compararea-socialĂ

2
COMPARAREA SOCIALĂ 1. Este o noţiune utilizată în psihologia socială. Tradiţia behaviorista nu considera individul decât un loc de producere a unei reacţii la un stimul. Psihologia socială şi cognitivă spune că individul este considerat un actor cu anumite scopuri si strategii. Te oria comparării a lui Festinger are la bază incertititudi nea subiectului cu privire la opiniile sale. Cand nu se simte in stare sa-si evalueze aptitudinile cauta un altul pentru a se compara. Festinger spune ca pentru a valida opinia unui individ nu este nevoie ca toata lumea sa creada ca el este su!icient ca cei din grup sa impartaseasca aceeasi opinie. Festinger spune ca "ncertitudinea subiectului se reduce prin comparatie cu celalalt. Propozitii principale re!eritoare la opinii si capacitati avansate de Festinger #. Fiecare individ are tendinta de a-si eval ua opin iile si ap titu dini le $. "n lips a mi%loacelor obiective no n sociale evaluarea opin iilor si aptitudinil or se ! ace prin compararea lor cu opiniile si aptitudin ile celorlalti in consecinta evaluarea subiectiva a lor este instabila. &. 'Te ndin ţa de comp arare cu cel ălalt sc ade pe măs ură ce creş te di!e renţa i ntre sine insuşi şi acest celălalt atat in privinţa opiniilor cat şi a aptitudinilor(. Presiunile spre uni!ormitate dintr-un grup depind de importanta grupului pentru individ  pertinenta opin iei sau a capacitatii pent ru grup Teoria compararii sociale arata !aptul ca cine se aseamana se aduna. )ceasta sintagma nu este adevarata decat in cazuri aparte. *ste probabil ca un %ucător de şah să vrea să !acă o partidă cu un partener la !el de puternic +şi să obţină mai multe in!ormaţii din această situaţie, decit cu un debutant sau un mare campion dar nu se poate pretinde că acest tip de situaţie speci!ică ar !i prototip ul tuturor situaţiilor sociale. 2. Con!ormismul superior de sine - Codol #/ Con!ormisul superior de sine sau e!ectul P.".P Primus "nter Pares semni!icand primul dintre egali. "n acest caz subiectii se compara in !unctie de normele sociale in vigoare intr-o situatie in care eul si celalat sunt simultan implicati. Principala a!irmatie a lui Codol este ca ' Pentru un ansamblu de!init de indivizi e0istă in general o tendinţă a !iecăruia de a a!irma că el  personal este mai con !orm cu normele in v igoare in acest ansamblu +aşa cum sint  percepute sau trăite aceste n orme, decit ceilalţi parti cipanţi in general. Con!ormisum ul superior de sine s-ar carateriza prin !aptul ca individual are tendinta de a se valoriza in raport cu normele atribuindu-s i caracteristici positive ceea ce revine la o simpla

Upload: andrei-cozma

Post on 06-Jul-2018

218 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: COMPARAREA-SOCIALĂ

8/17/2019 COMPARAREA-SOCIALĂ

http://slidepdf.com/reader/full/compararea-sociala 1/2

COMPARAREA SOCIALĂ

1. Este o noţiune utilizată în psihologia socială. Tradiţia behaviorista nu considera individul

decât un loc de producere a unei reacţii la un stimul. Psihologia socială şi cognitivă spune

că individul este considerat un actor cu anumite scopuri si strategii.

Teoria comparării a lui Festinger are la bază incertititudinea subiectului cu privire la opiniile sale.

Cand nu se simte in stare sa-si evalueze aptitudinile cauta un altul pentru a se compara. Festinger 

spune ca pentru a valida opinia unui individ nu este nevoie ca toata lumea sa creada ca el este

su!icient ca cei din grup sa impartaseasca aceeasi opinie. Festinger spune ca "ncertitudinea

subiectului se reduce prin comparatie cu celalalt.

Propozitii principale re!eritoare la opinii si capacitati avansate de Festinger 

#. Fiecare individ are tendinta de a-si evalua opiniile si aptitudinile$. "n lipsa mi%loacelor obiective non sociale evaluarea opiniilor si aptitudinilor se !ace prin

compararea lor cu opiniile si aptitudinile celorlalti in consecinta evaluarea subiectiva alor este instabila.

&. 'Tendinţa de comparare cu celălalt scade pe măsură ce creşte di!erenţa intresine insuşi şi acest celălalt atat in privinţa opiniilor cat şi a aptitudinilor(.

Presiunile spre uni!ormitate dintr-un grup depind de importanta grupului pentru individ

 pertinenta opiniei sau a capacitatii pentru grup

Teoria compararii sociale arata !aptul ca cine se aseamana se aduna. )ceasta sintagma nu esteadevarata decat in cazuri aparte. *ste probabil ca

un %ucător de şah să vrea să !acă o partidă cu un partener la !el de puternic +şi săobţină mai multe in!ormaţii din această situaţie, decit cu un debutant sau unmare campion dar nu se poate pretinde că acest tip de situaţie speci!ică ar !i prototipul tuturorsituaţiilor sociale.

2. Con!ormismul superior de sine - Codol #/

Con!ormisul superior de sine sau e!ectul P.".P Primus "nter Pares semni!icand primul dintreegali. "n acest caz subiectii se compara in !unctie de normele sociale in vigoare intr-o situatie incare eul si celalat sunt simultan implicati.

Principala a!irmatie a lui Codol este ca 'Pentru un ansamblude!init de indivizi e0istă in general o tendinţă a !iecăruia de a a!irma că el personal este mai con!orm cu normele in vigoare in acest ansamblu +aşa cum sint percepute sau trăite aceste norme, decit ceilalţi participanţi in general.

Con!ormisumul superior de sine s-ar carateriza prin !aptul ca individual are tendinta de a sevaloriza in raport cu normele atribuindu-si caracteristici positive ceea ce revine la o simpla

Page 2: COMPARAREA-SOCIALĂ

8/17/2019 COMPARAREA-SOCIALĂ

http://slidepdf.com/reader/full/compararea-sociala 2/2

valorizare de sine dar si valorizandu-se in raport cu ceilalti descriindu-se mai con!orm decatceilalti.

Codol spune ca 'in adoptarea unui comportament de con!ormism superior de sine subiecţii sere!eră la normele cele mai pregnante la un moment dat(.

1a Festinger tendinţa de a se compara cu celălalt varia invers proporţional cudistanţa dintre sine şi acest celălalt2 şi la Codol distanţa psihologică sau percepută intre sine şi celălalt limitează apariţia !enomenului de con!ormismsuperior de sine.

"n concluzie Codol spune ca compararea socială poate duce la un anumecon!ormism dar ea poate duce şi la comportamente de di!erenţiere care seactualizează in ceea ce se cheamă 'con!ormismul superior de sine(.