F.M. DOSTOIEVSKI

Grimd gi pedeapsi

Roman in qase pnrfi, cu epilog

i

Traducere din limba rusi 9i noteION COVACI

@lt

I

intr-o zi de inceput de iulie, neobisnuit de cald5, un tinir igi

pirisi mansarda pe care o ginea cu chirie pe Intrarea S. gi, iegind

in stradi, se indrepti cu pa;i incegi, indecis parc5, spre podul K.CoborAnd, avusese norocul si nu dea ochii cu gazda. CLmL-

ruEa lui era cocotate chiar sub acoper$ul casei inalte, cu patruetaje, gi aducea mai degrabi cu un dulap decAt cu o locuingi.Gazda, de la care inchiriase aceasti cimirugi cu pensiune com-pleti - casi, masi ;i curitenie -, Iocuia un etaj mai jos, lntr-unapartament separat, si, de ffecare datl cand iesea, tnnirul era ne-

voit sI treacl prin faga bucitlriei stipAnei, a cirei us5 era, aproapeintotdeauna, larg deschisi spre scari. Si de fiecare dati, traver-sAnd acel palier, tAnlrul incerca un simgimint penibil, de care se

rugina gi care ll fXcea sI se incrunt.. ii .ra dator vAndut pro-prietiresei gi se ferea s5" o lntAlneasci.

Nu ci ar fi fost slab de inger ori la;, dimpotrivi, dar de la o

vreme traversa o stare de irascibilitate gi incordare vecinl cuipohondria. Se zivorise ln sine si se insingurase intr-atA.t, inc6tavea oroare nu numai de intAlnirea cu proprietireasa, ci de orice

rela,tie cu semenii. Era strivit de siricie, dar pAni si strAmtorarea

in care triia incetase, de un timp incoace, si-l impovireze.Abandonase toate preocupi.rile existengiale, nici nu mai voiasi audi de ele. in realitate, pulin ii pisa de gazdl, indiferentce gAnduri rele ar ft nutrit aceasta. Dar si fie acostat pe scari gi

silit si asculte un potop de nerozii despre te miri ce trivialitigiale viegii cotidiene, cu care n-avea nici in clin, nici in md.neci,

insistenEele privind plata chiriei, ameningirile si viicirelile

8 EM. Dostoieushi

cucoanei, gi apoi necesitatea de a recurge la subterfugii, de

a nlscoci scuze, de a mingi - ei, nici asa, mai bine se furigeazi

pisicegte pe sciri gi iugegte pasul, si nul vadi nimeni.

Dar de aceasti dati, in timp ce iegea din clidire, frica de a da

ochii cu creditoarea lui sfirgi prin aJ intriga de-a binelea.

,,Ce coc in minte gi ce nimicuri mL oripileazi!" se miri el cu

un zAmbet straniu. ,,Curios: totul e la indemina omului, dar, de

poltron ce e,;ansele li trec pe sub nas... Iati o axioml. Inte-

resant, de ce anume le e frici oamenilor cel mai mult? De urmi-torul pas, de cuvintul ce le sti pe limbi - orice ii scoate dinbulionul lor ii bagi in speriegi... De altminteri, gi eu prea bat

cXmpii. De aceea nici nu fac nimic, Pentru ci bat cAmpii. De

fapt, e valabil ;i de-a-ndoaselea: bat cimpii pentru ci nu fac

nimic. in ultima luni, m-am deprins si dondinesc, zlcdnd cite ziulica de lungi intr-un ungher;i visAnd caiverzi pe peregi.

De ce m-am pornit inn-acolo? Sunt eu capabil de luuul dsta?

E asta ceva serios? Nicidecum. Fantezii, autoamigire, joc! Da,

pesemne, totul nu e decAt un joc!"

Strada era nipiditl de dogoare 9i zipugeali; pretutindeni,

imbulzeali, mormane de var, lemnirie pentru schele, cilrimizlcolb gi acea duhoare estivali aparte, binecunoscuti oriciruipetersburghez clruia nu-i di mina si inchirieze, vara, o casi de

vacanli in afara ora;ului - toate astea laolalti zgindireau gi mai

mult nervii, oricum zdruncinati, ai tinirului. Miasmele insu-

portabile ale cArciumilor, risipite puzderie in aceasta Parte a

oragului, gi begivii ce-i tliau necontenit calea, in pofida faptului

cl. ziua de munc5. inci nu se isprivise, desivAr;eau coloritul res-

pingitor;i trist al priveligtii. O nemirginiti scArbi invadi Pentruo clipi trisiturile delicate ale tAnirului. in treacit fie spus, era un

fl5ciu foarte aritos, gaten, destul de inalt, zvelt;i bine croit, cu

minunagi ochi de culoare inchisi, foarte expresivi. CurAnd cizu

intr-o adAnci ingindurare, mai bine zis, intr-un fel de uitare de

sine, ;i i;i continui drumul ftri si mai observe, refuzAnd si ob-

serve, ce se petrecea imprejur. Numai arareori, remarcAndu-gi, o

dati in plus, tentagia de a vorbi singur, bombinea ceva indistinct.

Crimd ;i pedeapsd 9

Era con;tient ci, uneori, gindurile lui o luau ruzna gi se simgea

foarte shbit: de doui zile nu mAncase mai nimic.Era atit de prost imbricat, incA,t un altul in locul lui, fie gi

cel mai mizer vagabond, s-ar fi sfiit si iasl, ziua in amiaza mare,

pe stradi in asemenea jerpelituri. StrS.bitea, insi,, un cartier unde

cu greu ai fi putut surprinde pe cineva prin vestimentalie. Apro-pierea piegei de fbn Sennaia, abundenla de stabilimente riu fa-

mate, ;i indeosebi populagia de tirgoveli gi meseria;i ingrimiditipe acesre uligi 9i ulicioare din inima oragului colorau, uneori,panorama cu asemenea subiecli, incAt ar fi fost straniu ca vreoffguri intAlniti in cale sI te intrige. Iar in sufletul tAnirului se

acumulase atAta invergunati sfruntare, incit, ln pofida pudoriispeciffc juvenile, flanAnd pe strizi, pugin ii pisa de aspectul luiponosit. Altminteri ar fi stat lucrurile dacl s-ar fi intAlnit cu uniicunosculi sau fogti colegi, cu care, indeob;te, nu-i plS.cea si se

vadi... $i totqi, cAnd un begivan, pe care cine gtie de ce gi undeil cirau intr-o haraba enorm-i, trasi de un enorm cal de povari,ii arunci, brusc, din mers: ,,Bi, clop teuton!", hohotind din tolibojocii gi aritAnduJ cu degetul, tAnirul se opri brusc gi-;i duse,

instinctiv, mAna la pilirie. Era un Zimmermann, dar porlpsitde-acum, ros, numai giuri ;i pete, {Iri boruri, turtit ridicollntr-o parte. Dar nu rusinea, ci un cu totul alt simlimAnt, ase-

minitor cu panica, il cuprinse pe tAni.r.

-Eram sigur, bilmiji el agitat, presimgisem!... Ce porciriesinistril O tAmpenie, te miri ce fleac igi poate spulbera planul cel

mai bine gAndit! Bunioari, o pllirie prea bititoare Ia ochi...Caraghioasi, gi de aceea bititoare la ochi... La zdrenlele mele ar

fi trebuit neapirat o ;apci, o fleandur5. oricAt de pleogtiti, numainu blzdigania asta. Nimeni nu poarti aga ceva, se observi de la

o pogti, se intipiregte in memorie, de unde gAgnegte cAnd nici cu

gAndul nu gAndqti - gi poftim indiciul pe tavi. CAnd pui la cale

asemenea chestii, trebuie si fii cAt mai sters, sa treci neblgat inseami... Ami.nuntele, diavolul se ascunde in aminunte!... Toc-

mai ele dau totul peste cap...Nu avea mult de mers; stia chiar cAgi pagi avea de flcut pAni

acolo de la poarta casei lui: exact sapte sute treizeci. intr-o zi,

10 EM. Dostoieuski

sedus de fantasma lui, ii numirase. Pe atunci, nu credea inci inaceasti himeri, nu frcea decAt sI se afafe singur cu voluptuoasa

ei nebunie. Acum insl, la o luni distanli, lncepuse si priveasci

altfel lucrurile gi, in poffda solilocviilor lui autoflagelante despre

propria-i slibiciune, neputinli;i indecizie, ajunsese sI vadi invisul lui ,,scelerat" o lntreprindere fezabili, cu toate ci inci nu-gi

didea siegi crezare. Iar acum se duceasl facAo repetigie, gi agitagia

lui crqtea cu ftece pas.

Se apropie infiorat, cu inima bitAnd si-i spargi pieptul, de

casa enormi, ce didea cu partea din spate spre canal, iar cu faga-

da = spre strada N. Clidirea consta dintr-o puzderie de aparta-

mente strAmte gi era populati de mici megtegugari * croitori,llcitugi, bucitirese -, cigiva nemli, dame cu ocupagii absconse,

mici funcgionari etc. Locatarii misunau, intr-un necontenitdu-te-vino pe sub ambele po4i gi in cele doui curgi interioare.

Imobilul era deservit de trei sau patru portari. IncAntat ci nudiduse nas in nas cu nici unul dintre ei, tAnirul o zbughi numai-

decAt, de sub bolta porgii, pe intrarea din dreapta. Scara era

lntunecoasi 9i ingusti, o scari,,de serviciu", dar el cunostea,

penffu ci o studiase, toate aceasti ambiangi, care ii convenea: inasemenea obscuritate, chiar gi un ochi iscoditor nu prezenta nicio primejdie. ,,Dacl deja imi tremuri nidragii, ce-o si fte cAnd,

la o adici, mi voi hotiri si treclafapte?", se intrebi el flri voie,

urcind spre etajul trei. Aici li tiiarl calea doi rezervisti, acum

hamali, care scoteau mobila dintr-un apartament. $tia cI acolo

locuia un funcgionar neam! cu familie numeroasi: ,,Se pare cineamgul se muti, ceea ce inseamni ci la etajul trei, pe aceastl

scari gi pe acest palier, va rimine, o vreme, locuit doar aParta-

mentul babei. E bine de reginut, pentru orice eventualitate", se

glndi el 9i suni la uga bitrAnei. Soneria gArAi slab, de parci clo-

pogelul ar fi fost de tinichea, nu de arami. in micile apartamente

din clidirile de acest gen, asa sunt toate soneriile. Uitase timbrulclopogelului, si acum clinchetul lui aparte ii evoci brusc ceva,

il ftcu si vadi ca aievea... Tieslri, intr-atAt ii sllbiseri nervii.Peste pugini vreme, uga se intredeschise gi, prin cripitura ln-gustl, locatara il misuri cu vlditl neincredere: i se vedeau doar

Crimd gi pedeapsd 1l

ochii stralucind in intuneric. Dar, vizbndcl pe palier era lume,femeia prinse curaj gi deschise uga de-a binelea. TAnirul pfui peste

prag intr-un antreu intunecat, impirgit in doui de un paravan,

dincolo de care se ghicea o bucitirioari minusculi. Bitrinastitea dinaintea lui tlcuti, privindu-l intrebltor. Era o bibulimirungicl gi uscigivi, de vreo saizeci de ani, cu nas asculit ;i ochiiscoditori, plini de rlutate, dezbroboditi. Pirul ei balai, presiratcu fire albe, era dat din belgug cu ulei. Pe gAtul subgire gi lung,aducind cu un picior de giini, igi infrgurase o flaneli roasi, iarpe umeri, cu toatizepugeala, ii atarna, bilinginindu-se, o scurtei-

ci de blani, nipirliti gi decoloratl. BitrAnica tugea gi icnea ftrIistov. Pesemne, tAnlrul o fixa cu o privire bizari,, cici 9i in ochiiei reveni brusc neincrederea.

-Raskolnikov, student; am mai trecut pe'la dumneavoastri,cu vreo luni ln urmi, turui gribit tAnirul, cu o scurte pleciciune,

dAndu-gi seama ci trebuia si se arate cAt mai politicos.

-imi amintesc, dnere do.mn, imi amintesc foarte bine ci ai

mai rrecur, spuse bitrAna rispicat, ftri aJ slibi din ochii blnuitori.

-Da... $i mi aduce cam acelagi pis..., urmi Raskolnikov,ugor tulburat 9i descumpinit de neincrederea b5trAnei.

,,Poate ci asta li e firea, dar data trecuti parci n-am bigat de

seaml", se gindi el, cu un simlimint neplS"cut.

BItrAna ticu o vreme, parcd, pe glnduri, apoi se didu la oparte ;i, aritAnd spre uga de la cameri, zise, invitAndu-qi musa-

ffrul si treaci inainte:

-Poftim inS.untru, tinere domn.Odaia, nu prea inclpitoare, in care pitrunse tAnirul, cu pe-

regii tapetagi in galben, cu mugcate ;i perdeluEe de muselini la

ferestre, era scildati in lumina puternici a soarelui ce asfingea.

,,$i atanci, poate, soarele va strlluci la fel!..." ii trecu, parci ni-tam-nisam, prin minte lui Raskolnikov, care examina cu privirifebrile inciperea, penru a-gi fixa in memorie, pe cit era cuputinji, dispunerea in spagiu a lucrurilor. Dar camera aceea nuavea nimic neobignuit. Mobilierul, in intregime vechi, din lemn

gilbui, consta dintr-un divan cu spitar enorm, bombat, o masiovali, a;ezati in faga divanului, o misugi de toaleti cu oglinjoari

t2 EM. Dostoieashi

inghesuiti intre cele doui ferestre, nigte scaune ingirate de-a

lungul perellor gi cAteva tablouri ftri valoare, in rame livide,reprezentand adolescente nemgoaice cu pisirele in palme - cam

asta era tot. intr-un colE, dinaintea unei mici icoane, ardea o

candeli. Totul era foarte curat: gi mobila, gi du;umelele erau

lustruite cu temei: totul strilucea. ,,Mina Lizavetei", igi spuse

tAnirul. in tot apartamentul n-ai fi putut descoperi un fir de

praf. ,,Numai la viduvele bitrAne 9i inicrite glsegti asemenea

curitenie", mai gAndi Raskolnikou uitAndu-se cu coada ochiuluila perdeluga de stambi ce masca u$a spre cea de a doua odlili,care adipostea patul 9i scrinul bitrXnei gi in care el nu pltrunsese

4icicind. Apartamentul se reducea la aceste doul odli.

-Cu ce-1i pot fi de folos? intrebi cu glas aspru bitrinica,intrAnd la rindul ei in odaie ;i prolipindu-se din nou in faga lui,ca sIJ poati privi drept ln ochi.

-Am adus un amanet - iati-l! $i Raskolnikov extrase dinbuzunar un ceas de modiveche, plat, de argint, avAnd incrustatipe capac imaginea globului pimintesc. Lingigorul era din ogel.

-Pii ;i sorocul celuilalt e depigit. S-a implinit alaltiieri.

-Vb plitesc dobAndi pe inci o luni. Mai avegi pugini rib-dare, vi rog.

-Asta cum mi-o fi voia, tinere domn: pot a;tepta, ori potvinde amanetul chiar astizi.

-CAt imi dali pe ceas, Aliona Ivanovna?

-Numai mofturi aduci, tinere domn, fleacuri flri valoare.

RAndul trecut !i-am dat, pentru inel, ditamai doul bum{ti, degi

cu o rubli jumate oricine poate lua unul nou de la giuvaiergiu.

-DaEi-mi mi.car patru ruble; o sl-l recuperez, e de la tata.

CurAnd am de primit nigte bani.

-O rubli jumate, cu dobAnda inainte, daci igi convine.

-O rubli jumate! exclami tAnirul.

-Dac5. vrei. $i bitrAna ii intinse ceasul indirit. TAnIrul il luirevoltat;i didu sI plece, dar se rizgAndi numaidecAt: inlelese cIbltrAna era ultima lui scipare si ci nu venise doar pentru bani.

-Fie. Dagi-mi banii!spuse el abrupt.

Crimi ;i pedeapsd 13

Bitrina vAri mina in buzunar, dupl chei, gi trecu in odaia de

dincolo de draperie. Rimas singut tAnirul prinse a asculta atent,

urmirind-o ln gind. O auzi descuind scrinul. ,,Pesemne, sertarul

de sus", se gandi el. ,,Cheile, agadar, le gine in buzunarul drept...+.Intr-o singuri leglturi, pe o verigl din ogel... Una dintre ele e

zimgatigi de trei ori mai groasi decAt celelalte. Asta nu poate fide la scrin... Tlebuie ci baba mai are pe acolo vreo cutie mare oriun cuftr. Cuferele au asemenea chei... Dar, Doamne, ce abject

sunt, ce nemernic!..."BitrAna se intoarse.

-Uite cum stim, tinere domn: la o dobAndi de zece copeici

de rubll pe luni, pentru o luni gi jumitate - banii inainte - mieimi revin cincisprezece copeici. Pentru cele doui ruble de data

trecuti - douizeci de copeici. Asta lnseamni, cu totul, treizeci 9i

cinci de copeici, aga cI mai capeEi, pentru ceas, o rubli gi cinci-

sprezece copeici. Jine banii!

-Cum?! Numai o rubli gi cincisprezece copeici?

-Atit.Tinirul nu mai protesti gi lui banii. O privea pe bitrini gi

nu se grSbea si plece, de parcl ar ft vrut si mai spuni ori sI mai

facl ceva, nici el nu stia ce anume.

-Aliona Ivanovna, zilele astea poate ci o si vi mai aduc

ceva... un portgigaret frumos... de argint... asta dupi ce il capitindlrlt de la un prieten. .. $i tlcu incurcat.

-Bine. Mai vorbim cAnd tl aduci, tinere domn.

-La revedere, atunci... SunteEi tot singuri, surioara nu s-a

intors? intrebi el cAt putu de degajat, odati ajuns ln antreu.

-Dar ce treabiai cu ea, tinere domn?

-A, nimic deosebit... Am intrebat doar a;a... Iar dumnea-voastri mL repezigi... Cu bine, Aliona Ivanovna!

Raskolnikov iegi foarte tulburat. $i tulburarea lui crqtea cufiece clipi. Pe scari se opri de cAteva ori, parcl fulgerat. Iar odatiajuns in stradi, izbucni:

,,O, Doamne! Ce dezgustitor! Oare e posibil, oare... nu, e o

aiureall, o absurditate, adiugi el ferm. E posibil si-mi ft clocit

14 EM. Dostoieushi

mintea ceva atAt de monstruos? CAti mocirli e in stare si scuipe

inima mea? Abject, inftm, imund!... $i eu, de o luna intreagi..."

Dar nu-qi putea descirca sufletul nici in cuvinte, nici in

izbucniri de furie. Senzalia de nemirginit dezgust, care incepuse

si-l terorizeze inci de pe cAnd mergea sPre casa bitrAnei, dobin-

dise o asemenea amploare gi se dezviluia atAt de orbitor, incAt

Raskolnikov nu mai ;tia unde si se ascundi de sine. Umbla pe

rrotuar ca turmentat, nebigAnd in seami trecitorii 9i izbindu-se

de ei; igi veni in fire abia pe strada urmitoare. Era in faga unei

cArciumi, un fel de hrubi, in care se intra coborAnd o scari

ce incepea direct de pe trotuar. Doi belivi tocmai iegeau pe ugi,

sprijinindu-se unul de altul gi injurindu-se cu sArg. Firi si stea

pe gAnduri, Raskolnikov cobori in beci' Nu prea cilca prin

circiumi, dar acum igi simlea capul invirtindu-i-se gi, in plus,

o sete mistuitoare il cuprinsese. ii cripa buza dupi o bere rece, cu

atat mai mult cu cit igi punea neagtePtata slibiciune 9i pe seama

faptului ci era nemAncat. Se agezi intr-un ungher intunecat 9i

murdar, la o masi cleioasi de licorile scurse Pe ea, ceru bere

gi sorbi cu voluptate primul pahar. Se simgi numaidecit mai

ugurat, iar gAndurile i se limpeziri. ,,'Ioate astea sunt pripistii",igi spuse el revigorat, ,,n-am nici un motiv si cad in degringoladi!

Pur ;i simplu, o disfuncgi e fizich'. Un pahar de bere, un Pes-

mer, si uite ci, intr-o clipi, mintea incepe si duduie, gAndurile

se limpezesc, intengiile se contureazi ferm. Ptiu, ce zbateri de doi

bani!..." Dar, in pofida acestui puseu de autodispreE' aritainviorat, de parci s-ar fi eliberat deodati de o povari infricoqati,

gi incepuse sd"-i priveasci pe cei din circiumi cu ingiduinli.Totqi, chiar in acele clipe, in suflet i se insinua simgimAntul

nellmurit ci gi aceasti deschidere spre optimism ascundea in

ea ceva vicios.

intre timp, in cArciumi rimiseseri Pulini muqterii. Pe ur-

mele celor doi cheflii pe care-i intAlnise pe scari, mai ieqise, buluc,

o ceati intreagi - cinci birbali gi o femeie, dotagi cu o armonici.

DupI plecarea lor, in locanta parci mai spalioasi deodati se

afternu linigtea. Mai ri.miseseri pe pozigii un tip cherchelit, dar

nu cine gtie ce, cu inflligare de tArgoveg, care bea bere, allturi de

Crimd ;i pedeapsd 15

o namili cu cojoc siberian si barbi lungi, inclruntitl. Acesta dinurmi trisese zdravln la misea si atipise pe o banci; la rlstimpuri,degteptAndu-se brusc, igi desftcea bragele 9i pocnea din degete,

siltAndu-gi bustul, fhri insl a se ridica de-a binelea de pe lavigi,gi ingina un cAntecel, chinuindu-se sI-gi aminteasci versurile:

Tb-am tinut intr-un alint,Vardd-iarndd, te-am iubit...

Sau:

Rdtdcind pe ulicioare,Dau de fosta-mi yiitoare. ..

Dar nimeni nu-i implrtigea exaltarea; taciturnul lui come-

sean reacliona la aceste iegiri chiar cu ostilitate ;i vidit scepticism.

in afari de acegtia doi, in hrubl mai rimisese un individ cu ln-frgigare de cinovnic iegit la pensie. $edea cu sticla in fagi, sorbindla ristimpuri din biuturi si privind in jur. Acel om p5"rea, si el,

pradi unei mari frlmintiri.