conspect manual psihologie

13
Ipostazele si nivelurile psihicului Psihicul NU este omogen,uniform, nediferentiat, linear.Psihicul cunoaste o mare diferentiere si neuniformitate existentiala si functionala. Ipostazele psihicului: Psihic constient Psihic subconstient Psihic inconstient Constiinta este o forma suprema de psihic , acea forma prin care se realizeaza integrarea subiectiv- activa a tuturor fenomenelor vietii psihice si care permite raportarea continua a individului la mediu. Notiunea de constiinta se aplica doar la om. (constiinta = procesarea constienta) Caracteristicile constiintei: Procesarea constienta este o procesare cu stiinta.Ea presupune includerea particularului in general si identificarea generalului in particular. Procesarea constienta este o procesare cu scop, sau orientata spre scop.Scopurile izvorasc din realitate, din interactiunea omului cu mediul, nu din propria constiinta.Calitatea, claritatea si precizia scopurilor, depind de experienta, de necesitatile si particularitatile individului. Constiinta este o procesare anticipativa a realitatii, prin aceasta deosebirea dintre om si animal fiind esentiala, ireductibila. Constiinta are un caracter planificat.(omul isi organizeaza activitatea mental, o fragmenteaza in elemente componente, stabileste succesiunea realizarii lor, a ierarhiei lor, precizeaza scopul activitatii respective in raport cu alte activitati anterioare, sau care urmeaza sa fie realizate. Constiinta are un caracter creator.Omul proceseaza realitatea cu scopul de a o modifica, schimba, adapta, necesitatilor sale. Caracteristicile procesarii constiente Procesare cu stiinta Procesare cu scop Procesare anticipativa Procesare planificata Procesare transformativa Functiile constiintei Informational-cognitiva Finalista Anticipativ predictiva Reglatorie Creativa

Upload: diana-aliman

Post on 03-Aug-2015

262 views

Category:

Documents


8 download

TRANSCRIPT

Page 1: Conspect Manual Psihologie

Ipostazele si nivelurile psihicului

Psihicul NU este omogen,uniform, nediferentiat, linear.Psihicul cunoaste o mare diferentiere si

neuniformitate existentiala si functionala.

Ipostazele psihicului:

Psihic constient

Psihic subconstient

Psihic inconstient

Constiinta este o forma suprema de psihic , acea forma prin care se realizeaza integrarea subiectiv-

activa a tuturor fenomenelor vietii psihice si care permite raportarea continua a individului la mediu.

Notiunea de constiinta se aplica doar la om. (constiinta = procesarea constienta)

Caracteristicile constiintei:

Procesarea constienta este o procesare cu stiinta.Ea presupune includerea particularului in

general si identificarea generalului in particular.

Procesarea constienta este o procesare cu scop, sau orientata spre scop.Scopurile izvorasc din

realitate, din interactiunea omului cu mediul, nu din propria constiinta.Calitatea, claritatea si

precizia scopurilor, depind de experienta, de necesitatile si particularitatile individului.

Constiinta este o procesare anticipativa a realitatii, prin aceasta deosebirea dintre om si

animal fiind esentiala, ireductibila.

Constiinta are un caracter planificat.(omul isi organizeaza activitatea mental, o fragmenteaza in

elemente componente, stabileste succesiunea realizarii lor, a ierarhiei lor, precizeaza scopul

activitatii respective in raport cu alte activitati anterioare, sau care urmeaza sa fie realizate.

Constiinta are un caracter creator.Omul proceseaza realitatea cu scopul de a o modifica,

schimba, adapta, necesitatilor sale.

Caracteristicile procesarii constiente

• Procesare cu stiinta

• Procesare cu scop

• Procesare anticipativa

• Procesare planificata

• Procesare transformativa

Functiile constiintei

• Informational-cognitiva

• Finalista

• Anticipativ predictiva

• Reglatorie

• Creativa

Page 2: Conspect Manual Psihologie

In realizarea acestor particularitati intervin aproape toate procesele psihice:

Procesare cu stiinta arata importanta proceselor cognitive

Scopul exprima dorintele, necesitatile subiectului, antrenand planul afectiv-motivational

Caracterul anticipat si creator evidentiaza prezenta imaginatiei creatoare

Caracterul planificat – prezenta gandirii

Exista doua forme principale ale constiintei:

Constiinta individuala, sau constiinta individului (este constiinta fiecarui om, oglindind conditiile

specifice in care acesta a trait, , a evoluat, si si-a insusit in mod personal cultura colectivitatii.Ea

desemneaza felul individual in care simtim, stim, traim, intentionam, executam ceva).

Constiinta sociala

Formele constiintei individuale:

Constiinta obiectelor (omul isi da seama de obiectele care il inconjoara, de valoarea si

semnificatia lor)

Constiinta de sine (isi da seama de propria persoana, de locul ocupat in relatiile cu altii)

Constiinta altuia (isi da seama de existenta altor aomeni, care la randul lor au cunotinte,

atitudini, nazuinte)

Constiinta de grup (isi da seama de colectivul in care traieste , de particularitatile acestuia, de

scopul lui)

In plan subiectiv constiinta individuala se realizeaza in faze presupunand niveluri si grade diferite de

luciditate sau intelegere.

Stare de maxima acuitate si claritate a constiintei (starea de veghe)

Stare de acuitate moderata, sau minima (starea de atipire)

Umbrita, intunecata, slabita(stari de boala, de febra)

Total abolita (coma)

Subconstientul cuprinde toate actele , care candva au fost consitente, dar care in prezent, actual se

desfasoara in afara controlului constient

Subconstientul cuprinde toate acele cate care au trecut prin filtrul constiintei, si care se afla intr-o

stare latenta, de virtualitate psihica, dar care ar putea oricand redeveni activa.

Rolul subconstientului este acela de a media trecerile de la inconstient spre constient si invers.

Inconstientul este nivelul primar, bazal, de profunzime a organizarii psihicului, care, desi aconstient,

influenteaza viata psihica.

Inconstientul este acea formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse, conflicetele emotionale

generate de resorturile intime ale personalitatii.

Intre constient si inconstient exista urmatoarele tipuri de relatii:

Page 3: Conspect Manual Psihologie

Relatii circulare[continutul constientului poate trece in inconstient, urmand ca, in urma

transformarii lui, sa treaca din nou in constient (nu neaaparat tot continutul)]

Relatii de integrare si dominare unconstientului de catre constient

Relatii de dominare a constientului de catre inconstient

Relatii de echilibru si usoara pendulare intre constient si inconstient

Exercitii:

1.Usor, triunghiular,lemn,metal,

2.Elastic,piele sau deviat,metal,carabine,curea

3.Este o curea, din piele, flexibila,este maro,cusaturi,culori asemenatoare,catarame argintii,stransa

Constiinta obiectelor se manifesta mai slab la inceputul exercitiului.Pe masura ce subiectul isi foloseste

mai multe simturi, si interactioneaza mai mult cu obiectul primit, reuseste sa descopere mai precis

insusirile obiectului.Simtul definitoriu este vazul, care releva cele mai multe insusiri, in cel mai rapid

timp.

Descoperirea insusirilor depinde si de personalitatea subiectului, acesta neavand rabdare sa numeasca

toate caracteristicile obiectului, sau sa-l cerceteze cu atentie.Deasemenea, depinde si de constiinta

individuala in mare masura, subiectul posedand cunostinte care sa-I permita o identificare mai usoara a

obiectului.

Page 4: Conspect Manual Psihologie

1. SENZATIILE

Sunt procese psihice elementare prin care se semnalizeaza separat, sub forma unei imagini simple si

primare, insusirile complete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra

analizatorilor.

Analizatorul este un ansamblu care poseda o structura si functii specifice specializate in producerea

senzatiilor.

Senzatiile duc la aparitia imaginii senzoriale.La omul adult senzatiile nu sunt “senzatii pure”, ci sunt

implicate intr-o serie de procese mai complexe, cum ar fi perceptiile.

Cunoasterea insusirilor senzatiilor permite intelegerea rolului lor in activitatea omului, si gasirea unor cai

de optimizare a desfasurarii lor.

Insusirile senzatiilor

Calitatea

Este insusirea care diferentiaza o senzatie de alta.Ea depinde de doi factori principali:

o Natura stimulilor din mediul ambiant (unde electromagnetice,vibratii ale

aerului,substante volatile, etc)

o Specificul functionarii fiecarui analizator

Intensitatea

Intensitatea senzatiei este proportionala cu cea a stimulului.Daca trebuie sa creasca

intensitatea senzatiei, atunci trebuie sa fie si sporita puterea simtului.Intensitatea mai depinde

si de starea generala a organismului si gradul de sensibilitatea al analizatorului din acel

moment.

Durata

Durata senzatiei corespunde , in general, duratei actiunii stimulului.Trebuie insa, sa se tina

seama si de perioada de latenta(senzatia nu apare imediat dupa actiunea stimulului, ci dupa un

interval de circa 100-150 miimi de secunda) si perioada de postactiune(senzatia se mentine inca

cateva miimi de secunda dupa incetarea actiunii stimulului).

Tonalitatea afectiva

Senzatiile sunt insotite de trairi afective placute sau neplacute.Aceatsa depinde pe de-o parte de

natura stimulului, dar si de experienta anterioara a subiectului, si de atitudinile pe care si le-a

format.

Valoarea informationala

Se refera la faptul ca senzatiile reflecta:

o Insusiri ale obiectelor exterioare, si pe aceasta baza miscarile si actiunile pot fi eficiente

o Gradul de incordare musculara si directia de orientare a miscarilor

o Stari interne legate de satisfacerea trebuintelor fundamentale

Senzatiile sunt grupate in urmatoarele categorii:

1. EXTEROCEPTIVE (auditive,vizuale,gustative,tactile,provocate de insusirile obiectelor)

2. PROPRIOCEPTIVE (provocate de starile tensionale de la nivelul articulatiilor si al sistemului

osteomuscular)

3. INTEROCEPTIVE (foame,sete,durere viscerala)

Page 5: Conspect Manual Psihologie

Caracterul constient

Este o insusire a senzatiilor care apare numai dupa ce s-au dezvoltat alte procese psihice, ca de

exemplu :

o Gandirea

o Memoria

o Mecanismele limbajului

La inceputul vietii senzatiile nu pot fi constientizate.Intre 1 si 3 ani apare constiinta, si senzatiile

incep sa fie percepute.La adult multe senzatii sunt inconstiente, doar unele ajung sa fie

constientizate

IMAGINATIA

Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi , pe baza

combinarii si transformarii experientei.

Memoria este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie.

Gandirea

Prin gandire omul cunoaste si intelege ceea ce este esential, necesar,general din realitatea existenta,

sau ceea ce este ipotetic,posibil, dar fundamental.

Gandirea, inteligenta ofera idei si date asupra realului si ghideaza intr-o anumita masura transformarile

imaginative.

Imaginatia

Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul , viitorul.

Imaginatia participa la elaborarea ipotezelor, la gasirea unor strategii si procedee practice de rezolvare a

problemelor.

Imaginatia are o interactiune speciala cu afectivitatea.Momentele de intense trairi afective sunt urmate

de un maximum al productivitatii imaginative.

Imaginatia realizeaza o procesare speciala a datelor initiale provenite din experienta, datorita nu numai

interactiunilor complexe ci si unor procedee proprii.

Spre deosebire de gandire, care dispune de operatii, imaginatia dispune de procedee numeroase si

variante.

Un procedeu imaginativ este este un mod de operare mintala, presupunand o succesiune mai mult

sau mai putin riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri,de integrari si dezintegrari care

duc la rezultate variabile cantitativ si calitativ.

Page 6: Conspect Manual Psihologie

Preocedee imaginative:

Aglutinarea – o noua organizare a unor parti usor de indentificat si care au apartinut unor

lucruri, fiinte, fenomene (sirena, centaur)

Amplificarea sau diminuarea – modificarea dimensiunilor unei structuri initiale, obtinandu-se

efecte noi

Multiplicarea sau omisiunea – modificarea numarului elemntelor pastrandu-se identitatea

lor.Efectul noi rezulta din inmultirea unor compenente sau eliminarea unora.

Diviziunea si rearanjarea - Diviziunea și rearanjarea; primul procedeu constă în găsirea unor noi

criterii de diferențiere a componentelor unor obiecte existente, selectarea unora dintre ele și

transformarea lor în produse noi. Astfel, pornindu-se de la funcțiile organismului uman, s-a

realizat în tehnica brațul mecanic. Rearanjarea presupune păstrarea elementelor unei structuri

cunoscute, dar dispunerea lor într-o alta poziție. De exemplu, construirea unor autoturisme cu

motor în fața sau în spate.

Substituirea – inlocuirea intr-o structura existenta a unui element sau a unei functii cu ceva nou.

Modificarea – presupune pastrarea neschimbata a unor componente si functii ale obiectelor

cunoscute si modificarea altora.

Schematizarea – este un procedeu folosit in proiectarea tehnica , in grafica, in

arhitectura.Consta in selectia numai a unor insusiri si omiterea cu buna stiinta a altora pentru a

servi mai bine activitatii omului

Analogia – presupune mai intai relevarea insusirilor comune a doua obiecte sau fenomene, si a

celor cunoscute numai la unul din obiecte. Apoi, pe baza însușirilor comune, se pot trage

concluzii referitoare și la prezența celorlalte însușiri ale celui de-al doilea obiect, care nu pot fi

cunoscute direct. Pe baza unui astfel de procedeu, s-a elaborat prin analogie cu cosmosul

modelul atomului, care a permis cunoașterea multor aspecte relaționale între particulele sale

elementare.

Empatia – o transpunere imaginara in plan perceptiv, intelectiv, afectiv in altceva, acest altceva

putand fi o alta persoana , un obiect , un fenomen, facilitand descoperirea de noi aspecte si

intelesuri

Produsul procesului imaginativ exprimă particularitățile desfășurării acestuia și, prin urmare, este un proiect mintal, adica o îmbinare caracteristică de imagini și ideicaracterizată prin noutatea, originalitate și specificitate personală.

Formele principale ale imaginatiei

În urma complexelor transformări imaginative se obţine un produs final care are următoarele caracteristici esenţiale care îl deosebesc de produsele gândirii

Formele involuntare: visul din timpul somnului si reveria

Formulele voluntareL reproductiva, creatoare, visul de perspectiva

Visul din timpul somnului

Page 7: Conspect Manual Psihologie

Subiecte rezolvate

Definiti gandirea si prezentati caracteristicile generale ale acesteia.Comentati una dntre caracteristicile gandirii.

Gandirea este un proces cognitiv superior , care inglobeaza datele cunoasterii perceptive,valorifica

imaginile din reprezentare, dar in desfasurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe.

Este procesul psihic ce se desfasoarea intr-un plan mintal, intern, subiectiv, uzand de judecati,

rationamente, operatii cognitive cu ajutorul carora realizeaza o procesare profunda a realitatii.

Gandirea ajuta la cunoasterea lumii impreuna cu celelalte instrumente psihice cum ar fi, senzatia,

perceptia, reprezentarea memoria sau imaginatia.Totusi, comparativ cu celelalte procese psihice,

gandirea este mult mai complexa

Gandirea are caracter procesual, in sensul ca, activitatea rationala a omului, porneste de la o premisa

necunoscuta, si este indreptata spre realizarea unui obiectiv.

Procesarea gandirii este de doua tipuri :

Ascendenta – repreznita un demers inductiv, de la particular la general, de la fapte si date

concrete, spre generalitati tot mai cuprinzatoare.

Descendenta – reprezinta un demers de tip deductiv, din anumite legi se decu trasaturi ale

unor categorii de obiecte sau fenomene.

Gandirea are un caracter mijlocit deoarece, in raport cu celelalte procese psihice, ea este cea care le

mijloceste si influenteaza pe toate celelalte.Ea atribuie un inteles imaginilor perceptive, se implica

activ in marea majoritate a procedeelor imaginatiei, directioneaza fluxurile afectiv-motivationale,

contribuie la realizarea reglajului voluntar. Caracterul mijlocit al gandirii este asigurat prin

cunostintele si informatiile acumulate in lucrarile stiintifice

Caracterul abstract-formal al gandirii

Gandirea se ghideaza dupe reguli si norme ale logicii, este o gandire propozitionala, , emite judecati

ipotetico-deductive, avanseaza ipoteze pe care incearca sa le vrifice.

Se refera la abilitatea de a lasa la o parte , de a face abstractie de restul, si de a se concentra asupra

unor elemente esentiale ale unui obiect.

Caracterul finalist al gandirii

De ce gandim de fapt?Fireste, gandim pentru a gasi solutii la problemele cu care ne confruntam, deci,

demersurile noastre au finalitate, un scop bine definit, elaborarea unui model mintal, a unor explicatii

si a unor raspunsuri cu privire la implicatiile, consecintele situatiilor problematice.

Page 8: Conspect Manual Psihologie

17. Analizati modalitatile de operare ale gandirii.Comentati si exemplificati una dintre acestea.

Gandirea este un proces cognitiv superior , care inglobeaza datele cunoasterii perceptive,valorifica

imaginile din reprezentare, dar in desfasurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe.

Este procesul psihic ce se desfasoarea intr-un plan mintal, intern, subiectiv, uzand de judecati,

rationamente, operatii cognitive cu ajutorul carora realizeaza o procesare profunda a realitatii.

Gandirea ajuta la cunoasterea lumii impreuna cu celelalte instrumente psihice cum ar fi, senzatia,

perceptia, reprezentarea memoria sau imaginatia.Totusi, comparativ cu celelalte procese psihice,

gandirea este mult mai complexa

Gandirea este procesul psihic ce dispune de cel mai vas sistem de operatii.Superioritatea si pozitia

unui proces psihic in ansamblul vietii psihice a omului este data de sistemele operatorii de care

dispune.

Operatiile gandirii actioneaza in cupluri operatorii ce se completeaza reciproc, analiza si sinteza,

abstractizarea si generalizarea,inductia si deductia.

Analiza si sinteza

Prin analiza insusirilor esentiale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte, acestea sunt separate,

ordonate mintal, dupa anumite criterii, dupa un anumit model, si sunt sintetizate, refacute la fel, sau

in mod diferit, in functie de cerintele activitatii intelectuale.Sinteza se defineste ca fiind

recompunerea mintala a obiectului din insusirile lui initiale.

Atat analiza, cat si sinteza au ca instrument principal de mediere pe plan intern cuvantul, limbajul

intern.

Comparatia

Comparatia implica evidentierea asemenearilor si deosebirilor esentiale dintre minimum doua

obiecte, persoane, evenimentem, fenomene, situatii, dupa minim un criteriu comun.

Comparatia poate intervenii si intre doua ipostaze ale aceluiasi obiect, persoana dupa minimum un

crteriu comun.

Comparatia se foloseste in argumentarea de tipul “daca”…”atunci”…, menita sa puna in evidenta o

anumita calitate, pozitie…etc..

Abstractizarea si generalizarea

Sunt consinuari in plan menatl ale analizei si sintezei.

Constituie cele mai complexe operatii ale gandirii, si au un caracter forma, se desfasoarea exclusiv in

plan mintal, sunt tipice pentru procesarea de tip ascendent.

Selectivitatea este maximala prin abstractizare(abstractizarea inseamna retinerea a ceva si lasarea la o

parte a altceva.) iar generalizarea se refera la clase, categorii foarte largi de obiecte-fenomene.( este

operatia prin care extindem o relatie stabilita intre doua obiecte sau fenomene asupra unei intregi

Page 9: Conspect Manual Psihologie

categorii. Mai vorbim de generalizare si atunci cand includem un element particular intr-o clasa mai

larga de obiecte, fenomene sau insusiri.)

Inductia si deductia

Sunt operatiunile care descriu cel mai bine evolutia gandirii pe verticala cunoasterii.

Inductia organizeaza datele observatiei sau experientei si le claseaza sub forma de concepte

Deductia descrie demersul descendent al gandirii pe verticala cunoasterii.

Din punct de vedere psihologic, inductia si deductia constituie demersurile operationale care stau la

baza formarii conceptelor empirice si stiintifice.

Exempluficati:

Comparatia

Asa cum spuneam, comparatia implica evidentierea asemanarilor si deosebirilor esentiale dintre

minimum doua obiecte, persoane, evenimente, fenomene, situatii, dupa minim un criteriu comun.

Din comparatie deriva nu numai operatiile simple ale gandirii, cum ar fi serierea, clasificarea ci si altele

mai complexe precum generalizarea.comparatia se formeaza in procseul insursirii generalului,

esentialului, proces realizat treptat, gradual.

Comparatia incepe cu un act sintetic (corelarea insusirilor) consinuta cu unul alalitic ( de desprindere a

asemanarilot si deosebirilor pe baza unui criteriu), si se finalizeaza printr-o noua sinteza si

generalizare.

51. Analizati legatura dintre temperament si personalitate

Temperamnetul este latura expresiva a personalitatii, este trasatura care echilibreaza personalitatea.

Din punct de vedere psihobiologic, personalitatea este determinata de functiile biologice iar

temperamentul este considerat starea emotionala caracterisitca a unui individ dezvoltata in primul

stadiu al copilariei, sau aparuta la nastere.

Temperamentul desemneaza latura dinmaico-energetica a personalitatii.El este inascut, dar nu se

manifesta in acelasi mod pe tot parcursul vietii..El evoluaza in raport cu intregul organism si sistemul

nervos, astfel incat trasaturile temperamentale se maturizeaza sint delipn reliefate la sfarsitul

adolescentei, se mentin constante pana spre batranete, cand se aplatizeaza datorita pierderii

vitalitatii.

Trasaturile temperamentale nu sunt bune sau rele, de dorit sau indizerabile, ci ele constituie

fundamentul personalitatii individului.

Desi au fost categorisite, totusi, trebuie sa nu uitam faptul ca nu exista temperamente pure, ci

trasaturile coexista in fiecare persoana, dar se manifesta mai prgenant unele sau altele.

Page 10: Conspect Manual Psihologie

Conform lui Hipocrate, temperamentul este determinat de nivelul a patru fluide umane sau “umori”

Sangele – este asociat cu un temperament plin de voiciune sau sangvinic.

Flegma este corespunzatoare unui temperament calm sau flegmatic.

Bila neagra caracterizeaza un temperament depresiv sau melancolic.

Bila galbena defineste un temperament nervos sau coleric.

Sangvinicul

Personalitatea sangvinica este caracterizata prin spontaneitate, optimism, entuziasm, energie la cote

maxime, flexibilitate in modul de gandire, cautarea de nou, impulsivitate si curiozitate. Toate aceste

trasaturi sunt asociate cu anumite gene influentate de nivelul de dopamina. Oamenii sangvinici au de

obicei fete expresive. Cuvintele lor preferate sunt ''aventura'', ''energie'', ''nou'', ''distractie'',

''activitate'', ''calatorie''.

Flegmaticul

Personalitatile de tip flegmatic sunt in principal definite prin aptitudinile lor sociale, capacitatea de a-

si exprima sentimentele si a citi alte persoane dupa expresiile fetei si limbajul corpului. Flegamticii se

pricep de minune sa faca legatura intre fapte si au capacitatea de a vedea "imaginea de ansamblu" a

unei probleme sau situatii. Ei au o mare capacitate de empatie, de a-i ingriji pe ceilalti, sunt agreabili si

expresivi din punct de vedere emotional. Unele dintre aceste trasaturi de personaliatte sunt legate de

estrogen, care este prezent atat la femei, cat si la barbati. Din punct de vedere fizic, flegmatici au

pielea neteda, buze pline, fata rotunda si nas mic. Cuvintele lor preferate sunt "pasiune", "pasional",

"sensibilitate" si "dulce".

Colericul

Tipul coleric este asociat cu nivelul de testosteron din organism, care, de asemenea, este prezent la

barbati si femei. Colericii sunt oameni directi, concentrati asupra sarcinii pe care o au de indeplinit,

duri, analitici, logici si au o mare capacitate de a elabora strategii. Sutn foarte curajosi si le place

competitia. Fizic, ei au adesea maxilare patrate, pometi mari si fruntea mare. Folosesc des cuvinte ca

"inteligenta", "ambitie", "provocare".

Melancolicul

Cei care apartin tipului melancolic, tind sa fie calmi, loiali si ordonati. Melancolicii sunt precauti si se

poarta intotdeauna dupa normele conventionale ale societatii. Acest tip de personalitate este legat de

nivelul de serotonina. Cuvintele preferate ale melancolicilor sunt "familie", "loial", "respect", "grija",

"valori" si "moral".

Conform teoriei lui E. Kretschmer o anumita constituite corporala se asociaza cu anumite manifestari

in plan psihologic, afectiv si psihopatologic.

Page 11: Conspect Manual Psihologie

Tipuri de personalitate dupa E. Kretchmer

Conform teoriei constitutionale a lui William Sheldon , exista mai multe tipuri de corp sau somatotipuri ,

existand o legatura directa intre acestea si o anumita personalitate.

PICNICUL scund, bondoc, indesat, extravert, vioi, dinamic

CICLOTIM

oscileaza intre tristete si veselie

ASTENICUL filiform, longilin, interiorizat, cu trairi afective

foarte interiorizate

SCHIZOTIM

oscileaza intre instabilitate si calm

ATLETICUL alura sportiva, armonios dezvoltata, direct si deschis in

manifestari, cu o mare nevoie de miscare

DISPLASTICUL prezinta malformatii corporale, cu efecte variabile in

plan temperamental

Page 12: Conspect Manual Psihologie

Somatotipuri conform teoriei lui Wilian Sheldon

Pavlolv alcatuieste o tipologie bazata pe dinamica proceselor nervoase superioare in special a

excitatiei, echilibrului , inhibitiei sau stabilitatii.

Astfel sunt delimitate patru tipuri umane:

1. Tipul echilibrat

Predomina armonia, echilibrul proceselor psihice

Reactiile sunt corespondente stimulilor

Deprinde cu usurinta capacitatea de-a raspunde la situatii, dar si de a le inhiba 2. Tipul excitabil

Prevaleaza excitatia

Deprinderea facila a unor conduite active, dar dificila in cazul unor conduite ce presupun un nivel mai ridicat de inhibitie si control

3. Tipul inhibat

Este opusul tipului excitabil

Manifesta usurinta remarcabila in invatarea unor conduite cu nivel de inhibitie si dificultati in cele active

4. Tipul inert

Este caracterizat prin inertia proceselor de inhibitie si excitatie

Cateodata este prezenta iradierea excesiva fie a excitatiei, fie a inhibitiei

In psihologia moderna s-a impus contributia lui C. Jung si a lui H.G. Eysenceck care au introdus criterii psihologice in evaluarea si si descrierea temperamentelor.

Astfel Jung propune aborsarea temperamentului in functie de orientarea subiectului spre lume si spre propria persoana.

Se disting astfel doua tipuri:introvertul (orientat spre sine, linistit, introspectivisi controleaza si cenzureaza puternic sentimentele, este rareori agresiv, este inclinat sa fie pesimist) si

Page 13: Conspect Manual Psihologie

extravertul(orientat spre exterior, sociabil, actioneaza sub imboldul momentului, este impulsiv, ii place schimbarea, optimist, ii plac distractiile).

Psihologul englez H.G. Eysenceck si-a dedicat intreaga viata elaborarii unei teorii coerente si a unor modalitati de investigare a temperamentului.

Pornind de la teoria lui Jung Eysenck a adaugat la dimensiunea extraversiune-introversiune dimensiunea stabilitatii –instabilitatii neuropsihice numita nevrozism.

Nevrozismul prezinta la un pol note ridicate de stabilitate emotionala, rezistenta la socuri si lovituri morale, calm, echilibru, buna rezistenta la stres.La celalalt pol vorbim despre labilitate emotionala, sensibilitate excesiva, rezistenta scazuta la socuri emotionale si la stres.

Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe perpendiculare, obținând tipurile extravertit – stabil, extravertit – instabil, introvertit – stabil şi introvertit – instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice. 55. Analizati conceptul de trsataura cardinala si pe cel de trasatura secundara in teoria lui Allport.Exemplificati caracterizandu-va pe dvs. “Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic." Aceasta este definitia pe care Allport o da personalitatii. In opinia lui G. Allport personalitatea este o structura formata din trasaturi organizate ierarhic. El spune ca la fiecare individ exista 2-3 trasaturi cardinale care domina si controleaza celelalte trasaturi. In ordine ierarhica urmeaza un grup format din 10-15 trasaturi principale, relativ usor de identificat, si in sfarsit sute sau chiar mii de trasaturi secundare si de fond, care sunt foarte greu de identificat. 56. Analizati cele doua dimensiuni ale principale ale personalitatii conform lui H.G Eysenck Eysenck si-a dedicat intreaga viata definirii trasaturilor comportamentale, si elaborarii unor teste care sa ajute la investigarea temperamnetului. Pornind de la teoria lui Jung, Eysenck a daugat la dimensiunea introversiune-extraversiune , dimensiunea stabilitatii-instabilitatii neurpshicie numita nevrozism. Nevrozismul prezinta la un pol note ridicate de stabilitate emotionala, rezistenta la socuri si lovituri morale, calm, echilibru, buna-rezistenta la stres.La polul opus vorbim despre labilitate emotionala, sensibilitate excesiva, rezistenta scazuta la socuri emotionale si la stress.