CURS NR 5

II.2.2. CLASIFICAREA COSTURILOR DE PRODUCŢIE

Costul producţiei este unul din cei mai importanţi indicatori, ce caracterizează întreaga activitate atât la nivel microeconomic şi macroeconomic.

Printre criteriile cele mai utilizate de clasificare a costurilor, enumerăm:

CRITERIUL NR. 1După conţinutul şi natura economică a tipului de cost calculat:

A. costuri complete sau integraleB. costuri parţiale sau proporţionale

A.1.Costurile complete numite şi costuri consumate, apar când există o concordanţă perfectă între cheltuielile incorporate în costuri şi cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară. Se mai numesc şi costuri complete tradiţionale.A.2. În cazul când cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară trebuie să suporte mai întâi retratări pentru a reflecta realitatea economică, se mai numesc costuri contabile ( costuri complete economice ).

B.1. Costul parţial variabil conţine cheltuieli variabile, adică cheltuieli care evoluează funcţie de activitatea unităţii patrimoniale.B.2. Costul direct cuprinde numai cheltuielile directe şi sunt cele care sunt regăsite în costul produsului.

CRITERIUL NR. 2Funcţie de momentul şi scopul calculării lor :

A. costuri reale sau efective, sunt calculate la finele perioadei de gestiune. Se mai numesc şi costuri istorice.B. costurile prestabilite sau antecalculate se calculează la începutul perioadei de bază prin estimarea cheltuielilor luate în calcul. Sunt costuri de referinţă, deoarece servesc ca bază de comparaţie pentru costurile reale.

1

CRITERIUL NR. 3Dacă avem în vedere ciclul de exploatare al unităţii patrimoniale :

A. costuri de achiziţieB. costuri de prelucrareC. costuri de distribuţie

A. Costurile de achiziţie sunt egale cu totalitatea cheltuielilor efectuate pentru procurarea şi stocarea bunurilor materiale şi sunt efectiv consumate pentru produsele fabricate, lucrările şi serviciile prestate la unităţile productive şi respectiv totalitatea cheltuielilor efectuate pentru procurarea şi stocarea mărfurilor în scopul revânzării la unităţile de comerţ.

B. Costurile de prelucrare reprezintă totalitatea cheltuielilor de prelucrare şi transformare a materiilor prime şi materialelor în produsele finite, la unităţile de producţie

C. Costurile de distribuţie, numite şi costuri de comercializare cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate pentru desfacerea produselor obţinute cât şi a mărfurilor cumpărate în scopul revânzării lor.

CRITERIUL NR. 4După stadiile de fabricaţie şi comercializare:

A. costuri de producţieB. costuri în afara producţieiC. costuri complete

A. Costurile de producţie sunt egale cu totalitatea cheltuielilor efectuate pentru a produce un bun material.Deoarece procesul tehnologic poate fi divizat în faze de fabricaţie succesive, determină 2 tipuri de costuri de producţie :

A.1. Costurile de producţie ale produselor intermediare, care sunt produse stocate sau semifabricate.A.2. Costurile de producţie ale produselor finite, care sunt produse destinate vânzării.

B. Costuri în afara producţiei, sunt formate din totalitatea cheltuielilor legate de vânzarea produselor fabricate şi alte cheltuieli indirecte.

B.1. Costuri de distribuţie sau de desfacere a produselorfabricateB.2. Alte costuri în afara producţiei

2

C. Costurile complete sunt formate din totalitatea cheltuielilor de producţie pentru fabricarea şi vânzarea produselor obţinute de o unitate patrimonială, într-o perioadă de gestiune delimitată.

CRITERIUL NR. 5După producţia la care se referă cheltuielile de producţie sau în raport de nivelul la care se face analiza costului:

A. cost unitar, format din totalitatea cheltuielilor directe şi indirecte ce revin pe unitatea de produs fabricat.B. cost global sau total format din ansamblul cheltuielilor de producţie aferente întregii producţii dintr-o anumită perioade de gestiune.

CRITERIUL NR. 6Funcţie de dependenţa lor, respectiv de modul în care costurile evoluează în raport cu volumul producţiei :

A. costuri mediiB. costuri marginale

A. Costurile medii, reprezintă costurile pe unitatea de produs, în cazul unităţii patrimoniale cu produse deversificate. În raport de elementele de cheltuieli pe care le conţin, pot fi :

A.1. costuri fixeA.2. costuri variabileA.3. costuri totale.

Mărimea costurilor medii este diferită în timp şi spaţiu.

B. Costurile marginale, numite şi costuri diferenţiale, reprezintă sporul de cheltuieli de producţie necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de produs finit. Aceste costuri pot să apară atât în cadrul creşterii sau descreşterii volumului fizic al producţiei, evoluând progresiv sau regresiv.

CRITERIUL VII După influenţa lor asupra procesului decizional:

A. costuri pertinenteB. costuri indiferente

3

A. Costurile perinente se referă la costurile viitoare asupra cărora se poate acţiona şi ele sunt folosite ca alternative în luarea deciziilor.

B. Costurile indiferente sunt costurile trecute, istorice asupra cărora nu se mai poate acţiona pentru fundamentarea unor decizii viitoare.

CRITERIUL NR. VIIIPuterea de influenţă a managerului asupra costurilor este determinată

atât de posibilitatea cunoaşterii câmpului de aplicare a costurilor şi de intensificarea costurilor pe care le poate controla sau nu. Din acest punct de vedere, se deosebesc :

A. costuri reversibile şi costuri ireversibileUn cost este ireversibil când nu se mai poate reveni asupra deciziei de

angajare a lui. De exemplu decizia de instalare a unui nou mijloc fix este ireversibilă, pe când decizia de a lucra ore suplimentare este reversibilă.

B. cost controlabil şi cost administratUn cost este controlabil când decidentul are o putere totală asupra

apariţiei acestui cost. De exemplu angajarea unui salariat .Un cost administrat apare atunci când este impus decidentului din

exterior unităţii. De exemplu : cheltuielile sociale, fiscale, redevenţele.

C. costuri determinate şi costuri direcţionare

D. costuri vizibile şi costuri ascunseUn cost ascuns este provenit de la un element cunoscut, de exemplu

timpii de aşteptare între loturile de fabricaţie.E. costuri interne şi costuri externe.

CRITERIUL NR. IXPornind de la relaţia cost - profit, deosebim :

A. costul de oportunitateB. costul subactivităţii

A. Costul de oportunitate reprezintă preţuirea pe care un agent economic o acordă şanselor la care renunţă, atunci când face o alegere. Este pierderea rezultată din renunţările pe care le implică orice opţiune.

4

Managerii încearcă dă integreze costurile de oportunitate în analiza economică şi pun accent mai mult pe costul de oportunitate socială, cum ar fi apariţia unui conflict sau degradarea climatului social, ca sursă de pierderi.

Costul de oportunitate se analizează mai mult ca o pierdere probabilă de resurse decât ca un cost propriu - zis.

B. Costul subactivităţii este generat de utilizarea necorespunzătoare a capacităţii de producţie. Este o abatere de la nivelul previzionar al costurilor. Metoda de calcul utilizată este cea a imputării raţionale a cheltuielilor de structură.

5