Dumitru Mihai Vlad

Rise, seria B, an III

Principele – Niccolo Machiavelli

Conspect pe capitole

Capitolul I - “De câte feluri sunt principatele şi cum se dobândesc”

În cadul acestui capitol Machiavelli descrie diferitle tipuri de state, argumentând că acestea

sunt de 2 feluri: republici şi principate. Principatele pot fi împărţite în principate ereditare şi principate

noi. Principatele noi pot fi complet noi sau anexate unui stat deja existent prin intermediul averii sau al

puterii. Un principe poate obţine un nou principat cu ajutorul propiei armate sau apelând la armatele

alotra.

Capitoul II - “Despre principatele ereditare”

Capitolul 2 este primul dintre cele 3 capitole care se axează pe modalităţile de guvernare şi

păstrare a principatelor. Machiavelli evită să discute despre republici explicând că această temă a fost

discutată pe îndelete în cuprinsul altor opre. Autorul consideră că este mai uşor să guvernezi un

principat ereditar comparative cu unul nou, din două motive. Primul este că supuşii sunt obişnuiţi cu

tradiţiile şi modul de guvernământ al familiei conducătoare. Principele ereditar are obligaţia de a păstra

instituţiile existente intacte, dar să le adapteze evenimentelor curente. Al doi-lea motiv este că în cadrul

unui stat ereditar supuşii sunt obişnuiţi să respecte familia conducătoare, părerea poporului se poate

schimba în cazul în care principele are un viciu neobişnuit sau comite un acte de cruzime faţă de

propiul său popor. Chiar dacă principatul este sub ameninţarea unei forţe cuceritoare exterioare, orice

gresala apărută pe parcursul procesului de cucerire îl poate repune pe principe la putere.

Capitoul III - “Despre principatele mixte”

În capitolul 3 Machiavelli îşi continuă ideea conform căreia este mai dificil să păstrezi un

principat nou decât unul ereditar. În primul rând poporul va schimbă cu uşurinţă un principe nou în

favoarea altuia în speranţa ca schimbarea le vă îmbunătăţii traiul. Această speranţă de înbunătățire îi va

face pe oameni să se rezvratească împotriva oricărui principe nou venit. Deşi aceştia vor realiza în

scurt timp că acţiunea lor a provocat un dezechilibru. Ba chiar mai mult, în momentul în care un

principe preia teritoriul unui alt principe, realizează că nu poate îndeplinii dorinţa celor care l-au pus la

putere, neputând să le îmbunătăţească situaţia, dar în accelasi timp nu le poate răspunde într-un mod

radical, având o datorie morală faţă de ei.

O dată cu suprimarea unei revolte, principele se poate folosii de aceelasi metode pentru a

înăbuşii viitoarele posibile revolte.

Este mai uşor de menţinut controlul asupra unu nou principat, dacă limbă vorbită de către

popor este acceasi cu cea a principelui, în acest caz principele are două obiective majore: distrugerea

familiei predecesoare şi menţinerea legilor şi a taxelor. Oamenii vor trăii liniştiţi şi nu vor avea motiv

de revoltă dacă vechile obiceiuri au fost păstrate. În cazul în care limba principelui este diferită de cea

a poporului, acesta trebuie să îşi stabilească reşedinţa în interiorul principatului astfel poate rezolva

într-un mod rapid şi eficient problemele apărute şi poate prevenii jefuirea teritoriului de către oficialii

locali. Drept urmare susţinătorii principelui vor avea un motiv în plus să îşi arate respectul, iar cei care

se opun principelui vor avea un motiv în plus de teamă.

Altă metodă eficientă de rezolvare a diferenţelor culturale şi lingvistice este accea de a forma

colonii în principatele noi. Este mai puţin costisitor să formezi colonii decât să păstrezi ocupaţia

militară. Iar colonialisuml îi afectează doar ce pe cei care nu reprezintă nicio ameninţare pentru

principe, datorită situtiei lor precare. Ca şi regulă generală Machiavelli susţine că oamenii trebuiesc ori

atraşi de partea familiei erediatare ori distruşi. Instalarea bazelor militare pe teritoriul noului stat nu va

menţine ordinea într-un mod efficient, ba chiar mai mult îi va supăra pe oameni, transformându-i pe

aceştia într-un inamic ostil, capabil să dăuneze regimului.

Un principe care a ocupat un nou teritoriu într-un stat străin, trebuie să domine şi să apere

teritoriile învecinate. El trebuie să-şi slăbească cel mai puternic adversar şi să se asigure că nimeni

altcineva nu-i va ataca teritoriu. Astfel va creea noi alianţe, doarece statele slabe vor dori să se alieze

cu un stat puternic dacă nu se pot dezvolta independent. Principele trebuie să controleze întreaga ţară

pentru a putea să păstreze teritoriul cucerit.

Problemele apărute trebuie rezolvate înainte să devină o ameninţare la adresa domniei.

Conflictele politice sunt mai uşor de rezolvat dacă sunt identificate şi soluţionate din vreme, altfel fiind

evitată o posibilă ameninţare de înlăturare a principelui.

Datorită naturii umane, indivizii sunt înzestraţi cu dorinata de a obţine mai mult, dacă reuşesc

vor fi apreciaţi de către societate şi nu condamnaţi. Pentru a menţine un stat principele trebuie să

dezvolte o strategie militară şi să posede abilităţi de conducător. Acestea se intercalează, războiul fiind

evitat prin suprimarea revoltelor.