dr. penal conspect

65
Tema 1 Cauzele care inlatura caracterul penal al fapte. 1. Notiuni generale cu privire la cauzele care inlatura caracterul penal al faptei. 2. Legitima aparare. 3. Starea de extrema necessitate. 4. Deosebirile dintre legitima aparare si starea de extrema necessitate. 5. Retinirea infractorului. 6. Constringerea fizica sau psihica. 7. Riscul intemeiat. 8. Executarea ordinului sau dispozitiei superiorului. 1.Pentru ca o fapta savirsita de o persoana sa antreneze raspunderea penala aceasta trebuie sa constituie o infractiune adica sa corespunda reglementarii cuprinse in al.1 al art.14, lipsa oricareia dintre trasaturile esentiale ce definesc infractiunea inlatura caracterul penal al faptei. Legitima aparare starea de extrema necessitate, retinerea infractorului constringerea fizica sau psihica, riscul intemeiat si executarea ordinului sau dispozitiei superiorului reprezinta cause care inlatura caracterul penal al faptei. In asemenea situatii fapta desi este prevazuta de legea penala nu intruneste trasatura vinovatiei ceea ce are drept urmare faptul ca actiunea sau inactiunea respectiva nu va constitui o infractiune . Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt prevazute intr-un capitol separat in continutul partii generale al codului penal capitolul 3 care contine art.35-40 cu indece 1. 2.Legitima aparare potrivit al.1 art.36 nu constituie o infractiune fapta care fiind prevazuta de legea penala este savirsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare persoana care savirseste fapta pentru a respinge un atac direct imediat, material si real indreptat impotriva sa a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. (al2. Art.36). Din punct de vedere juridic legitima aparare reprezinta o actiune legala adica o actiune care este permisa si stimulate de lege precum si de constitutia RM. Din punct de vedere social legitima aparare este lipsita de pericol social deoarece constituie un mijloc de aparare a drepturilor si intereselor

Upload: rodion-chiriac

Post on 25-Sep-2015

324 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Conspect drept penal partea speciala

TRANSCRIPT

Tema 1Cauzele care inlatura caracterul penal al fapte.1. Notiuni generale cu privire la cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.2. Legitima aparare.3. Starea de extrema necessitate.4. Deosebirile dintre legitima aparare si starea de extrema necessitate.5. Retinirea infractorului.6. Constringerea fizica sau psihica.7. Riscul intemeiat.8. Executarea ordinului sau dispozitiei superiorului.1.Pentru ca o fapta savirsita de o persoana sa antreneze raspunderea penala aceasta trebuie sa constituie o infractiune adica sa corespunda reglementarii cuprinse in al.1 al art.14, lipsa oricareia dintre trasaturile esentiale ce definesc infractiunea inlatura caracterul penal al faptei. Legitima aparare starea de extrema necessitate, retinerea infractorului constringerea fizica sau psihica, riscul intemeiat si executarea ordinului sau dispozitiei superiorului reprezinta cause care inlatura caracterul penal al faptei. In asemenea situatii fapta desi este prevazuta de legea penala nu intruneste trasatura vinovatiei ceea ce are drept urmare faptul ca actiunea sau inactiunea respectiva nu va constitui o infractiune . Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt prevazute intr-un capitol separat in continutul partii generale al codului penal capitolul 3 care contine art.35-40 cu indece 1.

2.Legitima aparare potrivit al.1 art.36 nu constituie o infractiune fapta care fiind prevazuta de legea penala este savirsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare persoana care savirseste fapta pentru a respinge un atac direct imediat, material si real indreptat impotriva sa a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. (al2. Art.36).Din punct de vedere juridic legitima aparare reprezinta o actiune legala adica o actiune care este permisa si stimulate de lege precum si de constitutia RM. Din punct de vedere social legitima aparare este lipsita de pericol social deoarece constituie un mijloc de aparare a drepturilor si intereselor persoanei un mijloc de lupta cu criminalitatea si indeosebi cu cea violenta si indreptata impotriva vietii sanatatii si patrimoniului persoanei.Mai mult ca atit legitima aparare joaca si rolul de instrument de prevenire a infractiunilor din reglementarea legitimei aparari rezulta ca acesteia ii sunt caracteristice 2 laturi si anume1) Atacul2) AparareaLegea penala instituie anumite conventii atit pentru atac cit si pentru aparare in lipsa carora legitima aparare devine inexistenta. Legitima aparare presupune in primul rind un atac, o actiune agresiva care justifica apararea prin mijlocirea carora se inlatura atacul.Prin atac se intelege o actiune savirsita cu intentia de a vatama valorile sociale enumerate in continutul al.2 art.36.Prin atac in sensul legii penale se intelege fapta unei persoane care se indreapta asupra altei persoane cu intentia de a o vatama sau omori sau cu intentia de a distruge sustrage, delapida patrimonial acesteia utilizind forta proprie precum si alte instrumente si mijloace capabile de a produce rezultatul urmarit.

Atacul trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:1) Sa fie material2) Sa fie direct3) Sa fie imediat4) Sa fie real5) Sa fie indreptat inpotriva persoanei a unui tert sau impotriva unui interes public6) Sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public.Atacul trebuie sa fie material adica trebuie sa se realizeze prin fapte de natura sa provoace modificari materiale sau fizice valorilor sociale impotriva carora se indreapta. De regula atacul se produce prin folosirea fortei fizice sau a acesteia asociata cu anumite instrumente si mijloace capabile sa produca urmarea dorita de atacant. Atacul trebuie sa constea intr-o manifestare concreta din partea atacantului, atacul savirsit prin violente verbale sau prin amenintari nu constituie un atac material si deaceea impotriva acestuia nu trebuie sa se reactioneze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.Atacul trebuie sa fie direct atunci cind prin acesta se creaza un pericol ce ameninta direct valorile ce pot forma obiectul legitimii aparari. Atacul este direct atunci cind intre actiunea atacantului si victima exista un contact fizic nemijlocit dar in sensul legii penale va exista un atac direct si atunci cind sub aspect fizic nu exista un contact nemijlocit cu o valoare pusa in pericol insa in felul in care se actioneaza aceasta este direct amenintata. Caracterul imediat al atacului fixeaza in timp desfasurarea acestuia incadrindul intr-un anumit interval in care poate interveni o aparare legitima, atacul este considerat imediat atunci cind actiunea lui a inceput sau este gata sa inceapa tinind cont de toate imprejurarile concrete ale cauzei. (ex: in cazul in care atacantul indreapta mina in buzunar pentru a lua arma, in acest interval de timp apararea poate intervene pentru a respinge atacul, nu se admite o legitima aparare dup ace atacul sa consumat). Atacul este real sau atacul trebuie sa fie real adica in mod obligator trebuie sa ameninte real o valoare sociala aparata de legea penala, nu se admite legitima aparare contra unui atac care este doar presupus contra acestuia trebuie sa fie luata masuri de precautie care sa nu constea in fapta prevazuta de legea penala. Legitima aparare este permisa numai impotriva infractiunii intentionate savirsite cu intentie directa sau indirecta si este inadmisibila sau ilegala legitima aparare indreptata contra unei infractiuni imprudente. Nmai un pericol grav creaza celui ce se apara o stare speciala de constringere sub imperiul caruia se reactioneaza, caracterul grav al pericolului rezulta din urmarile grave pe care acesta lea-r putea produce daca nu sar intervene urmari care ar putea consta in pierderea vietii, vatamarii corporale sau in distrugerea unui bun. Gravitatea pericolului trebuie apreciata in situatii concrete nu numai in raport cu importanta valorii atacate ci si cu conditiile de loc, timp in care sa produs atacul si toate circumstantele cauzei prin a caror interventie se poate spori gravitatea sa. Prin aparare se intelege actul prin care cel atacat sau persoana ii vine in ajutor incearca sa inlature atacul cu toate caracteristicile sale, apararea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:1) Sa fie realizata printr-o fapta prevazuta de legea penala ca infractiune2) Apararea trebuie sa fie indreptata numai impotriva atacantului3) Apararea este admisa pentru a respinge un atac indreptat atit impotriva intereselor personale cit si impotriva unui interes public4) Fapta savirsita in aparare trebuie sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care sa produs atacul.Pentru a se pune problema legitimii aparari se cere ca apararea prin care se inlatura atacul sa se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Daca atacul este respins prin savirsirea unei fapte neprevazute de codul penal nu se mai pune problema legitimii aparari in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Numai cel care ataca prin actiunile sale poate deveni obiect al actelor de aparare, cauzarea de daune altor persoane (sotului, sotiei, rudelor, copiilor), atacantului nu poate constitui un act de aparare legitima persoanei atacante in procesul legitimii aparari I se pot cauza atit daune fizice cit si material iar dreptul la legitima aparare il are nu numai cel atacat dar si un tert.Dreptul la legitima aparare este determinat si in constitutia RM si poate fi realizat numai prin actiuni active atit din partea victimei cit si din partea altor persoane, contraatacul se admite nu numai atunci cind reprezinta unicul mijloc de aparare dar si atunci cind persoana atacata ar fi putut scapa de sub amenintare utilizind alte posibilitati cum ar fi: fuga, alarma etc. Legitima aparare trebuie in mod obligator sa fie incadrata in limitile acesteia pentru a deveni cauza care inlatura caracterul penal al faptei, pentru ca apararea sa fie legitima trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre fapta savirsita in aparare si atacul care a determinate. De fapt legitima va fi considerate apararea care vadit nu a depasit caracterul si pericolul atacului, va fi legitima acea aparare in rezultatul careea atacantului ia fost provocata o dauna nu numai mai mica sau egala dar si mai mare in raport cu cea evitata. In procesul aprecierii proportionalitatii intre fapta savirsita in aparare si atac organelle judecatoresti trebuie sa ia in vedere toate imprejurarile obiective si subiective ale savirsirii faptei, intensitatea atacului, obiectul asupra caruia acesta sa indreptat, instrumental utilizat de atacant si modul lui de aplicare forta si posibilitatile atacantului si aparatorului ( virsta, sexul, starea santasii si altele), precum si timpul si locul comiterii faptei.Teoria dreptului penal releva existent urmatoarelor forme ale depasirii limitilor legitimii aparari:1) Necorespunderea vadita dintre instrumental atacului si apararii.2) Necorespunderea vadita dintre intensitatea atacului si apararii.3) Necorespunderea vadita dintre metodele atacului si apararii.4) Apararea cu mijloace si metode ce prezinta pericol pentru viata si sanatatea mai multor pesoane.5) Apararea dupa momentul consumarii atacului.(daca celui ce se apara ii este clar acest moment).Este in drept sa recurga la legitima aparare sic el care este atacat de catre o persoana iresponsabila sau de catre un minor insa daca cel atacat este in cunostinta de cauza asupra acestor semene ale atacantului dreptul la aparare apare numai atunci cind nu a fost prezenta o alta posibilitate pentru lichidarea pericolului.

Starea de extrema necessitate: art.38 CP RM.Viata a demonstrate ca in realitatea obiectiva exista situatii in cadrul carora anumite valori sociale ocrotite de legea penala sunt puse in pericol iar salvarea acestora este posibila numai prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Ca si legitima aparare starea de extrema necessitate reprezinta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, comform dispozitiilor al(2), art 38, este in stare de extrema necessitate persoana care savirseste fapta pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei pesoane ori un interes public de la un percol ininent care nu poate fi inlaturat altfel. Potrivit legii prin stare de extrema necessitate se are in vedere situatia in care inlaturarea unui pericol ce ameninta interesele personale ale societatii si statului e posibila numai prin cauzarea unui prejudiciu mai mic altor relatii si valori sociale ocrotite de lege penala. Din punct de vedere juridic actiunea savirsita in stare de extrema necessitate este nondeligventa, din punct de vedere social actiunea savirsita in starea de extrema necessitate este reglementata in literature de specialitate sub un dublu aspect, unii autori considera ca aceasta este lipsita de pericol social altii insa sunt de parerea ca la extrema necessitate exista un anumit pericol social intrucit in cadrul acesteaia se ciocnesc doua interese ambele aparate de legea penala iar salvarea unuia dintre acestea uneori se poate face numai provocind vatamari, prejudicii unui alt obiect al apararii penale.

12.02.2015 (prelegere)Data de 18.02.2015 inlocuire in loc de dr.familiei prelegere la dr.penal.Data de 26.02.2015 inlocuire dr.familieiData de 04.03.2015 dr.penalDreptul la extrema necessitate il au toti cet. Insa exista categorii de personae de pilda : politistii angajatii serviciului antiincendiar care sunt obligati sa indeplineasca actiuni pentru inlaturarea unui pericol, neindeplinirea carora atrage dupa sine aparitia unei raspunderi juridice itrucit actiunile legate de inlaturarea unui pericol cauzeaza anumite daune unor relatii sociale aparate de legea penala ele pot fi considerate social utile sau nondelegvente numai daca se va constata prezenta unui sir de conditii ce caracterizeaza isasi pericolul si actiunile indreptate spre inlaturarea acestuia. Temei pentru stari de extrema necessitate pot servi: cutremurul de pamint, incendiile devastatoare, inundatiile, starea sanatatii, defectele unor mecanisme lucratoare, comportamentul neadecvat al animalelor domestic cit si salbatice etc.Infractiunea ca izvor de aparitie a pericolului social in cazul starii de extrema necesitate poate fi atit intentionata cit si imprudenta, de pilda: incendiul care provoaca aparitia unei stari de extrema necesitate poate fi aparea atit din intentie cit si poate fi rezultatul unui comportament neglijent cu focul. Condtitiile de extrema necesitate sunt urmatoarele:1) Existenta unui pericol ininent2) Pericolul dat trebuie sa ameninte interesele persoanei ale statului, societatii.3) Actul de salvare trebuie sa constituie singurul mijloc de inlaturare a pericolului.4) Dauna cauzata in mod obligator trebuie sa fie mai mica decit cea evitata.5) Actul de salvare trebuie sa se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.1.Pericolul este ininent atunci cind ameninta cu producerea sa si este in imediata apropiere a declansatii sale fara sa mai fie posibila luarea unor altor masuri indreptate spre prevenirea acestuia, pericolul dat trebuie sa fie real si vadit, osimpla banuiala a declansarii unui pericol nu poate justifica actul de salvare. 2.Pericolul trebuie sa ameninte viata si sanatatea persoanei, drepturile si libertatile acesteia, societatea si statul. Evident ca actiunile care sunt realizate prin fapte de extrema necesitate sunt indreptate sprea apararea acestor valori. Apararea prin extreama necesitate a altor valori sociale care nu sunt ocrotite de legea penala nu pot fi considerate temei pentru aparitia starii de extrema necesitate si evident nu sunt savirsite in conditiile acesteaia.3.Actul de salvare trebuie sa reprezinte unica posibilitate de inlaturare a pericolului, legea impune conditia ca inlaturarea pericolului sa nu fi fost posibila prin alt mijloc, prin folosirea unui alt mod decit acela la care a recurs faptuitorul. Pentru a se constata daca persoana a avut si alte posibilati si ca si a dat seama de ele va fi necesar sa se examineze o serie de imprejurari si conditii care se refera la persoana faptuitorului, la starea sa psiho-fizica fiind necesar totodata sa se determine conditiile in care a aparut pericolul.4.Extrema necesitate exista atunci cind dauna provocata este mai mica sau in cazuri exceptionale egala cu dauna evitata. (al.3 art.38).5.Actiunea savirsita in stare de extrema necesitate trebuie sa fie sub aspect normal similara cu o componenta de infractiune prevazuta in partea speciala a CP RM, daca fapta realizata in conditiile starii de extrema necesitate nu este prevazuta de CP in calitate de infractiune nu se mai pune problema existentei starii de extrema necesitate in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei.

Deosebiri dintre starea de extrema necesitate si Cunoscind cele doua cauze si conditiile ce le contureaza putem constata prezenta unor asemanari si deosebiri intre ele, in ambele cazuri faptele sunt savirsite pentru inlaturarea unui pericol ce ameninta persoana proprie, o alta persoana sau un interes public. Si legitima aparare si starea de extrema necesitate reprezinta cauze care inlatura caracterul penal al faptei co toate ca in ambele situatii actiunile savirsite sub imperiul acestora reprezinta infractiuni pedepsite de partea speciala a CP, cu toate acestea ambele institutii se deosebesc esential una de cea lalta prin urmatoarele.L.AStarea de extrema necesitate

Izvor de aparitie a pericolului social1.Atit actiunile ilegale ale persoanei cit si calamitatile naturale, sociale, defectele unor mecanisme lucratoare comportamentul animalelor etc.

Dauna cauzata

Poate fi mai mica egala sau mai mare in raport cu dauna evitataPoate fi mai mica, in cazuri exceptionale egala cu dauna evitata

Actiunea de salvare

Este legala chiar si atunci cind cel atacat a acut si alte posibilati pentru a evita pericolul .Este unica posibilitate pentru inlaturarea pericolului

Prejudiciul cauzat

Nu este recuperat potrivit art.1401 CCEste recuperat in conformitate cu prevederile art.1402 CC

Regulamentul cu privire la situatiile exceptionale si la modul de acumulare si prezentare a informatiei in domeniul .. in caz de situatii exceptionale publicat in MF 19 noiembrie 2010.

Retinerea infractorului.In conformitate cu dispozitiile art.37 nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savirsita in scopul retinerii persoanei care a comis o infractiune si al predarii ei organelor de drept. Teoria si practica DP sustin ca actiunile cetatenilor care sunt indreptate spre combaterea actelor criminale sunt legitime si nu atrag dupa sine raspunderea penala chiar daca prin asemenea actiuni acestia au provocat infractorilor careva daune, daca actiunile realizate in scopul retinerii infractorului corespund pericolului atentatului criminal si circumstantelor in care a fost efectuata retinerea. Savirsirea actiunilor criminale de catre un faptuitor da nastere obligatiei acestuia de a raspunde penal, de aceea din punct de vedere juridic retinerea infractorului reprezinta o actiune legala. Dreptul de a retine infractorul reprezinta un drept subiectiv al tuturor cetatenilor pentru politisti insa si persoanele care au statut special de acest gen aceasta reprezinta o obligatie de serviciu intrucit retinerea infractorului de cele mai dese ori este legata de provocarea unui anumit prejudiciu se pune problema care sunt conditiile retinerii in cadrul carora retinerea poate fi considerata legitima. O prima conditie se refera la comportamentul infractorului si anume este prezenta unei infractiuni savirsite de cel asupra caruia se indreapta actiunile de retinere. In unele cazuri acest fapt nu necesita de a fi dovedit intrucit de pilda: suntem in prezenta suntem in prezenta unei sentinte de condamnarea intrata in vigoare. Cetatenii de rind de obicei pot recurge la actiuni de retinere nemijlocit in procesul comiterii infractiunii sau imediat dupa consumarea acesteaia. Retinerea penala nu poate fi aplicata fata de persoanele care au comis un delict contraventional, care nau implinit virsta raspunderii penale precum si fata de cele iresponsabile. Temei pentru retinere serveste o fapta prevazuta de partea speciala a codului penal.

17.02.2015 (prelegere continuare)Al 2-lea semn constitutiv al retinerii infractorului: cea dea doua conditie ce se refera la comportamentul persoanei se refera la faptul ca cel care urmeaza sa fie retinut in cazul in care primeste cererea, rugamintea persoanei ce urmeaza sa realizeze retinerea fuge adica se eschiveaza de la procedura retinerii infractorului. In conformitate cu dispozitiile art.168 cod de procedura penala al RM orcine este in drept sa prinda si sa aduca fortat la politie sau la o alta autoritate publica persoana prinsa asupra faptului savirsirii unei infractiuni sau care a incercat sa se ascunda sau sa fuga imediat dupa savirsirea infractiune, in conformitate cu al.2 aceluiasi articol persoana prinsa in conformitate cu al.1 persoana poate fi legata in cazul opunerii rezistentei retinerii daca sunt temeiuri rezonabile de a presupune ca persoana prinsa are asupra sa arma ori alte obiecte periculoase sau obiecte care prezinta interes pentru cauza penala persoana care a prinso poate sai controleze hainele si sa ea obiectele respective pentru a le treansmite organului de urmarire penala. In conformitate cu art.166 CPP organul de urmarire penala (OUP), are dreptul sa retina persoana in unul din urmatoarele situatii:1. Daca aceasta a fost prinsa in flagrant delict2. Daca martorul ocular inclusiv victima indica direct ca anume acesta persoana a savirsit infractiunea.3. Daca pe corpul sau hainele persoanei la domiciliul ei sau in unitatea de transport sunt descoperite urme evidente ale infractiunii.O cerinta esentiala a retinerii consta in retinerea anume acelei persoane care a comis infractiunea. Greseala admisa in identitatea retinutului exclude dreptul la retinerea acestuia care in prezenta vinovatiei si a unui subiect special atrage dupa sine raspunderea penala in conformitate cu dispozitiile art.308 CP O alta conditie a retinerii se refera la dauna care este realizata in procesul comiterii actelor de retinere, aceasta poate fi de origine fizica sau materiala si este provocata in mod fortat. Dauna fizica se exptima in provocarea daunelor corporale, iar cea materiala in deteriorarea mijlocului de transport distrugera unui bun etc. In timpul comiterii unei infractiuni retinerea este posibila numai in cazul cind persoana descoperita asupra faptului drept raspuns la cerinta de a merge la organul de drept corespunzator fuge de la executarea acestei rugaminti, dupa consumarea infractiunii dupa finalizarea tuturor etapelor acesteaia retinera este legitima daca este realizata imediat dupa consumarea infractiunii. Dauana cauzata infractorului in procesul retinerii trebuie sa fie in corespundere cu gradul prejudiciabil al infractiunii realizate de cel retinut precum si cu circumstantele in care a fost realizata retinerea, daca reesim din faptul ca infractiunea reprezinta fapta prin care se provoaca un prejudiciu obiectului ocrotirii penale iar retinerea reprezinta o actiune exprimata in provocarea unei daune persoanei care a comis infractiunea atunci proportionala va fi retinearea in cazul in care prejudiciul cauzat infractorului nu depaseste vadit dauna pe care el personal a cauzato. Cu alte cuvinte retinerea va fi considerata legitima atunci cind infractorului i se va provoca o dauna mai mica egala sau putin mai mare in raport cu dauna provocata de acesta. Scopul retinerii consta in aducerea persoanei care a comis o infractiune la organul abilitat ca mijloc de realizare a sarcinilor justitiei, depasirea masurilor realizate in scopul retinerii constau in : Necorespunderea vadita a acestora caracterului si daunelor provocate de infractiune, precum si in raport cu circumstantele retinerii.Deasemenea se va considera o depasire a limitelor retinerii atunci cind infractorului ea fost provocata o dauna in conditiile in care aceasta din urma nu reprezenta unica posibilitate de realizare a retinerii. In conformitate cu al.1 lit( j ) art.76.Intre legitima aparare si retinerea infractorului exista multe asemanari ambele provoaca persoanei daune fizice si materiale, temeiul realizarii acestora consta in actiuni ilegale, ambele contin aceeasi esenta juridica precum si aceeasi caracteristica a proportionalitatii dintre actiune si depasirea acesteia. Se deosebesc aceste 2 institutii prin urmatorele :1. Legitima aparare in calitate de temei prevede savirsirea de catre o persoana a unei fapte prejudiciabile. La retinere pe linga acest temei apare si incercarea infractorului de a se eschiva de la retinere.2. In cazul legitimii aparari actiunile realizate in scopul apararii pot fi savirsite atit impotriva minorilor cit si iresponsabililor. Retinerea acestora insa este absolut interzisa deoarece acestea nu reprezinta subiecti.3. Legitima aparare are loc in procesul tentativei. Retinerea insa este posibila in etapa tentativei cit si cum este de cele mai dese ori la etapa infractiunii consumate.4. La legitima aparare avind in vedere caracterul si gradul de pericol social al atentatului este permisa provocarea sau cauzarea oricarei daune atacantului. La retinere insa omorirea persoanei vinovate de comiterea unei infractiuni este inadmisibila.5. Scopul legitimii aparari consta in apararea intereselor persoanei, societatii, statului de orice atentat criminal. La retinere scopul acesteia consta in aducerea infractorului in fata organelor de drept.Omorirea infractorului in scopul retinerii reprezinta un caz exceptie care se admite numai in situatia retinerii infractorilor deosebit de periculosi si care opun rezistenta armata.

Subiectul: Constringerea fizica sau psihicaConstringerea fizica cunoscuta si sub denumirea forta majora exista atunci cind o persoana este determinata de o energie straina umana sau de alta natura, irizistibila sa savirseasca o fapta prevazuta de legea penala. In conditiile constringerii fizice faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza ca un simplu instrument sub influenta unei energii straine savirsind o fapta prevazuta de legea penala dar nefiind in stare sa opuna rezistenta energiei care il oprima adopta conduita care ii este impusa. In conformitate cu al.1 art.39 nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constringerii fizice sau psihice daca in urma acestei constringeri persoana nu putea sasi dirijeze actiunile. Cauzarea de daune in conditiile constringerii fizice sau psihice are multe puncte de tangenta cu celelalte cauze care inlatura caracterul penal al faptei si in primul rind cu starea de extrema necesitate. In ambele situatii este prezenta o circumstanta exceptionala sub imperiul careea persoana este impusa sa actioneze, autonomia institutiei date prevazute la art.39 reese din conditiile acesteia care sunt:1. Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura fizica. aceasta inseamna ca forta straina care exercita constringerea trebuie sa actioneze direct in momentul savirsirii faptei asupra fizicului persoanei care comite acea fapta, aceasta care il impiedica pe cel constrins sa-si dirijeze in mod liber constiina poate consta in energia unei persoane, de pilda: o persoana forteaza mina unui finctionar pentru ca acesta sa semneze un act fals.2. Constringerea trebuie sa fie irezistibila 3. Fapta savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta de legea penala.

Constringerea fizica poate constata si intron fenomen natural de exemplu inzapezirea, vint puternic.Sau intron process fiziologic care impiedica persoana constrinsa sa actioneze conform obligatiilor sale de pilda mediccul care sufera un atac de cord.De alt fel pentru inlaturarea caracterului penal al faptei nu reprezinta nici o importanta faptul daca persoanele care au efectuat constringerea erau sau nu responsabile.Constringerea trebuie sa fie irezistibila adica persoana constrinsa sa nu fi putut actiona in scopul acordarii rezistentei actiunilor de constringere. Pentru existenta constringerii fizice nu este suficient ca persoana constrinsa sa fi savirsit sub imperiul presiunii exercitate asupra sa o fapta prevazuta de legea penala ci mai este necesar ca acea persoana sa nu fi putut opuna rezistenta fara vri-un pericol pentru ea. Daca persoana constrinsa are posibilitatea de a anihila cu mijloacele proprii ce pot fi utilizate fara pericol presiunea exercitata asupra energiei sale fizice atunci caracterul penal al faptei savirsite in aceste conditii nu va fi inlaturat si respectivul cetatean va raspunde penal pentru faptele sale deoarece a avut posibilitatea de asi determina si dirija in mod liber vointa. In acest context mentionam prevederile al.2 art.39.Pentru a stabili daca persoana intradevar a fost supusa constringerii fizice obligator este necesar sa analizam posibilitatea concreta pe care a avuto cel constrins de a inlatura efectele constringerii acesta posibilitate urmind a fi evaluata in raport cu itensitatea energiei straine precum si cu circumstantele acelei cauze cu puterea si cu mijloacele de opunere de care dispunea cel constrins.

18.02.2015 (prelegere)3.(de la constringerea fizica), Fapta savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta de legea penala, pentru a deveni incidenta institutia constringerii fizice este necesar ca fapta savirsita din cauza ei sa fie prevazuta de legea penala deoarece numai in astfel de situatii se poate pune problema inlaturarii caracterului penal al faptei sub imperiul constringerii fizice se pot savirsi mai ales fapte de omor, de vatamare, distrugere, de incalcare a regulilor circulatiei rutiere, in cele mai multe cazuri asemenea fapte sunt realizate prin impiedicarea faptuitorului de asi indeplini anumite obligatii legale, pentru existenta acestei conditii nu prezinta nici o importanta daca fapta a fost consumata sau a ramas la etapa tentativei, daca este un coautorat sau participatie. Faptele savirsite in conditiile constringerii fizice pot sa constea fie: intr-o actiune (de ex: in cazul falsului savirsit prin fortarea miinii unei persoane), fie printr-o inactiune, atunci cind persoana constrinsa se afla intr-o imposibilitate de asi indeplini la timp obligatia legala, de pilda: un militar nu se reintoarce din concediu in timpul stabilit din cauza inzepazirii trenurilor sau un gardian imobilizat de citeva detinuti nu poate impiedica evadarea altor detinuti.Constringerea fizica sau morala. cu toate ca nu este definita legal separat in continutul CP a RM in teoriile penale occidentale aceasta este definita ca fiind situatia cind o persoana comite o fapta prevazuta de legea penala datorita unei amenintari cu un pericol grav pentru persoana sa ori a alteia pericol care nu putea fi inlaturat in alt mod. Constringerea psihica consta in presiunea pe care o persoana o exercita prin diferite mijloace asupra psihicului altei persoane, presiune care este soldata cu faptul ca cel constrins nusi mai poate determina in mod liber vointa si este impus de fapt sa comita o infractiune. De fapt in cazul constringerii psihice ca si in situatia celei fizice faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza sub presiunea unei constringeri de natura psihica prin, amenintarea sa sau a altei persoane cu un pericol grav dar nefiind in stare sa inlature pericolul cel ameninta adopta conduita care este impusa si comite astfel o infractiune.Conditiile constringerii fizice sunt:1. Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura psihica printr-o amenintare.2. Cel amenintat trebuie sa fie expus unui pericol grav3. Pericolul sa nu poata fi inlaturat decit prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.Ca si in cazul constringerii fizice constringerea psihica este generata de o forta in cazul celei de a doua aceasta este de natura psihica, anterior cind constringerea psihica nu era prevazuta in CP in situatiile practice aceasta era atribuita starii de extrema necesitate insa actualmente trebuie sa se faca o distinctie dintre acestea doua, deoarece: constringerea psihica este generata ca si starea de extrema necesitate de existenta unui pericol insa de data aceasta pericolul trebuie sa izvorasca numai dintr-o fapta a persoanei mai precis dintr-o amenintare a acesteia asociata unei cereri de a comite o anumita fapta prevazuta de legea penala.Amenintarea vine de la persoana care urmareste realizarea faptei prevazute de legea penala prin intermediul celui amenintat, acesta poate fi verbala sau scrisa uneori unei amenintari verbale i se poate asocia o amenintare materiala, de pilda: descarcarea unui foc de arma in aer.Numai in pericol grav naste urmarea aparitiei unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, daca acesta nu este grav inseamna ca amenintarea nu a fost susceptibila sa produca acea presiune psihica ce caracterizeaza constringerea psihica.Pentru ca fapta savirsita sub imperiul amenintarii sa nu constituie o infractiune este necesar ca in conditiile concrete date ea sa fi fost indispensabila pentru inlaturarea pericolului si totodata sa fi reprezentat singura cale pentru evitarea acesutia, daca pericolul putea fi inlaturat in alt mod de pilda: prin chemarea in ajutor a unei alte persoane, prin denuntare din timp inseamna ca faptuitorul avea sau a avut posibilitatea de a se sustrage presiunii la care a fost supus, folosind aceasta alta cale astfel evitind incalcarea legii penale. Inevitabilitatea pericolului presupune ininenta lui, existenta reala a acestuia. ( constringerea psihica ca si cea fizica legal constatata au ca efect excluderea vinovatiei si odata cu aceasta a caracterului penal al faptei, raspunderea penala pentru fapte comise in stare de constringere fizica sau psihica este inlaturata, deasemenea in principiu este inlaturata si raspunderea civila cu exceptia cazurilor cind este constata existenta unei erori de fapt admisa in comportamentul faptuitorului).Cu toate ca ambele forme de manifestare ale constringerii prevazute la art.39 CP RM au multe puncte de tangenta acestea se deosebesc prin urmatoarele: in timp ce in cazul constringerii fizice faptuitorul este determinat fizic sa comita o infractiune comportinduse ca un simplu instrument la comanda energiei straine, in cazul constringerii psihice faptuitorul este determinat pe cale psihica sa comita o asemenea fapta libertatea sa de vointa si actiune fiind complet anihilata de amenintarea la care este supus el sau alta persoana la un pericol grav care nu putea fi inlaturat altfel.

Riscul intemeiat.In conformitate cu dispozitiile al.1 art.40, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile, pentru atingerea unor anumite scopuri social utile, pentru perfectionarea rezultatelor in producere, in stiinta, in multiple activitati ale omului uneori sunt necesare efectuarea unor anumitor experimente insotite de regula de incalcarea regulilor securitatii si evident admiterea unui risc oarecare. Actiunile insotite de un anumit risc in care nu exista siguranta ca nu va fi cauzata o anumita dauna sunt capabile sa asigure atingerea scopului urmarit, dar pot avea drept urmare comiterea unor fapte care atenteaza la interesele personale sau publice ocrotite de legea penala. In continutul al.2 art.40 sunt determinate conditiile unui risc intemeiat si anume:1. Existenta unui scop social util ceea ce inseamna ca faptuitorul actioneaza in conditiile unui risc nu pentru atingerea unui oarecare scop, de pilda: (imbogatire proprie), dar in vederea faptului ca riscul dat sa aduca un beneficiu, un folos intregii societat, de exemplu: obtinerea unui medicament sau vaccin contra unei maladii.2. Riscul trebuie sa fie insotit de intreprinderea unor actiuni fortate pentru atingerea scopului social-util urmarit riscul a fost o fapta fortata intrucit in alt mod nu sa putut actiona persoana in cauza trebuie sa-si dea seama ca atingerea scopului urmarit este imposibil in alt mod. Daca faptuitorul isi da seama ca poate ajunge sau obtine ceea ce doreste si prin alte metode ce nu reprezinta un risc intemeiat atunci in cazul in care vor fi provocate daune persoana respectiva va raspunde penal. 3. Realizarea actiunilor cu scopul prevenirii aparitiei unor daune consta in faptul ca aceasta persoana este obligata in primul rind sa intreprinda masuri de prevenire a aparitiei daunei si in al doilea rind acestea trebuie sa fiei suficiente, de pilda: atunci cind un colaborator stiintific incepe lucrarile asupra unui experiment acesta este obligat sa respecte si sa execute toate regulile ce tin de tehnica securitatii in acel caz, precum si diferite instructiuni din domeniul dat, sa obtina permisiunea respectiva, precum si sa atentioneze asupra eventualelor posibilitati de aparitie a carorva daune in cazului insuccesului experimentului dat. Nemijlocit in al.3 art.40, sunt stabilite conditiile riscului considerat neitemeiat si anume: Daca era cu buna-stiina, imbinat cu pericolul pentru veata persoanei Exista pericolul provocarii unui dezastru ecologic Exista pericolul provocarii unui dezastru social.1.Exista atunci cind faptuitorul coinsteintizeaza pericolul aparitiei daunelor si inlaturarea aparitiei acestora printr-o incredere exagerata in sine.2.Legea nu indica continutul si parametrii unui dezastru ecologic dar probabil ca prin acesta trebuie sa intelegem cauzarea de daune naturii pe un teritoriu mare atunci cind aceasta dauna ameninta existenta biologica a omului pe un anumit teritoriu.( catastrofa de la cernobil).3.Prin pericolul provocarii unui dezastru social trebuie sa intelegem acele consecinte care se refera la multiple persoane creindule anumite incomoditati. (ex: o avariere a centralei electrotermice a mun.Chisinau pe jumatate de iarna in rezultatul unui experiment).Trebuie sa facem o distinctie dintre risc si extrema necesitate in cazul riscului intemeiat niciodata nu exista forta a treia in calitate de temei de aparatie a acestuia ca in cazul starii de extrema necesitate, si mai mult ca atit dreptul la executarea actiunelor de risc intemeiat il au numai persoanele reesind din obligatiile de serviciu pe care le au, pe cind la starea de extrema necesitate poate apela orcine.

Executarea ordinului sau a superiorului art.40 indice 1.In conformitatea cu al.1 art.40 indice 1, orice functionar public este obligat sa execute dispozitiile si ordinile primite de la superiorii ierarhici insa este in drept sa refuze in scris si motivat indeplinirea dispozitiilor daca le considera ilegale, acest lucru are si suport legislativ intrucit potrivit al.2 al art.40 indice 1 neexecutarea ordinului sau dispozitiei vadit ilegale exclude raspunderea penala, iar persoana care a comis intentionat infractiunea in vederea executarii ordinului sau dispozitie vadit ilegale ale superiorului raspunde penal in temeiuri generale, daca cel care a emis ordinul sau dispozitia le formuleaza in scris atunci functionarul este obligat sa o execute cu exceptia cazului cind aceasta este vadit ilegala. Functionarul care in asemenea conditii a refuzat executarea ordinului este obligat sa aduca la cunostina superiorului ierarhic al persoanei care a emis ordinul ilegal situatia respectiva, raspunderii penale pentru fapta savirsita va fi persoana care a emis ordinul sau dispozitia ilegala. Din punct de vedere subiectiv executarea dispozitiei superiorului care inlatura vinovatia faptuitorului, din punct de vedere obiectiv aceasta este o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei. In cazul executarii ordinului sau dispozitiei superiorului fundamentul recunoasterii acesteia in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei se bazeaza pe aceea ca executantul(faptuitorul), crede gresit sau eronat ca activitatea lui este conform legii. Regulile mentionate anterior nu pot fi atribuite situatiei cind ordinul sau dispozitiile superiorului se refera la comiterea unui genocid sau a unei infractiuni impotriva umanitatii care apsolut in toate cazurile sunt vadit ilegale sub diferite denumir si anume: ordinul legii sau autoritatii legitime, ordinul legii si comanda autoritatii legitime, aceste cauze sunt prevazute in CP model francez, in CP model american, precum si in CP al federatiei russe.03.03.2015.(prelegere)Tema : etapele activitatii infractionale.1. Notiunea de etape ale activitatii infractionale2. Pregatirea de infractiune.3. Tentativa de infractiune.4. Infractiunea consumata sau terminata.5. Incriminarea tentativei si pregatirei de infractiune.6. Renuntarea de buna voie de la comiterea infractiunii.1.etapele activitatii infractionale exprima un grad diferit de realizare a intentiei criminale persoanei, in continutul legii penale exista , in art.25 inciul asupra existentei a trei etape ale activitatii infractionale si anume: al (1 si 2 art.25.)-- pregatirea de infractiune-- tentativa de infractiune-- infractiunea consumata.Se considera pregatire de infractiune intelegerea prealabila de a savirsi o infractiune, procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor sau crearea intentionata pe alta cale de conditii pentru savirsirea ei daca din cauze independente de vointa faptuitorului infractiunea nu sia produs efectul. ( al.1, art.26).Se considera tentativa de infractiune actiunea sau inactiunea intentionata indreptata nemijlocit spre savirsirea unei infractiuni daca din cauze independente de vointa faptuitorului acesta nu sia produs efectul. (art.27 CP)Infractiunea se considera consumata daca fapta savirsita intruneste toate semnele constitutive ale componentei de infractiune ( al.1, art.25 CP)Unii teoreticieni sustin parerea potrivit careea prima etapa a activitatii infractionale este demascare intentiei adica exprimarea in forma verbala prin mimica, gesturi, a hotaririi de a savirsi o infractiune concreta. Totusi majoritatea specialistilor nu sunt de acord cu aceasta reesind din urmatoarele: Legea penala in continutul al.1 art.14, defineste infractiunea ca fiind fapta prejudiciabila savirsita cu vinovatie. La demascarea intentiei nu exista fapta, nu avem un atentat asupra valorilor aparate de legea penala, raspunderea pentru ginduri infractionale, criminale chiar si exprimate in forma verbala este inadmisibila. In unele situatii legea penala prevede in calitate de infractiune consumata forma specifica de demascare a intentiei ( art.204, 349, 367 CP RM).Etapele activitatii infractionale nu trebuie sa existe succesiv in cadrul oricarei componente de infractiune, in unele cazuri infractorul comite infractiunea respectind succesivitatea data alteori faptele persoanei formeaza de la bun inceput componenta unei infractiuni, in unele situatii faptele persoanei pot fi calificate ca pregatire de infractiune, in alte cazuri infractorul incepe comiterea infractiunii dar nu o duce pina la capat din motive independente de vointa faptuitorului. Nu putem vorbi despre etape ale activitatii infractionale vis-a-vis de toate componentele de infractiune incluse in parte speciala a CP RM. Etapele activitatii infractionale sunt caracteristice numai infractiunilor intentionate si mai mult ca atit celor comise cu intentie directa. Nu putem vorbi despre etape ale activitatii infractionale adica pregatire si tentativa in cazul infractiunilor imprudente si a celor savirsite cu intentie indirecta. Elementul volitiv al intentiei indirecte ce consta in admiterea constienta a aparitiilor urmarilor prejudiciabile exclude activitatea criminala directa. In ceea ce priveste latura obiectiva majoritatea penalistilor sustin ca si pregatirea si tentativa sunt posibile in cadrul componentelor materiale savirsite atit prin actiune, furtul, jaful, cit si prin inactiune al.2 art.162,163 CP RM. Cu privire la existenta etapelor activitatilor infractionale in cadrul componentelor formale de infractiune atunci aceasta este posibila vis-a-vis de un cerc restrins de infractiuni cu componenta formala realizate prin actiune si este imposibila in cazul componentelor formale realizate prin inactiune. In majoritatea cazurilor tentativa la infractiunea formala este imposibila in rezultatul constructiei legislative a componentei. Savirsirea faptei prevazute intr-o norma concreta formeaza de la bun inceput o infractiune consumata, de pilda: pungasia care se considera consumata din momentul savirsirii actiunii in scopul sustragerii bunurilor altei persoane (al.1, art.192), tilharia art.188 al.1.Tentativa la infractiunea savirsita prin actiune mai este posibila daca intre momentul inceputului activitatii infractionale si momentul consumarii acesteia exista un interval de timp. De pilda: lasarea unui plic cu bani pe masa unui functionar in calitate de mita sau expedierea banilor prin transfer bancar in calitate de mita reprezinta tentativa de dare de mita. Tentativa la infractiune formale realizate prin inactiune este imposibila intrucit isasi actul initial de neindeplinire a obligatiei juridice, sociale, profesionale formeaza o infractiune consumata. ( al.1 art.162,163 CP RM). Stabilirea etapei corecte a savirsirii infractiunii prezinta o mare importanta sub aspect practic, in primul rind prezenta unei anumite etape determina calificarea infractiunii intucit pregatirea de infractiune urmeaza a fi calificata in conformitate cu dispozitiile articolului din partea speciala a codului penal cu trimitere obligatorie la dispozitiile la al.1 art.26. iar calificarea unei tentative de infractiune se face in conformitate cu dispozitiile partii speciale cu trimitere obligatorie la dispozitiile art.27 din partea generala.

2.pregatirea de infractiune in calitate de prima etapa a activitatii infractionale. In conformitate cu al.1 art.26, conchidem ca pregatirea de infractiune consta in comportamentul persoanei care formeaza sau creaza conditii reale pentru comiterea ulterioara a unei infractiuni concrete, anume in aceasta si consta gradul prejudiciabil al pregatirii de infractiune cu toate ca in realitatea obiectiva nu a fost comis nici un atentat asupra unui obiect al apararii penale. Conform semnelor subiective pregatirea de infractiune consta in intelegerea prealabila de a savirsi o infractiune. Dupa semnele obiective pregatirea de infractiune se caracterizeaza prin: Procurarea sau fabricarea mijloacelor sau instrumentelor intelegem optinerea acestora atit prin metode legale cit si ilegale. De pilda: X aobtinut o arma in urma comiterea unui furt sau poate ca aceasta arma a fost procurata legal, in acest sens trebuie sa se faca o distinctie dintre instrument si mijloc de comitere a unei infractiuni. Prin instrument se intelege orice obiect cu care sa comis nemijlocit infractiunea, toate tipurile de arme, si toate obiectele care au fost comisa infractiunea. Acest obiect va fi considerat obiect de comitere a infractiune. Mijlocul de comitere a unei infractiuni este ceea cu ce se ajuta la comiterea unei infractiuni, de pilda: un autovehicul cu care este spart un perete a unui depozit sau este transportata marfa. Adaptarea acestora a mijloacelor si instrumentelor trebuie sa intelegem acele actiuni ale persoanei in urma carora obiectele date sunt supuse unor modificari in asa fel incit cu ajutorul acestora sa fie savirsita ulterior infractiunea. De pilda: un pistol cu gaze a fost adaptat si transformat in pistol de lupta. Crearea intentionata a altor conditii pentru savirsirea infractiunii. trebuie sa se inteleaga orice actiuni de pregatire cu exceptia primelor doua. (ex: elaborarea unui plan de comitere a infractiunii, urmarirea presupusei victime, studiera sistemului de semnalizare etc.). In conformitatea cu latura obiectiva pregatirea de infractiune poate di realizata numai prin actiune.Conform laturei subiective pregatirea de infractiune se caracterizeaza prin intentie directa.Pregatirea de infractiune constituie prima etapa a activitatii infractionale, o activitate neconsumata care absolut in toate cazurile este intrerupta din motive ce nu depind de vointa faptuitorului adica din motive independente. Important este ca aceasta etapa sa fie finalizata din motive ce nu au nimic comun cu renuntarea de buna voie. In conformitate cu al.2 art.26 raspunderii penale si pedepsei penale sunt supuse numai persoanele care au savirsit pregatirea unei infractiuni mai putin grave, grave, deosebit de grave si exceptional de grave. Exista situatii in legea penala si in practica penala atunci cind in actiunile de pregatire a unei infractiuni se cuprind semnele unei componente consumate de infractiune, de pilda: activitatea individului indreptata spre comiterea unui omor intentionat dintr-o arma procurata ilegal, activitatea stopata la etapa pregatirii de infractiune urmeaza a fi calificata conform CP RM ca pregatire de omor (al.1, art.26 in cumul cu al.1 art.145 si art.290 CP RM) in calitate de infractiune consumata. Pentru pregatire de infractiune nu poate fi aplicata detentiunea pe viata.

3.din definitia tentativei de infractiune indicata in continutul art.27 CP RM, pot fi stabilite semnele obiective si subiective ale acesteia. De regula se deosebesc 3 semne obiective ce caracterizeaza tentativa de infractiune. In primul rind tentativa de infractiune consta in fapta nemijlocit indreptata spre savirsirea unei infractiuni, inseamna ca tentativa reprezinta inceputul comiterii infractiunii iar obiectul atentatului a suferit deja o dauna sau este pus in pericolul provocarii unui prejudiciu.Cel de al 2-lea semn obiectiv al tentativei de infractiune se caracterizeaza prin faptul ca in situatia tentativei infractiunea nu este dusa pina la capat. In cazul tentativei latura obiectiva a acesteaia este intotdeauna realizata partial, anume acest semn al tentativei o delimiteaza pe aceasta de infractiunea consumata. Pentru componentele de infractiuni materiale caracteristic pentru tentativa la acestea este faptul lipsei survenirii urmarilor prejudiciabile care de alt fel constituie semnul principal al componentilor de infractiune. De pilda: in cazul tentativei de omor persoana trage din arma de foc dar da gres. Prezenta tentativei si nu a infractiunii consumate nu inseamna ca in toate cazurile obiectului ocrotirii penale nu i se aduce vrio dauna, deseori tentativa produce o anumita urmare aceasta insa nu reprezinta semnul principal al componentei asupra careea sa comis tentativa. De pilda: in cazul tentativei de omor, victimei iau fost provocate vatamari corporale grave sau mai putin grave sau in cazul tentativei de sustragere in proportii deosebit de mari din patrimoniiul persoanei acesteia iau fost provocate prejudicii materiale minore, datorita faptului ca in safeul persoanei prejudiciabile nu a fost gasita suma respectiva. Al treilea semn obiectiv al tentativei consta in faptul ca aceasta absolut in toate cazurile nu este dusa pina la capat din motive independente de vointa celui vinovat, ceea ce inseamna ca infractiunea a fost intrerupta nu din cauza ca faptuitorul a luat hotarirea de a renunta benevol de la consumarea infractiunii dar de aceea ca au aparut unele obstacole care impiedica realizarea completa a intentiei criminale. Anume acest semn al tentativei o delimiteaza pe aceasta de renuntarea de buna-voie de la comiterea infractiunii.Latura subiectiva a tentativei se caracterizeaza numai prin intentie directa. Faptuitorul isi da seama ca fapta sa direct este indreptat spre comiterea unei infractiuni, ca ea realizeaza partial latura obiectiva a acesteia si doreste sa duca pina la capat aceasta infractiune. Daca insa infractorul comite o tentativa la o componenta materiala de infractiune (omoe,sustrager) atunci din intentia sa face parte si prevederea aparitiei urmarii prejudiciabile precum si dorinta survenirii acestora. Particularitatea laturei subiective a tentativei consta in urmatoarele: Intentia persoanei care comite o infractiune cuprinde toate elementele unei componente de infractiuni concrete, dar faptuitorul isi da perfect seama ca intentia sa nu a fost realizata complet. Cu toate ca legea penala nu clasifica infractiune teoria dreptului penal numeste urmatoarele forme de manifestare ale acesteia: Tentativa neconsumata exista atunci cind faptuitorul nu a realizat in intregime latura obiectiva a unei infractiuni, altfel spus in acest sens acesta numa a inceput realizarea infractiunii astfel sa finalizat activitatea lui criminala. ( atunci cind hotul este retinut cind doreste sa intre in garaj pentru a sustrage un autovehicol, in asemenea situatii vorbim de o tentativa neconsumata). Tentativa consumata exista atunci cind faptuitorul a savirsit absolut toate faptele pe care dorea sa le comita insa urmarea dorita de acesta nu a aparut din motive independente de vointa lui ( ex: atunci cind infractorul a dat gres in cazul impuscaturii, cind a administrat victimiei o doza insuficienta de toxina in cazul unui omor, lasarea unui plic cu bani pe masa unei persoane oficiale in calitate de mita). Particularitatea tentativei consumate consta in aceea ca vinovatul a realizat tot ce dependea de el pentru obtinerea rezultatului dorit, care insa nu a aparut din motive independente de cel vinovat. Clasificarea tentativei in tentativa neconsumata si consumata prezinta importanta in primul rind pentru infaptuirea justitiei penale si respectiv pentru calificarea corecta a faptelor itrucit tentativa consumata de regula este mai periculoasa in raport cu cea neconsumata, itrucit prima este foarte aproape de infractiunea consumata. Tentativa la un obiect nul se caracterizeaza prin faptul ca infractorul admite o eroare vis-a-vis de obiectul atentatului, calitatile acestuia sau prezenta reala a lui. De pilda: sustragerea unui diamant pretios care sa dovedit a fi o piatra falsa, sustragerea unui pretins tablou de epoca care nu prezinta nici o valoare, sau impuscatura intrun manichin crezind ca e o persoana vie. Tentativa la un obiect nul de fapt nu produce nici o modificare obiectului aparat de legea penala, intrucit acesta lipseste in momentul atentatului sau poseda astfel de caracteristici incit prin faptele intreprinse acesta nu putea fi vatamat. Tentativa cu instrumente nule exista atunci cind subiectul foloseste pentru savirsirea infractiunii instrumente care obiectiv nu pot asigura comiterea ei. Se deosebesc: instrumente absolut nule si instrumente nule intr-o anumita situatie concreta. Absolut nule sunt instumentele care nici intro situatie nu pot asigura comiterea umei infractiuni. De pilda: utilizarea unui praf absolut nevatamator in calitate de toxina. Nule itr-o anumita situatie concreta -- sunt acelea care itro stare obisnuita trebuie sa duca la realizarea intentiei criminale, dar in momentul in care au fost utilizate nu poseda astfel de caracteristici. De pilda: doi vecini in procesul certei unul dintre care a fost la vinatoare a impuscat din arma era totul bine, ia arma si trage spre vecin iar arma nu functioneaza.Tentativa nula atrage dupa sine raspunderea penala intrucit poseda toate semnele tentativei obisnuite deoarece faptuitorul comite fapte ce atenteaza asupra unui obiect al ocrotirii penale si care sunt periculoase dar care nu provoaca nici o dauna in pofida erorii de fapt admise mai mult ca atit faptuitorul actioneaza cu intentie directa si in cazul tentativei nule. Infractiunea consumata.In conformitate cu al.1 art.25, infractiunea se considera consumata daca in faptele persoanei se cuprind toate semnele unei componente de infractiune descrisa in parte speciala a CP RM. Componentele de infractiuni materiale sunt considerate consumate in momentul aparitiei in fapt a urmarilor prejudiciabile indicate in articolul respectiv ( omorul, sustragerea etc). Componentele de infractiune formale sunt considerate consumate din momentul savirsirii faptei prejudiciabile prevazute in articolul respectiv ( pungasia, dezertarea, huliganismul etc.). in unele cazuri legiuitorul leaga momentul consumarii infractiunii nu cu momentul aparitiei urmarii dar cu amenintarea reala de provocare a acestora, aceste componente reprezinta o modalitate a componentelor formale si este vorba de fapt despre: tilharia (art.188) sau (al.1 art.224). In partea speciala a CP RM sunt incluse componente de infractiune pe care legea penala le considera consumata numai din momentul crearii sau formarii unei asemenea organizatii. De pilda: componentile art.283, 284, 286. Raspunderea penala pentru pregatire si tentativa de infractiuneTemeiul legal pentru incriminarea tentativei de infractiune este aratat in continutul art.81 al legii penale, iar temeiul de facto este reprezentat prin pregatirea sau savirsirea unei fapte care contine semnele unei componente de infractiune neconsumate. Avind in vedere faptul ca raspunderea penala pentru pregatirea si tentativa de infractiune apare in cazul cind faptele savirsite de infractori nu contin toate semnele unei componente de infractiune din partea speciala a CP RM, calificarea acestora urmeaza sa se faca in conformitate cu normele partii speciale cu trimitere obligatorie la normele partii generale. Dupa cum urmeaza in cazul pregatirii de infractiune fapta se va califica in conformitate cu art.145 CP, cu trimitere la al.1 art.26 CP, iar in cazul tentativei calificarea urmeaza sa se faca in conformitate cu art.145 CP RM cu trimitere la art.27 CP RM. Stabilind pedeapsa pentru pregatire si tentativa de infractiune instanta trebuie sa porneasca de la principiile generale de individualizare a pedepsei prevazute in continutul art.75 CP si nu poate fi neglijat faptul ca infractiunea chiar si independent de vointa faptuitorului nu a fost dusa pina la capat, acest lucru are temei legal deoarece este stabilit in art.81 al.1 CP. In conformitate cu dispozitiile al.2 art.81 marimea pedepsei pentru pregatire de infractiune ce nu constituie recidiva nu poate depasi o jumatate din maximul celei mai aspre pedepse prevazute la articolul corespunzator din partea speciala a CP RM pentru infractiunea consumata. De pilda: pentru pregatirea de omor a unei persoane prevazut de al.1 art.145 infractorului i se poate stabili o pedeapsa maxima cu inchisoare de pina la 7 ani si 6 luni.Marimea pedepsei pentru tentativa de infractiune ce nu constituie o recidiva nu poate depasi din maximul pedepsei prevazute la articolul corespunzator din partea speciala a CP pentru infractiunea consumata. Astfel in cazul tentativei la infractiunea de omor prevazuta de al.1 art.145 infractorului i se poate stabili o pedeapsa maxima de 11,25 ani. Cu privire la al.2 art.145 atunci acestuia i se poate aplica o pedeapsa maxima de 15 ani de inchisoare.Gradul prejudiciabil al pregatirii si tentativei de infractiune este in dependenta directa de obiectul atentatului, metoda savirsirii infractiunii, instrumentele si mijloacele utilizate in procesul comiterii acesteia. Este indiscutabila importanta acelor urmari care au aparut de fapt in realitatea obiectiva in urma comiterii actelor de pregatire sau tentativa de infractiune. Sunt situatii cind fata de infractorul care se face vinovat de pregatirea unei infractiuni sau tentativa la aceasta poate fi aplicata prevederea art.79 si anume aplicarea unei pedepse mai blinde decit ce prevazuta de lege. Pentru pregatire si tentativa de infractiune in conformitate cu prevederile al.4 art.81 detentiunea pe viata nu poate fi aplicata. Iar pentru pregatire de infractiune poate raspunde numai acea persoana care se face vinovata de pregatirea unei infractiuni mai putin grave, grave, deosebit de grave si exceptional de grave.Renuntarea de buna voie de comitere a unei infractiuniIn conformitate cu dispozitiile al.1 art.56 CP RM, se considera renuntare de buna voie la savirsirea infractiunii incetarea de catre persoana, a pregatirii de infractiune sau incetarea faptelor indreptate nemijlocit spre savirsirea infractiunii ( tentativa de infractiune), daca persoana era constienta de posibilitatea reala de consumare a infractiunii. Potrivit teoriei si legii penale, persoana care a inceput savirsirea unei infractiuni si a renuntat de buna voie de la consumarea acesteia urmeaza a fi liberata de raspundere penala pentru toate faptele ilegale savirsite pina in momentul adoptarii deciziei de renuntare. Existenta acestei institutii in continutul CP demonstreaza respectarea principiului umanismului legii penale. Pentru existenta in fapt a acestei institutii este necesara intrunirea a doua conditii: In primul rind renuntarea trebuie sa fie benevola exista atunci cind faptuitorul este constient de faptul ca consumarea infractiunii este posibila si acesta este convins de faptul ca poate sa duca pina la sfirsit infractiunea, motivele adoptarii unei astfel de decizii pot fi diferite ( ex: frica de pedeapsa, mila fata de victima, cainta etc.), insa principalul este ca toate acestea motive sa reprezinte rezultatul uni imbold intern a unei hotariri constiente primita din proprie vointa. Exista renuntare benevola si in cazurile cind initiatorul acesteia este o ruda apropiata, un prieten etc. In cazul renuntarii de buna voie decizia de renuntare trebuie sa nu fie influentata de un factor extern, de pilda: atunci cind persoana a inceput comiterea unei infractiuni, a fost fortata sa inceteze activitatea data ( de pilda: a fost observata de cineva, adescoperit ca este urmarit de politie, sau este chemat de organul competent pentru a da declaratii vis-a-vis de infractiunea pe care o pregateste), in asemenea situatii renuntarea nu este benevola deoarece este impusa. Aceasta trebuie sa fie definitiva, irevocabila. intreruperea temporara a activitatii criminale indiferent de cauzele si durata acesteia nu inseamna renuntare de buna voie. Nu va exista renuntarea de buna voie atunci cind faptuitorul coinsteintizind ca in situatia concreta data nu va fi posibila consumarea infractiunii o suspenda, o amina pe aceasta cu scopul de a se pregati mai minutios de ia. De pilda: atunci cind infractorul patrunde intr-un depozit si are asupra sa niste chei cu scopul de a jefui, la un momend dat nu reuseste si trebuie sa mearga acasa sa se pregateasaca in acest caz nu este renuntarea de buna voie. Si nu va exista renuntarea de buna voie atunci cind infractorul renunta de la comiterea actiunii repetate criminale. De pilda: a dat gres la prima impuscatura si renunta la a 2-a impuscatura.Liberarea de raspundere penala in cazul renuntarii de buna voie are la baza faptul ca in astfel de situatie se intrerupe dezvoltarea atit a laturii obiective ( nu se mai comit fapte ce formeaza semnul obiectiv al atentatului), cit si a celei subiective ( inceteaza realizarea intentiei criminale). Renuntarea de buna voie poate avea loc numai la etapa pregatirii de infractiune si tentativa la aceasta. Renuntarea de buna voie la etapa de pregatire a infractiunii poate avea loc absolut in toate cazurile si se poate manifesta atit in forma activa cit si in cea pasiva. Forma activa ca exemplu exista atunci cind faptuitorul procura o arma legal cu scopul de a omori si renunta ulterior la comiterea acelui omor iar arma se duce si o arunca in riu etc. Renuntarea este pasiva atunci cind el procura o arma de foc, o pune in safeu si atit.Renuntarea de buna voie poate avea loc si la etapa tentativei de infractiune insa in cazul dat aceasta depinde de forma de exprimare a acesteia. Astfel la etapa tentativei neconsumate renuntarea poate avea loc oricind si se poate manifesta tit in forma activa cit si pasiva ( similar ca la pregatirea de infractiune). Renuntarea de buna voie poate avea loc si la etapa tentativei consumate insa in acest caz obligator trebuie sa fie intrunite urmatoarele 2 cerinte: Forma renuntarii poate fi numai activa Renuntarea este posibila numai atunci cind faptuitorul mentine puterea asupra desfasurarii evenimentelor in continuare si este capabil sa previna consumarea infractiunii.Atunci cind suntem in prezenta unei tentative de omor realizata prin impuscatura sau o distrugere intentionata a unui imobil art.197, cu utilizarea unui explozibil renuntarea de buna voie este imposibila. Daca insa intre momentul inceputului savirsirii faptelor criminale si momentul consumarii infractiunii exista un anumit interval de timp in cadrul caruia faptuitorul savirseste actiuni active pentru incetarea si neadmiterea aparitiei urmarilor, ( de pilda: se adreseaza medicului atunci cind victima a fost otravita cu toxina), si subiectul a fost in stare sa previna consumarea infractiunii ( moartea victimei), renuntarea este posibila. Daca insa necatind la faptul ca victimei ia fost asigurata asistenta medicala calificata de urgenta insa aceasta totusi a decedat atunci renuntarea este absenta iar faptele comise de infractor vor fi examinate in calitate de circumstante atenuante ale cauzei. Daca insa persoana data nu a decedat insa a fost vatamata corporal grav sau mediu, faptuitorul dat raspunde pentru vatamare grava sau medie dar este liberat de raspundere penala pentru tentativa de omor. In cadrul renuntarii de buna voie raspunderea penala pentru infractiunea de la care sa renuntat este inadmisibila, faptuitorul urmeaza sa raspunda penal numai atunci cind prin faptele sale a fost comisa o alta infractiune. Terbuie sa delimitam renuntarea de buna voie de cainta sincera, ultima consta in actiuni active din partea faptuitorului realizata dupa momentul consumarii infractiunii. Actiuni indreptate spre prevenirea aparitiei urmarilor prejudiciabile fara succes sau compensarea pagubei, repararea prejudiciului precum si contributia activa la descoperirea infractiunii. Se deosebesc prin urmatoarele: Renuntarea are loc la etapele de pregatire si tentativa de infractiune, cainta insa numai dupa consumare infractiunii. Renuntarea poate avea loc si in forma pasiva de exprimare a acesteia, cainta insa prezuma numai existenta formei active. Renuntarea de buna voie constituie temeiul liberarii de raspundere penala indiferent de tipul infractiunii de la care sa renuntat, cainta insa poate constitui temei pentru liberarea persoanei de raspundere penala numai atunci cind aceasta a comis pentru prima data o infractiune usoara sau mai putin grava. (Al (1).art.57). Organizatorul si instigatorul infractiunii nu se supun raspunderii penale daca acestea persoane printr-o instiintare din timp a organelor de drept sau prin alte masuri realizate au preintimpinat consumare infractiunii de catre autor.

Tema: Participatia.1) Notiunea participatiei si particularitatile acesteia.2) Participantii la infractiune.3) Formele participatiei.4) Raspunderea penala a participantilor la infractiune.5) Implicarea la infractiune.1.la ora actuala prin participatie sunt comise majoritatea infractiunilor. Infractiunile savirsite in participatie poseda trasaturi si caracteristici specifice care ne permit sa desemnam participatia in calitate de institutia separata in cadrul DP. Actualmente in continutul art.41 CP, participatia este definita ca fiind cooperarea cu intentie a doua sau mai multor persoane la savirsirea unei infractiuni intentionate. Reesind din aceasta definitie putem deduce semnele obiective si subiective ale participatiei, dupa cum urmeaza: -- participarea la savirsirea uneia si aceleiasi infractiuni a doua sau mai multor persoane -- activitatea comuna a participantilor la savirsirea infractiunii -- comunitatea de intentii a participantilor.Reesind din art.41 CP, rezulta ca despre participatie vorbim numai atunci cind la savirsirea infractiunii au participat doua sau mai multe persoane. Participarea in procesul comiterii unei si aceleiasi infractiuni a doua sau mai multor persoane presupune ca fiecare dintre acestea au atins virsta raspunderii penale in conformitate cu prevederile al.1 si 2 al art.21, precum si faptul ca fiecare dintre acestea sunt responsabili ( in conformitate cu art.22), nu va exista participatie atunci cind in calitate de autor al infractiunii este implicata o persoana iresponsabila sau minora. Atunci cind in calitate de autor al infractiunii este implicat un minor instigatorul sau organizatorul acestei infractiuni va raspunde penal pentru faptele comise de acest minor in cumul cu prevederile art.208.Al doilea semn obiectiv ce caracterizeaza participatia consta in activitatea comuna al participantilor la infractiune. In teoria dreptului penal acest semn cuprinde si litera a) rezultatul, urmarea comuna si b) raportul cauzal sau legatura cauzala dintre fapta fiecarui participant si urmarea comuna. De fapt activitatea comuna reprezinta nu numai semnul obiectiv ci si subiectiv al participatiei, aceasta concluzie apare pe baza comunitatii psihice de interese a participantilor. Participatia exista atunci cind activitatea fiecarui participant completeaza activitatea celor lalti participanti, fapt ce ne permite atingerea sau obtinerea unei consecinte comune. Daca aceasta activitate are numai caracter exterior fiind lipsita de cel interior atunci nu suntem in prezenta participatiei la infractiune, in asemenea cazuri indiferent de faptul ca din punct de vedere obiectiv activitatea subiectilor la infractiune a provocat aparitia unei urmari comune acestea vor purta raspundere penala individuala. Spre exemplu: nu exista participatie la infractiune in activitatea cetateanului X care a provocat o rana de cutit, arma de foc, cetateanului Y si actiunile cetatenului Z care in momentul a acordat ajutor medical victimei a introdus o infectie, fapta soldate cu decesul victimei. Aici lipseste participatia deoarece activitatea fiecarui participant este considerata prejudiciabila indiferent de ceea ce a comis cea lalta persoana, nu avem aici o coordonare intentionata a actiunilor lor si nici nu exista o comunitate psihica minimala de interese. Legatura cauzala in cazul participatiei se exprima prin determinarea acelui fapt ca in realitatea obiectiva urmarea prejudiciabila aparuta reprezinta rezultatul activitatii comune infractionale sau criminale a tuturor participantilor, urmarile criminale in cazul participatiei reprezinta rezultatul activitatii autorului, instigatorului, organizatorului si complicelui. Cu toate ca in cazul participatiei la infractiune faptele realizate si care se contin in partea speciala a CP sunt comise numai de catre autor faptele celor lalti participanti pregatesc, ajuta, faciliteaza comiterea infractiunii de catre acesta. Nu prezinta nici o dificultate stabilirea participatiei in cazul in care participantii au actionat in urma unei intelegeri prealabile. Stabilirea comunitatii psihice de interese este mai dificila in cazul lipsei unei intelegeri prealabile, in asemenea situatii analiza activitatii fiecarui participant ce a cauzat aparitia urmarilor prejudiciabile impreuna cu analiza activitatii celor lalti participanti ne permite sa determinam prezenta sau apsenta legaturii psihice necesare pentru stabilirea comunitatii. Continutul legaturii psihice se caracterizeaza prin faptul ca fiecare participant este constient despre activitatea celorlalti participanti si doreste aparitia urmarilor prejudiciabile in rezultatul activitatii criminale comune. In cazul participatiei aceasta nu poate exista in cazul comiterii infractiunilor imprudente, informatia reciproca dintre participanti nu este obligatorie insa autorul de regula este informat despre activitatea ilegala a celorlalti participanti. Motivile si scopurile cu care actionaeaza participantii pot sa coincida insa de regula acesta nu reprezinta un semn obligator, principal al participatiei. In conformitate cu dispozitiile lit.c) al.1 art.77 CP RM, savirsirea infractiunii prin orice forma de participatie se considera circumstanta agravanta iar potrivit lit.g) aceluiasi articol savirsirea infractiunii prin intermediul minorilor, persoanelor aflate in dificultate, persoanelor retardate mental sau dependente de faptuitor reprezinta de asemenea circumstanta agravanta.2.in legislatia penala a RM art.42 CP, clasifica participantii la infractiune in dependenta de caracterul faptelor comise si rolului obiectiv pe care il au acestea in procesul comiterii infractiunii, astfel potrivit al.1 art.42 CP participantii la infractiune se clasifica in:* autorul infractiunii*organizatorul infractiunii*instigatorul infractiunii*coplicele la infractiune.Astfel in conformitatea cu al.2 acestui articol se considera autor persoana care a savirsit infractiunea precum si cel care a comis infractiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de raspundere penala din cauza virstei, iresponsabilitatii sau din alte cauza prevazute de CP. Autorul infractiunii este persoana care poate raspunde penal adica, cuprinde toate semnele subiectului general virsta,responsabilitatea iar in cazurile necesare semnele subiectului special. Autoru al infractiunii este si persoana care implica in scopul realizarii gindului criminal alte persoane care nu detin trasaturile subiectului infractiunii. In unele situatii apare institutia coautoratului, in DP coautori sunt considerate persoanele care desi nu savirsesc nemijlocit fapte ce contin semne ale unei infractiuni insa in momentul comiterii ei acorda ajutor nemijlocit autorului infractiunii. De pilda: tin victima pentru ca aceasta sa nu raspunda rezistenta la infractiunea de viol, vatamare corporala etc. Autorul si coautorul raspund penal in conformitate cu litera aliniatul si articolul respectiv din partea speciala din CP fara tirmitere la articolul ce stabileste participatia. In dependeta de momentul consumarii infractiunii de catre autor este rezolvata problema privind calificarea celor realizate de cei lalti participanti la infractiune. Daca autorul este tras la raspundere penala pentru tentativa de infractiune atunci cei lalti participanti vor raspunde pentru tentativa la infractiune comisa in participatie, respectiv art.27, 41, 145 al.1). Latura subiectiva a infractiunii savirsita de autor este caracterizata prin intentie directa sau indirecta, autorul prevede caracterul prejudiciabil al faptelor sale, prevede posibilitatea aparitiei unui rezultat comun pentru participanti si doreste sau constient admite aparitia urmarilor. Se considera organizator persoana care a organizat savirsirea unei infractiuni sau a dirijat realizarea ei precum si persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizatie criminala ori a dirijat activitatea acestora ( al.3 art.42). latura subiectiva caracteristica organizatorului este exprimata prin intentie directa, organizatorul isi da seama de caracterul faptelor pe care le comite si de faptele care urmeaza a fi comise de cei lalti membri ai organizatiei crimina sau de cei lalti participanti. Prevede posibilitatea comiterii infractiunii de catre acestea si doreste aparitia rezultatului prejudiciabil in urma faptelor sale. Organizatorul infractiunii este acea persoana care nu numai provoaca intentia altor participanti spre comiterea unei infractiuni concrete dar si conduce aceasta activitate. Cel de al treilea participant este vorba despre instigator, in conformitate cu dispozitiile al.4 art.42, se considera instigator persoana care prin orice metoda determina o alta persoana sa savirseasca o infractiune adica intentionat provoaca hotarirea unei persoane de a savirsi o infractiune concreta. In continutul art.42 nu sunt prevazute metodele si mijloacele instigarii deoarece a le prevedea pe toate este pur si simplu imposibil, in fiecare caz concret instigarea poseda trasaturi individuale, metoda instigarii este aleasa in dependenta de necesitati, posibilitati, calitatile personale ale celui instigat etc. Astfel in functie de calitatile subiective ale autorului presupus instigatorul poate purcede la santaj, amenintare, ordin, abuz de serviciu, gesturi etc. Din punct de vedere a laturei obiective instigarea se caracterizeaza prin ,,actiuni active indreptate spre provocarea la autor a hotaririi de a savirsi o infractiune concreta. In rezultatul admiterii unei inactiuni este imposibil de a instiga o persoana spre comiterea unei infractiuni. Pentru a se stabili daca a avut loc instigarea si care a fost rolul acesteia in procesul comiterii infractiunii este necesar sa stabilim in fiecare caz concret metoda sau mijlocul utilizat de instigator, stabilirea acestora permite sa se inteleaga care a fost motivul sau scopul de care sa condus instigatorul, care la rindul sau contribuie la calificarea corecta a faptei comise si la individualizarea pedepsei. Instigarea este posibila numai in raport cu o infractiune concreta, nu poate fi considerata instigare la infractiune un sfat, un indemn general spre comiterea unor actiuni criminale ( ex: agitatia, propaganda ), acestea pot fi considerate drept infractiuni numai in cazurile cind conform legii penale contin componentele unor norme concrete din partea speciala a CP, ( ex.art.208). Latura subiectiva a instigarii se manifesta prin intentie directa, vinovatul isi da seama ca prin actiunile sale provoaca hotarirea unei alte persoane spre comiterea unei infractiuni si doreste comiterea de catre acea persoana a infractiunii respective. Intentia directa in cazul instigarii poate fi si nedeterminata ( ex: atunci cind instigatorul provoaca autorului decizia spre comiterea infractiunii de vatamare corporala care poate fi de diferit grad sau se poate solda si cu decesul victimei), in cazul repectiv calificarea faptelor se va face in dependenta de dauna real cauzata motivul si scopul instigatorului si faptuitorului pot sa nu coincida dupa continut acest lucru insa nu influenteaza calificarea faptelor de catre acestea .Complicele. In conformitate cu dospozitiile al.5 art.42 se considera complice persoana care a contribuit la savirsirea infractiunii prin sfaturi, indicatii, prestare de informatii, acordare de mijloace sau instrumente ori inlaturare de obstacole precum si persoana care a promis din timp ca il va favoriza pe infractor, va tainui mijloacele sau instrumentele ale infractiunii, urmele acesteia sau obiectele dobindite pe cale criminala, ori persoana care din timp a promis ca va procura sau va vinde atare obiecte. Acest tip de participant este cel mai des intilnit in cazul participatiei complexe acelei in care exista impartirea rolurilor. De regula activitatea acestuia este mai putin periculoasa el este mai putin activ si nu conduce cu activitatea ilegala, nu instiga spre savirsirea infractiunii. Prevederile al.5 al art.42 determina metodele si mijloacele contribuirii la activitatea criminala, acestea pot fi ( fizice sau materiale, intelectuale sau psihice ), anume in functie de aceasta in teoria dreptului penal complicitatea se clasifica in fizica si intelectuala.Complicitatea ( ajutorul ), fizic se caracterizeaza prin actiunile care ajuta autorul sa comita latura obiectiva a infractiunii, si anume ajutorul cu instrumentele si mijloacele pentru comiterea infractiunii ( de pilda a unui autovehicol in cazul furtului ), in inlaturarea obstacolelor pentru comiterea infractiunii ( de pilda: a lasat usa de la depozit fara lacat).Complicitatea intelectuala este exprimata prin actiunea psihica a complicelui asupra constiintei si vointei autorului presupus aceasta consta in consolidarea deciziei autorului spre comiterea infractiunii concrete, la aceasta atribuim: sfaturile, indicatiile precum si promisiunea facuta din timp de a tainui infractorul instrumentele si mijloacele, urmele infractiunii si obiectele dobindite pe cale criminala. De instigator complicele se deosebeste prin aceea ca el nu provoaca hotarirea de a comite o infractiune, el numai o sustine pe aceasta. In cazul in care complicele in momentul comiterii infractiunii actioneaza in scopul executarii laturii obiective a acesteia atunci vom fi in prezenta coautoratului.Latura subiectiva cu care actioneaza complicele se caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta, motivul si scopul autorului si complicelui pot sa nu coincida. Complicele raspunde penal in conformitate cu componenta articolului care stabileste vinovatia autorului cu trimitere obligatorie la dispozitiile art.42 CP RM. Formele participatiei. In dependenta de gradul de coordonare a actiunilor participantilor, in conformitate cu art.43 CP se deosebesc urmatoarele forme ale participatiei:1) Participatie simpla 2) Participatie complexa3) Grup criminal organizat4) Organizatie ( asociatie) criminala.1.In conformitate cu art.44 CP, infractiunea se considera savirsita cu participatie simpla daca la savirsirea ei au participat in comun in calitate de coautori doua sau mai multe persoane fiecare realizind latura obiectiva a infractiunii. Aceasta forma a participatiei este caracteristica infractiunilor de vatamare corporala, de lipsire de viata si de omor. Pentru forma data este caracteristic faptul ca posibilitatea unei intelegeri apare numai dupa inceputul savirsirii infractiunii.2.Participatia complexa in conformitate cu art.45 infractiunea se considera savirsita cu participatie complexa daca la savirsirea ei au participat in comun autorul, organizatorul, instigatorul sau complicele. Potrivit al.2 al aceluiasi articol latura obiectiva a infractiunii cu participatie complexa poate fi realizata de un singur autor precum si de doi sau mai multi autori. In rezultatul comiterii infractiunii in participatie complexa, participantilor le este cunoscuta nu numai informatia generala cu privire la comiterea infractiunii dar si unele aspecte ale activitatii criminale ulterioare. Intelegerea poate fi verbala sau scrisa uneori unei intelegeri verbale i se asociaza o intelegere scrisa cu privire la obiectul atentatului presupus si a metodei de realizare a acestei infractiuni. Pentru calificarea faptei ca fiind comisa in participatie complexa nu prezinta nici o importanta care a fost perioada de timp dintre momentul intelegerii de a comite o infractiune si momentul realizarii laturei obiective a acesteia, timpul se poate manifesta in intervale mai mari sau mai mici adica in ore, minute, zile si respectiv foarte rar ani. Participatia complexa se clasifica in grup criminal organizat, si asociatie sau organizatie criminala.3.In conformitate cu art. 46, grupul criminal organizat se considera reuniunea stabila de persoane care sau organizat in prealabil pentru a comite una sau mai multe infractiuni. Grupul criminal organizat are trasaturile specifice care sunt:1. intelegerea prealabila2. elaborarea planului de comitere a infractiunii3.impartirea rolurilor intre participanti4. determinarea metodei de comitere a infractiunii si elaborarea planului de actiuni pentru realizare scopului propus.4.Organizatia (asociatia) criminala in conformitate cu al.1 art.47 se considera organizatie ( asociatie) criminala o reuniune de grupuri criminale organizate intr-o comunitate stabila a carei activitate se intemeiaza pe diviziune intre membrii organizatiei si strructurile ei, a functiilor de administrare, asigurare si executare a intentiilor criminale ale organizatiei in scopul de a influenta activitatea economica si de alta natura a persoanelor fizice si juridice sau de a o controla in alte forme in vederea obtinerii de avantaje si realizari de interese economice, financiare sau politice. Pentru asemenea forma de exprimare a participatiei sunt caracteristice infractiunile de luare de ostatici ( art. 280), banditismul (art.283), art.284, precum si pirateria ( art.289). reesind din gradul prejudiciabil sporit pe care il prezinta aceasta forma a participatiei infractiunea, se considera savirsita de o organizatie criminala daca a fost comisa de un membru al acesteia in interesul ei sau de o persoana care nu este membru al organizatiei respective la insarcinarea acesteia. Semnele organizatiei criminale sunt:1) impartirea rolurilor2) stabilitatea3) este formata dintro reuniune de grupari criminale4) ii sunt caracteristice savirsirea infractiunilor deosebit de grave si exceptional de grave5) existenta pe baza bunurilor dobindite pe cale criminala6) intreprinderea sau realizarea unor actiuni permanente in scopul eschivarii de la raspundere si pedeapsa penala.Organizator sau conducator al organizatiei criminale se considera persoana care conduce sau care a creat o organizatie criminala. Raspunderea penala a participantilor la infractiuneParticipatia la infractiune nu naste temeiuri adaugatoare pentru raspunderea penala. Participantii la infractiune raspund penal in egala masura cu persoanele care au comis infractiunea unipersonal, cu alte cuvinte fiecare participant raspunde nemijlocit pentru faptele sale comise de el. Articolele din continutul partii speciale a CP contin dispozitii care stabilesc infractiuni ce pot fi savirsite de catre un singur autor sau de catre mai multi autori. In cazul in care latura obiectiva a infractiunii este savirsita de catre mai multi coautori acestea urmeaza sa raspunda penal in conformitate cu prevederile sau dispozitiile articolului din partea speciala a CP. In alt mod este solutionata problema cind suntem in prezenta participatiei complexe a participatiei cu impartirea rolurilor. Analizind participatia in calitate de forma desinestatatoare a activitatii criminale este necesar sa menitionam ca faptele tuturor participantilor nu pot fi privite izolat de faptele autorului. Daca autorul infractiunii independent de vointa sa a intrerupt activitatea criminala la etapa pregatirii de infractiune atunci si ceilalti participanti vor raspunde penal pentru participare la pregatire de infractiune. In cazul in care infractiunea este savirsita in rezultatul activitatii comune a mai multor participanti, obligator organizatorul, instigatorul si complicele vor raspunde penal in conformitate cu dispozitiile partii generale ( art.41, 42 in cumul cu art partii speciale ) in conformitate cu care raspunde autorul acelei infractiuni. Atunci cind avem o raspundere diferentiata a participantilor si a autorului urmeaza sa fie repectat cu strictete principiul individualizarii raspunderii si pedepsei penale. De pilda: atunci cind autorul anterior a mai comis o infractiune de omor instanta de judecata este obligata sa califice faptele acestuia conform semnului calificant al infractiunii de omor prevazut la litera O, al.2 art.145 iar ceilalti participanti vor raspunde penal numai pentru participatie la infractiunea de omor a unei persoane. Daca faptele unuia dintre participanti sunt lipsite de importanta atunci aceasta va fi liberat de raspundere si pedeapsa penala, potrivit dispozitiilor al.2 al art.14 CP RM. Activitatea organizatorica instigarea si complicitatea sunt considerate nereusite in cazurile cind aceasta au ramas fara rezultat ( sau autorul nu a acceptat sa comita infractiunea sau a fost de acord dar ulterior a renuntat si nu a comis fapta prejudiciabila ), in astfel de situatii autorul nu va raspunde penal intrucit acesta nu a comis nici o fapta prejudiciabila si ilegala, iar organizatorul, instigatorul si complicele au savirsit de fapt fapte de atragere spre comiterea ulterioara a unei infractiuni, sau au promis un ajutor pentru comiterea ulterioara a unei infractiuni concrete, fapte ce constituie pregatire in participatie la o infractiune concreta. Instigarea si complicitatea nereusita va exista si atunci cind instigatorul si complicele au savirsit tot ce dependea de ei pentru comiterea ulterioara a infractiunii, insa autorul acesteia nu a savirsito in legatura cu survenirea decesului sau cu pierderea responsabilitatii. Infractiunea comisa in participatie ca si toate cele lalte savirsite de o singura persoana se caracterizeaza prin prezenta circimstantelor atenuante sau agravante. Toate circumstantele ce caracterizeaza fapta propriuzisa si personalitatea tuturor participantilor urmeaza in mod obligator sa fie luate in considerare in procesul calificarii faptelor realizate de fiecare participant, si nu sunt luate in vedere la calificarea faptelor comise de ceilalti participanti. Circumstantele care se refera la caracteristica infractiunii vor fi incriminate tuturor participantilor daca acestia siau dat seama de ele, de pilda: daca autorul comite infractiunea cu mijloace ce pun in pericol viata si sanatatea mai multor persoane atunci toti ceilalti participanti vor raspunde penal in conformitate cu dispozitiile literii ,,m al.2, art.145, + art.41, 42 CP RM. In conformitate cu dispozitiile art.83 CP, organizatorul, instigatorul si complicele la o infractiune urmeaza sa raspunda penal in dependenta de contributia fiecaruia la savirsirea infractiunii precum si in stricta conformitate cu dispozitiile art.75 CP. Se considera exces de autor savirsirea de catre autor a unor actiuni infractionale care nu au fost cuprinse de intentia celor lalti participanti. Pentru excesul de autor poarta raspundere penala numai autorul infractiunii iar participantii raspund penal numai pentru fapta care a fost coinsteitizata de ei. Excesul de autor este posibil numai in raport cu latura obiectiva a infractiunii si in raport cu obiectul acesteia. Teoria DP clasifica excesul de autor in :1) Excesul cantitativ exista atunci cind autorul infractiunii comite o infractiune de acelasi gen cu cea care urma sa fie comisa potrivit intentiei celorlalti participanti. De pilda: furtul si tilharia. va fi si excesul care a provocat daune unor doua obiecte al apararii penale, atunci cind intentia celorlalti participanti a fost indreptata spre cauzarea de daune unui singur obiect al apararii penale. De pilda: A la instigat pe B spre comiterea unei infractiuni de sustragere prin furt ( un singur obiect ), iar B a comis cu alte persoane o actiune de tilharie ( 2 obiecte, patrimoniul si sanatatea victimei ). 2) Excesul calitativ autorul savirseste o infractiune care nu este de acelasi gen cu acea fapta la care a fost instigat, in asemenea situatii autorul atenteaza asupra unui alt obiect care nu a fost prevazut de intentia celorlalti participanti. De pilda: A trebuia sa comita un omor, dar atunci cind a patruns in imobil si nu a gasit presupusa victima a comis o infractiune de furt. In aceasta situatie autorul infractiunii va raspunde pentru furt si pregatire de omor in participatie, instigatorul va raspunde pentru pregatire de omor in participatie. Renuntarea de buna voie a autorului de infractiune de la comiterea ei exclude raspunderea penala a acestuia dar nu si raspunderea penala a celorlanti participanti. Renuntarea de buna voie a participantilor nu-l libereaza pe autor de raspunderea penala. Renuntarea de buna voie a organizatorului, instigatorului si complicelui de la savirsirea infractiunii va avea drept rezultat liberarea acestora de raspundere penala numai atunci cind aceste persoane au realizat tot ce a depins de ei pentru a preveni comiterea infractiunii de catre autor si evident aparitia urmarilor prejudiciabile. Activitatea acestora trebuie sa fie caracterizata de urmatoarele semne:1) Aceasta trebuie sa fie oportuna ( svoevremeno )2) Definitiva pentru participanti ea trebuie sa fie eshaustiva.Activitatea organizatorului, instigatorului si a complicelui nu prezinta temei pentru tragerea la raspundere penala a acestora in cazul renuntarii benevole numai atunci cind faptele savirsite de acestea nu cuprind semnele unei alte componente de infractiune din partea speciala a CP RM. Implicarea la infractiune:Prin implicare la infractiune in teoria DP se intelege activitatea intentionata legata de o infractiune consumata sau la etapa de pregatire dar care nu a contribuit la savirsirea acesteia. Implicarea are o legatura cu infractiunea insa aceasta nu reprezinta o legatura cauzala, ea apare in legatura cu comiterea infractiunii de catre autorul (coautorul) acesteia. Anterior formele implicarii prevazute in teoria dreptului penal erau:1) Favorizarea 2) Nedenuntarea 3) Tolerarea infractiunii Actualmente teoria penala si codul penal stabileste in calitate de forma de manifestare a implicarii la infractiune numai favorizarea acesteia. Prin favorizare potrivit art.49 CP RM, se intelege orice favorizare a infractorului precum si tainuirea mijloacelor sau a instrumentelor de savirsire a infractiunii, a urmelor acesteia sau a obi