contabilitatea capitalului propriu

TEMA 6: Contabilitatea capitalului propriu

1. Noţiunea şi structura capitalului propriu.

2. Contabilitatea capitalului statutar şi suplimentar.

3. Contabilitatea capitalului nevărsat şi retras.

4. Contabilitatea rezervelor.

5. Contabilitatea profitului nerepartizat (pierderii neacoperite).

6. Contabilitatea capitalului secundar.1. Noţiunea şi structura capitalului propriu.

Contabilitatea capitalului propriu reprezintă mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea

datoriilor.Componenţa capitalului propriu include capitalul statutar,capitalul secundar, rezerve,

profit (pierdere) nerepartizat şi capital secundar.

Capitalul propriu reprzintă mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea datoriilor, în

componenţa lui sunt incluse:

1. Capitalul statutar.

2. Capitalul suplimentar.

3. Rezervele.

4. Profitul nerepartizat.

5. Capitalul secundar.

La determinarea capitalului propriu din mărimea lui se scad:

- capitalul nevărsat.

- capitalul retras.

- pierderea neacoperită.

- dividendele plătite în avans.

2. Contabilitatea capitalului statutar şi suplimentar.

Capitalul statutar constituit la înfiinţarea societăţii este o condiţie a existenţei şi funcţionării

acesteea şi determină valoarea minimă a activelor sale nete care asigură interesele patrimoniale

ale crditorilor şi acţionarilor.

Deci, capitalul statutar reprezintă valoarea aporturilor fondatorilor societăţii pe acţiuni la

patromoniul acetsora depuse în contul achitării acţiunilor.

Aporturile la capitalul statutar pot fi mijloace băneşti, hîrtii de valoare plătite în întregime, alte

bunuri inclusiv patrimoniale.

Pentru generalizarea informaţiei privind situaţia şi mişcarea capitalului propriu sînt

destinate conturile clasei a 3 a Planului de conturi contabile .

Clasa 3 "Capital propriu" cuprinde următoarele grupe de conturi:

- 31 "Capital statutar şi suplimentar"',

- 32 "Rezerve",

- 33 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită)",

- 34 "Capital secundar",

- 35 "Rezultat financiar total".

GRUPA 31 "CAPITAL STATUTAR ŞI SUPLIMENTAR"

Grupa 31 "Capital statutar şi suplimentar" cuprinde următoarele conturi sintetice:

- 311 "Capital statutar",

- 312 "Capital suplimentar",

- 313 "Capital nevărsat",

- 314 "Capital retras".

Soldul conturilor enumerate la finele perioadei de gestiune se reflectă în subcapitolul 3.1.

"Capital statutar şi suplimentar" al bilanţului contabil.

Contul 311 "Capital statutar" este destinat generalizării informaţiei privind situaţia şi

mişcarea capitalului statutar al întreprinderii. Modul de constituire a capitalului statutar se

reglementează de legislaţia Republicii Moldova şi actele de constituire a întreprinderii. La

constituirea, mărirea sau reducerea capitalului statutar înregistrările aferente contului menţionat se

efectuează după introducerea modificărilor respective în actele de constituire.

Contul 311 "Capital statutar" este un cont de pasiv, în creditul acestui cont se înregistrează

mijloacele depuse în capitalul statutar al întreprinderii, iar în debit - mijloacele retrase de către

proprietar. Soldul acestui cont este creditor şi reflectă mărimea capitalului statutar la finele

perioadei de gestiune.

În cadrul acestui cont pot fi deschise următoarele subconturi:

3111 "Fond statutar" - pentru evidenţa existenţei şi modificării mijloacelor de stat

(municipale) de care dispune întreprinderea de stat (municipală);

3112 "Acţiuni simple neînregistrate" - pentru evidenţa valorii acţiunilor simple plasate de

societatea pe acţiuni, care n-au trecut înregistrare de stat;

3113 "Acţiuni simple înregistrate" - pentru evidenţa valorii acţiunilor simple plasate de

societatea pe acţiuni, care au trecut înregistrare de stat;

3114 "Acţiuni privilegiate neînregistrate" - pentru evidenţa valorii acţiunilor privilegiate

plasate de societatea pe acţiuni, care n-au trecut înregistrare de stat;

3115 "Acţiuni privilegiate înregistrate" - pentru evidenţa valorii acţiunilor privilegiate

plasate de societatea pe acţiuni, care au trecut înregistrare de stat;

3116 "Aporturi" - pentru evidenţa existenţei şi mişcării aporturilor participanţilor din

societăţile private, mixte etc.;

3117 "Cote de participaţie" - pentru evidenţa existenţei şi mişcării cotelor de participaţie ale

asociaţilor din societăţile private, mixte etc.

Evidenţa analitică a capitalului statutar se ţine pe fondatori (acţionari, asociaţi) ai

întreprinderii.

Capitalul statutar conform legislaţiei pentru societăţile cu răspundere limitată reprezintă

minimum 5400 lei.

Această sumă este inclusă în contul de pasiv 311 “Capital statutar”. La constituirea capitalului

statutar după înregistrarea întreprinderii în mărimea declarată a fost depusă suma totală a

mijloacelor băneşti:

Debit 242”Cont curent în valută naţională”- 5 400 lei;

Credit 311”Capital statutar” - 5 400 lei;

Capitalul statutar poate fi mărit pe seama profitului nerepartizat al anilor precedenţi, sau

profitului net al anului de gestiune prin întocmirea formulei contabile:

Debit 332”Profit nerepartizat al anilor precedenţi”,333”Profit net al perioadei de gestiune”

Credit 311”Capital statutar”

Tot astfel poate fi micşorat prin acoperirea pierderilor totale:

Debit 311”Capital statutar”

Creit 332”Profit nerepartizat al anilor precedenţi”,333”Profit net al perioadei de gestiune”.

Dacă acţiunile societăţii pe acţiuni sunt plasate la subscriptori la preţul care depăşeşte

valoarea nominală a acestora, suma diferenţei între preţul de vânzare şi valoarea nominală se

consideră capital suplimentar. Pentru generalizarea informaţiei privind capitalul suplimentar este

destinat contul de pasiv 312 "Capital suplimentar".

După înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni la suma cu care valoarea acţiunilor proprii

vândute depăşeşte valoarea nominală se întocmeşte formula contabilă:

Debit contul 242 "Conturi curente în valută naţională"

Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină"

Credit contul 312 "Capital suplimentar".

La întreprinderea noastră capital suplimentar n-a fost înregisrat, deaceea apelăm la un

exemplu convenţional. Presupunem că în cadrul unei societăţi pe acţiuni au fost emise 1000 de

acţiuni simple cu valoarea nominală de 20 lei o acţiune, care au fost plasate la subscriptori la preţul

de 25 lei o acţiune, plata acţiunilor este efectuată prin transferarea mijloacelor băneşti în contul

bancar provizoriu. După înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni se întocmeşte formula contabilă:

Debit contul 242 "Conturi curente în valută naţională" - 25000 lei

Credit contul 311 "Capital statutar" - 20000 lei

Credit contul 312 "Capital suplimentar" - 5000 lei.

Dacă în cursul emisiunii suplimentare acţiunile sunt plasate la un preţ mai mic decât

valoarea nominală (la crearea societăţii pe acţiuni astfel de operaţiuni sunt interzise de Legea

privind societăţile pe acţiuni), suma diferenţei se reflectă prin formula contabilă:

Debit contul 312 "Capital suplimentar"

Credit contul 311 "Capital statutar".

În contul 312 "Capital suplimentar" sunt reflectate, de asemenea, diferenţele de curs valutar

aferente decontărilor cu fondatorii în valută străină.

Capitalul statutar al întreprinderii mixte sau străine (care aparţine integral investitorilor

străini) poate fi constituit prin depunerea de către fondatori a mijloacelor băneşti sau a altor bunuri

care au valoare bănească. Valoarea aporturilor la capitalul statutar în valută străină se recalculează

în lei moldoveneşti la cursul oficial al BNM în vigoare la momentul încheierii contractelor de

constituire.

Dacă la momentul depunerii directe de către fondatorii străini a aporturilor la capitalul

statutar în comparaţie cu data încheierii contractului de constituire s-a format o diferenţă de curs,

aceasta se reflectă în contabilitate în modul următor:

- Pentru diferenţa de curs favorabilă aferentă mijloacelor depuse se întocmeşte formula contabilă:

Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină"

sau

Debit contul 313 "Capital nevărsat"

Credit contul 312 "Capital suplimentar";

-Pentru diferenţa de curs nefavorabilă aferentă mijloacelor depuse se întocmeşte formula contabilă:


Credit contul 243 "Conturi curente în valută străină"

sau

Credit contul 313 "Capital nevărsat".

Capitalul suplimentar poate fi utilizat pentru a acoperi:

a. Diferenţele negative dintre preţul de vînzare şi valoarea nominală a acţiunilor

b. Diferenţele negative de curs valutar privind depnerile în valută a fondatorilor,aceasta se

reflectă în contabilitate în felul următor:

Debit contul 312 ”Capital suplimentar” ;

Credit contul 311 „Capital statutar’’.

Uneori investitorul străin depune o sumă în valută străină pînă la înregistrarea întreprinderii,

iar alta după înregistrarea ei. Diferenţa de curs se reflectăă astfel: suma la înregistrare la cheltuieli şi

venituri a activităţii financiare,iar după înregistrare-la capitalul suplimentar.

Să admitem că un fondator străin s-a angajat să investească în capitalul statutar al

întreprinderii 30000$ conform contractului de constituire la cursul 10,20 lei 1 $, din care 12000 $ la

cursul 10,30 lei 1 $.au fost depuse pînă la înregistrarea întreprinderii, iar 18000 $ - după

înregistrarea ei la cursul 10,40 lei 1 $.

Reflectarea valorii aporturilor valutare depuse pînă la înregistrarea întreprinderii(12000 $ *

10,20 lei)

Debit contul 243 "Conturi curente în valută străină"-122400 lei

Credit contul 311 „Capital statutar’’-122400 lei

Reflectarea diferenţei de curs valutar aferente aporturilor valutare depuse pînă la înregistrarea

întreprinderii(12000 $ * (10,30-10,20 lei))


Credit contul 312 "Capital suplimentar"-1200 lei;

Reflectarea valorii aporturilor valutare nedepuse la momentul înregistrarea

întreprinderii(18000 $ * 10,20 lei)

Debit contul 313 "Capital nevărsat"-183600 lei

Credit contul 311 „Capital statutar’’-183600 lei

Reflectarea valorii aporturilor valutare depuse după înregistrarea întreprinderii(18000 $ *

10,20 lei)


Credit contul 313 "Capital nevărsat"-183600 lei.

Reflectarea diferenţei de curs valutar aferente aporturilor valutare depuse după înregistrarea

întreprinderii(18000 $ * (10,40-10,20 lei))


Credit contul 312 "Capital suplimentar"-3600 lei;

Contabilitatea capitalului nevărsat şi retras.

În procesul activităţii economice a întreprinderii apar situaţii în care societatea pe acţiuni

răscumpără ( procură ) acţiunile proprii plasate anterior,iar societatea cu răspundere limitată

răscumpără cotele de participaţie de la asociaţii săi. În asemenea cazuri la întreprindere se

formează capital retras.

Capitalul retras reprezintă valoarea acţiunilor proprii răscumpărate de la acţionari, precum şi

valoarea cotelor de participaţie, răscumpărate de la asociaţii săi.

Operaţiunile economice în urma cărora la întreprindere se formează capital retras se

efectuează în diverse scopuri. Astfel, răscumpărarea acţiunilor proprii poate fi efectuată în

vederea:

- Micşorării capitalului statutar prin intermediul anulării acţiunilor răscumpărate;

- Revânzării ulterioare a acţiunilor la un preţ mai mare;

- Majorării normei profitului la o acţiune şi a creşterii (stabilizării) cursului

acţiunilor;

- Utilizării acţiunilor răscumpărate pentru plata dividendelor, stimularea

colaboratorilor societăţii;

- Prevenirii tentativelor concurentului de a obţine pachetul de control etc.

Acţiunile răscumpărate (cotele de participaţie) nu reprezintă activele întreprinderii, nu oferă

dreptul la vot şi alte drepturi, pe aceste acţiuni (cote-părţi) nu se plătesc dividende (venituri

din cotele de participaţie).

În conformitate cu Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile, acţiunile proprii

(cotele de participaţie) răscumpărate de societate de la acţionari (asociaţi) se contabilizează

la valoarea de procurare a acestora, dar nu la valoarea nominală, în contabilitate se

întocmeşte următoarea formulă contabilă:

Debit contul 314 "Capital retras" - la valoarea acţiunilor răscumpărate (cotelor de

participaţie) la preţul de procurare

Credit contul 241 "Casa" - la valoarea mijloacelor băneşti achitate la răscumpărarea

acţiunilor

Credit contul 242 "Conturi curente în valută naţională" - la valoarea mijloacelor băneşti

transferate la răscumpărare.

La întreprinderea noastră capital retras n-a fost înregisrat, deaceea apelăm la un exemplu

convenţional. Să admitem că în cadrul unei societăţi pe acţiuni au fost răscumpărate 200 de

acţiuni la preţul de 24 lei o acţiune, valoarea nominală de 20 lei o acţiune, care au fost

achitate în numerar în contabilitate se întocmeşte următoarea formulă contabilă:

Debit contul 314 "Capital retras" – 4800 lei

Credit contul 241 "Casa" - 4800 lei

Acţiunile (cotele de participaţie) răscumpărate figurează în capitalul retras până când acestea

vor fi ulterior anulate sau revândute din nou. în acest moment se fac înregistrările de

regularizare care lichidează diferenţa dintre valoarea de procurare şi valoarea nominală.

Astfel, în cazul anulării acţiunilor răscumpărate la valoarea nominală se întocmeşte formula

contabilă:

Debit contul 311 "Capital statutar

Credit contul 314 "Capital retras".

În cazul când preţul de procurare a acţiunilor ulterior anulate diferă de preţul nominal,

diferenţele se trec în capitalul suplimentar, întocmindu-se următoarele formule contabile:

- La suma cu care valoarea nominală a acţiunilor depăşeşte preţul de procurare:

Debit contul 314 "Capital retras"

Credit contul 312 "Capital suplimentar";

- La suma cu care preţul de procurare a acţiunilor depăşeşte valoarea nominală:


Credit contul 314 "Capital retras".

Presupunem că au fost anulate 100 din acţiunile răscumpărate din exemplul prezentat mai sus,

valoarea nominală de 20 lei o acţiune :

la valoarea nominală se întocmeşte formula contabilă:

Debit contul 311 "Capital statutar"- 2000 lei

Credit contul 314 "Capital retras"- 2000 lei

La suma cu care preţul de răscumpărare a acţiunilor depăşeşte valoarea nominală:

Debit contul 312 "Capital suplimentar"- 400 lei

Credit contul 314 "Capital retras"- 400 lei.

La revânzarea acţiunilor răscumpărate anterior se întocmeşte formula contabilă:

Debit contul 241 "Casa" - la valoarea mijloacelor băneşti încasate în casierie

Debit contul 242 "Conturi curente în valută naţională" - la valoarea mijloacelor băneşti

intrate în contul curent

Credit contul 314 "Capital retras" - la valoarea de vânzare a acţiunilor revândute.

Diferenţele dintre preţul de procurare şi preţul de vânzare a acţiunilor revândute de asemenea

sunt trecute în capitalul suplimentar prin următoarele formule contabile:

- La suma cu care preţul de procurare depăşeşte preţul de vânzare:


Credit contul 314 "Capital retras";

-La suma cu care preţul de vânzare depăşeşte preţul de procurare:

Debit contul 314 "Capital retras"

Credit contul 312 "Capital suplimentar".

Presupunem că au fost revîndute 100 din acţiunile răscumpărate la preţul de 25 lei o acţiune

care se achită în numerar, în acest caz se întocmesc următoarele formule contabile:

la valoarea de vânzare a acţiunilor revândute

Debit contul 241 "Casa" - 2500 lei

Credit contul 314 "Capital retras" - 2400 lei

Credit contul 312 "Capital suplimentar"- 100 lei.

Formarea şi modificarea capitalului retras se reflectă în contabilitate în baza următoarelor

documente justificative:

extrasul din procesul verbal al organului autorizat al întreprinderii cu decizia privind

dobîndirea, anularea şi revînzarea acţiunilor (părţilor sociale);

avizul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;

dispoziţia de casă;

procesul-verbal de primire-predare a activelor pe termen lung;

factura de expediţie sau factura fiscală;

extrasul din registrul acţionarilor;

documentul Camerei Înregistrării de Stat cu privire la înregistrarea modificării (reducerii)

capitalului statutar prin anularea acţiunilor (părţilor sociale).

Evidenţa analitică a capitalului retras se ţine pe fiecare pachet, tip, clasă de acţiuni dobîndit

de la acţionari(asociaţi).

4. Contabilitatea rezervelor.

În condiţiile economiei de piaţa o mare importanţă are constituirea capitalului de rezerva al

întreprinderii, care este tratat ca o măsură de precauţie rezonabilă pentru înlăturarea riscurilor

desfăşurării normale a activităţii financiare şi de producţie.

După modul de constituire şi utilizare se disting trei grupe de rezerve:

1. rezerve stabilite de legislaţie (capitalul de rezervă);

2. rezerve prevăzute de statut;

3. alte rezerve.

Prima grupă include rezervele, a căror mărimea, surse de formare şi scopuri de utilizare ale

cărora sunt stabilite de legislaţia în vigoare. Astfel, în conformitate cu Codul civil, societăţile cu

răspundere limitată (art. 148 alin. (2)) şi societăţile pe acţiuni (art. 160 alin. (2)) sunt obligate să

formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din mărimea capitalului statutar. Acest capital poate

fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului statutar al acestor societăţi. La

constituirea capitalului de rezervă trebuie de ţinut cont de faptul că în Regulamentul societăţilor

economice şi în Legea privind societăţile pe acţiuni Nr.l 134 din 02.04.1997 este prevăzută o altă

mărime a capitalului specificat precum şi un alt mod de formare şi utilizare a acestuia.Astfel, în

conformitate cu punctual 103 din Regulamentul menţoinat si art.46 din Legea specificată, societatea

formează un capital de rezervă, a cărui mărime va fi stabilită de statut şi va constitui nu mai puţin de

15% din capitalul social al societăţii.

Capitalul de rezervă se formează din defalcări anuale din profitul net pînă la atingerea

mărimii prevăzute de statutul societăţii pe acţiuni. Volumul defalcărilor se stabileşte de adunarea

generală a acţionarilor (asociaţilor) şi va constitui nu mai puţin de 5% din profitul net al societăţii.

Capitalul de rezervă trebuie să fie plasat în active cu lichiditate înaltă, care ar asigura

folosirea lui în orice moment.

Capitalul de rezervă se foloseşte numai în cazul insuficienţei de profit, precum şi de

mijloace ale fondurilor speciale ale societăţii şi se repartizează pentru acoperirea pierderilor

societăţii şi/sau plata dobînzii sau a altor venituri aferente obligaţiunilor plasate de ea.

Dacă valoarea activelor nete ale societăţii cu răspundere limitată (societăţii pe acţiuni) se

reduce sub nivelul capitalului statutar şi al capitalului de rezervă, vărsămintele în capitalul de

rezervă reîncep (art. 148 alin. (4) şi art. 160 alin. (4) din Codul civil).

În societăţile pe acţiuni pentru plata dividendelor fixate pe acţiunile i

preferenţiale poate fi constituit un fond special din contul defalcărilor din profitul \net al societăţii

(art. 49 alin. (8) din Legea privind societăţile pe acţiuni).

A doua grupă cuprinde rezervele, a căror creare, scop şi mărime sunt prevăzute de statutul

întreprinderii. Acestea cuprind rezervele destinate stimulării materiale a personalului, dezvoltării

sociale şi de producţie a întreprinderii.

A treia grupă include rezervele care nu sînt prevăzute de legislaţia în vigoare şi de statutul

întreprinderii, dar care se creează prin hotărîrea adunării generale a fondatorilor sau a altui organ

împuternicit al întreprinderii, de exemplu: rezerve destinate modernizării întreprinderii, procurării

utilajului şi altor tipuri de active pe termen lung.

Constituirea rezervelor întreprinderii se reflectă în contabilitate în baza extrasului din procesul –

verbal al adunării organului împuternicit al întreprinderii cu decizia referitoare la efectuarea

defalcărilor (vărsămintelor) în rezerve.

La conabilizarea operaţiilor economice privind utilizarea rezervelor, pe lîngă extras, sunt necesare şi

alte documente ca:

■ decizia de înregistrare a modificării capitalului statutar eliberată

întreprinderii de oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat pentru

reflectarea majorării capitalului statutar pe seama capitalului de rezervă al

întreprinderii ;

■ factura fiscală sau factura de expediţie şi ordinul de plată pentru

reflectarea procurării activelor pe termen lung pe seama mijloacelor

fondului de dezvoltare a producţiei .

Evidenţa analitică a rezervelor întreprinderii se ţine pe fiecare tip de rezerve, cu reflectarea

informaţiei privind resursele de fomare şi direcţiile de utilizare a acestora.

Pentru evidenţa sintetică a fiecărei categorii de rezerve sunt destinate conturile din grupa 32

,,Rezerve,,:

• 321 «Rezerve stabilite de legislaţie»;

• 322 «Rezerve prevăzute de statut»;

• 323 «Alte rezerve».

Formarea rezervelor este reflectată în contabilitate în debitul contului sursei respective şi în

creditul contului de evidenţă a rezervelor. Astfel, la suma defalcărilor din profit în rezervele

prevăzute de legislaţie se întocmeşte următoarea formulă contabilă:

Debit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi";

Debit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune";

Credit contul 321 "Rezerve stabilite de legislaţie";

sau

Credit contul 322 "Rezerve prevăzute de statut";

sau

Credit contul 323 "Alte rezerve".

Utilizarea mijloacelor rezervelor create se contabilizează în debitul conturilor de evidenţă a

rezervelor în corespondenţă cu creditul conturilor, care reflectă consumul acestor mijloace,

Presupunem că suma existentă de rezerve prevăzute de statut la începutul anului 2007 de

101739 lei a fost utilizată pentru:

majorarea capitalului statutar - 50000 lei;

acoperirea pierderilor anilor precedenţi – 40000 lei.

În acest caz utilizarea mijloacelor rezervelor prevăzute de statut se contabilizează:

Debit contul 322 "Rezerve prevăzute de statut" 90000 lei.

Credit contul 311 "Capital statutar" 50000 lei

Credit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi" 40000 lei.

Modul de decontare a fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe înregistrat în

contul 323 «Alte rezerve» a apărut la reevaluarea acestora efectuată pînă la 30 septembrie 1997 în

conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 30 din 16.01.1996.

În cadrul sistemului contabil precedent, adică pînă la l ianuarie 1998, fondul de reevaluare

(indexare) a mijloacelor fixe era înregistrat în contul 88 «Fonduri cu destinaţie specială»,

subcontul 10 «Fondul de reevaluare (indexare) a bunurilor».

Odată cu trecerea la actualul sistem contabil fondul menţionat a fost înregistrat în contul 323

«Alte rezerve».

Pe parcursul anilor trecuţi majoritatea mijloacelor fixe reevaluate pînă la 30 septembrie 1997

au fost scoase din uz, iar suma fondului specificat la unele întreprinderi continuă să figureze în

contul 323. Asemenea situaţie influenţează negativ asupra autenticităţii indicatorilor din Bilanţul

contabil, în legătură cu aceasta, apare problema privind modul de decontare a sumei fondului de

reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe, care figurează în contul 323.

În conformitate cu punctul l din Hotărîrea Guvernului nr. 30 din 16.01.1996 (cu

modificările şi completările ulterioare), rezultatele reevaluării mijloacelor fixe, efectuată pînă la 30

septembrie 1997, urmau să fie raportate la capitalul statutar în baza deciziei adunării generale a

acţionarilor (fondatorilor, participanţilor etc.). în acest caz, în conformitate cu art. 28 alin. (2) din

Legea cu priviri la anlrcprenoriat şi întreprinderi (cu modificările şi completările ulterioare), la

majorarea capitalului statutar în urma reevaluării bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei

Guvernului, taxa de timbru nu se achită .Prevederea Legii cu privire la antreprenoriat şi

întreprinderi privind scutirea întreprinderilor de plata taxei de timbru la majorarea capitalului

statutar în urma reevaluării bunurilor acestora în baza deciziei Guvernului este în vigoare şi în

prezent.

Totodată, unele întreprinderi nu au îndeplinit cerinţa specificată din Hotărîrea Guvernului

nr. 30 din 16.01.1996 şi, ca urmare, în contul 323 s-a format un sold considerabil.

În prezent suma fondului de reevaluare (indexare) aferent mijloacelor fixe proprii şi care

este înregistrat în contul 323, în baza deciziei adunării generale a fondatorilor (acţionarilor,

asociaţilor), poate fi:

-decontat fie la majorarea capitalului statutar al întreprinderii (prima variantă);

-fie la acoperirea pierderilor anilor precedenţi ale îiureprinderii (varianta II).

Suma fondului de reevaluare (indexare) a obiectelor cu destinaţie locativă şi social-culturală

reflectate în bilanţul întreprinderii în administrare temporară, nu este posibilă decontării. Această

sumă trebuie să fie decontată la ieşirea (excluderea din bilanţ) obiectelor menţionate şi înregistrată

prin formula contabilă:

Debit contul 323 ,, Alte rezerve,,

Credit contul 123 ,, Mijloace fixe,,

Concomitent urmează a fi decontată suma uzurii acestor obiecte care este reflectată în contul

extrabilanţier 944 ,, Uzura fondului de locuinţe ,,

Asemenea decontare se recomandă să fie efectuată la finele anului de gestiune în baza

următoarelor documente:

-Extrasul din procesitl-verbal al adunării generale a acţionarilor (fondatorilor, asociaţilor);

-Procesele-verbale de reevaluare a mijloacelor fixe, care confirmă rezultatele reevaluării

efectuate pînă la 30 septembrie 1997 (aceste procese-verbale urmează a fi păstrate pînă la ieşirea

mijloacelor fixe reevaluate);

-Extrasele din Registrul de stat al întreprinderilor Republicii Moldova privind introducerea

modificărilor în capitalul statutar (numai în cazul raportării sumei fondului de reevaluare (indexare)

la majorarea capitalului statutar);

-Nota de contabilitate.

La utilizarea variantei I suma fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe poate fi

atribuită la majorarea capitalului statutar al întreprinderii în mărime totală în cazul în care se

respectă cerinţele indicaţiilor metodice privind modul de înregistrare a modificărilor în capitalul

statutar conform rezultatelor recalculării şi aprobării rapoartelor financiare anuale aprobate de

Ministerul Finanţelor (nr. 04/5-3-30-73) şi Ministerul Justiţiei (nr. 03/1268) la 11 august 1995. în

acest caz, modificările respective urmează a fi introduse în actele de constituire, ale întreprinderii şi

înregistrate în modul stabilit de legislaţie.

După înregistrarea de stat a modificărilor introduse în actele de constituire ale întreprinderii

suma fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe, trecută la majorarea capitalului statutar,

trebuie să fie reflectată prin următoarea formulă contabilă:

Debit contul 323 ,, Alte rezerve ,,

Credit contul 311 ,, Capital statutar ,,

La utilizarea variantei II suma fondului de reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe trebuie

să fie decontată numai în cazul existenţei la întreprindere a pierderilor anilor precedenţi în limita

sumei fondului menţionat aferent obiectelor de mijloace fixe ieşite, care au fost reevaluate pînă la

30 septembrie 1997 în acest caz, este necesar să se întocmească următoarea formulă contabilă:

Debit contul 323 ,, Alte rezerve ,,

Credit contul 332 ,,Profit nerepartizat al anilor precedenţi ,,

Este necesar de menţionat că, indiferent de varianta aplicată, decontare fondului de

reevaluare (indexare) a mijloacelor fixe nu influenţează rezultatele financiar şi fiscal ale anului de

gestiune curent, deoarece, în acest caz nu sînt afectate conturile de evidenţă a veniturilor şi

cheltuielilor întreprinderii.

5.Contabilitatea profitului nerepartizat (pierderii neacoperite).

În componenţa capitalului propriu al întreprinderii se include profitul (pierderea) net al

anului de gestiune şi profitul nerepartizat al anilor precedenţi.

Profitul (pierderea) net reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după

impozitare. Mai simplu spus,profitul net se determină prin scăderea din profitul până la impozitare a

sumei cheltuielilor (economiei) aferente impozitului pe venit.La nivel microeconomic, adică la

nivel de ]ntreprindere, în situaţiile reale ale unui întreprizător, profitul apare ca o expresie bănească

a unei părţi din preţul de vînzare a unui bun sau serviciu. Ca formă de venit, profitul reprezintă

suma de bani în expresie absolută, ca un excedent peste cheltuielile efectuate de un agent economic

într-o anumită perioadă de timp.

Existenţa profitului, obţinerea lui de către întreprinzători ridică şi problema justificării

acestuia, ca o formă de venit distinctă a societăţii. Deşi unii denigrează profitul, considerîndu-l un

cîştig imoral obţinut de clasa capitaliştilor nu pot fi neglijate funcţiile pe care le îndeplineşte acesta

în cadrul societăţii. Considerat de mulţi specialişti drept motor al societăţii noastre, profitul

constitue motivaţia obiectivă a întreprinzătorilor şi proprietarilor firmelor. “Motivaţia

producătorului este perspectiva profitului, pe care caută într-o perioadă nespecificată de timp să-l

maximizeze”.

În această perspectivă putem spune că toate firmele - indiferent de mărimea sau forma lor - îşi

organizează şi desfăşoară activitatea sub semnul profitului, urmărind profitul care de departe se

prezintă ca fiind criteriul cel mai important de apreciere a activităţii globale a acestora şi, desigur,

singura sursă de dezvoltare a lor. Prin aceasta, profitul contribuie şi la satisfacerea în perspectivă a

unor nevoi potenţiale de consum de bunuri şi servicii, constituind acel element ce impulsionează pe

întreprinzător în organizarea producţiei de noi bunuri şi servicii.

Desigur, nu-mi propun a justifica existenţa profitului, plec de la realitatea concretă şi anume

de la existenţa profitului în societate, de la faptul că acesta serveşte, la rîndul lui, la satisfacerea

unor necesităţi economice. Cu alte cuvinte, nu pun în discuţie caracterul moral sau imoral al

profitului, ci pun în discuţie efectele benefice ale profitului, sau mai bine zis, ale obţinerii acestuia,

efecte ce se sintetizează în funcţiile pe care acesta le îndeplineşte în societate.

Principalele funcţii ale profitului sunt următoarele:

Funcţia de motivare a firmelor, luate în ansamblu, ca entităţi economice şi ale întreprinzătorilor,

şi proprietarilor firmelor respective. Profitul stimulează iniţiativa economică atît a proprietarilor,

cît şi a întreprinzătorilor, el determină acceptarea riscului de către întreprinzători, şi prin aceasta,

contribuie la stimularea producţiei de bunuri.

Funcţia de creştere, ce pune în evidenţă faptul că profitul stă la baza creşterii producţiei, a

dezvoltării firmelor, a apariţiei de noi întreprinderi etc. El reprezintă sursa principală a

acumulărilor pe baza cărora se constituie investiţiile, sursa de bază a creşterii economice.

Funcţia de control asupra activităţii firmelor. El este un adevărat barometru pentru fiecare

firmă, indicînd nu numai eficienţa în general ci, pentru fiecare etapă din viaţa întreprinderii,

nivelul eficienţei, permiţînd astfel efectuarea de comparaţii şi analize profunde asupra

rentabilităţii firmei.

Se poate aprecia că profitul este indicatorul principal de care conducerea firmelor ţine seama

în elaborarea politicilor şi strategiilor lor economice. El generează şi imprimă tuturor participanţilor

la viaţa economică un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii fiecărei firme

pînă la ultimul salariat al acesteia. Mai mult, acest spirit de economie depăşeşte porţile firmei, fiind

parte a comportamentului oamenilor în societate.

Desigur, toţi întreprinzătorii sunt interesaţi în a obţine profit şi, dacă se poate, cît mai mult

profit. Cu cît profitul obţinut este mai mare, cu atît rentabilitatea, eficienţa firmei este mai mare. În

cadrul fiecărei firme se determină volumul profitului obţinut într-o anumită perioadă, care este

cunoscut şi sub denumirea de masa profitului. Ca o definiţie putem spune că masa profitului este

suma totală dobîndită sub formă de profit de o firmă, într-o anumită perioadă de timp. Pentru firmă

cunoaşterea masei de profit nu este suficientă, ea urmăreşte să aprecieze şi gradul de profitabilitate

înregistrat, respectiv gradul de rentabilitate a afacerilor făcute. Iată de ce, firma raportează masa

profitului la costurile făcute pentru obţinerea acestuia în perioada respectivă, obţinînd procentual

gradul de profitabilitate, sau rata profitabilităţii. Aceasta se poate determina atît la nivelul firmei, cît

şi pe produse sau grupuri de produse realizate de firmă, sau pe diverse activităţi desfăşurate de ea.

Rata profitului, respectiv dimensiunea ei, dă informaţii extrem de utile întreprinzătorilor despre

mersul afacerilor firmelor respective într-o perioadă sau alta. Desigur, toţi întreprinzătorii au, pe

baza cunoaşterii ratei profitului, posibilitatea de a face analize asupra activităţilor desfăşurate de

firme, precum şi de a stabili strategii care să urmărească maximizarea profitului, deci creşterea ratei

profitului.

În legătură cu maximizarea profitului trebuie să avem în vedere că ne referim la profitul total.

Ne aducem aminte că în condiţii normale, acesta este constituit din profitul normal şi profitul

economic. Profitul normal ne apare, aşa cum am văzut, ca alternativă a întreprinzătorilor, ce deţin

factori în proprietate, faţă de situaţia dacă ar închiria factorii respectivi. Dacă plecăm de la premisa

că nici unul din întreprinzători nu are posibilitatea de a influenţa mărimea chiriei pentru nici unul

dintre factorii de producţie, rezultă concluzia că ei nu au, de asemenea, nici o influenţă asupra

mărimii profitului normal. Deciziile lor în schimb influenţează mărimea profitului economic, şi

deci, dacă o firmă acţionează pentru maximizarea profitului total, o face maximizînd, de fapt,

profitul economic.

Profitul net al agentului economic este acea mărime ce rămîne la dispoziţia acestuia după

scăderea din profitul pînă la impozitare a impozitului pe venit.În contextul economiei de piaţă,

întreprinderea – ca organism economico – social, cu funcţiune autonomă, are drept obiectiv, dar nu

singurul, obţinerea profitului, care, acţionează şi ca o constrîngere pentru însăşi existenţa ei ca

entitate de bază a economiei naţionale.

Din acest unghi de vedere, cheltuiala reprezintă pentru întreprindere o sursă de sărăcie,

măsurată prin diminuarea situaţiei nete sau deprecierii unui element de activ, după cum venitul

apare ca o sursă de îmbogăţire, măsurată prin creşterea situaţiei nete; pe aceeaşi lungime de undă,

profitul este considerat ca o sursă de îmbogăţire, deci o resursă, pe cînd pierderea o sărăcie, fiind

asimilată unei utilizări fără asigurarea unui contraechivalent valoric.

Mărimea profitului net prezintă un interes primordial pentru prorpietarii întreprinderii, deoarece

acesta constituie sursa principală de calculare a dividendelor (veniturile din cotele de participare).

Conform deciziei proprietarilor, profitul net poate fi repartizat pentru formarea rezervelor,

acoperirea pierderilor din anii trecuţi sau în alte scopuri.

Cu ajutorul indicatorului profitului net al perioadei de gestiune se determină nivelul

rentabilităţii capitalului prorpiu în procesul analizei situaţiei financiare a întreprinderii.

Conform noţiunii de “menţinere financiară a capitalului”, profitul se formează numai în cazul

cînd suma financiară (bănească) a activelor nete la sfîrşitul perioadei de gestiune după deducerea

oricăror repartizări ale profitului între proprietari sau a contribuţiilor acestora în cursul perioadei de

gestiune depăşeşte suma financiară (bănească) a activelor nete la începutul perioadei de gestiune.

O altă noţiune conform căreia este posibilă formarea profitului este de “menţinere fizică a

capitalului”, care presupune rezultarea profitului numai în cazul cînd productivitatea fizică sau

capacitatea operaţională a întreprinderii (resursele sau fondurile necesare pentru asigurarea creşterii

capacităţii ) la finele perioadei de gestiune depăşeşte productivitatea fizică la începutul perioadei de

gestiune, după scăderea oricăror repartizări ale venitului între proprietari sau ale contrubuţiilor

acestora în decursul perioadei de gestiune.

Profitul net (pierderea netă) a perioadei de gestiune se calculează la finele fiecărei perioade de

gestiune (treimestru/an) ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitatea

financiară.

Profitul net (pierderea netă) pe fiecare trimestru se determină prin calcul, fără întocmirea

formulelor contabile.

Profitul net (pierderea netă) a anului de gestiune se calculează la finele anului după achitarea

impozitelor şi altor plăţi obligatorii (legea cu privire la S.A.) şi închiderea conturilor de venituri şi

cheltuieli. Pentru aceasta, mai întîi de toate se determină rezultatul financiar total, după aceea din

acesta se scade impozitul pe venit şi se calculă profitul net (pierderea netă) al anului de gestiune.

Impozitul – este o prelevare obligatorie şi gratuită efectuataăde către stat asupra resurselor sau

bunurilor individuale sau ale colectivităţii şi platită în bani. El constituie o sursă a finanţării

cheltuielilor de interes general al statului şi al administraţiei locale, fiind un instrument al politicii

economice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putînd fi stimulate investiţiile şi inviorarea

conjuncturii economice. Impozitul reprezintă izvorul principal al formării veniturilor bugetului de

stat şi al finanţării cheltuielilor publice. El este o funcţie crescătoare a venitului: la o rată de

impunere fiscala dată, el sporeşte cînd venitul creşte.

Impozitul pe venit – este un impozit anual, perceput de către stat asupra venitului

persoanelor fizice şi a celor juridice (unităţi economice, industriale, agricole, comerciale, bancare,

institute de cercetare stiinţifică, unităţi din domeniul culturii şi artei etc.). Ca pîrghie economică,

impozitul pe venit, îndeosebi cel pe profitul agenţilor economici, este folosit pentru stimularea

investiţiilor întreprinderilor, a cercetării ştiinţifice, progresului tehnic, lărgirea exportului, sau

dezvoltarea economică.

Venitul cuprinde numai afluxul global de avantaje economice încasate sau care urmează a fi

încasate în conturile întreprinderii. Recunoscute drept creşteri ale beneficiilor economice,

înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau

descreşteri ale datoriilor, concretizate în creşteri ale capitalului propriu, altele decît cele determinate

de contribuţii ale acţionariatului, veniturile reprezintă, probabil, unul din cele mai des întîlnite

exemple în ilustrarea partidei duble în contabilitate. Dat fiind impactul veniturilor asupra

rezultatului, au fost elaborate o serie de principii contabile ce reprezintă veritabile argumente ale

procesului de recunoaştere, evaluare, clasificare şi alocare la nivelul unei perioade, a tranzacţiilor

desfăşurate de o societate.

Modul de contabilizare a veniturilor din vînzarea bunurilor este reglementat de SNC 18,

aplicabil de la 1 ianuarie 1998 şi explicat în Comentariile cu privire la aplicarea SNC 18 care au

intrat în vigoare la 15 aprilie 1999. Cheltuielile reprezintă sumele cheltuite de întreprindere pentru

asigurarea desfaşurării normale a activităţii sale, pierderi, daunele întreprinderii care apar în

procesul activităţii întreprinderii.

Cheltuielile reprezintă diminuările de avantaje economice care apar în procesul desfăşurării

activităţii economico-financiare a întreprinderii. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se

include în costul produselor fabricate (serviciilor prestate), ci se reflectă în Raportul privind

rezultatele financiare şi se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) net al perioadei de

gestiune.

Economiştii şi contabilii au percepţii diferite asupra cheltuielilor. Spre exemplu,

cheltuielile de producţie, sunt privite de economişti, ca un cost de oportunitate, un cost al renunţării

la producerea sau alegerea a altceva. Modul economic de gîndire presupune ca producătorii şi

consumatorii să ţină seama de costul şanselor, deoarece, în procesul decizional, ei sunt confruntaţi

cu alternative şi aleg dintre acestea.

Recunoaşterea cheltuielilor în contul de profit şi pierderi intervine atunci cînd s-a înregistrat

o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui active sau creşterii unei

datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil. Aceasta înseamnă că recunoaşterea

cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reducerii activelor (de

exemplu,drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe).

Cheltuielile reprezintă sumele cheltuite de întreprindere pentru asigurarea desfaşurării

normale a activităţii sale, pierderi, daunele întreprinderii care apar în procesul activităţii

întreprinderii.

Contabilitatea cheltuielilor se ţine cu ajutorul conturilor din clasa a 7 "Cheltuieli" ,

destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile activităţii operaţionale, de investiţii,

financiare şi din pierderi excepţionale.

Suma profitului (pierderii) net al anului de gestiune se determină în contul 351 "Rezultat

financiar total",a finele anului în acest cont se trec veniturile şi :heltuielile acumulate pe toate

felurile de activităţi . Dacă la momentul reflectării în contabilitate a rezultatului financiar net există

decizia proprietarilor întreprinderii privind utilizarea profitului net acoperirea pierderii nete),

perfectată în modul corespunzător, se întocmesc următoarele formule contabile:

- la utilizarea profitului anului de gestiune pentru crearea rezervelor:


Credit contul 321 "Rezerve stabilite de legislaţie";


Credit contul 323 "Alte rezerve";

- la utilizarea profitului anului de gestiune pentru plata dividendelor către

acţionari (veniturilor către participanţi).

Debit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune"

Credit contul 537 "Datorii f aţă de fondatori şi alţi participanţi ";

- la acoperirea pe seama profitului anului de gestiune a pierderilor anilor precedenţi, după

expirare termenului de compensare a acestora din contul profitului contabil (3 ani):


Credit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi".

Presupunem că utilizarea profitului anului de gestiune a avut loc pentru:

crearea altor rezerve în sumă de 5000 lei;

la acoperirea pierderilor anilor precedenţi în sumă de 3000 lei;

Operaţiunile date în contabilitate ar fi fost reflectate prin următoarea formulă contabilă:

Debit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune" 8000 lei;

Credit contul 323 "Alte rezerve" 5000 lei;

Credit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi" 3000 lei .

La reformare bilanţului contabil suma profitului utilizat se trece la diminuarea profitului net

al anului de gestiune prin formula contabilă:

Debit contul 333 "Profit net (pierdere) al anului de gestiune";

Credit contul 334 "Profit utilizat al anului de gestiune".

Utilizînd datele exemplului de mai sus această formulă contabilă se va înregistra la suma de

8000 lei.

După reflectarea operaţiunilor menţionate, soldul contului 333 "Profit net (pierdere) al

anului de gestiune" reprezintă suma profitului nerepartizat (pierderii neacoperite) al anului de

gestiune, rămase la dispoziţia întreprinderii (815 lei).

Dat fiind faptul că fiecare an financiar nou trebuie să se înceapă cu soldul "zero" al contului

333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune", la reformarea bilanţului contabil se efectuează

trecerea soldului acestuia la rezultatele anilor precedenţi:

- la suma profitului net(anexa 6):

Debit contul 333 "Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune"- 815 lei ;

Credit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi"-815 lei;

- la suma pierderii nete:


Credit contul 333 " Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune ".

Profitul nerepartizat reprezintă o parte din capitalul propriu care nu a fost utilizată sau

repartizată între proprietarii întreprinderii sub formă de dividende sau venituri din participaţii.

Utilizarea profitului nerepartizat (acoperirea pierderii) al anilor precedenţi ca şi a profitului

net (pierderii) al perioadei de gestiune se efectuează şi se reflectă în contabilitate numai în baza

deciziei adunării generale a proprietarilor întreprinderii, în acest caz se întocmesc următoarele

formule contabile:

- la utilizarea profitului anilor precedenţi pentru crearea rezervelor:


Credit contul 321 "Rezerve stabilite de legislaţie" ;


Credit contul 323 "Alte rezerve";

- la majorarea capitalului statutar pe seama profitului anilor precedenţi:

Debit contul 332 "Profit nerepartizat (pierdere) al anilor precedenţi";

Credit contul 311 "Capital statutar";

- la utilizarea profitului anilor precedenţi pentru plata dividendelor:

Debit contul332 "Profit nerepartizat (pierdere) al anilor precedenţi";

Credit contul 537 "Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi";

a) Achitarea dividendelor asociaţilor cu mijloace băneşti (documentul primar ce confirmă

operaţiunea – dispoziţii de plată, extrase de cont, note de contabilitate):

Debit contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”

Credit contul 241 “Casa”,

Credit contul 242 “Conturi curente în valută naţională”,

Credit contul243 “Conturi curente în valută străină” sau

Credit contul244 “Conturi speciale la bănci”

b) Achitarea dividendelor asociaţilor prin patrimoniu nebănesc (documentul primar ce

confirmă operaţiunea – documente justificative care confirmă ieşirea activelor pentru

achitarea dividendelor, note de contabilitate):


Credit contul 221 “Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”,

Credit contult 223 “Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate” sau

Credit contul 229 “Alte creanţe pe termen scurt”

c) Acitarea dividendelor cu acţiuni ale emisiunii suplimentare (documentul primar ce confirmă

operaţiunea – Decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrareea modificărilor

capitalului statutar, note de contabilitate):


Credit contul 311 “Capital statutar”

d) Achitarea dividendelor prin acţiuni de tezaur (răscumpărate) (documentul primar ce

confirmă operaţiunea –note de contabilitate, extrasul din registrul acţionarilor societăţii ):

Debit contul537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”

Credit contul 314 “Capital retras”

e) Reflectarea sumei penalităţii pentru încălcarea termenelor de transferare a dividendelor în

buget privind aporturile statului în capitalul statutar al societăţii pe acţiuni (documentul

primar ce confirmă operaţiunea – Decizia organului autorizat privind aplicarea sancţiunilor,

note de contabilitate):

Debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale”

Credit contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”

f) Decontarea datoriilor faţă de fondatori privind dividendele în legătură cu expirarea

termenului de prescriţie (documentul primar ce confirmă operaţiunea – procesul – verbal al

comisiei de inventariere, note informative):


Credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii”

g) Restabilirea datoriilor faţă de fondatori privind devidendele decontate anterior în legătură cu

expirarea termenului de prescripţie (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia

instanţei de judecată, ordinul conducătorului întreprinderii, note de contabilitate):

Debit contul721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii”

Credit contul537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”

h) Reflectarea ajutorului material angajaţilor calculat din contul profitului anilor precedenţi

(documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia Decizia adunării generale a

fondatorilor, ordinul conducătorului întreprinderii, Registrul de evidenţă la contul 332):

Debit contul 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”

Credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” sau

Credit contul 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii”

i) Acordarea ajutorului material nagajaţilor în mijloace băneşti (documentul primar ce

confirmă operaţiunea – dispoziţii de plată, ordine de plată, extrase de cont):

Debit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” sau

532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii”

Credit contul241 “Casa”,

Credit contul 242 “Conturi curente în valută naţională” sau

Credit contul 244 “Conturi speciale la bănci”

j) Acordarea ajutorului materiale angajaţilor prim patriminiu nebănesc (documentul primar ce

confirmă operaţiunea – facturi fiscale, facturi de expediţie, note de contabilitate):


532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii”

Credit contul 211 “Materiale”,

Credit contul 216 “Produse” sau

Credit contul 217 “Mărfuri”

k) Calcularea TVA şi a accizelor aferente valorii de piaţă a patrimoniului nebănesc transmis

angajaţilor în calitate de ajutor material (documentul primar ce confirmă operaţiunea –

facturi fiscale, registrul de evidenţă a mărfurilor expediate, registrul de evidenţă a livrărilor):


Debit contul 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii”

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”

l) Reţinerea impozitului pe venit din sumele ajutorului material acordat (documentul primar ce

confirmă operaţiunea – fişa personală, registrul de salariu, note de contabilitate):

Debit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”

La acoperirea (compensarea) pierderilor anilor precedenţi se întocmesc următoarele formulele

contabile:

1. Acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul dimunării capitalului statutar al

întreprinderii (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării generale a

asociaţilor, Decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistarrea modificărilor, note de

contabilitate, registrul de evidenţă la contul 332 ):

Debit contul 311 “Capital statutar”

Credit contul 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”

2. Acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul rezervelor satbilite de legislaţie

(documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării generale a fondatorilor, note

de contabilitate, registrul de evidenţă la contul 332):

Debit contul 321 “Rezerve stabilite de legislaţie”

Credit contul332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”

3. Acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul rezervelor prevăzute de statului

întreprinderii (documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării generale a

fondatorilor, note de contabilitate, registrul de evidenţă la contul 332):

Debit contul 322 “Rezerve stabilite de statut”


4. Acoperirea pierderilor anilor precedenţi din contul altor rezerve (documentul primar ce

confirmă operaţiunea – Decizia adunării generale a fondatorilor, note de contabilitate,

registrul de evidenţă la contul 332):

Debit contul 323 “Alte rezerve”


5. Reflectarea creanţelor fondatorilor privind acoperirea pierderilor anilor precedenţi

(documentul primar ce confirmă operaţiunea – Decizia adunării fondatorilor privind

acoperirea pierderilor anilor precedenţi, ote de contabilitate, registrul de evidenţă pe contul

332 ):

Debit contul 313 “Capital nevărsat”


6. Contabilitatea capitalului secundar.

Capitalul secundar cuprinde două componente principale:

1. Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung ale întreprinderii

2. Subvenţii.

Modul de determinare a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung este

reglementat de prevederile S.N.C. 11"Contractele de construcţie", S.N.C. 13"Contabilitatea

activelor nemateriale", S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung", S.N.C. 25

"Contabilitatea investiţiilor".

Conform S.N.C. 13"Contabilitatea activelor nemateriale" reevaluarea activelor nemateriale

se efectuează în cazul cînd valoarea lor diferă esenţial de valoarea venală a acestora. Valoarea

venală se stabileşte cu certitudine la piaţa activă paralelă sau în baza acordului între vînzător şi

cumpărător în cazul cînd activul nematerial respectiv va fi vîndut-cumpărat. În cazul cînd un activ

nematerial dintr-o grupă omogenă este reevaluat, reevaluării se supune toată grupa omogenă.

Dacă se reevaluează grupa omogenă de active nemateriale, iar la momentul reevaluării

pentru un careva activ nematerial nu poate fi stabilită cu certitudine valoarea lui venală, acest activ

nematerial nu se reevaluează.

Reeșind din prevederile S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung"

reevaluarea activelor materiale pe termen lung se efectuează de sine stătător de întreprindere dacă

valoarea lor de bilanţ diferă esenţial de valoarea venală a acestora.

Activele a căror valoare este instabilă în urma inflaţiei, modificării preţurilor, pot fi supuse

reevaluării annual; clădirile, edificiile, resursele naturale, terenurile etc. , a căror valoare venală se

modifică neesenţial, pot fi reevaluate o dată la 3-5 ani.

Reevaluarea şi rezultatele din reevaluare sunt perfectate printr-un proces-verbal de

reevaluare, care se semnează de preşedintele şi membrii comisiei de reevaluare. În baza acestui

document sunt reflectate rezultatele reevaluării în contabilitate.

Conform S.N.C. 25 "Contabilitatea investiţiilor" pentru evaluarea ulterioară a investiţiilor

poate fi utilizată metoda reevaluării periodice a investiţiilor pentru a lua în consideraţie variaţia

schimbării cursului investiţiilor pe piaţa titlurilor de valoare.

Evidenţa analitică a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung se ţine pe tipuri,

categorii, grupe omogene de active, iar în cadrul acestora- pe fiecare obiect al activelor pe termen

lung reevaluate.

Pentru evidenţa sintetică a diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung este

destinat contul de pasiv 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung", în creditul căruia

se reflectă ecarturile din reevaluarea activelor pe termen lung, iar în debit- sumele reducerilor din

reevaluarea activelor pe termen lung.

Sodul acetui cont poate fi creditor în cazul cînd suma ecarturilor din reevaluarea activelor

depăşeşte suma reducerilor şi se reflectă în Bilanţul contabil şi Raportul privind fluxul capitalului

propriu cu cifre pozitive sau debitor în cazul cînd suma ecarturilor din reevaluarea activeloreste

mai mică decît suma reducerilor, reflectîndu-se în Bilanţul contabil şi Raportul privind fluxul

capitalului propriu cu cifre negative, adică în paranteze.

Diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung se contabilizează astfel:

Ecartul din reevaluarea activelor pe termen lung :

Debit contul 111 "Active nemateriale",121 "Active materiale în curs de execuţie",122

"Terenuri",123 "Mijloace fixe", 125 "Resurse naturale",133"Modificarea valorii investiţiilor

pe termen lung" şi alte conturi

Credit contul 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung";

Reducerea din reevaluarea activelor pe termen lung :

Debit contul 341 "Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung"

Credit contul 111 "Active nemateriale",121 "Active materiale în curs de execuţie",122

"Terenuri",123 "Mijloace fixe",125 "Resurse naturale" 133"Modificarea valorii investiţiilor

pe termen lung"şi alte conturi

Dacă, conform politicii de contabilitate a întreprinderii se aplică varianta de reevaluare a

mijloacelor fixe, recalcularea uzurii acumulate se reflectă în contabilitate prin următoarele formule

contabile:

a) la suma majorării uzurii acumulate:

Debit contul341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”

Credit contul124 „Uzura mijloacelor fixe”;

b) la suma diminuării uzurii acumulate:

Debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”

Credit contul 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”

Diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung figurează în componenţa capitalului

propriu al întreprinderii pănă la ieşirea activelor pe termen lung reevaluate. La ieşirea obiectului

reevaluat (vănzarea,scoaterea din uz,predarea cu titlu gratuit etc.) diferenţele din reevaluarea acestuia

se trec la veniturile sau cheltuielile activităţii de investiţii prin formulele contabile:

a) la suma ecartului de reevaluare aferentă activelor pe termen lung ieşite:

Debit contul 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”

Credit contul 621 „ Venituri din activitatea de investiţii”.

b) la suma reducerilor din reevaluarea aferentă activelor pe termen lung ieşite:

Debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”

Credit contul 341 „Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”.

A doua parte componentă a capitalului secundar o constituie subvenţiile de stat care reprezintă un

ajutor de stat acordat întreprinderii sub forma unor transferuri de resurse în schimbul respectării

anumitor condiţii referitoare la activitatea operaţională a acesteia.

Modul de determinare, clasificare, evaluare, constatare şi contabilizare a subvenţiilor de stat sunt

reglementate de prevederile S.N.C.20 „Contabilitatea subvenţiilor şi publicitatea informaţiei

aferentă asistenţei de stat”.

Subvenţiile pot avea diferite denumiri (granturi, donaţii, alocaţii, asistenţă financiară, asistenţă

tehnică, prime, recompense etc.) şi pot îmbrăca diferite forme de primire (mijloace băneşti , active

materiale sau nemateriale , investiţii, reducerea datoriilor fată de bugetul de stat).

Indiferent de aceste momente, modul de contabilizare a subvenţiilor care urmează a fi aplicat într-

un caz sau altul depinde de durata perioadei de obţinere a avantajelor economice acordate

întreprinderii în schimbul îndeplinirii anumitor condiţii.

Aşadar, subvenţiile primite sub formă de active materiale, nemateriale sau investiţii pe termen

lung ori care vor fi materializate în active materiale,nemateriale sau investiţii pe termen lung (mai

mare de un an) se constată prin metoda capitalului. Totodată subvenţiile primite sub formă de active

pe termen scurt (curente) ori care vor fi materializate în active pe termen scurt (curente) se

înregistrează prin metoda venitului.

În materialul de mai jos se examinează modul de contabilizare a subvenţiilor constatate prin

metoda capitalului.

Evidenţa analitică a subvenţiilor de stat se ţine pe fiecare subvenţie primită, iar în cadrul acesteia-

pe forme de primire.

Pentru evidenţa sintetică a subvenţiilor de stat este destinat contul de pasiv 342 „Subvenţii”.

Aplicarea metodei capitalului pentru contabilizarea subvenţiilor presupune întocmirea următoarelor

formule contabile:

-la primirea activelor pe termen lung sau a activelor care vor fi materializate în activele pe termen

lung:

Debit contul 111 „Active nemateriale”

Debit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”

Debit contul 123 „Mijloace fixe „

Debit contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”

Debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională” şi alte conturi de evidenţă a

activelor

Credit contul 423 „Finanţări ţi încasări cu destinaţie specială”;

-după îndeplinirea condiţiilor aferente subvenţiilor primite:

Debit contul 423 „Finanţări ţi încasări cu destinaţie specială”

Credit contul 342 „Subvenţii ”;

-pe măsura exploatării activelor pe termen lung primite (materializate) şi suportării

cheltuielilor respective (uzura, amortizarea) sau obţinerii venitului:

Debit contul 342 „Subvenţii”

Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”.

contabilitatea capitalului propriu

Documents