1 crima org

39
CRIMA ORGANIZATĂ – PRINCIPALĂ AMENINŢARE NECONVENŢIONALĂ LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE 1. Conceptualizarea fenomenului crimei organizate şi formele acesteia De-a lungul ultimelor decenii, dezvoltarea relaţiilor interstatale pe toate planurile şi progresele tehnologice au condus la internaţionalizarea fenomenelor sociale şi în acest context, a fenomenului criminalităţii. Dezvoltarea rapidă a tehnologiei a schimbat radical ritmul vieţii economico-sociale şi modalităţile de lucru la toate nivelurile. Aceasta a dat naştere, totodată, la noi forme de criminalitate, necunoscute anterior, a căror prevenire şi contracarare reprezintă - pentru instituţiile abilitate - acţiuni, cel puţin într-o primă fază, dificile, uneori chiar imposibil de a fi întreprinse. În opinia majorităţii experţilor criminologi, magistraţi, poliţişti şi chiar politologi, unul dintre pericolele majore pentru societatea umană îl reprezintă criminalitatea organizată. Fenomenul a căpătat proporţii îngrijorătoare şi este unanim recunoscut că, în prezent, reţelele de crimă organizată se extind dincolo de frontierele naţionale, exploatând legăturile etnice, culturale şi istorice pe tot globul. Grupurile criminale organizate au început să devină tot mai sofisticate, folosindu-şi profitul, puterea şi influenţa pentru a-şi 1

Upload: maria-popescu

Post on 24-Jul-2015

91 views

Category:

Documents


5 download

TRANSCRIPT

Page 1: 1 Crima org

CRIMA ORGANIZATĂ – PRINCIPALĂ AMENINŢARE

NECONVENŢIONALĂ LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE

1. Conceptualizarea fenomenului crimei organizate şi formele

acesteia

De-a lungul ultimelor decenii, dezvoltarea relaţiilor interstatale pe toate

planurile şi progresele tehnologice au condus la internaţionalizarea

fenomenelor sociale şi în acest context, a fenomenului criminalităţii.

Dezvoltarea rapidă a tehnologiei a schimbat radical ritmul vieţii

economico-sociale şi modalităţile de lucru la toate nivelurile. Aceasta a dat

naştere, totodată, la noi forme de criminalitate, necunoscute anterior, a căror

prevenire şi contracarare reprezintă - pentru instituţiile abilitate - acţiuni, cel

puţin într-o primă fază, dificile, uneori chiar imposibil de a fi întreprinse.

În opinia majorităţii experţilor criminologi, magistraţi, poliţişti şi chiar

politologi, unul dintre pericolele majore pentru societatea umană îl reprezintă

criminalitatea organizată. Fenomenul a căpătat proporţii îngrijorătoare şi

este unanim recunoscut că, în prezent, reţelele de crimă organizată se extind

dincolo de frontierele naţionale, exploatând legăturile etnice, culturale şi

istorice pe tot globul. Grupurile criminale organizate au început să devină tot

mai sofisticate, folosindu-şi profitul, puterea şi influenţa pentru a-şi izola şi

proteja ierarhia de orice tentativă de descoperire şi tragere la răspundere

penală.

În anul 1988, cu ocazia primului Simpozion internaţional privind crima

organizată, desfăşurat la sediul Secretariatului General al Interpolului de la

Saint-Cloud/Franţa, s-a acceptat următoarea definiţie a crimei organizate:

”orice întreprindere sau grup de persoane, angajate într-o activitate ilegală

continuă, care are drept scop principal obţinerea de profituri, indiferent de

frontierele naţionale”.

Elemente în plus la definirea criminalităţii organizate au fost aduse

prin Planul mondial de acţiune contra criminalităţii transnaţionale organizate,

adoptat de Conferinţa Ministerială a ONU desfăşurata în noiembrie 1994 la

1

Page 2: 1 Crima org

Neapole1. Conform punctului 12 din acest plan, fenomenul poate fi

caracterizat prin următoarele aspecte:

- organizarea de grupuri în scopul unor activităţi criminale;

- legături ierarhice sau legături personale care permit anumitor indivizi

să conducă grupul prin sancţiuni interne stricte;

- recurgerea la violenţă, la intimidare şi la corupţie în vederea realizării

unor profituri sau obţinerii controlului asupra unor teritorii sau pieţe;

- reciclarea profiturilor ilicite, atât în folosul unei activităţi criminale, cât

şi pentru penetrarea economiei legale şi dincolo de frontierele

naţionale;

- cooperarea cu alte grupuri criminale organizate transnaţionale.

O caracteristică deosebit de relevantă a grupării criminale organizate

este nevoia constantă de acoperire legală a activităţilor sale, precum şi

capacitatea de a se infiltra în instituţiile guvernamentale, inclusiv în serviciile

de vamă, poliţie, organele judiciare şi chiar în parlamentele naţionale.

Un reputat analist al crimei organizate defineşte fenomenul, astfel:

„comiterea planificată a infracţiunilor, motivată de obţinerea profitului şi de

lupta pentru putere, cu relevanţă deosebită fie pentru fiecare în parte, fie în

ansamblu, dacă la comiterea lor au participat mai mult de două persoane, de-

a lungul unei perioade lungi sau nedefinite de timp:

a) folosind structuri comerciale sau similare domeniului afacerilor;

b) folosind violenţa sau alte mijloace asemănătoare pentru a intimida;

c) exercitându-şi influenţa în politică, mijloacele de informare în masă,

administraţia publică, sectorul judiciar sau economic”2.

În „ Proiectul de recomandare privind principiile de bază în lupta

împotriva crimei organizate” (3 decembrie 1999) al Consiliului

Europei/Comitetul de experţi pentru aspecte de criminologie şi de drept penal

ale crimei organizate, organizaţia criminală este definită ca „o asociaţie

structurată, înfiinţată de o perioadă de timp, formată din peste două

persoane, acţionând concentrat în vederea comiterii de infracţiuni care se

pedepsesc cu privare de libertate sau cu ordin de reţinere de minimum 4 ani

sau cu o pedeapsă mai gravă, indiferent dacă astfel de infracţiuni sunt un

1 în acest sens, a se vedea :Nations Unies - Conseil Economique et Social - Conférence Ministérielle Mondiale sur la criminalise transnationale organise, Rapport du Comite Plénier, 1994, pag.1 şi 7.22 Michael Feile- “Spălarea banilor-o provocare la adresă politicii internaţionale”, Anssenopolitik noiembrie 1997

2

Page 3: 1 Crima org

scop ele însele sau un mijloc de a obţine câstiguri materiale şi, când este

aplicabil, de a influenţa în mod defavorabil acţiunea autorităţilor publice”.

În Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate transnaţionale,

gruparea criminală organizată înseamnă un grup structurat de trei sau mai

multe persoane, cu existenţă pe o anumită perioadă de timp şi acţionând

concentrat, cu scopul de a comite una sau mai multe infracţiuni grave

prevăzute în aceasta Convenţie, pentru a obţine, direct sau indirect, un

beneficiu financiar sau material de alta natură.

În fine, prin crima organizată se înţeleg activităţile desfăşurate de o

organizaţie sau asociaţie ori de un grup constituit din cel puţin trei persoane,

cu o structură determinată, în scopul realizării de beneficii materiale sau

obţinerii altor foloase, ca urmare a dobândirii şi exercitării controlului asupra

unor localităţi, cartiere, zone, pieţe ori asupra unor sectoare economice,

politice sau sociale, prin folosirea puterii economice de care dispun infractorii

sau a forţei rezultate din legăturile acestora cu ceilalţi membri ai organizaţiei,

asociaţiei sau grupului, ori prin folosirea violenţei, intimidării, coruperii,

şantajului sau prin alte asemenea mijloace frauduloase.

În concluzie, prin act de crimă organizată se înţelege orice act

infracţional săvârşit de un membru al unei organizaţii sau asociaţii ori al

grupului constituit în condiţiile prevăzute mai sus, daca acel act a fost comis

în folosul organizaţiei sau asociaţiei ori grupului din care acesta face parte.

Este considerat, de asemenea, act de crimă organizată, actul săvârşit

de către o persoana fizică care, deşi nu face parte din organizaţia, asociaţia

sau grupul constituit în condiţiile de mai sus, prin activitatea sa ajută ori

înlesneşte comiterea faptei.

2. Cauzele si condiţiile apariţiei şi proliferării crimei organizate

Este unanimă opinia, în rândul specialiştilor din domeniu, potrivit căreia,

traficul şi abuzul de droguri, crima organizată şi terorismul sunt ameninţări

care afectează grav securitatea naţională şi internaţională. În acest context,

trebuie spus că democraţiile în formare din Europa Centrală şi de Est sunt

deosebit de vulnerabile la aceste ameninţări. Statele din aceste zone s-au

confruntat - pe plan intern - cu o triplă transformare: de la economia

centralizată la cea de piaţă; de la regimul politic autoritar la cel democratic; de

la un sistem centralizat, de securitate, la un sistem naţional de securitate,

3

Page 4: 1 Crima org

independent. Fiecare dintre ele se află în diferite stadii, tranziţia făcându-se în

moduri diferite.

Pe de altă parte, oportunităţile pentru criminalitate şi terorism au crescut

ca urmare a libertăţilor democratice, deschiderii spre lumea civilizată şi

opţiunii pentru pieţele libere. La începutul promovării acestor deziderate

existau puţine structuri care să reacţioneze oportun la schimbări rapide, în

special la schimbările economice. Structurile de ordine publică şi de siguranţă

a statului, folosite de vechiul regim, pentru a păstra puterea, aveau o imagine

publică proastă şi au fost desfiinţate, reorganizate sau fragmentate. La toate

acestea se adaugă ritmul lent de formare şi dezvoltare a societăţii civile,

precum şi a comunităţii de afaceri. Ca o ironie, crima organizată a avut

capacitatea de a umple o parte din vidul existent în perioada tranziţiei.

Democraţiile în formare au avut şi mai au încă la dispoziţie puţine

reglementări pentru a administra corect şi legal tranzacţiile economice. Astfel,

infractorii şi-au putut desfăşura nestingheriţi activităţile economice ilicite, cum

sunt fraudele bancare, extorcarea, comerţul ilicit, formarea ilegală de

corporaţii, delapidarea şi piaţa neagră.

Încălcarea sistematică a disciplinei tehnologice şi financiare, inclusiv din

partea organelor de control şi a factorilor cu atribuţii de conducere din

economie, generalizarea practicii privind raportările fictive în toate domeniile

vieţii economico-sociale, au condus, pe de o parte, la multiplicarea

mijloacelor de săvârşire a infracţiunilor, iar pe de altă parte, la o

compromitere „de facto” a normelor de drept şi a ideii de justiţie. Una din

consecinţele deosebit de nocive a constituit-o proliferarea activităţilor ilicite

ale grupurilor infracţionale care au alimentat economia paralelă.

Este evident faptul ca în contextul restructurării politice, economice şi

sociale, caracteristice perioadei de după 1989, precum şi al schimbării

survenite în modul de gândire şi comportament al oamenilor, au apărut,

printre altele, şi diverse fenomene negative, unele deosebit de periculoase de

natură a altera însuşi conceptul de societate civilă.

Aşa se face ca pentru mulţi indivizi şi chiar categorii de persoane,

autentica libertate câştigată prin democratizare a însemnat, în fapt,

conturarea acelor posibilităţi facile de săvârşire a unor infracţiuni cu înalt grad

de violenţă şi cu moduri de operare deosebite.

Odată cu formarea şi consolidarea, în marile centre urbane,

4

Page 5: 1 Crima org

caracterizate de o viaţă social - politică şi economică tumultoasă, a unor

grupuri infracţionale bazate pe interese materiale, de putere, presiune şi

control, un număr de organizaţii criminale din străinătate şi-au creat şi

continuă să-şi creeze legături în rândul infractorilor autohtoni şi al unor

oameni de afaceri, funcţionari publici, responsabili politici, etc., dispuşi a face

compromisuri oneroase. Drept urmare, actele de contrabandă, traficul de

droguri, prostituţia, proxenetismul, afacerile cu autoturisme, spălarea banilor,

fraudele financiar-bancare, contrafacerea şi plasarea de monedă falsă,

sustragerea şi comercializarea ilicită a obiectelor de artă şi patrimoniu,

exploatarea ilegală a forţei de muncă, introducerea frauduloasă de deşeuri

toxice şi radioactive, transferurile ilegale de capital în străinătate ş.a., au

dobândit un caracter tot mai organizat şi o dimensiune internaţională.

În acest context o relevanţă deosebită o prezintă crima organizată, ca

fenomen global, care, datorită consecinţelor negative produse, a constrâns

organismele specializate la nivel de stat sau internaţional să întreprindă

măsuri mai hotărâte de prevenire şi de combatere. Crima organizată vizează,

în mod direct, obiective a căror realizare afectează grav securitatea

naţională, deoarece reţelele clandestine acţionează sistematic, deplin

conspirat, urmărind să controleze şi să pună în dependenţă, pe calea

corupţiei, şantajului şi violenţei, actul decizional la nivel statal.

3. Specificitatea formelor de manifestare a crimei organizate în

zonele transfrontaliere

Infracţionalitatea transfrontalieră operează în cadrul unor reţele de tip

mafiot, organizate în interiorul mai multor state, reţele care vehiculează sume

semnificative de bani, racolează persoane (inclusiv din cadrul instituţiilor

statale) cu ajutorul cărora poate practica actul ilegal. Mai mult, fenomene

precum traficul de droguri, migraţia ilegală şi contrabanda cu bunuri de larg

consum se manifestă la nivel transnaţional, afectând securitatea mai multor

state, inclusiv a României.

În prezent, una din manifestările transfrontaliere predominante ale

criminalităţii internaţionale organizate o reprezintă migraţia ilegală, care este

generată de situaţia politică, socială şi economică din ţările de origine a

migranţilor şi care se poate dezvolta, de la caz la caz , în ţările de tranzit,

putând produce efecte grave în ţările de destinaţie (ţintă). În mod asemănător

5

Page 6: 1 Crima org

se propagă şi celelalte acţiuni ilegale transfrontaliere (traficul de droguri,

traficul de arme, muniţii, materiale explozive şi radioactive, produse

periculoase, stupefiante şi precursori, autoturisme de lux furate, traficul de

persoane, contrabanda etc.) acest fapt exprimând tendinţa creşterii amplorii

spaţiale a nivelului de implicare a unor reţele internaţionale şi de structurare

ca o veritabilă afacere deosebit de profitabilă.

Alăturându-se spaţiilor tradiţionale ale crimei organizate, teritoriile

Europei Centrale şi de Est, precum şi ale republicilor fostei URSS au devenit

în ultimul deceniu, scena pe care se desfăşoară activităţi de mare anvergură

ale organizaţiilor criminale care şi-au construit strategii proprii, exploatând la

maximum dislocarea economică, deschiderea graniţelor, controlul social

relaxat, mecanismele privatizării, descentralizarea puterii, gradul ridicat de

corupţie în sistemul politic, financiar şi administrativ.

Demersul analitic vizează principalele forme de manifestare a a

crimei organizate în zonele transfrontaliere.

3.1. Traficul de persoane

Traficul de persoane este o parte componentă a migraţiei ilegale, fiind

un fenomen deosebit de periculos, de pe urma căruia se obţin câştiguri

substanţiale, fiind organizat şi desfăşurat de reţele criminale bine structurate.

Incluzând traficarea migranţilor ilegali pentru muncă dar, în special

traficul de persoane în scopul exploatării sexuale a femeilor şi copiilor,

constituie un fenomen global de mari proporţii din care grupările din crima

organizată realizează profituri imense.

Aceste grupări de crima organizată sunt elemente esenţiale ale

structurilor care controlează aceasta piaţă a sexului comercializat, implicarea

lor luând formele cele mai diverse. De exemplu, sindicatele crimei organizate

pot opera independent sau în cooperare cu alte entităţi, cum ar fi proxeneţii,

chiar autorităţile sau alte grupări criminale. Asocierea dintre grupurile de

crimă organizată şi indivizii care nu sunt implicaţi în activităţi ilegale (patronii

de afaceri in domeniul prostituţiei, unde aceasta este legalizată), sunt o

practică obişnuită, datorită faptului că aceste grupuri sunt capabile să le ofere

protecţie şi să opereze transnaţional pe piaţa sexului ilegal în scopul

alimentării continue a stabilimentelor cu femei din ţările sărace.

6

Page 7: 1 Crima org

Traficul de persoane se dezvoltă cu o viteză alarmantă. Acesta

include transferul ilegal de imigranţi ilegali, a femeilor, pentru a fi angajate în

activităţi de prostituţie, a forţei de muncă, pentru munci în condiţii inumane,

traficul de copii şi adopţiile ilegale la preţuri exorbitante (anexa 15).

3.1.1. Traficul cu imigranţi ilegali.

Sud-estul Europei este una din cele mai importante regiuni de tranzit

pentru imigranţii ilegali din Turcia, China, Iran, Pakistan, Bangladesch, Irak,

Afganistan şi din alte ţări ale Orientului Mijlociu şi Asia, în drumul lor spre

Uniunea Europeană. Ea este, de asemenea, şi o regiune – sursă, grupurile

de imigranţi ilegali români, albanezi şi rromi fiind printre cele mai numeroase

în UE. Ritmul de dezvoltare a acestui tip de activitate este motivat de

profiturile relativ mari faţă de costurile şi riscurile implicate. Comparativ cu

traficul de droguri, traficul de persoane este considerat în majoritatea ţărilor

europene o infracţiune minoră, însoţită de pedepse uşoare. Acest tip de trafic

nu necesită un echipament special şi nici o reţea organizată de distribuţie (ca

în cazul drogurilor). În caz de pericol, imigrantul (care plăteşte în avans

pentru „serviciu”) poate fi abandonat cu uşurinţă de ghizi şi în practică se

întâmplă frecvent această situaţie.

Datorită poziţiei lor, Bulgaria şi România sunt cele mai importante

puncte de intrare pentru imigranţii ilegali. Până de curând şi Bosnia-

Herţegovina şi Serbia au fost puncte de intrare semnificative pentru numeroşi

imigranţi, frecvenţi fiind iranienii şi chinezii (anexa …).

3.1.2. Traficul cu femei şi fete pentru industria de sex.

Acest trafic reprezintă un aspect chiar mai alarmant şi mai deranjant al

traficului de persoane. În cele mai multe cazuri implică coerciţia, violenţa şi

umilirea victimelor. Femeile şi fetele traficate sunt frecvent forţate să practice

prostituţia, ţinute în condiţii de sclavie, brutalizate, lipsite de hrană, apă, somn

şi îngrijiri medicale, vândute ca bunuri proprii de către un traficant la altul.

Multe dintre ele sunt fete sub 18 ani şi au fost convinse să-şi părăsească

căminele (cu promisiuni false de locuri de muncă bine plătite sau căsătorii) ori

au fost chiar răpite.

În ultimii ani (după terminarea războiului în fosta Iugoslavie), traficul de

femei din /în şi prin statele din Sud-estul Europei a crescut în ritm alert.

Statele succesoare fostei Iugoslavii (în special cele cu o prezenţă

7

Page 8: 1 Crima org

internaţională semnificativă) au devenit importante ţări de destinaţie pentru

femei şi fete din Ucraina, Rusia, Republica Moldova şi România, Belgrad-ul a

devenit unul din cele mai importante centre de tranzit. Bulgaria, Macedonia şi

Albania sunt astăzi, de asemenea, ţări de tranzit cruciale pentru traficul de

femei.

3.2. Traficul de droguri

Traficul de droguri este un fenomen infracţional deosebit de complex,

desfăşurat de reţele criminale foarte bine organizate rămânând activitatea

predominantă şi coloana vertebrală financiară a crimei organizate.

Cea mai însemnată cerere de droguri vine din America de Nord şi din

Europa Occidentală, dar cererea este în creştere şi în Europa Centrală,

Răsăriteană şi în ţările în curs de dezvoltare3. Sunt bine cunoscute rutele

tradiţionale pentru traficul drogurilor. Astfel, ruta cocainei îşi croieşte drum din

ţările Americii de Sud prin Panama şi Mexic până în Statele Unite şi Canada.

În Europa ea porneşte dinspre marile oraşe porturi către interiorul

continentului. Traficanţii de droguri din emisfera vestică efectuează un trafic

tot mai intens cu heroină, deoarece se înregistrează descreşterea

populariţătii acestui drog în Statele Unite. Ruta heroinei începe din interiorul

ţărilor Asiei, unde se cultivă macul (Afganistan) şi trece prin mai multe centre

de prelucrare (Iran) şi tranzitare (Turcia fiind cel mai important dintre

acestea), de unde heroina, rafinată, este expediată către principalele pieţe

europene.

Ruta de nord a heroinei trece prin România, Ungaria, Republica Cehă

(şi de acolo spre ţările UE) sau prin Ucraina spre Polonia (şi de acolo spre

ţările UE) (anexa …).

Drogurile sintetice reprezintă o industrie ilegală în plină creştere. Aceste

droguri sunt uşor de produs şi dificil de controlat, iar producerea lor se

realizează adesea în apropierea pieţei de desfacere. Comisia Europeană a

recomandat înfiinţarea unui sistem de prevenire încă din faza incipientă la

nivel european şi a unui instrument legal care să permită oprirea producerii

acestui tip de droguri. Noile tehnologii de producţie au permis realizarea

acestor droguri care, datorită constituienţilor chimici uşor modificaţi, au fost

excluse de pe lista substanţelor narcotice interzise, listă întocmită cu ocazia

33 Franccois Misser, “Drogurile- suprimarea flagelului de la rădăcina” Eurinfo, nr. 212, februarie 1997

8

Page 9: 1 Crima org

Convenţiei Naţiunilor Unite asupra substanţelor psihotrope din 1971.

Procedurile care să permită adăugarea de noi substanţe narcotice pe această

listă ar putea implica mai mulţi ani de eforturi susţinute. Astfel, piaţa drogurilor

sintetice, a cărei configuraţie este încă greu de trasat şi dificil de evaluat, se

extinde rapid şi promite să devină în următorii ani, o noua frontieră pentru

dependenţa de droguri.

Traficul ilegal de stupefiante, sub cele două forme de manifestare,

traficul internaţionalizat şi consumul de droguri, s-a stabilizat şi dezvoltat

în România, datorită unor cauze şi condiţii interne şi externe ce au

favorizat acest fapt, cum ar fi:

a ) amplasarea României pe rute de transport comerciale şi de turism,

ce fac legătura între Orient şi Occident;

b ) nevoile marilor reţele de traficanţi de a-şi crea noi itinerarii de

transport, pieţe de desfacere şi consum de droguri;

c ) manifestările de grup în rândul tinerilor, curiozitate, teribilism;

d ) realizarea unor legături între elementele infractoare din România cu

cele din străinătate;

e ) lipsa de cunoştinţe a cetăţenilor români legată de pericolul generat

de consumul de droguri şi a unor programe pe linia conştientizării lor în

acest sens.

Concluzionând, se poate afirma că România este considerată de către

reţelele de traficanţi, ţară de tranzit, în sfera traficului de droguri, precum şi o

piaţă de desfacere în creştere.

3.3. Traficul de arme şi de materiale nucleare

Acest gen de trafic reprezintă o preocupare profitabilă a reţelelor de

crimă organizată, constituind o ameninţare deosebită la adresa stabilităţii

internaţionale şi se află în strânsă legătură cu evenimentele socio-politice şi

militare din plan regional şi sub-regional. El poate determina serioase

perturbări ale vieţii sociale şi economice din ţara noastră, inclusiv prin

importul de criminalitate de gen: uciderea la comandă, furturi/jafuri cu mână

armată, lipsire de libertate, etc.

Furnizările de arme pe piaţa neagră au sporit foarte mult, în parte,

datorită faptului că arsenalele sovietice care se aflau odinioară sub control

strict, actualmente sunt insuficient supravegheate. Date fiind condiţiile dificile

9

Page 10: 1 Crima org

de viaţă a unei însemnate părţi a armatei ruse, există o permanentă tentaţie

de a vinde armament traficanţior de arme care, la rândul lor, pot expedia

acest echipament organizaţiilor teroriste, infractorilor sau unor state ce

promovează terorismul. Traficul de arme este o practică obişnuită mai ales în

regiunile în care autoritatea statului este diminuată. Colapsul statului albanez

este ilustrativ în acest sens, într-o perioadă de haos, bandele intrând în

posesia celei mai mari părţi a armamentului uşor din ţară, fapt care a condus

rapid la furnizarea de arme ieftine pe pieţele ilegale din regiune. Desigur că,

atât slăbirea autorităţii statului, cât şi războiul crează condiţii propice pentru

desfăşurarea unei game diverse de acţiuni ce susţin crima organizată,

exemplu fiind statele fostei Iugoslavii sau Cecenia.

Traficul de materiale nucleare constituie una dintre cele mai

periculoase ameninţări, cu originea in colapsul fizic şi moral al Uniunii

Sovietice şi al armatei acesteia. În acest domeniu riscul potenţial la adresa

securităţii globale este cu mult mai mare. Încă nu este cunoscut cu precizie

gradul de dezvoltare al acestei pieţe, dar rolul jucat de către elementele

crimei organizate este însemnat. Potenţialul în sine, mai mult decât

posibilitatea existenţei unei asemenea realităti, alimentează îngrijorarea

deosebita faţă de acest fenomen4, în condiţiile creşterii cantităţilor de material

nuclear (plutoniu) eliberate prin distrugerea armelor nucleare în Rusia şi

Ucraina şi a intensificării tentativelor de acces ilegal în instalaţiile nucleare

sau sporirii numărului de specialişti depistaţi că încearcă să scoată din

incintele acestor instalaţii materialele în cauză (anexa 8).

3.4. Traficul de autoturisme furate

Traficul de autoturisme furate reprezintă, de asemenea, un domeniu cu

multiple elemente ale criminalităţii organizate. Experţii apreciază că în Europa

sunt furate anual aproximativ două milioane de vehicule, din care doar

jumătate sunt recuperate. Destinaţia acestora este SUA şi Orientul Apropiat,

însă ţările est – europene reprezintă de câţiva ani o piaţa prioritară, cu o mare

capacitate de absorbţie şi cu o cerere uriaşă. Cât timp unele state vor

promova o politică de protecţionism şi vor menţine crescute plafoanele

taxelor de import pentru autovehiculele străine, taxe pe care mulţi

cumpărători vor încerca să le evite, comandând maşini furate la preţuri sub

4 Tom Hunter: “Mafia rusa: Noua revolutie”, Jane’s Intelligence Review, iunie 1999

10

Page 11: 1 Crima org

piaţa legală şi documentele corespunzătoare false, traficul ilegal cu

autoturisme de lux din Occident se va menţine la cote ridicate. De asemenea,

se constată existenţa unei bune colaborări internaţionale între reţelele de

traficanţi, materializată îndeosebi în sprijinul pentru valorificarea

autovehiculelor pe pieţe mai îndepărtate de locul furtului, acoperirea faptelor

prin contrafacerea ori falsificarea documentelor, transport mascat pe diverse

rute şi chiar schimburile de asemenea autovehicule.

Traficul ilegal cu autoturisme furate s-a dezvoltat şi în România,

infractorii autohtoni făcându-şi tot mai simţită prezenţa în reţelele italiene,

germane, poloneze, bulgare, ucrainene, ungare şi din Republica Moldova. Se

constată existenţa unei colaborări infracţionale între diferitele filiere de

hoţi şi traficanţi, bazată pe interes, protecţie reciprocă, schimb de informaţii,

furnizarea reciprocă de documente contrafăcute ori falsificate ş.a., şi,

materializată îndeosebi în valorificarea de maşini furate, acoperirea faptelor

prin mijloace frauduloase, transportul autoturismelor furate pe diverse rute

pentru beneficiari prestabiliţi şi chiar schimburi de asemenea autovehicule.

Înlesnirile vamale privind introducerea şi scoaterea, în şi din România,

de diverse bunuri, au fost exploatate cu promptitudine de organizaţiile

criminale interesate, care au inclus ţara noastră în “ruta Balcanică” de

tranzitare a autovehiculelor furate din Occident către Orient, folosind-o

totodată, ca o piaţă rentabilă de desfacere.

Instrumentarea acestor cazuri, inclusiv verificarea şi valorificarea ca

mijloace de probă a datelor şi informaţiilor rezultate în procesul muncii de

poliţie şi din anchetele judiciare, prezintă dificultăţi datorate diversităţii

modurilor de operare şi a documentelor falsificate ori contrafăcute de către

infractori.

Din studiul datelor existente la nivel naţional, se pot desprinde

următoarele concluzii:

fenomenul cunoaşte o diminuare vizibilă, începând cu anul 2001,

datorită noilor reglementări apărute în legislaţia în materie de

omologare, certificare de autentificare şi înmatricularea vehiculelor;

diversificarea modurilor de operare utilizate şi apariţia unor legături

cu grupările infracţionale din zona Orientului Apropiat şi Ucraina;

cele mai multe autoturisme sunt reclamate, în mod fictiv, ca fiind

furate în scopul încasării sumei asigurate.

11

Page 12: 1 Crima org

3.5. Criminalitatea economică organizată

Acest fenomen constă, în principal, în fraudele bancare, evaziunea

fiscală şi contrafacerea de produse, reprezentând încă o cale „tradiţională” de

comitere a infracţiunilor în comparaţie cu traficul de droguri, furturile de

autovehicule sau extorcarea prin violenţă. Cu toate acestea, evoluţia din

ultimii ani pare să indice că acest tip de criminalitate este din ce în ce mai

mult pătruns de un „profesionism” marcant, caracterizat de folosirea

computerelor şi a facilitaţilor avansate de telecomunicaţii, sofisticarea

acoperirilor, organizarea reţelelor, creşterea numărului şi calităţii infractorilor

implicaţi.

Progresul exponenţial în tehnologia calculatoarelor şi uşurinţa de a fi

exploatată de pături tot mai largi ale societăţii, deschid noi posibilităţi

grupurilor infracţionale şi constituie o provocare deosebită la adresa

autorităţilor însărcinate cu aplicarea legii. Falsificarea cărţilor de credit şi

activităţile infracţionale săvârşite folosind tehnologia calculatoarelor constituie

doar două dintre multiplele manifestări circumscrise acestei probleme.

Transferul banilor peste graniţe prin intermediul Internet-ului poate facilita

activitatea de spălare a banilor şi spori gradul de dificultate al depistării

originii anumitor tranzacţii. Instituţiile financiare, cum ar fi băncile sau

companiile de cărţi de credit înregistrează pierderi enorme datorită fraudelor

financiare. Mai mult, ”hackerii” (specialiştii în spargerea codurilor pe

calculator), au reuşit să acceseze sistemele de calculatoare ale companiilor

de cărţi de credit, obţinând numerele a mii de cărţi de credit, ei fiind totodată

implicaţi în spionaj industrial. În final, Internet-ul găzduieşte, într-o măsură tot

mai mare, o mare diversitate de investiţii fictive şi de scheme piramidale5. În

lipsa unui control constant şi vigilent şi a instalării unor sisteme de securitate

eficiente şi performante, folosirea Internet-ului pentru tranzacţii financiare ar

putea comporta noi riscuri. Datorită faptului că tehnologia de codare este uşor

accesibilă, tehnologie care în opinia unora reprezintă baza înfloririi comerţului

electronic, grupurile infracţionale ar putea să comunice prin intermediul

Internet-ului fără teama interceptării mesajelor pe calculator, ca un echivalent

al interceptării convorbirilor telefonice. Din acest motiv, adepţii accesului facil

5 A se vedea Richard Wolffe – Amenintarea infractiunilor savarsite cu ajutorul calculatorului – The Financial Times, 25 martie 1998

12

Page 13: 1 Crima org

al software-urilor de codare se lovesc de rezistenţa acerbă a autorităţilor

însărcinate cu aplicarea legii.

3.6. Contrabanda cu bunuri înalt taxabile

Este un fenomen ce afectează atât economia naţională, aducând

prejudicii financiare importante statului român şi alimentând economia

subterană, cât şi economiile altor state. Contrabanda cu bunuri de larg

consum se realizează atât de la Vest către Est cât şi în sens invers, în special

la articolele care se vând mult mai scump în Occident (ţigările).

Acest fenomen se menţine în continuare la cote ridicate, persoanele

implicate, atât cetăţeni români cât şi străini, având în intenţie eludarea legii

vamale, pentru obţinerea de profituri substanţiale din vânzarea bunurilor

transportate pe pieţe specifice de desfacere.

Bunurile traficate cel mai frecvent sunt acelea care au un consum rapid

şi total ca, de exemplu, carburanţi lichizi, lubrifianţi, băuturi alcoolice şi non-

alcoolice, materii prime pentru producerea de bunuri. Cu alte cuvinte, când

acestea apar pe piaţă şi sunt vândute, este dificil a fi identificate pentru a

stabili importul lor ilegal.

O a doua caracteristică importantă la majoritatea bunurilor de

contrabandă este cota ridicată a taxelor de import şi a celor vamale. Ţigările

şi produsele din tutun reunesc ambele caracteristici, contrabanda cu acestea

fiind una din cele mai profitabile şi mai frecvente activităţi ilegale din sud-

estul Europei.

Căderea ”Cortinei de Fier” a deschis noi posibilităţi pentru organizarea

traficului cu organe, care este într-o continuă creştere. Furtul şi traficul de

obiecte de artă şi maşini furate, contrabanda cu metale preţioase, şantajul,

răpirea de persoane şi încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală,

constituie toate activităţi comune ale grupurilor crimei organizate. Grupurile

infracţionale au comis diverse fapte, constituindu-se în crime la adresa

mediului înconjurător, cum ar fi depozitarea de butoaie neetanşe conţinând

substanţe radioactive, deversarea de reziduuri industriale în sau în

apropierea oraşelor şi organizarea de reţele de export a unor substanţe

toxice.

Toate aceste forme de manifestare a crimei organizate în zonele

transfrontaliere se constituie în factori de risc ce sunt, adesea, asociaţi cu

13

Page 14: 1 Crima org

eventuale pericole care atentează la securitatea ţării, la stabilitatea valorilor

democratice şi pot afecta pe termen mediu sau lung interesele naţionale.

Traficul de persoane este un fenomen infracţional complex, în continuă

transformare şi evoluţie, este un factor destabilizator cu acţiune predilectă

asupra zonelor transfrontaliere, în care, în mod specific, are loc actul

infracţional. Implicarea tot mai accentuată a crimei organizate transfrontaliere

creează premisele unei acutizări infracţionale şi impune modificarea formelor

şi metodelor de acţiune ale organismelor implicate în stoparea fenomenului.

Traficul de droguri, prin însuşi obiectul său, presupune o activitate cu

caracter internaţionalizat şi, intervenţia, în etape determinate, a persoanelor

de diverse cetăţenii, cu roluri precise, prestabilite în desfăşurarea activităţii

infracţionale. Caracterul transfrontalier al acestui domeniu este dat atât de

aspectele referitoare la cetăţenia persoanelor implicate , cât mai ales, de

natura sa voiajeră, ce implică transportul, pe trasee internaţionale ce au

devenit adevărate rute internaţionale de crimă organizată.

Traficul de autoturisme reprezintă un alt domeniu infracţional cu impact

asupra zonelor transfrontaliere. Aici acţionează grupuri specializate şi

organizate pe diverse activităţi, conform fiecărei verigi a lanţului infracţional.

3.7. Riscurile la adresa securităţii naţionale asociate formelor de

manifestare a crimei organizate în zonele transfrontaliere

3.7.1. Riscuri de natură economică

Crima organizată ridică un set de probleme acute la adresa pieţei

mondiale în curs de integrare. Acest lucru este cu atât mai valabil cu cât

activitatea de poliţie continuă să fie o responsabilitate esenţială, locală şi

naţională, nu internaţională, iar mecanismele de colaborare internaţională

sunt încă insuficient dezvoltate. Datorită faptului că multe dintre grupurile

crimei organizate operează dincolo de frontierele lor naţionale, activităţile lor

au, în mod evident, consecinţe internaţionale. Astfel, omniprezenţa grupurilor

infracţionale ruseşti constituie o problemă nu numai în Rusia, ci şi pentru

întreaga comunitate internaţională. Desigur că acest lucru este valabil şi

pentru alte grupuri infracţionale care operează în alte parţi.

Miza internaţională corelată problemei criminalităţii în Rusia este şi mai

evidentă atunci când se realizează din perspectiva impactului potenţial

14

Page 15: 1 Crima org

economic. Dezvoltarea economică şi democratică a Rusiei este vitală atât

pentru bunăstarea propriilor cetaţeni cât şi a vecinilor europeni. Crima

organizată le afectează pe amândouă, penetrând structurile politice şi

birocratice ale ţării, subminând mecanismele de piaţă în formare, încă fragile

în Rusia. Organizaţiile infracţionale din toate părţile lumii urmăresc să îşi

creeze monopoluri prin care să controleze sau cel puţin să aiba acces la

pieţe. Pentru ei concurenţa este sub semnul anatemei şi folosesc violenţa

pentru a-şi elimina posibilii concurenţi. Rezultă o dispariţie a concurenţei,

care în mod evident atrage după sine preţuri mai mari pe pieţele unde reţelele

de crimă organizată sunt la putere.

Prezenţa grupurilor criminale ilegale ar putea să contribuie la

diminuarea accentuată a veniturilor în societăţile în tranziţie şi în curs de

dezvoltare. Crima organizată poate îndepărta potenţialele căi de progres

economic, iar dacă societatea ajunge să îşi dea seama că legăturile

infracţionale şi nu meritul sunt cheia progresului, este posibil să se producă

pagube însemnate la adresa economiei şi calităţii morale a ţării.

Dar costurile nu se încheie aici. Până în clipa de faţă, oamenii de

afaceri cu activităţi legale şi alte persoane implicate în activităţi comerciale au

fost adesea obligaţi să plătească „protecţia”. Ei s-au confruntat astfel cu

costuri suplimentare în ceea ce priveşte activitatea lor de afaceri, ceea ce le-

a diminuat profiturile şi investiţiile, a condus la o creştere de preţuri si, prin

urmare, la inflaţie. Datorită faptului că autoritatea statului este adesea erodată

prin intermediul corupţiei şi a mitei, liderii de afaceri nu pot beneficia de un

climat stabil, care este fundamental planificării şi investiţiilor pe termen lung.

Investitorii străini sunt primii care pleacă, întrucât la costurile sporite ale

oportunităţilor de afaceri, se adăuga şi pericolul fizic de a se implica pe piaţa

locală. În plus, profiturile uriaşe ale crimei organizate din zonele

transfrontaliere scapă din plasa fiscalităţii şi contribuie la agravarea crizei

bugetare a statului. Astfel, întreprinzătorii legitimi şi salariaţii sunt obligaţi să

recupereze diferenţa şi întrucât povara fiscalităţii este tot mai mare, acestia

se deplasează către zona ilegală a economiei, adăugându-se climatului

general de ilegalitate al pieţei locale. Un stat epuizat din punct de vedere

financiar va avea tendinţa să emită bancnote pentru acoperirea lipsurilor. O

economie astfel subminată nu se află în poziţia de a aduce prosperitatea

generală şi nici de a nu încuraja opinia publică să asocieze economia de

15

Page 16: 1 Crima org

piaţă cu creşterea generală a criminalităţii – asociere care dacă ar fi

acceptată pe scară largă, ar putea să conducă ţara departe de procesul de

reformă, fie către o politică extremistă, fie către o colaborare cu grupurile

crimei organizate.

Fireşte, impactul crimei organizate diferă mult de la ţară la ţară, în

funcţie de numeroşi factori. Situaţia economică şi finaciară de bază a ţării,

legitimitatea fundamentală a statului, nivelul de cunoaştere şi capacitatea

instituţiilor de aplicare a legii, atitudinea opiniei publice de a se opune infiltrării

mafiei şi poziţia geografică, constituie factori importanţi.

După cum s-a sugerat mai sus, potenţialul impact economic al crimei

organizate este deosebit de mare, în special în cazul societăţilor în tranziţie.

Noile state democratice se află în cursul unor profunde modificări structurale

şi legislative şi sunt vulnerabile penetrării infracţionale. De exemplu,

privatizarea constituie pentru grupurile infracţionale o ocazie de a manipula

piaţa, de a recicla veniturile obţinute în mod ilegal şi chiar de a face ca

operaţiile lor să dobândească legitimitate. Este important ca guvernele în

tranziţie să se asigure de funcţionarea unor instituţii reglementative şi a unei

politici macroeconomice pe măsura liberalizării progresive a societăţii.

Incapacitatea de a realiza acest lucru poate conduce la generarea unor fisuri

pe care grupurile crimei organizate abia asteapta să le exploateze.

Impactul organizaţiilor infracţionale în zonele transfrontaliere este mult

amplificat în ţările în tranziţie, deoarece infractorii operează cu mari sume de

bani şi cu monedă străina. Ei pot prin urmare eroda capacitatea statului de a

menţine controlul asupra masei monetare, a ratei de schimb şi a unei politici

fiscale eficiente. De exemplu, exportul unor mari capitaluri, poate conduce la

o depreciere puternică a monedei naţionale. Şi de aceasta data, efectul sigur

este acela de fărâmiţare a autorităţii statului.

Trebuie totuşi remarcat faptul că, un mare procent din capitalurile

obţinute în mod ilegal este exportat în băncile străine sau reinvestit în

viitoarele activităţi ilicite. În general, profiturile sunt mai mari pe piaţa ilegală,

întrucât pe piaţa legală, pentru a avea succes, este nevoie de anumite calităţi

şi cunoştinţe, ceea ce grupurilor infracţionale le lipseşte. Se estimează că

circa 60 miliarde dolari au ieşit din Rusia şi au ajuns în centrele finaciare de

16

Page 17: 1 Crima org

pe alte continente, de-a lungul ultimilor 5 ani6. Cu siguranţă că o anumită

parte a profiturilor sunt în general alocate activităţilor legale întrucât acestea

pot conferi legitimitate infractorilor, furnizându-le o acoperire care pe de o

parte poate introduce în eroare şi pe de cealaltă parte, constituie o

completare a activităţilor ilegale.

Ţările în tranziţie prezintă nevoia comună de a atrage capitalul străin

pentru a ajuta la restructurarea infrastructurii economice. Aici, crima

organizată are doua efecte descurajatoare. În primul rând prezenţa

elementelor infracţionale puternice descurajează investiţiile străine. În al

doilea rând, în anumite ţări în tranziţie, nevoia de capital străin este atât de

disperată încât nu se pun multe întrebări în legătura cu originea fondurilor.

Riscul care apare este acela că însăşi economia în tranziţie este susceptibilă

să devină un „paradis financiar” pentru grupurile internaţionale ale crimei

organizate, din acesta condiţie derivând consecinţele negative specifice

găzduirii unor asemenea activităţi.

3.7.2 Destabilizarea sistemului financiar-bancar

Luând în considerare cifra anuală de afaceri estimativă a grupărilor

crimei organizate şi presupunând că aproximativ jumătate din aceasta cifră

de afaceri trebuie să fie reciclată într-un anume fel în economia legală, reiese

că suma anuală a banilor spălaţi variază între 250 şi 500 miliarde USD. Date

fiind profiturile uriaşe obţinute din desfăşurarea infracţiunilor, cea mai dificilă

sarcină este cea a transformării profiturilor ilegale în active legale. Spălarea

banilor se poate defini ca fiind transformarea veniturilor obţinute ilegal în

profituri cu aparenţă legală şi folosirea în timpul acestui proces de

transformare, în mod deliberat, a unor metode de acoperire pentru prevenirea

sau împiedicarea descoperirii originii activelor în cauză.

Procesul de spălare a banilor implică trei etape:

a) plasarea veniturilor în bani lichizi în sistemul financiar prin

intermediul băncilor sau a altor instituţii financiare, operaţiune care

se desfăşoară fie prin intermediul unui număr de mai multe tranzacţii

mici (aşa numitele ”smurfing”) sau prin scoaterea ilegală din ţară a

unor sume de bani şi depozitarea acestora acolo unde cerinţele

6 Vincent Bolaand – Mafia rusa are 10 miliarde de lire sterline in bancile elvetiene – The Financial Times, 14 februarie 2000.

17

Page 18: 1 Crima org

legate de raportarea unor asemenea operaţiuni sunt mai puţin

stringente („parking”);

b) acoperirea originii veniturilor în bani prin intermediul efectuării a

numeroase tranzacţii care permit ascunderea rapidă a sursei

fondurilor, ceea ce complică grav sarcina controlorilor financiari;

c) integrarea banilor spălaţi în circuitul financiar şi economic legal.

Activitatea de spălare a banilor a devenit una de înalt profesionalism,

implicând sprijinul avocaţilor, contabililor, specialiştilor în domeniul taxelor şi

băncilor etc. Date fiind profiturile uriaşe care se obţin în urma acestor

activităţi, organizaţiile criminale au capacitatea să angajeze experţi de înalt

nivel care să-i sprijine în activitatea de spălare a banilor. Metodele includ

cumpărarea activelor mobile şi a acţiunilor, participarea la licitaţii şi

cumpărarea acţiunilor la companiile deţinute de familii. Pe lângă activităţile

tradiţionale folosite pentru spălarea banilor - jocuri de noroc, aprovizionare cu

alimente, cazinouri, restaurante, magazine, afaceri cu maşini folosite, birouri

de schimburi valutare etc. - „banii murdari” sunt adesea investiţi în activităţi

economice care sprijină sau acoperă activităţile infracţionale (aşa numitul

„efect sinergic”): achiziţionarea de valori imobiliare, înfiinţarea de companii de

transport, personal servicii, agenţii de voiaj şi facilităţi de producţie în

domeniul farmaceutic.

Spălarea banilor poate genera prin ea însăşi profituri enorme.

Adevăratul pericol este acela că prin spălarea banilor, influenţa crimei

organizate se insinuează în sectoarele legale ale economiei.

„Paradisurile fiscale” exercită la adresa grupurilor infracţionale o

supraveghere fiscală extrem de laxă, având legile comerciale şi ale

companiilor flexibile şi oferind astfel perspective foarte bune de creştere

economică. Panama, Insulele Canalului Britanic, Liberia, Liechtenstein,

Insulele Cayman şi Insulele din Arhipelagul Caraibe sunt dintre cele mai bine

cunoscute ”paradisuri fiscale” şi, de la caz la caz, asigură într-o bună măsură

secretul bancar. Toate sunt corelate operaţiunilor de spălare a banilor. Cipru

a devenit centrul bancar favorit pentru cetăţenii est-europeni care doresc să

îşi ascundă veniturile.

Spălarea banilor se desfăşoară la linia de graniţă dintre activităţile licite

şi cele ilicite. O dată „spălaţi”, este imposibil să se mai dea de urma banilor,

în special în cazul tranzacţiilor financiare globale electronice. Chiar dacă

18

Page 19: 1 Crima org

fluxul „banilor murdari” este depistat, organele însărcinate cu aplicarea legii

se confruntă cu dificultăţi mari atunci când trebuie să îşi sustina probele în

instanţă. În plus, depistarea banilor este o activitate costisitoare şi

consumatoare de timp. Şi mai supărător este faptul că „fazele murdare” în

care infractorii sunt expuşi depistării, sunt duse la îndeplinire de către

membrii cei mai de jos ai grupurilor criminale, în timp ce şefii îşi asumă rolul

activ doar după ce banii au fost „spalaţi”. În anumite cazuri, în special atunci

când autoritatea statului este foarte slabă, şefii crimei organizate se pot

implica direct în procesul politic, de exemplu, prin activităţi de lobby şi

sprijinire financiară a grupurilor politice. Desigur că scopul lor este să asigure

că profiturile ilegale vor fi în continuare protejate. O data înrădăcinat acest

tipar devine o ameninţare palpabilă la adresa democraţiei, în special în

societăţile în care cultura democratică nu este suficient de evoluată sau a fost

suprimată vreme îndelungată.

Unele organizaţii internaţionale au elaborat un nou set de priorităţi în

lupta împotriva spălării banilor: incriminarea acţiunii de spălare a veniturilor

derivate din săvârşirea de infracţiuni, limitarea secretului bancar, reguli legate

de cunoaşterea clientului, identificarea şi raportarea tranzacţiilor suspecte,

îmbunătăţirea regulamentelor în afaceri şi a operaţiunilor financiare,

sechestrul asupra activelor şi mecanisme mai sigure de operare

internaţională. Deşi consecinţele activităţii penetrante de spălare a banilor

sunt bine înţelese, metodele sunt în permanentă schimbare. De îndată ce se

acoperă o fisură în sistemul financiar, grupurile infracţionale descoperă sau

creează alta, iar această schema tinde să continue la infinit. Pentru a anticipa

următoarea mişcare a grupurilor infracţionale este nevoie nu numai de foarte

multa vigilenţă din partea guvernelor şi a poliţiei ci şi de o extindere

semnificativă a coordonării internaţionale.

3.7.3. Constituirea, consolidarea şi dezvoltarea unor structuri şi

forme specifice fenomenului criminalităţii transfrontaliere

Principalele tendinţe care definesc evoluţia fenomenului criminalităţii

transfrontaliere sunt:

- amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier,

dobândirea unui caracter tot mai bine organizat, conspirat şi internaţionalizat;

19

Page 20: 1 Crima org

- specularea abilă a legislaţiei existente şi atragerea unor persoane cu

funcţii de decizie din instituţii cu atribuţii în lupta împotriva fraudelor vamale şi

a corupţiei, la asigurarea protecţiei operaţiunilor ilegale desfăşurate;

- diversificarea formelor de valorificare a produselor, valorilor şi

avantajelor rezultate din infracţiuni, menite să ascundă sursele venitului ilicit

şi să îl amplifice (jocuri de noroc, reţeaua cazinourilor, intensificarea traficului

ilicit cu obiecte de artă şi din patrimoniul cultural naţional etc. );

- extinderea fenomenului de conexare a infracţiunilor aducătoare de

mari venituri cu alte infracţiuni violente, cu amploare şi consecinţe grave în

rândul populaţiei (acţiuni teroriste, destabilizatoare etc.), în vederea asigurării

finanţării acestora din urmă;

- scăderea numărului de infracţiuni comise cu violenţă şi creşterea

ponderii infracţiunilor a căror săvârşire presupune organizare, pregătire

minuţioasă şi dotări tehnice de vârf;

- extinderea paletei infracţionale şi în domeniul tehnologiei informaţiei

(IT), prin accesarea frauduloasă şi neautorizată a bazelor de date ale

instituţiilor cu competenţe în domeniul securităţii naţionale, în vederea

exploatării informaţiilor astfel obţinute;

- schimbarea permanentă a rutelor utilizate şi a mărfurilor sau

produselor traficate la „cerinţele pieţii”. Astfel este de aşteptat o creştere a

traficării stupefiantelor sintetice dinspre vestul continentului spre est.

România, dintr-o ţară preponderent de tranzit a stupefiantelor, a devenit şi o

piaţă de consum;

- diversificarea formelor de sustragere de la controlul legal şi de

specialitate al trecerilor peste frontieră a produselor periculoase, a speciilor

periclitate de faună şi floră sălbatică, a materialului lemnos şi celui genetic

forestier;

- transformarea României, dintr-o sursă de „forţă de muncă la negru ”

într-un „consumator”, pentru cetăţeni ai unor state din Asia, Africa şi chiar din

Europa, ceea ce va determina mutaţii în volumul, sensul şi destinaţia

migraţiei ilegale, precum şi a infracţiunilor conexe.

20

Page 21: 1 Crima org

Caracterisicile etapei parcurse pe drumul aderării la Uniunea

Europeană, experienţa acumulată, precum şi poziţia geo-strategică a

României, pe teritoriul căreia se intersectează numeroase drumuri comerciale

euro-asiatice, direcţii de tarfic ilicit şi contrabandă clasice determină luarea în

considerare a următorilor factori de risc:

1. lărgirea ariei de acţiune a grupărilor internaţionale de crimă

organizată, prin atragerea infractorilor din spaţii mai largi şi

proliferarea tentativelor privind toate tipurile de fraudă, inclusiv cea

vamală, contrabandă şi trafic ilicit de bunuri şi mărfuri etc.;

2. manifestarea pregnantă a unor grupări ale reţelelor internaţionale de

crimă organizată cu experienţă mondială (globalizarea crimei

organizate);

3. migraţia ilegală generată de situaţia economică, socială sau politică

din ţările de origine, care conduce la apariţia unor fluxuri masive de

imigranţi spre România şi care au ca destinaţie finală statele

membre ale Uniunii Europene;

4. proliferarea reţelelor de traficanţi de fiinţe umane;

5. vecinătatea cu unele zone geografice cu potenţial conflictual, din

punct de vedere etnico-religios sau terorist;

6. prezenţa pe teritoriul României a unor cetăţeni străini, implicaţi în

acţiuni ilegale, proveniţi din zone geografice cu potenţial de risc

major;

7. amplificarea tranzitului ilegal şi dezvoltarea pieţei interne de droguri

şi precursori concomitent cu schimbarea unor rute tradiţionale;

8. riscul suplimentar ca emigranţii ilegali care trec frontiera României

sau a statelor membre ale Uniunii Europene, să desfăşoare activităţi

de contrabandă cu produse solicitate pe piaţa neagră a Europei;

9. proliferarea reţelelor teroriste, cu toate implicaţiile acestora;

10. comerţul ilegal cu produse strategice, substanţe radioactive,

deşeuri toxice şi alte materiale periculoase;

11. fraudele vamale comerciale, inclusiv cele din categoria

mărfurilor subevaluate şi a spălării de bani, ce se manifestă la

frontiere;

21

Page 22: 1 Crima org

12. amplificarea şi diversificarea actelor de corupţie în rândul

personalului instituţiilor statului ce concură la securizarea integrată a

frontierei şi tergiversarea soluţionării cazurilor constatate;

13. operaţiuni vamale ilegale, ce aduc atingere legislaţiei în domeniul

protecţiei consumatorului, mediului, florei şi faunei, drepturilor de

proprietate intelectuală, bunurilor din patrimoniul naţional;

14. legislaţia permisivă în domeniul înfiinţării societăţilor

comerciale ce au ca obiect de activitate operaţiuni de comerţ exterior

şi lipsa măsurilor legale de combatere a firmelor fantomă.

3.7.4. Riscuri de natură ecologică

Căderea ”Cortinei de Fier” a deschis noi posibilităţi pentru organizarea

traficului cu organe, care este într-o continuă creştere. Furtul şi traficul de

obiecte de artă şi maşini furate, contrabanda cu metale preţioase, şantajul,

răpirea de persoane şi încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală,

constituie toate activităţi comune ale grupurilor crimei organizate. La toate

acestea se adaugă săvârşirea de către grupurile infracţionale a unor fapte ce

se constituie în crime la adresa mediului înconjurător, cum ar fi depozitarea

de butoaie neetanşe conţinând substanţe radioactive, deversarea de

reziduuri industriale în sau în apropierea oraşelor şi organizarea de reţele de

export a unor substanţe toxice.

Prin Legea nr. 6 din 25 ianuarie 1991, România a aderat la Convenţia

de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor

periculoase şi al eliminării acestora, din 1989, document de o deosebită

importanţă pentru păstrarea calităţii mediului înconjurător, fiind considerată

cea mai amplă reglementare în domeniul gestionării deşeurilor, cu arie mare

de aplicare, semnat şi ratificat de majoritatea statelor lumii.

Ţinând seama de ameninţarea crescândă pentru sănătate şi mediu a

producerii şi transportului în afara frontierelor a deşeurilor periculoase, statele

părţi se obligă să adopte măsurile necesare pentru ca gospodărirea

reziduurilor şi a deşeurilor, inclusiv transportul şi eliminarea lor să fie în

concordanţă cu cerinţele de protecţie a sănătăţii oamenilor şi a mediului

înconjurător.

În acest scop, fiecare parte la Convenţie trebuie să adopte măsurile

necesare pentru a asigura: că producerea de deşeuri periculoase sau alte

22

Page 23: 1 Crima org

reziduuri este redusă la minimum, luând în considerare implicaţiile sociale,

tehnologice şi ecologice; punerea în funcţiune a unor instalaţii adecvate de

eliminare, situate, în măsura posibilului, în interiorul ţării, în scopul eliminării

ecologice a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri; că persoanele fizice

şi juridice implicate în administrarea deşeurilor periculoase vor lua măsurile

necesare pentru a preveni creşterea poluării ce ar rezulta dintr-o astfel de

gospodărire; transportul peste frontieră va fi efectuat asfel încât sănătatea

omului şi a mediului înconjurător vor fi protejate împotriva efectelor nocive

ce ar putea rezulta; a nu admite exportul de deşeuri periculoase sau alte

reziduuri către state sau grupuri de state care aparţin unor organizaţii de

integrare economică şi/sau politică care sunt părţi, în special ţări în curs de

dezvoltare care au interzis, prin legislaţia lor, orice import sau dacă există

motive să se creadă că deşeurile în cauză nu vor fi gospodărite în mod

raţional din punct de vedere ecologic, în conformitate cu criteriile adoptate de

părţi.

Transportul peste frontieră va fi autorizat de părţi numai dacă:

a) statul exportator nu are capacitatea tehnică şi instalaţiile necesare

pentru eliminarea deşeurilor respective într-un mod eficient şi raţional din

punct de vedere ecologic;

b) deşeurile sunt solicitate ca materii prime pentru reciclare sau

recuperare în industria statului importator;

c) transportul se conformează şi altor criterii convenite de părţi, cu

condiţia de a nu contraveni obiectivelor Convenţiei.

Este considerat trafic ilicit orice deplasare transfrontieră a unor deşeuri

periculose sau a altor reziduuri, dacă s-au efectuat: fără hotărârea expresă a

tuturor statelor interesate, conform prevederilor convenţiei; fără

consimţământul unui anume stat interesat sau cu consimţământul obţinut prin

declaraţie falsă sau fraudă; prin eliminarea deliberată a deşeurilor periculoase

sau a altor reziduuri cu încălcarea prevederilor Convenţiei şi a principiilor

generale ale dreptului internaţional.

În toate situaţiile de trafic ilicit, statul exportator va trebui să asigure ca

deşeurile periculoase în cauză să fie reimportate de statul exportator sau

producător, ori dacă este necesar, de către el însuşi, în propriul teritoriu, sau

dacă aceasta nu este posibil, deşeurile să fie eliminate ecologic într-un

23

Page 24: 1 Crima org

termen de 30 de zile din momentul în care statul exportator a fost informat cu

privire la traficul ilicit sau într-un alt termen convenit de statele interesate.

Dacă traficul este considerat ilicit ca rezultat al actelor comise de

importator sau eliminator, statul importator va asigura ca deşeurile în cauză

să fie eliminate ecologic, raţional de către importator sau eliminator, ori dacă

este necesar, de către el însuşi, în termen de 30 de zile de la data când a luat

cunoştinţă despre aceasta sau în orice altă periodă convenită de statele părţi.

Un alt document internaţional deosebit de important în domeniul

transportului deşeurilor periculoase este Convenţia de la Bâle, 1989, care

statuează ca principiu, eliminarea deşeurilor pe cât este posibil, într-un loc

apropiat de cel al producerii lor, pentru a reduce transporturile internaţionale

de deşeuri periculoase.

Se ajunge la situaţia de trafic ilicit, dacă transportul a fost efectuat fără

consimţământul real al statului importator sau fără respectarea regulilor

prevăzute de Convenţie. Într-o astfel de situaţie, statul importator

supraveghează regimul de repatriere a deşeurilor sau eliminarea lor în orice

alt mod licit.

Orice trafic ilicit este considerat de Convenţie o infracţiune, fiecărui stat

revenindu-i obligaţia de a lua măsurile destinate reprimării lui.

În ceea ce priveşte transportul peste frontieră al mărfurilor periculoase,

România a aderat la Acordul european referitor la transportul rutier

internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.) încheiat la Geneva la 30

septembrie 1957 şi a reglementat transportul mărfurilor periculoase pe cale

ferată şi în trafic rutier intern.

Dând expresie acestor reglementări, transportul mărfurilor periculoase

în trafic intern pe căile ferate române se desfăşoară în conformitate cu

Ordonanţa de Guvern nr. 49/1999, cu respecatrea prevederilor

Regulamentului privind transportul internaţional feroviar al mărfurilor

periculoase al Convenţiei cu privire la transporturile internaţionale

feroviare semnată la Berna la 9 mai 1980 şi ratificată de România prin

Decretul nr. 100/1983.

24