istoria artei conspect

Upload: caruntu-stefan

Post on 30-Oct-2015

284 views

Category:

Documents


13 download

TRANSCRIPT

  • Istoria artei conspect

    1. Introducere. Nume de istorici de arta.

    Henry Focillon Istoria artei sintetizeaza relatiile care se stabilesc intre fapte, idei si

    forme. Forma surprinde faptele si ideile, deci este esentiala.

    Giorgio Vasari: Istoria artei reprezinta studiul antichitatii greco-romane.

    2. Arta se confunda cu arheologia. Charles Diehl, Gabriel Millet, Alexandru Odobescu.

    Istoricii secolului ai XVIII-lea elimina din studiul lor creatia artistica din Evul Mediu,

    considerand-o barbara, gotica.

    3. Xenocrates din Atena: Simetria, ritmul, executia ingrijita si categoria sunt cele patru

    criterii de analiza a operei de arta.

    4. Pliniu cel Batran, Pausanias, Vitruvius (De re aedificatoria): informatii despre

    biografiile diversilor artisti.

    5. Apare societatea italiana: Leon Battista Alberti: tratat despre pictura. Giorgio

    Vasari: istoria artei, vieti de pictori, sculptori si arhitecti.

    6. Johann Joachim Wickelmann: Istoria artei antice; fundamenteaza conceptia despre

    legitatea stilului, in sculptura greaca. Periodizarea sculpturii elenistice.

    7. Franz Kugler: pleaca de la preistorie si scrie, la 1837, un manual de istoria artei.

    Gaseste raporturi de cauzalitate intre societate si opera de arta.

    8. Jakob Burckhardt: Cultura renasterii in italia. Analizeaza societatea italiana din

    secolele 13-14.

    9. Heinrich Wolfflin: renasterea si barocul, arta clasica, principii fundamentale ale

    istoriei artei. Continua cu relatia dintre opera si societate; legitatile interne de

    dezvoltare a fenomenului artistic; analizeaza constituirea si evolutia valorilor in arta.

    Opera nu poate fi rupta de societate. Societatea are un rol coordonator.

    Principii metodologice: sa prezinte creatia plastica dintr-o anume perioada, incadrand-o

    fenomenelor sociale, economice, politice si culturale;

    Sa prezinte evolutia mijloacelor artistice;

    Sa evalueze si sa ierarhizeze.

    Stiinte auxiliare: istoria, filosofia, teologia, psihologia, literatura. Ajuta la intregirea tabloului

    epocii.

    Teoria stilului: Alois Riegl considera stilul vointa de a face arta.

  • Wolfflin: pluralitate de stiluri.

    1. Individual. Stilul artistului respectiv, determinat de mostenirea genetica, sensibilitatea,

    capacitatea de a o transpune in arta, educatie, instructie.

    2. Stilul scolii: dat de o personalitate care imprima ucenicilor anumite conceptii.

    3. Stilul national: dat de fondul cultural, dar si de geografie.

    4. Stilul epocii: dat de anumite conceptii care domina in societate si care se impun

    dincolo de granitele nationale.

    Arta egiptului Antic:

    1. Arhitectura.

    Influenta institutiilor: religia. Zeitatile isi schimba preponderenta in arta.

    Tema centrala este nemurirea unuia dintre cele sapte suflete ale omului, anume

    Kaa. Avea posibilitatea de a se reincarna. Apare cultul mortilor care presupune o

    casa pentru mort, dar si pregatirea trupului prin mumificare.

    Ca substitut, se creeaza o statuie.

    Printul Rahotep: singurul care poarta mustata.

    Mastaba: morminte cu doua incaperi, una de chirpici, una subterana.

    Intrarile monumentale: orizontul unde soarele renaste in fiecare zi. Flancata de

    doua turnuri trapezoidale. In fata intrarii, sunt doua obeliscuri de granit placate

    partial cu aur. Drumul este flancat de randuri de sfincsi. Poarta este urmata de sali

    hipostile. In fund, camera secreta, accesibila doar preotilor: sanctuar cu naos,

    tabernacol (statuia zeului) si capele adiacente.

    Loculus: mormant sapat direct in stanca.

    Piramide: Prima apartine lui Djosser, la Saqqara. Cele mai cunoscute: Keops,

    Kefren, Mikerinos. Piramida lui Kefren mai are sloboz pe ea.

    Sculptura: Impartirea corpului in 24,5 patrate (Reg. Vechi), apoi 18 si, pentru

    reprezentarile sezande, 15. Participau mai multi sculptori. Personajul inainteaza

    spre privitor.

    Arta Orientului Antic: Zigurat construit de Ur-Nammu. Arhitectura este in stransa

    legatura cu materialele disponibile. In absenta pietrei, se folosesc caramizi de lut,

    arse la soare. Ca urmare, din cauza rezistentei scazute a lutului, zidurile trebuie sa

    fie groase, iar deschiderile mici. Clima joaca si ea un rol important in tehnicile de

    constructie.

    Rotumjimile fetei, umerilor si fetei. Gudea, femeia cu esarfa. Individul e adunat

    spre sine insusi. Membrele nu se detaseaza de masa corpului.

    Numai regii erau sculptati in piatra. Oamenii de rand sunt reprezentati in argila,

    dar pastreaza stilul. Se evita protuberantele si bratele sunt alipite.

    Argila, ca material de constructie, impune trasaturi.

  • Pictura se supune acelorasi canoane ca cea egipteana.

    Arta greaca

    1. Periodizare:

    -Cicladica: 2800 2200

    -cretano-minoica 2200 1600

    -miceniana 1550 1150

    Arta cicladica: forme abstractizate in sculptura, se realizeaza in roca dura (In

    insulele Cicladice exista asa ceva, spre deosebire de Orient).

    .Cantaretul la flaut.

    Abstractizarea formei si horror vacui .

    Scene din viata cotidiana.

    Arta minoica: Se dezvolta in Creta si isi ia numele de la regele Minos.

    In arhitectura, se ramarca palatul Knossos, dezvoltat in timp. Coloana este mai

    subtire la baza, semn ca functia este preponderent estetica.

    Pictura are doua stiluri: al formelor impozante si al miniaturilor.

    Brun roscat pentru barbati

    Alb pentru carnatia feminina

    Albastru pt maimute

    Stilul caracteristic este fresca.

    Aspecte ale vietii cotidiene

    Zeita cu serpi: lucrare in faianta, cca 30 cm, reprezinta ideea zeitei redutabile,

    misterioase. Atitudinea este stereotipa. Majoritatea figurinelor sunt masculine

    din bronz, care poarta slip.

    Arta miceniana: Cetatea Mykene. Civilizatie terestra, continentala. Apar ziduri

    din blocuri masive de piatra (ciclopice)

    Tholos: Constructie funerara circulara, boltita in consola.

    Morminte de tip ingropat: formate din put vertical dreptunghiular care

    patrunde la mare adancime si, dintr-o camera cu pereti din moloane si argila,

    avand solul acoperit cu prundis, spatiul interior este acoperit cu grinzi,

    suportand strat de placi mari de sist sau impletitura dintr-o planta. Fiecare avea

    una sau mai multe stele.

    Pentru a orna manerul din lemn al armei si lama de bronz se folosesc fildes,

    aur, lapis lazuli sau cristal de stanca. Arta animaliera este prezenta pe butonul

    manerului.

    Cea mai importanta realizare este cea a pumnalelor damaschinate si incrustate

    cu email negru. Pe lama, se folosesc in decoratiuni aurul si argintul (se

    combina alb cu galben, pentru a intocmi un tablou inrudit cu fresca). Tema este

    cea a leilor si a antilopelor facand salturi pe un teren stancos.

    Locuinta: Megaron, sursa de inspiratie a templului grecesc. Forma

    dreptunghiulara, cu pronaos, camera si gaura in acoperis. Era mobilat cu lavite

  • si mese pentru mancat. In mijloc, vatra deasupra careia, in acoperis, se practica

    o gaura pentru fum. Acoperisul este in doua ape.

    Sculptura: Aur. Masca lui Agamemnon releva o noua conceptie despre putere.

    Grecia. Periodizare:

    1. Arhaic: XII - V iHr

    2. Clasic: V IV

    3. Elenistic: IV I

    4. Paleocrestina: I III

    Arhaic:

    1. Timpuriu: XII VIII

    2. Matur: VIII VII

    3. Tarziu: VII V

    Arhitectura:

    Ordinul doric: Partenon: Decoratia frontonului: Nasterea Atenei si disputa

    cu Poseidon pentru stapanirea Aticii; Metopele se repartizau intre 4

    legende razboinice prefigurand razboaiele medice si al caror simbolism se

    referea la triumful ordinii asupra haosului. Finalmente, friza ionica

    continua

    - Acoperis in doua ape, cu baza (timpan)

    - Friza: alternanta de triglife si metope

    - Arhitrava: monolitica. Se sprijina pe coloane

    - Coloana dorica: Capitel + fus

    - Capitel = abaca patrata si echina tronconica.

    - Fus: Strabatut de caneluri pe verticala.

    - Spatiile dintre caneluri sunt ascutite.

    - Stilobat.

    Ordinul ionic: Templul Atenei Nike

    - Fronton

    - Friza continua, decorata

    - Arhitrava din trei platbande subtiri suprapuse

    - Coloana: Capitel, fus, baza din 3 cercuri: convex concav convex

    - Geneza trebuie cautata in Orientul apropiat.

    - Capitel: Volute intoarse spre interior, inspiratie fiind rogojinile de pe

    casele orientale.

  • - Fus cu caneluri rotunjite.

    Secolele VIII VII: Stilul corintic, un ionic cu capitel diferit, decorat cu

    frunze de acant.

    Arhaicul matur: apar principiile triglifului.

    1. Trebuie sa cada pe axa coloanei

    2. Imparte in jumatate un intercolumnium

    3. Pe colturi vor fi numai triglife si nu metope. Pentru aceasta, se foloseste

    contractia simpla: Micsorarea primului intercolumnium cu jumatate din

    diferenta dintre latimea arhitravei si latimea triglifului.

    Perioada clasica: perioada de apogeu. Sec V-IV

    Se definitiveaza mecanismul artei grecesti, care se constituie din trei

    categorii estetice: ritm, armonie si masura.

    Armonia presupune simetrie si unitate intre componentele diferite ca sens.

    O constituie ritmul si simetria.

    Masura (Omul) este exterioara, interioara si absoluta.

    1. Exterioara: raportarea la om, la subiect, ca masura invariabila,

    determinandu-se, finalmente, scara operei.

    2. Interioara: compararea intregului la partile sale componente si pe

    acestea intre ele. Aceasta masura determina modulul, egal fie cu

    jumatate din suma razelor mica si mare ale coloanelor, fie cu latimea

    triglifului. Este partea invariabila la care se raporteaza intregul si partile

    lui componente.

    3. Masura absoluta este orchestrarea tuturor celorlalte.

    Respectarea celor trei principii a determinat necesitatea implementarii unor

    corective menite sa dea iluzia perfectiunii.

    1. Coloanele de pe colturi sunt mai groase, fiind proiectate pe cerul liber

    care devoreaza masa (Vitruvius).

    2. Coloanele de pe colturi sunt usor inclinate spre interior, pentru a crea

    iluzia de verticalitate.

    3. Entazisul: ingrosarea coloanei intre a doua si a treia treime, pentru a

    crea iluzia unei bombari la jumatate. Transforma coloana din element

    static in dinamic, dand iluzia sustinerii unei forte.

  • 4. Curbura pe orizontala (bombarea stilobatului), pentru ca o linie perfect

    orizontala privita de departe pare concava la mijloc.

    Organizarea acropolei se face la initiativa lui Pericles. Participa Fidias, Calicrates, Mnesigles,

    Ictinos ca arhitecti.

    Propileele: intrare monumentala pe latura de vest a Acropolei. Probabil, construite de

    Mnesicles, ca si Erechteionul.

    Erehteionul: cel mai sacru loc de pe Acropole. Stil ionic. Prezinta cariatide.

    Templul Atenei Nike: ionic.

    Templul Athenei Parthenos: doric.

    Secolul IV: Inclinare spre laic. Teatre, eclesioane, temple putine. Epidaur: teatru de 14.000

    locuri. Acustica perfecta. Arhitectura utilizeaza cadrul natural, la poalele unei mici inaltimi.

    Arhitectura elenistica: Dezmembrarea polisului, accentuata de imperialismul lui Filip II si Al.

    Macedon.

    Domina ionicul. Preocupare pt matematica si preferinta pentru decor imbunatatit. Rezulta un

    melanj cultural, din fondul grec si adstratul culturilor cucerite: elenismul, care presupune

    diversitate.

    Se elimina doricul

    Supradimensionalitate

    Pergam, in terase

    Odeon, atena.

    Sculptura Greciei Antice:

    -Arhaicul timpuriu: tendinta centrifuga in care membrele sunt departate de trup. Societatea

    este martiala, deci se necesita sugerarea dinamismului uman.

    Doua tehnici: Acrolit: statuie din lemn, exterior din roca; invesmantat in textile

    Tehnica hriselefantina: vesmantul din textile era inlocuit cu placute de aur si de fildes.

    Arhaicul matur: sculptura este dominata de tendinta centripeta, cu axe compozitionale si brate

    lipite de corp. Stilul sufera influente din Orientul apropiat.

  • Arhaicul tarziu: sinteza intre cele doua tendinte. Materialul predilect este roca dura. Lucrarea,

    in intregimea ei, se face din marmura si piatra.

    Secolul V: trecerea la perioada clasica se face prin stilul sever (Apollo, conducatorul de

    cvadriga, Zeus, nasterea Afrodidei . Aia cu sani.). Dominanta o constituie dinamismul.

    Miron: Discobolul

    Policlet: Doriforul

    Policlet introduce canonul in sculptura greaca. Corpul trebuia sa fie de 100 de ori mai inalt

    decat latimea degetului, de 7 ori mai inalt decat capul, de 10 ori decat fata, iar palma sa fie cat

    fata.

    Dinamismul este sugerat prin linia sigmoida a coloanei vertebrale.

    Fidias: lucrari supradimensionale. Athena, Zeus. Realizeaza sculpturi supradimensionale fara

    modul (supradimensionalitatea impune corective pentru respectarea masurii exterioare a

    operei).

    Secolul al IV-lea este dominat de creatia patetica a lui Scopax: menada dansand. Influentat de

    cultele orientale irationale.

    In sec. V, nu se identifica realitatea imediata. Se creeaza o imagine idealizata a omului, deci

    arta nu este realista. Se genereaza Kalokagaton: imbinarea armonioasa a individului.

    Praxiteles: lirism (Hermes si Dionis copil; adolescenti tineri, senzuali (pedobear)

    Lisip face sinteza intre lirism si patetism.

    Sculptura elenistica: Scoala din Pergam (ionic, supradimensional)

    Rhodos: reprezentativ, grupul Laocoon.

    Arta bizantina

    Trecerea de la arta elenistica la cea bizantina se face prin arta paleocrestina. Pe fondul unei

    oficializari a trivialului, in secolul I, crestinismul vine ca o revolutie ideologica ce promite

  • egalitatea, inlocuirea stapanirii terestre cu una perfecta, divina, salvarea sufletului. Se

    raspandeste foarte rapid.

    Ca urmare a primelor scrieri crestine, apar primele manifestari artistice, intai in arhitectura

    funerara. Contaminarea crestinismului cu elemente orientale duce la inlocuirea vechii traditii

    a incinerarii cu inhumarea. Apare CUBICULA, camera funerara. Cei mai avuti crestini

    comandau decorarea spatiului funerar. Temele erau de traditie pagana: farul, ancora,

    porumbelul. Chiar si ideea cinei, a ospatului, isi are originile in tema pagana a vanatorii

    mistretului din Calidon.

    Alte teme tratate sunt cele vechi-testamentare, ca Iona sau Noe. Noul testament inspira

    tratarea unor teme precum Iisus inviind pe lazar sau iisus la fantana cu samariteanca. Arta are

    o dimensiune didactica, mai mult decat decorativa.

    Arta bizantina: Numele: Byzantion, colonia Megarei, aflata pe locul unde va fi construit

    Constantinopolul.

    Cronologie: debuteaza cu orasul C-tinopol si apune la 29 mai 1453, dar limitele sunt doar

    jaloane. Arta bizantina exista si in secolul al XVI-lea.

    Caracerul artei bizantine: Preamareste caracterul autocrat al Imp Bizantin (ipostaza de

    autocrator a basileului), supunerea in vointa divina. La baza artei bizantine stau ideologia

    crestina si caracterul grec-oriental al spatiului.

    Arta: exalta maretia supranaturala a basileului (isapostolis) si a Bisericii. Indeplineste fonctia

    prin crearea cadrului somptuos al vietii imperiale.

    Are caracter crestin. Subiectele sunt impuse de textele religioase.

    Arhitectura:

    Singurele modalitati de intalnire sunt agapele (adunari ale crestinilor; mese comune, sub

    indrumarea unui supraveghetor care devine episcop, apoi patriarh). Dupa Edictul de la

    Milano, Biserica are nevoie de spatii arhitecturale pentru propagarea crestinismului. Templele

    pagane erau improprii, fiind prea mici.

    Arhitectii adopta planul Basilicii Forense, constructie civila careia i se elimina coloanele de

    pe doua laturi, iar celelalte se imping spre centru. Exida devine altar.

    Componenta:

    Sanctuar (altar, proscomidie, diaconicon)

    Naos

    Pronaos

  • Basilica va avea, obligatoriu, o nava centrala si doua nave laterale cel putin. Nava centrala

    este mai inalta. Nu orice biserica trinavata este basilica.

    La Basilica Sf. Petru din Roma (324-49) apare transeptul: spatiu arhitectural cu dezvoltare

    transversala, care separa altarul de naos. Este nevoie de el ca sa acomodeze suita de preoti a

    patriarhului.

    Planul Central polilob: spatii organizate in jurul unuia central

    1. Circular polilob

    2. Patrat: patrulob, patruconc, cruciform.

    Dreptunghiular: treflat, triconc.

    Absidele: solutii pentru plasarea personalului numeros, la fel ca transeptul.

    Sf Sofia: basilica cu cupola

    Crucea greaca: simpla, complexa (bratele sunt egale, iar dreptunghiul este vizibil la exterior)

    Sisteme de boltire:

    1. Tavanul, oglinda care se sprijina pe doi pereti. Latimea navei trebuie sa fie mica.

    2. Bolta (cupola):

    - Semicilindrica aderenta spatiului longitudinal. Principiul arcului,

    vechi de la 700 a.Hr. Se multiplica arcul.

    - Bolta in blocaj: pe un schelet semicircular se toarna un material usor, se

    intareste si se indeparteaza scheletul

    Cupola este un element specific spatiului circular. Se cunostea cupola in consola, care se va

    adapta spatiului patrat.

    Trecerea de la patrat la cerc, in patru colturi, se face prin pandantivi. Pe cercul rezultat se

    aseaza cupola.

    Sf Sofia: Diametru de 31 de metri. Este construita in 537, in timpul lui Iustinian, de arhitectii

    Antemius si Isidor din Milet. 4 piloni formeaza patratul de baza. In 568, se prabuseste la un

    cutremur. Se reface de catre nepotul lui Isidor, care ridica bolta pe un tambur fragmentat cu

    ferestre si construieste doi contraforti.

    Sculptura. Mozaicul. Pictura.

  • Artele figurative evoca in imagini divinitatea si invataturile ei. Sculptura, mozaicul si pictura

    au fost deteriorate de disputa teologica privint natura lui Iisus si raportul dintre Tata si fiu sau

    dintre Tata, Fiu si Fecioara Maria.

    Arianismul considera pe Iisus ca o emanatie a lui D-zeu, nu cosubstantial. Conciliul de la

    Efes, din 431, declara ca Dumnezeu Fiul este de natura divina. Ca atare, sculptura are de

    suferit, iar pictura si mozaicul sunt privilegiate. In acelasi timp, sunt supuse abstractizarii

    figurilor.

    Mozaicul: apare la egipteni si la romani, cu rol de paviment in bai si sali. Trebuie realizat din

    placute bine slefuite. Mozaicul bizantin este parietal (ca sa nu calci pe Hristos). Ilustreaza

    divinitatea si dogmele ei, rar figuri laice. Este realizat din piese foarte mici, pana la 2-3 mm,

    cu spartura la vedere. Rezulta un efect multifatetat, ceea ce da nastere, la lumina soarelui, unei

    atmosfere unice.

    Iconoclasmul: doctrina pauliciana a negarii institutiei bisericesti si a interzicerii

    reprezentarilor figurative ale divinitatii.

    Iconodulii se vad nevoiti, pe fondul disputei iconoclaste, sa abstractizeze figurile, pentru a nu

    fi acuzati de materializarea divinitatii:

    1. Preferinta pentru figuri supradimensionate: proportia de 1/9 intre cap si corp.

    2. Tratarea simpla, fara modelare, a costumelor;

    3. Spiritualizarea figurii spre expresii transcendentale, obrajui supti, ochi adanciti in

    orbite, tratarea accentuata a umbrelor.

    In dinastia macedoneana, se disting doua scoli de pictura: Constantinopolitana (a palatului)

    sau bibliotecareasca, definita prin manifestari ce frizeaza profanul, cu un stil naturalist, bazat

    nu pe observatia directa a modelului, ci pe inspiratia din manuscrisele vechi elenistice; si

    scoala monahala, promovata de monifiziti, cu tendinta spre abstractizare. O a treia scoala care

    se naste constituie sinteza dintre primele doua.

    Panglica din par (tenia): Scoala constantinopolitana.

    Iconografia: Se cristalizeaza programul iconografic (ordonarea temelor pe peretii bisericii.

    1. Cupola centrala: Biserica cereasca, cu Iisus pantocrator tinand Biblia in stanga si

    binecuvantand cu dreapta

    2. Pe tamburul turlei, in registre succesive, serafimi, heruvimi, prooroci, apostoli, pana la

    pandantiv.

    3. Pe pandantiv: evanghelistii sau simbolurile lor.

    4. Altarul prezinta temele centrale ale Liturghiei: nasterea miraculoasa si jertfa.

  • 5. Registrul urmator prezinta scene care ilustreaza impartasirea apostolilor si spalarea lor

    pe picioare (dogme ale mantujirii si umilintei.

    6. Naosul este deidcat vietii sfintilor, prioritar fiind patronul bisericii.

    Arta romanica:

    Termen conventional, adoptat in sec. XIX, imprumutat de la filologi.

    Cronologie: 950 1250

    1. Preromanic: 950 1050

    2. Romanic matur: 1050 sec al XII-lea

    3. Romanic tarziu: sec. al XIII-lea.

    Punctul de plecare il constituie arta carolingiana, careia i se adauga aportul popoarelor

    incadrate noii oranduiri.

    Realizatorii: meseriasi ai ordinelor calugaresti benedictin, cistercian etc.

    Caracterul este transcendental. In arhitectura laica: castelul.

    Porti ferecate, in centru fiind un donjon masiv care era ultimul loc de aparare. Castelul

    marelui feudal. Metereze cu deschideri mici, trapezoidale.

    Planul: dreptunghiular sau patrat la campie. Turnurile sunt in colturi si la intrare. Sunt

    inconjurate de sant cu apa.

    Arhitectura religioasa: pluralitate de planuri.

    1. Plan sala, cu o nava si turn pe altar. Uneori, turnul apare la capatul vestic. Ferestrele

    sunt la inaltime, din ratiuni de aparare (Bis. Din Strei, sec. al XIII-lea)

    2. Plan basilical cu 3 nave

    3. Plan basilican cu mai mult de 3 nave si transept trinavat (Domul din Pisa).

    Predomina plinul asupra golului.

    Un element de unicitate: gradina, reminiscenta precrestina, unde stau proaspetii

    convertiti care inca nu au acces in biserica.

    Sisteme de boltire:

    1. Acoperisul pe barne (tavanit). Limitat de lungimea grinzilor.

  • 2. Bolta semicilindrica: se construieste in blocaj si este dublata cu arce-dublouri

    (dubleaza bolta la intrados)

    3. Multiplicarea arcului

    4. Bolta in cruce: Intretaierea a doua bolti semicilindrice de diametre egale. Rezulta un

    patrat.

    Practicarea boltii in cruce este greu de realizat. Arcul este elicoidal si se construieste din

    boltari diferitde la unul la altul (stereometric). Cheia de bolta este ultimul boltar.

    Arta gotica

    Termenul este peiorativ, folosit de artistii renasterii pentru a desemna arta Evului Mediu

    ca fiind barbara.

    Periodizare:

    1. Timpuriu (1140 1220)

    2. Matur (1220 1350)

    3. Tarziu (1350 1550)

    Succesorul nemijlocit al romanicului, deosebindu-se printr-o serie de elemente

    structive, de rezistenta ce privesc rezolvarea problemelor de boltire si sprijinire.

    Utilizarea consecventa si exclusiva a boltii in cruce pe ogiva.

    Sprijin: Consola si stalpul (interior); contrafortul si arcul butant (exterior).

    Oigva (augere, a sprijini): arcuri de sprijin dispuse crucis care dubleaza la intrados muchiile

    boltii in cruce. Se construiesc independent, dupa care se aseaza panzele boltii.

    Contrafortul: pilon de zidarie, dispus in punctele de maxima greutate a boltii din interior,

    anihiland impingerile din afara.

    Arcul butant: componenta a contrafortilor, cu doua puncte de sprijin: unul superior (propteste

    bolta), unul inferior, pe contrafort.

    Arcul frant: obtuz, echilateral, ascutit. Sporeste rezistenta, mareste inaltimea.

    1. Sporirea dimensiunilor orizontale si mai ales verticale: 1:2,75 (Noyon), 1:3,1

    (Amiens); 1:3,45 (Beauvais) Gotic matur

    2. Sporirea dimensiunilor golurilor: Determina predominanta golului asupra plinului,

    spre deosebire de arhitecura romanica.

    Catedrala se constituie din trei nivele: parter, etaj (gineceu) plus galerie de ferestre largi si

    inalte.

  • Caracteristici ale goticului matur: numarul clerului sporeste. Se mareste corul. Unor

    biserici cu trei nave si transept trinavat ii corespunde un cor cu 5-7 absidiole.

    Portalul gotic: usciori, arhitrava, arce, luneta, arhibolta.

    Dupa goticul matur, pe masura ce mesterii se perfectioneaza, apare o bolta in panza de

    paianjen, care nu mai acopera un patrat, ci un hexagon, heptagon, octogon etc.

    Apar stiluri gotice nationale (Germania: verticalitate; Franta echilibru intre inaltime si

    latime; Anglia: orizontalitate).

    Artele figurative.

    Isi largesc aria tematica, de oarece decoreaza si constructiile laice.

    Arhitectura gotica determina mutatii in prioritatile artelor figurative. Mozaicul dispare, din

    lipsa suportului.

    Pictura murala decade. Se dezvolta cea de sevalet, pe suport de lemn sau de panza.

    Sculptura are rol principal in decorarea edificiilor gotice. Ofera spatii, posibilitati largi de

    amplasare, insasi structura edificiului gotic necesitand o interpretare plastica.

    1. Sculptura. Sta sub semnul teologiei, careia i se subordoneaza toate celelalte teme.

    Nu se ajunsese la o cunoastere corecta a corpului uman, deci sculptorii suplinesc acest

    lucru prin draparea cu vesminte. Se elaboreaza un limbaj al faldurilor, de la predominanta

    verticalitatii la intretaiere si rupere in zonele agitate. Trebuie ca acest limbaj sa sublinieze

    starile psihice ale personajelor. In evolutie, se face trecerea de la frontalitate la diversitatea

    de atitudini.

    2. Pictura. Vitraliul: spatiile vidate din arhitectura gotica se cereau obturate. Spatiul era

    impartit in zeci de elemente, delimitate cu otel sau piatra pe care se aseaza

    plumb.Initial se foloseau mica si alabastrul bine slefuit, dar erau foarte scumpe. Se

    ajunge la utilizarea sticlei.

    Pictura murala decade. Pentru o durata, in Italia, se foloseste. Cimabuio si Giotto fac

    trecerea de la traditia bizantina la pictura gotica.

    Bognisennio: lucreaza madone, reprezentate tronand cu pruncul, inconjurate de sfinti.

    Giotto decoreaza, la Padova, capela Scovergni (1305). Se preocupa de perspectiva.

    Duccio di Buonninsegna: rupt de Bizant.

    (Flamanzii sunt in slide-uri. Perspectiva se realizeaza fie prin ferestre, fie prin oglinzi).

  • Renasterea

    Termenul a fost utilizat pentru prima data de catre Georgio Vasau, la inceputul sec XVI.

    Renasterea dureaza intre sec XV si primele sapte decenii din sec XVI. Joules Michelet utiliza

    termenul de renastere in vol. 3 din Istoria Frantei, consacrat sec al XVI lea iar Jakob

    Bruckhardt in Cultura Renasterii in Italia adopta definitia lui Michelet dar precizeaza

    sensurile, care sunt acceptate de istoriografia contemporana.

    1. Sub aspect socio-economic Renasterea inseamna si aparitia burgheziei bancare si

    comerciale si destramarea feudalismului. Acest fenomen a cuprins peninsula Italica la

    sf. Sec IV si inceput de sec XVI. Apar manufacturi si noi clasa sociale cum ar fi

    burghezia si muncitorul salariat, si putem observa o mutare a vietii sociale cotidiene

    de la sat la oras care cunoaste o dezvoltare deosebita.

    2. Pe plan politic, noua clasa preia puterea, deoarece regimul nobiliar, arhaic si risipitor

    este incompatibil cu interesele burgheziei care este industriala si comerciala, si preia

    puterea prin administratie, justitie si finante iar statul va sluji in slujba acestor noi

    servicii.

    3. In plan extern relatiile interstatale sunt determinate de apararea pietii de competitia

    straina , tot acuma apar si granitele, iar competitia genereaza razboaie.

    4. Pe plan cultural artistic, in statele rationale este tradus Vechiul si Noul Testament.

    Fenomenul este stimulat de Reforma Protestanta din Germania, Anglia Franta, Tarile

    de Jos, iar formarea statelor nationale duce la emanciparea Bisericilor. Se redefineste

    rolul omului si avansul in fizica si mecanica bazat pe principul experiment cunoastere

    in pricipiu se redefineste rolul omului in societate si natura, plus studierea Antichitatii

    clasice.

    5. Caracteristici.Arta se laicizeaza deoarece se pune accentul pe nevoile omului si

    placerile sale si nu pe sentimentul mantuirii, in acest sens Fecioara Maria apare pictata

    cu caracteristici feminine normale. Arta este una realista, prin continut si prin

    destinatie, prin continut devine profana si aproape de realitate pe care cauta sa o

    surprinda in esenta sa.

  • Pentru Da Vinci natura incepe cu legea si sfarseste cu experienta. Arta este realista

    prin destinatie pentru ca se pune in slujba omului, patruzand in toate domeniile vietii,

    pentru a o face mai bogata. In locuinte, mobilierul si imbracaminte sunt mai

    somptuoase.

    6. Periodizarea:

    a) Renasterea timpurie (sec XV)

    b) Renasterea matura (1500-1530)

    c) Renasterea Tarzie (1530-1570)

    Arhitectura renascentista.Leon Batista Alberti(1404-1472) pune bazele principiilor, fiind un

    precursor al lui Da Vinci.

    a) La elaborarea unui proiect de locuinta trebuie avute in vedere

    trei elemente, destinatia, comoditatea, demnitatea pentru ca

    edificiul trebuie sa fie reprezentativ.

    b) Subliniaza rolul ambiantei

    c) Subliniaza relatia limbaj morfologic-destinatioe-material-

    ambianta.

    d) Ideea de frumusete care va consta in armonia proportiilor

    subliniate metaforic.

    e) Scarile nu se trateaza ca accesoriu secundar. Trebuie puse in

    evidenta in corpul cladirii, recomanda pauza.

    7. Principii ale arhitecturii. Realizarea armoniei proportiilor. Stabileste un raport intre

    proportiile unui obiect intre una mai mica si una mai mare, si intre cea din om si

    edificiu in totalitatea sa surprins in ecuatie : 16:25=25:39 ; radical 5+1supra2=1,618

    E(plm chestia aia)

    8. Modul de articulare a fatadelor care se face prin cornise prelungite orizontal iar pe

    verticala sunt folosite coloane si pilastri.

    9. Utilizarea de elemente din arhitectura antica, coloane pilastri si frontoane.

    10. Apareiajul trebuie sa fie gradat, parterul trebuie realizat din blocuri mari de piatra de

    rau sau de cariera in rustica taraneste. Nivelele urmatoare trebuie realizate din piatra

    dimensionata mai mare -> mai mic si slefuita. Acest principiu apare la palatele

    Medici, Potti.

    Sculptura:

    Omul este reprezentat ca fiind o intruchipare a perfectiunii fiind idealul frumusetii si

    intelectului, acestea fiind rezultatul vointei sale si nu un fapt divin. Omul este prezentat in

    splendoarea fortelor sale fizice dar si intelectual, dar in acelasi timp este prezentat intr-un

    mod realist si psihologic. Astfel de reprezentari incep cu secolul XV odata cu Lorenzo

    Ghiberti si Donattelo (donato di betto bardi) reprezentantii Renasterii Timpurii in

    sculptura. Creatia fundamentala a lui Ghiberti o reprezinta realizarea portilor de bronz ale

    bisericii baptiste din Florenta lucrare care a durat lucrare care a durat din 1402 pana in

    1452. Donatello trateaza tema lui David un ronde bosse in bronz, David fiind prezentat

    degajat si constient. Contrapostul, arcuirea soldului corespondent piciorului de sprijin.

  • Profetul Habacuc, sondarea psihologica a personajului, se prezinta un om in varsta, dul

    care a vazut de toate la viata sa, un cinic mai pe scurt.

    Statuia ecvestra Gattamelata din Padova.

    Andrea del Verrocchio(1435-1488)

    Orsanmichele, Florenta.Hristos si Toma Necredinciosul. Amplasamentul personajelor

    aflate in dialog, Iisus se vede preponderent frontal, Toma este surprins din profil.

    Vesmintele sunt tratate in spiritul traditie gotice. Elaboreaza un limbaj al faldurilor, de la

    faza liniara la cea a faldurilor motorice in linii centrice, pana la faza agitata a ruperii

    faldurilor. Portret de femeie in traditia clasica a portretului roman. Statuia ecvestra a lui

    Colleoni, care exprima dinamismul.

    Michelangelo Buenarotti.Sculptura Renasterii mature si tarzii.

    Se naste la 1475 si studiaza cu Domenico Ghirlandaio, printre primele lucrari putem

    enumera, Madonna de la Scala.

    Bachus (1497-1499) cumparat de Lorenzo di Medici, aceasta sculptura reprezinta indealul

    Renasterii, in sculptura trebuind evitata expunerea partii dorsala mai ales nud, dar

    problema este rezolvata de micul zeu Pan care il acopera pe Bachus.

    David (1501-1504) Galleria dellAcademia. Idealul de fata, de constiinta a valorii de sine.

    Personajul este pregatit sa se arunce, dar este relaxat, fiind concentrat ceea ce se citeste pe

    chip. Lucrarea la 4,33m este supradimensionata.

    Sclav trezindu-se (tema libertatii). Face parte dintr-o intreaga suita de statui de sclavi.

    Moise 2,35m sezand apare ca un intelept.

    Mormantul lui Lorenzo di Medici.

    Pieta (1498-1499), tema l-a bantuit toata viata, lucrarea se afla in Basilica San Pietro.

    Pieta Palestina (1534-1536), gandeste coborarea de pe crucce, iar Ioan pare a fi un

    autoportret.

    Pieta Rondanini (1555-1564), sacrificiul uman.

    Pictura Renasterii.

    Ca intreaga arta se laicizeaza si pictura prin continut si destinatie, tematica picturii

    renascentiste a fost determinata de destinatie si diferentiata de pozitia sociala a

    comandatarului, ideosebi de cea profana care cuprinde portrete de familie, portrete, teme

    de inspiratie mitologica sau din realitatea imediata prezentate in clip alegoric.

    Probleme de care s-au lovit pictorii renasterii, au fost de natura tehnica si de imbogatire a

    mijloacelor de expresie artistica, cum ar fi identificarea de noi agenti si solventi cromatici

    cum ar fi uleiul aceasta intrebuintare fiind descoperita de Van Eyck, precum si schimbarea

  • raportului dintre culori in armonia de ansamblu, realizarea proiectia perspectivei liniare

    cat si aeriene.

    Renascentistii cauta rezolvari stiintifice pentru toate problemele cum ar fi si utilizarea

    culorilor in abordarea perspectivei metoda utilizata in sec XV in Renasterea Timpurie.

    Scoala Florentina.

    Pictori renumiti ai scolii florentine:

    Fra Angelico (1387-1455). Incoronarea Fecioarei. A fost preocupat de tematica religioasa.

    Perspectiva aeriana se stabileste prin culori lumini si umbre.

    Masaccio (1401-1428) laicizeaza schemele iconografiei introducand elemente de viata

    cotidiana ( Tributul, Capela Brancacci). Incepe o noua directie in interpretarea

    dramaticului (Rastignirea)

    Domenico Ghirlandaio (1445-1494). Reia perspectiva de la Castagno in Batranul cu

    nepotul reprezentativa pentru Renastere. Batranul este bolnav de cancer si se sugereaza

    dragostea .

    Sandro Boticelli (1445-1510) (Nasterea Venerei). Exprima insusiri umane prin forme

    fizice, profiluri pure. Personajele lui nu sunt pline de viata, creaza un personaj meditativ,

    palid; Incoronarea Fecioarei.

    Scoala din Padova.

    Pictori renumiti ai scolii din Padova:

    Andrea Mantegna (1431-1506). Identifica noi mijloace de exprimare. Hristos mort,

    cadavru vazut perpendicular de la talpi restrans.

    Rafael Sanzio (1483-1520). Scoala din Atena, Logodna Fecioarei. Zaharia cheama

    pretendentii a doua zi cu cate un bat, viitorul sot venind ultimul pe capul acestuia

    asezandu-se un porumbel iar din bat infloreste un crin, iar spatiul arhitectural este

    renascentist, tot Rafael decoreaza si apartamentul papal.

    Leonardo da Vinci. Cina cea de Taina. Mona Lisa, Sf. Ana, Fecioara, Iisus. Leonardo a

    fost preocupat de raportul dintre lumina si umbra. Considera ca nimic din natura nu este

    independent.

    Michelangelo. Capela Sixtina (1508-1512). Pictura lui Michelangelo are acente

    sculpturale. Judecata de Apoi (1538-1541).

    Arta medievala pe teritoriul Romaniei

  • . Arhitectura ecleziastica. Pentru secolele IX XIV, arta sta sub semnul influentelor

    exterioare, fie sud Dunarene pe filiera bulgara, sarba sau constantinopolitana, fie din Apus,

    din Transilvania, sau de la nord, din Polonia. Influentele nordice, poloneze, sunt sesizabile si

    in arhitectura laica (ridicarea cetatilor).

    Planuri:

    1. Planul sala. Transilvania, Maramures, la sud si est de Carpati. Biserica de la strei: nava

    plus altar dreptunghiular, avand in partea opusa un turn clopotnita. Se dateaza in a

    doua jumatate a secolului al XIII-lea. Turnul: influenta romanica. Ferestrele sunt

    foarte sus. Biserica este una de curte feudala, cu rol de aparare, de ultim refugiu.

    Constructiile de piatra capatasera o nuanta politica, asa ca erau interzise in

    Transilvania, pana la invazia mongola.

    2. Plan treflat: Niculitel, XII. Absidele pleaca una dintr-alta; Giulesti (XIII XIV)

    biserica de zid, 8,8 metri, altar semicircular.

    3. Planul cruce greaca simpla: Cea mai veche: Sf. Nicolae Domnesc, Curtea de Arges

    (1250-60); Sf. Atanasie, Niculitel (1330 1350), Biserica Densus (XIII), cu turn

    romanic si pictura de secol XV.

    Arhitectura ecleziastica de lemn.

    Materialul de constructie dicteaza logica edificiului. In lemn, dezvoltarea se face pe

    lungime. Bisericile de zid sunt apanajul fortei materiale a nobililor, deci cele de lemn sunt

    simple biserici satesti sau manastiresti. Fiecare comunitate rurala avea cate o biserica de

    lemn.

    Putna: Mutata de la Dorobat de Stefan cel Mare, ar fi vechea manastire a Putnei, existenta

    la 1469-70.

    Radauti: Sf. Nicolae Domnesc (Petru I Musat). Sub ea, exista o biserica de sec. XIV, unde

    s-au inhumat Bogdan si Latcu.

    Suceava, XIV, sub Sf. Treime. Trotus (XIV).

    Biserica de secol XVIII de la Radauti pe Prut arata caracterul lent al mutatiilor in arta

    traditionala.

    Arta populara: anonima; colectiva; de lunga durata (modificari lente; planul de secol XIII

    supravietuieste in XIX.)

  • Arhitectura de zid: Planul sala dreptunghiular, caracteristic secolelor XIV XV: Cuhea

    (MM), Orheiul Vechi, Netezi.

    Planul triconc:

    1. Cu cupola pe naos: Vodita, sec XIV;

    2. Cu semicilindru longitudinal: Sf. Treime, Siret, dupa 1375; Vordicereii Mari, Suceava;

    Volovat; Humoru Vechi.

    3. Cu turla pe naos: Tismana, Cozia, Moldovita Veche (XIV-XV).

    Particularitatea consta in turla din fata altarului, pe naos. Construirea unei turle

    presupune cunostinte superioare, iar impingerile trebuie anihilate. Mestesugul acesta

    vine din Serbia si este adus de Nicodim; In timpul lui Mircea cel Batran, se folosesc

    pandantivi si arcuri.

    Manastirea Bistrita: apare prima gropnita (triconc dezvoltat).

    Plan mixt: intr-un plan sala, absidele laterale sunt in grosimea zidurilor, nu in afara lor.

    Probota, 1465. Incepe sub Al. cel Bun. Trebuiau sa fie acolo ingropati parintii lui

    Stefan cel Mare.

    Plan treflat: Targoviste, 1395.

    Plan cruce cu brate libere: Sf. Dumitru, Suceava

    Plan cruce greaca simpla: Mirauti, Suceava -1400.

    Cruce greaca complexa: Nicolae Domnesc.

    Datarea: Inceputa de Basarab Voievod in 1352. Cand un stalp era pe la 2 metri

    inaltime, pe mortarul umed apare o inscriptie: La Campul Lung a murit Basarab

    Voievod. Sapaturile releva o moneda a lui Stratimir (1361-64). Pe baza ei, se dateaza

    in vremea lui Vladislav I. Inspiratia este constantinopolitana.

    Romanic/gotic incipient: Campulung, Rdauti, Giulesti. Boltirea se face in semicilindru

    frant. MNavele laterale, la fel, transversal. Exista bolti dispuse paralel cu

    semicilindrul. Sistemul acesta tine de romanicul tarziu si vine din zona Austriei,

    Ungariei sau Poloniei.

    Arta crestina in Tarile Romane sec XV-XVI

    Perioada de sinteza cand mesterii locali stapanesc cu desavarsire sistemul de construire.

    Biserica mare domneasca din Targoviste tot in cruce greaca inscrisa.

    Planul longitudinal: Dolhestii Mari/Biserica de la Balinesti (Ioan Tautul) sfintita in 1499.

    Planul triconc: Planul cu cea mai mare raspandire.

  • 1. Triconc cu pronaos supralargit. Cupola este ridicata pe trampe care sunt deasupra

    patratului.

    2. Triconc simplu, cu bolta naosului pe pandantivi si arce piezise. Biserica de la Patrauti

    si inca o biserica la Mileseuti. Biserica de la Voronet si biserica de la Harlau.

    3. Triconc dezvoltat. Sf. Gheorghe de la Suceava ( Moastele Sf. Ioan cel Nou) inceputul

    constructiei, in timpul lui Bogdan III-lea Stefanita, urmandu-i Petru Rares, modelul e

    reluat la Probota. Manastirea de la Galata a lui Petru Schiopu, manastirea Sucevita,

    ctitorie a Movilestilor.

    4. Planul mixt. Manastirea Razboieni ( Stefan cel Mare ), biserica Arbore ( Luca

    Arbore), biserica de la Dobravat, biserica de la Slatina ctitorie a lui Lapusneanu.

    Pictura exterioara.

    Istoriografia a abordat chestiunea inca din timpul cronicarilor, dar incepand cu sec XIX

    fenomenul a intrat in atentia istoriografiei europene.

    Joseph Strizygousky, profesor de arta la Univ. din Viena 1913-1914

    In perioada interbelica apare o lucrare de mari dimensiuni in franceza I. D. Stefanescu.

    Studii privind pictura asupra inceputurilor si asupra originilor, au publicat Andrei Graban,

    Gabriel Micle. Dupa WW2, numarul celor care s-au ocupat a crescut simtitor, Sorin Vilea,

    Virgil Vataseanu, G. Nastase, ION SOLCANU.

    Astazi mai sunt resturi de fresce la Balinesti, Cosula, Sf. Fecioara din Baia, Sf. Dumitru si

    Sf. Gheorghe din Suceava, dar pe alte cinci, Arbure, Humor, Moldovita, Voronet,

    Sucevita, frescele se pastreaza fie, in totalitate, cazul de la Sucevita, Voronet, fie partial

    precum cele de Arbure.

    Voronet- Stefan cel Mare 1488

    Sucevita- testamentul picturii din Moldova.

    Originile picturii exterioare, in istoriografie si-au format loc numeroase opinii, cautand sa

    vada de unde vine aceasta deprindere, unii au considerat ca ar fi de origine iraniana

    mazdeista. O alta opinie plaseaza originile prin Armenia, de unde a trecut prin Bulgaria,

    pentru ca in Bulgaria exista biserici cu pictura exterioara. Dupa altii ar fi venit prin Serbia,

    George Bolj se baza pe faptul ca pe malul lacului Prespa la cateva biserici s-au identificat

    urme de picturi exterioare. Dupa altii acest obicei a fost adus din Italia, obiceiul de a picta

    suprafete largi.

    Obiceiul apare si in Transilvania la inceput de sec XV in ce conditii s-au folosit aceste

    tehnici in Moldova greu de stiut.

    Inceputurile.

    1. Inceputurile picturii exterioare trebuie plasate in vremea lui Petru Rares (1527-

    1538/1542-1546), dar bisericile au fost ridicate in timpul lui Stefan cel Mare.

  • 2. Picturile exterioare incep in timpul lui Stefan cel Mare afirmatie a lui Dumitru Nastase

    sustinuta si de ION SOLCANU.

    Se lucreaza la exterior din mai pana in septembrie cam asta era perioada propice

    pictarii.

    Concluzia daca au pastrat decorul din abside este din cauza ca aparuse decorul

    pictural. Una dintre cele trei biserici cu decor rural este biserica de la

    Arbure(1516):Turcii cei rai au distrus.

    Istoriografia.

    Programul a fost elaborat in timp. Sub raport tematic avem doua grupe.

    1. Temele principale: Arborele lui Iesei/Cinul cu ierarhia cereasca/Rugamintea tuturor

    absidelor/Imnul acatist/Judecata de Apoi.

    2. Temele secundare: erau plasate pe locuri secundare. Vamile vazduhului nu exista la

    toate bisericile/Parabola fiului risipitor/ Vieti de sfinti.

    A) Arborele lui Iesei are o tulpina care iese din Iesei iar din el pe arbore sunt

    urmasii sai de la David la Iisus, fiind arborele genealogic a lui Iisus. Tema

    aceasta este flancata de filozofii antici, pagani si de sibile. La Sucevita,

    filozofii, nu mai sunt pusi pe verticala ci pe orizontala.

    B) Cinul: Ipostazele bisericii ceresti, spre axul rasaritean al bisericii, unde sunt

    figurate, ipostazele dumnezeirii: Dumnezeu Tatal, Iisus Emanuel, Intruparea

    lui Iisus, Iisus ca mare preot, Sf. Patron al bisericii respective, Sf. Crostofor.

    Cea mai ampla pictura este la Sucevita cu 7 registre.

    Judecata de Apoi pictata de Ionascu Chiril.

    Baroc

    1.Termenul

    Termenul de baroc apare la mij. Sec XVIII ca un fenomen bizar si capricios, spre sec XIX

    termenul isi precizeaza sfera de referinta arhitectura din Italia, Benedetto Croce zicea despre

    baroc ca fiind Una din varietatile uratului.

    2. Originea

    Cuvantul de baroc isi are originea din port. barococo care devine barrueco semnificatia fiind o

    perla de mari dimensiuni, dar numele adevarat vine de la italianul Frederico Baroci. Motivul

    perlei se regaseste in arta si arhitectura, atingand apogeul in creatie lui Vermeer, acest curent

    fiind un opus categoric al clasicismului.

  • 3.Cadrul social-politic

    Pe fondul Reformei si Contra-reformei biserica catolica face apel la baroc,care isi atrage o

    serie de caracteristici cum ar fi extazul si patetismul, barocul sustine biserica punand in

    antiteza vesnicia, eternitatea dumnezeirii si efermeritatea vietii omului si promovand

    irationalismul. In sec XVII putem vorbi de un baroc aulic semnalizat printr-o compozitie

    deschisa. In arta baroca apare spirala mai ales in picturile lui Rubens cu tematica de

    vanatoare, intrucat adauga damatismul prin doua modalitati, cromatica indrazneata si o

    intensificare a den-obscurului.

    4. Pictura

    In Flandra ca reprezentanti ai barocului ii avem pe Rubens, si pe van Dyck, ultimul fiind un

    elev al lui Rubens.

    Rubens(1577-1640): Educatia la un colegiu iezuit. In 1608 pleaca la studii in Italia, unde il

    serveste pe ducele de Mantova, tot aici se casatoreste cu Isabelle. Creatia sa se poate imparti

    in subiecte mitologice, de vanatoare si portrete. Dupa moartea primei sotii acesta intra in

    diplomatie in 1627-30 fiind trimis in Spania unde Filip al 2-lea il ridica la rang nobiliar, acesta

    casatorindu-se cu nepoata sa Helene Fourmain.

    Van Dyck(1599-1641): Perioada 1616-1621 il gaseste pe acesta in atelierul lui Rubens, dupa

    care pleaca in Italia pana in 1627, dar cel mai mult ramane la Genova, dupa care revine la

    Anver dar finalul vietii il gaseste ca pictor al lui Carol I al Angliei o caracteristica a lui van

    Dyck ar fi motivul ferestrei.

    Pictura olandeza debuteaza cu o creatie a lui Franz Hans(1586-1666) si anume Portretul unei

    ghicitoare, care tine intr-o mana halba de bere iar pe umarul opus o bufnita, ideea de

    prevestitoare de rele, iar zambetul este un element adjustant dar este si o linie care evidentiaza

    introspectia psihologica.

    Rembrandt trateaza in pictura sa subiecte de mitologie greco-romana, portrete de grup, lectia

    de anatomie a profesorului Tulle.