatiei dintre frate ~i sora se arunca prima punIc lllln'sexe. Odata cu ea apare insa ~i confuzia in ceea ce privqlc kglillllUconjugala, care se cere explicata prin dogma iubirii fj'lIll;'I'IIQ lllllffemeie ~i barbat. Pentru prima data in istoria lilllliliQI. DI•• rl"lI,..

recomanda, in primele secole ale Evului Mediu, 0 viata com una bazatape consimtamantul ambilor soti ~i pe dragostea reciproca. Femeile ~ibarbatii trebuie sa se conformeze modelului angelic, al vietii tarasexualitate. Chiar in cadrul relatiei conjugale, sexualitatea este bine sase limiteze numai la actiunea zamislirii, in afara careia sotul ~i sotiapot trai ca fratele ~i sora. Sf. Augustin este cel care deschide caleaatacurilor pe care biserica Ie va da asupra familiei medievale, prindoctrina sa care sustine ca sexualitatea inseamna Inabu~irea spirituluicon~tient, a vointei, fiind semnul cel mai evident al caderii originale.Este momentul in care Incepe sa se manifeste obsesia occidentaJa asexualitatii. In ceea ce prive~te sentimentele conjugale, niciodata nu seaplica unei casatorii oficiale termenul de amor, dragoste pasionala,rezervata zonelor Intunecate ale patimii ilicite. Dragostea dintre sotiera numita charitas conjugalis sau dilectio, expresii greu de traduspentru noi, desemnand un fel de har conjugal, fidelitate, devotament, 0Il11binarede tandrete, prietenie ~i respect.

Cea mai il11portanta trasatura a afectiunii conjugale, fidelitatea,devine, In epoca l11edievala, unul dintre cele mai grele canoane alevietii fal11iliale. Il11pulsurilor patima~e ale iubirii cavalere~ti ~i ratiu­nilor politice de rupere ale vechilor aliante de familie ~i de cautare aahora noi, mai profitabile, Ii se opune obstacolul fidelitatii sotilor pan ala moarte. In fata acestei interdictii, nobilii apeleaza la a~a-numitul"divort carolingian": 0 sotie devenita indezirabiIa nu poate fi repudiata,dar poate fi trimisa sa inspecteze bucataria unde un sclav, devotatstapanului, 0 a~teapta cu pumnalul pregatit. Femeile nu au avut un 1'01

activ In evolutia sentimentala a relatiilor dintre sexe. Dragostea era,pentru 0 femeie necasatorita, un pacat, iar pentru 0 sotie, 0 Indatorirecare se traducea, cel mai adesea, prin fidelitate. Barbatilor celibataricare, din Inaltimea autoritatii lor ecleziastice, impuneau asceza sexual achiar ~i In cadrul familiei, Ii se opuneau barbatii cavaleri, Intre alecarol' idealuri I~i tacea tot mai insistent loc dragostea Inaripata avreunei frumoase dOl11nite. Dragostea cavalereasca era un soi deamalgam Intre divinizarea idealizata a femeii, impusa prin cuItulcre~tin al fecioarei Maria, ~i vechile deprinderi ale patimii carnale.

154

18. Femeia in familie si societateI

Pentru femeie, casatoria insemna abandonarea casei tataluipentru a se integra cultului domestic ~i casei sotului; riunta era, defapt, initierea fetei In religia noii familii ~i avea 0 forma exclusivritualica. Ceremonia se desfa~ura, pana nu demult, in casa sotului, inprezenta ambelor familii.

Rolul sau principal este cel de mama: Ducere uxorum liberumquerendorum causa ("a lua sotie pentru a dobandi urma~i legitimi")era legea care postula importanta esentiala a femeii in familie. Deaceea, fecunditatea sa, garantata de virginitatea la casatorie ~i de fide­litate dupa casatorie, era conditia sine qua non pentru a accede lastatutul de sotie: pentru a fi sotie trebuia sa ai garantia materniHitii.Sterilitatea femeii atragea repudierea ei, In vreme ce sterilitatea barba­tului determina substituirea lui temporara cu un aIt barb at al neamuluice va prelua rolul de tata biologic, prea putin important, mult mainesemnificativ dedit acela al mamei biologice.

Initiativa femeii a fost multa vreme exclusa din demersurileincheierii casatoriei. Singurul mod in care vointa sa se putea exprimacu privire la insotire era negatia totala: refuzul unei casnicii lume~ti ~ialegerea calugariei erau singurele motive pe care 0 fata Ie putea invocapentru a respinge un pretendent ales de parinti.

Grecii i~i izolau sotiile in gineceu, nu Ie acordau dreptul de avorbi in adunari sau de a purta arme. Cu toate acestei, cele doua mariepopei ~i 0 mare parte din tragediile grecilor au In centru personajefeminine: Elena ~i Andromaca, Penelopa ~i Calipso, Hecuba, Electra,lfigenia, Antigona, Medeea, troienele ~i bacantele lui Euripide,Lysistrata lui Aristofan. Rolul femeii in Grecia veche era acela depastratoare, de pazitoare a caminului familial; sotia era simbolulstabilitatii. Numai din pricina tradarii acestei meniri de catre Elena, laindemnul necugetat al lui Paris, este dezlantuit infernul razboiuluitroian. Si numai din pricina virtuoasei ~i statornicei Penelopa, Odiseu

155

gase~te drumu] spre casa, in ciuda obstaco]e]or Odiseei. Este graitor,pentru acest din urma caz, ca iatacu] Pene]opei, camera de refugiu adoritu]ui sau sot (~i sa ne amintim de cate ori ii aflam pe eroii troienicautand a]inarea trudei razboinice in paturile neveste]or) era c]iidit peradacina unui "mas]in cu frunze ]ate/Vanjos ~i verde, gros ]a trunchica stalpul" (Odiseea, XXIII, 234-235), a carei tu]pina, netezita "cu ~art~i drept pe ciripie" chiar de catre erou, (idem, 243) a devenit picior depat. Crivatul nu putea fi, astfe], mi~cat, dupa cum nici Pene]opa nu aputut fi ademenita de tinerii petitori sa-~i abandoneze caminul.

]n filiatie indirecta cu mito]ogia greaca, doctrina cre~tina rezerva,]a randu] ei, femeii 0 conditie inferioara fata de cea a] barbatu]ui.Totu~i, in mitul cre~tin aceasta conditie este sensibi] imbunatatita, ciicicei doi imparta~esc acee~~i substanta telurica, femeia fiind p]asmuitadin coasta intaiului om. ]n mitologia popu]ara romaneasca scenariulbib]ic este urmat aproape total. Faptu] ca provine dintr-o creatieconsiderata desavar~ita ii poate da atributu] perfectiunii, dar nu iianuleaza statutul de creatie secundara, cu rang inferior, asemanatorce]ui pe care il au copii in fata genitori]or lor. ,,~i a zis Adam: «lata,aceasta-i os din oase]e mele ~i carne din carnea mea; ea se va numifemeie, pentru ca este ]uata din biirbatu] sau»". (Facerea, 2, 23). Incre~tinism, a~adar, barbatii ar trebui sa recunoasca in femeie proprialor natura, propria substanta, chiar daca aceasta se afla, cumva, impu­tinata. in pofida acestei consubstantialitati consacrate ferm de VechiulTestament, catoJicii ~i protestantii au considerat multa vreme femeiadrept 0 natura straina, ostila lumii biirbiite~ti, inaltata prin mora]acre~tina muIt deasupra statutu]ui de fiinta carna]a. De altminteri, incade la inceputurile cre~tinismului, din secolu] a] IV-lea, noua mora]aintervine cu severitate pentru a izola femeia J:ntr-un spatiu al circum­spectiei, ba chiar a] panicii. Problema femeii pacatoase nu este cea mainoua din ce]e pe care morala recenta Ie ridica. Dupa cum yom vedea,aceasta este preluata ~i rezolvata in mod asemanator in cadrulsocietatilor traditiona]e, prin apJicarea ':!,neimorale comunitare ce nutine neaparat de canoane]e biserice~ti. ]n Evu] Mediu, in occidentu]european se considera ca femei]e, "mai slabe ~i mai inclinate sprepacat, trebuiau tinute in frau,,97 de conducatoru] casei (caput mansi),care avea drept de viata ~i de moarte asupra sotiei, surori]or, fiice]or ~i

97 Georges Duby, Philippe Aries, Istoria vie?ii private, vol. I-VI,Editura Meridiane, Bucure~ti, 1994.156

vaduve]or sau orfane]or ce]orla]ti barbati din neamu] sau. Nu se punea]a indoia]a conduita sau statutul care se cuveneau femeilor, ci chiarnatura lor. intreagafire femeiasca era contaminata de pacat, de aceeanici 0 s]abiciune nu ]e putea fi ingaduita, caci fiecare abatere de ]amora]a putea fi asemenea unei porti imense spre infern, intai abiaintredeschise, dar care oricand se putea pravali sub nava]a rau]ui.Femeile erau a~adar chiar primejdia prabu~irii ]umii credincioase, a~acum, in mitu] cre~tin a] prabu~irii, a] separarii ]umii divine de ceaprofane, Eva este unealta ~arpe]ui, ma]eficu] intruchipat. Morali~tiibisericii cre~tine se pare ca au omis ]ipsa vointei distructive care seregase~te ]a Eva, ca ~i in cazu] Pandorei. Pentru ace~tia, femeia eraunu] dintre acolitii ]ui Satan, ]a fe] ca ereticii, musu]manii ~i evreii, 0momea]a pentru pierzania sexu]ui tare. In secolul a] xv -lea, autorulunui tratat intitulat Malleus maleficarum infiiti~a astfe] etimo]ogiadenumirii celui de-al doilea sex: femina provine de la fe ~i minus,tradudlndu-se, adica, prin cea fara de credinta. Demonismul parea catine de insa~i natura feminina, caci aceasta este "un diavo] domestic","amazoana a diavolu]ui", care se inarmeaza din cap pana in picioarecu frumusetea trupeasca pentru a porni razboiu] impotriva castitatii.Petrarca 0 descrie ca pe "un adevarat diavo], 0 du~manca a lini~tii, unizvor de sacaie]i, un pri]ej de galcevi de care biirbatu] trebuie sa se Tinadeparte dacii vrea sa traiasca in tihna ... " ~i dadi, trebuie sa adaugamimpreuna cu predicatorii epocii medieva]e, vrea sa se pazeasca deciider~a in pacat; macar sa fi irwatat ceva din gre~ea]a ]ui Adam98.

In Evu] Mediu occidental, a~adar, femeile erau excluse de ]aorice fe] de manifestare publica. Singuru] domeniu a] vietii socia]e incare ]e mai era pennisa intruziunea era ce] a] romanelor galante, aliubirii cava]ere~ti, care ]e idea]iza frumusetea angelica. in rest, chiar ~iin ceea ce prive~te menirea lor casnica, erau suspectate de tradare ~ierau considerate asemenea unor mpturi periculoase, care trebuie tinuteocupate cu truda gospodareasca pentru a nu da ocazia naturii lordistructive sa se manifeste.

in societati]e tarane~ti din sudul ~i estu] Europei, ]ucrurile erauintrucatva diferite. De pi]da, in societati cum erau cea greaca saua]baneza, in care vendetta ~i micile razboaie locale decimau popu]atiamascu]ina ~i in care nevoia de ]uptatori dicta intaietatea biirbati]or in

98 Jean De1umeau, Friea In Occident (seeolele XIV-XVIII). acetateasediatii, cap. X, Editura Meridiane, Bucure;;ti, 1986.

157

cadrul comunWitii, statutul femeilor era foarte scazut. Aparitia pelume a unei fete ~i nu a unui baiat era considerata aproape 0 catastrota,iar nevasta care na~tea doar fete era inlocuita. La aceste popoare, ca ~ila sarbi, in lipsa barbatilor, antrenati in conflict~, muncile agricolecadeau tot in sarcina femeilor, ca ~i cre~terea vitelor mari. In conditiileunei asemenea stari de aservire fata de conducatorul-patriarh algrupului domestic largit (mai putin la greci, care cuno~teau gospodariaunifamiliala, ca ~i romanii), adesea se intampla ca femeile sa fievandute sau imprumutate de la un barb at la altul, tara ca vointa lor saincerce sau sa poata a se manifesta. Paul Stahl mentioneaza involumul Triburi iji sate $i sud-estul Europei obiceiul ca sotii sa nu i~inumeasca nevestele pe nume; ei Ii se adresau impersonal, iar candvorbeau despre ele Ie numeau "ea" sau, cu 0 formula care a ramas Inmemoria speciali~tilor domeniului, "sotia mea, sa-mi fie iertat". Era 0grosolanie sa ceri infonnatii despre aceste "pardon, sotii" care, uneori,nici nu apartineau de familia barbatului lor, ci de cea a tatalui. Copiii,insa, erau revendicati exclusiv de catre tata.

in secolele XIV-XV, comportamentul casnic al femeilor dinsocietatea occidentala trebuia sa fie modelat conform manualelor unorautori grijulii cu statutul femeii In cadrul public: acesta nu trebuia sadepa~easca discretia pe care 0 adevarat~le doamne trebuiau sa 0demonstreze In mediul privat allocuintei. Indreptarul vietii casnice laParis, Pedepsirea doamnelor, Evangheliile furcii de tors sunt numaicateva din aceste carti de Invatatura prin care purtarea femeilor Insocietate trebuia atent controlaHi. Cu to'ate acestea, exista marturii ca,izolate In camere speciale In interiorul gospodariei, femeile constituiauun adevarat "stat in stat", un domeniu In care autoritatea lor semanifesta cu legitimitatea pe care le-o ofere au ocupatiile specifice:tesutul ~i brodatul, rugaciunile, na~terea ~i cre~terea copiilor, ingrijireabolnavilor ~i a muribunzilor. Aceasta "incarcerare" a femeilor poate safi fost tocmai una din cauzele care au dus la considerarea lor dreptfiinte ciudate, nesociabile, predispuse la tractare ~i la distrugereacomunitatii. Continuata, in mod firesc, cu exaltarea sexualitatii lor,aceasta suspiciune In ceea ce prive~te capacitatea de manifestare inspatiul public sau cu refer ire la spatiul public a dus la aparitia unorfenomene nefaste din punct de vedere social, cum ar fi mi~carilefeministe care urmaresc emanciparea femeii nu numai de conditia sade obiect sexual, ci ~i de soti, de copii, de parinti, de gospodarie, ingeneral de tot ce Insemna, pana acum mai putin de un secol, stabilitateaconditiei femeii.158

Insocietatile tarane~ti, aceste cutremure Innoitoare nu au avutecou. Spatiul rural a fost dintotdeauna, ~i pentru feme ie, un spatiu Incare munca stabile~te 0 continuitate sau chiar 0 confuzie Intre public ~iprivat. In epoci in care femeile marilor cetati urbane nu aveau dreptulde a pa~i nelnsotite In afara iatacului lor, In sate Ie europeneaveau locchiar anumite fenomene de "matriarhalizare", a~a cum se Intalneau ~iin satele occitane din sud-estul Frantei, descrise de Emmanuel Le R~yLadurie99, sau In societatea taraneasca a principatelor romane. Inaceste cazuri, casa sau gospodaria era cea care atribuia puterea, iarhazardul genealogic putea face ca 0 mo~tenire de acest tip sa revinaunei femei. Prin urmare; nu emanciparea conferea un statut socialimportant femeilor, ci administrarea unei proprietati imobile, domi­narea, prin propriile puteri, a unui loco De altminteri, dupa cum amvazut deja, In societatile sedentarizate de multa vreme, precum cearomaneasca, femeilor, chiar celor casatorite pe modelul virilocal, adicastabilite In gospodaria sotului, Ie este recunoscuta functia de "directori"sau administratori ai veniturilor bane~ti ~i celorlalte resurse ale familiei.

Le Roy Ladurie pune In relatie matriarhatul ~i pastrarea traditieisau, spune el, "a unei gandiri salbatice". Noi am fi tentati sa ripostamca, In ceea ce prive~te pastrarea traditiilor, In special a celor legate dedreptul cutumiar ~i de institutiile sociale traditionale, patriarhatul estemai Indreptatit sa-~i revendice Intaietatea. Nu aceasta este, credem,cea mai importanta problema la care ar trebui sa i se caute astazi unraspuns. Spinul din coasta societatilor, cel care face sa se clatineinstitutia familiala, deposedand-o de functiile sale pana la a 0 amenintacu evanescenta, cel care clatina societatile prin impunerea unor criteriide recunoa~tere sociala cu totul neobi~nuite, cel care a transformatrelatia Intre sexe Intr-o negociere perpetua este curentul feminist decare am amintit. Stabilitatea unui grup este data de stabilitatea unitatilorsale. Femeia, a direi conditie a suferit modifidiri spectaculoase, ca ~icea a barbatului, este responsabila, In masura egala cu acesta, deinstabilitatea lumii noastre. Personalitatea feminina, ie~ita din matca,poate antrena cutremure teribile,iar cel mai important este amenin­tarea supravietuirii noastre biologice. Din momentul In care populatiafeminina devine con~tienta de aceste pericole, nu este oare vremea sase emancipeze de emancipare?

99 Montaillou, sat occitan, de la 1294 la 1324, Editura Meridianc,Bucure~ti, 1992.

159

Femeia in societatea traditionala romaneasca

La romani, grupul domestic este compus din doua persoane,sotul ~i sotia, care intemeiaza, in momentul casatoriei, noua gospo­darie. Pentru na~terea noii familii este nevoie de pam ant, cu care, deregula, sunt inzestrati feciorii ~i de 0 locuinta, care va fi cladita detinerii insuratei, impreuna cu neamurile ~i tovara~ii din sat, pe loculdinainte rezervat lor, tot de ditre socrii mari. Odata construita, casa vadimane in grija feme ii, care 0 va zugravi, 0 va impodobi ~i pastracurata. Casa, batatura cu pasarile ~i gradina vor fi domeniul pe carefemeia nu il va parasi decat pentru cateva activWiti importante:cultivarea inului ~i canepii pe campul arat de barbat, strange reagatejelor, a ramurilor u~oare din padure ~i, eventual, pra~it sau cosit.

Si ]a romani, ierarhia familiala 0 supune pe femeie barbatuluisau, capu] gospodariei. El are chiar dreptul de a-~i amenda nevasta cubataia, atunci cand considera ca a gre~it, iar acest drept este atestat devechile coduri de drept cutumiar ~i acceptat chiar de catre femei.Totu~i, pedepse]e sale nu trebuie sa atinga pragu] dincolo de care potfi calificate drept cruzime. Pemeia i~i respecta barbatul, adresandu-i-seadesea cu "badita" ~i "dumneata". La masa, i] serve~te, ea ramanandsa manance dupa aceea. Cu exceptia celor cateva zile de ]auzie careurmeaza unei na~teri, nevasta se afla intr-o activitate continua. PaulStahl remarca: "Mi s-a intamplat adeseori sa constat ca criterii]e deapreciere a frumusetii unei femei sunt legate de calitatile ei de lucra­toare: e frumoasa pentru ca este puternica este 0 afirmatie curenta.Femeia trebuie sa munceasca; ea incepe s-o faca inca din copilarie ~i 0va face toata viata, trezindu-se inaintea sotului, culcandu-se ultima. Easerve~te ]a masa pe toata ]umea ~i ramane in picioare in timp cecei]alti mananca sau se odihnesc." (op. cit., p. 142) Cu toate acestea,comparativ cu mare parte din restul societati]or balcanice, situatiatarancii romance era mult mai buna. Un calator italian care a vizitatMo]dova in 1612-1613, remarca dominatia femeii in gospodariilesatelor romane~ti. De asemenea, est~ uim it de libertatea acestora de adiscuta in public ~i in particular cu barbatii, tara sfia]a sau ceremonie,acest lucru nefiindu-Ie interzis. Aceasta nu se traduce, insa, neaparat,prin ]ibertinajul moravurilor. Caci tot in secolul al XVII-lea, MironCostin citeaza un episcop de asemenea din Italia care se arata incantatde sfiala ~i buna cuviinta a mo]dovencelor, ce se feresc din ca]eastrainilor ~i nu merg pe drum decat in urma barbatilor lor. In ceea ce160

prive~te, insa, remarca asupra dominatiei femeii in gospodarie, esteposibil sa se fi referit la faptul ca, in fami]ii]e noastre tarane~ti, ceacare gestioneaza resursele, mai ales financiare, ~i hotara~te destinatialor este in primul rand femeia.

In ceea ce prive~te statutul ei in cadrul familiei de provenienta,acesta era, in anumite privinte, superior chiar celui al doamnelor dinapusul Europei. Mo~tenirea averii parinte~ti ~i a numelui revenea, deobicei, feciorilor. Totu~i, in familiile in care nu existau decat fete,numele ~i averea nu se pierdeau, ca in cazul altor societati, ci eraupreluate de una dintre fiice, a] carei sot se integra in neamul ~ipatrimoniul acesteia. Era cazul "ingineririi pe curte" des pre carevorbe~te pe ]arg Henri H. Stahl, in care casatoria era uxoriloca]a;barbatul se marita, adica adopta nume]e de neam al nevestei ~i seconsidera mo~tenitoru] socrului sau. Chiar ~i in afara acestor cazuri,descendentii fiicelor aveau acela~i drept de mo~tenire ]a avereabunicilor ca ~i descendentii feciori]or. Acest lucru este exclus in]egis]atii precum cea a francilor, in care celebra lege salidi excludeafemeile ~i descendentii lor de ]a orice drept de mo~tenire.

Femeia in conceptia psihologica a lui Otto Weininger.Legile atractiei sexuale

Figura unica in istoria psihologiei, Otto Weininger este autoruluneia dintre cele mai controversate tratate de psihologie a sexelor, Sex$i caracter. Pornind de ]a formularea legii proportiilor variate decaractere masculine ~i feminine, conform careia in realitate nu pot fiintalnite tipuri "pure", deplin masculine sau deplin feminine, Weiningerdescopera legea complementaritatii ~i a atractiei sexua]e. Dat fiind cafiecare celu]a a organismului are un caracter bine precizat, procentelede masculinitate, respectiv feminitate se distribuie in ponderi diferite]a indivizi. Legea atractiei san a afinitatii sexuale spune urmatmirele"Catre unirea sexual a tind totdeauna un barb at deplin ~i 0 femeiedep]ina, tipuri ideale care se gasesc distribuite in proportii diferite ladoi indivizi diferiti"lOO.Conform aeestei teorii, un individ posed a atatacaracter masculin cat caraeter feminin ii lipse~te, astfe] ea, impreuna,ce]e doua proportii formeaza un intreg. Pereehea sa ideaJa este eel care

100 Otto Weiniger, Sex ~'icaracter, Editura Anastasia, Bucure~ti, 2002,p.74.

161

completeaza pana la intreg atat proportia de feminitate cat ~i pe cea demasculinitate. Astfel, dacii un individ II este constituit din 3/4 caractermasculin (M), ~i, deci, din1/4 caracter feminin (F), complementul sauideal, 12, va fi constituit din 1/4 caracter masculin (M) ~i 3/4 caracterfeminin (F), astfel incat II + 12 = 1M + IF. Instinctul sexual - sauceea ce noi numim astfel - este numai un efect chimiotactil al acesteiatractii. Conform legilor, biologice ~i chimice, chiar ~i adulterul sauorice alta manifestare a instinctului sexual este perfect naturala ~i,a~adar, j ustificabila.

La randul sau, homosexualitatea este un dat natural ~i nu social.In masura in care, in fiecare individ, proportia de masculin ~i femininvariaza, el tinde spre completarea acestei distributii; daca cele douacaractere se afla la egalitate ~i numai 0 trasatura nesemnificativadecide sexul unui ins, este posibil ca el sa-~i intalneascii perecheacomplementara intr-un individ cu proportii de asemenea apropiate demasculinitate ~i feminitate ~i de acela~i sex.

Din acela~i punct de vedere, femeile se definesc prin pondereamai mare a proportiei lor de feminitate. Emanciparea femeilor inseamna,conform acestei ecuatii, emanciparea partii masculine din femeie,aceea care este oricum destinata afirmarii sociale. Exemplele careslujesc aceasta afirmatie sunt ale femeilor celebre cu masculinitateputernica: Sappho, Caterina a II-a a Rusiei, Jeanne d'Arc, GeorgeSand, George Eliott erau toate femei fie bisexuale, fie cu barbati foarteefeminati.

Natura feminina

Femininul pur nu resimte nevoia de emancipare. Weinigerspune, relativ la orice posibila revendicare de con~tiinta a femeilor:"Barbatul traie~te con~tient, femeia traie~te incon~tient." Upsa memorieifidele asupra propriei vieti, lipsade pietate in ceea ce prive~te istoriapersonal a, Jipsa accesului la genialitate ~i la capacitatea de intelegerefundamental a a lumii, lipsa oricarei nevoi de nemurire fac femeiaincapabila de a percepe imperativullogic sau moral (de a-~i asuma saumacar de accepta fara ipocrizie ceea ce se traduce prin lege, obligatie,valoare moral a etc.).

In schimb, femeia este mult mai excitabila sexual: "iritabilitatea(nu sensibilitatea) ei fiziologica este mult mai mare in sfera sexuali'i";excitarea sexuala este, pentru femeie, potentarea maxima a intregii ei162

fiinte. De aceea, femeile, spre deosebire de barbati, care se pot distanta,i~i pot controla sexualitatea, sunt total absorbite de sfera disatoriei ~i aprocrearii, de relatia cu barbatul ~i cu copiii. Ele se incadreaza legilor~i logicii cicIice, anistorice, a ritmurilor naturale ~i cosmice.

Minciuna tine de natura feminina. Ea este posibila la feme ie,precizeaza Weiniger, datorita slabei sale memorii ~i identitatii discon­tinui. De asemenea, pentru ca nu are acces la logicii, in sensul ca nuaccepta axiomele logice drept principii ~i indreptare ale gandirii sale,a~a cum nu accepta nici lecturile filosofice, femeia nu are perceptiaimoralitatii comportamentelor sale; ea se afla intr-o stare de amoralitate,derivata din neintelegerea absoluta a valorii de adevar. Amoralitateareprezinta incapacitatea de a fi bun sau rau, de a discerne intre celedoua pozitii. De aceasta trasatura tine, de fapt, compasiunea sau"bunatatea" feminina, manifestata in afara logicii, ca in cazul infirmie­relor care ingrijesc bolnavii chiar ~i atunci cand, de fapt, nu ii pot ajutain mod real. Compasiunea feminina se exprima prin apropierea fizicade fiinta compatimita, fiind 0 "tandrete animala cu conotatii sexuale".Un argument in favoarea acestor conotatii ar fi lipsa de compasiune lafemeile batrane, a caror conditie este una aproape asexuata.

Femeia nu este niciodata solitara; ea traie~te in "contopire" cuceilalti, este nemarginita, in sensul ca nu este separabila de natura(este definitorie dragostea pentru natura a femeilor) sau de ceilaltioameni ("pentru ca femeia nici nu percepe a doua persoana ca pe 0fiinta aparte, de aceea nu sufera niciodata din cauza aproapelui ei ~inumai de aceea se poate simti in permanenta superioara tuturor oame­nilor"IOJ). Sociabilitatea specific feminina poate fi efectul acestei inse­parari, a nesesizarii limitelor proprii. Capabila de empatie mai multdecat de ]'ntelegere, femeia resimte solidaritatea neprogramat, nerational.De aceea, poate, comunismul femeilor, vechea idee platonica, este 0ipoteza mai plauzibila ~i 0 ipostaza familiala mai des intalnita (capoliginie) decat comunismul barbatilor. Prin empatie, compasiuneafata de altii se transforma in compasiune de sine, in vreme ce com­pasiunea masculina este tainuita, secreta.

Valorizarea sinelui, care la barbat se manifesm in vointa de valoarela nivelul personalitatii, este derivata la femeie: lipsindu-i perceptiavalorii intrinseci a personalitatii umane, ea i~i extrage valoarea de labarbat sau din alte "posesiuni", cum ar fi banii, bijuteriile, copiii.

IOJ OUo Weiniger, Of}. cit., p. 326.163

Chiar ~i simtul posesiunii este mai slab dezvoltat la femeie, chiar ~iata~amentul de numele propriu.

Din cauza unei individualitati nedefinite, femeia este, funda­mental, asociala. Ea este, insa, organic comunitara. De aceea, familia,spatiul de Intalnire intre barbat ~i femeie, este unitatea "de frontiera"intre comunitatea biologica, naturala, ~i cea sociala, culturala. De~iWeiniger sustine ca familia este, la randul sau, 0 structura asociala ~ica barbatii care se casatoresc se retrag, In felul acesta, din societatilecarora Ie apartinusera pana atunci, el pierde din vedere contextulcultural a celor mai multe din definitiile structurilor ~ivalorilor familiale.

Cele doua psihologii

Din aceasta diferentiere fundamentala a barbatului de femeierezulta necesitatea elaborarii a doua psihologii diferite: "Pentru femeiepare adecvata 0 prezentare pur empirica a vietii spirituale, pentrubarbat orice psihologie trebuie sa tinda catre eu, ca spre cel mai inaltfronton al edificiului, dupa cum Kant I-a conceput ca pe absolutanecesitate".I02 Psihologa moderna (definita de Friedrich Albert Lange"psihologie tara suflet") este, sustine Weininger, una feminina, supusametodei experiment ale, deoarece porne~te de la exterior ~i de aicicauta sa patrunda in interior, iar pe aceasta cale ocolita nu se poateclarifica legatura interna profunda a fenomenelor psihice. °psihologiea barbatului va trebui sa aiba in centrul sau ego-ut. Determinismulpsihologiei moderne (care deriva personalitatea din perceptii ~isenzatii) este incompatibil cu libertatea de a voi ~i de a gandi: "Oricepsihologie vrea sa derive Totul din parti ~i sa-l prezinte conditionat deacestea: orice reflectie mai profunda recunoa~te ca manifestarilepartilor decurg din Tot ca din sursa lor originara. Astfel, psihologia(modern a - n.n. - C.B.) neaga psyche-ul, iar psyche-ul, conformconceptului acesteia, neaga psihologia".

Iubirea 1;'ifrumusetea

Exista 0 diferenta neta intre dragoste ~i sexualitate. Dorinta ~iiubirea sunt antinomice: "atractia sexuala se intensifica odata cuapropierea trupeasca, dragostea se manifesta cel mai puternic in

102 Idem, p. 343.164

absenta persoanei iubite,,103.Femeia iubita este total diferita de femeiadorita, iar dovada sta afirmarea idealului iubirii platonice - Madona,femeia angelica, pura, preafrumoasa. Frumusetea femeii nu deriva dinsexualitatea ei, nu este un efect al instinctului sexual masculin, ci, maicurand, opusa acestui instinct. Schopenhauer afirma ca "sexul mic destatura, cu umerii ingu~ti, cu coapsele late ~i cu picioarele scurte aputut fi numit frumos doar de catre intelectul masculin intunecat deinstinctul sexual; in acest instinct sta, de fapt, intreaga ei frumusete."Frumusetea este 0 proiectie, 0 emanatie a nevoii de dragoste a barbatului,gata sa-~i conceptualizeze dorintele. Ca fenomen de proiectie - ca ~iura, de altfel '- dragostea este reflectarea in afara a idealului comple­mental' al propriei fiinte. Frumusetea este moralitatea proiectata inafara: frumusetea naturii este simbolul nobletei spiritului, frumuseteaartei este norma artistului ("caci arta creeaza natura ~i nu natura arta"),iar frumusetea femeii este moralitatea barbatului. Frumusetea nu esteceea ce place, ci ceea ce iube~te cineva. La randul sau, iubirea estepersonificarea sinelui, izbavirea de propriul rau - de aceea este legatade ideea de mantuire ~i de transcendenta. Femeia este, a~adar, obiectce suporta pasiv iubirea barbatului ~i calea sa de izbavire. "A~a cumsexualitatea trupeasca este incercarea unei fiinte organ ice de a-~ifundamenta mereu propria forma, tot astfel orice dragoste este inprincipiu doar nazuinta de a realiza definitiv 0 forma sufleteasca, 0

.individualitate."I04

Maternitate 1;'iprostitutie

Independenta de fenomenele socio-economice induse de capitalis­mul modern, prostitutia, existand dintotdeauna, tine de 0 anum ita pre­dispozitie feminina. Polaritatea c1asica intre femeia-mama ~i femeia­prostituata este sustinuta de obiectul fixatiei: prima este interesata doarde copil, cea de a doua, exclusiv de barbat. Cele doua ipostaze nu seexclud neaparat. Atat cocota, cat ~i mama se aseamana, macaI' in ceeace prive~te lipsa pretentiilor fata de individualitatea complementuluilor sexual. Una ravne~te la toti barbatii, a doua se multume~te cuprimul care ii poate oferi sustinere. Monogamia, ca ;;i fidelitatea, i~i auoriginea in ideea de individualitate masculina; ele traduc credinta ca,

103 Idem, p. 400.104 Idem, p. 416.

165

pentru completarea desavar~ita a individualitatii, nu este nevoie decatde 0 singura persoana, una ~i aceea~i. Casatoria, ca institutie legalii,este tot 0 idee masculina.!05 Dovada pentru aceasta idee este etero­genitatea celor doua categorii alaturate 'in casatorie, tinute laolalta prinregulamente.

Maternitatea are ca baza "siguranta speciei", 'in fata careia ~ibarbatul poate redeveni copil, dar de care se fere~te - "rejectiapaternitatii", caracteristica celor mai multi biirbati, nu este decatdesprinderea de specie. Pentru barbat, paternitateapur biologica nusatisface cele mai profunde nevoi suflete~ti, ci are conotatia groazeifata de gandul dizolvarii propriei individualitati 'in specie.106 Pentrufemeie, maternitatea este legiitura dintre sinele imprecis ~i lume.Supusa scopului speciei, mama este superioara barbatului, privindu-lca pe un copil ("chiar fiecare fiica este 'intr-un anumit sens mamatatalui sau"). Relatia cu copilul este trupeasca, lipsita de conotatiimorale ~i individualizatoare. De aceea, 'in cele mai mute sisteme deeducatie familiala, mama este substituita cu tatal'in momentul'in care

personalitatea sociala a copilului trebuie sa se precizeze. Dragosteamaterna nu este nimic altceva decat "un sistem de atitudini reflexe",nediferentiate; impulsiva, instinctiva, ea nu este iubire, nici altruism,de vreme ce este lipsita de 0 moralitate autentica. Ea presupune, 'insa"Intr-o masura mai mare decat poate exista la barbat, abnegatie.

Hetaira, celalalt tennen al ecuatiei feminine, este un tip maievoluat inteJectual (tipul Aspasiei). Este femeia cautata de barbatiicare doresc productivitate spirituala mai mult dedit trupeasca, pentrucei care sunt mai satisfacuti de paternitatea sociala dedit de ceabiologica ~i care, 'intr-un anumit sens, se pot considera "parintii" inte­lectuali ai acestor femei, Femeia-curtezana, care 'infrunta lumeabarbatilor, este, dupa Weiniger, "analogul marelui cuceritor 'in dome­niul politic": "Ca ~i Alexandru sau Napoleon, tarfe cu adevarat sedu­catoare nu se nasc decat 0 data la 0 mie de ani ( ... ), 'insa triumfulloreste celebrat de lumea 'intreaga."

105 Justitia, categoriile de lege, ordine, regula, tin de categoria masculi­nului, in vreme ce moravurile tin de cea a femininului.

106 Arthur Schopenhauer, "Despre moarte ~i indestructibilitatea esenteinoastre", in Lumea ca vointa :jireprezentare, Editura Moldova, Ia~i, 1995.166

Fiinta 1;'irostul femeii

Atat mama, cat ~i hetaira sunt departe de idealul fecioriei, 0constructie ideala masculina, asemenea fidelitatii. lntreaga moralitatea femeii este preluata din vointa masculina, careia i se supune cuplasticitate extrema, mult mai u~or dedit reu~e~te sa se supunapropriilor imperative fiinta masculina 'insa~i, a carei capacitate moralii~i actionala duce adesea la cC'1flicte ~i reconstructii interioare totale.Principal a trasatura a femeii este impresionabilitatea. Ea nu 'i~iobtineconvingerile din analize independente, obiective ale lucrurilor, ci prininfluentare. De asemenea, nu renunta la aceste convingeri decat dacaexista 0 vointa mai puternica ~i opusa celei care i le-a impus initial:"De aceea femeile sunt cele mai intolerante cand are loc 0 'incalcare acutumelor ~i traditiilor sanctionate, oricare ar fi continutul acestorinstitutii." 107

Aceasta moralitate secunda este natura artificiala a femeii. Con­tradictia dintre aparenta sa moralii ~i adevarata natura amorala duce lamanifestarea isteriei, "pedeapsa igienica pentru 'in~elarea adevarateinaturi", "criza organica a ipocriziei feminine", care se manifesta maiacut acolo unde diferenta artificiului de esenta nu mai este nici macarcon~tientizata. Aceasta dualitate a naturii feminine este relevata 'inpsihanaliza freudiana. Conflictul 'intre eul defensiv (con~tient) ~i celofensiv (incon~tientul isteric) traduce neadecvarea dintre cele doualaturi ale fiintei femeii. Autentic este, 'insa, eul ofens iv, subliniazapsihanaliza. Din pacate, concluzia, adecvata 'in cazul naturii feminine,a fost preluata de psihologia moderna ~i generalizata asupra tuturorindivizilor, indiferent de sex, teorie care a dus la anularea moralei cavointa.

107 Ouo Weiniger, op. cit., p. 444.167

19. Conceptia Sfintilor Piirinti ai Bisericiicre~tine asupra reproducerii familiale

Conceptia Bisericii cre~tine asupra rolului reproductiv al familieieste ilustrata in opera Sfintilor Parinti. Intervenind cu autoritatea noiimorale, consacrate de monoteismul cre~tin, in viata familiala, ei serefera detaliat, din epoca cre~tinismului timpuriu ~i pana la finalulEvului Mediu, la aspectele procreatiei. In ultimii ani, aceste aspecte audat na~tere la multe interpretari, continuand sa fie discutate in socie­tatile europene, cu precadere. Dezbaterile nu sunt depa~ite nici asti'izi,cand ideea Uniunii Europene include referirea la uniunea religioasa abisericilor nationale cre~tine. Proliferarea metodelor contraceptive,generalizarea avortului, crqterea tolerantei sociale fata de comporta­mente deviate de la modelul familiei cre~tine, precum adulterul,concubinajul, inceperea vietii sexuale inaintea disatoriei, homosexua­litatea au starn it reactii puternice in mediul clerical. Chiar daca ecoulacestor reactii nu mai razbate astazi cu aceea~i putere in planulsocietatii politice sau civile, ele reprezinta, in acest moment, cea maiimportanta contrapondere la proliferarea modele1or familiale alternative:menaje monogame (celibatul definitiv sau temporar), uniuni de coa­bitare (consensuale) tara copii sau cu copii, menaje formate din per­soane intre care nu se stabilesc relatii sexuale, menaje homosexuale ~.a.

Sterilitatea ~i fertilitatea

Sterilitatea sau imposibiJitatea procrearii constituie, pentru medici~i biologi, 0 prioritate profesionaJa ~i 0 provocare. Bioetica i~i are, larandul ei, aportul de reflexie, de vreme ce ultimele evolutii alemedicinei ~i tehnicilor biologice propun astazi moduri parafamiliale,ba chiar paraumane de reproducere. Conceptia in afara corpului umansau c10narea sHirnesc controverse etice, in cadrul carora cea maiconstanta atitudine de condamnare 0 are Biserica. in conditiile in carefecunditatea este tinuta astazi sub control de generalizarea metodelor168

contraceptive, sterilitatea devine, la randul ei, ,,0 problema rezol­vabila". Ea trebuie "rezolvata", adica tratata, in masura in care seopune fericirii ~i implinirii individuale. In scrierile patristice, insa, eanu este privita ca 0 problema de natura medicala, in primul rand, ci cauna de natura spirituala. In Vechiul Testament, sterilitatea apare ca 0nenorocire, la fel ca in cele mai multe societati traditionale. Adesea,proorocii 0 invoca ca forma de blestem impotriva celor care nuimplinesc poruncile divine: "Fie femeile lor sterpe ~i vaduve", spuneIeremia (Jeremia, 18, 21), iar Osea Ii cere lui Dumnezeu sa-i pedep­seasca dandu-Ie "pantece sterp ~i sani uscati" (Osea, 9, 14). Ingeneral, Dumnezeu nu daruie~te vrajma~ilor lui "nici rama~ita, nicisamanta" (Jsaia, 14, 22), in vreme ce fecunditatea apare ca un bine,garantia gratiei divine revarsate asupra celor credincio~i. Astfel,Avraam este asigurat ca: "Pe urma~ii tiii fi voi face multi ca pulbereapamantului; de va putea cineva sa numere pulberea pamantului, fi vanumara ~i pe urma~ii tiii." (Facerea, ]3, 16) Fagaduiala data patriar­hilor va fi extinsa, apoi, la tot poporul ales. Moise, vorbind in numeleIui Dumnezeu, ii spune poporului lui Israel: "Vei Ii binecuvantat maimult decat toate neamurile, ~i nu va fi fntru tine barb at fara rod saufemeie stearpa." (Deuteronom, 7, 14). Fecunditatea, atribuita naturiiumane odata cu' alungarea din rai, este darul lui Dumnezeu, carerecompenseaza astfel durerea aflarii mortii, consecinta a pacatuluioriginar. Dimpotriva, sterilitatea este consecinta perseverentei inpacaL Conform lui Jean-Claude LarchetlO8, limitele firii sau vointa reaa oamenilor sunt responsabile de nenorocirea opririi reproducerii.Vointa divina, capabiJa sa Ie infranga pe amandoua, dar dispusa sa 0corecteze doar pe cea dintai (caci reaua vointa a omului rareori i~i aflaiertare), poate aduce fertilitatea acolo unde firea (natura) s-a doveditstearpa. Avraam ~i Sarra, Isaac ~i Rebeca, sau Zaharia ~i Elisabetasunt cupluri sterpe, dar carora Dumnezeu le-a dat urma~i, depa~ind,prin harul sau, limitele naturii. Sarra ~i Elisabeta, care nu mai puteana~te caci erau batrane, au redevenit fertile ~i i~au adus la viata peIsaac, cel care va incheia legamantul cel ve~nic cu Dumnezeu, ~i peloan, cel care va vesti na~terea Mantuitorului. Aceste minuni aleferti]itatii ca revarsare a gratiei divine vor atinge apogeul odata cuna~terea cea casta, din fecioara, a lui Iisus, fiul lui Dumnezeu.Castitatea este apogeul starii de puritate, in vreme ce sterilitatea este

108 Jean-Claude Larchet, Etica procreatiei in invatatura Sfintilor Parinti,Editura Lo<pia,Bucure~ti, 2003.

169

conditia neintentiona]a a acesteia. Ambele, Insa, pot determina, Inp]anul Inrudirii mitice, 0 ferti]itate sporita. Binefacerea fertilitatiidepa~e~te, a~adar, dimensiunea familiala, In sens restnins, ~i pe ceastrict biologica; cei care se nasc sub zodia miracolului, In pofida - saupoate tocmai prin conditia - steri]itatii initia]e a parinti]or lor, vor ficei care I~i vor salva neamu] In plan transcendent, adica cei care seInrudesc, mitic, cu divinitatea care intervine direct In na~terea 10r.109Sa]varea Inseamna refacerea rudeniei initiale, uman-divin. Simetric,rau] pe care 11 reprezinta steri]itatea depa~e~te nive]ul cup]u]ui,amenintand viitoru] unui neam ales. Ea reprezinta atat Intrerupereacontinuitatii neamu]ui, cat ~i a ]egaiurii cu Dumnezeu.

Contracepfia ~iavortul

Contraceptia este, ca practica, de aceea~i vechime cu rasaumana. Ca norma socia]a, Insa, ea a cunoscut perioade in care a fostva]orizata ca mod de se]ectie ~i de innobi]are a descendentei, cametoda de reg]m'e a resurse]or fami]ia]e sau ca metoda de planificare atraseu]ui vietii individua]e. La Sfintii Parinti, contraceptia este unaspect tratat implicit, atunci cand exista referiri la rostu] casatoriei.Parintii rasariteni, precum Clement Alexandrinul, Sf. Justin Martirul,Sf. Maxim Maliurisitoru], ca ~i cei ]atini (Lactantiu, Sf. ]eronim, Sf.Augustin) arata ca unicul scop a] relatii]or sexua]e este procrearea.Cultivarea pJacerii care Insote~te aceste relatii duce ]a aparitiapofte]or, ~i ]a socotirea semenului (femeii) ca un instrument a] acesteip]aceri, deci ca un obiect. "Cel ce urmare~te p]acerea gre~e~te injudecata, socotind ceea ce nu e bine ca bine. A~adar, unu] ca acestaface rea Intrebuintare de femeie Impreunandu-se cu ea." Chiar ~i incadru] casatoriei, sotii nu trebuie sa se apropie decat la timpul ~i inmodu] cuvenit pentru a zamis]i. Sexualitatea, In cadrul cuplului, este,,0 realitate survenita ulterior, nu Innascuta, ci adaugata, netinand denatura esentia]a a omu]ui, ci de natura sa secunda, cazuta"IIO, spuneLarchet. Ea nu a fost data In mod originar omu]ui paradisiac, ~i nu I]va Insoti In veacu] fericit ce va sa vie. Este 0 situatie intermediara, 0so]utie gas ita ]a problema decaderii din starea desavar~irii initia]e.

109Acela~i era ~i principiul prostitutiei sacre practicata In templelepagane ale Antichitatii. Castitatea preoteselor era conditia nuntirii lor Cll zeuladorat, substituit de anumite personaje cu rol sacerdotal. Copiii nascuti erauai zeului.

110Jean-Claude Larchet, op. cit, p. 61.170

Este condamnata, a~adar, casatoria, chiar trainica ~i fide la, in carebarbatul ~i femeia nu vor copii, ci doar "sa-~i implineasca poftele",ferindu-se de zamislire. Sfantul Augustin, de pi]da, se Impotrive~tetati~ oricaror practici anticonceptionale: "Savar~esc un mare paeat celecare constrang in ele natura pe care Dumnezeu a voit-o roditoare,' bandlicori drace~ti care sa Ie Impiedice sa aiba copii. Unele ca acestea sa~tie bine ca au savar~it tot atatea ucideri cati eopii au fi putut sa aiM ~inu i-au avut."III Antieonceptia este asimilata, iata, ca vina, avortului ~iomuciderii. Tertulian, Sf. leronim, Cezar de Aries sustin aceea~ipozitie rigorista. Paralel, Insa, unii parinti rasariteni (Vasile cel Mare,Eusebiu din Cezareea ~.a.) dezvolta 0 gandire mai toleranta, eare i~iafla sprijin in Epistola intai catre Corinteni a Sf. Pavel. Aici se afirmaea "bine este pentru om sa nu se atinga de femeie. Dar, din cauzade!!.frdnarii, fie care sa-si aiba femeia sa Si fie care femeie sa-si aibabarbatul sau. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea Sifemeia barbatului. Femeia nu e siCtpdna pe trupul sau, ci barbatul;asemenea, nici barbatul nu este stapdn pe trupul sau, ci femeia. Sa nuva lipsiti unul de altul, decdt cu buna invoiala, pentru un timp, ca sava indeletniciti cu postul §'icu rugaciunea Si iara§'i safiti impreuna, casa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfrdnarii voastre. Si aceastao spun dupa ingaduinta, nu dupa porunca. Eu voiesc ca toti oameniisa fie cum sunt eu insumi. Dar fie care are de la Dumnezeu darullui:unul a§'a,altul intr-altfel. Celor care sunt necasatoriti §'ivaduvelor Iespun: Bine este pentru ei sa ramdna ca Si mine. Daca insa nu pot sa seinfi~dneze,sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca,decdt sa arda." (I, Corinteni, 7, 1-9). Sfantulloan Gura de Aur explicainvatatura Sfantu]ui Pavel subliniind ca, daea procreatia a fost finalitateaprincipala a omenirii In vremea primu]ui Testament, in timpul NouluiTestament ea devine un seop seeundar. Cele trei cauze care determinaaceasta pierdere In importanta a procreatiei sunt: 1) pamantu], altadaUinelocuit, s-a umplut de oameni; 2) prin garantarea invierii ~i credintain viata de apoi insuflata In urma venirii lui Mesia, perpetuarea prinfiii nu mai este esentiala pentru asigurarea supravietuirii; 3) pe langafiii naturali, exista ~i fiii duhovnice~ti, pentru care nu este nevoie dedisatorie. Casatoria are, a~adar, ca scop principal, impiedicarea desfranarii.Infranarea in disatorie, pe de alta parte, nu se poate face decat cuacordul ambilor soti. Altfel, subliniaza cu finete sociologiea loan Gurade Aur, daca unul din soti se infnlneaza tara voia celuilalt, se stamesecerturi, adultere, desfranare.

IIIApud. Jean-Claude Larchet, op. cit, p. 74.171

In sfar~it, pe langa zamislirea copiilor ~i evitarea tiraniei poftelor,disatoriei i se mai da ~i sensul stabilirii unei uniuni a sotilor ~i a copiilorlor. Taina analoga unirii dintre Hristos ~i Biserica sa, unirea conjugalastabile~te 0 forma de uniune similara adunarii credincio~ilor in biserica.Totu~i, aceasta mica biserica va fi mereu inferioara vietii monahale.

In ceea ce prive~te avortul, el este infierat deopotriva de parintiirasariteni ~i latini. Discutia asupra insufletirii sau neinsufletirii em­brionului rafineaza pozitia directorilor de con~tiinte cre~tini. Astfel, incadrul bisericii apusene apare conceptia potrivit careia, in primelesaptamani de sarcina, embrionul nu are forma, nu "este implinit".Aceasta pozitie se origineaza in teoria lui Aristotel, conform careiaembrionul ajunge la diferentierea organelor ~i capata forma umana lapatruzeci de zile dupa zamislire, daca este de sex masculin, ~i laoptzeci sau nouazeci de zile dupa aceasta, dad este de sex feminin.Inainte de aceste termene, el nu este decat ,,0 gramada de carneinforma", avand doar 0 viata vegetativa. Pentru Aristotel, avortulprovocat inainte de aceasta limita, nu ridica nici 0 problema de ordinmoral. Un pasaj din lucrarea sa Politica, in care recomanda limitareavolumului populatiei in cetate, este explicit in acest sens: "Numarulna~terilor trebuie sa fie Iimitat. lar dad unele perechi concep pesteaceasta limita, atunci trebuie sa se recurga la avort, inainte ca senzatia,adica viata, sa se iveasca in copil. Se poate determina dupa criteriulsenzatiei, adica al vietii, daca acest lucru este ingaduit de legea divinasau nu"ll2. Anterior, Platon sustinea, la randul sau, avortul, din ratiunide reglare demografical13. Este de retinut ca, daca la Aristotel, avortulpoatefi autorizat pana la varsta de ~ase saptamani la fetusul de sexmasculin ~i de cincisprezece saptamani la fetusul feminin, legislatiaactuala da ca limita zece saptamani in Franta, douasprezece in Spania,douazeci ~i doua in Anglia.

Revenind la textul biblic, in Vechi ul Testament exista 0 referintaexplicita la avortul involuntar, comis de 0 terta persoana. Conformunui pasaj din Ie~ire, se prescriu pedepse diferite pentru cei careprovoaca avortul in unul sau altul din cele doua stadii: "Dadi doioameni, luandu-se la bataie, vor lovi 0 femeie fnsarcinata, ~i aceastava lepada pruncul neimplinit ['.J va pliiti atat cat se euvine; dar dacapruncul va fi fmplinit, atunci se va da suflet pentru suflet, ochi pentru

112 Aristotel, Politica, VII, 16.113 Platan, Republica, V, 461c.

172

oehi, dinte pentru dinte, mana pentru mana ... " (Ie~irea, 21, 22) Dis­tinctia este conforma interpretarii aristoteliene, iar pacatul este scuzabildaca embrionul ucis este neinsufletit. Parintii apuseni, inspirandu-sedin recomandarea scripturii, considera, a~adar,avortul ca fapta degravitate mai mica in cazul in care fatuI nu este inca format; daca elare loc dupa cefatul are deja forma omeneasca, fapta este asemana­toare cu omuciderea, considerandu-se ca a fost ucis "un om aflat inatelierul Naturii, care nu socotise ca e vremea sa-l scoata la lumina,dupa cum statuile terminate a~teapta sa fie scoase afara ~i trimiseacolo unde trebuie,,114 Sfantul leronim, de pilda, de~i considera cafatuI deja format trebuie protejat, admite di "semintele se formeazatreptat in pantecele femeii, ~i nu se poate vorbi de omucidere inainteca elementele disparate sa capete infati~are ~i madulare".115 La randulsau, Fericitul Augustin, definind uciderea ca lipsirea de suflet, se aratamai tolerant fata de lepadarea unui fetus neformat: neavand un sufletsenzitiv, nu i se poate lua ceea ce nu are inca.

Aceasta nuantare dispare in conceptia parintilor rasariteni, careconsidera ca, de~i putem admite di inainte de patruzeci de zile,embrionul nu are inca forma omeneasca deplina, el are totu~i, din c1ipazamislirii, un suflet rational ~i mintal (nous).116 Astfel, la Vasile eelMare, a carei pozitie este marcata de antropologia fratelui sau, Grigoriede Nyssa, apare explicita condamnarea femeii care ~i-a provocat

avortul la aceea~i pedeapsa cu uci9a~ii, "fara a se mai cerceta dacafatuI era format sau inca nu era".ll A~adar, in vreme ce in Occidentteoria insufletirii ulterioare domina pana in secolul al XVII-lea ~i i~icontinua influenta, in cadrul magisteriului roman, pana in secolulal XIX-lea, parintii rasariteni au adoptat teoria insufletirii imediate.Paradoxa I este ca atitudinea generala a bisericii rasaritene este multmai toleranta, mai iertatoare fata de pacatul avortului decat ceaapuseana. Un argument este ~i existenta unei slujbe de pocainta princare mamele ~i toate persoanele responsabiIe de un avort voluntar sauinvoluntar eel' ~i pot spera la iertarea pacatului. Canoanele, de~i severe,

114 Filan Alexandrinul, De specialibus ligebus, III, 108-109. Cf. JeanClaude Larchet, op. cit., p. 127.

liS Apud. Jean Claude Larchet, op. cit., p. 133.116 Opinia este imparta~ita de Tertulian. Tatu~i, el adauga ca, de~j em­

brionul are sufiet din momentul zamislirii, el nu este om (homo) dedit atunci

cand caRata forma definitiva.1 7 Jean Claude Larchet, op. cit., p. 137.

173

sunt, astfel, aplicate cu mai multa flexibilitate, Imblanzind pedepsele,raporHlndu-se la situatia personala a fiecaruia. Jean-Claude Larchet,vorbind despre reducerea, In lumea bizantina, a pedepselor prescrisede canoane de la ~apte la cinci sau chiar trei ani, subliniaza: "In zilelenoastre, daca dispozitiile canonice pe care Ie-am prezentat suntlnca Invigoare In Biserica Ortodoxa (~i, deci, aceasta penitenta de ~apte aniramane, In principiu, valabila), In realitate ele nu sunt aplicate, cei cares-au fiicut vinovati de comiterea unui avort putand, daca se caiesc, sareintre In comuniune cu Biserica prin taina pocaintei.,,1 18

Conform opiniilor comentatorilor Sfintilor Parinti, condamnareaavorturilor se leaga de contextul social ~i religios In care se practicaacesta: practicarea lui de catre prostituate, de cele care au avut legaturinelegitime (fecioare necasatorite sau femei adulterine) sau legaturafrecventa dintre practicile abortive ~i vrajitorie. In cea mai mare ~i maiimportanta masura, acesta se leaga Insa de statutul embrionului, 0 dis­puta care mai anima ~i astazi mediile teologice, ~tiintifice ~ijuridice.

Pozitia Sfintilor Piirinti asupra naturii ~ipersoaneiumane. Manipuliirile genetice

Natura umana este 0 notiune mai familiara filosofilor, dar care afiicut obiectul gandirii teologice cre~tine. Esenta acestei naturi esteasemanarea dintre oameni, conform unei identitati esentiale (de sub­strat) a lor. Prin aceasta trasatura de identitate ea tine de inrudire, caprincipiu ontologie. Obar~ia com una, comuniunea spirituala sau mate­riala este chiar principiul rudeniei mitice ~i spirituale. Sfintii Parintileaga aceasta identitate esentiala de Dumnezeu, de originea divina aomului. Sfantul Maxim Marturisitorul 0 define~te ca logos, plin originea~i finalitatea sa spirituala, daruite de Dumnezeu. Unul din cele maiimportante argumente pentru legatura dintre natura umana ~i laturaspirituala a omului este afinnatia din Facerea conform careia "a zisDumnezeu: «Sa facem om dupa chipul ~i asemanarea noastra ... ». Si afiicut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau ... " (Facerea, 1, 26-27).Pentru cei mai multi dintre Parintii Biserieii, chipullui Dumnezeu i-afost omului model pentru ealitatile sale spirituale, virtutile ~i bunurilefiindu-i sadite de la Ineeput In fiinta ~i Ineredintate capacitatii sale deautodeterminare (ea insa~i de provenienta divina). Chipullui Dumnezeuse reflecta, astfel, nu In Infiiti~area fizica a omului, ei In sufletul sau

rational. Asemanarea cu Dumnezeu este idealitatea spre eare fiintaumana trebuie sa tinda, ea corespunde nu fiintei care este omul, ciaceleia care trebuie sa fie, prin manifestarea acordului libel' la aceastacontopire dintre natura sa reala (chip) ~i cea latenta (asemanare). Deaeeea Sfiintul Grigorie din Nyssa spune ca ariee om este, virtual,desavar~it, iar Sfiintul Maxim Marturisitorul sustine repetat naturadeiforma a omului. "Fiecare dintre fiipturile cugetatoare ~i rationale,ingeri ~i oameni, este ~i se nume~te parte a lui Dumnezeu prin Insa~iratiunea dupa care a fost ereat, care este In Dumnezeu ~i la Dumnezeu,pentru ratiunea lui care preexista In Dumnezeu, cum s-a zis. Daca semi~ca potrivit acestei ratiuni, va fi In Dumnezeu, In Care preexistaratiunea existentei lui, ca obar~ie ~i cauza. Si dad! nu vrea sa seprinda cu dorinta de nimic altceva decat de obar~ia proprie, nucade de la Dumnezeu, ci devine, intinzandu-se tot mai mult dupaEI, dumnezeu ~i se nume~te parte a lui Dumnezeu, prin faptul case imparta~e~te dupa cuviinta de Dumnezeu, ca unul ceImbrati~eaza, potrivit cu firea, in chip inte1ept ~i rational, printr-omi~care cu bun chip, obar~ia ~i cauza proprie. Caci dincolo deobar~ia sa ~i de urcu~ul ~i de restaurarea in ratiunea dupa care afost creat, nu mai are spre ce sa se mi~te sau cum sa se mi~te,mi~carea lui spre tinta dumnezeiasca primind ca hotar insa~i tinta

, 119 A '

dumnezeiasca." (subl. ns. - C.B.) In logos-ul despre care vorbe~teSf. Maxim apare nu doar arhetipul, matrieea dupa care modelul divin afost transmis omului, ci ~i scopul spre care acesta trebuie sa tinda,adica Intoarcerea spre obar~ie, spre unirea eu Dumnezeu, ParinteleAbsolut, Inceputul ~i finalul oricarei identitati. Aeeasta viziune, caresuprapune obar~ia cu finalitatea existentei, este desavar~irea modeluluiImudirii. A deveni ceea ce a stat la baza aparitiei tale, a suprapuneinitialul peste final este idealul devenirii in plan mitic, religios. Ase­menea interpretare confera naturii umane In ansamblul ei ~i fiecareipersoane In parte 0 valoare absoluta, deoarece fieeare persoana este 0ipostaza a acestui ci~~uit ideal Sal;!"In formularea Sfintilor Parinti, staIn relatie cu Dumnezeu, care este Insu~i Absolutul. De aceea, conformantropologiei patristice, tot ceea ce s-ar intreprinde impotriva unui oms~ rasfrange Impotriva lui Dumnezeu. (Vezi trimiterea evanghelica:"lntrucat ati fiieut unuia dintr-ace~ti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-atifiieut. ( ... ) lntrueat nu ati fiicut unuia dintr-ace~tia prea mici, niei Mienu Mi-ati fiicut.", Matei 25, 40, 45)

174118 Jean Claude Larchet, op. cir., p.145.

119 Apud. Jean Claude Larchet, op. dt., p. 246.175

I!I

!IIII

Degradarea naturii umane prin contagiunea pacatului stramo­~esc, acceptarea bolilor, handicapurilor, infirmitatilor ca urmare aacestei intinari face ca, in cre~tinism, boala sa aiba 0 origine ~i 0definitie spirituala ~i nu una fizica, strict biologicii. Solutia definitivain fata bolilor nu se poate afla, de aceea, dedit pe plan spiritual.Formele de terapie medicala i~i afla legitimitatea in masura in care sesupun judecatii cre~tine de neinterventie asupra esentei naturii umane,asupra ratiunii (logos) care sta la baza ei. Conform Sf. Maxim, teh­nicile de interventie medicala trebuie sa se restranga la a action anumai asupra modului de existenta (singuruI care poate suferi de peurma pacatului stramo~esc), nu asupra ratiunii, neintinata de acesta.Altfel, in afara pericolului denaturarii prin creatia monstruoasa (cre­area unoI' specii derivate din specia umana), tehnicile care ar interveniasupra acestui substrat fundamental, dumnezeiesc al persoanei umanear ajunge sa il altereze, deformandu-I conform exigentelor sociale,imaginatiei celor care Ie-au conceput sau ar ajunge sa reconstruiasca,,0 noua fiinta care, facutii dupa chipul omului, insarara a mai fi chipallui Dumnezeu, ar inceta, in mod paradoxal, sa mai fie propriu-zis ~i

d ~ text ~ ~ ,,120cu a evara 0 lap ·ura umana.

Pozitia actualii a Bisericii ~re~tineasupra familiei

Pozitia actual a a Bisericii cre;;tine asupra familiei se afla in con­tinuitate c'u cea veche. Intr-un dialog cu preotii romani purtat infebruarie 2004, Papa loan Paul al II-lea a spus ca accentuarea impor­tantei familiei in Bisericii ~i societate a constituit una din misiunilesale de sacerdot, episcop ;;i pontif. "Familia ;;i casiitoria nu pot fi con­siderate doar un produs al circumstantelor istorice sau 0 suprastructuraimpusa din exterior", ci "constituie 0 exigenta interioara a dragosteiumane pentru a se putea reaIiza plenar in adevar ;;i daruire reciproca.De asemenea, a adaugat Papa, unitatea, indisolubilitatea ~i deschidereaciitre viata a uniunii matrimoniale - caracteristici adesea ignorate intimpurile actuale - sunt extrem de importante pentru ca pactul iubiriisa poata fi autentic." Interesant a fost ca pontiful a apasat asupramisiunii preotilor de a sluji familia ;;i valorile ei nu doar in planliturgic sau moral, ci ~i ca implicare sociala ~i personala.

120 Jean Claude Larchet, op. dt., p. 253.176

20. Functia economidi a £amiliei sau,reproducerea materiala a sociehitii

Familia este un grup care i~i asigura continuitatea materiala ~ispirituala. Ea serve~te, din acest punct de vedere, ~i societatii globalein care este integrata, asigurandu-i fundamentul de perpetuare. Celedoua forme prin care societatea se perpetueaza material sunt proprie­tatea (mod de prezervare a resurselor existente) ~i productia (mod detransformare ;;i acumulare de noi resurse).

Din punct de vedere material, familia a constituit multa vremeprimul cadru de manifestare a diviziunii muncii, baza productiei eco­nomice ;;i agentul principal al proprietatii.

Proprietatea familialii

In ceea ce prive;;te proprietatea, lucrurile au pornit de la 0 ordinecu totul straina de cea in care obi~nuim sa integram asUizi sensulacestui concept. Familia era cea care avea proprietatea asupra bunu­rilor. De altfel, termenul de economie deriva din grecescul oikas, cedesemna domeniul familial, locuinta ;;i terenul aflat in stapanirea familiei.Exceptie mcand societatile nomade sau de cunind sedentarizatel2J,bunurile capitale, cele care mceau esenta relatiei de proprietate eraucele imobile, funciare, in principal casa ;;i pamantul. Astazi, relatia deproprietate are doi termeni, subiectul proprietar ~i obiectul detinut.Sensul ei este cel dat de suprematia subiectului, a proprietarului, acarui vointa este libera sa decida statutul obiectului posedat. Obiectul,lipsit de vointii proprie, este supus intereselor economice ale posesorului.

12] Astfel, la tatari proprietatea se exereita numai asupra turmelor. Laveehii germani, de curand sedentarizati, pamantul nu apartinea nimanui. La'inceputul anului, tribul 'incredinta un ogor fieearui membru; in anul urmator,repartizarea pamantului se sehimba. Folosinta nu atragea ~i proprietateaomului asupra terenului, eu numai asupra recoltei.

177

Universalizarea reIatiiIor de schimb a determinat, in societatea dominatade ratiunea economiei capitaliste, ~i fluidizarea proprietatii, astfelindit aceasta imbraca astazi forme tot mai abstracte, tot mai u~or detransferat, precum banii, actiunile, creantele, polite etc. Bunurileimobile, greu circulabile, au astazi valoarea data de profitul ce poate fiextras din valorificarea lor secundara.122

Proprietatea desemna, insa, initial, domeniul neamului, care eradat in pastrare unor indivizi lipsiti de importanta particulara. Familia,neamul, erau puse in slujba proprietatii, mai Cll seama a pamantului,care nu reprezenta obiectul pasiv al relatiei de proprietate, ci subiectulactiv care supunea ~i dispunea continuarea cu orice preta unei formeprimordiale de cult: cultul locului ~i, in stransa legatura cu acesta,cultul stramo~ilor. Puten'l spune ca, initial, omul era proprietateapamantului ~i nu invers. In lucrarea sa de referinta, Cetatea antice'i,Fustel de Coulanges se refera la statutul de proprietar al vechilor greci,accentuand ca ace~tia, spre deosebire de vechii germanici, erauproprietarii pamantului, dar nu ~i ai recoltei obtinute prin cultivareaacestuia. Proprietatea asupra pamantului este astfel separata de ceaasupra productiei obtinuta prin valorificarea acestuia, fapt care demon­streaza ca proprietatea nu avea numai sens economic, a~a cum intelegemnoi astazi economia, adica nu era impolianta numai ca generatoare deutilitati. 0 parte a acestei recolte avea destinatie exclusiv sociala, fiindrezervata ospetelor publice, cadru de manifestare a socialitatii largi, acetatenilor. Pamantul era proprietatea familiala prin excelenta, cOl1sacratprin religia casnica. Reprezentat de la inceputul gandirii religioase aomului ca divinitate primordiala, el era onorat printr-un cult aparte fieca zeitate in sine, fie ca re~edinta divina. Stramutarea cultului eraimposibila, tolerata numai in conditii exceptionale. Locuirea, vene­rare a ~i ingrijirea pamantului erau menite sa se desta~oare ve~nic, taraintreruperi. Acesta era imperativul eel mai putemic pentru perpetuareaneamului de ba~tina, a spitei de rudenie a~ezata intr-un anumit spatiu,devotata unui anum it cult.

122 Numim valorificare primara exploatarea bunurilor funciare conformnaturii ~i destinatiei lor primare, Tara alterarea naturii lor (ex.: valorificareaprimara a pamantului in agricultura, a c1adirilor in scopul locuirii). Valorifi­carea secundara a bunurilor inseamna transformarea lor ~i utilizarea conformunei destinatii determinate de calculul profitabilitatii (ex.: valorificareapamantului prin constructiile care se pot edifica in spatiul respectiv, a caselorin scopul inchirierii lor etc.).178

Fustel de Coulanges vorbe§te despre legatura misterioasadintre zeii casnici §i pamant ca garant al statomiciei cu/tuluidomestic. "Cel ce a§eaza vatra sacra 0 face cu gandul §i cusperan{a ca ea va ramane intotdeuna in acela§i loco Zeul seinstaleaza aici nu pentru 0 zi §i nici chiar pentru 0 via{a de om,ci pentru tot timpul cat va dainui aceasta familie §i va existacineva care sa-i intre{ina flacara prin sacrificii. in felul acesta,vatra sfanta pune stapanire pe pamant; aceasta parte de pamantdevine a sa; ea este proprietatea sa. " Legatura dintre familie §ipamant este intermediata, la autorul citat, de vatra sacra, adicade cultul domestic. Este 0 intermediere simbolica, de vreme ce §iastazi s-au pastrat credin{e conform carora oamenii al carorneam a-Iocuit vreme indelungata acela§i pamant sunt numi{i"oameni ai pamantului ", "ai locului ", "localnici". Religia con­sacra importan{a capitala a legaturii familiei cu locul deba§tina. Coriform poruncilor cultului domestic, nici unui strainnu i se ingaduia sa asiste la cultul zeilor interiori (penafii) sauascun§i (mYhioi). Pentru aceasta protec{ie a proprietafiifamiliale sacre s-au ridicat ingradituri, la randul lor protejatede zei ai gardurilor. Chiar §i conducatorul dinastiei divine aOlimpului era invocat §i cu atributul de Zevs Herkeios (pazitorulgardurilor). Un alt spa{iu de cult era mormantul mor{ilorneamului. Ei erau cei care luau cel mai direct in stapanirepamantul unei familii. Nimeni nu ii putea deposeda de acestpamant, caci un mormant nu putea fi niciodata distrus saumutat. Familia i§i insu§e§te pamantul ingropandu-§i in el mor{ii.Urma§ii celor ingropa{i sunt, la randullor, fiiipamantului, maimult dedtt proprietarii lui. Legea romana cerea ca, daca 0familie i§i vindea campul unde se afla mormantul neamului, easa ramana proprietara pe acel mormant §i sa aiM dreptul de astrabate oricand pamantul instrainat pentru a putea oficia cultulmor{ilor. ingroparea mor{ilor in pamantul din jurul locuin{ei," la mijlocul campului sau in marginea lui", dupa cumprevedeau Legile celor Douasprezece Table, a fost 0 cutumacare a disparut odata cu impunerea condi{iilor de igiena urbanain Roma. La romani, inca se intalnesc cimitire de curte.

La inceput, a~adar, proprietatea a avut sens religios, nu legal ~inici economic. Domeniul familial era protejat de divinitati domestice

179

il!I',I

1'111 (larii, la romani). Proprietatea trebuie despartita de cele invecinate nuprin ziduri, ci printr-o fa~ie de pam ant cetrebuia sa ramana necuItivat:acest spatiu era declarat de lege imprescriptibiI. Din loc in loc, aicierau a~ezate pietre sau trunchiuri de arbori, sedii ale altoI' zei ailocului, termes. Pentru a incalca domeniul unei familii, trebuia mi~catasau rasturnata Terma. Sacrilegiul era ingrozitor, iar pedeapsa pe masura.Vechea lege romana spunea: "Daca a atins Terma cu brazdarul plu­gului, omul ~i boii sai sa fie dati zeilor infernului,,123. La randul sau,legea etrusca ~i cea ateniana prevedeau acelea~i interdictii in ceea ceprive~te hotarele. Platon spune: "Prima noastra lege trebuie sa fieurmatoarea: Nimeni sa nu se atinga de piatra de hotar ce despartecampul sau de cel vecin, dici ea trebuie sa ramana nemi~cata. Nimeninu trebuie sa indrazneasca sa mute piatra ce desparte prietenia dedu~manie, piatra pe care ne-am legat prin juramant sa 0 Iasam la locul

- ,,124el.

Ovidiu, atdt de aproape de civilizatia traditionala romdneasca,care desparte ogoarele cu cruci !}i insemne de hotar, recomanda inFastele, I/, ca la 23februarie safie celebrata sarbatoarea Terminalia:

Noaptea trecdnd, sa serbaji cu obi!}nuita cinstireZeul ce cu-allui semn pune la jarini hotar.Terminus, ori e~·tide piatra, ori trunchi ingropat in pamant q'ti,Si tu aifost socotit zeu de ai no!}tri strabuni.Te-ncununeaza pe tine stapdnii de fiece parte,Doua coroane ji-aduc, turte tot doua prime!}ti.lata-ti altarul, aici aduce tarancajaraticCe intr-un hdrb mititel ea de pe vatra a luat.Lemne-un batrdn marunte:;te, taiate, le-a:;eaza cu grija,Se straduie:;te-mpldntdnd crengi in pamdntul vdrtos.Dupa aceea ajdjllfocul cu scoarja uscata.Ldnga el un copiljine in mdna un CO$.

Dupa ce in mylocul fumului roade de trei ori arunca,Fata cea mica i-a-ntins faguri de miere taiaji,Altii tin vinul; pe rand pe toate le-arunca inflacari;Gloata-mbracata in alb sta :;iprive:;te tacand.

m Cf. Fustel de Coulanges, Cetatea antidi, vol. T, Editura Meridiane,

Bucure~ti, 1984, p. 99.I 4 Ibidem, p. 99.

180

Terminus cel dintre campuri de-al mielului sange stropit e,Daca-i jertfesc 0 purcea care-alapteaza-i de-ajuns.Vecinatatea cea simpla se-aduna :;ise ospateaza,Lauda tie cdntdnd, Terminus sfinte, cu toti." Tu desparje:;ti popoare, ora:;e ~'i-ntinse regate,Fara de tine ar fi certuri in orice agar".Nu partine!}ti tu pe nimeni:;i aurul nu te corupe,Cdmpul ce ji-e-ncredintat tu cu credinja-l pastrezi.Daca tu ai fi-nsemnat candva pamdntul ThyreeiN-ar fi fast uci:;i trei sute de luptatori,Nici n-arfi-nscris Otriade-al sau nume-n mormanul de arme;0, cat sange-a varsatel pentru patria sa!Ce s-a-ntamplat Capitoliul cand s-a zidit? toata ceataZeilor i-afacut mare/ui Jupiter loc:Terminus, cum pomenesc cei vechi, nemi:;cat in loea:;ulSfdnt, a ramas pe loc, tempul eu Joe-mparjind.Chiar :;i aeum, ca el numai stele deasupra-!}i sa vada,Oferestruiea e-ntr-al templului acoperi:;.Terminus, dupa aceasta, din loc sa te muti nu e:;tislobod:Stai neclintit aeolo unde aifost a:;ezat.Sa nu ingadui nimica vecinului care te roaga,Ca sa nu pari ea l-ai pus pe un om decat Joe mai sus.Fie ca e:;ti izbit de al plugului fier saude grebla,Striga: "AI tau e acest camp, iar acela-i allui!".Este un drum care duce in laurentine ogoare,Unde odata cata prinjul dardan un reg at;Piatra a :;asea din Roma, pe-acela, vede cum tie,Terminus, jertfe ji-adue eu maruntaie de oi.Altor popoare pamdntulli-e dat cu hotare-anumite;Dar alRomei jinut edt universul e-ntins.

(Traducere de lonFlorescu ;;i Traian Costa)

In lumea in care pamantul era mai muIt deeM 0 proprietate,era insu~i temeiul existentei familiale, vanzarea lui era interzisa.125Oamenii nu puteau fi deposedati de pfunant decat in urma exilului.Chiar ~i exproprierea in folosul public sau confiscarea pamantului

125 Aristotel, Politica, VI, 2, 5: "In muIte ora;;e, legea cea vecheprevedea sa nu fie vfmdute pamanturile stramo;;e;;ti".

I g I

datornicilor apar mai tarziu, dici datornicul se aservea cu trupul saucreditorului, devenind sclav pana la achitarea datoriei, dar nu cupamantul. Cand aservirea corporal a va fi inlaturata, se opereaza dis­tinctia intre proprietate (dominium) ~i posesiune (bona), iar creditorulva avea dreptul de a vinde posesiunile (bunurile) datornicului pentrua-~i acoperi pagubele. Este prima deosebire legala intre averea fun­ciara (imobila) ~i cea pecuniara.

Succesiunea

In sistemul proprietatii care supune ~i nu se supune individuluiproprietar, mo~tenirea i~i schimba ~i ea sensul. Testamentul nu exista,caci nu i~i mai are rost. Fiul legitim este heres necessarius, urma~ulcare nu poate refuza mo~tenirea, preluarea ~i continuarea proprietatii(~i a cultului) fiind atat un drept, cat ~i 0 obligatie. El este, deasemenea, heres suus, caci donatia sau transferul de proprietate suntimposibile, de vreme ce, chiar din timpul vietii tatalui, fiul estecoproprietar. Conceptia .asupra proprietatii este, vazuHi in orizontulsuccesiunii generatiilor, aceea a unei realitati fixe, netransmisibiIe,imuabile; doar cel care 0 detinea era trecator.

In sistemul patriliniar al civilizatiei indo-europene, fiica nu puteamo~teni de vreme ce, casatorindu-se, ea abandona caminul paterno Incadrul casatoriei nu exista, a~adar, 0 alaturare a averilor, ci doartransmiterea unui singur domeniu, al barbatului. De asemenea, pro­prietatea nu era fiiramitata intre mo~tenitori: fiul intai nascut lua instapanire intreaga avere parinteasca. Ceilalti frati urmau sa traiascasub tutela sa, a~a cum traisera sub cea a tatalui. Legile lui Manu, legis­latia tebana sau cea din Corint prevedeau ca numarul proprietatilortrebuie sa ramana neschimbat, ca ~i acela al familiilor. Fiii mai micinu aveau alta ~ansa, in acest sistem al pastrarii averii familiale, decatde a fi adoptat, de a se casatori cu fete care erau un ice mo~tenitoaresau de a fi trimi~i in colonii.

o situa{ie extrem de interesanta era aceea f! Jetei singuramO$tenitoare. Legal, ea avea drept de mO$tenire. In acela$i timp,ea erapusa sub tutela uneirude masculine, Tninteresul pastrariiaverii TnJamilie. Practic, ea nu avea dreptul de a instrainaproprietatea, ci doar de a se bucura de uzufructul acesteia. Maitdrziu, legile ateniene vor autoriza casatoriile intre Jrate :ji sora

182

(nu de mama) sau se va fmpamdnteni obiceiul ca tatal cu 0singura flica sa adopte un flu sau sa numeasca un mO:jtenitorcare se va casatori cu flica sa. Daca tatal nu rezolva acestlucru, vechea lege, care atribuia tutela fetei orfane celei maiapropiate rude masculine, recomanda acesteia casatoria cufi" . ]76llca-mO$temtoare. -

Indiviziunea averii era acela~i lucru cu indiviziunea familiei.Principiul proprietatii familiale imuabile persista in sistemuleconomiei familiale a Evului Mediu ~i in acela traditional al familieirurale. El va fi intrerupt abia 0 data cu principiile dreptului familialmodern, in care mo~tenirea se face pe baza descendentei naturale ~i acontractului matrimonial.

Contractu I prenuptial, propus in dreptul familial modern, presu­pune 0 diviziune ab initio a averii sotilor, perpetuata ~i pastrata caatare pe toata durata casatoriei. Aceasta formula statueaza diferentiereaeconomica a sotilor ~i separatia proprietati1or, astfel incat, in momentuldivortului (prevazut de dreptul modern al familiei ca ipoteza cu gradmaxim de plauzibilitate), bunurile sa revina celui de care au apartinutinitial. Proprietatea nu se transmite, a~adar, de la sot la sot, ~i nici de laparinti la copii, de vreme ce emancipareaA timpurie a celor din urmavizeaza mai ales independenta economica. In aceasta evolutie generalade anulare a importantei sociale a proprietatii familiale, exceptiile suntconsacrate prin testament.

Diviziunea muncii in interiorul familiei

Diviziunea muncii presupune separare ~i diferentiere. Exista,dupa cum se spune, 0 atractie a celor ce se aseamana, dar ~i una a celorce se deosebesc. "Prietenia, zice Aristotel, lasa loc la foarte muItediscutii. Dupa unii, ea consta intr-o anumita asemanare ~i cei care seaseamana se iubesc: de aici proverbul cine se aseamana se aduna,corb la corb trage ~i altele asemanatoare. Dar dupa altii, dimpotriva,toti cei care se aseamana sunt unii fata de altii ca olarii intre ei.127 Sunt

126 Erau free vente insotirile intre unehi ~i nepoata. Chiar daea eei doierau anterior easatoriti, se despart,eau pentru a putea salva patrimoniu1 familial.

127 Aluzie 1a Hesiod, Munci $i zile, 25 ("olarul il pizmuie~te pe olar,poetul pe poet, saraeul pe sarae ... ") - vezi Aristotel, Etica nicomahica,Editura Stiintifica ~i Eneielopediea, Bueure~ti, 1988, nota ]2, p. 359.

183

date ~i alte explicatii care se bazeaza pe observarea naturii. Astfel,Euripide spune ca pamantul secetos iube~te ploaia, iar cerulmaiestuos,greu de ploaie, se arunca cu 0 furie amoroasa asupra pamantului.Heraclit pretinde ca numai ceea ce se opune este in armonie ~i ca ceamai frumoasa armonie se na~te dil~ diferenta, ca discordia este legeaintregii deveniri.,,]28 Conform lui Emile Durkheim, cel care a teore­tizat in sociologie temeiurile ~i consecintele diviziunii muncii sociale,diferentierea are un profit moral, de accentuare a solidaritati i celorintre care intervine diviziunea muncii, profit ce 11 depa~e~te cumult pecel pur economic. Modelul acestui efect este ilustrat prin diviziuneasexuala in cadrul familiei. Diferentierea sexelor, sustine sociologulcitat, are drept efect afirmarea casatoriei ca institutie complexa, cumare forta coeziva in cadrul familiei. Daca, in societatile vechi,familia nu presupunea definirea jurididi riguroasa a rolurilor distincteale sexelor, dreptul modern statueaza aceasta diferentiere. lmpreciziadelimitarii sexelor avea drept consecinta labilitatea casatoriei cainstitutie legala. "Din contra, pe masura ce avansam catre timpurilemoderne, vedem cum casatoria se dezvolta. Reteaua de relatii pe careo creeaza ea se extinde din ce in ce mai mult, obligatiile pe care Iesanctioneaza se' multiplica. Conditiile in care poate fi incheiata 0casatorie, cele in care poate fi desTa.cuta se determina cu 0 preciziecrescanda, ca ~i efectele acestei desfaceri. Datoria de fidelitate sestatornice~te; mai intai impusa numai femeii, devine mai tarziureciproca. Cand apare dota, reguli foarte complexe vin sa fixezedrepturile respective ale fiecarui sot asupra propriei averi ~i asupracelei a partenerului. Este suficient, de altfel, sa aruncam 0 privireasupra codurilor noastre, pentru a vedea ce loc important ocupa incadrul lor casatoria. Uniunea dintre doi soti a incetat sa mai fie efe­mera; nu mai este un contact exterior, trecator ~i partial, ci 0 asociatieintima, durabila, adesea chiar indisolubila a celor doua existente inintregimea lor.,,129

Pripa judecatii durkheimiste asupra vechiului sistem familial I-auTa.cut sa piarda din vedere translatia care a avut loc odata cu ilumi­nismul ~i explozia urbana de la familia-neam, a carei solidaritate esteuna verticala, succesionala, la familia-nucleu, sustinuta de 0 solidaritate

]28 Aristotel, Etica nicomahica, VIII, I, 1155, a, 32.129 Emile Durkheim, Diviziunea muncii sociale, Editura Albatros, Bucure:'?ti,

2001, p. 75-76.184

orizontala, conjugala. Aceasta translatie, totu~i, nu s-a efectuat in urmaunei accentuiiri a diviziunii sexuale a muncii, cat a instabilitatii crescande~ia decaderii familiei ca unitate de sustinere a societatii. Degrevata deresponsabilitatea de a asigura baza perpetuarii sociale, familia a devenitpenneabiUi tendintelor generale a unei diviziuni contractuaIe, formale asexelor. Diferentelor organice, care separau, in vechile coduri fami­Iiale, arborele de sange (descendenta masculina) de arborele de lapte(descendenta feminina), care distingeau, in interiorullocuintei familiale,locurile rezervate femeilor de cele rezervate barbatilor, care erau funda­mentate de reprezentari unor mitologii distincte feminine ~i masculine Ii

se substituie diferentele legale, prevederile dotale ~i,negocierile de status.

Diferente de manifestare a diviziunii munciiin familia traditionala ~icea moderna

Caracterul aparte al diviziunii muncii in familia traditionala estedat de aceea ca functiile specifice indeplinite de fiecare membru suntdiferentiate, in general, dupa sex, varsta ~i capacitati, fiind distribuiteastfel incat fiecare sex ~i varsta sa fie mai adaptata propriei specia­lizari decat pentru oricare alta. Cea mai epuizanta munca fizica este,de obi~ei, executata de barbati ~i adulti; cea mai putin extenuanta, darnu mai putin importanta ~iexacta, revine femeilor ~i tinerilor. Conformacestei diviziuni a muncii, toti componentii unei familii lucreaza con­stant impreuna, ca 0 echipa, intr-o singura gospodarie, in proximitatespatiala unii fata de altii.

In cadrul familiei moderne, pe de aha parte, diviziunea functiilorin randul membrilor este, de regula, 0 diviziune a unor ocupatiidiferite. Uneori, barbatii ~i femeile indeplinesc functii similare, ca, deexemplu, lucrul in fabrica sau in comunitatea parohiala. In cadrulacestor ocupatii diferite, insa munca este prestata pentru obiectivediferite, in locuri diferite, astfelca membrii familiei sunt separati unulde celalalt. Raporturile dintre ei sunt slabe sau exista doar in masura incare veniturile, ca~tigate in diferite locuri de munca ~i in diferiteocupatii, sunt adunate laolalta intr-un fond familial comun.

In familia traditionala, cooperarea este constanta, manifestandu-seprin munca in comun, prin aJaturarea neincetata a eforturilor, prinproximitatea fizica a membrilor care locuiesc impreuna, mananca,beau, dorm, se joaca ~i petrec laolalta, ~i prin existenta unui fond

185

familial comun unde se strang veniturile tuturor ~i din care suntacoperite toate cheItuielile, administrat, in general, de capul familiei.In familia moderna, multe din aceste manifestari de cooperare suntabsente; altele sunt mai putin vizibiIe sau sesizabile.

Familia ca agent produditor

Pe langa proprietate, ca functie economica de pastrare a patri­moniului familial ~i de transmitere a lui prin succesiune, familia ajucat ~i un important rol de producere. Averea nu trebuia numai men­tinuta, ci chiar sporita, mai ales in epocile dind sistemul mo~teniriipermitea impartirea bunurilor familiale intre toti urma~ii, adidi divi­zarea patrimoniului familial.

Productia agricola, me$te~ugareasdi sau comertul au fost formeale economiei familiale. Chiar atunci cand erau concentrate sub tutela

unui administrator sau stapan al patrimoniului, formele de organizarea munci i tineau tot de tipul culturii familiale. Astfel, in Antichitate,cand patricienii sau marii proprietari de pamanturi, de atelieren1e$te~ugare~ti sau de pravalii concentrau sub gestiunea lor mari averi~i conduceau munca sclavilor ~i servitori lor, ace~tia erau integratifamiliei stapanului.130 Ei purtau acela~i patronim, slujeau aceia$i zei,erau ingropati in mormintele neamului. Cand intrau in slujba (domes­tidi sau productiva) unui stapan, ei treceau printr-un ritual de initiereasemanator pana la identitate celui de adoptie. In Evul Mediu ~i lainceputurile epocii modeme, in sistemul corporatist, breslele erauorganizate pe principiul familiei extinse, in care me~terul ~i sotia saerau parintii sau tutorii calfelor, ucenicilor, invataceilor. Ace~tia i~iabandon au familia de provenienta ~i, asemenea unor fii adoptati, erauintegrati familiei patronului. Sedeau la aceea~i masa, erau ingrij iti desHipana cand se imbolnaveau, erau na~iti de patroni cand se d'isatoreausau i$i botezau copiii, celebrau impreuna cu ace~tia marile sarbatorireligioase (in special pe acelea inchinate patronului meseriei exer­citateI31), iar rolullor in gospodaria adoptiva nu era limitat numai la

130 Sa nu uitam ca, initial, termenul familia desemna totalitatea servi-

torilorl~\ scl.av!l?r u~el.case partic~l~r: .. Vmtila Mlhatlescu, Vecznatatzle dzn Transzlvan/a, Edltura PaJdela,

Bucure~ti, 2002.186

exercitarea meseriei pe care intentionau sa 0 deprinda, ci i$i asumau 0serie de sarcini casnice (ajutor dat la bucatiirie, aprovizionare, intretinerealocuintei etc.). Intre ucenici erau statornicite relatii frate~ti, astfelincat, atunci cand unul dintre ei era bolnav, toti ceilalti erau datori sa ilvegheze, pe rand. Abandonarea casei me$terului echivala cu renegareafamiliei adoptive, iar vinovatul era exclus din breasla.

In cadrul familiei traditionale existau trei dimensiuni pe care seputea exercita functia productiva a familiei: a) cea dintai era de pro­due ere propriu-zisa a bunuriIor de folosinta familiala sau destinatevanzarii; b) cea de a doua consta In pregatirea profesionala a copiilorpentru ocupatii asemanatoare, daca nu identice, celor parinte~ti (estechiar principiul pe baza carui functiona sistemuI breslelor); c) a treiapresupunea administrarea unui buget com un, gestionarea com una aresurselor ~i acoperirea cheItuielilor.

Functia procurarii mijloacelor de subzistenta pentru membriifamiliei a fost mai bine Indeplinita de catre familiile traditionale decatde cele moderne. Aceasta nu inseamna ca vechea organizare familialas-a dovedit mai eficienta decat cea moderna In a oferi resursele nece­

sare indivizilor care 0 compun, ci ca 0 proportie mai mare a resurselorpe care ea Ie ofera tuturor membrilor sai sunt rezuItatul propriei saleactivitati. Familia moderna tinde sa cedeze multe din aceste activitatialtoI' agenti decat cei familiali, pierzandu-~i astfel, una dupa cealalta,functiile economice. Concomitent, odata cu progresul urbanizarii, tindesa descreasca ~i responsabilitatea ce revine familiei In procurareaacestor mijloace de existenta, atat din punct de vedere cantitativ, cat ~idin punct de vedere calitativ. Familia din trecut sau cea actuala dintarile slab industrializate atinge Iimita autosuficientei, din punctul devedere al procurarii hranei, Imbracamintei, bauturii, adapostului ~i amijloacelor de recreare, fiind astfel independenta de piata. Amploareaurbanizarii $i industrializarii a dus la intarirea pietii ~i a economiei depiata, care au fortat pierderea, una cate una, a acestor functii de catrefamilia urbana. In prezent, asemenea roluri precum coacerea pain ii,gatitul, fabricarea bauturilor, spalatul rufelor, tesutul ~i cusutul hainelorsunt pe cale de disparitie, iar produsele disponibile pe piata tind sa Iesubstituie din ce in ce mai muIt pe cele fabricate in casa. Declinulacestor functii este descifrabil prin unnatoarele serii de fapte. Familiatraditional a era, pentru membrii sai, atat familie cat $i companie de

187

asigurare, bandi de economii, organizatie de caritate, piata de desfacere,fond de investitii, pe scurt, 0 incorporare a tuturor agentiilor care inora~ asista indivizii in scopul asigurarii prezentului ~i a bunastarii lorviitoare. Un membru al unei familii traditionale lucra pentru familie;investea in ea, ~i doar in ea, toate roadele muncii ~i activitatii sale;daca avea nevoie de 0 recompensa, nu 0 a~tepta decat din parteafamiliei. Veniturile sale se varsau in fondul familial comun, iar chel­tuielile ii erau platite de familie. Nu indivizii, ci familiile erau,piina decuriind, unitatile interactiunii economice cu agentiile extra-familiale.Astazi, familia ofeta mult mai putina securitate materiala. Patrimoniulfamilial este precar, producerea bunurilor in interiorul familiei esteabia simbolica.

Familia a functionat ca agent colectiv aviind 0 responsabilitatenelimitata in ceea ce prive~te bunastarea economica ~i existentamembrilor sai. Parintii ~i ceilalti adulti procurau resursele necesarecre~terii copiilor; ace~tia, dupa ce atingeau maturitatea, i~i ingrijeauparintii batriini ~i pe ceilalti varstnici. Functiona astfel 0 forma deasigurare reciproca, economisire ~i investitii cu 0 responsabilitatecolectiva nelimitata fatade membrii sai. In ora~, aceasta responsa­bilitate familiaIa colectiva ~i preocuparea de a investi in familie adisparut intr-o mare masura. Copiii devin independenti relativ devreme~i Incep sa-~i procure singuri cele necesare, familia parinteasca fiindastfel scutita de necesitatea de a Ie mai furniza resurse de traL Mem­brii familiei nu mai investesc totul in fondul familial comun, ci inagentii specializate extra-familiale ~ banci, fonduri de investitii, orga­nizatii de intrajutorare publice sau private etc. Pe scurt, familia urbanaa redus considerabil responsabilitatea economica ce revine membrilorsai. Fondul familial com un este tot mai putin in masura sa adunelaolaIta toate ca~tigurile indivizilor ~i, prin urmare, tot mai incapabilsa Ie acopere cheltuielile. Individualismul economic urban tinde sa sesubstituie din ce in ce mai mult colectivismului familial rural. Aceasta

tendinta, manifestata Intr-o multime de modalitati, implica atrofiereagraduala a functiilor economice ale familiei.

188

Istoria economidi a familiei 132

StadiulCompozitia

Posesiunile Jamiliale

Bunastarea eeonomiea din punet

familialade vedere comparativ

ITanar cuplu marital,Relativ limitate, darRelativ buna. Ambii sunt capabili de

de receutasuficiente sustineriimunca ~i neimpovarati de cre~terea

independenta

cuplului.copiilor.familiala. II

Cuplu cu unul sauLargita, din cauzaCea mai dificiJa perioada. Cuplul

mai multi copii.

necesitatii de a sus(inetrebuie sa i~i intensifice eforturile ~i samai multi membri.

i~i reduca propriul consum pentru a-~i

intretine copiii.IIICuplu cu unul sauSi mai extinsa, datoritaCea mai u~oara perioada. Descenden-

maimulti copii

abundentei de forta detii adulti sunt un ajutor pretios ~i seadulti.

munca.sustin prin propriile ca~tiguri; 0 parte

din ei chiar parasesc familia continuiindsa 0 sustina din veniturile pe care Ierealizeaza. Toti mel11brii produc veni-turi, iar consumu! familial este redus.IVCuplu vilrstnic; 0Prin plecarea unoraPerioada de cre~tere a d ificultati i

parte a copiilor sunt

dintre copii,pentru familia paternala ~i pentru

cas[ltoriti ~i i~i inte-

posesiunile tind sasuccesorii acesteia. Parintii devin tot

meiaza propriile

descreasca. Forta demai mult doar consumatori ~i va

familii, indepen-

munca a familiei scadetreblli sa fie sustinuti de fiul sau fiii

dente (stadilll I).~i ea, din callzacare Ie raman alaturi.

plecarii copiilor ~i imbatranirii parintilor.

Moduri de masurare a exercitarii functiei economicede catre familia moderna '

Singura modalitate prin care familia societatilor moderne se maimanifesta astazi din punct de vedere economic ca unitate coeziva estehugetul comun de venituri ~i cheltuieli. El contine:133

- raportul dintre veniturile ~i cheltuielile totale ale familiei;- modurile de obtinere a veniturilor;- numarul ~icalitatea persoanelor aflate In incapacitate de munca;- structura cheltuielilor.

132 Cf. P. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, A Systematic SourceBook in Rural Sociology, cap. "Familia ca institutie de baza ~i familismul carelatie fundamentala a organizarii sociale rurale", Minneapolis, 1930.

133 Maria Voinea, Sociologiafamiliei, Editura Universitatii Bucure~ti, 1993.189

Gestionarea bugetelor de familie devine, in societatea moderna,o forma foarte complexa de economie familiala. De~i indivizii suntinteresati in ca~tiguri tot mai ridicate, 0 proportie crescanda a acestorase sustrage bugetului familial com un, pentru a fi gestionata individual.

Un alt mod folosit de sociologi pentru masurarea gradului demanifestare a functiei economice a familiei este constatarea conditiilorunicei forme de proprietate familiala urbana, locuinta. Fi~a locuintei

• 134 "contme:

- tidul de proprietate asupra locuintei;- densitatea de locuire;- starea locuintei (vechime, uzura, lumina, caldura, umiditate);- dotarea locuintei (electricitate, apa eurenta, inealzire);- mobilier (paturi, tehniea menajera, "tehnica culturala");- modul de utilizare a spatiului locuibil (spatii speeializate

pentru pregatirea mesei, odihna, studiu, igiena etc.).

o aneheta sociaIa gase~te relevanta datelor inregistrate in fi~alocuintei. Altfel, cata vreme locuinta este, pentru familia moderna, unspatiu mai mult sau mai putin tranzitoriu, de multe ori aflat intr-oproprietate temporara (inehiriata), informatiile obtinute pe un ase­menea instrument de masura sunt, fundamental, nerelevante.

134 Idem.190

21. Functiile de socializare ale familieisau reproducerea culturahi a societatii

Funetionalitatea de reprodueere soeiala a familiei nu se referanumai la aspeetele perpetuarii biologice sau materiale (economice).Odata asigurata baza fizica a societatii, apare nevoia de identificare aacesteia conform criteriilor culturale; aItfel spus, este nevoie de asigu­rarea continuitatii sociale sau culturale. Aceasta se realizeaza prinedificarea propriului sistem de valori ~i norme, de conceptii ~imentalitati specifice familiei ~i prin stabilirea unei relatii intre acestsistem ~i cadrul social global. In cea mai mare parte a istoriei, celedoua dimensiuni culturale (familiala ~i sociaIa) au fost armonice sauchiar s-au suprapus (ca in Antichitate sau Evul Mediu, dind familia ~isocietatea respectau acelea~i valori ~i aveau chiar un sistem normativcomplementar). In societatile industriale, Insa, apar, odata cu urbani­zarea, discontinuitati culturale cum ar fi cele dintre spatiul privat ~ispatiul public, familie ~i societate, individ ~i grup. Cultura familialadevine distincta de cultura sociala (a societatii), ba chiar se ramifica pesubcategorii tot mai Inguste ~i tot mai indepartate de finalitateaculturala: subculturile diferitelor grupuri sau institutii.

Educatie, socializare ~icultura

Socializarea este un concept ce poate fi contestat din perspectivavocatiei sociale innascute a omului. Fiinta sociala prin excelenta, omuleste socializat prin chiar natura sa. 0 problematizare a acestui aspectal socialitatii ar fi desocializarea omului modern (care este cam acela~ilucru cu individualismul, prezentat, insa, in teoriile moderne ~ipostmoderne ca 0 forma aparte a socializarii). Socializarea inseamnaInsa~i existenta societatii ca atare ~i reflectarea sa inevitabila in naturaumana. Ea este definita drept totalitate a proceselor, mecanisme lor ~iinstitutiilor prin care societatea se reproduce in personalitatea umana.Ea este privita, de teoreticienii moderni ai societatii, ca un proces

191

.''""

interactiv de comunicare Intre con~tiinta sau personalitatea individuala~i influentele sociale. De fapt, socializarea este proces cu 0 participareminima, daca nu chiar nula, a con~tiintei ~i vointei umane, Intrucatrealitatea sociaIa, este suverana, supunand individul propriilor ratiunide reproducere. In esenta, socializarea este un fenomen cultural, iaraspectul sau observabil consta In invatarea sociala, adica In initiereaculturala. Dupacum spunea Leo Frobenius, fata de oamenii care suntpurtatorii ei, cultura trebuie Inteleasa ca un organism independent, cao fiinta vie care are 0 na~tere, 0 copilarie, 0 maturitate ~i0 batninete. "Nuvointa oamenilor da na~tere culturii, ci cultura 11 re-invie pe om". 135

Cadrul primal' al socializarii sau al manifestarii culturale a indi­vizilor este familia. Sociologia familiei enumara patru aspecte prin carefamilia realizeaza functia de socializare:

a) educatia morala, ce are la baza relatiile de autoritate prinintermediul carora modelele ~i regulile culturale se impun persona­litatii individului;

b) invatarea sau cunoa~terea, adica aflarea ~i deprinderea repe­relor necesare vietii sociale;

c) dezvoltarea capacitatii creatoare, a gandirii participative, pecare se pune pret mai ales in perioada modern a ~i in cadre Ie culturiipostmoderne;

d) comprehensiunea, comunicarea afectiva, dezvoltarea afecti­vitatii specific umane.

Nu mai trebuie sa adaugam ca aceste dimensiuni difera de la 0zona culturala la alta ~idepind de ceea ce L. Frobenius numea paideuma,ca realitate culturala independenta, cu 0 viata proprie. Formuleleseci sunt traduse in limba categoriilor fundamentale ca tensiune sufk­teasca (L. Frobenius) sau matrice stilistica (L. Blaga). Ele sunt deprinsein mediul familial ca ~i continuator al mediului etnic. Socialul este unmod de existenta inainte de a fi un mod de cunoa~tere. Este naturaumana inainte de a fi efortul congnitiv de deprindere a normelor socia­litatii. Dincolo de experienta cotidiana a actorilor care fac "obiectul"sociologiei, dincolo de experienta lor cognitiva, emotionala, creativasau morala, socialul are existenta de-sine-statiitoare, intrucat formelesale primare (familie, rasa, comunitate etnica etc.) nu presupunmanifestarea vointei umane, nu implica decizia umana. Nu ne na~temIntr-o anum ita familie, etnie etc. pentru ca a~a decidem, ci ca un dat

135 Leo Frobenius, Paideuma, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1985, p. 39.192

transcendent, caruia socialul ii este explicitarea. 1ntr-o asemeneaperspectiva, educatia devine mentinerea individului in stare a sociala incare se na~te, cu adevarat un proces integrat organic socialului. Departede a fi un proces evolutiv, educatia este un proces conservativ. Dimpo­triva, in paradigma individualista moderna, conform careia individulalege socialul caruia dore~te sa ii apartina, educatia este modul deasimilare a unor nonne externe. Ea este constitutiva socialului formal,functional, institutional, pierzandu-~i caracterul organic.

Elisabeta Stanciulescu afirma, intr-un foarte labOlios studiu despreeducatia familialal36, ca functia educativa a familiei este de data recenta.Pana de curand, parintii, spune autoarea, erau cvasi-indiferenti fata deproprii copii, pe care ii plasau unor instante externe (doica, la varstelefragede, sau, in adolescenta, alte familii). De fapt, socializarea era rea­lizata de intreaga societate, cu care familia nu se afla in discontinui­tate. Ba dimpotriva, intre societate ~i familie exista 0 coerenta per­fecta, data de extrapolarea valorilor familiale in cadrul societatii Iargite~i de interiorizarea valorilor pub lice in spatiul familial. Simbioza eraaproape desavar~ita. Pedagogia, ca sa folosim un termen care doar decurand a capatat aura ~tiintifica cu care se mandre~te astazi, era unfenomen difuz ~i implicit. Familia nu trebui sa-~i "educe" membriipentru a-i transforma in fiinte sociale; ei se na~teau in societateIntrucat erau membri ai unei familii. Cele mai semnificative instanteale socializarii erau constituite de riturile de trecere, care integrauindivizii in corpurile sociale, -racandu-i indistincti in cadrul acestora,conformi cu anumite modele superioare naturii umane.137 Cu timpul,

136 Elisabeta Silineiuleseu, Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom,la~i, 2002.

137 In soeietatile primitive, aeeste treeeri sunt puternie marcate deritualuri de eonsaerare: "Baietii sunt du~i Intr-o padure, expu~i unor scene degroaza, petree in jungla un timp mai scurt sau mai lung, iar inainte de ie~ireadin aceasta asociere dinjungla ~i de reintoarcerea in satul natal, sunt tatuati, Iise ciuntesc dintii, Ii se taie paml sau primese alte insemne ale barbatilor dintribul lor. [ ... ] Extraordinar de raspiindita este ... credinta ea, in timpulacesta, baietii sunt saerificati sau chiar inghiNi de duhul junglei ~i nascuti dinnOli." (Leo Frobenius, Paideuma) Comuniunea cu padurea ~i animalele lua,in cele mai multe din aeeste societati vechi, forma totemismului, prin carerazboinicii se imparta~eau din substanta (earnea, siingele) ~i spiritul anima­lului venerat, pentru a-~i insu~i trasaturiJe dominante ale acestuia. 0 expunereamanuntita a eomplexitatii riturilor initiatice 0 face Arnold Van Gennep ineunoseutul sau studiu, Riturile de trecere.

193

aceste corpuri sociale au luat forma grupurilor de varsta exclusive, incare nu accedeau decat tinerii de 0 anumita varsta. In imperiul roman,ca $i in societatea elina, erau cunoscute ca fapt fo1cloric, semioficial,organi-zarile sau asociatiile tinerilor (collegia juvenum), al carol' scopexact nu a fost inca deslu$it de istorici.138 Ceea ce se cunoa$te este camceau sport $i scrima, vanau $i, uneori, asociatia lor dadea in amfi­teatre spectacole de lupta cu fiare salbatice. De asemenea, profitand,pare-se, de numarul $i statutul semioficial pe care il aveau, se dedau $ila activitati mai putin laudabile. "Intoarce-te cat mai devreme acasa,caci 0 banda de tineri din cele mai simandicoase familii devasteazaora$ul", se-poate citi intr-un roman latin.

Din punctul de vedere al socializarii, adica al formarii in spiritulunei culturi, indivizii sufera un fen omen modelator in trepte, caretraduce, in planul paideumei individuale, succesiunea pragurilorinitiatice din societate. Aceste trepte ale spiritului sunt, in viziuneaaceluia$i Leo Frobenius, varsta intuitiva sau lumea demonismuluipueril (viata culturala $i spiritual a a varstei copilariei), varsta idealista$i lumea ideaIa (viata cultural a $i spirituala a varstei tineretii) $i, insfar$it, varsta mecanicista $i lumea faptelor (viata spirituala $i cultu­rala a varstei mature).

In ceea ce prive$te manifestarea con creta afuncfiilor educative§'i de instruire ale familiei in societatile traditionale, inzestrareamembrilor sai cu anumite trasiituri psiho-socia1e - obiceiuri, maniere,moravuri, limba, cuno$tinte, experiente, anumite credinte $i convingerimorale, religioase, estetice $ijuridice, pe scurt, intreaga lor conduita ­era realizata in absenta $colilor, a gradinitelor, a cursurilor de instruire$i a institutiilor speciale de educatie religioasa sau moraIa. Upsa uneiconcurente solide a unoI' agentii extra-familiale a permis familieiconsolidarea unui monopol in acest domeniu, $i, ca urmare, modelareaindivizilor conform propriei sale naturi $i propriilor modele, extinse lanivelul intregii organizari sociale (comunitatea ca familie largita).Societatile industriale $i postindustriale au cunoscut, insa, 0 sporire anumarului institutiilor educative extra-familiale, care au intrat intr-odisputa din ce in ce mai apriga cu institutia familiaIa, disputa a careimiza erau "sufletele" membrilor ei, educarea $i modelareaacestora.

138 Philippe Aries, Georges Duby (coordonatori),lstoria vieth private,Editura Meridiane, Bucure~ti, 1995.194

Copiii sunt sco$i de sub influenta monopolista a familiei la varste dince in ce mai mici, acest fapt avand ca urmare pierderea de ditre familiamodern a a functiilor educative in favoarea agentiilor extra-familiale.

Daca inainte familia era doar una din instantele de socializarecare i$i disputau individul (pe langa familia extinsa, grupurile de varsta,grupurile de status sau, mai tarziu, cele ocupationale $i comunitatea caansamblu), astazi ea trebuie sa suplineasca deficitul de socialitate alnoilor institutii ale societatii virtuale.139 In acest sens, ea devine, inexprimarea lui Robert K. Merton, cea mai importanta "curea de tran­smisie" a normelor culturale din generatie in generatie. Durkheim pas­treaza perspectiva educatiei globale, definind-o ca actiune exercitatade generatiile adulte asupra celor tinere in vederea crearii in acestea afiintei sociale .

. In continuarea intelegerii omului ca individ izolat, care trebuiemodelat, "educat" pentru a deveni sociabil, psihopedagogia modernasustine ca impulsurile umane pro sau antisociale sunt determinate deprimele experiente ale copilariei, intiparite in incon$tientul acestuia $icare formeaza baza comportamentelor ulterioare. Educatia devine, inacest sens, un proces de modelare $i de manipulare a unui "materialuman" mai mult sau mai putin amorf, ai carui autori concurenti suntfamilia $i societatea. Ceea ce inainte era simbioza se transforma incompetitie. "Traumele ontogenetice" sunt accidente education ale pro­vocate de agresiunea masiva cu care cultura se impune naturii umane.Frustrarile, complexele de tot felul a carol' cauza se plaseaza inviolenta cu care normele culturale sunt impuse copilului genereaza unanumit registru cultural, deficitar, la randul sau.

Intr-un studiu al lui G. GoreI' $i J. Rickman se face urmatoareadeductie sententioasa referitoare la na$terea unei paideume sau a uneiculturi etnice majore, de talia culturii ruse: socializarea copiilor ru$ieste traumatizanta intrucat ei sunt supu$i unui tratament carealterneaza tara nici un fel de regula doua atitudini opuse. "In intervalulin care mama este antrenata in activitati agricole, atitudinea ei protec­toare se manifesta in inta$area cat mai stransa a copilului, procesul deinm$are desta$urandu-se intr-o maniera impersonala, aproape tara niciun contact intre mama $i noul nascut, prin gesturi precise $i repezi.

139 Vezi, la F. T6nnies, definirea socieUitii ca virtualitate, realizata pemasura separarii membrilor ei.

195

Atunci cfmd copilul pHinge, i se «indeasa» in gura 0 «suzeta» tacutadin paine mestecata ~i indulcita. Cand mama revine de la camp, eadeplange singuratatea ~i nemi~carea la care a fost supus copilul, ildezleaga, il mangaie, ii face igiena, il hrane~te etc. In acest fel, viatamicului rus incepe intr-o stare de paralizie aproape completa, in careorice manifestare individuala este blocata ~i care genereaza frustrari,urmata de scurte perioade de libertate ~i tandrete excesiva. Incontinuare, in relatiile parinti-copii, frustrarile ~i recompense Ie sesucced tara alta logic a in afara logicii instabile a sentimentelor. Acestdualism aI socializarii se regase~te in dualismul personalitatii specificepoporului rus, care alterneaza tara motive aparente pasivitatea,depresia ~i dezgustul de sine cu agitatia, exaltarea ~i starile explozive,in acela~i timp mistice ~i sexuale. Frustratiile sunt prezente ~i insocializarea precoce a copiilor americani, dominata de ideologiapuritana care cultiva ascetismul ~i culpabilitatea [Mead, 1942], dereguli stricte de hranire ~i igiena [Benedict, 1946], ca ~i in aceea acopiilor francezi, orientata de principiul dirijarii naturii [Mead ~iM6traux,1953]."140

Educatori ~i parinti

Este cunoscuta ~i obligatorie distinctia sociologica intre sociali­zarea primara ~i cea secundara. Daca cea primara se refed la primiiani de viata, in care sunt deprinse categoriile sociale fundamentale(limba materna, reperele axiologice primare, deprinderea gusturilor, amodelelor bazale de comportament etc.), socializarea secundara estecea care are loc in afara familiei, in instante specializate (~coli) saunespecializate (grupuri profesionale, de varsta, politice etc.). Putemdistinge, mai mult sau mai putin conventional, din punctul de vedereal agentului principal al educatiei, 0 epoca a pedagogiei materne(perioada timpurie, pana la ie~irea copilului de sub zodia grijii feme­ie~ti, reprezentata de mama ~i doica) ~i una a pedagogiei paterne, carevine in completarea intrarii copilului in viata publica (mai intai prinintermediul ~colii). Tatal a fost dintotdeauna "ghidul social" al fiilor.

Este adevarat ca, la inceput, cre~terea copiilor era sarcina maimultor persoane: in Roma, ei erau ingrijiti de parinti (naturali ~i

140 Elisabeta Stanciulescu, op. cit., p. 43.196

adoptivi, in multe cazuri), doica, frate de lapte, pedagog (nutritor sautropheus). Educati!l se tacea cu severitate, pentru calirea caracteruluicelui ce trebuia sa reziste ispitelor moliciunii. Morala care reglementarelatiile dintre parinti ~i copii ii definea pe cei din urma ca pe ceimeniti sa perpetueze numele ~i faima familiei. Responsabilitatea"educativa", pedagogica era, prin urmare, una primordiaIa morala.Scoala desavar~ea formarea moraIa a copiilor.

Pana la 12 ani, ~coala era mixta in antichitatea greco-ramana.Vacantele erau fixate prin calendarul religios. Pe de aM parte, ea eracompletata prin angajarea, mai ales in familiile instarite, a unuipreceptor particular. (In Antichitate, preceptorii vor fi, de cele maimulte ori, calugari. Ei trebuiau sa transmita tinerilor nu numai ~tiintape care 0 detineau, cunoa~terea limbilor, ci ~i valorile moralei reli­gioase.) Dupa 12 ani, bogatii se separau de saraci. Doar baietii dinfamiliile bogate i~i vor continua studiile. Ei invata mitologia ~i autoriic1asici. Fetele, la aceasta varsta, erau declarate nubile (barbatii Ii seadresau cu "domina" sau "kyria") ~i chiar se casatoreau. Baietii i~icontinuau invatatura nu pentru a dobandi vreo meserie utila, ci pentruinnobilarea spiritului. La Roma nu erau predate materii utile sau"formative", nicidecum "aplicative" in sensul mecanicist, actual, cidiscipline prestigioase, intre care un loc foarte important il ocuparetorica. In istoria educatiei, un sistem de invatamant care sa prega­teasca tinerii pentru viata materiala este cu totul exceptional. lnstitu­tiile educative, inclusiv cele familiale, vizau intotdeauna idealismuluman ~i nu trivialitatea vietii concrete, materiale.

Educatia greaca tacea parte din viata publica. Ea avea dreptcadru de desta~urare palestra ~i gimnaziul. Jumatate din educatiatinerilor greci consta in cultivarea corpului; apoi urmau muzica, limbamaterna, Homer, retorica ~i putina filosofie. Invatamantul dura pana la16 ani, dupa care urmau 1-2 ani de efebie. Adolescenta incepe, a~adar,prin aprapierea tinerilor de categoriile barbatilor, mai intai ca 0 categoriedistincta, care cerea protectia duioasa a acestora, apoi ca egali. La14 ani eraulepadate ve~tmintele de copil (praetexta), iar la 16-17 aniputeau alege deja 0 cariera publica, dupa ambitiile ~i puterea tataluisau, care ramanea instanta autoritara suprema a familiei, careia fiul ise subordona neconditionat, pana la moarte.

Prima instanta educativa a fost familia. Primul educator social,in sensu I de transmitator alunor norme morale, a fost tatal. Preluarea,

197

In epoca moderna, a rolului educativ al familiei de catre instante Ieexterne (~coala) a pus problema tranzactiei educationale comerciale.Invatamantul familial sau cel initiatic (maestru-discipol) a fost inlocuitde relatia comerciala Intre profesor - institutia de Invatamant ­student/elev, relatie intermediata de bani. In acest context, singurasolutie la Inrobirea con~tiintei dascalului criteriului material estevocatia didactica sau capacitatea (atat de rara!) de a constitui un modelmoral, intelectual, comportamental pentru cei care trebuie "modelati".S-a spus ca rolul dialectic al unui educator trebuie sa fie cel al unuitransformator, ca a educa nu mai Inseamna sa reproduci pozitii ideolo­gice, ci sa creezi conditii noi, la care fiecare "fiinta educabila" aredreptul.

Educatia nu Inseamna inovatie, ci conservare. Profesorii trebuiesa preia rolul tatalui, sa fie depozitari, nu inventatori.

198

22. Functia etico-jurididi a familieisau reproducerea normativaa societatii,

In familie se realizeaza trecerea de la un comportament normativla unul normal, prin autoreglare, autonomie morala, interiorizareaimperativelor eticii sociale. Acest proces de reproducere etico-morala~i normativa a societiitii se materializeaza, la nivelul familiei, prinfunctia etico-juridica. In comparatie cu familia de tip traditional, ceamoderna a suferit pierderi In ceea ce prive~te exercitarea eelor maimulte functii familiale, precum cea economica, culturala, de secu­ritate, religioasa etc. Pe langa acestea, asumarea responsabilitatiijuridice colective pentru comportamentullegal sau ilegal al acestora,cu alte cuvinte functia etico-juridica a familiei a fost, de asemenea,cedatii instantelor extrafamiliale. Pe de alta parte, responsabilitateafamiliala colectiva a fost Inlocuita cu responsabilitatea individuala.Familia nu mai raspunde pentru crimele comise de un membru al sau;pe de alta parte, recompense Ie sociale pentru 0 conduita adecvatarevin doar individului, reflectandu-se doar indirect asupra farniliei.Functia de protectie a familiei, complementara celei de asigurare aunei normativitiiti specifice, a fost, de asemenea, asumata de stat ~i dealte agentii nefamiliale sau suprafamiliale.

Slabirea fortei integratoare a familiei se accentueaza pe masurace trecem de la un mediu traditional spre unul modern. Acest lucruduce la pierderea controlului exercitat de familie ~i a puterii dereglementare a comportamentului membrilor sai ~i, de asemenea,atrage declinul interactiunii directe ~i al activitatilor colective alemembrilor. In cadrul distributiei clasice a autoritatii familiale, intere­sele ~i functiile familiei ocupa Intotdeauna primul loc in importanta,cele ale individului ramanand pe locul secund. Familia controleazaaproape toate deciziile ~i actiunile importante ale membrilor sai, hota­rand in comun, de exemplu, cine ~i cu cine se va casatori; daca va fi

199

aleasa 0 ocupatie sau alta; ce fel de munca este de tacut ~i in cemoment; ce educatie trebuie sa se acorde ~i cui; ce fel de tranzactiieconomice sunt de tacut; ce se vinde, ce se cumpara, ce se schimba; ince sau in cine se va avea credinta, cine va fi pedepsit sau recompensat;pe scurt, toate activitatile de 0 importanta semnificativa. Asemenealucruri sunt arareori decise de un individ tara consultarea, statui rea saudecizia intregii familii. Formulele de organizare a autoritatii pot fi maidespotice (autoritatea unica a patriarhului) sau mai democratice (con­siliile familiale, care se intalnesc ~i astazi in multe familii europene).Familia clasica reactioneaza in virtutea responsabilitatii colectivepentru ofensele ~i gre~elile savar~ite de membrii sai. In familiileurbane responsabilitatea colectiva este inlocuita, in mare masura, deresponsabilitatea individuala.

Dizolvarea individualitatii in familia rurala

Fuziunea reciproca a personalitatilor membrilor ~i dizolvarea"sinelui" individual In familialul "noi" in cadrul familiei rurale duc laintelegerea multora din trasaturile organizationale psiho-sociale aleacesteia in mod destul de diferit de interpretarea oferita de abordareaatomista, care ignora intregul Gestalt al familiei c1asice. Cercetatoriiacestei din urma orientari, aplicand standarde urbane realitatii familieirurale, tara a lua catu~i de putin seama la fenomenul specific defuziune a personalitatilor, au pretins, de pilda, ca familia din mediulrural este mai autocratica, mai despotica ~i mai tiranica in raporturiledintre capul familiei ~i ceilaiti membri, dintre sot ~i sotie sau dintreparinti ~i copii. Daca studiem in mod obiectiv, luand in considerareintregul Gestalt al familiei, aceasta concluzie, yom descoperi gre~ealasavar~itii de cercetatori. Logica lor este similara celei aplicata inpropozitia "Un om are doi ochi; un caine are doi ochi; ergo, un omeste egal cu un caine." Pretinsul despotism, autocratie ~i oprimareamembrilor de catre capul familiei, a sotiei de catre sot ~i a copiilor decatre parinti in familia rurala nu sunt altceva dedit 0 falsa interpretarea fenomenului profundei fuziuni reciproce a personalitatilor inconceptul colectiv de "noi". Multe relatii care pot parea despotice uneipersoane foarte individualiste nu sunt decat manifestari ale acesteiaccentuate fuziuni. Membrii familiilor respective nu simt, nu inter­preteaza, nu gandesc aceste relatii ca fiind exploatatoare sau opresive.Cand un conducator al unei familii rurale pretinde membrilor acesteia200

un anumit tip de comportament necesar bunastarii comune, ei nuconsidera acest lucru ca pe 0 forma de "exploatare", ci ca 0 necesitateimpusa de conceptul de "noi", in care sunt inclu~i atat ei, .cat ~iconducatorul familiei. Grice diviziune intre functiile sotiei ~i mamei,pe de 0 parte, ~i ale sotului ~i tatalui, pe de aWl palie, sau intre cele alealtor membri ai familiei este, de regula, nu 0 urmare a despotismuluisau toanelor capului de familie, tatalui sau sotului, ei 0 rezultanta atuturor circumstantelor existentei, careia 0 experienta indelungata i-adeterminat necesitatea in vederea asigurarii bunastarii intregii familii.Ea nu este resimtita ca exploatare sau oprimare ~i nici nu apartine,obiectiv sau subiectiv, acestui tip de fenomene.

Greutateajudecatii ~i sanctiunii familiale era, In multe cazuri, insoeietatile traditionale, anterioara ~i superioara judecatii ~i sanctiuniisociale. In dreptul cutumiar, familia este 0 institutie primordiala. Rolulsau este ilustrat de prevederile vechiului drept albanez: in acest sistemnormativ, atunei cand 0 faHi gre~ea, pierzandu-~i fecioria inainte decasatorie, ea trebuia pedepsita prin lapidare de intreaga comunitate.Pietrele cele mai mari, cele care savar~eau, in ultima instanta, pedep­sirea, erau aruncate de rude ~i de cei apropiati. Dimensiunea justitiaraa familiei supravietuie~te chiar ~i in Europa de astazi, prin obiceiulalbanez ca socrul sa inmaneze ginerelui, la nunta, un glont de argint cucare acesta are dreptul de a-~i ueide sotia vinovata de incalcareanormelor cutumiare. Mult mai putin simbolica este supravietuireacutumelor patriarhale in societatile musulmane. In sud-estul Turciei,de pilda, au loc anual cateva zeei de judecati familiale ce se sfar~escprin condamnarea ~i executarea vinovatului.

in aprilie 2003, de exemplu, agen!iile de ~tiri au facutpublic cazul tinerei NR, care a fost rapita pe una din straziledin partea europeana a Istanbulului, pe cand se indrepta spreun supermagazin. Sechestrata §i violata, fata, in varsta de 14 ani,a reu$it sa scape de agresor dupa patm zile $i s-a intors acasa.Convocat, consiliul familial a hotarat ca intamplarea nefericitaintineaza morala familiala $i ca, pentru evitarea ru~inii, solu!iaeste uciderea, dimpreuna, a vinovatului # a victimei. Pedeapsanu a putut fi aplicata decat asupra fetei, tatal §ifratele acesteia,care ~i-au asumat rolul de executori ai pedepsei, nereu§ind saajunga la agresorul aflat deja in paza poli!iei.

201

Multe din aceste pretinse tiranii ~i despotisme apar intr-o luminadiferita atunci ciind Ie analizam mai atent. Ele dezvaluie adesea ceamai intima solidaritate, 0 forma a celei mai organice democratii incare corpul, sufletul ~i mintea fiecarui membru sunt amalgamate insentimentul familial de "noi", pe care fiecare 11 sluje~te conformcapacitiitilor ~i abilitatilor sale. Daca am analiza acelea~i trasaturipretinse tiranice dintr-un punct de vedere ~i mai profund, acela aldrepturilor ~i indatoririlor fundamentale comparative ale sotului ~isotiei ~i ale parintilor ~i copiilor, am vedea ca distributia obiectiva aacestor drepturi ~i indatoriri nu este deloc mai inegala sau partinitoarein familiile din mediul rural deciit in familiile din ora~e, in carerelatiile sunt mult mai relaxate.141

, In plus, trebuie sa ne amintim ca, mai ales in trecut, dar ~i astaziin cadrul societatilor putin urbanizate, familia rural a s-a bazat doar peea insa~i atiit din punct de vedere economic, cultural, moral ~i social,intr-o masura mult mai mare deciit a flicut-o familia ora~eneasdi.Aceasta din urma devine capabila de a-~i satisface necesitatile prinintermediul multor agentii nonfamiliale - ~coala ~i biserica, politie ~istat, piata ~i industrie. Astfel, este de inteles de ce familia sateasca, inscopul satisfacerii nevoilor sale ~i al supravietuirii, a trebuit sa-~iimpuna 0 organizare mai disciplinata, mai integrata, mai ordonata, ~ide ce membrii sai au fost determinati sa adopte 0 mai mare disp~­nibilitate pentru a se sacrifica ~i pentru a-~i indeplini indatoririle, Incaz contrar, dad s-ar fi dezvoltat Intr-o organizare relaxata, nu ar firezistat dificultatilor ~i nu ar fi supravietuit. Explicatiile ulterioare audemonstrat ca de ciite ori a avut loc 0 cre~tere a severitatii conditiilor,populatia rural a a reactionat cu 0 intarire a institutiei familiale, atiit dinpunct de vedere cantitativ cat ~i calitativ, 0 cre~tere a marimii, a arieifunctiilor sale ~i 0 intensificare a fuziunii, disciplinei ~i obedienteimembrilor sai. Fenomenul este similar celor care au loc in cazul uneiarmate atacate de un numar in cre~tere de inamici, cum este descrismai ales In textele referitoare la familia de tip zadruga, dind stimuliierau invaziile ~i exploatarea turca. In alte cazuri, inasprirea conditiilorse poate datora presiunii sociale sporite exercitate de nobilime sau demo~ieri. In lumina acestor idei, organizarea interna a familiei ruralecapata cu totul aha infliti~are dedit cea pe care i-au atribuit-o multicercetatori superficiali.

141 P. Sorokin, C. Zimmerman, The Principles of Rural-Urban Sociology,vol. I, New YOrk, 1929, p..353:369.202

Ca orice grup puternic inchegat ~i disciplinat, famil ia ruraJa areun conducator, care organizeaza ~i administreaza eforturile membrilor,supravegheaza educatia, instruirea ~i pregatirea pentru viitor a copiilor~i ii protejeaza prestigiul ~i bunastarea. Acesta este fie un conducatorde model maternalist fie unul paternalist, dar nici intr-un caz doar un~ef, un comandant sau un alt fel de autoritate arbitrara. De altfel, easau el- dici exista atiit felJlei, dit ~ibarbati distribuiti in rolul "capuluide familie" - nu exercita 0 conducere autoritara, ci prin consultareadirecta ~i constanta a celorlalti membri ai familiei. Uneori, ca ~i incazul familiei tip zadruga, capul familiei este ales In mod fliti~ ~iconduce doar atiita timp ciit hotarasc membrii familiei. De obicei, nuexista nid un fel de caracter electiv al conducerii exercitate de capulfamiliei, insa conducerea patriarhaJa, de pilda, este influentata dedecizia luata impreuna de catre membrii adulti ai familiei.

Daca unul conduce ~i ceilaJti sunt condu~i, se va stabili, in modevident, intre ace~tia, 0 relatie de doniinatie §i subordonare. Din ciitese pare, acest tip de relat}e se exprima cu mai multa claritate in mediulrural dedit in eel urban. In orice caz, poate fi yorba despre 0 dominatiesau subordonare patriarhaJa sau matriarhala. Dominatia ~i subor­donarea sot-sotie sau sotie-sot este organica, dar nu mecanica in naturasa, distingiindu-se astfel de toate celelalte forme de dominatie ~i subor­donare, cum ar fi ace lea dintre guvernanti ~i guvernati, angajatori ~iangajati, generali ~i soldati etc. Calitiitile sale intime 0 fac sa aibafoarte putine lucruri in comun cu aceste relatii mecanice de dominatie­subordonare. Ea se manifesta in mod organic ~i este incalzita de ceamai intensa intimitate. Poate fi comparata cu dependenta organica aunei anumite parti a corpului de 0 alta parte a sa. Se diferentiaza, deasemenea, de a~a-numita egalitate a membrilor familiei urbane, care,eel mai adesea, reprezinta doar un minus de ordine ~i 0 tendinta a fie­carui individ de a-~i urmari propriile interese, independent de ceilalti.

Dimensiunile exercita.rii fundieietico-juridice a familiei '

Prin socializare, familia transmite modelul cultural dominantmembrilor sai. Ea nu il propune spre "dezbatere" con~tiintelor acestora,ci 11impune ca norma culturala ~i sociaJa. Impunerea acestui model seface prin aplicarea unui mod constrangator de modelare a conduitelor,concretizat in sistemul normelor ~i sanctiunilor specifice ~i in

203

structura de autoritate a familiei. Acest sistem punitiv dezvoltaforme de sanctiuni, din care unele pot fi calificate ca violente, provo­catoare de suferinta fizica.

Conform structurii de autoritate, care organizeaza orice colec­tivitate, fiecare membru al familiei ocupa 0 anumita pozitie 1n raportcu ceilalti, care fac parte din acela~i grup. lerarhia familiala este foarteclara ~i, 1n acela~i timp, solid constituita, din suprapuneri de pozitii ceau la baza definitii de varsta, sex, grad de rudenie. Aceste criterii ordo­neaza structura de autoritate a familiei, care, la baza, cunoa~te douatipuri fundamentale, traditionale de propagare: autoritatea barbatuluiasupra femeii ~i autoritatea celor mai varstnici asupra celor mai tineri,a parintilor asupra copiilor.

Aceasta structura cunoa~te, asffizi, perturbari grave, fiind substituitacu scheme de negociere a statusurilor ~i rolurilor 1n cadrul familiei.Copii ~i parinti, sot ~i sotie nu mai cunosc 0 definitie clara adrepturilor legitime ~i a obligatiilor asociate statutului lor familial. Incautarea celui mai potrivit rol, 'in competitia pentru cel mai 1nalt statut,ei intra 1n contlict ~i, de tot mai multe ori, e~ueaza 'in construirea uneifamilii. De asemenea, pe langa structura de autoritate, ~i sistemul nor­melor ~i sanctiunilor familiale este contestat de instante "profesionale",extrafamilale, care acuza familia ca mediu cu potential contlictual,ostil dezvoltarii "libere" a personalitatii membrilor ei. In acest curentde contestare, de ocultare a functiei etico-juridice a familiei se 'inscrie~i discutia referitoare la violenta familiala.

Violenta familia Hi

In societatile cele mai avansate ale globului 'in ceea ce prive~tepromovarea drepturilor omului este cunoscuUi, conform statisticilor, ~iuna din cele mai mari incidente ale violentei familiale. Concept recentinventat, care a reu~it sa edifice 0 1ntreaga "industrie" de asistentalegal a, psiho-sociala, medicala, ba chiar politica ~.a., violenta familialaeste tema de dezbatere preferata de multe studii de sociologia familieide peste ocean. Statisticile pol itiei vorbesc despre frecvente uimitoareale abuzurilor familiale. Ceea ce se omite sa se spunaeste ca, 1n SUA,de pi Ida, unde 6 milioane de femei sunt abuzate anual (din care unprocent de 1,8 sufera agresiuni severe), sunt agresati un numar egal debarbati (din care 2,2 milioane sunt gray raniti). De asemenea, In ceeace prive~te agresarea copiilor, se demonstreaza, In studii sociologice,204

I .

neagreate, ba chiar respinse de asociatii1e feministe, ca cele mai multeacte de lovire, bruscare sau amenintare a copiilor sunt savar~ite defemei. (Mai mult, 55% din cazurile de ucidere a copiilor au ca autorifemei.) Conform cercetarilor, atunci cand, dintr-o familie completa,tatal pleaca, iar copiii raman doar 1n grija mamei, riscul expunerii lorla agresiuni cre~te.

In ciuda acestor date sustinute de institute de cercetare cu pres-

tigiu ~tiintific indubitabil, statisticile politiei 'inregistreaza 0 majoritatecovar~itoare a autorilor actelor de violenta domestica la barbati.Explicatiile propuse de sociologii americani pentru aceasta nepotriviretin de rezerva barbatilor ~i copiilor de a declara comportamentulagresiv al sotiei/mamei, precum ~i de disponibilitatea mai mare afemeilor de a-~i asuma statutul de victima In fata autoritatii pub lice ­atat familiala, cat ~i sociala. Acest comportament poate avea beneficiiconcrete - 'in cazurile de divort, revendicarea custodiei copiilor sau aunoI' bunuri obtinute 'in perioada casatoriei - ~i avantaje compen­satorii, care se refera la respingerea statutului social/familial inferiorprin acuzarea pozitiilor dominante din familie ~i societate (tata, sot,~ef, profesor etc.).

In plan social ~i familial, exagerarea importantei fenomenuluiviolentei domestice reprezinta contestarea, cu precadere de populatiafeminina, a formelor naturale, traditionale ale autoritatii (a barbatuluiasupra femeii, a adultilor asupra copiilor). Ceea ce se pierde din vedere,conform ideologiei drepturilor naturale ale omului, este ca violentaeste legitima atat timp cat are sustinerea unei pozitii de autoritate.Nimeni nu contesta violenta armatei sau politiei 'impotriva celor careIe Incalca autoritatea de a apara teritoriul sau de a impune legile uneicomunitati. Comunitatea, de orice tip ar fi, are dreptul la exercitiulviolentei (sub forma pedepsei) asupra membrilor sai, 'in scopulsupunerii ~i aproprierii con~ti intelor acestora. Suferinta provocataacestora prin pedeapsa de catre 0 comunitate are, din acest motiv, senspurificator, expiator: comunitatile religioase practica exorcismul,impun asceza ca suferinta expiatoare ~i propitiatoare; comunitatilerurale cunosc, la randul lor, ritualuri violente de purificare a spatiului,obiectelor ~i fiintelor ~.a.m.d. La fel, nimeni nu ar trebuie sa contestedreptul familial, In dimensiunea sa prescriptiva sau 'in cea punitiva, denorma, ca definire a crimei (vezi Emile Durkheim) ~i pedepsei. Abuzeste doar acea violenta care nu are la baza legitimitatea unei autoritati(a abuza 'inseamna a-ti asuma drepturi pe care nu Ie ai). Definitia

205

moderna asupra violentei familiale desfiinteaza orice legitimitate apedepsei, adica a structurii de autoritate a familiei. Familia este trans­formata, 'in acest fel, 'intr-o institutie lips ita de autoritate sau careia i seacorda doar 0 autoritate formala ("competenta"), imponderabila.

Legitimitatea violentei domestice

Una din cele mai controversate teme ale psihopedagogiei actualeeste aceea a pedepsei corporale aplicata copiilor. Recent, in Romania afost importaHi 0 parte semnificativa a legislatiei europene, anumeaceea a carui scop este pedepsirea parintilor car~ i~i pedepsesc copiii.Initiativa europeana nu este cu totul noua. In timpul Revolutieifranceze, Danton spunea ca toti copiii "apartin Republicii inainte de aapartine parintilor lor", iar Bonaparte insista ca "Iegea sa ia copilul'inca de la na~tere sub obladuirea ei, sa participe la educatia sa, sa-lpregateasca pentru 0 profesie, sa reglementeze cum ~i in ce conditii yaputea sa se casatoreasca, sa calatoreasca, sa-~;j aleaga 0 cariera." . In1790 se instituie chiar, in ceea ce prive~te salvarea victimelor tiranieifamiliale, un tribunal de familie; el va fi totu~i suprimat in 1796, darstatui i~i va pastra dreptul de a Jimita autoritatea paterna 'in materie dedezmo~teniri, de exemplu. Aceste tribunale renasc astazi 'in cele maibogate societati, decizand scoaterea copiilor de sub tutela parintilor incazul 'in care cei dintai acuza tratamente nedrepte. Aberatii1e la care seajunge in cazurile copiilor care hotarasc sa divorteze de parinti suntenorme. Denuntand familia ca un mediu cu potential ostil individului,ca spatiu de manifestare a unui nou tip de violenta - domestica - cepoate lua forme fizice, psihice, sexuale sau materiale, legea adoptatade Parlamentul Romaniei la sfar~itullunii august transfera catre Politiesau Serviciul Medico-Legal responsabilitatea desfacerii legaturilorfamiliale, conjugale sau parentale.

Tendinta legii de a demonetiza, ba chiar de a demoniza familia~i de a elimina modurile traditionale de educatie ('intre care se include,conform celor mai vechi ~i mai autentice prevederi de drept cutumiar~i hataia parinteasca) este puternic sustinuta de speciali~tii 'in stres,abuzuri ~i frustrari, care fac din pedeapsa corporala pacatul capital alunei omeniri retardate.

Bataia, spun ace~ti speciali~ti ai psihicului, elibereaza frustrareaparintilor, tara a corija, neaparat, 'in mod eficient, comportamentelegre~ite ale copiilor. De asemenea, eanu ofera copilului uncomportament206

alternativ la cel pe care dore~te sa 'il corijeze. Dupa ce sunt hatuti,copiii se simt nemultumiti, umiliti ~i neajutorati; ei sunt, cu altecuvinte, reprimati 'in exprimarea libera a personalitatii lor. "In cazul 'incare bataia este metoda principala de disciplinare, pot aparea efectedaunatoare ~i de durata, cum ar fi cre~terea ~anselor unui comporta­ment gre~it, agresiv, violent sau chiar criminal, probleme cu 'invatatul,deprimare". Problema bunei naturi umane, pe care 'incercarea impuneriiunui model cultural anume, prestabilit, 0 deformeaza, este veche. Per­sistenta'in acest mod de 'intelegere conflictuala a relatiei 'intre societate~i indiyizi a dus la aparitia ~i exagerarea rnra limita a individualismului.

In aproape toate societatile traditionale, incepand de la celeantice ~i pana la civilizatiile tarane~ti ale zilelor noastre, hataia are unsens social, cultural chiar, pe care microscopul psihologiei, focalizatasupra pulsiunilor ~i instinctelor animalului uman 'il pierde din vedere.Integrarea omului 'in mediul cultural nu este una confortabiIa, 'in careindividul poate gasi placerea oferita de defularile recomandate 'in lite­ratura umanista a zilelor noastre. Dimpotriva, literatura antropologicaeste graitoare 'in sensul demonstrarii suferintei ~i, totodata, a violenteicare insotea despartirea individului de natura (reprezentaHi, 'in multesocietati, de sfera domestica feminina, materna) ~i integrarea lui 'incultura, in societate ('intruchipata prin comunitatea masculina, paterna).

Din acest punct de vedere, violenta sociala se exercita asupracopiilor ~i tinerilor de la cele mai fragede varste. Chiar botezul este ­in aceasta perspectiva - un act violent exercitat asupra copiilor, nu deparintii sai directi, ci de cei simbolici. In culturile semitice, cores­pondentul sau este circumcizia, forma de mutilare care ar treziindignarea aparatorilor integritatii naturale a copilului, ~i care are locla varste diferite, 'in functie de contextul cultural, de la 7-8 zile de lana~tere pana la 12-13 ani. Ambele ritualuri au aceea~i functie desocializare fundamentala, mitica, prin care diversitatea naturala a

tipurilor umane este redusa a unitatea culturala a societatii prin careacestea se legitimeaza cultural.

Un alt exemplu de exercitare a violentei sociale asupra copiiloreste cunoscuta "bataie la hotare", care se administra,'in sateleromane~ti, celor mai tinen membri ai comunitati 'in vederea memorariilocului 'in care un hotar despartea 0 proprietate de alta, mo~ia depamfmtul nelucrat,cu alte cuvinte, spatiul locuit, civilizat de spatiulstrain. Ei deveneau, 'in urma acestei haUiii, martori, care purtau 'in

trupul1or· adevarul ~i istoria comunitatii de care tineau. In ceea ce207

prive~te bataia rituala, ea se exercita in cele mai multe din ocaziilecare impuneau ceremonii de purificare. Nu numai oamenii erau batuti,in aceste momente sarbatore~ti, mai mult sau mai putin simbolic (cealtceva este sorcovitul de Anul Nou?), ci chiar obiectele din gospo­darie, vitele sau chiar pamantul.

Astazi, cand singura explicatie pe care omul 0 mai poate daviolentei este rabufnirea unoI' instincte sau impulsuri refulate, candsocietatea a dezvoltat un sistem de control al indivizilor, care i~irevendica monopolul violentei, singura forma in care se perpetueazasocializarea prin suferinta este familia. Copilul pedepsit corporal decatre parinti este eel care ia contact direct, sensibil, cu limitele impusede morala sociala a comunitatii culturale careia apartine. Consecintasociologica a sustragerii lui de la acest tip de suferinta po ate afectaprocesul de asimilare a propriei identitati culturale ~i izolarea intr-uncamp de angoasa generat de nefamiliarizarea cu suferinta, chiar insens fizic.

Jose Ortega y Gasset i~i intitula 0 prelegere "Celalalt-ul capericol ~i eul ca surpriza", distingand intre doua lumi ce se amenintareciproc, lumea interioara a fiecaruia dintre noi ~i lumea extern a, acelorlalti, a non-eului, "marea straneitate", domeniu "absolut strain ~iinospitalier". Este 0 conceptie indeob~te acceptata cea care distingeintre "Iumea mea", alcatuita din lucruri care exista pentru avantajul ~iin folosul meu, ~i lumea exterioara, straina, formal ~i constitutiv peri­culoasa. Conduita noastra devine determinata de anticiparea reactiilorceluilalt, ~i anume a celor mai amenintatoare dintre ele. Ca atitudinegeneral a, ne este caracteristica prudenta (sentiment anterior fricii), iarorice efort de adaptare la celalalt presupune lupta, confruntare, osti­litate generalizata, incurajata de paradigma individualista care dominalumea noastra.

Ceea ce inainte era simbioza se transforma in competitie, iaracesta este efectul pervers al adapostirii artificiale a omului de efecteleviolentei. Departe de a deveni refrenul ironic al unoI' parinti scelerati(ne amintim de campania sprijinita de Consiliul National al Audio­vizualului prin care se lansase videoc1ipul-rec1ama in care parintii erauidentificati cu figurile cele mai abjecte ale pu~cariilor ~i in care uncantec de leagan era transformat in obsesie criminal a), proverbul"bataii rupte din rai" este adevarul care a fundamentat societati multmai stabile ~i mai sigure decat cea moderna.

208

23. Functia identitara a familieisau reproducerea sociala a persoanei

Functiile familiei, pe langa cele care presupun na~terea, educarea~i inzestrarea materiala a copiilor, adica reproducerea principalelorcadre ale societatii, are ~i 0 finalitate care prive~te definirea, coagu­larea acesteia. Identitatea sociala este data de precizarea unoI' forme deidentificare individuala care integreaza persoana umana unor modelecomunitare ~i comunionale. Prima forma de fixare a identitatiiindividuale este oferirea unui patronim, mo~tenit, in majoritatea socie­tatilor europene, pe linie paterna. Daca asigurarea de catre familie aunui cadru afectiv securizant da posibilitatea constituirii unei perso­nalitati armonioase a individului, iar deprinderea valorilor ~i normelorde baza prin educatia familiala detennina conformitatea indivizilorfata de un model cultural dominant, evolutia identitatii sociale amembrilor familiei depinde de construirea unui model familial solid, aunui repel' identitar puternic. De asemenea, statutul social al familiei ~iidentitatea familiala constituie rampa de pe care se lanseaza identitateade status a individului. Locul ocupat de orice persoana in societate ­care genereaza, conform definitiei pe care Ralph Linton a dat-ostatusului, 0 serie de drepturi ~i datorii - era, in societatile traditionale,determinat de originea,sa, de apartenenta sa nevoluntara la 0 forma decomunitate familialii. In vremurile mai noi, acest loc este rezultatuleforturilor personale, traduse in competente educative sau profesionale,statut material ~i alte trasaturi "achizitionate" (in exprimarea luiTalcott Parsons). Sociologii au c1asificat statusurile pe care 0 persoanaIe poate detine}n trei categorii: status biologic, status familial ~i statusextrafamilial. Intre acestea, categoria familiala, deasupra definitieibiologice a identiti'itii ~i mai statornica dedit pozitia socio-economicasau profesionala pe care 0 persoana 0 poate ocupa la un moment dat,se exprima prin identitatea fiecarui membru al unei familii cu tipulfamilial dominant, in jurul caruia se structureaza ordinea morala,finalitatea ~i manifestarile proprii oricarei familii ~i care 0 diferentiazade alte familii.

209

211

;

I,

Jose Ortega y Gasset identifica trei momente care, reluate ciclicin decursul istoriei omene~ti, sustin diferenta fundamentaHi intre om ~ianimal: in primul moment, in care omul se "treze~te", singur, ratacit,pierdut printre lucruri care ii sunt exterioare, are loc perturbarea; in aldoilea moment, omut se extrage ~i se retrage, cu un efort magnific,dinspre exterioritatea lucrurilor spre intimitatea fiintei, deci a ratiuniisale, pentru a Ie putea intelege, deci recrea ~i domina rational ~i moralpe acestea: este momentul interioriulrii, acea vita contemplativa alatinilor, sau theoretikos Mos, theoda a grecilor; in final, omul sesustrage interioritatii sale pentru a se rea~eza intre lucruri ~i pentru a Iemanevra, conform unor planuri prestabilite: acesta este momentulac/iunii, a viefii practice, praxis. Acest traseu care penduleaza intreinterior ~i exterior aduce cu sine cel mai mare pericol pentru ceea ceinseamna rasa, deci identitate umana, anume dezumanizarea. A~a cumspune Ortega y Gasset, "individualitatea noastra personal a este unpersonaj care nu se realizeaza niciodatii pe de-a-ntregul, 0 utopieincitanta, 0 legenda secreta pe care fiecare 0 pastreaza in cel maisecret ungher al cugetului sau". Se intelege, a~adar, de ce etica eroicaa anticilor era rezumatii de numeroasele indemnuri la interioritate:imperativullui Pindar, sa devii eel ce e.'jti;filosofia lui Heraclit, m-amcautat pe mine lnsumi; indemnul profetic al Phytiei, cunoa~'te-te petine insufi; filosofia interioritatii a lui Socrate; opera Catre sine a luiMarcus Aurelius - ~i de ce indemnurile lor au fost preluate de filosofiamodern a, de la Descartes la Husserl ~i Heidegger. A pastra umanitatea,a nu te risipi in exterioritate purii este tot una cu a descoperi ~i protejaidentitatea. Prin identitatea personal a, relatia dual a ~i conflictualadintre Ell ~i Celalalt este rezolvatii in lInitatea lui NO!, unitateanostratica, imposibila in afara lImanitatii. "Noi" define~te identitateade fiinta, comuniunea substantialii sau, in termenii in care am definitgrllpul familial, orice forma de inrlldire. Familia furnizeaza, a~adar, pede 0 parte, sentimentul altruismlllui prin identificarea cu cei de un fel,cu semenii, ~i, pe de alta parte, legitimarea alteritatii in fata celorlalti,in exterior. Aceasta se traduce prin identitatea familiala, a carei repre­zentare este psihologica, socialii, filosofica ~i religioasa deodata.

Patronimul - numele intemeietor

Unul dintre ce1e mai semnificative simboluri care definesc tipulfamilial ~i, in continuitate (nu spre diferentiere) cuacesta, tipul personalal fiecarlli membru este numele. Originar, numele a fost unul din210

insemnele distinctive ale celor mai importante organizari familiale aleAntichitatii, marile grupuri de rudenie denumite gentes (la romani) saugenos (in Grecia Antica). Numele consacra 0 rudenie ce 0 depa~ea pecea naturala, caci el se putea acorda nu numai fiilor legitimi sauadoptivi, dar ~i sclavilor ~i libertilor unui neam. Era refuzat, insa,bastarzilor, celor care trebuiau sa tina de 0 alta gintii, de un alt tata, deun alt nume.

Din dUe se pare, institutia gintei (gentes), definita, in principal,prin identitatea de nume a membrilor, a fost universal a pentru toatepopoarele vechi. Fiecare asemenea organizare de rudenie avea un cultspecial, religia fiind una din principalele garantii ale unitatii sale. InGrecia, membrii unei aceleia~i genos se cuno~teau dupa faptul casavar~eau sacrificiile in comun. Plutarh mentioneaza locul sacrificiilorcelor din ginta Lycomezilor, iar Eschine pomene~te despre altarulgintii Butazilor. La Roma, de asemenea, fiecare ginta i~i avea locurile,datele ~i riturile de oficiere religioase stabilite de religia sa particulara.

Pentru rigoarea cu care erau reglementate sarbatorilecomunitare ale gin/ilor, istoricii mentioneaza situa/ii limita,precum cea in care Capitoliul este asediat de catre gali; totu§i,un Fabius iese de aici, strabate liniile du§mane, imbracat inhaine religioase §i purtdnd ofran de: el trebuie sa ofere jertfegin/ii sale, in altarul aflat pe Quirinal. in timpul celui de-aldoilea razboi punic, un aft Fabius, supranumit scutul Romei, flinfrunta pe temutul Hannibal; el i!ji abandoneaza armata cdndaceasta are mai multa nevoie de el, pentru ca este ziua sarba­toreasca a gin/ii sale §i trebuie sa alerge la Roma §i sa aduca

Ii d ~b'l 142C! ran e stra un! or.

Dupa cum fiecare gentes i~i avea zeii, cultul ~i sarbiitorile saleproprii, i~i avea$i mormantul sau. Fiecare ginta i~i ingroapa mortii inlocul sau sacru; arice intruziune a unui strain ar pangari memoriastramo~ilor, ar fi 0 impietate. Membrii unui asemenea grup erau, a~adar,legati intre ei ca nimeni altii. Ei se ajllta reciproc ~i, chiar dacii intre e;

pot aparea conflicte, in fata instantelor exterioare se sustin neconditionat.Daca un membru al gintii este acuzat intr-o instanta publica, toticeilalti membri se prezinta pentru a-I sprijini. Fustel de Coulanges

\42 Fuste1 de Cou1anges, Cetatea antidi, Editura Meridiane, Bucure~tj,1984, p. 147-149.

213

I

1,111

I

prezinta eazul unui Claudius, personaj important, du~manul personalallui Appius Claudiu, deeemvirul; totu~i, dind acesta a fost chemat injudeeata ~i amenintat eu moartea, Claudius s-a prezentat sa-l apere ~isa implore poporul in favoarea lui, ariitand ca faee aeest lueru "nu dindragoste, ci din datorie".

Ginta este eondusa de ~efi, eare 0 reprezinta, 0 condue in lupte,eonvoaea adunari la care sunt date adevarate deerete. Membrii ei suntapti sa mo~teneasca unii de la altii, iar Legea Celor Douasprezeee Tablespune ca, in lipsa fiilor sau a rudelor paterne, mo~tenitorul firese estegentilis-ul; aeesta, de~i poate sa nu aiba 0 legatura de sange eudefunctul, este mai apropiat decat eognatul, adicii deeat 0 ruda pe liniefeminina. Soliditatea aeestei organizari nu a fost explicata unitar deeereetatori: unii au afirmat ea gentes nu este dedit 0 similitudine denume; altii spun ,ea este grupul eare reune~te 0 familie-patroana eufamiliile-c1iente. In orice eaz, este evident faptul di solidaritatea spe­ciala a gintilor are sustinere eultuala. 0 eereetare atenta va evidentiafaptul ea religia fiecarei ginti este eonstituita in jurul unui strabundivinizat. La Atena, Eumolpizii il venereaza pe Eupolmos, inteme­ietorul neamului lor; Phytalizii il adora pe Phytalos, Butazii pe Butes,Buselizii pe Buselos, Lakiazii pe Lakios. La Roma, cei din neamulClaudius descind dintr-un Clausus; ginta Caeeilius il venereaza peCaeculus, Calpurnius pe Calpus, neamul Cloelius pe Cloelus, iar gintalulius onoreaza un Iulius. La baza aeestor organizari sta legatura defiliatie, tradusa prin eomunitatea de nume. Este adevarat ea, in timp, 0ginta va ajunge sa includa mai multe familii eu nume diferite: cu toateau avut totu~i, initial, aeela~i nume sau aeeea~i poreela. Astfel, deexemplu, eei din neamul Claudius ram an uniti intr-o singura familie,fomie numeroasa, timp de ~apte generatii, ,purtand toti poreela deSabin us sau Regillensis, semn al originii lor. In timpul primului razboipunie, ei se vor separa in trei ramuri ce adopta trei porecle ee devinereditare: Claudius Pulcher vor rezista doua seeole; Claudius Centhose vor stinge curand; Claudius Nero se vor perpetua pana in timpulImperiului.

Obieeiul de a fi numit dupa numele tatalui (sau identitateapatronimica) dateaza din aceasta epoea. Originar, patronimul era numelecomun tuturor membrilor unei genos, numele stramo~ului mitie,intemeietor al neamului. La romani, exista obiceiul ca fiecare patriciansa poarte trei nume: daca cineva se numea, de pilda, Publius CorneliusScipio, i se putea construi deja un portret social: Publius era unpronomen, un nume pus inainte; adevaratul nume era Cornelius, eel al212

gintii din carerncea parte, numele saeru, eare trebuia sa dureze totatata timp cat ~i familia ~i zeii sai; in fine, ultimul era un cog-nomen,de eele mai multe ori 0 porecla ee viza trasaturile personale aleindividului respectiv, individualitatea sa. In Grecia, eei eare apartineauunei familii vechi aveau, de asemenea, trei nume: unul era propriu,altul era numele tatalui, iar eel de-al treilea era numele gintii. Primeledoua alternau, astfel ca nepotul se numea la fel eu bunieul, obieeipastrat pana astazi. Se spunea, astfel, Miltiade, fiullui Cimon, Lakiade,iar, in generatia urmatoare, Cimon, fiullui Miltiade, Lakiade.

o ilustrare a importantei patronimului in soeietatile antice este ~ieazul civilizatiei chineze. Organizarea domesticii in aeeasta eivilizatiese eoaguleaza in jurul aeelora~i elemente pe care Ie-am identifieat ~ipentru. societatiJe antice europene: pe de 0 parte este yorba desprecomunitatea de cult (tong zong), ee stabile~te ierarhia comunitatiidomestice, ~i, pe de alta parte, exista comunitatea de nume (tong xing).Aeeasta din urma eonsacra adevarata inrudire, organizaHi ca 0eomunitate indiviza. Comunitatea de nume impliea, de asemenea, unnumar de obligatii earacteristiee: intre membrii sai nu se pot incheiaciisatorii, dar nu pot exista nici razbunari. Dimpotriva, toti membriisunt datori sa-l seeondeze pe dizbunatorul principal al unei rude ucise.Numele de familie sunt un obstacol in calea casatoriei, ehiar ~i atuncicand nu exista nici 0 dovada a unei aseendente eomune. Comunitateade nume poate include, ea ~i ginta greeo-latina, ~i membrii care nu faeparte din aceea~i rudenie naturala. Numele poate crea 0 inrudire,indiferent de legaturile de sange sau de alianta existente. MarcelGranet precizeaza: "Cand un nume de familie chinez este dat uneigrupari barbare, toti barbarii din grup devin rudele gruparilor familialeehineze eare poarta acel nume. Numele 11 poseda pe individ mai multdecat il poseda individul. El este inalienabil.,,143

Numele de botez in Evul Medin

A~adar, la antici, civilizatii vechi, statorniee, primul ~i cel maiimportant nume a fost eel al neamului, al intemeietorului, patronimul.Individul nu era decat un membru inseparabil al gintii, al grupului derudenie, iar identitatea sa era definita in primul rand de acesta. Numele_ ~i, odata eu ele, concepti a asupra identitatii - au cunoscut 0 evolutie

143 Marcel Granet, Civilizalia chineza, Editura Nemira, Bucure~ti,2000, p. 306.

215

cu totul diferita odata cu epoca medievala. In Evul Mediu, pana 111

secolul al XII-lea, adevaratul nume era numele de botez sau numeleindividual.

Numele patronimice au aparut destul de tarziu, dupa aceasta data,ca nume legate de posesiuni (de feuda sau domeniu) sau ca porecle.Pentru noua religie, cre~tinismul, ~i pentru noile culturi vest-europene,aflate sub influenta civilizatiei semibarbare a triburilor germanice,individul avea 0 viata proprie, libertate personala ~i putea fi consideratseparat de neam. El era reintegrat unui plan familial superior, precumcel al marii familii - Biserica - sau al organizarilor politico-militare ­nobilimea, confreriile cavalere~ti, vasalitatea etc. In cre~tinism, numelede botez devine cel mai important semn identitar. Sacramentul botezuluiare drept consecinta individualizarea religiei, recunoa~terea indepen­dentei personale, a vointei~i responsabilitatii proprii. Botezul apare caun rit de separare de lumea dinainte, "profana" sau impura, contagiatade pacatul originar, de zamislirea intru trup, ~i de integrare in noualume, purificata, prin zamislirea intru duh. Numirea copilului echiva­leaza cu "lumirea" lui, cu introducerea in lumea cre~tina, a Bisericii,cu ajutorul parintilor spirituali, na~ii sau preotii. Numele de botez estecel care il identifica in aceasta lume, nu in aceea a familiei dupa trup.

In acela~i timp, insa, copilul, conform imperative lor educatiei Inspiritul luptator, militar al epocii, era integrat unui alt tip de rudeniemitica, pagana - asemenea rudeniilor totemice ale triburilor primitive- cu reprezentari ale naturii. Dupa a doua jumatate a secolului al V-lea,aristocratii galo-romani ~i francii incep a renunta la sistemul antic denumire cu trei nume, luandu-~i un singur nume. Pentru a atrage asupracopiilor Insu~irile vreunei salbaticiuni invidiate pentru ferocitatea.forta sau curajul ei, Ii se diideau nume compusedin doua radacini, care11 identificau pe viitorul adult cu animalul: Bern-hard insemna "ursputernic" (devine, In franceza, Bernard); Bert-chramn era "corbulstralucitor" (Bertrand, astazi); Wolf-gang II denumea pe "cel ce umblaprecum lupul". Si nobilimea razboinica germ:j-nica ajunge sa poatenume de fiare: astfel, ducele Lupus avea un frate Magnulfus (magn[lswolf, lupul cel mare) ~i doi fii, loan ~i Romulfus.

In perioada firamitarii neamurilor mari (intre secoleleal XlII-lea~i al XV-lea) au reaparut numele de familie, in forma inca rudimen­tara. Neamurile cu genealogie bine-cunoscuta s-au lipsit multa vreme deacest supranume de identificare. Incepand cu secolul al XVII-lea s-ainstaurat obiceiul de a adauga numelui unic 0 porecla sau un al doilea214

prenume. eu timpul acesta a devenit ereditar (patronimic), din ratiunicivice, sustin istoricii. Conform lui Marc Bloch, numele de familieavea sa fie, in Europa, "creatia nu a spiritului de neam, ci a institutieifunciar potrivnice acestui spirit: statuI suveran." Noi am identifica 0alta posibila cauza pentru aceasta rea~ezare a importantei numeluiereditar, patronHnic, anume stabilirea ereditatii pamanturilor: numelede neam capata importantaodata cu definirea domeniului familial ~islabe~te in importanta, in favoarea poreclelor individuale, odata cudisparitia acestui suport teritorial al familiei ~i cu afirmarea statu­surilor "achizitionate" prin merite proprii, individuale. Cum societateamedievala timpurie era una razboinica, deci meritocratica, identitateaera construita individual. Intr-o societate sedentara, aristocratica, cumerau societatile antice des pre care am vorbit, identitatea era legata deprestigiul neamului ~i al numelui de neam.

Numele se schimba, deci, in raport cU,momentul existentei,

cu experientele sau cu varsta individului. In societatile arhaices-a trecut de la denumirile vagi ale indivizilor la 0 denumire

personala secreta, cu trimitere spre riturile totem ice, apoi la 0denumire de clan sau de familie. Riturile de acordare a numeluisunt asimilate riturilor de integrare, sinonime, in cre.},tinism,botezului. La romani, exista 0 distinc{ie clara intre numele dat

copilului inainte de botez Iji cel primit la botez. Primul era unnume care deJinea copilul in raport cu spatiul !ii timpul caromIe apartinea, eu alte categorii generice (se indica daca este baiatsau fata, primul, al doilea sau al .}'aptelea copil al familiei); elramanea adesea secret, uneori neeunoscut nici chiar de catremama. Copilului i se putea spune, dupa ziua in care se naljtea,Lunila, Marin, Mercurel, Joian, Verila, Sambotin, Duman sauMarto1ea. I se putea conferi statutu! de strain Turc, Turculet­sau putea fi chemat generic - Coca, Bebe - pentru a pacaliatentia duhurilor care incercau sa iIfure sau sa-l sminteasca.Apoi, insa, odata cu botezul, ei era numit conform canoanelorde catre naljii sai, cu care avea sa pastreze relatii privilegiatede-a lungul intregii vieti. Daca se na§tea sub 0 zodie mai nefasta(in familii in care morti1e infantile filSeSera numeroase), copilulputea primi numele unei salbaticiuni care sa ii imprumute forfaei in lupta impotriva sor{ii rele: Lup, Lupa§cu, Ursea, Ursache,Martin etc.

11111

Individualizarea numelui

Actual, numele de familie, ca ~i cel individual, nu mai reprezintadecato proportie variabila din identitatea sociala a indivizilor. Neamulnu mai furnizeaza individului nici un statut cristalizat, capabil de a-iasigura identificarea familiala sau sociala. In familia moderna, rolurile~i statute Ie traditionale ce tin de sex, varsta, rang, religie, se des­compun sau se inverseaza potrivit imprejurarilor. Prioritate are statutuleconomic ~i profesional. Recomandarea sociala se face, a~adar, tin andcont mai ales de aceste criterii, in subsidiar considedlndu-se ~i "forma­litatea" recomandarii numelui. Cu toate acestea, numele i~i pastreazacapacitatea unica de definire integral a, unitara, omogena a persoanei.In functie de aceastii definire, se construie~te personalitatea altruista,nostrati~a sau, dimpotriva, cea izolata, alienata. In masura in carenumele, ca sernn identitar central, mai poate pastra ceva din senti­mentul gregaI' al neamului, el furnizeaza securitate ~i afirma senti­mentul nostratic. Daca, dimpotriva, devine 0 marca identitara de context,supusa modelor, ce poate fi schimbata la initiativa individului, el poategenera insecuritate ~i "criza identitara".

216

BIBLIOGRAFIE

Aries, Philippe, Duby Georges, Istoria vielii private, Editura Meridiane,Bl:1eure~ti,1994-1997.

Babu, Violeta, De bono coniugali, Editura Meridiane, Bueure~ti, 2003.Badeseu, Hie, lstoria sociologiei, Editura Emineseu, Bueure~ti, 1996.Benveniste, Emile, Vocabularul institutiilor indo-europene, Editura Paideia,

Bueure~ti, 1999.Bloch, Marc, Societateafeudala, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996.Bock, Gisela, Femeia in istoria Europei, Editura Polirom, la~i, 2002.Braudel, Fernand, Structurile cotidianului, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1984.Constantinescu, Nicolae, Relaliile de rudenie in societalile tradilionale,

Editura Academiei, Bucure~ti, 1997.

Coulanges, Fustel de, Cetatea antica, vol. I, II, Editura Meridiane, Bueure~ti,1984.

Delcomt, Marie, Sterilitali misterioase ~'ina'lteri male/ice in antichitatea clasidi,Editura Symposion, Bueure~ti, 200 I.

Elias, Norbert, Procesul civilizarii, Editura Polirom, la~i, 2002.Etzioni, Amitai, Societatea monocroma, Editura Polirom, la~i, 2002.Evola, Julius, Metqtizica sexului, Editura HlImanitas, Bucure~ti, 2002.Frazer, James George, Creanga de aur, Editllra Minerva, Buellre~ti, 1980.Frobenius, Leo, Paideuma, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1985.

Ghitulescu, Constanta, in salvari .5i ell i'llie, Editura Humanitas, Bucurqti,2004.

Goody, Jack, Familia europeana, Editura Polirom, la~i, 2003.Granet, Marcel, CiviLizalia chineza. Viala publica !ji viala particulara, Editura

Nemira, Bucllre~ti, 2000.Larchet, Jean-Claude, Etica procrea(iei in conceplia Sfinlilor Parinli, Editura

l:O(j)lCX, BlIcure~ti, 2003.Le Play, Frederic, Textes choisis par Louis Baudin, 2004.Lemny, ~tefan, Sensibilitate ~'i istorie in secoLuL XVIII romanesc, Editura

Meridiane, Bucure~ti, 1990.217

Levi-Strauss, Claude, Antropologie structuralii, Editura Politidi, Bucure~ti, 1978.Mihailescu, loan, Familia in societiitile europene, Editura Universitatii Bucure~ti,

Bucure~ti, 1999.Ortega y Gasset, Jose, Omul $i 111ullimea,Editura Humanitas, Bucure~ti, 200 I.Radcliffe-Brown, Alfred Reginald, Structurii .fjifunctie in societatea primitivii,

Editura Polirom, Ia~i, 2000.Rousseau, Jean-Jacques, Emile ou De l'education, Librairie Aristide Quillet,

Paris.

Simmel, Georg, Sociologie. Etudes sur les/(Jr/nes de la socia/isation, PressesUniversitaires de France, Paris, 1999.

Stahl, Paul H., Triburi $i sate din sud-estul Europei, Editura Paideia, Bucure~ti,2000.

Stanciulescu, Elisabeta, Sociologia educatiei{amiliale, Editura Polirom, la~i,2002.

Van Gennep, Arnold, Rilurile de trecere, Editura Polirom, la~i, 1998.Van Gennep, Arnold, Totemismul. Starea actuala a problemei totem ice,

Editura Polirom, la~i, 2000.Vigarello, Georges, Istoria violului, Editura Amarcord, Timi~oara, 1998.Voinea, Maria, Familia $i evolulia sa istorica, Editura Stiintifica ~i Enci­

clopedica, Bucure~ti, 1978.Voinea, Maria, Sociologia /cll71i/iei,Editura Universitatii Bucure~ti, Bucure~ti,

1993.

Weininger, Otto, Sex.fji caracler, Editura Anastasia, Bucure~ti, 2002.* * * Diclionar de sociologie, Catalin Zamfir, Lazar VIasceanu (coordonatori),

Editura Babel, Bucure~ti, 1993.* * * Dictional' de elnologie .~·ianlropologie, Pierre Bonte, Michel Izard (coor­

donatori), Editura Polirom, la~i, 1999.* ", ", Dictiol1arlemalical£1.lIll1i Medill Occidenlal, Jacques Le Goff, Jean-Claude

Schmitt (coordonatori), Editura Polirom, la~L 2002.

218